Investitiile Straine Cale DE Redresare Economica A Republicii Moldova
INVESTIȚIILE STRĂINE – CALE DE REDRESARE ECONOMICĂ A REPUBLICII MOLDOVA
Cuprins
Declarația privind propria răspundere
Introducere
Capitolul I. Rolul și evoluția conceptului investițiilor străine directe în teoria economică
Investițiile străine directe – concept, tipologie, teorii
Rolul investițiilor străine directe asupra dezvoltării economice
Capitolul II. Evoluția investițiilor străine directe în economia mondială la inceputul secolului al XXI-lea
2.1 Tendințe manifestate de fluxurile investițiilor străine directe la nivel globa
2.2 Rolul societăților transnaționale în promovarea investițiilor străine în economia mondială
Capitolul III. Impactul investițiilor străine directe asupra economiei Republicii Moldova
Factorii determinanți și potențialul investițiilor străine directe în Moldova
Dinamica volumului și structurii investițiilor străine directe în economia Republicii Moldova
Recomandări de politici pentru atragerea investițiilor străine în Republica Moldova
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe
Introducere
Actualitatea temei.
În condițiile globalizării, problema investițiilor străine directe (ISD), influența lor asupra modernizării economiilor în tranziție, continuă să facă parte din categoria problemelor-cheie ale teoriei economice. Necesitatea atragerii și utilizarea eficientă a ISD țin de însăși esența procesului investițional, proces care asigură, în mare măsură, prosperitatea socială, politică și economică a fiecărei țări.
Investițiile străine directe sunt importante din mai multe motive. În primul rând, acestea constituie un import de capital – o resursă insuficientă pentru oricare țară, în special pentru țările în tranziție și în curs de dezvoltare. În al doilea rând, investițiile străine directe permit transferul cunoștințelor din țara sursă către destinația investițiilor. Întradevăr, deseori investitorii străini caută să transfere modelele de afaceri și produse care au avut succes într-o țară către o altă țară, astfel, răspândind inovarea produselor și proceselor. Este adevărat și pentru investitorii care manifestă un interes semnificativ pentru companiile străine deoarece încearcă să influențeze managementul și practicile de afaceri. Mai mult, investițiile străine directe permit accesul la piețe și rețele de afaceri.
Experiența mondială denotă că, în multe țări în curs de dezvoltare, saltul investițional în economie a început anume cu venirea capitalului străin. Cercetarea problemelor ISD este condiționată și de faptul că investițiile străine constituie una din căile de bază ale integrării economiilor naționale în economia mondială.
În Republica Moldova, actualitatea problemei ISD este accentuată și prin voința țării noastre de a se integra în Uniunea Europeană. Pentru aceasta, este necesară reorganizarea economiei și trecerea la relațiile de piață, ce corespund standardelor din UE.
În contextul celor expuse mai sus, o actualitate deosebită capătă problema identificării direcțiilor principale de atragere a investițiilor străine directe în procesul integrării treptate a Moldovei în UE.
În proiectul dat, investițiile străine directe atât pe plan mondial, cât și la nivel național sunt examinate în dezvoltare. Este studiată experiența străină și modalitățile aplicării acesteia la condițiile concrete ale Republicii Moldova. Anume aceste condiții au determinat actualitatea temei abordate.
Scopul și obiectivele cercetării.
Scopul principal al lucrării constă în elaborarea unui model teoretic al impactului investițiilor străine directe asupra procesului de modernizare a economiei în tranziție și elaborarea recomandărilor cu privire la ameliorarea climatului investițional și de utilizare eficientă a ISD pentru accelerarea ritmului de modernizare a economiei moldovenești și de integrare eficientă a țării noastre în Uniunea Europeană.
Pentru realizarea scopului menționat, au fost trasate următoarele obiective de bază:
Analiza teoriilor cu privire la rolul economic al ISD;
Studierea dinamicii volumului și structurii ISD pe plan global și la nivel regional;
Analiza politicii naționale de atragere a investițiilor în RM;
Impactul ISD asupra dezvoltării economiei naționale;
Literatura științifică din domeniu este caracterizată printr-un șir de monografii, publicații, teze și articole.
Structura lucrării:
Scopul, sarcinile și metodologia cercetării au determinat structura tezei, care constă din introducere, trei capitole ce reflectă conținutul de bază al cercetărilor, concluzii și recomandări, lista bibliografiei, anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt determinate scopul și obiectivele tezei, precum și conținutul lucrării.
În primul capitol – „Rolul și evoluția conceptului investițiilor străine directe în teoria economică " contine analiza principalelor ipoteze si teorii cu privire la ISD.
În al doilea capitol – „Evoluția investițiilor străine directe în economia mondială la inceputul secolului al XXI-lea " sunt studiate efectele generate de procesul transnaționalizării asupra economilor statelor naționale și rolul STN în atragerea ISD.
In al treilea capitol – Impactul investițiilor străine directe asupra economiei Republicii Moldova " sunt studiate impactul ISD asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova.
Cercetarea în cauză reprezintă o analiză a stării actuale a economiei mondiale, a tendințelor mondiale actuale; ansamblului de probleme teoretice și practice privind concepția dezvoltării țarilor mici în condițiile procesului de transnaționalizare și integrare economică internațională; determinarea oportunităților politicilor de atragere a ISD.
CAPITOLUL I. ROLUL ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI INVESTIȚIILOR STRAINE DIRECTE ÎN TEORIA ECONOMICĂ
1.1 Investițiile străine directe – concept, tipologie, teorii
Odată cu creșterea și diversificarea fluxurilor comerciale, cu intensificarea procesului de transnaționalizare, s-au impus și chiar au depășit ritmul de creștere a fluxurilor mondiale de mărfuri, fluxurile internaționale de capital. Dezvoltarea economică și industrializarea a tot mai multe țări, pe de o parte, revoluționarea structurii economiilor occidentale, pe de altă parte, au determinat amplificarea fluxurilor de capital între țări și regiuni geografice. Dar, dacă la fluxurile internaționale comerciale (de bunuri și servicii) participă activ toate statele lumii, nu același lucru se poate spune despre măsura implicării lor în fluxurile internaționale de capital. Participarea la economia mondială prin investiții sau împrumuturi externe de capital, de exemplu, este caracteristică numai acelor state care au ajuns la un nivel înalt de dezvoltare.
Creșterea economică și prosperitatea unei țări depind, în mod esențial, de mărimea capitalului investit în fiecare an și de eficiența cu care acest capital este orientat și cheltuit. În vorbirea curentă este folosit destul de des termenul de investiție. Ne referim la investiții în legătură cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani în vederea obținerii unor profituri viitoare. Limbajul economic este insă mai riguros și mai nuanțat.
Și totuși ce este investiția ? Conceptul de investiție poate fi analizat din diferite aspecte și anume aspectul juridic, financiar și economic care cuprind atât asemănări cât și diferențe profunde. În acest sens aspectul juridic cuprinde achizițiile sau apropierea oricărora din elementele care pot constitui obiect al dreptului de proprietate, ca elemente ale unui patrimoniu (care formează capitalul unei persoane fizice sau juridice): gospodăriile, echipamentele productive, vehicolele, valori imobiliare, banii, bunurile imateriale. Sub aspect financiar investițiile reprezintă plasamentele pe piețele financiare ale excedentelor de rentă neconsumate de posesorul de capital financiar.
Sub aspect economic investițiile apar ca sume alocate pentru achiziționarea de elemente productive: terenuri, clădiri, echipamente, patente adică elementele care formează activul unei întreprinderi.
În literatura de specialitate noțiunea de „investiții” este abordată în două sensuri:
LATO-SENSU : „ investițiile reprezintă plasarea resurselor bănești de către persoane fizice sau juridice pentru crearea sau achiziționarea de mijloace fixe (utilaje, echipamente de producție, terenuri, clădiri), cât și pentru achiziționarea de titluri de valoare care pot fi angajate în operații la bursă, inclusiv operații speculative”. [28]
STRICTO-SENSU : „ investițiile reprezintă cheltuieli efectuate pentru crearea sau achiziționarea de noi capitaluri fixe și circulante, fie pentru înlocuirea, reutilarea sau modernizarea celor deja existente”. [27]
Keynes definește investiția ca fiind „actul economic fundamental care determină o creștere a venitului global de așa natură încât să decurgă din el o creștere a economisirii dorite, corespunzătoare injecției inițiale realizate”.[23] Iar, P. Masse precizează că investiția reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obținerea „unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte”.[7, p.2]
În Dicționarul de economie, investițiile străine directe sunt definite ca fiind investiții ale unor persoane străine care achiziționează active fixe într-o industrie, uzină sau filială internă; sunt considerate ISD și investițiile în active financiare care conferă posesorului lor controlul asupra activității firmei.[11, p.239]
Investițiile sunt doar o formă de transfer.[4, p.19]
Investițiile străine directe sunt definite de către FMI ca fiind cele care « sunt efectuate cu scopul de a obține un profit durabil într-o întreprindere, care își efectuează activitațile într-o economie, alta decît cea a investitorilor, scopul acestuia din urmă fiind de a avea o putere de decizie efectivă în gestiunea întreprinderii »[30]
La începutul anilor ’80, OCDE a definit ISD în felul urmator: “orice persoană fizică sau juridică, fie publică sau privată, orice guvernare, orice grup de persoane fizice unite între ele este investitor străin direct, dacă posedă o întreprindere de investiții directe, altfel spus o filială, o societate afiliată sau o sucursală care efectuează operațiuni într-o țară, alta decît cea de origine a investitorului sau a investitorilor direcți ”.[29]
Analizînd toate aceste definiții putem concluziona :
Investiția este o plasare de fonduri bănesti într-o acțiune, proiect sau activitate efectuată în prezent în scopul obținerii unor efecte viitoare adesea incerte, acest risc fiind strins legat de funcționarea întregului sistem economic și al decalajului de timp între momentul investirii și momentul obținerii efectului.
Investiția straină presupune existența a cel puțin 2 agenți economici: agentul economic emitent și agentul economic receptor al investiției.
Totodată, se propune următoarea clasificare a investițiilor care se referă la raportul ce se stabilește între emitent și receptor:
1. Investițiile străine directe (ISD) – investițiile străine ale unei entităti rezidente a unei economii efectuată într-o întreprindere rezidentă a altei economii în scopul obținerii unui interes durabil.
2. Investiția de portofoliu (ISP) – reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar prin cumpărarea de acțiuni pe piața financiara. Aceste investiții mai sunt numite investiții pasive, dat fiind faptul că investitorul nu exercită control asupra întreprinderii și poate avea doar o influență limitată în cadrul întreprinderii.
3. Investiții sub forma unor credite sau împrumuturi. [6, p. 199]
Cele mai mari și mai substanțiale fluxuri de investiții reprezintă investițiile străine directe, fiind factor esențial în dezvoltarea oricarei țări.
ISD sînt definite de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) ca investiții ce implică o relație pe termen lung și reflectă interesul unei entități într-o economie străină.[20]
ISD presupune exercitarea unei inle străine directe (ISD) – investițiile străine ale unei entităti rezidente a unei economii efectuată într-o întreprindere rezidentă a altei economii în scopul obținerii unui interes durabil.
2. Investiția de portofoliu (ISP) – reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar prin cumpărarea de acțiuni pe piața financiara. Aceste investiții mai sunt numite investiții pasive, dat fiind faptul că investitorul nu exercită control asupra întreprinderii și poate avea doar o influență limitată în cadrul întreprinderii.
3. Investiții sub forma unor credite sau împrumuturi. [6, p. 199]
Cele mai mari și mai substanțiale fluxuri de investiții reprezintă investițiile străine directe, fiind factor esențial în dezvoltarea oricarei țări.
ISD sînt definite de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) ca investiții ce implică o relație pe termen lung și reflectă interesul unei entități într-o economie străină.[20]
ISD presupune exercitarea unei influențe semnificative a investitorului asupra unei firme din altă țară. Fluxurile de ISD au 3 componente:
participarea la capitalul social al unei firme;
profiturile reinvestite;
împrumuturile intracompanie.
Așadar, ISD reprezintă ansamblul fluxurilor financiare, materiale, tehnologice și manageriale pe care o persoană fizică sau juridică le desfășoară într-o altă economie decît cea în care este rezidentă, pentru realizarea unei activități productive de durată prin deținerea controlului asupra acesteia. [26]
Teoriile referitoare la ISD au urmat în paralel procesul de expansiune al corporațiilor multinaționale, existând în literatură o mare diversitate de explicații la adresa motivațiilor activității investiționale. Aceste teorii oferă fie interpretări ale anumitor variabile ce explică ISD, fie definiții sintetice, bazate pe studiile din prima categorie (aici se încadrează paradigma eclectică a lui John Dunning).
A. Teoria ciclului de viață al produsului aparținând lui Raymond Vernon, constituie o explicație pertinentă a strategiilor de internaționalizare adoptate în primele faze de către firmele americane. Vernon demonstrează că localizarea activității productive a unei întreprinderi multinaționale evoluează pe parcursul ciclului de viață al produsului. Localizarea producției este în funcție de combinarea optimală între unele caracteristici ca intensitatea tehnologică, intensitatea în capital și intensitatea în munca care se schimbă în dependență de durata ciclului de viață al produsului. Astfel în prima fază a ciclului cînd produsul este intensiv în tehnologie el este produs în țara de origine. Se recurge la investiții cind produsul devine intensiv în capitală și este produs în țările dezvoltate, și cind este intensiv în munca este produs în țările în dezvoltare. La faza de declin se recurge la dezinvestiții sau la crearea unui produs nou. Teoria lui Vernon da o perspectivă dinamică investițiilor străine și se bazează pe inovația și dezvoltarea produselor. [5, p.26-27]
B. Ipoteza diversificării riscului este o altă teorie a ISD centrată pe argumentele legate de echilibrarea portofoliului investițional. Ideea că localizarea unei activități purtătoare de valoare adăugată a unei firme este o funcție depinzând de capacitatea respectivului teritoriu de a diversifica riscul total al corporației, a fost analizată pentru prima dată de Rugman. Aceasta ia în considerație diferitele tipuri de riscuri pe care o societate multinațională trebuie să le gestioneze. [5, p.24-26]
C. Teoria valorificării imperfecțiunilor pieței
Conform acestei teorii o întreprindere care are experiență în conducere și organizarea producției poate folosi avantaje competitive pentru obținerea de profituri într-o țară străină. [5, p.21-22]
D. Teoria avantajului de monopol sau oligopol.
Teoria avantajului de monopol al investițiilor străine directe susține că întreprinderile investitoare dețin avantaje de monopol care le permit să amplaseze filiale în străinătate mai profitabile decât întreprinderile naționale. [5, p.23]
E. Teoria internalizării producției.
Principalii reprezentanți sunt Buckley și Casson. Conform acestei teorii firmele multinationale sunt diversificate pe verticală și orizontală, iar acțiunile lor sunt interdependente și legate de fluxuri de produse intermediare. Prin producerea bunurilor și prestarea serviciilor, firmele multinationale obțin produse intermediare ca: cunostințe, practică managerială și organizațională, calificarea personalului, ș.a., care pot fi incorporate în licențe, brevete, patente, capital uman și reprezintă un avantaj monopolistic în care poate genera profit. Aceasta teorie demonstrează ca firmele internaționale investesc în străinătate pentru a absorbi externalitățile de piață. [5, p.23-24]
E. Paradigma eclectică (sau modelul OLI- Ownership Location Internalization)
Printre cei mai importanți promotori ai săi se numără John Dunning, care descrie forma dinamică a teoriei. Autorul consideră că pentru a se angaja în activități de investiții externe, o firmă trebuie să dispună de avantaje de tip O (avantaje specifice firmei), L (condiții favorabile locației pe o anumită piață) și I (posibilitatea de internalizare a acestora), configurația OLI rezultată fiind cea care va determina decizia de investire.[5, p.28-30]
1.2 Rolul investițiilor străine directe asupra dezvoltării economice
ISD reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și a funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. Ele au o importanță mare pentru consolidarea economiei țărilor în tranziție și integrarea acestei categorii de țări în economia mondială. Cu ajutorul ISD, are loc procesul de modernizare a economiilor naționale, în special a celor în tranziție, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creștere economică.
