Investitiile Si Rolul Lor în Dezvoltarea Economiei Nationale
Declarație pe proprie răspundere
Subsemnatul, Untură Sandu, absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova, specializarea investiții și piețe de capital,
declar, pe proprie răspundere că teza de master cu tema „Investițiile și rolul lor în dezvoltarea economiei naționale” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățămînt superior din țară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
fragmente din text reproduse întocmai sau scrise în ghilimele deținînd referința prescrisă a sursei;
redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referinți precisă;
rezumarea ideilor altor autori conțin referință precisă a originalului.
Untură Sandu
Semnătura
Data
ABREVIERI
AIS – Asociația investitorilor străini
BNM – Banca Națională a Moldovei
CMT – Street Module Technology Sistem
CSI – Comunitatea statelor independente
EPA – Externalizarea proceselor de afaceri
FOB – Free On Board
IMM – Întreprinderi mici și mijlocii
IPV – Impozitul pe venit al persoanelor juridice
ISD – Investiții străine direct
Lohn – Regim de perfecționare activă
MEC – Ministerul Economiei
MIEPO – Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova
OECD – Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare
PI – Parc industrial
PIB – Produs Intern Brut
SA – Societate pe acțiuni
SND – Strategia Națională de Dezvoltare
SNC – Standartul Național de Contabilitate
SRL – Societate cu răspundere limitată
TI – Tehnologii informaționale
TVA – Taxa pe valoare adăugată
UE – Uniunea Europeană
USD – Dolari americani
ZEL – Zonă economică liberă
INTRODUCERE
Actualitatea temei. În orice țară, intensitatea creșterii economice este direct proporțională cu volumul acumulărilor de capital, cu dimensiunea investițiilor realizate. În prezent, investițiile constituie una din problemele importante pentru economia națională, pentru depășirea crizei și relansarea creșterii economice.
Actualmente, politica economică a Republicii Moldova pe termen mediu și de lungă durată este orientată spre sporirea volumului de investiții (străine și autohtone) și menținerea lor la un înalt nivel, deoarece activitatea investițională determină posibilitățile potențialului țării și dinamica dezvoltării durabile economice.
În perioada de tranziție pe care o parcurge țara noastră, trebuie dezvoltate înclinațiile spre economisire și investire, pentru amplificarea contribuției cetățenilor la desfășurarea vieții economico-sociale. Investițiile asigură resursele financiare principale pentru dezvoltarea durabilă a fiecărei economii naționale. Ca urmare, acest proces poate deveni suportul material al redresării și relansării economiei naționale.
Creșterea economică este stimulată de crearea mediului investiționale favorabil. Politica investițională prevede liberalizarea totală a transferurilor și plăților, procedurilor vamale simplificate, sistem fiscal stabil, eliminarea dublei impuneri, acordarea de facilități fiscale, o rețea de organe în țară și peste hotare preocupată de atragerea și stimularea investițiilor, stabilirea relațiilor cu organismele internaționale, cu agenții semioficiali și neguvernamentali din domeniul investițiilor din alte țări.
Importanța temei cercetate. În ultimii ani în Republica Moldova în acest domeniu s-a întreprins un șir de măsuri economice, juridice, organizatorice. Pornind de la importanța asigurării unui cadru de programe a politicilor în ndomeniu stimulării investițiilor, organele de decizie din țară cu participarea instituțiilor științifice în ultimii ani au elaborat și adoptat un șir de strategii și programe, care prevăd realizarea măsurilor ce pot contribui la creșterea economiei naționale și a potențialului investițional al țării, printre care:
Strategia de dezvoltare a industriei pînă în anul 2015.
Strategia de atragere a investițiilor străine și promovarea exportului pentru anii 2006-2015
Strategia națională de dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020
Etc.
E de menționat că în timpul de față în Republica Moldova funcționează un cadru juridic favorabil pentru investițiile străine în economia națională. În opinia experților din domeniu, legislația cu privire la atragerea investițiilor străine oferă investitorilor străin condiții favorabile de activitate.în ultimii ani în Moldova a crescut volumul investițiilor în capitalul fix.
În perioada 2006-2015 evoluția indicilor investițiilor în capital fix a fost caracterizată de o creștere fluctuantă, iar în anul 2012 s-a remarcat cea mai înaltă majorare. În anul 2008 activitatea investițională în țară a consemnat o creștere de 0,4 % față de anul 2007 a fluxului de investiții în capital fix, volumul cărora a constituit 17710,3 mil.lei. în 2009 din contul tuturor surselor de finanțare realizate în economia națională au fost însușite investiții în valoare de 10818,9 mil. lei, din care lucrări mde construcții-montajau constituit 5856,4 mil.lei sau respectiv 65,1% și 64,5% în raport cu anul 2008.
Este de menționat că competitivitatea și deschiderea economiei moldovenești se intensifică datorită activității guvernamentale în acest domeniu. Strategiile și obiectivele guvernamentale, așa cum am menționat și mai sus, vizează creșterea bunăstării societății. O astfel de creștere presupune obținerea unor rezultate pozitive ale dezvoltării economice.
Formarea, plasarea și utilizarea investițiilor reprezintă pentru economia Republicii Moldova o problema de o importanță majoră. Investițiile pot fi privite ca un stimul de a realiza afacerile economice. De aici apare și importanța problemei proceselor investiționale desfășurate în țara noastră.
În condițiile economice actuale, atragerea investițiilor necesită, în primul rînd, dezvoltarea potențialului investițional al țării, ameliorarea mediului de afaceri, creșterea culturii corporative, îmbunătățirea calității managementului și ridicarea nivelului etic al busuness-ului. Totodată, e nevoie de o schimbare cardinală a principiilor de repartizare a fondurilor între diverse proiecte investiționale, care să corespundă condițiilor pieței în curs de formare.
Noutatea științifică pe care o aduce acestă cercetare rezidă din numeroaselor propuneri și recomandări aduse de autor atît cadrului legal, cît și celui instituțional, în vederea stimulării procesului de atragere a investițiilor întru dezvoltarea ramurii industriei ușoare, dar și economiei Republicii Moldova în general. Lucrarea aduce o dezvoltare largă a procesului investițional în industria ușoară, dar și o analiză a indicilor investiționali pe ramuri de activitate.
În acest context, noutatea științifică constă în următoarele elemente:
Aprofundarea cercetării noțiunii de investiție;
Stabilirea unor noi instrumente de atragere a investițiilor în ramură;
Elaborarea metodologiei de implimentare a mecanismelor de susținere și stimulare a dezvoltării industriei ușoare;
Formularea recomdărilor aferente procesului investițional din ramura studiată;
Argumentarea măsurilor de eliminare a problemelor cu care se confruntă cadrul instituțional și legal în atragerea investițiilor.
Elemente de inovație științifică.industria ușoară are o tradiție îndelungată de conducere în ceea ce privește inovația și în ciuda campetiției acerbe pe plan național și internațional, ea continuă să reprezinte unul dintre sectoarele industriale majore ale țării noastre. Forța și reputația acestei ramuri în ceea ce privește calitatea produsului, productivitatea, creativitatea și inovația, continuă să se constituie într-o fundație solidă, pentru asigurarea în viitor a unei activități industriale de succes.
Totuși, acest lucru înseamnă că va fi nevoie de o transpunere mai rapidă și mai eficientă a rezultatelor științifice în produse comerciale inovatoare, mai flexibile și orientte spre loturi mici, într-o mai mare orientare către client, într-o dezvoltare strategică mai bună a cercetării private și publice și într-o mai bună protecție a proprietății intelectuale.
De aceea, imaginea asupra viitorului industrie ușoare din Republica Moldova se poate clădi în jurul unui concept dinamic, bazat pe cunoștințe multidisciplinare și pe inovație, orientat spre atragerea unui volum mare de investiții, ce ar grăbi procesul de dezvoltare a ramurii studiate. Condițiile importante pentru intensificare procesului de inovație din perspectiva investițiilor în industria ușoară, se referă la un cadru prietenos de regulamente, strategii și alte documente privind inovațiile, un sistem educațional pentru sprijinirea transformărilor industriale, precum și un sistem financiar destinat adaptării inovației în industria ușoară și atragerea investițiilor în ramură.
Gradul de strudiere a temei în literatura de specialitate. Fiind o temă de o importanță majoră pentru societățile în curs de tranziție, specialiștii în domeniu nu au ezitat de-a lungul timpului să efectueze cercetări și studii ce se referă la acest aspect al economiei naționale.în prezent fiecare manual de finanțe conține cel puțin un capitol cu referire la investiții, politica investițională, importanța investițiilor în economia contemporană. Acesta, dar și un număr mare de publicații la acestă temă au evidențiat rolul investițiilor în creșterea economiei naționale.
Scopul tezei de master constă în identificarea modalităților de creștere economică și dezvoltarea sectoarelor economiei naționale prin studierea investițiilor și tolul acestora în dezvoltarea industriei ușoare din Republica Moldova.
Scopul lucrării este justificat de următoarele obiective de cercetare:
Definirea noțiunii de investiție și clasificarea acestora după diferite criterii;
Delimitarea politicilor și instrumentelor de atragere a investoțiilor;
Studierea rolului investițiilor în dezvoltarea economiei naționale;
Evidențierea importanței investițiilor în industria ușoară din Republica Moldova;
Prezentarea activității SA Zorile prin prisma investițiilor străine efectuate în acestă companie.
Metodologia cercetării s-a bazat pe analiza de conținut, observarea științifică, deducția, inducția, clasificarea, analiza, reprezentarea shematică și grafică, etc.
Baza științifico-metodologică a lucrării este reprezentată de numeroase manuale în acest domeniu, atît autohtone, cît și străine. Dintre autorii autohtoni putem aminti pe Alpopi Cristina – Gestiunea investițiilor publice, Prohnițchi V., Ana Popa, cu studiu Impactul investițiilot străine directe asupra economie Republicii Moldova, Andrei Pascari cu Eficiența investițiilor în economia R.M., etc., autori și lucrări pe care le vom mențioona în bibliografia tezei de master. De asemenea, o parte majora de invormații au fost comulate de pe site-urile Ministerului Economiei, PNUD, MIEPO, AIPA, etc.
Structura tezei de master. Teza conține trei capitole, fiecare conținînd cîte trei subcapitole, cuprins, introducere, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe. La conținutul textual al lucrării ne vom referi foarte puțin dat fiind faptul că fiecare capitol deține o concluzie care însumează gîndurile autorului redate în teza de master.
Astfel, primul capitol „Abordări teoretice privind investițiile și rolul acestora în dezvoltarea economiilor naționale“ se referă în totalitate la noțiunea de investiție, rolul acesteia în dezvoltarea economică precum și tratează întrumenteșle de atragere a investițiilor.
Capitolul al doilea, denumit Analiza investițiilor în ramura industriei ușoare a Republicii Moldova, face o caracteristică a ramurii industriei ușoare, analizînd în subcapitolul 2.2 indicii investiționali în ramura studiată.
Ultimul capitol este unul analitic – Analiza procesului investițional în cadrul SA Zorile – și se referă la analiza economico-financiară a SA Zorile, efectuînd de asemenea și analiza activității investiționale a acestei întreprinderi. Teza de master face referire de asemenea și la problemele cu care se confruntă ramura industriei ușoare în atragerea investițiilor, propunînd și unele soluții în acest sens.
Lucrarea conține de asemenea titluri bibliografice în număr de…, precum și un șir de anexe ce conțin informații specifice activității investiționale.
Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND INVESTIȚIILE ȘI ROLUL ACESTORA ÎN DEZVOLTAREA
ECONOMIILOR NAȚIONALE
Conceptul și clasificarea investițiilor.
În practica economică investiția este privită ca o cheltuială pe care o fac persoanele fizice sau juridice în scopul de a obține bunuri sau servicii. Accepțiunea cea mai des întîlnită pentru definirea investițiilor este aceea de cheltuială sau plasament de sume bănești la un moment inițial pentru a obține efecte ulterioare.
O definiție mai concretă este aceea dată de un autor francez, care consideră că investiția reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obținerea „unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte”.
Patru elemente esențiale caracterizează investiția, și anume:
Subiectul, reprezentat de cel care investește, persoană fizică sau juridică;
Obiectul, reprezentînd lucrul, întreprinderea, firma, utilajul, etc., deci modul în care se concretizează investiția;
Costul, reprezentînd efortul suplimentar, cert, actual consumat pentru obținerea acelui obiect concret;
Efectele valorice, rezultate prin realizarea investiției și care se obțin în viitor și reprezintă, în realitate, o speranță mai mult sau mai puțin certă.
Noțiunea de investiții are două sfere de cuprindere. Sfera lărgită este reprezentată de investițiile financiare, care constituie, în esență, orice plasament de capital cu scopul de a obține un anumit profit. Cumpărarea de acțiuni sau de alte titluri de valoare, plasamentele de sume bănești la bănci, alocarea unor fonduri pentru inițierea de afaceri – în scopul de a obține devidende, dobînzi și respectiv profituri – înseamnă investiții financiare.
Sfera restrînsă se referă la achiziționarea de noi fonduri fixe productive sau neproductive și se numește investiție de capital. Este de înțeles că prima sferă o cuprinde pe cea de a doua, dar, uzual, investițiile financiare se referă la plasamentele de capital exemplificative.
Investițiile de capital au loc în economia reală precum și în domeniile social-culturale, constituind, în fond, supertul material al creșterii economice și al dezvoltării activităților social-culturale în orice țară din lume.
De asemenea, în țara noastră, investițiile au fost clasificate în două categorii:
În sens larg, investițiile sunt definite ca plasarea unor sume mari de bani în diferite domenii: economic, cultural, social, administrativ, militar, etc., pentru a construi sau achiziționa utilaje, instalații, clădiri, pentru a pregăti personal, în vederea realizării unor noi tehnologii etc., dar și pentru hîrtii de valoare, angajamente de operații comerciale, bancare sau operații de bursă, inclusiv speculative;
în sens restrîns, din punct de vedere economic, investițiile se referă doar la cheltuielile prin care se crează saă se achiziționează noi capitaluri fixe și circulante, productive și neproductive pentru înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor active existente în economie.
Investițiile reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naționale, a tuturor ramurilor și domeniilor de activitate, a sporirii veniturilor, condiție a creșterii nivelului de trai. Orientările și obiectivele cercetării economice, în etapa actuală, acordă o atenție deosebită domeniului investițiilor.
Conceptul de investiție a fost și este dezbătut în teoria economică din toate țările, fiind exprimate mai multe opinii cu privire la conținutul și sfera de cuprindere a acestora. Accepțiunea cea mai des întîlnită pentru definirea investițiilor este aceea de cheltuială sau plasament de sume bănești la un moment inițial, pentru a obține efecte ulterioare, iar numeroși economiști, din diverse țări, au căutat să surprindă cît mai multe aspecte legate de conținutul și mecanismul investițiilor
Un prim aspect în definirea investițiilor se referă la faptul că acestea sunt opusul consumului imediat, care înseamnă distrugerea unei părți din valoarea creată, în fapt, distrugerea de avuție, investițiile urmă rind tocmai contrariul. În modelele de creștere economică ale lui Keynes, Harrod, Domar, investițiile sunt considerate ca fiind egale cu economiile.