Investițiile străine directe au fost considerate mereu motorul dezvoltării economice și a societății umane în general. Dezvoltarea economică s-a orientat la început pe calea investițiilor extensive bazânduse pe o cerere superioară ofertei. După marea criză ce a marcat lumea capitalistă în perioada interbelică, investițiile au fost orientate cu precădere înspre domeniile în care exista o cerere potențială mare și nesatisfăcută decât parțial sau înspre zonele sau domeniile de activitate în care se puteau fructifica anumite avantaje comparative. Al doilea război mondial a lăsat în urma sa o grea moștenire, in special țărilor europene, grav afectate de efectele dezastruase ale conflagrației. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns două războaie mondiale pentru acest secol, în scurt timp după terminarea celui de-al doilea s-a declanșat războiul rece. Acest război a opus pe de o parte capitalismul, bazat pe economia de piață, ce promova dreptul de proprietate individuala, libertatea și democrația, iar pe de cealaltăparte, comunismul bazat pe un sistem de planificare și conducere centralizată și etatizată, care trâmbița așa-zisa egalitate în drepturi a tuturor oamenilor muncii. Lumea s-a scindat în două blocuri, din punct de vedere economic, politic și militar, cel capitalist guvernat de Statele Unite ale Americii și cel comunist promovat de fosta Uniune Sovietică și de sateliții săi. Investițiile interne și externe, nu au rămas neatinse de acest val de chimbări. Putem astfel delimita trei mari perioade ce au marcat evoluția investițiilor internaționale în acest secol. Prima perioada, ce se întinde între sfârșitul marii crize interbelice și începutul deceniului opt, a fost caracterizată de o puternica creștere a investițiilor străine, în special a celor direct productive. Destinația investițiilor externe, ce au avut drept surse principale creditul de export și împrumuturile, au fost în special orientate spre producerea și comercializarea de bunuri în țările beneficiare ale investiției, creșterea exporturilor, substituirea importurilor. Principalii investitori străini au fost SUA, CEE, Marea Britanie și Japonia spre sfârșitul perioadei. Fluxurile de investiții internaționale au fost preponderent orientate între țările dezvoltate și spre domeniile caracterizate de un progres tehnic rapid și de tehnica și tehnologie avansată. A doua perioadă importantă în dezvoltarea investițiilor internaționale este specific deceniului opt și se încheie odatăcu declanșarea crizei economice din anul 1987. Perioada este marcată de accentuarea dezechilibrelor macroeconomice (creșterea șomajului, a deficitelor publice și a datoriilor externe), de introducerea de noi forme de protecționism și de bariere netarifare, de accentuarea concentrării capitalului etc. Deceniul opt a avut o influență nefastă asupra investițiilor productive și una pozitivă asupra plasamentelor financiare, a căror volum a crescut simțitor. Tot în această perioadă, se poate semnala un boom economic al țărilor din S-E-ul Asiei. Țări cum ar fi: Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Malaesia, Thailanda, care dacă în anii '60 înregistrau constant balanțe comerciale negative, acum, în deceniul opt, au cunoscut un ritm de creștere economicăspectaculos, bazat pe investiții străine în "know-how" și tehnologie înaltă. Japonia a avut în această zona un rol similar cu cel avut de Anglia vis-à-vis de SUA în perioada dominației sale sau de cel deținut de SUA vis-à-vis de Europa după cel de-al doilea război mondial. Spre sfârșitul acestei perioade, Japonia și-a modificat substanțial atitudinea în domeniul investițional, reducând nivelul investițiilor directe, în favoarea investițiilor de portofoliu și a plasamentelor pe termen scurt. A treia perioadă de dezvoltare a investițiilor internaționale ce a început în 1987 și în care ne aflăm și în prezent, a marcat sfârșitul războiului rece și a deschis calea tranziției către economia de piață pentru țărilor ex-comuniste. În această perioadă, investițiile directe și-au reluat cursul ascendent, o tendință asemănătoare manifestând și plasamentele financiare. 34
De-a lungul anilor, au existat o serie de studii empirice care au demonstrat că între nivelurile ridicate ale PIB și fluxurile de ISD existăo legătură pozitivă, însă această legătură nu este valabilă pentru toate regiunile. Impactul investițiilor străine directe depinde într-o mare măsură de condițiile economice din țara gazdă, de nivelul de economisire și investire al țării primitoare, de modul în care investițiile intră în acea economie – fie sub formăde investiții noi, de tipul greenfield, fie sub formă de fuziuni sau achiziții, dar și de abilitatea țării de a reglementa investițiile străine directe. În cadrul modelului neoclasic, ISD contribuie la creșterea economică prin mărirea volumului investițiilor și creșterea eficienței acestora, în timp ce în cadrul modelului endogen, investițiile străine directe asigurăcreșterea prin dispersarea tehnologiilor dinspre economiile dezvoltate spre țările-primitoare (Borensztein et al., 1998). Autori precum Borensztein, De Gregorio și Lee (1998) considerăcă ISD au un efect de creștere pozitiv atunci când țara primitoare deține o categorie de forțăde muncăcu un nivel înalt de educație, aceasta fiind capabilă să exploateze efectele de tip spillover pe care le implicăinvestițiile străine directe. Astfel, un nivel mai ridicat al aptitudinilor capitalului uman poate induce rate mai mari ale creșterii, la un anumit nivel dat al ISD (ipotezăsusținutăde rezultatele lor empirice). Autorii menționeazăfaptul căeste posibil ca țările să necesite un nivel minim al stocului de capital uman, pentru obținerea de rezultate pozitive ale ISD. În schimb, Blomström, Lipsey și Zehan (1994) nu consideră cănivelul de educație ar fi conjunctura esențială, aceștia pledând pentru ideea conform căreia ISD au un efect pozitiv doar dacă țara primitoare este suficient de bogată. Bengoa și Sanchez-Robles (2003) susțin faptul că ISD sunt corelate pozitiv cu creșterea economică, însăaceștia aduc în discuție faptul că țările gazdă necesită capital uman, stabilitate economică și piețe liberalizate, pentru a putea beneficia pe termen lung de efectele fluxurilor de ISD. La rândul lui, Alfaro (2003) întărește ipoteza că ISD promovează creșterea economică în economiile care au piețele financiare suficient de dezvoltate. În anul 2000, Carkovic și Levine ajung la aceeași concluzie, însă Balasubramanyam, Salisu și Sapsford (1996) observăcăgradul de liberalizare a comerțului este crucial pentru obținerea unor efecte pozitive ale ISD.33 Studiul întreprins de Balasubramanyam (1996) ajunge la rezultate semnificative, ce au la bază ipoteza conform căreia ISD sunt mai importante pentru creștereaconomicăîn țările care promoveazăexportul, decât în cele care încurajează importul. Altfel spus, impactul ISD variază în funcție de specificul țării și că politica comercialăpoate afecta rolul ISD în creșterea economică.
Studiile prezentate anterior evidențiază importanța îndeplinirii anumitor condiții pentru ca ISD să aibă efecte pozitive: un nivel minim de tehnologie și stabilitate macroeconomică, medii de afaceri favorabile, un anumit nivel de educație, chiar și în sectorul în care investițiile au loc pot influența legătura investiții străine directe – creștere economică. Analiza privind efectele ISD asupra creșterii economice nu poate fi consideratăcompletă, neexistând nici o concluzie unanim acceptată. Rezultatele diferite obținute în țări specifice sunt influențate de o serie de factori examinați, de perioadele analizate, de condițiile economice și tehnologice ale țării-gazdă. Însă, putem afirma la modul general, fără nici o îndoială, că ISD generează și dezvoltămediul de afaceri, încurajează ocuparea forței de muncă. Așa cum am menționat anterior, când abordăm legătura investiții străine –
creștere economică, presupunem că investițiile sunt cele care influențează creșterea economică. Specialiștii considerăcărezultatele înregistrate la nivel macroeconomic în perioade caracterizate de expansiune economicăsunt influențate de mărimea fluxurilor de investiții atrase în acea perioadă. Anii ’60 ai secolului al XX-lea au marcat perioadele cu cea mai intensă activitate investițională străină și au coincis cu creșterea bruscă a indicatorilor macroeconomici, în special PIB. În Franța, Anglia, SUA, PIB în perioada 1966-1970 a crescut cu 25-30%, iar în Japonia chiar cu 40%. În cazul țărilor în curs de dezvoltare, în anii 70-80, PIB-ul a crescut anual cu 10,1% în Coreea de Sud, 9,5% în Egipt, 8,2% Singapore și Brazilia. În deceniul 80-90, PIB-ul a crescut anual în Cehia cu 10,2%, Coreea de Sud – 7,6%. În intervalul 1990-1995, în plină globalizare, ritmurile de creștere economicăîn țările ce au atras un volum însemnat de ISD au fost și mai mari: China – 12,8% anual, Malaiezia și Singapore – 8,7%. Însăacest lucru nu este întotdeaunavalabil. În acest caz, cel mai bun exemplu este chiar țara noastră, care, deși, a înregistrat ritmuri ridicate de creștere economică, acest lucru nu a fost pus pe seama nivelului de ISD atrase, deoarece în anul 2005 ponderea ISD în PIB era de aproximativ 24,2% (sub media de la nivelul UE–31,7%).
CAPITOLUL II. EVOLUȚIA INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI-LEA
2.1 Tendințe manifestate de fluxurile investițiilor străine directe la nivel global
Importanța și rolul ISD din perspectiva creșterii economice constituie cea mai importantă sursă de finanțare la nivel mondial – fonduri nerambursabile, nepurtătoare de dobândă. ISD s-au dovedit a fi cea mai stabilă sursă de finanțare față de investițiile de portofoliu sau împrumuturile bancare, ISD fiind mai puțin afectate de crizele financiare.
Investițiile străine au înregistrat în ultimele decenii o adevărată explozie în tranzacțiile internaționale, în 1998 atingându-se o creștere record de 43,8% a fluxurilor de investiții străine directe. În anul 2007 ISD au înregistrat o creștere de 30% (1979 miliarde USD), în 2000 ISD au înregistrat o creștere de 18% (1300 miliarde USD). În perioada crizei financiare, în 2008, au înregistrat o scădere de 14% (1697 miliarde USD), în 2009 au înregistrat o scădere de 18% (1350 miliarde USD), în 2010 ISD au înregistrat o scădere de 9% (1240 miliarde USD) și tendinta asta continuă pină în 2012 cînd ISD au înregistrat o scădere de 12% (1350 miliarde USD). În anul 2013 investițiile au înregistrat o creștere de 9% (1470 miliarde USD).(Fig 1.1)
Fig 2.1 Evoluția ISD la nivel global in perioada 2000-2016(mlrd $)
Sursa: World investment Report 2014
Se observă că fluxurile de ISD de la sfârșitul anului 2011 încă erau cu 15% sub nivelul mediu de dinainte de începerea crizei și că acestea rămân cu 37% sub nivelul din 2007. Per total, investițiile continuă să se situeze în urma redresării comerțului mondial și a producției industriale globale, care au ajuns la nivelul de dinainte de începerea crizei. Raportul privind investițiile străine directe din 2014, elaborat de UNCTAD precizează că redresarea fluxurilor de ISD va continua în 2016, atingând un total de 1800 – 1900 de miliarde de dolari, ajungând astfel la nivelul de dinaintea crizei. Se anticipeazăo creștere a fluxurilor de pânăla 1700 de miliarde de dolari în 2015 și pânăla 1900 de miliarde de dolari în 2017. Nivelul record de bani lichizi, ratele mici de finanțare, precum și creșterea valorii bursiere a companiilor transnaționale ar trebui săîncurajeze dezvoltarea externă, suștine raportul. De asemenea, din punctul devedere al beneficiarului, restructurările continue la nivel de corporații și industrie, privatizările rezultate din eforturile de reechilibrare fiscală, precum și susținerea statului pentru diverse programe și creșterea economiilor emergente ar trebui să creeze noi oportunități investiționale.
Cu toate acestea, mediul de afaceri post-criză este nesigur. Factorii de risc – ca imprevizibilitatea gestionării economiei la nivel global, o posibilă criză de îndatorare la nivel mondial – de exemplu, dezechilibrele din sectoarele fiscale și financiare din unele state dezvoltate, dar și creșterea inflației și semnele de supraîncălzire din principalele economii de piață emergente, ar putea întârzia redresarea fluxurilor de ISD.
În 2010, creșterea economiilor emergente ca noi centre de putere pentru ISD devenise din ce în ce mai evidentă. Țările dezvoltate au absorbit pentru prima oară mai mult de jumătate din influxurile totale de ISD. Pe măsură ce producția internațională și, mai nou, ponderea consumului global se transferă către economiile în curs de dezvoltare și cele în tranziție, tot în aceste economii vor fi căutate proiectele bazate pe eficiență și pe dimensiunea pieței. Jumătate din cele mai mportante 20 de economii-gazdă pentru ISD din 2013 au fost cele în curs de dezvoltare și cele în tranziție. Ieșirile de capital au crescut vertiginos în 2013, urcând cu 25%. Aceste economii acoperă acum 29% din ieșirile totale de ISD. Șase economii în curs de dezvoltare și în tranziție s-au numărat printre cei mai importanți 20 de investitori.
În ciuda situației bune a anumitor țări în curs de dezvoltare, fluxurile de ISD au continuat să scadăîn unele din cele mai sărace regiuni ale lumii. Fluxurile către Africa și Asia de sud, precum și cele către statele cel mai puțin dezvoltate, cele fără ieșire la mare și insulele mici au crescut în 2013, dar destul de nesemnificativ. Din punctul de vedere al modelelor sectoriale, ISD în servicii au continuat să creasca foarte lent în 2013. Toate industriile principale deservicii (afaceri, finanțe, utilități, transport și comunicații) au înregistrat inca pierderi de ISD la nivele diferite. Fluxurile de ISD către industria financiară au înregistrat cel mai abrupt declin. Cota de investiții străine destinată industriei manufacturiere a crescut între timp și a acoperit aproape jumătate din proiectele de ISD – fuziuni și achiziții transnaționale și proiecte de tip greenfield, care sunt tipuri noi industrie manufacturieră în anumite țări sau regiuni. În ceea ce privește acest domeniu, fluxurile au scăzut în industriile sensibile la ciclul de afaceri cum sunt metalurgia și electronicele. Industria chimică, inclusiv cea farmaceutică, a rămas stabilă pe timpul crizei, în timp ce industrii precum cea alimentară, de răcoritoare sau tutun, de textile și îmbrăcăminte și de automobile s-au redresat în 2013. ISD destinate industriei extractive, un sector relativ neatins de criză, a înregistrat un declin în ciuda cererii tot mai mari de materii prime și de resurse energetice.
Daca ne referim la importanța companiilor transnaționale în economia globală, atunci ea poate fi dedusă din indicatorii producției internaționale, care arată câștiguri pentru 2013. UNCTAD a estimat că vânzările și valoarea adăugatăa filialelor străine din toată lumea au atins 40000, respectiv 9000 de miliarde de dolari în 2013. Exporturile acestora au însumat peste 8000 de miliarde de dolari, aproximativ o treime din totalul exporturilor globale. În ansamblu, operațiunile companiilor transnaționale, atât în țările de origine, cât și în străinătate, au generat o valoare adăugată de aproximativ 16000 de miliarde de dolari în2013 – aproape 25% din PIBul mondial. Dintre cele mai mari 100 de companii transnaționale nefinanciare, 19 sunt cu capital de stat. Astăzi există cel putin 650 de corporații transnaționale cu capital de stat, cu aproximativ 8500 de filiale în întreaga lume. Chiar dacă sunt puține ca număr (sub 1% din totalul corporațiilor transnaționale), investițiile lor din 2013 sunt estimate la 146 de miliarde de dolari, adicăla 11% din fluxurile globale. Economiile în curs de dezvoltare și cele în tranziție găzduiesc majoritatea acestor firme (56%), cu toate că țările dezvoltate dețin un număr semnificativ de companii transnaționale cu capital de stat. În contrast cu vasta percepție căaceste companii sunt concentrate în sectorul primar (8,6%), ele se regăsesc în diverse industrii, în mod special în sectorul de servicii.
Tabelul 2.1
Cele mai mari corporații transnaționale non financiare in anul 2013
Sursa : UNCTAD 2013
Din 2003 pânăîn 2013, proiectele de ISD ale companiilor transnaționale cu capital de stat au însumat 32% din totalul investițiilor din țările în curs dedezvoltare. Numărul total al contractelor de amploare încheiate de conpaniile transnaționale cu capital de stat din țările curs de dezvoltare în ultimii cinci ani aratăimportanta acestora. Patru din șase proiecte de ISD cu o valoare de peste 10 miliarde de dolari (o fuziune/achiziție și trei proiecte de tip greenfield) au fost derulate de astfel de companii. Deși nu existădate oficiale despre fondurile de ISD controlate de aceste companii, o primă estimare sugerează că proporția din valoarea globală pentru 2013 este în jur de 13%.
Conform aceluiași raport, se dezvăluie faptul că schema influxurilor ISD a variat pe regiuni. Europa a ieșit în evidență ca o subregiune în care fluxurile au scazut dramatic. Influxurile către Europa au atins 313 miliarde de dolari, în scădere cu 19% fațăde anul 2009. O perpectivă mai sumbră, determinată de măsurile de austeritate ale guvernelor, precum și de crizele datoriilor suverane, au reprezentat principalii factori care au limitat relansarea investițiilor străine directe.
Fig 2.2 Evoluția ISD pe tipuri de țări
Sursă: UNCTAD 2013
Diminuarea fluxurilor de ISD s-a resimțit și în Japonia, unde influxurile nete au devenit negative (- 1,25 miliarde de dolari) din cauza reducerii investițiilor corporațiilor transnaționale. În contrast, influxurile ISD către America de Nord au contribuit la o schimbare de situație semnificativă, cu o creștere de 44% (la 252 miliarde de dolari).
Fig. 2.3 Intrari de ISD in principalele 20 de economii ale lumii in perioada 2012-2013, mlrd.$
Sursa: Unctad 2013
Ieșirile de ISD din țările dezvoltate și-au inversat trendul descrescător din 2008, înregistrând o creștere de 8% în anul 2011. Cutoate acestea, în ciuda refacerii considerabilede 935 miliarde de dolari, ieșirile de ISD din regiune în 2013, în ansamblu, au atins cel mult jumătate din valoarea anului 2007.
Fig. 2.4 Iesirii de ISD in principalele 20 de economii ale lumii in perioada 2012-2013, mlrd.$
Sursa: Unctad 2013
Daca analizam ISD pe regiuni, atunci cea mai prosperă regiune este Asia de Sud și Sud Est. În 2013, influxurile de ISD către sudul, estul și sud-estul Asiei au crescut cu 24% la 347 miliarde de dolari, aproape un sfert din totalul global. Cu toate acestea, performanța celor trei subregiuni și a principalelor economii au variat semnificativ:
ISD în țările membre ale Asociației Statelor din sud-estul Asiei (ASEAN) au depășit dublul, ajungând la 79 miliarde de dolari în 2013. Eforturile pentru crearea de politici proactive la nivel național au contribuit la buna performanță a grupului de state și continuă să se îmbunătățească, afirmăraportul. Câteva țări ASEAN, de exemplu Indonezia și Vietnam, sau remarcat ca locații cu costuri mici de producție, mai ales în cazul produselor ieftine de manufactură, în timp ce țările cel mai puțin dezvoltate din regiune (Republica Populară DemocratăLao și Cambodgia) s-au bucurat de influxuri mai mari, mai ales dinspre țările vecine;
ISD către Asia de Est au crescut la 188 miliarde de dolari, grație creșterii de douăcifre a influxurilor către China și Hong Kong (China). Influxurile către China au crescut cu 11%, atingând 106 miliarde de dolari. China continuăse experimenteze o creștere a salariilor și a costurilor de producție, astfel încât tendința în manufactura elaboratăde tip offshore s-a diminuat, iar influxurile de ISD s-au redirecționat către servicii și industriile high-tech;
ISD în Asia de Sud au scăzut la 32 miliarde de dolari, reflectând o cădere de 31% a
fluxurilor către India și 14% către Pakistan. În contrast, influxurile către Bagladesh, care se dezvoltăca locație pentru producția ieftină, au crescut cu aproape 30% la 913 milioane de dolari.
Ieșirile de ISD din Asia în curs de dezvoltare au crescut cu 20% pânăla aproximativ 293 miliarde de dolari în 2013, datorităinvestițiilor în creștere care provin din China, Hong Kong (China), Malaezia, Coreea, Singapore și Provincia ChinezăTaiwan (tab. 1.2). Ieșirile de ISD din sursele cele mai mari din regiune – Hong Kong (China) și China – au crescut fiecare cu peste 10 miliarde de dolari și au atins recorduri istorice de 76, respectiv 68 miliardede dolari. În 2013, China a depășit Japonia atât la capitolul ieșiri de ISD, cât și la PIB. Aportul regiunii în ieșiri globale de ISD a sărit de la sub 10% înainte de 2008 la aproape 17% în ultimii doi ani. Companiile din Asia în curs de dezvoltare au preluat activ companii din lumea dezvoltată, inclusiv printr-un șir de achiziții de mare valoare. Ponderea electronicelor în ISD externe din Asia în curs de dezvoltare reflect competitivitatea internaționalăa companiilor asiatice în aceastăindustrie, în special a producătorilor subcontractanți, precum Foxconn (Provincia ChinezăTaiwan) și Flextronics (Singapore). Aceștia au devenit o forță dominantă în lanțul de producție al electronicelor la nivel global.
Tabelul 2.2
Fluxurile de ISD pe regiuni, mlrd $
Fluxurile de ISD către America Latină și Caraibe au crescut cu 13% în 2013, ajungând la 292 de miliarde de dolari. Cea mai mare creștere a fost înregistratăîn America de Sud, unde ISD au crescut cu 56% la 86 de miliarde, doar Brazilia atrăgând 57% din total. Influxurile către America Centrală au crescut cu 20% la 25 de miliarde de dolari, din care Mexicul a atras 19 miliarde. Fluxurile către Caraibe au scăzut cu 26%, la 48 de miliarde de dolari, din care centrele financiare offshore au reprezentat 95%.
Ieșirile de ISD din America Latină și Caraibe au crescut cu 67% la 113 de miliarde de dolari în 2013, cea mai mare sumăînregistrată în toate regiunile economice ale lumii. Redresarea se datorează creșterilor puternice înregistrate în Brazilia și Mexic, cei doi principali investitori externi ai regiunii. Creșterile intrărilor și ieșirilor de ISD s-au datorat profiturilor fuziunilor și achizițiilor transnationale. America Latină și Caraibe au înregistrat o creștere rapidăa fuziunilor și achizițiilor transnaționale, de la valori negative din cauza lipseide investitii din 2009 la 29 de miliarde de dolari în 2012, cel mai ridicat nivel atins de regiune din 2000. Acest lucru atestă un interes crescut din partea firmelor străine pentru achiziționarea întreprinderilor din America Latină după un deceniu de activitate transfrontalieră scăzută în regiune. Totuși, multe dintre achizițiile din industria extractivă de petrol și gaze din America de Sud au fost realizate de către corporații transnaționale asiatice în curs de dezvoltare, în mare parte din China și India. Companii braziliene, precum Vale, Gerdau, Camargo Correa, Votorantim, Petrobras și Braskem, au făcut achiziții în industriile de minereu de fier, în oțelărit, produse alimentare, ciment, chimicale și rafinării petroliere din statele dezvoltate. Firmele mexicane precum Grupo Televisa, Sigma Alimentos, Metalsa și Inmobiliaria Carso, au achiziționat companii din Statele Unite ale Americii în industrii precum media, produse alimentare, auto și servicii. Au existat, de asemenea, și achiziții intraregionale semnificative, cea mai importantăfiind cumpărarea BAC Credomatic, cu 1,9 miliarde de dolari, de către Grupo Aval din Colombia, o filialădin Panama a diviziei financiare a General Electric Co.
Dacă vorbim despre Africa, datele preliminare pentru 2013 aratăcă influxurile de ISD au continuat să crească și anul acesta, în timp ce ieșirile de ISD au scăzut. Fluxurile de investiții străine directe (ISD) către Africa au scăzut cu 9% în 2013.Totalul anual de influxuri ISD către Africa a atins 57 miliarde de dolari sau 10% din totalul de influxuri ISD către țările în curs de dezvoltare. Cota Africii în rândul statelor în curs de dezvoltare a scăzut de la un total de 12% în 2009. ISD către sectorul primar al Africii, în special industria de petrol, au continuat să domine fluxurile ISD către continent.
Printre subregiunile continentului, influxurile ISD către nordul Africii, care reprezintă aproape otreime din totalul de ISD de pe continent, au scăzut pentru al doilea an, ajungând la 17 miliarde de dolari, dar rata declinului a fost mult redusă, iar dezechilibrul a fost inegal în subregiune. De exemplu, influxurile către Libia au crescut cu peste 40% în 2010, ajungând la 3,8 miliarde de dolari, dar acest impuls pare a avea viațăscurtă, datăfiind situația politicăactualăa țării. Influxurile ISD au scăzut și în țările din Africa de Vest – beneficiari ai aproape o cincime (11 miliarde de dolari) din totalul de fluxuri de pe continent. Preocupările referitoare la reglementarea industriei de petrol au contribuit la scăderea cu 29% a fluxurilor către Nigeria, care a atras mai mult de jumătate din fluxurile către subregiune. Proeminența industriei petroliere a atras influxuri record în Ghana și Niger de 2,5 miliarde, respectiv 947 milioane de dolari. În Africa Centrala și Africa de Est, influxurile de ISD au crescut în 2013 și au ajuns la 8, respectiv 3,7 miliarde de dolari. Cota-parte care s-a dus la cei mai mari beneficiari din Africa Centrală (Ciad, Congo, Republica DemocratăCongo, Guineea Ecuatorială și Gabon) s-a datorat investițiilor legate de petrol. Singurele ISD semnificative în sectoare non-primare au fost investițiile în telecomunicații în Republica Democrată Congo. Creșterea în Africa de Est a fost modestă (2,5%), din cauza faptului că fluxurile către cel mai mare beneficiar din subregiune, Madagascar, au scăzut substantial (-19%).
Influxurile către Africa de Sud au scăzut cu 24% la 15 miliarde de dolari, cu toate căsubregiunea a atras mai mult de un sfert din totalul Africii. Aldoilea cel mai mare beneficiar din subregiune, Africa de Sud (figura 1), a văzut cum influxurile scad cu 70% la 1,6 miliarde de dolari, adică doar o șesime din recordul înregistrat în 2008. Influxurile către cel mai mare beneficiar de pe continent, Angola, au scăzut substanțial. O problemăcu care se confruntăindustria petrolierăa Angolei este aceea căproductia de petrol a depășit cota alocatăde Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC).
Judecând dupa informațiile referitoare la investițiile de tip greenfield din primele patru luni ale anului 2013, influxurile de ISD către Africa de Nord ar putea scădea, afirmăraportul. Nici o fuziune sau achiziție transfrontalierăn-a fost încheiatăîn primele cinci luni. Cu toate că nevoia permanent de resurse naturale, mai ales a corporațiilor transnaționale asiatice, va menține cel mai probabil fluxurile de ISD către Africa Sub-Saharianăîn 2013, anul acesta poate fi încă problematic pentru continent, afirmă raportul. Pe termen lung, fluxurile de investiții cu impact mare pentru dezvoltare vor veni din țările vecine, prevede raportul. Cu toate căeste evident că ISD intraregionale încep săaparăîn alte industrii decât cele legate de resursele naturale, fluxurile de ISD intraregionale în Africa sunt încă mici, doar 46 miliarde de dolari sau 5% din totalul proiectelor ISD din Africa în 2003 – 2013.
Fluxurile de investiții străine directe (ISD) către economiile în tranziție din sud-estul Europei au cresccut in 2013 pina la 108 mlrd.$. ISD către economia cea mai mare din regiune – Federația Rusă– au crescut cu 13% la 41 de miliarde de dolari. Investitorii străini continua să fie atrași de piața localăde consum care crește foarte rapid. Achiziționarea brandului rusesc de băuturi răcoritoare Wimm-Bill-Dann de către PepsiCo pentru 3,8 miliarde de dolari a fost văzută ca un semn al încrederii investitorilor în țară. Fluxurile de ISD către Ucraina au crescut cu 35% datorită condițiilor macroeconomice mai bune. Influxurile ISD au scăzut în Kazakhstan în 2013, cu toate că țara a rămas al doilea cel mai mare beneficiar în subregiune.
În contrast cu CSI, fluxurile ISD către Europa de sud-est au scăzut pentru al treilea an consecutiv. Declinul din 2010 a ajuns la 47%, parțial ca un rezultat al amorțelii țărilor membre UE, tradițional sursa dominantăa ISD în aceastăsubregiune. Declinul ISD este structural: investitorii inițiază rareori proiecte orientate pe export într-o subregiune care a fost exclusă din circuitul internațional de producție al companiilor transnaționale. Fluxurile ISD către Croația și Serbia au scăzut drastic în 2010, în timp ce Albania a văzut cum influxurile de ISD depășesc pentru prima dată1 miliard de dolari, transformând-o astfel în al doilea cel mai mare beneficiar din subregiune după Serbia.
ISD externe, dirijate cu precădere de corporațiile transnationale rusești, au crescut cu 24% în 2013, mulțumită unei lichidități mai bune a corporațiilor transnaționale situate înregiune, prețurilor mai ridicate ale mărfurilor, redresării economice și susținerii puternice din partea statului. Relațiile investiționale dintre economiile în curs de dezvoltare și cele în tranziție sunt în ascensiune, după cum menționeazăraportul. Piețele CT din economiile în curs de dezvoltare și tranziție au început săse întrepătrundă. Cota statelor în curs de dezvoltare în proiectele investiționale de tip greenfield din economiile în tranziție s-a ridicat la 60% în 2013 (de la numai 30% in 2004). Acest lucru s-a tradus printr-o creștere de 7,3 miliarde de dolari, de la 4,4 la 11,7 miliarde de dolari. În mod similar, cota țărilor în curs de dezvoltare în proiectele investiționale de tip greenfield ale economiilor în tranziție a crescut de la 9% în 2004 la 21% în 2013 sau de la 6 la 11 miliarde de dolari. Relațiile investiționale sud-estice se regăsesc în doar câteva state-cheie: Kazakhstan și Federația Rusăsunt principalele ținte vizate de investitorii din țările în curs de dezvoltare, pe când China și Turcia sunt cele mai populare destinații ale ISD din economiile de tranziție. În același timp, țările central-asiatice au generat un interes crescut din partea CT chinezești învecinate, iar Africa a reușit săatragăun flux investițional important din partea Federației Ruse. ISD interregionale sud-estice au beneficiat de sprijin extern din partea guvernelor respective prin intermediul cooperării regionale, de exemplu Organizația de Cooperare Shanghai sau prin parteneriatele bilaterale.