Economistul francez P. Aftalion afirmă că investiț iile reprezintă renunț area la sursele bănești lichide actuale contra speranțelor în obținerea unor resurse viitoare, evident mai mari, care vor fi obținute în timp.
O definiție mai concretă este dată de P. Masse, care consideră că investițiile reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obținerea “unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte”. P. Masse stabilește patru elemente esențiale pentru o investiție:
Subiectul, reprezentat de cel care investește (persoană fizică sau juridică);
Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc., deci modul în care se concretizează investiția;
Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual consumat pentru obținerea acelui obiect concret;
Efectele valorice, rezultate prin realizarea investiției, care se obțin în viitor și reprezintă în realitate, o speranță mai mult sau mai puțin certă.
Peumans arată că a investi reprezintă a dobîndi bunuri concrete, a plăti azi un cost în vederea obținerii de venituri viitoare, renunțarea la o satisfacție certă imediată în favoarea unei serii de speranțe repartizate în timp.
O altă definiție dată de economiștii ruși și americani subliniază că nu este suficientă considerarea investiților ca o simplă cheltuială, ci trebuie avute în vedere două sensuri pentru o mai corectă delimitare a noțiunii de investiție și anume:
a. investiția este o cheltuială, reprezentând o sursă financiară avansată și consumată în prezent pentru a obține efecte viitoare;
b. investiția este în același timp, o acțiune, o lucrare concretizată în utilaje, construcții etc., deci, multitudinea de active fixe și circulante prin care se obțin întreprinderi noi, se modernizează, se reutilează sau se dezvoltă cele existente.
Cu alte cuvinte, investiția trebuie analizată sub un dublu aspect:
material sau fizic, iar necorelarea celor două elemente face, practic nerealizabilă o investiție. În România noțiunea de investiție are două accepțiuni:
în sens larg, investițiile sunt definite ca plasarea unor sume de bani în diferite domenii: economic, social, cultural, administrativ, militar etc., pentru a construi și achiziționa utilaje, instalații, clădiri, pentru a pregăti personal, în vederea realizării de noi tehnologii etc., dar și pentru hîrtii de valoare, angajamente în operații comerciale, bancare sau operații de bursă, inclusiv operații speculative;
în sens restrîns, din punct de vedere economic, investițiile se referă doar la cheltuielile prin care se creează sau se achiziționează noi capitaluri fixe și circulante, productive și neproductive, pentru înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor active fixe existente în economie. Există mai multe moduri de abordare a investițiilor (figura nr. 1.1).
Figura1.1 Tipurile de abordare a investițiilor.
Sursă: elaborat de autor în baza materialelor studiate
Abordarea contabilă și juridică – consideră investițiile ca fiind similare cu imobilizările, înțelese ca bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau create pentru o întreprindere, destinate să rămână durabile, deci să se materializeze în însăși întreprinderea respectivă.
Ele pot fi, la rîndul lor, departajate astfel:
Imobilizări legate de exploatare;
Imobilizări în afara exploatării sau care nu sunt direct productive, ele răspunzând altor preocupări.
Această înțelegere a noțiunii de investiții prezintă un dublu înțeles. Pe de o parte, permite suprapunerea unei viziuni contabile și a unei viziuni juridice asupra investițiilor pentru că, în aceste două optici, nu sunt reținute decît elementele patrimoniale. Pe de altă parte, poate fi aplicată cu ușurință (în momentul analizei bilanțului, mai ales) întrucât prezintă un caracter obiectiv indiscutabil, atestat de evidența contabilă.
Totuși, o astfel de accepțiune a noțiunii de investiții prezintă un caracter restrictiv, deoarece nu permite luarea în calcul a investițiilor care nu au incidență asupra activului întreprinderii sau care nu se pretează la o evaluare bănească explicită. Această viziune patrimonială a investițiilor exclude de fapt toate cheltuielile care cresc potențialul viitor al întreprinderii fără să afecteze valoarea unui anumit activ.
Astfel, o campanie publicitară făcută pentru a lansa o marcă sau un produs nu poate fi considerată o “investiție publicitară”. O importantă operație de pregătire profesională care vizează dezvoltarea în timp a calificării și a potențialului salariaților nu poate fi considerată o “investiție de calificare”. Studiile și modificările costisitoare făcute cu privire la organizarea muncii, a procedeelor sau a serviciilor nu pot fi considerate ca “investiții de organizare”.
Din această perspectivă juridică și contabilă, orice cheltuială care nu are incidență patrimonială directă nu este considerată investiție, chiar dacă aceasta sporește în timp potențialul și performanțele întreprinderii. Studii economice recente evaluează la circa 40% partea investițiilor patrimoniale în efortul global de investiții al întreprinderii și subliniază astfel rolul determinant, de 60% al investițiilor “nemateriale” care nu se regăsesc în achiziții de simple elemente de activ.
2. Abordarea economică – consideră investițiile ca fiind toate sacrificiile făcute azi în speranța obținerii în viitor a unor rezultate, al căror nivel total va fi superior cheltuielilor inițiale. Deci, spre deosebire de simpla înregistrare contabilă, definirea economică ține seama de o serie de aspecte importante, precum:
influența factorului timp;
noțiunile de randament și eficiență a operațiilor economice;
riscuri legate de viitor.
De asemenea, o investiție poate fi reprezentată la fel de bine printr-o achiziție de bunuri, de echipament, dar și prin cheltuieli pentru o campanie publicitară, pentru elaborarea unui produs nou, pentru un program de cercetare-dezvoltare.
3. Abordarea financiară – este mai puțin restrictivă astfel că, o investiție este un ansamblu de cheltuieli ce va genera, pe o perioadă lungă, venituri sau economii, care să ramburseze sau să recupereze cheltuielile inițiale. Față de definirea economică, din punct de vedere financiar se are permanent în vedere acoperirea nevoii de fonduri de exploatare generate de diferite tipuri de investiții. Recurgerea la o analiză exclusiv monetară permite să distingem tipurile de proiecte definite prin modul de succesiune a fluxurilor monetare pe care le determină.
Unele proiecte cer o anumită mărime a fondurilor alocate și determină o anumită mărime a rezultatelor obținute, rezultate care se obțin în totalitate într-un moment final, la o anumită dată. Proiecte de acest tip sunt relativ rare în industrie. În schimb investițiile financiare furnizează numeroase exemple de acest fel.
În contextul definirii complexe a conținutului investițiilor, se înscrie și abordarea acestora ca o noțiune tridimensională și anume:
o dimensiune contabilă,
o dimensiune economică,
o dimensiune financiară.
Dimensiunea contabilă este considerată o dimensiune îngustă care reduce investițiile la noțiunea de imobilizare în sensul contabil al termenului și din acest punct de vedere investiția reprezintă totalitatea bunurilor mobile și imobile, corporale sau necorporale achiziționate sau sau create de un agent economic destinate a rămîne în cadrul întreprinderii sub aceeiași formă, un timp îndelungat.
Datorită faptului că unele cheltuieli nu sunt considerate din punct de vedere contabil investiții, s-au folosit în țara noastră noțiunile de cheltuieli asimilate investițiilor și cheltuieli neasimilate investițiilor.
Cheltuielile asimilate investițiilor sunt suportate din fondurile destinate investițiilor și sunt legate de un anumit proiect de investiții. Aceste cheltuieli sunt următoarele:
Cheltuieli pentru explorări, prospectări și cercetări legate de investiția respectivă;
Cheltuieli pentru lucrările de proiectare privind investițiile;
Cheltuieli pentru personal administrativ, tehnic și pentru instruirea personalului angajat la întreprinderile sau firmele respective pe perioada realizării investiției, dar numai pînă la punerea în funcțiune a investiției;
Cheltuieli pentru personalul angajat special sau detașat de la întreprinderi, bănci, alte organisme pentru a acorda asistență tehnică, economico-financiară și pentru controlul lucrărilor executate;
Cheltuieli pentru demontarea, transportul și remontarea unor utilaje, instalații, etc., primite prin donații, transferuri sau fuzionări;
Cheltuieli pentru amenajarea terenurilor, cum sunt demolările, organizarea de șantiere, dar și împăduriri, plantații de pomi, vii, plantații perene și îmbunătățiri funciare, acestea fiind investițiile principale pentru agenții economici din agricultură, dar putîndu-se realiza și la ceilalți investitorica investiții asimilate.
Cheltuielile neasimilate investițiilor se referă la acele lucrări sau activități care nu pot fi legate strict de un anumit proiect de investiții sau care au alte surse de realizare, și anume:
Cheltuieli privind prioectele pentru prototipuri de utilaje, inclusiv studii de prefezabilitate și fezabilitate;
Studii și detalii de urbanism și sistematizarea diferitor locallități urbane sau rurale;
Cheltuieli pentru descoperirea zăcămintelor noi care nu sunt legate de o anumită întreprindere minieră existentă;
Cheltuieli pentru întreținerea curentă a instalațiilor, clădirilor, etc.
Dimensiunea economică a investițiilor este considerată mai largă decît cea contabilă, investiția reprezentînd renunțarea la resurse în prezent, în speranța de a obține în viitor rezultate într-o sumă totală superioară cheltuielii inițiale.
Pe lîngă caracterul de durată al investiției se pune accentul pe caracterul productiv al acesteia și pe caracterul de risc legat tocmai de derularea în viitor a operației de investire și a efectelor ei.
Dimensiunea financiară a investițiilor este considerată și mai largă decît cea economică, investiția reprezentînd din acest punct de vedere totalitatea cheltuielilor care vor genera venituri sau economii pe o perioadă lungă de timp sau se vor „rambursa” în mai multi ani.
În concluzie, investițiile reprezintă cheltuielile financiare, materiale și umane efectuate în diferite domenii (cum sunt cele economice, administrative, sociale, culturale, militare, etc.) pentru achiziționarea sau realizarea de active fixe și circulante noi, sau modernizarea celor existente, în vederea obținerii ulterior al unui flux de lichidități și avînd drept scop creșterea avuției aparținînd unor persoane fizice și juridice.
Agenții economici implicați în procesul investițional sunt:
Acționarii, care realizează investițiile și obțin titluri de proprietate (acțiuni) asupra întreprinderilor sau obiectivelor realizate și care urmăresc să obțină devidente maxime;
Creditorii, care contribuie la realizarea investițiilor pri n acordarea de împrumuturi (în scimbul unor obligații ca hîrtii de valoare) și care urmăresc perceperea unei dobînzi și recuperarea capitalului plasat;
Managerii, (care în unitățile mici pot coincide cu acționarii), atît în perioada de realizare a investiției, cît și pe durata exploatării trebuie să răspundă intereselor acționarilor, dar avînd în vedere practica și teoria economico-financiară, ca și legislația în vigoare;
Statul, care intervine la diferite nivele ale circutului financiar, fie în calitate de ofertant de capital, fie prin politica fiscală, legislația economico-financiară. Etc.;
Proiectanții, (sau asociațiile de consulting) care elaborează documentația tehnico-economică, studii de fezabilitate, alte materiale privind viitoarea investiție și au o răspundere deosebită în fundamentarea teoretică a proiectelor de investiții;
Constructorii, (antreprenorii) care realizează efectiv un proiect de investiții, urmăresc obținerea unor venituri cît mai mari pentru activitatea lor, dar ei au și răspunderi foarte mari pentru termenele, și calitatea execuției;
Alți participanți la investiție, care se referă la furnizorii de materiale de construcții, utilaje și echipamente pentru viitoarea investiție, la unele organisme bancare și financiare naționale și internaționale, organizații neguvernamentale, fundații, în special în domeniul economic și social.
Analizînd investițiile ca proces, respectiv dacă analizăm elementele componente ale procesului decizional de investiții aceasta cuprinde următoarele etape:
Cererea de investiții care se referă la existnța sau pariția unei nevoi suplimentare de bunuri sau servicii ceea ce atrage după sine o capacitate de producție suplimentară care poate fi asigurată fie prin dezvoltatea capacităților de producție existente, fie prin construirea de noi capacități.
Capacitatea economică de investire care se referă la posibilitatea de a aloca resurse materiale și financiare necesare investiției.
Decizia de investiție care se referă la stabilirea unui proiect de investiție pe baza caracterului obiectiv al cererii de invistiție și a capacității economice de investire, precum și pe baza unor criterii și restricții referitoare la realizarea investițiilor. Datorită caracterului de durată al procesului investițion al, decizia de investire este o decizie strategică (pe termen lung).
Planificarea investiției care se referă la elaborarea documentației tehnico-economice precum și la programarea în timp a realizării investiției.
Alocarea resurselor care se referă la constituirea fondurilor necesare și repartizarea acestora pe etapele realizării investiției.
Realizarea obiectivului de investiții care se referă la constituirea propriu-zisă a obiectivului de investiții, la achiziționarea de mijloace fixe, montarea acestora, etc.
Punerea în funcțiune a obiectivului de investiții și atingerea parametrilor proiectați în decursul unei perioade de timp nacesare acestui proces.
Funcționarea obiectivului în regim proiectat, perioadă în care se realizează efectele globale și nete pentru care a fost construit obiectivul.
Scoaterea din funcțiune a obiectivului după expirarea duratei economice de funcționare, moment în care nu se mai obțin efecte nete pozitive.
Din prezentarea conținutului procesului decizional de investiții deducem că există două mari categorii de decizii, în care intervin agenții economici:
Decizii de investiții, referitoare la construirea și gestionarea unui portofolui de active,
Decizii financiare, ca o ogindire bănească a deciziilor de investiții, dar privind structurarea fondurilor, procurarea și utilizarea lor.
Clasificarea investițiilor. Cheltuielile de investiții pot fi clasificate și ordonate în funcție de anumite criterii de ordin teoretic și de natură practică, fiecare asemenea clasificare reflenctîndu-se pe planul procesului investițional, al eficienței investitiilor.
După structura tehnologică, investițiile se grupează în următoarele categorii:
Învestiții pentru lucrări de construcții montaj care implică două genuri de activități:
activități spacifice lucrărilor de construcții, în care se cuprind operațiile prin care se realizează construcțiile propriu-zise;
activități cuprinzînd operațiile montajului de utilaje, prin care se realizează ansamblarea și fixarea diferitor părți sau piese ale unui utilaj, agregat sau instalație.
Investiții pentru utilaje tehnologice și instrumente, care necesită montaj (fixarea în fundații, postamente) sau care nu necesită montaj (mijloace de transport).
Investiții pentru lucrări geologice care cuprind ansamblul de operații care se execută în vederea descoperirii și determinării zăcămintelor de substanțe minerale utile, pentru determinarea structurii și compoziției solului și pentru determinarea regimului apelor freatice pe terenul pe care va fi amplasat viitorul obiectiv de investiții. Aceste investiții sunt specifică ramurii miniere.