Totuși, perspectivele influxurilor de ISD în economiile de tranziție sunt pozitive. Se așteaptăca influxurile de ISD săcreascăîn 2013 datorităunui mediu investițional mai prietenos, a așteptatei aderări a Federației Ruse la Organizația Mondialăa Comerțului, precum și unui nou val de privatizări din principalele țări-gazdădin regiune (Federația Rusă și Ucraina). Se așteaptă, totodată, ca ISD externe să scadă în perioada 2015-2017 datorită conflictului dintre Rusia cu Ucraina.
2.2 Rolul societăților transnaționale în promovarea investițiilor străine în economia mondială
Unul dintre fenomenele ce a contribuit la extinderea procesului de globalizare este transnaționalizarea vieții economice, cărea îi revine un rol hotărâtor. Acest fenomen este strâns legat de apariția societăților transnaționale (STN). Prin caracteristicile sale esențiale (natura economică, structura de organizare, managementul, investițiile străine directe), o STN are drept cuvânt de ordine – expansiunea. Ea tinde să se dezvolte atât în lărgime, cât și în adâncime. STN au demonstrate că au capacitatea să transgreseze atât frontierile naționale, cât și cele ale organizațiilor integraționiste interstatale.
STN constituie astăzi cea mai importantă forță de determinare și de promovare a interdependenților mondiale. Ele se manifestă simultan în toate spațiile economice cunoscute – micro – macro – mondo, ștergând de fapt, granițele dintre ele. Fiecare STN are drept scop final să devină o firmă globală care să manufactureze produse globale. Microsoft, Coca –Cola, Bayer, Sony, Toyota, ca și multe altele, sunt deja firme globale.
Cu privire la definirea STN sunt diferite opinii. O serie de autori arată că o STN este o întreprindere care controlează unități de producție localizate în mai multe țări, indiferrent de talia acestora.
Unii teoreticeni exclude criteriul producției, considerănd că orce mare societate având filiale în mai multe țări este o societate transnațională. Economistul S.Dumitrescu definește STN ca o firmă care și-a extins activitatea economico- financiară dincolo de granițele țării de orige. Ea alcătuește un vast ansamblu la scară international, format dintr-o societate principal – firma mama și un număr de filiale, adică de firme dependente de societatea principal, implementate în diferite țări.
În rapoartele UNCTAD-ului societatea transnațională este definită ca o entitate economică formată dintr-o companie-mamă și din filialele ei în străinătate.
O semnificație similară are și definiția potrivit căreia societatea transnațională este o întreprindere mare care are sediul de origine într-o țară, dar posedă filiale în proprietate totală sau parțială în alte țări.
O altă definiție prezintă societatea transnațională drept “o întreprindere de talie mare, care, pornind de la o bază națională, și-a implantat mai multe filiale în țări diferite, adoptând o organizare și o strategie la scară mondială.”
Această definiție subliniază, în primul rând, faptul că firmele de talie mondială, au început prin a se constitui ca mari societăți pe plan național, ceea ce a condus la un intens proces de centralizare și concentrare a capitalului. În al doilea rând, ele și-au diversificat producția înainte de a începe să se internaționalizeze, iar în cel de-al treilea rând originea națională, forța și slăbiciunile economiei de unde provin se vor reflecta și în competitivitatea și strategiile ce urmează să le adopte.
Alți autori consideră că corporația transnațională este acea entitate economică formată dintr-o firmă – mamă și din filialele ei în mai multe țări, care este caracterizată de internaționalizarea producției, care se bazează pe un «bazin» internațional de resurse umane, materiale și financiare, și care promovează la scară globală un anumit set de valori proprii. Din cele expuse o definiție generală ar fi aceea, că STN reprezintă întreprinderi mari, ce-și desfășoară activitatea economico – financiară prin intermediul fililalelor sale amplasate în diferite țări.
Este cert că, în prezent, corporațiile transnaționale constituie principalii actori ai procesului de globalizare a vieții economice. Ele au generat apariția tendințelor de globalizare a concurenței și de internaționalizare a diverselor interese economice. Adevărata dimensiune a complexității universului economic în care trăim astăzi o putem mai bine percepe în măsura în care înțelegem că societatea transnațională este un adevărat agent al globalizării. De menționat că o STN se deosebește de o întreprindere națională prin modalitatea de obținere a profitului. În cazul STN o parte a profitului este rezultatul folosirii capitalului propriu în alte țări, a folosirii forței de muncă, resurselor naturale, capacităților de producție ale acestor țări. STN au posibilitatea de a manevra cu producția în direcția dorită : acolo, unde-s chieltuielele mai mici, mai ieftini-s factorii de producție, impozitele sunt mai mici, astfel obținând profituri mari.
O STN are posibilitatea ocolirii barierilor vamale, acolo unde ele există. În condițiile unor politici comerciale protecționiste este tot mai dificil să se păstreze o piașă numai pec alea exporturilor. Devine, de aceea, din ce în ce mai necesar să se producă direct în străinătate.
Societățile transnaționale impulsionează comerțul internațional al societății – mamă. Filialele implantante în exterior au nevoie de mașini și utilaje, de cunoștințe tehnice, pe care le procură, în mare parte, din țara de origine.
O societate transnațională poate profita cel mai bine de pe urma diferențelor dintre ratele naționale ale dobânzii. Utilizând rețeaua de comunicații dintre filialele externe, firma transnațională va împrumuta acolo unde condițiile sunt cele mai favorabile și va acorda fondurile obținute unei filialwe care altfel ar fi fost supusă – ca și întreprinderile concurente – efectelor politicii ” banilor scumpi”.
Acționând concomitent în mai multe țări, societatea transnațională profită din plin de pe urma fluctuațiilor monetare. DE obicei, se cumpără masiv moneda țării unde se așteaptă o revalorizare, pentru ca, după aceea, să fie schimbată pe monedele ale căror cursuri au rămas constante. Rezultă astfel căștiguri apreciabile.
Pe piața mondială nu oricare întreprindere poate să intre în categoria STN. Pentru aceasta aceste întreprinderi trebuie să aibă dimensiuni considerabile : un potențial mare economic, un grad înalt de activitate pe arena internațională, o cifră mare de afaceri, un volum mare de investiții directe externe, o pondere înaltă în exporturile mondiale.
Centru ONU privind STN, constituit în 1975, a evidențiat următorii indici ai unei STN:
volumul cifrei de afaceri să fie mai mare de 2 mlrd. $ ;
prezența filialelor nu mai puține de 6 țări ;
ponderea activelor peste hotare să constituie 25% – 30% din volumul total al activelor companiei ;
20%- 30% din volumul cifrei de afaceri să revină vânzărilor efectuate peste hotarele țării de origine.
În prezent pe piața mondială activează STN care posedă zeci și sute de întreprinderi situate în alte țări. De ex., Exon are filiale în peste 100 de țări, iar Coca- Cola în aproape 200 de țări. Cifra de afaceri a unor STN este egal sau depășește PIB- ul unor așa țări ca Austria, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Polonia, etc.
Tabelul 2.3
Cele mai mari STN după cifra de afaceri
Sursa: UNCTAD, http://www.unctad-docs.org/files/UNCTAD-WIR2012-Full-en.pdf
Apărute la început în industrie, STN s-au extins și în alte sectoare,cum ar fi tehnologiile, băncile, turismul, asigurările,comerțul,etc. 60% din STN activează în sectorul secundar, 37% – în sectorul tarifar și 3% în sectorul primar.
Performanțele obținute de STN se datorează evoluției dinamice din momentul apariției lor până în prezent.
Sunt distinse câteva generații ale STN :
prima generație a STN a activat în cadrul imperilor coloniale – sfârșitul sec. XIX- lea și începutul sec. XX-lea (sectorul primar și secundar) ;
a doua generație a STN a activat între perioada interbelică și mijlocul sec. XX-lea. Activitatea acestor STN era orientată preponderat spre producerea armamentului și echipamentului militar ;
a treia generație a STN a apărut la începutul anilor 1960 – dezvoltarea revoluției tehnico – științifice și creșterea cererii de consum. Scopul STN era obținerea piețelor de desfacere, surselor de materii prime, alocarea capitalului în diferite țări. Formarea STN avea loc în condișiile acutizării concurenței în economia mondială și a începutului integării din Europa de Vest ;
a patra generație a STN apare începând cu anii 1980 – STN globale. Scopul acestor STN este de ocupa pozițiile – chee în toate sectoarele economiei mondiale.
Pentru a realiza care este forța acestor societăți în economia mondială actuală este de ajuns să apelăm la estimările recente privind activitatea acestora. Conform raportului UNCTAD, ”World Investment Report”,în anul 2005, se apreciază că existau 70.000 de STN, cu cel puțin 690.000 de filiale la nivel global, din care aproape jumătate erau localizate în țări în dezvoltare, atunci cînd în 2010 deja numărul companiilor au atins cifra de 88.000. Aceste companii realizează o 1/3 dinexporturile mondiale, o1/10 din PIB-ul mondial, dețin o pondere de peste 90% din investițiile străine directe, 95% de brevete și licențe.
Un interes aparte în stabilirea locului și rolului acestor firme în procesul globalizării îl reprezintă urmărirea topului primelor corporațiii transnaționale ierrhizate în funcție de volumul total al activelor deținute în străinătate. Analiza principalelor 100 de STN fără cele financiare dețin 11% din activele totale, 14% din vânzările totale, 14% din angajați mondiali. (vezi tabelul 2.1 UNCTAD 2010). Principalele companii sunt ale SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia și tigrilor asiatici.
Tabelul 2.4
Impactul STN asupra economiei, in baza datelor statistice
Sursa: World Investment Reports (UNCTAD 1999; UNCTAD 2002; UNCTAD 2010, UNCTAD 2014)
Primele 10 companii și-au menținut aproape aceeași ordine ca și în 2002, General Electric și Vodafone fiind în fruntea listei, fiecare având active străine de aproximativ 250 miliarde dolari.
Potrivit top-ului din 2013 in fruntea listei situindu-se General Electric (US), Royal Dutch/Shell Group (UK), Vodafone (UK), BP PLC (UK), Toyota Motor Corporation (JP), and ExxonMobil (US
Analizînd distribuția pe regiuni, apoi cel mai mare număr de companii sunt ale SUA, urmat de Uniunea Europeana. Dupa numarul de filiale mai multe sunt plasate în economiile în dezvoltare. După volmul de ISD, țările dezvoltate sunt lidere absolute în intrări și ieșiri în anul 2013.
Una dintre particularitățile dezvoltării STN în ultimii ani constă în apariția, apoi și creșterea, numărului societăților provenite din țările în dezvoltare. Astfel, în lista primelor 100 de STN nonfinanciare din lume, numărul societăților din această categorie de țări a crescut de la cinci (2004) până la nouă în (2010). Este vorba, în cazul dat, de asemenea corporații cum ar fi ”Samsung” și ”LG Corporation” din Corea de Sud, trei întreprinderi din Hong Kong și cîte una din Malaysia, Mexic, Singapore și Venezuela. Totuși în fruntea listei celor mai puternice STN din lume se află corporații cunoscute din SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Japonia.
Deci la începutul secolului XXI-lea, corporațiile transnaționale reprezintau una din marile forțe ce acționează în domeniul economic, financiar, științific și tehnologic, având un cuvânt greu și în politica mondială. Companiile de acest tip au ajuns să aibă o asemenea extindere, încât, și-au pierdut într-un anumit sens, caracterul național.
Pentru aceste firme concurența nu se mai duce în plan național, ci în plan internațional, cu companii străine de același profil, pentru ocuparea unor segmente cât mai mari din piața globală.
Corporațiile transnaționale au devenit un factor critic pentru fiecare dintre caracteristicile noii economii globale : rolul sporit al investițiilor din sectorul privat, în plan național și extra-național; dezvoltarea și transmiterea de noi informații și tehnologii de producție, deseori prin rețele controlate de corporațiile transnaționale; participarea la activitatea industriilor globalizate; întărirea legăturilor economice regionale centrate în jurul unui pol al Triadei.
Luate împreună, toate aceste evoluții fac din corporațiile transnaționale organizații-cheie ale activităților economice și piețelor, precum și agenți creatori de valoare, care alocă la scară globală o mare parte din resursele necesare susținerii procesului de creștere economică, în special în cazurile în care acest proces are loc într-un mediu concurențial internațional. In acest sens, o expresie dintre cele mai sintetice ale fenomenului de globalizare o constituie, în prezent, amploarea pe care a dobîndit-o organizarea producției pe baze regionale sau mondiale și integrarea pe criterii noi, de tip funcțional, a activităților în cadrul acesteia. Fluxurile de resurse – financiare și nefinanciare – care fac posibilă producția internațională sunt investițiile străine directe, iar agenții economici generatori ai cvasitotalității acestor fluxuri, și totodată organizatori ai proceselor de producție în străinătate, sunt corporațiile transnaționale. Evoluțiile tehnologice deosebit de rapide declanșate la începutul anilor 1980 și, în principal, revoluționarea telecomunicațiilor, dezvoltarea serviciilor în general, schimbarea raporturilor de competitivitate pe plan mondial și multiplicarea centrelor de putere economică sunt factori care au sporit înclinația firmelor spre relocalizarea unor procese productive – de bunuri materiale și într-o măsură tot mai mare de servicii.
Relațiile societăților transnaționale (STN) cu statele naționale și implicațiile lor asupra economiei mondiale.
Pe lângă clasicele relații interstatale, care continuă să aibă un rol hotărâtor, tot mai mult crește importanța relațiilor dintre STN și statele naționale, dintreSTN din diferite țări, dintre societatea- mamă și filialele sale externe și relațiile dintre aceste filiale.
Într-o lucrare intitulată ”Global Embrace : Corporate Challengess in Transnational World”, autorul, Henry Wendt, el însuși om de afaceri, susține că în timp ce puterea marilor corporații crește, aceea a statului ar scădea. Nu puțini sunt cei ce se îngrijorează de acest lucru. Pentru mulți statul – națiune mai reprezintă, încă, o adevărată autoritate.
Sporirea forței STN este percepută ca o amenințare la adresa statului – națiune. Există temerea că marile companii transnaționale nu vor acționa în folosul națiunii și că vor ajunge să ignore legile naționale.
Este incontestabil că orizontul transnaționalelor depășește definiția clasică a identității naționale. Ținta unei STN nu mai este piața națională, ci piața mondială ; ea tinde să devină o firmă globală. O astfel de companie, prin natura ei, nu este interesată atât de omul – cetățian, cât de omul – client, indiferent de țara sa de origine. Cu toate acestea, nu se poate susține că STN ar fi devenit entități ” fără stat”(”stateless corporation”). Oricât de mare este gradul de transnaționalizare al unei companii, ea nu-și desfășoară activitatea în neant, ci pe teritorii care aparțin statelor – națiune. Tocmai de aceea, o STN, oricât de puternică ar fi, este nevoită să întrețină relații, atât cu țara sa de origine, cât și cu țările gazdă ale filialelor sale din străinătate. Ea devine, astfel, ”multistatală”, dar nu numai pentru că are un sediu central, iar filialele sunt înregistrate din punc de vedere legal în diverse țări, ci și pentru că este obligată să țină seama de specificul piețelor pe care face afaceri. Aceasta nu înseamnă că identitatea sa națională dispare. Honda – America sau Panasonic – Marea Britanie rămân japoneze.
Relațiile societății transnaționale cu țara sa de origine apar ca relații între parteneri, între combatanți aflași de aceeași parte a baricadei. Este adevărat că, din când în când, ”antanta cordială” dintre STN și statul lor de origine este tulburată de către unele dispute ”în familie”. Statul intervine pentru a tempera politica economică agresivă a vreunei firme naționale.
Cu peste 40 de ani în urmă, președintele de atunci al lui General Motors – Charles Erwin Wilson (”Engine Charlie”), propus să preia funcția de secretar de stat al SUA pentru apărare, a fost întrebat dacă ar putea lua o decizie în interesul statelor Unite, chiar dacă ar leza interesele acționarilor lui G.M. El a răspuns că ar putea lua o asemenea decizie, dar că un conflic de interese ar fi foarte puțin probabil. ”Nu-mi pot imagina așa ceva.. deoarece, de ani și ani, gândesc că tot ceea ce este de folos țării noastre este de folos și lui General Motors și viceversa”.
De atunci și până în prezent, relația dintre statul american și corporațiile americane nu s-a modificat, în esența ei. Colaborarea a continuat pe diverse planuri, fiind reciproc avantajoasă. Statul a încurajat expansiunea externă a marilor săi ”Generali” (Electric, Motors, Dynamics), dar și a ”civililor”, fie déjà consacrați (Ford, IBM, ATT, Exxon) sau noii veniți (Microsoft, Wall- Mart Stores, Pfizer, Lucent Technologies). La rândul lor, transnaționalele americane și-au dat obolul pentru ca SUA să ajungă și să rămână prima putere economică, politică și militară a lumii. Expansiunea externă a companiilor americane nu a stabilit cu nimic structurile și funcțiile statului american. Dimpotrivă. Oare firme ca ”Levi’s , ”Mc. Donald’s”, ”Coca-Cola”, prin expansiunea lor mondială, nu servesc și interesul SUA, nu acționează ca vehicule ale modului de viață american?
Relația STN- țară de origine a evoluat în mod asemănător și în cazul celorlalte țări dezvoltate,mari sau mici. Chiar și o țară ca Elveția n-a avut de suferit de pe urma transnaționalizării companiilor sale cele mai importante. Succesul mondial al unor mari companii ca Novartis, Roche sau Nestle, profiturile realizate prin activitatea investițională externă, nu au impedicat Elveția să atingă cel mai ridicat nivel nivel de trai din lume.
Relațiile dintre STN și statele pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea (state gazdă) sunt mai complexe.
În principiu, marile companii transnaționale, îndeosebi americane, preferă deținerea integrală a acțiunilor filialelor externe.În aceste condiții, centrul de decizie aflat într-o anumită țară poate impune filialei sale dintr-o altă țară, fie o politică de investiție a beneficiului în alte regiuni, fie să cumpere de la societate – mamă sau de la filială a acesteia subansamble sau bunuri de echipament la prețuri mult inferioare costurilor de fabricație, pentru a reduce factura importurilor și a-și diminua, astfel, taxele vamale, ca și impozitele pe cifra de afaceri. Asemenea practici pot influența negativ balanța de plăți externe a țării gazdă, cât și bugetul său. Prin natura sa, societatea transnațională nu poate să manifeste preferințe subiective pentru o anumită filială sau țară; scopul ei fiind maximizarea profitului pe ansamblu, ea poate impune filialelor externe o politică de restrîngere a activității, trasferul de capital, cuantumul salariilor, concedieri de pesonal etc. O astfel de politică, în anumite circumastanțe, poate conduce la stări de instabilitate economică și socială pentru țara gazdă.
În ultima analiză, pentru acesteă relație, decisivă este forța de atracție pe care țara gazdă o exercită asupra capitalului stăin și care este determinată de nivelul ei de dezvoltare economică, de avantajul ei comparativ. Prin urmare, relația STN – stat gazdă va fi diferită în funcție de aparttenența acestuia din urmă la grupul țărilor dezvoltate sau al țărilor în dezvoltare.
Pe piețele cu potențial foarte ridicat, cum sunt cele ale UE și SUA, îndeosebi, atracția este cvasipermanentă. Pe aceste piețe, concurența între investitorii străini este foarte mare, datorită facilităților existente, posibilităților ridicate de profit. Așa stând lucrurile, relația STN-țări gazde dezvoltate nu poate fi considerată apriori, defavorabilă acestora din urmă. De altfel, în această relație mai intervine și capacitatea statală superioară a țărilor gazdă dezvoltate. Când s-a considerat necesar, a fost limitat dreptul de participație la capitalul social al firmelor indigene (în Japonia, maximum 49%), sau guvernul a opus veto-ul său la achiziția unor întreprinderi autohtone de importanță strategică.
Așa cum s-a menționat într-un capitol anterior, cea mai mare parte a IDE circulă în cadrul trisdei SUA- UE- Japonia. Or, această circulație nu are loc în sens unic. De aceea, fiecare stat membru al triadei este, în același timp, ”gazdă” și ”sursă”. Acest lucru face ca între membrii triadei (și nu numai). IDE să nu genereze relații de dependență, ci, mai degrabă, de interdependență, cu implicațiile de rigoare asupra politicilor economice.
De menționat că relațiile dintre STN și țările –gazdă în dezvoltare nu s-au soldat cu cele mai bune rezultate. În acest tip de țări gazdă, capacitatea statală este relativ redusă; de multe ori nu există un sistem corect de legi, corupția aparatului de stat este foarte avansată. Țările în dezvoltare nu se află în cea mai bună poziție în raport cu cele mai impotante criterii de investiții ale STN: rata inflației, stabilitatea monetară și cea politică. Cu toate acestea, prin avantajul lor comparativ dat, prin ieftinătatea forței de muncă, țările în dezvoltare atrag capitalul străin.
În același timp țările – gazdă în dezvoltare aplică un șir de măsuri orientate spre diminuarea dependenței economice impuse de STN și păstrarea suveranității naționale. Dintre acestea măsuri pot fi numite:
de a împedica STN să se implice în afacerile interne ale țări în care activează;
de areglementa activitățile STN conform obiectivelor de dezvoltare a țării- gazdă;
de a reglementa repartierea beneficiilor obținute de către STN, ținând cot de interesele ambelor părți;
de a încuraja aceste societăți să reinvestească profiturile lor în țăra- gazdă în dezvoltare
Viața a demonstrat că implicațiile STN asupra țărilor – gazdă în dezvoltare pot să aibă atât efecte pozitive, cât și nagative.
Dintre efectele pozitive pot fi numite:
STN au contribuit la transferul de noi tehnologii în aceste țări;
STN pot furniza mijloace financiare și de producție pentru modernizarea industriei locale;
STN asigură cu locuri de muncă populația băștinașă;
STN au contribuit la ridicarea calificării unor categorii socioprofesionale și la mai bună folosire a unor capacități de producție locale;
STN contribuie atragerii producătorilor autohtoni în procesul de specializare internațională;
Investițiile STN în economia acestor țări au permis reducerea cererii de credite externe.
Dintre efectele negative ale STN în țara – gazdă sunt:
reprimarea firmelor autohtone de către STN prin aplicarea forței sale;
stabilirea prețurilor de monopol;
nerespectarea legislației ( de ex. evaziunea fiscală);
poluarea mediului ambiant;
destabilizarea situației pe piața muncii prin atragerea forței de muncă de la firmele autohtone la filiale STN prin intermediul salariilor înalte;
posibilitatea STN de a influența politica guvernului țărilor – gazdă..
Răspunzând unui deziderat al țărilor în dezvoltare, ONU și-a intensificat activitatea pe linia studierii și reglementării activității societăților transnaționale. În luna noiembrie 1975 a fost creat, la New York, ”Centrul ONU privind societățile transnaționale”, organism autonom care urmărește elaborarea unui cod de conduită, negocierea unor aranjamente și acorduri între țările interesate și societățile amintite. Se poate aprecia că, în prezent, se fac pași tot mai importanți către acel cadru internațional în care activitatea STN să nu se desfășoare în mod necontrolat. Relațiile dintre STN și statele gazdă pot fi reciproc avantajoase, dacă sunt întemeiate pe principiul dreptului internațional.
CAPITOLUL III. IMPACTUL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ASUPRA ECONOMIEI REPUBLICII MOLDOVA
Factorii determinanți și potențialul investițiilor străine directe în Moldova
În procesul de tranziție la economia de piață, Republica Moldova s-a deschis spre investițiile străine directe (ISD), totuși, până acum a reușit săatragă un volum relativ limitat al acestora. Sporirea volumului ISD ar fi benefică pentru țară, contribuind la extinderea bazei economice și la o creștere mai puțin bazată pe remitențe. Diversificarea economiei ar contribui la lărgirea bazei fiscale, fapt ce ar facilita finanțarea necesităților țării în diferite domenii ale vieții sociale și economice.
După o scurtă abordare a obiectivelor generale de dezvoltare ale guvernului și a rolului investițiilor în acest context, capitolul de fațăoferăo prezentare generalăa principalilor factori determinanți ai ISD în Republica Moldova, inclusiv mărimea pieței și accesul la piețele internaționale, calitatea infrastructurii și a guvernării, abilitățile existente și costul resurselor umane, și dezvoltarea întreprinderilor autohtone.
Prezenta analiză, împreunăcu studiul tendințelor recente ale ISD și a impactului acestora asupra economiei naționale, va furniza cadrul pentru evaluarea potențialului de atragere a unui flux mai mare de ISD. Aceasta va servi, de asemenea, ca bazăpentru sugestii referitoare la soluționarea deficiențelor ce vizeazăabilitățile, infrastructura și guvernarea, cu scopul de a atrage unui volum mai mare de ISD și a culege mai multe beneficii din acestea.
A. Obiectivele naționale de dezvoltare și rolul ISD
Cadrul actual pentru dezvoltarea naționalăeste oferit de Strategia Naționalăde Dezvoltare a Republicii Moldova 2012–2020, cunoscută și sub denumirea Moldova 2020. Strategia reflect o viziune actuală și realistăa principalelor puncte forte și puncte slabe ale țării. De asemenea, documentul prevede schimbarea paradigmei de dezvoltare economicăde la ”modelul de creștere bazat pe consumul alimentat de remitențe” la un ”model dinamic bazat pe atragerea investițiilor străine și locale, precum și dezvoltarea industriilor exportatoare de bunuri și servicii”. Pentru a stimula o asemenea schimbare a paradigmei, Strategia își propune câteva obiective strategice, între care:
racordarea sistemului educațional la cerințele pieței
forței de muncă;
ameliorarea climatului de afaceri, inclusiv prin
sporirea calității și eficienței actului de justiție;
sporirea investițiilor publice în infrastructura
drumurilor;
sporirea eficienței energetice.
Dacă vor firealizate, aceste obiective vor facilita exploatarea potențialului ISD. Deosebit de relevante sunt obiectivele ce vizeazădezvoltarea infrastructurii și a abilităților, precum și a mediului de afaceri, inclusiv a justiției (capitolul II). Programul guvernului recunoaște și rolul ISD: ”având în vedere căresursele investitorilor locali sunt limitate, investițiile străine ar putea fi un factor major în schimbarea paradigmei de dezvoltate a țării.” În majoritatea cazurilor, problemele legate de ISD sunt incluse în recomandările făcute pentru toate domeniile de activități economice. Acest fapt nu este surprinzător, deoarece îmbunătățirea climatului general de investiții și a factorilor determinanți va favoriza atât investițiile locale, cât și cele străine. Totuși există și excepții. De exemplu, documentul
elaborat de guvern menționeazălegătura directădintre construcția drumurilor și creșterea nivelului ISD și a turismului.
În afară de Strategia Moldova 2020, guvernul a elaborat și un plan de acțiuni mai detaliat, numit Programul de Activitate al Guvernului Republicii Moldova 2011–2014 (Guvernul Republicii Moldova, 2011). Planul de acțiuni enumerăanumite domenii pentru care atragerea ISD este un obiectiv explicit, cum ar fi:
privatizarea patrimoniului de stat;
mass media internă și domeniile conexe;
tehnologia informației și comunicațiilor (TIC);
dezvoltarea parteneriatelor între instituțiile de
învățământ naționale și cele străine.
După adoptarea Strategiei Moldova 2020, acest plan de acțiuni va trebui revizuit pentru a corespunde mai bine obiectivelor specifice ale programului general de dezvoltare a țării și a-și concentra atenția asupra atragerii ISD.
Un alt program oficial numit Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exportului pentru anii 2006–2015a fost actualizat în 2008. Deși programul conține principalele elemente ale unei viziuni și strategii privind ISD, inclusiv concentrarea pe sectoarele prioritare și inițiativele ce urmeazăa fiîntreprinse pentru crearea unui mediu atractiv pentru ISD, implementarea sa până în prezent a fost neuniformă.
În general, dacă Republica Moldova dorește să atragă mai multe ISD și să beneficieze de acestea într-o măsură mai mare, ea trebuie săasigure o legătură strânsă între eforturile de promovare a investițiilor și strategia sa generală de dezvoltare. În acest sens, provocarea va consta în elaborarea unei strategii privind ISD, care ar fi în concordanță cu obiectivele guvernului, axate pe dezvoltarea producerii de bunuri și servicii orientată spre export pe baza modernizării și privatizării economiei și îmbunătățirii sistemului educațional și a infrastructurii, pentru a putea valorifica pe deplin avantajele poziției geografice a țării.
Principalii factori care determină atragerea ISD în Moldova
Unii factori cum sunt mărimea și creșterea pieței și accesul la piețele internaționale au un impact asupra volumului și tipului ISD de care beneficiazăsau va beneficia o țară, în timp ce alți factori ca resursele umane și potențialul întreprinderilor naționale au o influențămai mare asupra avantajelor derivate din ISD. După caz, Republica Moldova este comparată cu un grup de țări cu economie în tranziție, care au realizat reforme de piață și demonstrează similarități culturale, istorice, geografice și de alt gen. Acest grup este compus din Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Letonia, Lituania, România, Serbia și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei. Comparațiile se bazeazăpe datele cele mai recente disponibile din perioada 2009–2011.O problemă intersectorială care afecteazăviața economică a Republicii Moldova este problema regiunii transnistrene, situate pe malul de est al râului Nistru, care reprezintă peste 10% din teritoriul total al țării. Statutul nedeterminat al regiunii transnistrene constituie un obstacol pentru dezvoltarea țării, precum și pentru integrarea acesteia cu regiunea sa și cu economia globală.
Politicile comerciale promovate de către Republica Moldova sunt orientate în cea mai mare măsură, spre atragerea investițiilor în sectoarele economiei naționale, care sunt capabile să asigure inovații, transfer de know-how și producție competitivă pe piața internă și externă, valoare adăugată înaltă și crearea unei infrastructuri tehnice și economice eficiente pentru valorificarea potențialului economic existent.
Datorită poziționării geografice favorabile Republica Moldova este o platformă pentru amplasarea organizațiilor internaționale și corporațiilor transnaționale și devine atractivă pentru derularea afacerilor dintre piețele de vest și est.
Atractivitatea investițională a Moldovei este determinată și de faptul, că din iunie 2001 țara este membru al OMC și al Pactului de Stabilitate. A fost încheiat Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Uniunea Europeană.
Actele legislative adoptate (Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, Legea cu privire la organizațiile de microfinanțare, Legea cu privire la documentul electronic și semnătura digitală, Legea cu privire la comerțul electronic, Legea cu privire la leasing), precum și noile proiecte de legi elaborate în domeniul economiei, au un singur scop – asigurarea unei politici economice a statului – echilibrată și previzibilă, – simplificarea creării și funcționării întreprinderilor, precum și stimularea noilor investiții.