Investiții pentru studii, cercetări și proiectări care cuprind totalitatea cheltuielilor pentru lucrările de proiectare și de fundamentare teoretică prin elaborarea unei documentații tehnico-economice. Aceste investiții se realizează de fiecare investitor cu personalul propriu sau se realizează în diverse unități de proiectare ( instituții naționale, locale, birouri, ateliere publice sau particulare).
Alte investiții, respectiv acelea de natura achiziționării de mijloace de inventar, comisionul băncilor pentru operațiunile efectuate în legătură cu investiția, etc.
După caracterul lucrărilor de investiții acestea se clasifică în:
Investiții pentru construirea de obiective noi. Aceste investiții necesită fonduri relativ mari și au un grad mare de risc.
Investiții pentru reconstrucția unei întreprinderi, ceea ce înseamnă refacerea parțială sau totală a liniilor tehnologice, clădirilor, etc., pentru adaptarea la cerințele pieței. Aceste investiții necesită fonduri mari și un timp de realizare îndelungat.
Investiții pentru modernizări, care se concretizează în diferite modificări ale mărimii și structurii capitalului fix și circulant. Aceste investiții necesită fonduri relativ reduse, iar riscul este scăzut.
Investiții pentru reutilări și înlocuiri, care au ca efect înlăturarea uzurii fizice și morale prin înlocuirea parțială sau totală a unor utilaje fără a modifica vechiul profil de producție. Aceste investiții necesită fonduri mici, iar riscurile privind recuperarea sunt de asemenea mici.
Investiții pentru dezvoltare care se concretizează practic în sporirea capitalul fix și circulant ce conduce la creșterea și diversificarea producției.
După destinația obiectivelor de investiții distingem:
Investiții productive (numite și investiții cu carater comercial, în care se obține profit) care se materializează în capital fix și circulant care ia parte activ și direct la procesul de producție.
Investiții neproductive (învățămînt, cultură și artă, știință, sănătate și asistență socială, etc.) dar, într-o anumită măsură pot fi realizate și în sfera productivă (pavilioane administrative, cantine, construcții sociale).
După natura lor, investițiile pot fi:
Investiții corporale, care sunt reprezentate din activele imobilizate ale firmei (în special mijloace fixe) și activele circulante (în special stocurile).
Investiții necorporale, care sunt reprezentate de acele cheltuieli destinate achiziționării de licențe, brevete, procedee de fabricație, cheltuieli cu formarea personalului de exploatare, cu publicitatea, etc.
Investiții financiare, care sunt reprezentate sub forma titlurilor de participare și alte titluri de valoare.
Un loc aparte între noțiunile investiționale îl ocupă trei categorii de investiții: investiții directe, investiții colaterale și investiții conexe, care țin seama că în economia națională și chiar mondială, orice investiție este complementară investițiilor din alte domenii, deoarece, indiferent de gradul de liberalism economic practicat, există o multitudine de conexiuni și interferențe între agenții economici.
Investiția directă (de bază) totalitatea cupride cheltuielilor prevăzute în documentația întocmită de un anumit agent economic în vederea realizării unor obiectivede investiții noi, înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor întreprinderi deja existente în diferite ramuri ale economiei.
Deci, fiecare agent economic realizează o investiției directă, dar care, pentru a fi finalizată și pentru a fi expoatată trebuie să intre în relații cu alți agenți economic. Din acest punct de vedere, orice investiție directă generează anumite investiții colaterale și conexe.
Investiția colaterală cuprinde cheltuieli pentru efectuarea unor lucrări legate teritorial și funcțional de o anumită investiție directă și se referă concret la: construirea de conducte pentru alimentarea cu apă, gaze, canalizare, energie termică, linii de transport a energiei electrice, rețele de telecomunicații, inclusiv racordurile la rețelele publice, căi și drumuri de acces, necesare punerii în funcțiune și exploarării capitalului fix creat pentru investiția directă.
Atunci cînd investiția colateralădeservește mai mulți agenți economic sau se realizează în comun, acestă investiție se poate adăuga în cote părți la investiția totală suportată de fiecare agent economic.
Investiția conexă reprezintă cheltuielile de investiții, necesare a se efectua în alte ramuri sau domenii pentru a se putea pune la dispoziția investiției directe. (De ex., realizarea unei centrale electrice – ca investiție directă – impune relații cu furnizorii de cărbune, deci trebuie realizate obligatoriu și societăți miniere).
Investițiile conexe nu se includ în valoarea totală a obiectivului realizat din investiția directă, deoarece ele reprezintă investiții directe în domeniul în care se realizează.
Structurarea investițiilor după diferite criterii se reflectă și în celelalte compartimente ale lucrării, însă vor fi analizate dint punctul de vedere specific industriei ușoare.
1.2 Rolul investițiilor în dezvoltarea economiei naționale
„Regula de aur a înzestrării economiei cu capitaluri – or, prin investiții se crează capitaluri – este aceea care asigură un echilibru economic stabil, normal pentru condițiile economice existente, concomitent cu cel mai înalt consum al membrilor societății”.
Pentru Republica Moldova, cît și pentru celelalte țări în tranziție, investițiile (în special investițiile străine directe) au devenit primordiale pentru creșterea și dezvoltarea lor economică. Investițiile contribuie direct la completarea necesarului de resurse interne și la dezvoltarea factorilor competitivi de producție.
Însă pentru a beneficia de aceste investiții, este necesar de a crea un climat investițional favorabil, care implică stabilitate economică, stabilitatea și eficiența legislației, politică fiscală adecvată, ajustarea capitalului uman, infrastructura de afaceri dezvoltată, etc.
Investițiile joacă un rol important în economia unei țări, ele reprezentînd suportul material al dezvoltării economico-sociale a acestui stat. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, creșterea randamentului tehnic și economic al celor existente dar și crearea de noi locuri de muncă.
În acest context, investițiile reprezintă elementul decisiv al creșterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi și de eficiență. În orice domeniu, economic, social-cultural, investițiile sunt asociate idei de dezvoltare.
În mod logic, la nivelul economiei naționale, dezvoltarea aparatului de producție și lărgirea suportului material al activităților socio-culturale sunt în dependență directă de fondurile de investiții pe care societatea își permite să le aloce într-o anumită perioadă.
Dar creșterea economică nu depinde numai de volumul investițiilor, ea este rezultatul modului în care fondurile bănești disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei în care aceste fonduri sunt eșalonate în timp, a felului cum sunt gestionate. Ultimul deceniu a marca o creștere deosebită a fluxurilor de investiții străine, astfel încît acestea au devenit unul din componentele principale ale circuitului economic mondial.
Globalizarea proceselor de producție, alături de globalizarea comerțului, solicită noi abordări, ieșind pe piața mondială cu o nouă pondere și un nou conținut de resurse internaționale, în special resurse de informație și capital.
În acest context, atragerea investițiilor devine o componentă inportantă a politicii economice a tuturor statelor, cele mai avansate în acest domeniu fiind țările înalt dezvoltate.
Nici o economie, fie ea agrară, industrială, postindustrială sau informațională, nu poate pretinde la dezvoltare, dacă nu este susținută financiar. Investițiile, în modul cel mai direct, sunt tratate drept reper și promotor al dezvoltării economice contemporane.
Pornind de la situația economică a Republicii Moldova care este un imperativ al timpului și care necesită o intervenție urgentă în vederea reglementării calității vieții populației. Studiind economia națională sesizăm o legitate: atît timp cît potențialii investitori nu utilizează resurse bănești, aceste resurse nu se multiplică, ci din contra se diminuează pe cheltuieli curente necesare pentru întreținere.
Investițiile sunt unica cale de dezvoltare. A investi în industria ușoară, în industria alimentației, în agricultură, în prestarea serviciilor, crearea depozitelor bancare cu un procent al profitului anula care aduce venit, este o cale de a pune în mișcare nu doar resursele bănești, dar și resursele umane care astfel devin încadrate în muncă și în producerea de bunuri.
Odată provocată avalanșa de investiții la nivel intern, aceasta crează o avalanșă de investiții internaționale deoarece sporește credibilitatea în succesul investițiilor în Republica Moldova. De fapt, toți cunoaștem că prezența capitalului străin conduce la dezvoltarea economiei naționale.
În prezent investorii străini riscă în adevăratul sens al cuvîntului făcînd oîncercare de antreprenoriat în Republica Moldova. Deși ei beneficiază de resurse umane – forță de muncă ieftină, posibilitatea rezistenței la alte riscuri politice, financiare și de altănatură, pe care le întîlnește actualmente o întreprindere, este foarte mică în această „perioadă de tranziție” care s-a cam întins, iar termenul cu care este definită perioada dată devine destul de enervant, îi sperie pe majoritatea investorilor de talie înaltă, astfel reducînd posibilitatea Republicii Moldova de a beneficia de resurse considerabile.
Pentru Republica Moldova, cît și pentru celelalte țări în tranziție, investițiile străine (în special investițiile străine directe, ISD) au devenit primordiale privind creșterea și dezvoltarea lor economică. Investitiile contribuie direct la completarea necesarului de resurse interne și la dezvoltarea factorilor competitivi de producție.
Însă, pentru a beneficiade aceste investiții, este necesar de a crea un climat investițional favorabil, care implică stabilitate economică, stabilitatea legislației, politică fiscală adecvată, ajustarea capitalului uman, infrastructura de afaceri dezvoltată. Desfășurarea unei politici raționale de stimularea activității investiționale depinde nemijlocit de activitatea statului.
Unii investitori străini, existenți deja pe piața RM, și-au prezentat în rapoarte succinte activitatea lor aici, prezentînd potențialul pieței în care au investit și unele planuri de viitor. În acelaș context, aceștia și-au motivat decizia investițională datorată amplasării geografice a Moldovei între piața UE și CSI, ceea ce prezintă un avantaj enorm, creșterea PIB-ului, forța de muncă ieftină, facilitățile fiscale pentru investitori, prezența pe piața bancară a Moldovei a unor jucatori internaționali, accesul la materia primă.
În perioada de tranziție la ecnomia de piață pe care o traversează Republica Moldova, investițiile joaca un rol destul de important în ceea ce priveste redresarea economiei, deblocarea producerii de mărfuri, revitalizarea exporturilor, crearea locurilor noi de muncă ș.a.
O economie slab dezvoltată necesită, în perioada de tranzitie, alocări financiare externe. Statul, care încearca să depașească criza economică și mediul economico-social destul de dificil, depune eforturi de implementare a reformei de structură, să diversifice infrastructura de piață a Republicii Moldova.
În Republica Moldova există o atitudine contradictorie referitor la investițiile străine. Pe de o parte, investitiile străine sunt privite ca un pericol pentru siguranța economică a țării, pericol care rezultă din prezentarea economiei naționale cu o competitivitate joasă, concurența neloială din partea producătorilor străini etc., care se pot solda cu acapararea pieței interne de către producătorii din străinătate.
Pe de altă parte tendința spre dereglementarea economiei, asigurarea intrării libere pe piața Republicii Moldova, crearea unui sistem de facilități pentru activitatea capitalului străin. și alte opinii au dreptul la existență și argumentare biectivă, unul dintre acestea fiind dependența directă dintre creșterea economică și investiții.
Rolul investițiilor în dezvoltarea economică a unei țări este deosebit de complex, pentru că ele influențează structurile de proprietate, afectează structurile economice pe ramuri și subramuri, contribuind la dezvoltarea celor eficiente în detrimentul celor ineficiente, influențează structurile tehnologice, structurile ocupării fortei de muncă, cu consecinte directe și indirecte în plan social, influențînd ritmul de dezvoltare al țării, de aceea rolul investițiilor trebuie analizat prin prisma multiplelor conexiuni dintre ramuri și subramuri, dintre cerere și oferta, dintre producție și consum etc.
Investițiile ocupă un rol central, între sfera producerii de bunuri și servicii, și sfera consumului, fiind un factor care stimuleaza creșterea și dezvoltarea economică, influențează simultan cererea și oferta, generează creșterea cifrei de afaceri, a veniturilor și a profitului, favorizează circulația capitalurilor și accelerează promovarea progresului tehnic și asigură mediul de afaceri.
Ca suport al dezvoltării, investițiile duc la extinderea capacităților existente, la crearea de noi capacități, întărirea potențialului de producție al economiei. Efectele benefice ale investițiilor pentru economia națională nu se limitează numai la creșterea economică.
În plan economic, investițiile joaca un dublu rol:
în primul rînd, agenții economici declanșatori de acțiuni investiționale, care implementeaza diverse proiecte de investiții, își sporesc oferta de bunuri și sevicii prin creșterea capacității lor productive, realizînd venituri suplimentare;
în al doilea rînd, orice proiect de investiții va genera nevoi sau cereri suplimentare.
Baza materială a dezvoltării economico – sociale a oricărei țări sunt investițiile, care asigură creșterea cantitativă și calitativă a capitalului fix, sporirea randamentului tehnic și economic al capitalului existent, dar și crearea de noi locuri de munca.
Investițiile au un rol hotărîtor în asigurarea modernizării activității economice, ca o condiție necesară la adaptarea sistemelor tehnice și economice ale condițiilor de trecere a economiei naționale la economia de piață, de participare a țării noastre la relațiile economice internationale în condiții de concurență și competitivitate. Ele asigură un grad mai mare de ocupare a forței de muncă, locuri de muncă cu utilaje performante, perfecționarea proceselor tehnologice, extinderea și generalizarea principiilor de conducere ale economiei de piață.
Investițiile dau nastere la promovarea progresului tehnic, creșterea producției, îmbunătățirea calitații bunurilor, creșterea eficienței economice, contribuind la accelerarea proceselor de eficientizare și de creștere a competitivității pentru orice activitate. Politica investițională trebuie orientată în așa fel încît să asigure stabilitate macroeconomică și atragerea unui volum mare de credite din străinatate necesare dezvoltării economice a țării.
În contextul economiei de piață, al existenței proprietății private și al concurenței dintre diferiți agenți economici, investițiile constituie cheia asigurării unei eficinețe maxime printr-un nivel cît mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort.
Investițiile ocupă un domeniu prioritar al vieții economice, atît din punct de vedere al resurselor semnificative pe care le consumă cît și din punct de vedere al multiplelor efecte pe care le generează: orientarea lor spre anumite domenii de activitate și spre anumite obiective trebuie realizată în funcție de necesități, dar și în funcție de tendințele existente pe plan mondial, de starea economiei.
Rolul hotărîtor în crearea unei economii de piață funcționale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituțiile și politicile Uniunii Europene, vizează în principal asigurarea unei creșteri economice durabile, crearea unui mediu de afaceri prielnic, promovarea unei politici investiționale coerente, modernizarea și dezvoltarea durabilă a întregii vieți social – economice.
Aprecierea rezultatelor obținute în baza aplicării actelor normative referitor la politica investițională în Republica Moldova poate fi efectuată prin analiza mai multor indicatori economici pe o perioadă mai îndelungată de timp. În studiu pot fi incluse toate aspectele legate de activitatea investițională: volumul investițiilor, modalitatea de finanțare și formele de proprietate; concomitent cu aceasta, considerăm că este necesar de a se ține cont și de dinamica volumului PIB-ului pe această perioadă și de cota investițiilor din mărimea totală acestui indicator.
Tabelul 1.1 Dinamica PIB-ului și a investițiilor în capitalul fix în economia Republicii Moldova în anii 2004-2014
Notă. Indicatorii sunt calculați de autor.
Sursa. Elaborată de către autor pe baza datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova.
Pe parcursul a 11 ani PIB-ul obținut în aconomia națională s-a majorat de cca. 4,3 ori sau cu 63,3 miliarde lei. În aceeași perioadă se observă o majorare esențială și la volumul de investiții alocate înneconomia Republicii Moldova de cca. 7 ori sau cu 14 miliarde lei. Acestă majorare de investiții ne permite să specificăm faptul că ultimii 10 ani a crescut volumul de investițiialocate în economia țării noastre. Cota investițiilor în PIB pe economia națională în anii 2004-2014 a variat de la 12,15% pînă la 28,96%, totodată, acesta a constituit în perioada analizată în medie 19,47%.
În linii generale, se poate menționa că majorarea cotei de investiții în PIB în ultimii ani denotă o înviorare a activității investiționale în aconomia republicii. În opinia Nadejdei Nazar, aceasta se explică prin crearea unui climat investițional favorabil în anul 2004, prin accesul întreprinderilor la credite.
Pentu Republica Moldova este foart importantă înviorarea acestui proces în sectorul îndustrial și agroalimentar, pentru că acestea sunt vitale pentru economia națională în întregime. Concomitent cu acesta, se cere nu numai sporirea volumului de investiții, dar și folosirea lor mai eficientă în direcțiile prioritare ce determină ritmul de dezvoltare ale acestor sectoare.
Nivelul de dezvoltare mai adecvat a diferitor ramuri ale economiei naționale poate fi caracterizat prin locul acestora în structura PIB-ului pe economie. Aceasta se referă și la sectorul agroalimentar al republicii, care include atît agricultura cre produce bunuri agricole, cît și sectorul de prelucrare a lor – industria alimentară.
Considerăm că ar fi oportună crearea condițiilor favorabile pentru atragerea investițiilor în toate sectoarele economiei naționale, mărirea ponderii de creditare a acestor sectoare, precum și evitarea monopolului bancar în oferirea de credite. La acest subiect ne vom referi însă în paragraful următor.
Cînd vorbim de rolul investițiilor în economia statului, ne referim de asemenea și la investițiile străine, îndeosebi investițiile străine directe, care constituie cel mai mare indicator al creșterii economice. ISD reprezintă un mijloc important de conectare a economiei naționale la economia mondială, prin promovarea oportunităților de a integra companiile locale în lanțurile valorice ale economiei globale.
În prezent, la nivel mondial, mai multe bunuri și servicii sunt furnizate consumatorilor prin intermediul vînzărilor realizate de filiale străine, decît doar prin intermediul tranzacțiilor comerciale în sine. Mai mult de 890.000 de filiale străine dețin bunuri în valoare de 102 trilioane USD și comercializează bunuri și servicii în valoare de 36 trilioane USD, cu o valoare adăugată de peste 7,9 trilioane USD.
În acest sens, ISD și comerțul sunt interconectate în cadrul lanțurilor valorice transfrontaliere prin rețelele internaționale de producție. O asemenea dezvoltare oferă noi oportunități pentru integrarea în lanțurile de valoare economică globale a tuturor țărilor, inclusiv a Republicii Moldova.
În același timp, aceste beneficii nici nu se realizează automat și nici nu sunt garantate. În primul rînd, intensificarea concurenței în atragerea ISD printre țările dezvoltate presupune că țările gazdă trebuie să implementeze cele mai eficiente strategii de atragere și menținere a ISD și să asigure și să maximizeze contribuția acestora la obiectivele de dezvoltare a țării. În al doilea rînd, diferite tipuri de ISD au caracteristici unice, iar impactul economic, social și de mediu al acestora diferă.
În scopul stabilirii unor măsuri de intervenție potrivite, este important ca Strategia de atragere a investițiilor să se bazeze pe o tipologie clară privind ISD, iar resursele de care dispune țara să fie concentrate pe investițiile care generează direct exporturi.
Cea mai simplă și potrivită tipologie de investiții include 4 categorii de investiții – ISD orientate spre valorificarea resurselor naturale, ISD orientate spre piață, ISD orientate spre maximizarea eficienței și spre cele orientate spre identificarea activelor strategice – iar structura acestora pentru cazul Republicii Moldova este ilustrată în Figura 2.1.
Figura 2.1 Tipuri de ISD, valoarea stocului de capital în Moldova (din 31.12.2014)
Sursa: Calculele efectuate de autorii Strategiei
Astfel, intervențiile care se cer din partea Guvernului pentru atragerea investițiilor pot fi mai puține – dacă există o piață, vor exista și ISD orientate spre valorificarea oportunităților pe această piață din țară, iar dacă această piață lipsește, puține acțiuni pe termen mediu pot fi întreprinse de Guvern pentru a schimba această situație.
Printre acțiunile care trebuie întreprinse în orice caz, se numără cele legate de fortificarea drepturilor de proprietate, înlăturarea barierelor la comerțul internațional cu servicii și asigurarea unei concurențe loiale pe piață. Conform estimărilor, 63% din fluxul cumulativ de investiții în Republica Moldova, pe parcursul perioadei 2009-2013, au constituit ISD orientate spre piață (Figura 2.1), care au cuprins în mare parte servicii necomerciale, prezența comercială reprezintă singura cale de a fi prestate (ex. servicii bancare, servicii de depozitare, servicii profesionale, servicii de transport).
1.3 Politici și instrumente de atragere a investițiilor
Globalizarea proceselor de producție, alături de globalizarea comerțului, care se realizează deja de decenii, solicită noi abordări, ieșind pe piața mondială cu o nouă pondere și un nou conținut de resurse internaționale, în special, resurse de informație și capital.
Atragerea resurselor investiționale este unul din elementele din ecuația economică care înlesnește și anticipează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări. Acest proces contribuie atît la creșterea nivelului producției industriale, ameliorarea complexă a economiei naționale, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea întreprinderilor, dar și de dezvoltarea durabilă a regiunilor, implicit soluționarea problemelor sociale.
În acest context, atragerea investițiilor devine o componentă inportantă a politicii economice a tuturor statelor, cele mai avansate în acest domeniu fiint chiar țările înalt dezvoltate.
O politică de atragere a investițiilor conține un set de trei elemente. Primul element se referă la strategia de atragere a investițiilor, parte care stabilește ce se dorește prin atragerea de investiții și care este rolul acestora în economia statului. Al doilea set de elemente înglobează cadrul legislativ și instituțional privind investițiile, ecestea stabilesc sub ce condiții își desfășoară activitatea investitorul, care sunt instituțiile cu care acesta intră în contact și care este autoritatea investită cu dreptul de a pune în aplicare politica privind investițiile. Ultimul set de elemente presupune pîrghiile economice (facilități și/sau restricții), adică care este sprijinul acordat investitorilor întru realizarea politicii investiționale.
Pornind de la cele trei seturi de elemente se poate realiza o clasificare a politicilor privind investițiile și anume:
politici minimale – acestea se referă la nivelul pasiv, adică la oferirea posibilității unui investitor de a întreprinde activități cu caracter economic într-un domeniul sau altul al economiei naționale.
Politici de promovare a investițiilor – acest tip de politici se referă la activități de marcheting realizată de către o țară (în cazul investițiilor străine directe) sau o întreprindere, pentru a fi cunoscută ca o eventuală locație a unui proiect de investiții.
Politici de atragere a investițiilor, care conțin pe lîngă partea de promovare și o parte de negociere activă, adică oferirea de stimulente pentru determinarea investitorului să își stabilească investiția anume în acestă locație.
Politici de menținere a investitorilor – odată prezenți în economie aceștia trebuie menținuți, acest lucru se poate realiza prin măsuri active, cum ar fi serviciile post-investiție, și prin intermediul personalului specializat.
Politici mixte – sunt cele cuprind într-o masură diferită politicile de mai sus.
Michael Howlett definește instrumentele de politică publică ca fiind o serie de tehnici specifice utilizate de executiv ca o modalitate de a transfera anumite resurse cu scopul încurajării unor actori în realizarea anumitor activități dorite de către guvernămînt. O altă definiție presupune că instrumentele sunt politici generici, adică tipuri variate de acțiuni prin care factorii de decizie din structurile guvernamentale se adresează problemelor de politicii publice.
Cu cît instrumentele cunoscută sunt mai numeroase cu atît mai mare este șansa statului de a rezolva o problemă. Totodată cu cît analistul (de ex.în investiții) s-a confruntat de-a lungul timpului cu mai multe probleme de acest tip, cu atît acesta este mai capabil să găsescă instrumentul potrivit pentru atragerea unor investiții. Instrumentele de atragere a investițiilor sunt diferite și pot aves un grad diferit de eficiență, echitate, legitimitate și suport politic, ceea ce influiențează gradul în care ele pot fi implicate în diferite situații.
Volumul investițiilor dictează direct gradul de dezvoltare economică a statului, creșterea gradului de dezvoltare depinzînd de următoarele înstrumente:
Instrumente de facilitare – statul încurajează comunicarea între agenții economici și îmbunătățește oportunitățile economice prin investirea de capital, un astfel de exemplu ar putea servi construirea de parcuri industriale.
Instrumente de intervenție – acest tip de instrumente sunt caracterizate de implicarea directă a statului în funcționarea economiei prin norme guvernamentale privind achizițiile, disponibilitatea de credit și subvențiile directe.
Instrumente de orientare – acestea sunt similare instrumentelor de facilitare, doar că în cazul acestora guvernul realizează un plan de dezvoltare economică a statului.
Tabelul 2.1 Instrumente de atragere a investițiilor
Sursa. Realizat de autor în baza materialelor studiate
La momentul actual crearea unui climat investițional favorabil, perfecționarea instrumentelor de atragerea a investitorilor străini și autohtoni, precum și promovarea produselor autohtone întru creșterea competitivității economiei reprezintă priorități fundamentale în activitatea Ministerului Economiei. Elaborarea, promovarea și implementarea unei politici economice comprehensive în domeniul atragerii investițiilor și promovării exportului este în strînsă legătură cu o creștere economică bazată pe inovații și investiții.
Contribuția investițiilor la creșterea competitivității întreprinderilor și la facilitarea transferului tehnologic, crearea de noi locuri de muncă și stimularea comerțului exterior au fost elementele de bază considerate în procesul elaborării și implementării politicilor de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor.
Conform datelor publicate de către Banca Națională a Moldovei, anului 2014 fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională au constituit 207,4 mil. USD, în scădere cu 12,2% față de anul precedent. Totuși, intrările de investiții străine directe în economia națională au crescut cu 6,8%, comparativ cu anul 2013, constituind 396,0 mil. dolari SUA.
O contribuție semnificativă au avut-o cele 7 zone economice libere (ZEL), care constituie o atracție pentru investitorii străini și autohtoni, activitatea cărora fiind orientată preponderent spre producția industrială cu valoare adăugată înaltă, destinată exportului. În rezultatul acțiunilor întreprinse din momentul lansării activității acestora, volumul total al investițiilor în zonele economice libere a însumat 212 mil. dolari SUA, dintre care în anul 2014 au fost investite 14,1 mil. dolari SUA. Volumul total al vânzărilor nete ale producției industriale în perioada respectivă a constituit 3,65 mild. lei sau cu 27,7% mai mult față de anul precedent.
Zonele economice libere reprezintă zone de producere, fapt care facilitează îndeosebi dezvoltarea întreprinderilor producătoare și mai puțin comerciale. Zonele economice libere administrează teritorii în care, pentru investitorii străini, sunt permise, în regim preferențial anumite genuri de activități de întreprinzător. Oferă investitorilor terenuri și spații de producere înzestrate cu infrastructura necesară pentru inițierea activității de antreprenoriat cu posibilitatea de utilizare a facilităților fiscale și vamale.
Rezident al zonei economice libere poate fi orice persoană fizică sau juridică înregistrată în modul stabilit de legislație în calitate de subiect al activității de întreprinzător în Republica Moldova. În zona liberă pot fi desfășurate următoarele genuri de activitate:
Producția industrială a mărfurilor de export, cu excepția alcoolului etilic (alcoolului etilic rafinat, alcoolului etilic cu tăria mai mare de 80% vol, alcoolului etilic cu tăria mai mică de 80% vol, alcoolului tehnic, alcoolului denaturat, distilatelor de vin crude și învechite, altor derivați din alcool etilic) și a producției alcoolice;
Sortarea, ambalarea, marcarea și alte asemenea operațiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova;
Genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de depozitare, de construcții, de alimentație publică etc.
Facilitățile existente pentru rezidenții zonelor economice libere
Scutirea la plata accizelor și taxelor vamale la import;
Impozite la cota zero a TVA la mărfurile și serviciile introduse în ZEL;
Facilități la plata impozitului pe venit;
Garanții de stat pentru cazul înrăutățirii condițiilor de activitate;
Posibilitatea de folosire a infrastructurii existente;
Operativitatea în perfectarea procedurilor de import-export;
Transfer de capital și profit;
Posibilitatea de a închiria încăperi pe o perioadă de pînă la 25 ani;
Posibilitatea de arendă a terenurilor libere;
Posibilitatea asamblării de produse finite, prin aducerea subansamblelor necesare din diferite părți ale globului;
Posibilitatea angajării forței de muncă calificată;
Posibilitatea de a transfera capitalurile și profiturile în străinătate;
Forța de muncă ieftină și calificată;
În Republica Moldova activează următoarele zone economice libere: Expo-Business-Chisinău, Ungheni-Business, Tvardița, Otaci-Business, Valkaneș, Taraclia și zone în Portul Internațional Liber Giurgiulești și Aeroportul Liber Internațional Mărculești. La fel, volumul comerțului angro realizat în Portul Internațional Liber Giurgiulești pe parcursul anului 2014 a constituit 4,02 mild. lei sau cu 47,1% mai mult față de anul 2013.
Prin intermediul politicilor de dezvoltare a cooperării dintre investitorii străini și cei autohtoni, de stimulare a activității de export a întreprinderilor cu participarea străină, pe parcursul anului 2014 au fost organizate circa 30 de evenimente în țară și peste hotare, care s-au axat pe prezentarea oportunităților investiționale întreprinzătorilor străini și promovarea produselor și serviciilor autohtone.
Un alt eveniment important de promovare, la care Republica Moldova a participat pentru prima dată cu pavilionul propriu, este World EXPO Milano 2015, Republica Italiană, care a avut loc în perioada 1 mai – 31 octombrie 2015. Acesta reprezintă un eveniment de talie mondială care a demonstrat tradițiile, creativitatea și inovațiile participanților în domeniul agroalimentar.