În vederea asigurări unor politici consecvente și armonioase, inclusiv prin dezvoltarea regiunilor, Guvernul RM a adoptat Strategia de atragere a investițiilor și promovarea exporturilor pentru anii 2006-2015. Prezenta Strategie este axată pe asigurarea unui flux stabil și de lungă durată a investițiilor în sectoarele economiei naționale cu un potențial sporit de competitivitate și orientare la export, precum și pătrunderea pe noile piețe de desfacere prin integrarea țării în economia mondială.
Obiectivul Strategiei constă în asigurarea atragerii investițiilor, care vor permite diversificarea gamei și creșterea volumelor de producție și prestarea de servicii competitive pe piețele internă și externă, și sporirea considerabilă a potențialului de export, iar principalele sarcini ale acesteia sînt:
majorarea volumelor investițiilor, preponderent a celor străine directe, în economia națională, care va permite ridicarea competitivității sectoarelor existente, modernizarea și restructurarea economiei naționale și crearea noilor sectoare eficiente cu orientare la export;
reducerea disproporțiilor structurale și regionale în dezvoltarea economiei naționale;
asigurarea unei balanțe de plăți pozitive din contul extinderii exporturilor și fabricării mărfurilor și prestării serviciilor substituibile celor importate;
maximizarea utilizării resurselor financiare locale în calitate de investiții, inclusiv a cetățenilor, remitenților și surselor proprii ale agenților economici.
Stimulente investiționale
Condiții egale pentru deschiderea afacerii investitorului, garantate de Guvern.
Republica Moldova a semnat 39 acorduri cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, precum și cu 45 țări acorduri pentru evitarea dublei impuneri, încheiate.
Republica Moldova este membru al OMC (Organizația Mondială a Comerțului), CSI (Comunitatea Statelor Independente), CEFTA (Acordul Central European al Comerțului Liber), beneficiază de Preferințele Comerciale Autonome cu UE, precum și negociază la moment cu UE privind DCFTA (Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător).
Existența parcurilor industriale și zonelor economice libere, proiecte excepționale orientate spre atragerea investițiilor.
Forma investițiilor
Investițiile în Republica Moldova pot fi efectuate în formă de:
drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale;
orice drept acordat în baza legii sau contractului, orice licență sau autorizație acordată în conformitate cu legislația în vigoare, inclusiv concesiuni de cercetare, cultivare, extragere sau explorare a resurselor naturale;
drepturi derivate din acțiuni, părți sociale sau alte forme de participare în societăți comerciale;
mijloace bănești;
drepturi de creanțe monetare sau alte forme de obligații față de investitor ce au valoare economică și financiară;
drepturi de proprietate intelectuală: dreptul asupra obiectelor de proprietate industrială (brevete de invenții, modele de utilitate, mărci de produs și mărci de serviciu, denumiri de firmă, denumiri de origine ale produselor, desene și modele industriale, brevete pentru soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate), dreptul de autor și drepturile conexe, secretul comercial (know-how), goodwill.
Lista actelor normative emise de Guvern, de organele centrale de specialitate ale administrației publice și de alte autorități administrative centrale, care reglementează activitatea de antreprenoriat sunt incluse în Registrul actelor oficiale de reglementare a activității de întreprinzător (Hotărârea Guvernului nr.1030 din 03.10.2005).
Mijloacele bănești și bunurile obținute din investiții străine, după onorarea obligațiilor fiscale, sunt utilizabile și transferabile pe teritoriul Republicii Moldova și peste hotarele ei. Investitorii străini beneficiază de dreptul de a converti liber moneda națională a Republicii Moldova în valută străină și viceversa.
Investitorii străini au dreptul să treacă peste hotarele Republicii Moldova veniturile lor rămase după onorarea obligațiilor fiscale sau o parte din venituri sub formă de produse achiziționate pe piața internă a Republicii. Republica Moldova recunoaște cesiunea, către un alt stat sau persoană juridică străină, a drepturilor investitorului străin asupra investițiilor acestuia efectuate pe teritoriul său.
Zonele Economice Libere
În prezent pe teritoriul Republicii Moldova activează 7 zone economice libere/zonele antreprenoriatului liber (ZEL), care sunt amplasate în toate regiunile țării.
Conform Legii nr. 440 din 27.07.2001 ZEL sînt părți ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic, strict delimitate pe tot perimetrul lor, în care pentru investitorii autohtoni și străini sînt permise, în regim preferențial, genuri ale activității de întreprinzător, în condițiile legii.
Beneficiile amplasării în ZEL-uri sunt următoarele:
Protecția investițiilor din partea statului;
Statutul legal al ZEL este reglementat și poate fi modificat doar prin Legea Parlamentului RM;
Posibilitatea transferului profitului obținut peste hotarele Republicii Moldova;
Tratament preferențial pentru stimularea activității economice;
Imposibilitatea de expropriere, naționalizare, sechestrare și confiscare altfel decât prin decizia judecătorească;
Garantarea prevederilor legislative pe parcursul următorilor 10 ani din momentul înregistrării în calitate de Rezident al ZEL;
Circulația liberă a mărfurilor (serviciilor) situate în cadrul ZEL;
Posibilitatea de transmitere a mărfurilor (serviciilor) de la un Rezident la altul în cadrul Zonei Economice Libere doar cu factura de transport, fără perfectarea declarației vamale;
Tratament vamal preferențial (Postul Vamal este situat în cadrul ZEL);
Avantaje Fiscale în Zonele Economice Libere
Scutire de 50% din cota impozitului stabilită în RM pentru venitul obținut din exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului RM;
Scutire de 25% din cota impozitului stabilită în RM pentru venitul obținut din alte activități decît exportul de mărfuri (servicii);
Scutire totală timp de 3 ani de plata impozitului pe venitul obținut din exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului RM, drept rezultat al investirii în zona liberă a cel puțin un milion USD;
Scutire totală timp de 5 ani de plata impozitului pe venitul obținut din exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică liberă în afara teritoriului RM, drept rezultat al investirii în zona liberă a cel puțin cinci milioane USD;
T.V.A. nu se aplică mărfurilor (serviciilor) livrate în interiorul zonelor libere;
Scutire a T.V.A. pentru mărfurile (serviciile) livrate în zona liberă din afara Republicii Moldova, mărfurile (serviciile) livrate din zona liberă în afara Republicii Moldova, mărfurile (serviciile) livrate în zona liberă din restul teritoriului Republicii Moldova, mărfurile (serviciile) livrate de către rezidenții diferitor zone libere din Republica Moldova unul altuia;
Scutire de plata accizelor pentru mărfurile introduse în zona liberă din afara Republicii Moldova, din alte zone libere, din restul teritoriului Republicii Moldova, precum și mărfurile originare din această zonă și exportate în afara Republicii Moldova;
Nu sunt supuse accizelor livrările de mărfuri efectuate în interiorul zonei libere și livrările de mărfuri dintr-o zonă liberă în alta;
Pentru a obține statutul de rezident al Zonelor Economice Libere candidații trebuie să participe la concurs înaintînd propunerile de concurs la locul de amplasare a sediului Administrației, în două exemplare (limba de stat, rusă sau engleză), care includ:
cererea, adresată Administratorului Principal, privind admiterea la concursul de selectare;
copia certificatului de înregistrare în calitate de subiect al activității antreprenoriale în Republica Moldova, eliberat de către Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaționale sau scrisoare de garanție privind constituirea și înregistrarea persoanei juridice respective, în caz de învingere la concurs;
copia documentului de achitare privind plata cotizației de participare la concurs;
proiectul investițional sau planul business pentru 2-3 ani de activitate, în care s-a ținut cont de activitatea în condițiile zonei;
intenția de a participa la dezvoltarea teritoriului (infrastructurii) Zonei libere în corespundere cu condițiile concursului sau lista de obiecte prioritare, propuse de către Administrație;
numele și prenumele persoanelor autorizate să acționeze în numele participanților la concurs și să semneze documentele juridice;
scurtă informație despre participant;
copia bilanțului contabil pentru ultimul an de activitate;
posibilități de sponsorizare;
candidații care nu au proprietăți imobiliare în cadrul zonei libere vor prezenta un antecontract în care vor fi stipulate condițiile de arendă a spațiului, iar proprietarii de imobile – acte care atestă dreptul de proprietate.
3.2. Dinamica volumului și structurii investițiilor străine directe în economia Republicii Moldova
Activitatea investițională în Republica Moldova este cel mai important factor ce determină dezvoltarea social-economică a țării. Atragerea ISD ramîne a fi o sarcină actuală, de a carei soluționare eficientă depind mersul, ritmurile și rezultatele reformelor efectuate. În condițiile tranziției de la un sistem de gospodarie la altul, este necesar un numar colosal de investiții străine pentru asigurarea unei astfel de tranziții. Însă volumele ISD atrase, deocamdată, nu satisfac nevoile reale ale Moldovei de investiții străine.[12, p. 6-14]
Ca și în alte țări, în Republica Moldova investițiile străine directe sînt considerate un factor de accelerare a progresului economic și tehnic; de renovare și modernizare a aparatului de producție; de cunoaștere a metodelor avansate de organizare a producției; de pregatire a cadrelor în conformitate cu necesitățile economiei de piață. [14, p.6-22]
Republica Moldova nu dispune de resurse financiare suficiente și de aceea, este constrînsă să recurgă la asistența externă. Economia RM poate fi eficient finanțată din exterior doar prin intermediul ISD. Într-un sens mai larg, Moldova are nevoie de investițiile străine directe din urmatoarele considerente:
Potențialul investițional propriu redus;
Necesitatea integrării RM în economia mondială în condiții avantajoase;
Crearea mediului concurențial cu participarea investitorilor străini, sporirea competitivității producției naționale;
Gradul înalt de îndatorare față de bugetul de stat a unui număr însemnat de întreprinderi publice și vinderea acestora investitorilor străini pentru achitarea datoriilor;
Necesitatea implementării, în economia moldovenească, a tehnologiilor avansate și a know-how-lui în activitatea economică.[5,p.113]
Investițiile străine directe au început sa vină în economia moldovenească dupa ce, in 1992, Parlamentul țării a aprobat Legea cu privire la investițiile străine, lege ce prevede acordarea unor privilegii investitorilor străini.[2] Dar, Legea din 18 martie 2004 cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător reprezintă o completare a celei din 1992, oferind mai multă siguranță din partea legislației autohtone.[1]
Analiza dinamicii ISD (nete) pentru perioada 2000 – 2008 denotă creșterea semnificativă a volumelor acestora de la 29,8 milioane dolari pînă la 679,4 milioane dolari, dar totodata, și lipsa oricărei tendințe stabile în atragerea lor. În anii 2000-2001, fluxul de ISD a crescut brusc, ca în următorii ani să se reducă. Sporirea investițiilor în anul 2004, în mare măsură, a contribuit la creșterea volumelor veniturilor reinvestibile. În 2007, au fost atrase ISD în sumă de 512 mln. USD, iar în 2008- 679,4 mln. USD.[16, p.107]
O asemenea instabilitate în dinamica ISD în perioada 1996-2008 se explică prin starea schimbătoare a climatului investițional în republică, mai cu seamă prin imprevizibilitatea și incertitudinea situației economice și politice a țării.[24]
Conform datelor Băncii Naționale a Moldovei, volumul de investiții directe acumulat în economia națională pînă la sfîrșitul anului 2008 a fost evaluat la 2572,59 milioane USD, din care: capital social și venit reinvestit – 1883,46 mil. USD, alt capital – 689,13 mil. USD. Astfel, investițiile străine directe pe cap de locuitor au constituit circa 721 USD.[18]
Tabelul 3.1
Dinamica și structura fluxului investițiilor străine directe în economia Moldovei în perioada 2000 – 2008 (mil.USD)
Sursa: Banca Națională a Moldovei, rapoarte anuale
Stocul de investiții străine directe acumulat la sfârșitul lunii septembrie 2014 a fost evaluat la 3,630.00 mil. USD, din care capitalul social și venitul reinvestit dețin o pondere de 74.8 la sută (împrumuturile intra grup (alt capital) – 25.2 la sută. În distribuția geografică a capitalului social acumulat, investitorilor din țările UE le-a revenit ponderea majoritară – 52.9 la sută. Investitorii din țările CSI au deținut o pondere de 11.3 la sută din totalul capitalului social acumulat, din alte țâri – 35.8 la sută. Pe parcursul semestrului I al anului 2014 în Republica Moldova a fost înregistrată o scădere a volumului investițiilor străine directe atrase în economia națională în raport cu ianuarie-iunie 2013. Astfel, fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională a însumat în primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respectivă a anului 2013.
Tabelul 3.2
Dinamica și structura fluxului investițiilor străine directe în economia Moldovei în perioada 2010 – 2014 (mil.USD)
Sursa: Ministerul Economiei
Potrivit datelor Ministerului Economiei, activitățile economice care au beneficiat de investiții străine directe acumulate sub formă de capital social, conform situației din 01.07.2014 au fost activitatea financiară – 25,8% din volumul investițiilor străine atrase în Moldova. Pe locul doi se află industria prelucrătoare – 22,9%, comerțul cu ridicata și cu amănuntul locul trei – 14,3%. Apoi, în ordine descendentă urmează tranzacțiile imobiliare – 11,6%, transporturi și comunicații – 10,7%, energie electrică, gaz și apă – 7,3%. În ansamblu, investițiile în sectoarele nominalizate au constituit circa 92,6% din volumul total al mijloacelor investite de către investitorii străini pe parcursul anilor de evidență.
Fig 3.1 Structura soldului investițiilor străine directe acumulate sub formă de capital social, pe activități economice,%
Sursa: Ministerul Economiei
Cele mai multe din investițiile străine directe sunt concentrate în activitățile de intermediere financiară, în special în bănci. Acest lucru dovedește că piața ISD din R. Moldova este dominată de investițiile de valorificare a piețelor, aparținând unor grupuri financiare cu rețele extinse în mai multe țări (Groupe Société Generale, Gruppo Veneto Banca, Erste Bank, Pro Credit, Raiffeisen, etc.).
Următorul sector ca interes pentru investitori străini este industria prelucrătoare, ponderea acesteia în stocul ISD crescând în ultimii 4 ani de la 19,1% până la 23,5%. Printre cei mai mari investitori în acest sector se numără Lafarge (producerea cimentului), Knauf (materiale de construcție), Sudzuker (producerea zahărului), Draexlmaier și Lear Corporation (industria componentelor și accesoriilor automobilistice), Lactalis Group și Efes (industria alimentară și a băuturilor) etc. Se pare că motivul principal al investițiilor companiilor respective în acest sector este exploatarea costurilor locale reduse (în special forța de muncă), precum și a resurselor locale (în industria materialelor de construcție și prelucrarea materiei prime agricole), dar și piața locală (industria alimentară și a băuturilor).
Ponderea comerțului cu ridicata și amănuntul în totalul stocului de ISD s-a redus de la 23,3% în 2008 până la 16,8% în 2014. Principalii investitori în acest sector sunt grupurile Metro, Lukoil, Mabanaft, Petrom, Rompetrol etc. Evident, acești investitori sunt interesați în primul rând de piața locală, însă criza economică și epuizarea “boom”-ului consumului din anii 2007-2008 a mai temperat ritmul investițiilor în acest sector. Cu toate acestea, se observă o predilecție a investitorilor străini pentru sectoarele de bunuri necomercializabile (non-tradable), cu rate înalte ale recuperării investițiilor, însă fără un impact major asupra competitivității economiei RM (cca. 75% din stocul total de ISD). De asemenea, majoritatea ISD în R. Moldova aparțin unor companii mari. Sectorul real productiv al economiei și al IMM se bucură mai puțin de efectele investițiilor străine, de unde și competitivitatea joasă a acestor sectoare și a produselor autohtone.