În scopul creării unor condiții favorabile de atragere a investițiilor în economia Moldovei și asigurării promovării eficiente a exporturilor de mărfuri și servicii autohtone, Ministerul Economiei a elaborat proiectul Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2015-2020, document strategic ce reflectă viziunea statului asupra dezvoltării acestui domeniu.
Îmbinarea politicii de atragere a investițiilor cu cea de promovare a exporturilor creează o premisă puternică pentru asigurarea în continuare a generării creșterii economice și ridicarea bunăstării poporului. Astfel, o atenție deosebită Guvernul va acorda atragerii investițiilor în sectoarele economiei naționale cu orientare la export, care sînt capabile să asigure inovații și transfer de know-how, valoare adăugată înaltă și crearea unei infrastructuri tehnice și economice eficiente.
Stimulente investiționale (vor fi analizate în capitolul următor):
Condiții egale pentru deschiderea afacerii investitorului, garantate de Guvern.
89 de state deja au investit în Republica Moldova, inclusiv toți membri ai UE.
Investiții din statele UE predomină, ce demonstrează încrederea investitorilor europeni în deschiderea și dezvoltarea afacerii în Republica Moldova.
Republica Moldova a semnat 39 acorduri cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor.
Republica Moldova este membru al OMC (Organizația Mondială a Comerțului), CSI (Comunitatea Statelor Independente), CEFTA (Acordul Central European al Comerțului Liber), a semnat Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, inclusiv Acordul de Liber Schimb, Aprofundat și Cuprinzător și Acordul de Liber Schimb cu Turcia.
Astfel, Moldova are acces liber al mărfurilor la piața UE, CSI, CEFTA, Turcia însumînd în total o populație de aproximativ 884 mln. locuitori, care reprezintă de fapt potențiali consumatori.
Rambursarea TVA la activitățile de export.
Taxa corporativă pe venit constituie 12%.
Acorduri pentru evitarea dublei impuneri, încheiate cu aproximativ 45 țări.
Stimulente, oferite de parcurile industriale și zonele economice libere.
Politicile comerciale promovate de către Republica Moldova sunt orientate în cea mai mare măsură, spre atragerea investițiilor în sectoarele economiei naționale, care sunt capabile să asigure inovații, transfer de know-how și producție competitivă pe piața internă și externă, valoare adăugată înaltă și crearea unei infrastructuri tehnice și economice eficiente pentru valorificarea potențialului economic existent.
Datorită poziționării geografice favorabile Republica Moldova este o platformă pentru amplasarea organizațiilor internaționale și corporațiilor transnaționale și devine atractivă pentru derularea afacerilor dintre piețele de vest și est. Atractivitatea investițională a Moldovei este determinată și de faptul, că din iunie 2001 țara este membru al OMC și al Pactului de Stabilitate. A fost încheiat Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Uniunea Europeană (UE).
Actele legislative adoptate în ultima perioadă (Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, Legea cu privire la organizațiile de microfinanțare, Legea cu privire la documentul electronic și semnătura digitală, Legea cu privire la comerțul electronic, Legea cu privire la leasing), precum și noile proiecte de legi elaborate în domeniul economiei, au un singur scop — asigurarea unei politici economice a statului — echilibrată și previzibilă, – simplificarea creării și funcționării întreprinderilor, precum și stimularea noilor investiții.
În vederea asigurări unor politici consecvente și armonioase, inclusiv prin dezvoltarea regiunilor, Guvernul RM a adoptat Strategia de atragere a investițiilor și promovarea exporturilor pentru anii 2006-2015. Această strategie a promovat următoarele instrumente de atragere a investițiilor:
Greenfield: atragerea investițiilor străine directe pentru proiectele noi prin facilitarea accesului investitorilor la active, inclusiv terenuri, potrivit principiului „greenfield” și excluderea oricăror impedimente care pot apărea în procesul lansării activităților investiționale;
Deetatizarea: inclusiv dezvoltarea principiilor de parteneriat public-privat și utilizarea extinsă și cât mai eficientă a diferitelor modalități de deetatizare a patrimoniului public;
Facilitarea regimului societăților nerezidenților. Modificarea legislației cu privire la regimul societăților nerezidente în Republica Moldova în scopul facilitării intrărilor noi de investiții străine și oferirii acestora unor oportunități investiționale mai vaste (stabilirea unui statut special pentru tranzacțiile nerezidente, oferirea unor facilități vamale și fiscale, simplificarea procedurilor de obținere a vizelor, permiselor de ședere și de muncă, etc.);
Stabilirea sediilor regionale ale unor organizații și companii în Republica Moldova. Oferirea unor spații libere pentru facilitarea amplasării sediilor, filialelor și reprezentanțelor organizațiilor internaționale și corporațiilor transnaționale;
Obiectivul acestei strategii constituie asigurarea unui flux stabil și de lungă durată a investițiilor în sectoarele economiei naționale cu un potențial sporit de competitivitate și orientare la export.
De la 1 martie 2008 Republica Moldova beneficiază de un regim comercial preferențial, cu un grad sporit de liberalizare, acordat în mod unilateral de Uniunea Europeană. Din momentul obținerii noilor preferințe comerciale în relațiile cu Uniunea Europeană, comerțul cu țările comunitare este atractiv atât din punct de vedere financiar, cît și al promovării imaginii țării.
Regimul comercial al Preferințelor Comerciale Autonome oferă acces liber pe piața Uniunii Europene, cu condiția că exporturile din Republica Moldova îndeplinesc regulile Uniunii Europene privind originea mărfurilor. Acesta este extins asupra unui grup de peste 12000 unități și include practic toate produsele enumerate în Nomenclatorul Combinat de Bunuri, inclusiv majoritatea produselor industriale, agricole si piscicole.
În urma obținerii regimului Preferințelor Comerciale Autonome în relațiile economice cu Uniunea Europeana, Moldova este unica țară din spațiul Comunității Statelor Independente care a atins un asemenea nivel de cooperare în raport cu Uniunea Europeană.
În 2006 Republica Moldova a semnat un nou acord de comerț liber pentru Europa Centrală (CEFTA) care a intrat în vigoare la 1 mai 2007. CEFTA 2006 este un acord cu prevederi moderne și extinse, cu un grad extins de liberalizare, în special a comerțului cu produse industriale, proceduri eficiente de colaborare și coordonare, mecanisme transparente de aplicare a masurilor de apărare comercială, mecanisme transparente de aplicare a măsurilor de protecție comercială și instituirea unui mecanism propriu de soluționare a litigiilor comerciale sau utilizarea instrumentului Organizației Mondiale a Comerțului. Accesul fără taxe vamale pe piața țărilor din Europa de Sud-Est în baza acordului multilateral de comerț liber CEFTA.
În prezent, Moldova este parte la 35 de acorduri bilaterale privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor. Totodată, Moldova a întreprins o serie de măsuri direcționate spre crearea cadrului juridic special de reglementare și promovare a comerțului exterior prin semnarea a 38 de acorduri bilaterale privind colaborarea comercial economică și 16 acorduri de comerț liber în cadrul C.S.I. și Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
Investițiile în Republica Moldova pot fi efectuate în formă de:
drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, precum și alte drepturi reale;
orice drept acordat în baza legii sau contractului, orice licență sau autorizație acordată în conformitate cu legislația în vigoare, inclusiv concesiuni de cercetare, cultivare, extragere sau explorare a resurselor naturale;
drepturi derivate din acțiuni, părți sociale sau alte forme de participare în societăți comerciale;
mijloace bănești;
drepturi de creanțe monetare sau alte forme de obligații față de investitor ce au valoare economică și financiară;
drepturi de proprietate intelectuală: dreptul asupra obiectelor de proprietate industrială (brevete de invenții, modele de utilitate, mărci de produs și mărci de serviciu, denumiri de firmă, denumiri de origine ale produselor, desene și modele industriale, brevete pentru soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate), dreptul de autor și drepturile conexe, secretul comercial (know-how), goodwill.
Lista actelor normative emise de Guvern, de organele centrale de specialitate ale administrației publice și de alte autorități administrative centrale, care reglementează activitatea de antreprenoriat sunt incluse în Registrul actelor oficiale de reglementare a activității de întreprinzător .
În Republica Moldova autorizațiile, permisiunile și certificatele eliberate de autoritățile administrative centrale și organele subordonate acestora pentru practicarea activității de antreprenor sunt incluse în Nomenclatorul autorizațiilor, permisiunilor și certificatelor eliberate de către autoritățile administrative centrale și organele subordonate acestora persoanelor juridice și fizice pentru practicarea activității de antreprenoriat.
În Nomenclator sunt indicate denumirea autorizației, permisiunii sau certificatului, termenul de valabilitate, cuantumul plății pentru documentul eliberat și actul legislativ care stabilește eliberarea documentului cu plată. Nu se permite eliberarea autorizațiilor, permisiunilor și certificatelor care nu sunt incluse în Nomenclator, cu excepția celor expres prevăzute de legislație. Majoritatea autorizațiilor, permisiunilor și certificatelor incluse în Nomenclator sunt eliberate fără plată.
Mijloacele bănești și bunurile obținute din investiții străine, după onorarea obligațiilor fiscale, sunt utilizabile și transferabile pe teritoriul Republicii Moldova și peste hotarele ei. Investitorii străini beneficiază de dreptul de a converti liber moneda națională a Republicii Moldova în valută străină și viceversa. Investitorii străini au dreptul să treacă peste hotarele Republicii Moldova veniturile lor rămase după onorarea obligațiilor fiscale sau o parte din venituri sub formă de produse achiziționate pe piața internă a Republicii. Republica Moldova recunoaște cesiunea, către un alt stat sau persoană juridică străină, a drepturilor investitorului străin asupra investițiilor acestuia efectuate pe teritoriul său.
Concluzii la capitolul II. Așa cum am menționat noțiunea de investiții este utilizată destul de larg în literatura economică din domeniu. O definiție clară a acestei noțiuni o găsim în legislație care reglementează că investiția este totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe baza contractului de leasing financiar, precum și în cadrul parteneriatului public-privat, pentru a se obține venit.
De asemenea, pentru a clasifica tipurile de investiții sunt utilizate diferite metode de sistematizare a folosirii investițiilor. În opinia noastră, corespunde mai adecvat cerințelor și particularităților specifice clasificarea investițiilor după destinație, grad de risc, structura tehnologică, mărimea efortului și importanței, modul de constituire. În dezvoltarea economiei naționale, investițiile joacă un rol hotărîtor în asigurarea modernizării întregii activități economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naționale, precum și a statului depinde, în mare măsură, de orientarea și planificarea judicioasă a investițiilor.
Prioritatea în repartiția lor trebuie să aparțină ramurilor de producție ce vor asigura în modul cel mai efectiv și în cel mai scurt timp recuperarea lor. Prin investiții se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante și perfecționarea proceselor tehnologice, jucînd un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a țării.
În țările cu o economie de piață, volumul investițiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai situației economice, iar devierile alocărilor de investiții – indicatorul modificării cererii agregate, volumului producției naționale și ocupării forței de muncă. Pentru Republica Moldova, un interes esențial prezintă politicile și instrumentele de atragere a investițiilor.
Astfel, menționăm instrumente de facilitare, instrumente de intervenție, instrumente de orientare. Un rol deodebil în atragerea investițiilor îl ai și stimulentele pe care le acordă statul nostru investitorilor, cum ar fi: condiții egale pentru deschiderea afacerii investitorului, garantate de Guvern, rambursarea TVA la activitățile de export, taxa corporativă pe venit constituie 12%, stimulente, oferite de parcurile industriale și zonele economice libere, la care ne vom referi mai detaliat în capitolul următor.
Capitolul II. ANALIZA INVESTIȚIILOR ÎN RAMURA INDUSTRIEI UȘOARE DIN REPUBLICA MOLDOVA
2.1 Caracteristica generală ramurii industriei ușoare în Republica Moldova
Industria ușoară este una din ramurile economiei naționale ce are o contribuție însemnată în dezvoltarea producției de bunuri materiale, menită să asigure aprovizionarea populației cu produse de larg consum.
Ramura industriei ușoare ocupă unul dintre cele mai importante locuri din produsul național brut și joacă un rol important în economia țării. Aceasta poate fi privită ca un complex care reunește mai multe ramuri oferind populației producția de bunuri și servicii.
Industria ușoară este o parte componentă a sectorului industriei prelucrătoare al Republicii Moldova. În țara noastră această ramură cuprinde următoarele genuri de activitate: fabricarea produselor textile (articolelor tricotate și covoare); fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; producția pieilor, articolelor din piele și fabricarea încălțămintei (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj și de marochinărie).
În ramura nominalizată își desfășoară activitatea aproximativ 330 întreprinderi, inclusiv societăți pe acțiuni, SRL-uri și întreprinderi mixte cu capitalul autohton sau străin. La întreprinderile din industria ușoară activează mai mult de 26 mii angajați.
O mare parte de întreprinderi, circa 61%, sunt amplasate în regiunea centrală a republicii (Chișinău, Ialoveni, Orhei, Strășeni), la nordul țării – 21 % (Bălți, Soroca, Florești, Edineț, Rîșcani, Sîngerei) și la sudul Moldovei – 18 % (Cahul, Taraclia, UTA „Gagauzia”).
Conform Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, industria ușoară a devenit o ramură prioritară a economiei naționale, dispunînd de avantaje foarte mari.
Acestea sunt:
posibilitatea de a încadra în activitate un număr mare de brațe de muncă,
un ciclu rapid de rotație a mijloacelor circulante,
necesitatea în investiții nu prea mari,
existența sistemului de pregătire profesională a cadrelor de orice nivel.
În anul 2008 la fabricarea producției în volumul de 300, 0 mln. dol. SUA, ponderea acestei ramurii în volumul total a producției pe țară în prețuri comparabile a constituit 15,0 %. Volumul producției în prețuri curente în această perioadă a alcătuit 144 mln. dol. SUA.
Competitivitatea produselor industriei ușoare, este asigurată de nivelul înalt de calitatea producției fabricate, implementarea sistemelor de management al calității și îndeplinirea în termenii stabiliți a obligațiilor contractuale care contribuie la extinderea colaborării întreprinderilor moldovenești cu partenerii străini. Actualmente, livrările de export constituie 80% din volumul producției fabricate și serviciilor prestate.
În acest sens sectorul dat joacă un rol important în economia Moldovei, efectuînd mai mult de un sfert din volumul exportului total pe țară. Ponderea volumului exportului materialelor textile și articolelor din acestea constitue 20,6 %; piei tăbăcite, articole de marochinărie – 2,2 % ; încălțăminte – 3,0 %.
Totodată, din cauza insuficienței mijloacelor circulante și lipsei a materiei prime proprii, cea mai mare parte din întreprinderile de confecții, tricotaje, marochinărie și încălțăminte activează în regim vamal de perfecționare activă, prelucrînd materia primă a clientului. Dintre cei mai mari importatori de servicii pot fi numiți: Germania, Italia și SUA. În afară de aceasta, exportul serviciilor se efectuează în Polonia, Marea Britania, România, Olanda, Belgia, Austria,etc. Producția din materia primă proprie (covoarele fabricate de către SA „FloareCarpet”, SA „Moldabela”, piei tăbăcite – SA „Piele” și articole flaușate – SA „Flautex”) se exportă în România, SUA, Anglia, Polonia, Austria, Japonia, Australia, Lituania etc. Concomitent, producția susnumită se livrează în țările CSI. Este necesar de remarcat, că în ultimii ani în Republica Moldova a fost creat climatul investițional legislativ favorabil.
Așa dar se scutește de plata TVA materia primă plasată sub regim vamal de perfecționare activă, precum și importată prin contracte de cooperare, utilajul, introdus pe teritoriul vamal al țării, în scopul includerii în capitalul statutar.
Conform Legii cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător se asigură garanția respectării drepturilor investitorilor și acordarea facilităților fiscale și vamale. Începînd cu 2008 se aplică cota „zero” la impozitul pe venit reinvestit în activitatea de producție etc. Concomitent, în Moldova există 6 Zone Economice Libere, rezidenții cărora folosesc impozitele și taxele vamale speciale (scutirea de la TVA, accizelor și cota „zero” la impozitul pe venit).
La stimularea procesului investițional contribuie și acordarea Moldovei de către Uniunea Europeană a preferințelor comerciale autonome în scopul plasării produselor pe piețele UE fără aplicarea taxelor vamale.
În afară de această, una din facilități fiscale este modificarea respectivă a Codului fiscal în ce privește extinderea scutirii de plata TVA a serviciilor prestate pe teritoriul țării de către agenții economici autohtoni solicitanților plasării mărfurilor sub regimul vamal de perfecționare activă.
Exportul produselor textile și articolelor din acestea, structurate pe țări pentru anul 2008 întreprinderilor ce activează în acest regim au permis dezvoltarea potențialului industrial pe tot teritoriul republicii, datorită cărui fapt au fost create în ultimii 5 ani mai mult de 80 întreprinderi noi mici și mijlocii.
La momentul actual, în fața întreprinderilor din ramură este pusă sarcina majorării volumelor de fabricare a producției din materia primă proprie, pentru livrarea ei atît pe piețele actuale și ale celor noi, în special, ale celor europene, fără a micșora volumele serviciilor.
Este necesar de menționat, că obiectivele și sarcinile dezvoltării industriei, inclusiv mecanismele și instrumentele principale pentru realizarea acestora, care vor asigura creșterea eficientă și competitivă a sectorului industrial, sunt stipulate în Strategia de dezvoltare a industriei Republicii Moldova pînă în anul 2015. În conformitate cu Strategia menționată a fost elaborat proiectul Programului de dezvoltare a industriei ușoare pînă în anul 2015, care deține un Plan de acțiuni concrete orientate spre asigurarea ramurii cu forță de muncă, sporirea nivelului productivității.
Industria ușoară a Republicii Moldova a acumulat pe parcursul anilor o experiență destul de bogată. Restructurarea treptată a întreprinderilor a asigurat îmbunătățirea situației economico-financiare a ramurii, care actualmente cuprinde peste 330 de întreprinderi cu 26,0 mii de angajați, realizînd în anul 2015 o producție în valoare de 1,83 miliarde lei și asigurînd circa 26 % din exportul țării. Principalele produse ale industriei ușoare sînt țesăturile, covoarele, articolele tricotate, îmbrăcămintea și încălțămintea, al căror volum de producție este în permanentă creștere (anexa nr. 1).
Tabelul 1.2 Ponderea industriei ușoare în sectorul industrial și în totalul exportului pe țară are tendințe durabile de creștere.
Surse: 1. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2014. – Chișinău, 2014, p.380, 381 – 382.
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2015. – Chișinău, 2015, p.279 – 280, 287, 455 – 457.
3. Indicatorii principali ai industriei Republicii Moldova în anul 2014 pe tipuri de activități conform categoriilor de agenți economici. – Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, p.3, 6, 7.
Datele de mai sus demonstrează că industria ușoară din Republica Moldova se apropie de locul pe care îl ocupă această ramură în structura producției industriale mondiale (5, 7%).
Industria ușoară este parte integrantă a industriei de prelucrare și include trei diviziuni ale activităților economice (subramuri), prevăzute în Clasificatorul activităților din economia Moldovei (CAEM).
Industria ușoară este una dintre cele mai importante sectoare din economia Republicii Moldova, care în prezent cuprinde în jur de 600 de companii, mare parte IMM-uri. Acestea activează în producția de textile, confecții, pielărie și accesorii, încalțăminte (vezi tabelul 2.2).
Tabelul 2.2 Clasificarea ramurilor industriei ușoare după CAEM.
În prezent, industria ușoară din Republica Moldova reprezintă aproape 20% din totalul volumului de export al țării, din care 86% merg înspre Uniunea Europeana, iar restul este consumat de piața internă. Bunurile fabricate se exportă în țări precum Italia, Germania, România, Austria, Franța, SUA, Marea Britanie, Belgia, Bulgaria, Olanda, Polonia, Grecia, precum și în foste state sovietice.
Brănduri faimoase precum Versace, Armani, United Colors of Benetton, Max & Co., Naf Naf, Trussardi, Primark, Max Mara, Prada, Nike, Dolce & Gabbana, Calvin Klein au producție în Republica Moldova. Ca urmare a restructurării și modernizării, performanțele industriei ușoare le-au depășit pe cele ale industriei Moldovei în general.
Contribuția sectorului de T&C la producția industrială totală a crescut la 17,2% în 2015, acest sector contribuind semnificativ și la exporturile moldovenești, crescînd de la 16% în 2012 la 20% în 2015. În ce priveste forța de muncă, industria de T&C angajează aproape 26.000 de persoane. Mare parte din cei angajati sunt femei din zonele rurale. Moldova a profitat și ea de tendința mutării producției în state cu coșturi de muncă mai scăzute.
Astfel, sectorul de textile și confecții a devenit unul dintre cele mai dinamice din aceasta țara. Apropierea de piețele de desfacere vest-europene este un element-cheie al avantajelor strategice ca furnizor de textile și confecții. Un număr însemnat de companii (cam 61%) sunt situate în regiunea centrala a țării; 21% sunt situate în nordul țării (Bălți, Soroca, Florești, Edineț, Rîșcani, Sîngerei); iar restul de 18% în sudul Moldovei (Cahul, Taraclia, ATU Găgăuzia).
Avînd în vedere distribuția regională a intreprinderilor din acest sector, trebuie remarcat faptul că industria ușoară este dezvoltată în toate regiunile, dar industria textilă și cea de îmbrăcăminte este predominantă.
Companiile din Moldova lucrează în mare parte în sistem CMT (80%) sau FOB, mai puțin labeluri și colecții private. În ultimii ani însă, tot mai multe companii încep să ia asupra lor sarcina procurării materialelor, astfel că reușesc să crească valoarea adaugată a produselor fabricate în țara noastră.
Lider în industria ușoară este sectorul de confecții, a cărui pondere în anul 2014 a constituit 49,1% din volumul total al producției fabricate, 60,2% din numărul întreprinderilor mari din industria ușoară și 73,1% din numărul mediu anual al personalului industrial – productiv . Industria de piele și încălțăminte ocupă locul trei în structura industriei ușoare.
Ponderea vînzărilor produselor industriei ușoare autohtone pe piața internă a crescut de la 3,1% în 2012 pînă la 21 % în 2014. Comerțul cu mărfuri de import pe piețele neorganizate și la prețuri de dumping a căpătat proporții mari, constituind o concurență neloială pentru producția industriei ușoare autohtone. Profilul teritorial al pieței interne este extrem de neuniform – aproape 2/3 din vînzările totale cu amănuntul se efectuează în municipiile Chișinău și Bălți.
Industria ușoară este orientată preponderent la export. Această tendință este reflectată detaliat Programul de dezvoltare a industriei ușoare. Evoluția exportului pe grupe de produse ale industriei ușoare, conform Sistemului Armonizat Internațional de Codificare și Descriere a Mărfurilor.
Totodată, valoarea adăugată la majoritatea produselor și serviciilor exportate de industria ușoară este joasă. Majoritatea întreprinderilor de confecții, tricotaje, marochinărie și încălțăminte folosesc materiile prime, accesoriile și materialele auxiliare, designul, uneori și unele echipamente de la clienți, activînd în regim vamal de perfecționare activă (lohn).
Doar unele întreprinderi, cum sînt S.A. „Floare-Carpet”, S.A. „Moldabela” și S.A. „Filatura-Ungheni” – fosta S.A. „Covoare-Ungheni” (covoare și articole de covor), S.A. „Piele” (piei tăbăcite), S.A. „Flautex” (articole flaușate), produc preponderent din materii prime procurate din propriile resurse financiare și sub marca întreprinderilor.
În acest context, exportul de materii prime din Moldova reprezintă un fenomen negativ. Actualmente, peste 50% din pieile brute sînt exportate fără a fi tăbăcite. Concomitent, fabricarea în republică a articolelor din piele de box se micșorează permanent, iar importul acestor articole este în creștere.
Industria ușoară se bazează în special pe proprietatea privată. Există doar două întreprinderi cu capital mixt (public-privat): S.A. „Dar” (produse textile), S.A. „Floare-Carpet” (covoare și articole de covor), în care statul deține mai mult de 50% din acțiuni.
În continuare vom face o scurtă analiză a întreprinderilor din industria ușoară din Republica Moldova. Astfel, Societatea pe acțiuni «Artima», a fost înființată în anul 1999 pe baza fabricii de marochinărie din Chișinău. Asortimentul mărfurilor produse include: poșete, genți de voiaj, geamantane, diverse articole din piele și piele artificială. Investițiile, efectuate în ultima decadă cu scopul reutilării tehnice, au constituit mai mult de 1 mln. de euro, ceea ce a permis reducerea cotei lucrului manual și sporirea productivității muncii.
Întreprinderea dispune de un colectiv de muncitori calificați care în prezent, constituie circa 400 de persoane. SA „Artima” dispune de echipament tehnic necesar pentru confecționarea articolelor din piele, două complexe pentru croirea automată a țesăturilor și de un atelier mecanic. Volumul anual al vînzărilor constituie mai mult de 1,5 mln. de euro, din care 86 % se exportă în Germania și Italia. SA „Artima” este deschisă pentru colaborarea reciproc avantajoasă în vederea extinderii producerii și diversificării mărfurilor.
Societatea pe acțiuni specializată „Bujor-Prim” este un producător de încălțăminte specială (în deosebi pentru bărbați) destinată pentru utilizare în condiții nocive, activează în domeniul industriei ușoare din anul 1944. De asemenea, întreprinderea presteazã servicii în producerea încãlțămintei pentru alte companii. SA „Bujor-Prim” este certificată ca producător de încălțăminte, care folosește materie primă și accesorii atît din Moldova cît și importate din strãinătate. Anual, volumul comercializărilor constituie cca 140 mii euro. Compania este în cãutarea partenerilor de afaceri și este deschisã pentru cele mai diverse contacte și colaborare reciproc avantajoasã.
Întreprinderea «Bevera Nord» este situatã în zona de producere a orașului Soroca, cuprinzînd 11 întreprinderi industriale. Sortimentul mărfii produse de companie include: uniforme școlare (costume, jachete, pantaloni, cãmăși, fuste), îmbrãcãminte specialã de protecție, uniformã cu sigla firmei, etc. SRL «Bevera Nord» în cadrul brandului «Bevera Nord & Sergio Cerchezi» a elaborat o colecție de modele iarnã-primãvarã 2009, bazatã pe serie de cataloage „BUC”, „Collizione”, „Show detali”. Colectia cuprinde haine pentru dame și bãrbați din stofã naturalã în combinație cu blanã naturală și piele de reptile.
SRL «CODRU-TEXTIL» a fost fondată în anul 2006. Numărul angajaților constituie peste 100 de muncitori. Întreprinderea este specializată în confecționarea articolelor pentru partenerii străini. Sortimentul mărfii produse este constituit din scurte, blugi, îmbrăcăminte pentru pompieri, etc. Volumul anual al vînzărilor depășește suma de 300 mii euro.
Societatea pe Acțiuni «Fantazia-OC» a fost fondată în anul 1969. În prezent numărul angajaților constituie 120 muncitori. Compania dispune de echipament tehnic modern și muncitori calificați. Volumul de bază al producției este fabricat pentru firme din Italia, România și Germania. Fabrica este specializată în producerea următorului sortiment: scurte pentru dame, bărbați, copii, veste, pantaloni clasici și sportivi, fuste, bluze, și deasemenea îmbrăcăminte de protecție. Anual volumul vânzărilor este aproximativ de 250 mii euro, din care 96% sunt exportate.
Societatea pe Acțiuni “Floare-Carpet” este o întreprindere specializată în producerea covoarelor jacquard dublu pluș. Întreprinderea a fost fondată în anul 1978. Ciclul tehnologic de producere a covoarelor reprezintă un proces finit, care include în sine fabricarea firelor de lînă pură, lînă și semilînă; vopsirea lor; țesutul covoarelor; finisarea lor; ambalarea; marcarea si depozitarea. Nivelul înalt de calitate a covoarelor lãrgeste considerabil piața de desfacere.
În luna noiembrie 1992, Secretariatul Internațional al Lînii, acreditat la Londra, a conferit covoarelor de lînã purã produse de întreprindere semnul Internațional de calitate “WOOLMARK”, iar la finele anului 2005 covoarelor din lînã – “WOOLMARK BLEND”.
“Floare-Carpet” SA a implimentat sistemul de calitate, care a fost certificat, de cãtre compania germanã de Audit “TUV CERT” TUV Thuringen e. V. la corespunderea standartului intern ISO-9001. În anul 1999 SA «Floare-Carpet» i-a fost oferit Premiul de Aur al Americii «Pentru Calitate si Mãiestrie», Premiul Internaþional de Calitate “International Gold Star World Quality Commitment” 2000, în 2001 – Premiul “World Quality Commitment Award”, iar în 2003 – „Quality Crown Award in Diamond”. Asortimentul produselor finite se caracterizeazã printr-o varietate de culori, figuri si dimensiuni. Volumul anual al vînzãrilor constituie mai mult de 5,0 mln. euro, dintre care 58% revin Rusiei, Ucrainei, Cazahstanului, Armeniei, Australiei, Angliei, Bulgariei si Franței.
SA «IONEL» este una din cele mai vechi întreprinderi industriale din Republica Moldova, fondată în octombrie 1945. Colectivul fabricii deține o parte considerabilă din acțiuni.
Fabrica este specializată în producerea următorului sortiment:
vestimentație pentru dame și bărbați – paltoane, semipaltoane, costume, sacouri, veste, pantaloni, șorți;
vestimentație pentru copii – costume, pantaloni, scurte, sacouri.