Unul dintre obiectivele principale ale ISD trebuie sa fie crearea locurilor de muncă. Acest obiectiv este atins, în prezent, într-o masură foarte mică. Astfel, la întreprinderile cu capital strain sînt ocupate doar circa 8-9% din numărul persoanelor angajate în economia națională. În același timp, în Singapore, de exemplu, la întreprinderile ce aparțin capitalului străin lucrează circa 50% din numărul total al angajaților în această țară; în Malaysia acest indicator este de 43%, în Irlanda – 37%, în Suedia – 31%.
Anume pornind de la faptul ca volumul ISD în Moldova este mai jos decît necesitățile de dezvoltare ale țării, la 9 noiembrie 2006, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015, care are drept obiectiv de bază asigurarea unui flux stabil și de lungă durată a investițiilor în sectoarele economiei naționale cu un potențial suport de competitivitate și orientare spre export, precum și pătrunderea pe noile piețe de desfacere prin integrarea țării în economia mondială.[3]
Structura investițiilor străine directe în Moldova sugerează că Rusia deține un sfert din volumul investițiilor străine directe – ceea ce o plasează drept țara de origine cu cea mai mare cotă a investițiilor. Lukoil, unul dintre cei mai mari investitori din Rusia, ar putea fi menționat ca un exemplu în acest context. Ținând cont de numărul mare de moldoveni care lucrează și locuiesc în Rusia, este ușor de observat interconexiunile strânse dintre cele două țări reflectate în investițiile străine directe. Totuși, dacă ar fi însumați, investitorii din Uniunea Europeană depășesc cu ușurință investitorii din Rusia cu circa 60% din investițiile străine directe originare din comunitatea Europeană. A doua poziție în topul investițiilor este pentru investitorii Danezi care constituie 14% din volumul investițiilor. Danube Logistics – o companie subsidiară a Easeur Holding B.V. care gestionează un port și comercializează produse petroliere – este unul dintre cei mai mari investitori de origine Daneză. Alte origini importante de investiții sunt Franța – Orange fiind un prestator de telecomunicații vizibil –, România și Spania. Cota sesizabilă a investițiilor din Cipru reflectă statului de paradis fiscal al insulei, rezidenții căreia nu au obligații fiscale pentru câștigurile din capital, care este utilizat pentru a redirecționa numerarul în Moldova.
Fig 3.2 Volumul investițiilor străine directe pe țară de origine, 2012
Sursă: IMF Data Warehouse (2012)
Rolul parcurilor industriale și a zoneleor economice libere
În Republica Moldova sunt 7 parcuri industriale: PI „Tracom”, mun. Chișinău; PI „Bionergagro”, or. Drochia; PI „Cimișlia”, or. Cimișlia; PI „Răut”, mun. Bălți; PI „CAAN”, or. Strășeni; PI „Edineț”, or. Edineț, PI „Triveneta Cavi Divelopment”, or. Strășeni. Potrivit studiilor de fezabilitate elaborate, prin care s-a argumentat necesitatea și oportunitatea creării a celor 7 parcuri industriale în regiunile țării, pentru crearea infrastructurii tehnice și de producție sunt preconizate investiții de 183,5 mil. Euro. Acestea prevăd și crearea a 7436 locuri de muncă. În semestrul I al anului 2014, în cadrul parcurilor industriale enumerate în construirea și dezvoltarea
infrastructurii tehnice și de producție s-au efectuat investiții în sumă de 49,0 mil. lei. Iar, de la începutul activității parcurilor industriale în cadrul acestora s-au efectuat investiții totale însumă de 175,7 mil. lei.
Fig 3.2 Volumul investițiilor realizate in semestrul I al anului 2014, mil. Lei
Sursa: Raportul Ministerului Economiei privind crearea, dezvoltarea și funcționarea parcurilor industriale pentru sem. I, a. 2014
Din cele 7 întreprinderi administratoare ale parcurilor industriale lansate, în perioada de gestiune au obținut venituri din desfășurarea activităților sale de bază privind administrarea parcurilor industriale, precum și, din desfășurarea activității de antreprenoriat în cadrul acestor parcuri, doar 3 societăți (SA „Tracom”, SA „Răut” și SRL „Eco Garant”). Suma acestor venituri a constituit 13,7 mil. lei. Comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, indicatorul dat a marcat 93,8%, ce se datorează stagnării procesului de comercializare a activelor neutilizate ale SA „Tracom”. În primul semestru al anului 2014, întreprinderile administratoare au achitat impozite și taxe în sumă de 2,5 mil. lei. Tot în această perioadă, pentru crearea și dezvoltarea infrastructurii tehnice și de producție, doar 2 întreprinderi administratoare (SRL „Bioenergagro” și SA „Tracom”)din cele 7 au efectuat investiții în mărime de 12,9 mil. lei, majorându-se aproximativ de circa 4 ori față de perioada precedentă. La data de 30.06.2014 în cadrul întreprinderilor administratoare activau 310 persoane.
Activitatea zonelor antreprenorialului liber (Zonele Economice Libere).
Pe teritoriul Republicii Moldova activează șapte zone economice libere. La situația din 1 octombrie 2014, pe teritoriul zonelor libere erau înregistrați 160 rezidenți. La finele perioadei de gestiune, numărul de angajați ai rezidenților zonelor libere a constituit 6544 persoane. Din numărul total al angajaților, 3168 persoane activează în ZEL „Bălți”, 2069 persoane în ZEL „Ungheni-Business”, 557 persoane în ZAL „Expo-BusinessChișinău”, 390 persoane în ZAL PP „Valkaneș”, 285 persoane în ZAL „Tvardița”, 61 persoane în ZAL PP„Otaci-Business” și 14 persoane în ZAL PP „Taraclia”. Volumul cumulativ, total, al investițiilor în Zonele Economice Libere, la 1 octombrie 2014, a constituit 207,1 mil. dolari SUA. Cea mai pondere a investițiilor revine ZEL „Ungheni-Business”, aceasta constituind 29% din volumul total al investițiilor atrase în ZEL.
Tabelul 3.3
Volumul investițiilor în zonele economice libere (cumulativ de la începutul activității)
Sursa: Raportul Ministerului Economiei privind activitatea zonelor economice libere ale Republicii Moldova pe 9 luni ale anului 2014
In anul 2013, ZAL „Expo-Business-Chișinău” ia revenit 27,2% din totalul investițiilor, ZEL „UngheniBusiness”-28,2%, ZAL PP „Taraclia”-7,6%, ZAL „Tvardița”-7,8%, ZAL PP „Valkaneș”-7,6%, ZAL PP „OtaciBusiness”-1,7% si ZEL „Bălți”-19,8%.
3.3 Recomandări de politici pentru atragerea investițiilor străine în Republica Moldova
În ciuda unor eforturi importante întreprinse, Republica Moldova nu dispune de un sistem funcțional de promovare a ISD. Ameliorarea performanțelor economice ale țării nu a atras încă atenția mass-mediei internaționale, iar faptul că Republica Moldova a devenit un loc mai atractiv pentru afaceri este puțin cunoscut de investitori sau publicul larg. Pe lângă faptul că deficiențele mecanismului de promovare a investițiilor dezavantajează Republica Moldova în raport cu concurenții săi, acestea reduc șansele de dezvoltare a mărfurilor și a serviciilor orientate spre export prin intermediul ISD. În plus, pentru obținerea mai multor beneficii din proiectele bazate pe investiții străine directe, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) au nevoie de asistență îmbunătățită, în vederea stabilirii legăturilor între furnizori. În cele din urmă, promovarea investițiilor ar putea fi stimulată prin transformarea ZEL în zone multifuncționale. Principalele elemente ale strategiei de atragere a ISD în țara noastră ar fi:
Stabilirea ISD în calitate de prioritate a politicii de dezvoltare durabilă;
Dezvoltarea resurselor umane și a infrastructurii prin intermediul și pentru ISD mai eficiente;
Obținerea excelenței în reglementarea și administrarea investițiilor pentru dezvoltare durabilă ;
Sporirea eficacității acțiunilor de promovare a investițiilor pentru sporirea beneficiilor ISD;
Valorificarea potențialului țării de atragere a ISD în zone selectate.
1. Stabilirea ISD în calitate de prioritate a politicii de dezvoltare durabilă
Pentru a cataliza schimbarea paradigmei de dezvoltare spre investiții în sectorul productiv și exporturi, promovarea și atragerea ISD ar trebui să fie integrate în viziunea de dezvoltare generalăa țării și să fie o prioritate politică. Guvernul ar trebui să asigure un consens politic larg cu privire la prioritățile naționale de dezvoltare și eforturile de promovare a ISD pentru obținerea unui impact maxim. Strategia privind ISD propusă ar trebui să recunoască că intrarea și competitivitatea pe piața internațională este imperativă. O astfel de strategie ar trebui să conțină planuri de implementare mai clare, inclusiv și instrumente de monitorizare, o caracteristicăce a constituit o parte mai slabăa programelor anterioare privind ISD în Republica Moldova. Pentru a măsura cu succes impactul strategiei privind ISD, guvernul va avea nevoie de acces la informații fiabile. În acest scop, trebuie îmbunătățită raportarea statistică privind ISD și activitățile firmelor străine, în special prin cooperarea între instituțiile implicate în colectarea și raportarea datelor.
2. Dezvoltarea resurselor umane și a infrastructurii prin intermediul și pentru ISD mai eficiente
Recunoscând faptul că capitalul uman constituie un factor important în determinarea tipurilor
de ISD care pot fi atrase de o anumită țară, analiza politicii investiționale recomandă adoptarea unor măsuri concrete pentru a materializa viziunea strategiei „Moldova 2020” în ceea ce privește consolidarea educației prin ISD. Aceste măsuri includ:
autorizarea și atragerea investițiilor străine directe în învățământul superior;
încurajarea acordurilor de colaborare cu instituțiile de învățământ superior (IIS) străine;
consolidarea cooperării între școlile profesionale, universități și sectorul privat.
Pentru ca aceste măsuri să producă un impact deplin, guvernul ar trebui săintroducăun sistem de asigurare a calității la toate nivelurile de educație. Pentru a completa eforturile întreprinse în sectorul învățământului, țara ar putea beneficia de o politică de atragere a străinilor, prin facilitarea intrării temporare a expatriaților, care posedă competențe deficitare. Analiza politicii investiționale sugerează modalități de a valorifica în continuare potențialul diasporei prin adoptarea unor măsuri în vederea transformării remitențelor în investiții în sectoarele productive și pentru a încuraja lucrătorii calificați să revină în țară. Diaspora moldovenească, care reprezintă aproximativ un sfert din populația activăa țării, a jucat un rol foarte important în sprijinirea, prin intermediul remitențelor, a redresării economice începând cu anul 2000. Experiența altor țări, inclusiv cea a Indiei, arată că pot fi luate măsuri creative pentru a stimula investițiile din partea diasporei. În acest sens, trebuie încurajat Programul pilot de atragere a remitențelor în economie lansat în noiembrie 2010, iar rezultatele sale trebuie monitorizate îndeaproape. În plus, guvernul ar putea lua în considerare măsuri suplimentare, cum ar fiorganizarea unor târguri de investiții și comerciale pentru a atrage antreprenori din diaspora și să adopte o serie de instrumente pentru a facilita transferurile financiare și a elabora mecanisme de economisire pentru migranți. Referitor la infrastructură, o combinație de investiții publice și private ar putea fisoluția pentru asigurarea capitalului necesar pentru a obține rezultate semnificative. Bazându-se pe progresele realizate în legislația cu privire la PPP, guvernul ar putea încuraja mai multe investiții private în infrastructură și spori competitivitatea infrastructurii. Prin urmare, se propune dezvoltarea unei abordări pilot cu privire la PPP și pregătirea unui portofoliu de proiecte de infrastructurăîn care ar putea fiimplicați investitorii privați. O astfel de abordare ar permite noii agenții pentru PPP să obțină experiență relevantă în problemele juridice și comerciale complexe, înainte de lansarea unui program de PPP mai ambițios. Alte măsuri sectoriale specifice includ: revizuirea politicii de telecomunicații pentru a asigura accesul egal și nediscriminatoriu la rețea și pentru a facilita interconectarea cu furnizorii străini de servicii Internet; implementarea integralăa Legii energiei regenerabile din 2007, prin adoptarea tarifelor fixe și asigurarea independenței agenției pentru reglementare în energetică.
3. Obținerea excelenței în reglementarea și administrarea investițiilor pentru dezvoltare durabilă
Republica Moldova ar trebui săstabilească obținerea excelenței în reglementare în cadrul regiunii drept obiectiv al dezvoltării sale și al strategiei privind ISD. Așa cum s-a arătat în analiza politicii investiționale și s-a recunoscut de către guvern, având în vedere dimensiunea relativ mica a pieței interne și disponibilitatea resurselor naturale limitate, în strategia sa de dezvoltare a lanțului valoric, țara trebuie săse bazeze pe poziția sa geografică strategică, accesul pe piața internațională și ameliorarea competitivității. Republica Moldova poate concura cu mai multe țări din regiune, care s-au angajat în programe ambițioase de reforme pentru a atrage mai multe ISD. În acest sens, este necesară depunerea unui efort mai mare pentru eliminarea celor câtorva goluri legate de reglementare rămase precum și asigurarea implementării eficiente a legislației de către funcționarii publici competenți.
Considerate sectoare importante pentru dezvoltarea națională, extinderea și atragerea investițiilor străine directe în agricultură și sectorul agroindustrial impun eliminarea ambiguității în ceea ce privește regimul de arendăa terenurilor. În cazul în care Republica Moldova dorește să își exploateze potențialul considerabil al ISD în sectorul agroindustrial, guvernul ar trebui să ofere cadrul juridic adecvat pentru arenda pe termen lung a terenurilor de către investitori interni și externi conform practicii internaționale. În plus, Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale ar trebui să preia conducerea în vederea finalizării procesului legislativ privind construcția, și adoptarea unei a doua legi de construcție (care vizează inspecțiile și aprobările finale ale construcțiilor finalizate) precum și introducerea noilor reglementări în locul normelor tehnice depășite în construcții fiind ajustate la standardele moderne. Un alt exemplu în care guvernul trebuie săia măsuri este revizuirea proiectului Codului de procedură fiscalădin 2008, care nu a fost ratificat.
Un alt aspect important este asigurarea implementării eficiente a legislației. Multe țări din întreaga lume se confruntăcu provocări enorme la implementarea legilor și reglementărilor pe care le pun în aplicare. Republica Moldova nu face o excepție în acest sens. În timp ce țara are legi bune și reglementările menționate mai sus, administrația publică întâmpină dificultăți serioase la aplicarea efectivăa acestora. În acest sens, analiza politicii investiționale identificăo serie de domenii în care s-ar putea înregistra progrese în sprijinirea utilizării mai eficiente a cadrului de reglementare existent.
Acțiunile recomandate includ consolidarea capacităților funcționarilor publici, cooperarea consolidate între agențiile publice și ministere, precum și proiectarea liniilor directoare și cerințelor de conformitate pentru a asigura coerența și uniformitatea în aplicarea regulamentelor. De exemplu, o mai mare atenție ar trebui acordatăjudecătorilor în formare pentru a apăra concurența loială și pentru a pune în aplicare deciziile referitoare la drepturile de proprietate intelectuală. Există necesitatea organizării campaniilor de informare pentru funcționarii publici și investitori în scopul de a sensibiliza cu privire la cadrul legal și reglementarea cadrului legal pentru investiții.Toate împreună, aceste măsuri ar trebui săcontribuie la îmbunătățirea guvernanței și reducerea posibilităților de luare a deciziilor administrative discreționare și non-transparente în diverse domenii. În mai multe cazuri resursele financiare și umane alocate unei agenții sau unui minister pentru a executa mandatului său ar putea firevizuite. De exemplu, cum ar fi cazul agenției de concurență.