În afară de sortimentul de bază fabrica produce seturi de lenjerie de pat, echipament de protecție, pălării, etc. În cadrul întreprinderii activează cca 1500 muncitori. În fiecare an, compania dezvoltă și propune spre alegerea consumatorului mai mult de o sută de modeleno. În 2002 a fost introdus Standardul Internațional ISO 9001-2000, care se confirmă anual. Designul modern și calitatea înaltă a producției contribuie la dezvoltarea unor parteneriate durabile și de succes cu companiile din Germania, Italia, Franța, Polonia, România. Fabrica este dotată cu echipamentul de înaltă tehnologie, produs de liderii companiilor europene. Volumul anual al vînzărilor constituie cca 5,0 mln.euro, dintre care 81 % alcătuiește cota exportului.
Fabrica de încălțăminte “Zorile” este cea mai mare producătoare de încălțăminte din Moldova. Întreprinderea este specializată în fabricarea încălțămintei pentru toate anotimpurile, pentru bărbați, femei și copii. Fabrica a fost înființată în anul 1945. Pe atunci era doar un mic atelier. Pe parcursul anilor, „Zorile” SA și-a perfecționat procesul de producție, a fost reînzestrată tehnic, lărgindu-și astfel piața de desfacere. În prezent în cadrul întreprinderii activează mai mult de 1300 de muncitori.
Producția «Zorile» este fabricată în strictă conformitate cu parametrii normativi, stabiliți în standarde. Încălțămintea cu marca „Zorile” este comodă, durabilă, are aspect exterior plăcut. Se folosesc materii prime naturale de o calitate înaltă și materiale ecologice pure. Fabrica „Zorile”, de-a lungul anilor, menține poziția de lider în producerea încălțămintei pentru copii.
Ultimii ani s-au marcat pentru SA «Zorile» printr-o colaborare de succes cu firmele italiene și germane în producerea comună a încălțămintei. Întreprinderea a îmbunătățit indicatorii de calitate a produselor finite și a valorificat noile pieți de desfacere. Cantitatea anuală a vînzărilor depășește 5 milioane euro, dintre care mai mult de 95% din marfa produsă revin exportului în Germania și Italia. Dar la această întreprindere ne vom referi mai detaliat în capitolul următor. Acestea, dar și alte întreprinderi ce reprezintă sectorul industriei ușoare al Republicii Moldova contribuie vădit la creșterea economiei statului.
În acest context, conform datelor biroului național de statistică în ianiarie-decembrie 2015, față de ianuarie-decembrie 2014 s-au înregistrat creșteri la următoarele subramuri ale industriei ușoare și anume:
fabricarea aticolelor de îmbrăcăminte cu 19,9%
tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor – cu 4,0%
Totodată, în perioada de referință au avut loc reduceri la volumul producției față de ianuarie-decembrie 2014 la fabricarea producelor textile cu 3,1% cauzînd reducerea pe total industrie cu 0,1%. În acest context, în tabelul 3.2 vom prezenta indicii producției industriei ușoare pe perioada ianuarie-decembrie 2015.
Tabelul 3.2 Indicii producției industriale pe tipuri de activități în ianuarie-decembrie 2015.
Sursa. Realizat de autor în baza datelor biroului național de statistică.
În concluzie, putem menționa că industria ușoară din Republica Moldova a intrat într-un avînt continuu, remarcînd creșteri considerabile aproape în toate sectoarele de activitate. Acest fapt ajută la dezvoltarea ramurii, creșterea econoiei dar și dezvoltarea societății moldave în particular, prin participarea la expoziții internaționale, exporturi de produse calitative, crearea locurilor de muncă în domeniu.
2.2 Analiza investițiilor în ramura industriei ușoare.
În orice economie investițiile în producție joacă un rol important în creșterea și dezvoltarea țării – iar Republica Moldova nu prezintă o excepție de la acestă regulă. Studiind corelația dintre investiții și creșterea sau diminuarea volumului de producție industrială, vom încerca să deducem indicatorii de analiză a investițiilor în ramura industriei ușoare.
Industria ușoară din Republica Moldova deține primele poziții în topul domeniilor prioritare de atragere a investițiilor. Pentru a spori și mai mult vizibilitatea companiilor din domeniu, Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO), în colaborare cu mai mulți parteneri, a organizat o serie de întrevederi de lucru și negocieri permanente cu oameni de afaceri străini și potențiali investitori. De rînd cu acestea, întreprinderile cu profil textil din țară au participat la mai multe tîrguri și expoziții internaționale specializate.
Investițiile în industria ușoară reprezintă activecarepot permite valorificarea rațională a proprietăților industriale pentru atingerea performanțelor. În acest scop, sunt necesare abordări analitice pentru a realiza obiectivele stabilite de către entitate în vederea ameliorării strategiei și politicilor de dezvoltare a acestora.
Motivația privind cercetarea investițiilor ramurii industriei ușoare constă din următoarele orientări: interesul de care se bucură tema la nivel internațional și național, avînd ca obiect piața de desfacere a textilelor, hainelor și încălțămintei; cercetările care generează multiple dezacorduri și nu au condus încă la opinii relativ identice; importanța investițiilor imobiliare pentru efectele economice.
Obiectivul principal al cercetării este de a reflecta contribuția pe care o au informațiile analitice aferente investițiilor în ramura studiată, furnizate prin intermediul situațiilor financiare, la perfecționarea procesului intern de obținere a performanțelor de către entitățile autohtone.
Principalul obiectiv poate fi realizat prin identificarea problemelor ce derivă din definiția investițiilor din industria ușoară, clasificarea, recunoașterea și evaluarea acestora.
În Republica Moldova, noțiunea de investiții se conține în Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător. Conform legii menționate, investițiile reprezintă totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe baza contractului de leasing financiar, precum și în cadrul parteneriatului public–privat pentru a se obține venit.
Activitatea investițională este definită ca o activitate de efectuare a investiției și de desfășurare a activității de întreprinzător în legătură cu această investiție pentru a se obține venit.
Însă actul menționat nu tratează în particular domeniul investițiilor din industria ușoară, fapt ce poate avea un impact negativ asupra constituirii și reprezentării unui sistem contabil național bine determinat și orientat către referențialul contabil internațional, în scopul asigurării obiectivității informației privind situația investițiilor din industria ușoară în Republica Moldova.
În acest context, industria ușoară a oferit oportunități pentru investițiile care nu presupun achiziții de capital social. În ultimul deceniu, articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte au devenit printre articolele cele mai exportate de Republica Moldova, valoarea cărora a crescut de la 60 milioane USD în 1997 la 311 milioane USD în 2014.
Industria a profitat de proximitatea și accesul pe piețele europene, precum și de tendința mondială pentru identificarea continuă a unor locații competitive.
În Europa acest fapt a încurajat relocarea operațiunilor de industrie selectate spre unele locații mai ieftine aparținând economiilor de tranziție, inclusiv Republica Moldova, unde comenzile din partea clienților din UE pot fi executate în termeni mai restrînși.
De asemenea, ramura industriei ușoare rămîne a fi un beneficiar important de investiții, îndeosebi aici ne referim la investițiile străine directe, atît a celor de capital, cît și a celor fără de plasamente de capital. Acesta este o ramură a industriei din care fac parte companii destul de puternice, cu potențial de a deveni furnizori pentru companiile străine prin diferite forme de investiții fără capital (numit și externalizare).
În aceste ramuri de producere Moldova ar putea urma exemplul României sau Albaniei, care au promovat cu succes industriile similare în rîndurile investitorilor străini (mai ales de origine franceză și italiană).
Asfel, în cadrul analizei evoluției investițiilor pe parcursul anilor 2006-2015, remarcăm că Republica Moldova a cunoscut în exclusivitate creșteri ale investițiilor – cîte trei dublări ale valorilor investitiilor, și creștere de peste zece ori a investițiilor în 2013-2015 comparativ cu 2005-2012.
Investițiile străine în sectorul industriei ușoare, cu toate facilitățile existente, nu au obținut mari proporții. Facilitățile oferite potențialilor investitori străini și locali nu au condiționat schimbări esențiale în dezvoltarea industriei. Nu se atestă nici un caz de investiții considerabile în construcția întreprinderilor noi, conform standardelor europene și cu utilare modernă.
Majoritatea investițiilor în industria ușoară sînt de proporții mici și direcționate, în mare parte, spre producția cu ciclu limitat, de regulă, în regimul vamal de perfecționare activă sau lohn, după cum este denumit în practica internațională.
Investițiile în acest sector aparțin, preponderent, întreprinderilor străine din domeniu, care sînt în căutarea capacităților de producție la prețuri rezonabile. Asemenea investitori creează întreprinderi cu capital străin, capitalul statutar fiind minim, iar investițiile – direcționate spre crearea condițiilor de lucru și lansarea afacerii. Utilajul tehnologic, în mare măsură, este importat temporar (utilaj folosit în alte țări, unde costurile s-au majorat, de exemplu Macedonia, Polonia, România, Ungaria etc.), iar spațiile de producție sînt închiriate sau în acest scop sînt procurate clădiri cu destinație socială, care, după renovare, își schimbă destinația în producerea de confecții.
Modelul de afacere folosit pe larg în Europa Centrală și de Est este investiția într-o întreprindere proprie și stabilirea relațiilor contractuale cu mai multe întreprinderi din Republica Moldova în calitate de solicitanți ai regimului de perfecționare activă (numiți subcontractați). Importurile și exporturile se efectuează centralizat de întreprinderile-cheie. Întreprinderile subcontractate nu suportă cheltuieli, deoarece materiile prime și produsele finite sînt transportate de întreprinderea străină. În asemenea modele de afaceri, prețul practicat pentru toate întreprinderile este egal, iar clientul străin acoperă cheltuielile (de transport, export-import, șabloane etc.) întreprinderii principale din Moldova.
Un alt model, la fel de răspîndit în Republica Moldova, este crearea de întreprinderi cu capital străin, care nu dispun de spații de producție proprii. Aceste întreprinderi, de regulă, închiriază un oficiu, importă materiile prime și asigură repartizarea comenzilor la diferite întreprinderi de pe teritoriul țării, acoperind cheltuielile de transport, asigurînd verificarea calității, acordînd asistență în organizarea producției etc. Întreprinderile în cauză sînt intermediari între producătorii din Moldova și beneficiarii de servicii (comanditarii) de peste hotare.
Putem concluziona că întreprinderile străine mari și-au concentrat investițiile în țările din UE (România, Polonia, Ungaria), iar în Republica Moldova continuă crearea spațiilor de producție cu investiții minime. Asemenea investiții sînt mai puțin durabile, deoarece depind în totalitate de tendințele de pe piețele internaționale.
În cazul în care clientul, în urma schimbării climatului de afaceri, poate ușor returna utilajul plasat în regim de import temporar, acesta poate, de asemenea, abandona spațiile închiriate pentru a transfera activitatea într-o țară unde prețul pe minut este mai atractiv (minut înseamnă unitatea de măsură în practica internațională în confecții. 1 minut standard în Republica Moldova variază de la 0,03 euro la 0,06 euro).
În acest context, putem menționa că cea mai mare parte din investițiile facute în industria ușoară o constituie investițiile străine, care au reprezentat în perioada ianuarie-septembrie 2014, 3,630.000 mil. USD din care capitalul social și venitul reinvestit dețin o pondere de 74.8 la sută (imprumuturile intra grup (alt capital) – 25.2 la sută.
În distribuția pe activități a capitalului social acumulat, investitorilor din țările UE le-a revenit ponderea majoritară – 52.9 la sută. Investitorii din țările CSI au deținut o pondere de 11.3 la sută din totalul capitalului social acumulat, din alte țări – 35.8 la sută. Pe parcursul semestrului I al anului 2014 în Republica Moldova a fost înregistrată o scădere a volumului investițiilor străine directe atrase în industria ușoară în raport cu ianuarie-iunie 2013.
Astfel, fluxul net al investițiilor străine directe în industria ușoară au însumat în primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respectivă a anului 2013.
Potrivit datelor Ministerului Economiei industria ușoară a beneficiat de investiții străine directe acumulate sub formă de capitalul social, conform situației din 01.07.2014, de 22,9% din totalul investițiilor străine efectuate.
Pentru creșterea productivității muncii este necesară efectuarea retehnologizării întreprinderilor. În momentul actual legislația fiscală și cea vamală prevăd scutirea de TVA și de taxa vamală a activelor materiale (utilajului) a căror valoare depășește 3000 lei pentru o unitate și al căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul statutar, procurarea utilajelor și materialelor în leasing, cu achitarea plății în rate a utilajului, respectiv și a TVA.
Un factor important pentru dezvoltarea afacerilor în teritoriu sînt prevederile Cadrului Bugetar pe Termen Mediu pentru 2017-2017, care stipulează, începînd cu 1 ianuarie 2015, restituirea TVA la valorile materiale ce țin de investiții pentru toate întreprinderile, cu excepția celor din municipiile Chișinău și Bălți.
În anii 2012-2015, volumul investițiilor în capitalul fix din industria ușoară a avut o tendință ascendentă. Tot mai multe întreprinderi noi se creează cu participarea capitalului străin sau exclusiv în baza capitalului străin.
Drept rezultat, principalul sau unicul participant al fiecărei a șasea întreprindere din industria ușoară („Bălțanca”S.A., „Euromarbe”S.R.L., Î.M.„Piele”S.A., „Tricon”S.A., „Moldabela” S.R.L., „Zukko Collecție”S.R.L., Î.M. “Infinity Inc.” S.R.L. etc.) este un investitor străin (Germania, Italia, România, Austria, Turcia etc.).
În același timp, ritmul de creștere a investițiilor în industria ușoară a fost mai scăzut decît ritmul de creștere a volumului investițiilor în sectorul industrial în ansamblu. Investițiile în capitalul fix din ramura de piele și încălțăminte au fost cele mai mici (vezi tabelul 4.2).
Tabelul 4.2 Investiții în active nemateriale pe termen lung pe tipuri de activități
Sursa. Realizat de autor în baza datelor din Anuarul Statistic 2015
Decalajul creat se explică, în mare măsură, prin faptul că, în perioada analizată, majoritatea investițiilor în fondurile fixe din industria ușoară au fost efectuate preponderent de întreprinderile nou-create. Totodată, pasivitatea investițională a întreprinderilor industriei ușoare este condiționată de profitabilitatea modestă a acestei ramuri, de credite scumpe și de dezvoltarea insuficientă a pieței capitalului nebancar.
Nivelul nesatisfăcător al productivității muncii în industria ușoară și utilajul depășit de la majoritatea întreprinderilor create pînă în anii ’90 ai secolului trecut condiționează necesitatea implementării tehnologiilor moderne care, la rîndul lor, necesită investiții mai mari.
Soluționarea problemei ce ține de atragerea în ramură a investițiilor va avea o importanță și mai mare în perioada vizată, ținînd cont de faptul că deficitul de resurse de muncă crește în permanență, iar competitivitatea regională a producției industriei ușoare, din cauza globalizării în sfera economică, nu se va baza pe prețuri (costuri), dar pe calitatea producției și pe operativitatea executării comenzilor.