4. Sporirea eficacității acțiunilor de promovare a investițiilor pentru sporirea beneficiilor ISD
Pentru promovarea investițiilor este nevoie de eforturi considerabile și de un sistem eficient și cuprinzător de promovare a investițiilor. Având în vedere sistemul instituțional existent în Republica Moldova, realizarea acestei sarcini, care implică și probleme de coordonare, le revine celor două echipe. 15 specialiști din cadrul Organizației de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO) se ocupă de promovarea în ansamblu a exporturilor și a investițiilor (dar niciunul nu se ocupăexclusiv de promovarea investițiilor). Activitățile MIEPO includ selectarea potențialilor investitori, promovarea sectorială și identificarea amplasamentelor obiectivelor de investiții, precum și organizarea evenimentelor de promovare a exporturilor și a investițiilor și a serviciilor de informare în acest sens. Recent, instituția și-a extins activitatea pe baza exemplelor altor agenții de promovare a investițiilor din întreaga lume. În același timp, o altăechipăde atragere a investițiilor, finanțatăde donatori și formatădin șase persoane, care se află în subordinea Cabinetului Primului-ministru, promovează Republica Moldova în rândul investitorilor și se ocupă de crearea imaginii, generarea investițiilor, asistența post-investiție și pledoarie pentru politică.
Pentru a soluționa problemele legate de coordonare, cauzate de existența celor două echipe, API recomandă examinarea unei serii de opțiuni, inclusiv fuziunea acestora. Comitetul național format din reprezentanții tuturor organelor de resort și ai sectorului privat este de obicei util în vederea stimulării coordonării și a consensului cu privire la problemele legate de investiții. În acest sens, autoritățile moldovenești ar trebui să ia în considerare delegarea acestui rol Consiliului de coordonare a activităților de atragere a investițiilor și promovare a exportului din Moldova. În componența acestuia sunt incluși deja reprezentanți ai sectoarelor public și privat. Mandatul său, care constă în consilierea MIEPO cu privire la promovarea exporturilor și a investițiilor, ar putea fi extins pentru a include și rolul de coordonare.
5. Valorificarea potențialului țării de atragere a ISD în zone selectate
Pentru a spori în continuare eficiența eforturilor de promovare a investițiilor, API recomandă, de asemenea, adoptarea unei strategii de promovare a investițiilor. În această strategie, un rol important trebuie să fie atribuit sectoarelor prioritare identificate de guvern și trebuie să fie determinate activitățile concrete pentru promovarea investițiilor străine în serviciile orientate spre export (serviciile în domeniul tehnologiei informației (TI) și externalizarea proceselor de business (BPO), producerea bunurilor orientate spre export, în agricultură și în sectorul agroindustrial. MIEPO este în curs de dezvoltare a experienței orientate pe sector în agribusiness, industria ușoară, tehnologii informaționale, precum și alte sectoare orientate spre export. Echipa de atragere a investițiilor a început de asemenea dezvoltarea experienței în aceste domenii prin angajarea experților în sectoarele respective. Eforturile Republicii Moldova de promovare a investițiilor trebuie săgenereze propuneri direcționate și săpunăaccentul pe acele sectoare care oferăcele mai viabile oportunități. De exemplu, în cazul sectorului agroindustrial, acest obiectiv poate firealizat prin elaborarea cercetărilor privind ISD în sectorul agroindustrial și investigațiile investitorilor, având ca rezultat studii de fezabilitate specifice unui produs sau ramuri. În plus, pentru a spori avantajele accesului la piața internațională, se recomandăca Republica Moldova să adopte o abordare sistematicăîn obținerea certificărilor internaționale pentru produsele sale agricole și pentru produsele cu reglementări referitoare la sănătate, inclusiv prin obținerea acreditării UE și CSI pentru laboratoarele din Moldova. În același timp, certificările recunoscute în străinătate trebuie să fie acceptate în mod automat, atunci când acestea sunt conforme cu standardele moldovenești, pentru a evita suprapunerile inutile.
La fel este importantă consolidarea întreprinderilor mici și mijlocii din țară și încurajarea legăturilor. În vederea sporirii avantajelor ISD pentru economia locală, se recomandă lansarea unui program de stabilire a legăturilor care vizeazăîmbunătățirea capacităților IMM moldovenești de a deveni furnizori pentru afiliații străini. Un sector IMM puternic este necesar pentru a permite Republicii Moldova sămaximizeze valoarea menținutăîn țara a ISD existente și viitoare. În prezent, IMM sunt slab dezvoltate. Pentru mult timp, accesul la finanțare a fost una dintre constrângerile cheie. De asemenea, grupurile industriale sunt slabe sau inexistente.
API recomandă transformarea treptatăa zonelor economice libere (ZEL) în zone multifuncționale, în corespundere cu practicile internaționale și alinierea lor la strategia de dezvoltare pe grupuri și politica de stabilire a legăturilor. În scopul stimulării investițiilor și exporturilor, de-a lungul anilor, Republica Moldova a creat șase ZEL, precum și un port și un aeroport liber internațional, care funcționează în regim de ZEL. Cu toate căzonele au contribuit într-o anumită măsură la stimularea investițiilor, ocupării forței de muncă și a exporturilor, în general, succesul lor a rămas destul de limitat.
În plus, deoarece funcționează, în mare parte, ca enclave, ZEL au contribuit, pânăîn prezent, mai puțin decât se aștepta la dezvoltarea industrialăa țării, deși lor le este atribuităo mare parte a influxurilor de ISD (20-30 la sută, conform estimărilor guvernului). Transformarea ZEL în zone multifuncționale ar crea convergență cu parcurile industriale, care se afl ă, la fel, în curs de dezvoltare. Într-adevăr, guvernul ar putea săacorde prioritate contractării operatorilor specializați de talie mondială,care vor putea asista parcurile industriale în obținerea statutului de “pregătit pentru investiții” și pentru a le apropia cât mai mult de conceptul zonelor multifuncționale.
Concluzii
Cu toate ca dinamica fluxului de investiții străine este relativ pozitivă in Republica Moldova, momentan, ele nu influențează în mod real dezvoltarea țării. Capital străin încă nu stimulează creșterea producției industriale și nu contribuie la efectuarea unor transferuri structurale profunde în economia țării, la ameliorarea situației pe piața muncii, la creșterea potențialului de export ai țării.
Crearea climatului investițional favorabil în Moldova trebuie să fie efectuată în următoarele direcții: perfecționarea bazei legislative șt a celei normative; dezvoltarea infrastructurii investițiilor străine; activizarea integrării în procesele investiționale la nivel internațional. In cazul Republicii Moldova, există doar o anumită interdependență între creșterea economică si imaginea tării. ISD sunt doar unul din factorii creșterii economice. Aceasta se întâmplă din cauză că stocul ISD în Moldova este încă neînsemnat, (ISD pe locuitor în R.Moldova ocupă unul din ultimele locuri în Europa).
Republica Moldova trebuie să transforme dezvoltarea relațiilor economice externe, inclusiv comerțul cu produse-servicii într-o prioritate economică, diversificând geografia exportului și importului, depășind limitarea pieții interne.
Evaluarea periodică a politicii în domeniul atragerii ISD va reprezenta cheia spre succesul de lungă durată în tragerea investițiilor străine și optimizarea beneficiilor acestora.
Este necesar de intreprins un sir de măsuri in vederea atargerii ISD în Moldova, și anume:
1. Există necesitatea stringentă de a reforma legislația muncii, în special în ceea ce privește investițiile angajatorilor în instruirea și școlarizarea angajaților.
2. Sistemul educațional trebuie revizuit pentru a lua în calcul cerințele economiei moderne bazate pe tehnologii. Deoarece o revizuire comprehensive poate dura mulți ani, reformarea unor domenii ale sistemului educațional trebuie să înceapă cât de curând posibil și ar putea fi pe picior de proiecte pilot pentru alte domenii.
3. Persoanele juridice cu capital străin trebuie sabeneficieze de dreptul de a cumpăra sau de a arenda pe termen lung terenuri ca parte a planurilor de investiții. Este o măsură crucială pentru atragerea investițiilor străine în agricultură și industrie, astfel creând o temelie solidă pentru export.
4. Perfecționarea legislației trebuie însoțită de progrese la nivelul comportamentului autorităților de stat față de mediul de afaceri, precum și de un accent pe implementarea acesteia. Este o recomandare în special pentru legislația fiscală.
5. La elaborarea noii legislații, instituțiile de stat relevante ar trebui să desfășoare consultări cu diferite părți interesate, inclusiv mediul de afaceri.
6. Moldova are nevoie de o abordare instituțională pentru atragerea ISD. Responsabilii de elaborarea politicilor au un rol important în susținerea MIEPO, cu toate acestea fără preluarea atribuțiilor agenției. Pentru ca abordarea respectivă să funcționeze, MIEPO trebuie să fie organizată în conformitate cu cele mai bune practici internaționale.
7. Politicile care vizează atragerea investitorilor străini ar trebui să abordeze barierele generale și nu ar trebui să urmeze o abordare sectorială. Promovarea anumitei industrii și "alegerea câștigătorilor" nu este rolul statului.
8. Moldova trebuie să alinieze legislația depășită la realitate. În așa fel va avea o contribuție enormă îmbunătățind climatul investițional practic fără costuri.
9. O atenție deosebită trebuie acordată eșecului de a atrage ISD în agricultură și industria alimentare. După identificarea sistemică a motivelor acestui eșec, trebuie elaborată și implementată o strategie pentru sporirea ISD în industria agro-alimentară.
Bibliografie
I. Acte normative și hotărârile guvernului
’’Legea nr. 81-XV’’din 18 martie 2004 cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, in Monitorul Oficial al RM, aprilie 2004, nr.63/344.
’’Legea RM privind investițiile străine’’, în Monitorul Oficial al RM, aprilie 1992, nr.4.
‘’Strategia de atragere a investițiilor și de promovare a exporturilor pentru anii 2006 – 2015’’, Chișinău 2006.
II. Monografii, manuale, broșuri
Florin Bonciu, Investiții străine directe, București, Editura Lumina Lex, 2003.
Doltu, C., Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție, Chișinău, Ed. Arc, 2008
Moldovanu, D., Economia Moldovei în capcana globalizării și tranziției, Chișinău, Ed. Arc, 2004.
Buhociu Florin, Negoiescu Gheorghe, Investițiile în economiile în tranziție, Ed.Evrica, Brăila, 1998.
Bari, loan, Globalizarea economiei, Ed. Economica. București, 2005.
III. Ediții periodice și articole
Bari, Ioan. Transnaționalele și ISD // Tribuna Economică. – 2002,Nr.45, p.60-70.
Doltu, C., Societățile transnaționale ca promotori ai investițiilor străine directe. Revista „Economica”, nr.4(56). Editura ASEM. Chișinău, 2006.
Dicționar de economie, ediția a doua, Ed. Economică, București, 2010.
Ciobanu, Natalia, Conceptul de investiție străina în contextul economiei RM. Noțiuni și principii”, în Economia., 2004, nr.4
Bal, A.., Dumitrescu, S., Economie mondială, ediția a 2-a, Ed. Economica, București, 2002
Belostecinic, Grigore, „Investițiile străine directe și competitivitatea națională”, în Economica, 2005, nr.3.
Mazilu, Anda. ISD în statele cu tranziție // Tribuna Economică. – 2002, Nr. 32.
Anuarele statistice ale Republicii Moldova, 2000-2008, Departamentul de Statistică și Sociologie al Republicii Moldova.
World Investmet Report 2008-2009, UNCTAD.
Rapoarte anuale ale BNM (2005-2008)
Ziarul economic “Eco”
IV. Surse Internet
http://unctad.org/Templates/Search.asp?intItemID=2068&lang=1&frmSearchStr=concept+des+investissement&frmCategory=all§ion=whole
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Raport_trimestrial/Sit_Soc_Econ_III_2014_rom.pdf
www.cnaa.md/tatiana_ tofan_thesis
http://bnm.md/md/search/bnm/raport%20anual%202008
http://titania.sourceoecd.org/vl=14020972/cl=11/nw=1/rpsv/home.htm
http://www.imf.org/external/ns/search.aspx?NewQuery=investment&submit.x=0&submit.y=0&col
http://getmoldau.de/download/policypapers/2012/GET_Moldova_PP_02_2012_ro.pdf
Bibliografie
I. Acte normative și hotărârile guvernului
’’Legea nr. 81-XV’’din 18 martie 2004 cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, in Monitorul Oficial al RM, aprilie 2004, nr.63/344.
’’Legea RM privind investițiile străine’’, în Monitorul Oficial al RM, aprilie 1992, nr.4.
‘’Strategia de atragere a investițiilor și de promovare a exporturilor pentru anii 2006 – 2015’’, Chișinău 2006.
II. Monografii, manuale, broșuri
Florin Bonciu, Investiții străine directe, București, Editura Lumina Lex, 2003.
Doltu, C., Investițiile străine directe și influența lor asupra modernizării economiei în tranziție, Chișinău, Ed. Arc, 2008
Moldovanu, D., Economia Moldovei în capcana globalizării și tranziției, Chișinău, Ed. Arc, 2004.
Buhociu Florin, Negoiescu Gheorghe, Investițiile în economiile în tranziție, Ed.Evrica, Brăila, 1998.
Bari, loan, Globalizarea economiei, Ed. Economica. București, 2005.
III. Ediții periodice și articole
Bari, Ioan. Transnaționalele și ISD // Tribuna Economică. – 2002,Nr.45, p.60-70.
Doltu, C., Societățile transnaționale ca promotori ai investițiilor străine directe. Revista „Economica”, nr.4(56). Editura ASEM. Chișinău, 2006.
Dicționar de economie, ediția a doua, Ed. Economică, București, 2010.
Ciobanu, Natalia, Conceptul de investiție străina în contextul economiei RM. Noțiuni și principii”, în Economia., 2004, nr.4
Bal, A.., Dumitrescu, S., Economie mondială, ediția a 2-a, Ed. Economica, București, 2002
Belostecinic, Grigore, „Investițiile străine directe și competitivitatea națională”, în Economica, 2005, nr.3.
Mazilu, Anda. ISD în statele cu tranziție // Tribuna Economică. – 2002, Nr. 32.
Anuarele statistice ale Republicii Moldova, 2000-2008, Departamentul de Statistică și Sociologie al Republicii Moldova.
World Investmet Report 2008-2009, UNCTAD.
Rapoarte anuale ale BNM (2005-2008)
Ziarul economic “Eco”
IV. Surse Internet
http://unctad.org/Templates/Search.asp?intItemID=2068&lang=1&frmSearchStr=concept+des+investissement&frmCategory=all§ion=whole
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Raport_trimestrial/Sit_Soc_Econ_III_2014_rom.pdf
www.cnaa.md/tatiana_ tofan_thesis
http://bnm.md/md/search/bnm/raport%20anual%202008
http://titania.sourceoecd.org/vl=14020972/cl=11/nw=1/rpsv/home.htm
http://www.imf.org/external/ns/search.aspx?NewQuery=investment&submit.x=0&submit.y=0&col
http://getmoldau.de/download/policypapers/2012/GET_Moldova_PP_02_2012_ro.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitiile Straine Cale DE Redresare Economica A Republicii Moldova (ID: 141685)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.