Industria textilă și cea a articolelor de îmbrăcăminte au devenit mai competitive pe piața internă, compensînd o parte a pierderilor de pe piețele externe. Acest fapt a fost susținut de creșterile veniturilor salariale pe total economie și implicit a nivelului de trai, fapt ce a determinat ca populația să își îndrepte mai mult atenția spre acest gen de produse. În volum, desfacerile pe piața internă (exprimate prin cifra de afaceri) s-au majorat în 2013 cu 29,5% în cazul produselor textile și cu 51,2% la articole de îmbrăcăminte.
Tabelul 5.2 Investițiile în capitalul fix al industriei în ansamblu, inclusiv al industriei ușoare, în anii 2011-2014, mil.lei
Sursa. Realizat de autor în baza datelor statistice.
Pentru articolele de îmbrăcăminte, volumul cel mai mare de investiții a fost realizat în 2012, după care s-a înregistrat un minim în anul 2013, apoi o relansare în 2014 (+10,8%).
Ca și în celelalte ramuri, investițiile din sectorul de pielărie și încălțăminte au avut o evoluție fluctuantă, în 2014 nivelul acestora crescînd cu peste 40%, față de anul anterior.
Investițiile tip „greenfield” în industria ușoară au reprezentat 2,3%, din totalul investițiilor străine directe. Referitor la investițiile pe persoană angajată, nivelul din industria ușoară este redus (între 500 și 1300 euro), deoarece industria ușoară utilizează un volum mare de forță de muncă.
Un rol, important în dezvoltarea industriei ușoare din Republica Moldova, așa cum am menționat anterior, îl au Parcurile industriale și Zonele Economice Libere, care de rînd cu alte ramuri ale industriei pun accent și peramura studiată. În acest sens, potrivit studiilor de fezabilitate elaborate prin care s-a argumentat crearea în țara noastră a 7 parcuri industriale, pentru crearea infrastructurii tehnice și de producție sunt preconizate investiții de 183,5 mil.Euro.
Figura 1.2 Volumul investițiilor preconizate, mil.Euro (la data de 30.09.2015)
Sursă: Raportul Ministarului Econoiei privind crearea, dezvoltarea și funcționarea parcurilor industriale pentru semestrul I a anului 2015
În semestrul I al anului 2015, în cadrul parcurilor industriale enumerate, în dezvoltarea industriei ușoare și creșterea producției s-au efectuat investiții în sumă de 49,0 mil.lei. Iar de la începutul activității parcurilor industriale în cadrul acestora s-au efectuat investiții totale în sumă de 175,7 mil.lei.
Figura 2.2 Volumul investițiilor realizate în semestrul I al anului 2015
Sursa: Raportul Ministarului Econoiei privind crearea, dezvoltarea și funcționarea parcurilor industriale pentru semestrul I a anului 2015
Din cele 7 întreprinderi administratoare ale parcurilor industriale lansate, în perioada de gestiune au obținut venituri din desfășurarea activităților, inclusiv producerea de textile și încălțăminte, doar 3 societăți. suma acestor venituri au constituit 13,7 mil. Lei. Comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, indicatorul dat a marcat 93,8%, ce se datorează stagnării procesului de comercializare a activelor neutilizate ale SA TRACOM.
În primul semestrul al anului 2015, întreprinderile administratoare au achitat impozite și taxe în sumă de 2,5 mil. Lei. Tot în aceiași perioadă, pentru dezvoltarea infrastructurii tehnice și de producției, doar 2 întreprinderi administratoare din cele 7 au efectuat investiții în mărime de 12,9 mil. Lei, acestea majorîndu-se cu aproximativ 4 ori față de perioada precedentă.
Dacă e să ne referim la zonele economice libere (în continuare ZEL), Pe teritoriul Republicii Moldova activează 7 ZEL. Conform situației din 1 ianuarie 2016 în 7 zone economice libere erau înregistrați 156 de rezidenți. Numărul angajaților rezidenților zonelor libere pentru perioada de raportare a constituit 6502 persoane, micșorându-se cu 1,8% în comparație cu 1 ianuarie 2015. Din numărul total al angajaților 3088 persoane activează în ZEL „Bălți”, 2133 persoane în ZEL „Ungheni-Business”, 498 persoane în ZAL „Expo-Business-Chișinău”, 384 persoane în ZAL PP „Valkaneș”, 275 persoane în ZAL „Tvardița”, 66 persoane în ZAL PP „Taraclia” și 58 persoane în ZAL „Otaci-Business”.
Volumul total al salariilor achitate de către rezidenți a constituit 373,6 mil. lei. Astfel, atestăm o creștere de 2,5% în comparație cu aceeași perioadă al anului 2014. Salariul mediu al unui angajat s-a majorat în anul 2015 cu 7,7 % și a constituit 5,3 mii de lei.
Volumul total al investițiilor în zonele libere, pe parcursul întregii activități, la 1 ianuarie 2016 a constituit 230,1 mil. dolari SUA, sporind în anul 2015 cu 8,6 % sau cu 18,2 mil. dolari SUA.
Figura 3.2 Ponderea investițiilor atrase (pe zone libere, conform situației din 01.01.2016)
Sursa: Raportul Ministerului Economiei privind activitatea zonelor economice libere ale Republicii Moldova pe 9 luni ale anului 2015
Din volumul total al investițiilor 65,5 mil. dolari SUA revin ZEL „Ungheni-Business”, 57,9 mil. dolari SUA – ZEL „Bălți”, 54,5 mil. dolari SUA – ZAL „Expo-Business-Chișinău”, 16,8 mil. dolari SUA – ZAL „Tvardița”, 16,2 mil. dolari SUA – ZAL PP „Taraclia”, 15,8 mil. dolari SUA – ZAL PP „Valkaneș” și 3,4 mil. dolari SUA – ZAL PP „Otaci-Business”. În ultimii 5 ani, în zonele libere au fost atrase investiții în valoare de 101 mil. dolari SUA.
Trebuie să menționăm că cea mai mai parte de investiții aparține producerii de covoare, fire de lînă și firelor sintetice, care, de asemenea au o pondere considerabilă la mărimea exporturilor țării noatre.
Tabelul 1. Volumul investițiilor în zonele economice libere (cumulativ de la începutul activității)
Sursa: Raportul Ministerului Economiei privind activitatea zonelor economice libere ale Republicii Moldova pe 9 luni ale anului 2015
Industria ușoară din Republica Moldova deține primele poziții în topul domeniilor prioritare de atragere a investițiilor. Pentru a spori și mai mult vizibilitatea companiilor din domeniu, Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO), în colaborare cu mai mulți parteneri, organizează o serie de întrevederi de lucru și negocieri permanente cu oameni de afaceri străini și potențiali investitori. De rînd cu acestea, întreprinderile cu profil textil din țară participă la mai multe tîrguri și expoziții internaționale specializate, aducînd un aport semnificativ dezvoltării ramurii în cauză.
2.3 Mecanisme de susținere și stimulare a dezvoltării industriei ușoare.
În condițiile globalizării și integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, sectorul industriei ușoare reprezintă un segment important al economiei naționale, care contribuie ecențial la progresul economic și social. Rolul acestui sector în stimularea creșterii și diversificării producției, îmbunătățirii calității și sporirii competitivității, formării ofertei și satisfacerea cererii de bunuri, crearea noilor locuri de muncă și atenuarea tensiunilor sociale este incontestabil.
Analiza în dinamică a întreprinderilor din ramura industriei ușoare reflectă o ameliorare și creștere a sectorului, datorită îmbunătățirii mediului de afaceri, cît și perfecționării cadrului regulatoriu aferent activității menționate. Analiza tendințelor de dezvoltare a industriei ușoare ne indică asupra creșterii dimensiunilor întreprinderilor din sectorul dat.
În prodesul de dezvoltarea a ramurii industriei ușoare acesta are nevoie de susținere din parta statului. În acest context Guvernul Republicii Moldova a implimentat un program de dezvoltare a acestui sector, specificînd de asemenea și unele mecanisme de susținere a ramurii precum:
Asigurarea industriei cu forță de muncă care poate fi realizată prin:
Pregătirea tinerilor pentru instruirea profesională. Programul de dezvoltare a industriei ușoare conține un spectru larg de acțiuni orientate spre ridicarea calificării și majorarea numărului de specialiști de toate nivelurile pentru industria ușoară, însă principalul constă în formarea deprinderilor și dorinței de a munci în rîndul elevilor din gimnazii și licee.
În acest sens, Ministerul Educației și Tineretului a elaborat un program național care include, printre altele, ore speciale în clasele absolvente și informarea despre posibilitățile de a urma studii profesionale.
De asemenea, se necesită organizarea unor campanii de informare în masă cu scopul de a pune în valoare profesiile de muncitor, cu indicarea unor beneficii pentru tineri. Conceptul respectiv urmează a fi elaborat la un nivel profesionist înalt de către ministerele vizate, în cooperare cu o companie de publicitate. O parte din sursele necesare în acest sens pot fi atrase și de la donatori, cu implicarea sectorului nonguvernamental.
Realizarea acestor acțiuni va contribui la majorarea în fiecare an a fluxului de studenți în școlile profesionale și va asigura o pregătire mai bună a forței de muncă calificate.
– Reforma sistemului de formare profesională. Actualmente, în sistemul de educație nu există uniformitate în ceea ce privește nivelul studiilor superioare, medii de specialitate și medii profesionale. Neuniformitatea se manifestă prin numărul de studenți înmatriculați anual la studii, nivelul studiilor, amplasarea geografică a instituțiilor, necorespunderea cu cerințele pieței de muncă etc.
– Impulsionarea cooperării instituțiilor de învățămînt cu întreprinderile de profil. Întrucît, în ultimii ani, industria ușoară s-a dezvoltat cu ritmuri înalte, iar finanțarea sistemului de învățămînt din domeniu nu a fost suficientă pentru consolidarea bazei tehnico-materiale, a crescut extrem de mult decalajul dintre dotările tehnice ale instituțiilor de învățămînt și cele ale întreprinderilor. Pentru a redresa situația și a asigura pregătirea unor cadre calificate, se necesită adaptarea rapidă la fluxul modern de producție.
– Atragerea în ramură a lucrătorilor migranți moldoveni care vor reveni în țară. Utilizarea mecanismelor de susținere a dezvoltării industriei conduce la activizarea ramurii și la atragerea în aceasta atît a forței de muncă existente în țară, cît și a lucrătorilor migranți. În scopul stimulării reîntoarcerii lucrătorilor migranti moldoveni de peste hotare, s-a aprobat Planul de acțiuni respectiv (Hotărîrea Guvernului nr.1133 din 9 octombrie 2008).
În sensul dat, este importantă aducerea la cunoștința populației a schimbărilor produse în industria ușoară și noile oportunități de muncă prin intermediul publicității, organizării de evenimente informaționale în localități, precum și plasarea datelor actualizate pe paginile web ale misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova.
Ridicarea nivelului de productivitate a muncii prin
– Realizarea procesului de reutilare a întreprinderilor. Reutilarea cu echipament modern poate asigura o majorare a productivității muncii cu circa 15-20%, în funcție de specializarea întreprinderii. Implementarea utilajelor automate poate genera o majorare a productivității de peste 100%. Reutilarea este foarte importantă pentru întreprinderile din Moldova. Activînd în sistemul lohn, întreprinderile nu își pot asigura un profit care le-ar permite efectuarea investițiilor din surse proprii.
Ținînd cont de faptul că industria ușoară este una dintre ramurile strategice pentru țară, aceasta necesită suport din partea donatorilor pentru retehnologizarea întreprinderilor prin cofinanțarea acestui proces.
Finanțarea întreprinderilor se va face în baza unui proiect, a unui plan de afaceri, precum și pe bază de concurs al proiectelor pentru asigurarea celei mai eficiente utilizări a resurselor prevăzute în prezentul Program. Programul va fi implementat de și Comerțului.
– Utilizarea pe larg a sistemelor informaționale. Întreprinderile vor beneficia de un suport similar celui expus anterior pentru implementarea sistemelor informaționale de profil, cum ar fi sistemul informațional de gestiune a producției, integrat cu aprovizionarea, gestionarea stocurilor, finanțe și contabilitate, vînzări etc. (Microsoft Navision, SAP etc.).
– Reorganizarea producției. Reorganizarea producției poate fi efectuată prin implementarea proiectelor de consultanță și de asistență tehnică străină. Implementarea practicilor europene în sectorul industriei ușoare va majora productivitatea muncii și va optimiza numărul de angajați, precum și valoarea adăugată.
– Implementarea instrumentelor de monitorizare a productivității. Sub acest aspect, au fost implementate metode moderne de instruire în domeniul organizării producției și utilizării instrumentelor de evaluare și monitorizare a eficienței, cu antrenarea în programele de studii a lectorilor străini de la instituții de profil din Germania, Olanda, Italia etc., pentru pregătirea specialiștilor locali. Se organizează seminare ale experților invitați în scopul ridicării nivelului de calificare a specialiștilor și managerilor de la întreprinderile locale.
– Cooperarea cu instituțiile de învățămînt din alte țări. Cooperarea se derulează prin stabilirea relațiilor de parteneriat și semnarea unor acorduri interuniversitare cu instituțiile de învățămînt de profil din Uniunea Europeană. Cadrele didactice se efectuează stagii la universitățile și întreprinderile din UE, centrele de design și marketing, a căror producție este amplasată în Republica Moldova. Cheltuielile de cazare, transport pentru cadrele didactice este compensate în conformitate cu prevederile acordurilor semnate.
– Creșterea valorii adăugate. Creșterea valorii adăugate este atinsă prin crearea condițiilor adecvate pentru aplicarea de către întreprinderile din ramură a formelor avansate de conlucrare: FOB și marcă proprie.
– Atragerea investițiilor și extinderea cooperării cu proprietarii de mărci bine cunoscute. Pentru dezvoltarea industriei ușoare este necesară atragerea în Moldova a investitorilor notorii în sectorul îmbrăcămintei și încălțămintei, care ar colabora nemijlocit cu întreprinderile moldovenești. După investitorii mari vor veni și alți investitori similari, inclusiv pentru alte sectoare.
În acest sens, urmează a fi elaborat un pachet atractiv, inclusiv cu oferirea terenurilor pentru construcții și acordarea suportului autorităților locale în perfectarea actelor pentru lansarea producției. Pentru motivarea investitorilor au fost atribuite spații sau terenuri în cadrul parcurilor industriale.
– Suportul în promovarea pe piață a produselor proprii prin organizarea anuală și extinderea statutului Expoziției Internaționale Specializate „Black Sea Letex”, precum și desfășurarea Concursului „Cel mai bun producător de mărfuri indigene”; organizarea anuală a Festivalului de modă din Republica Moldova în vederea acordării suportului pentru promovarea companiilor specializate în designul vestimentar; armonizarea condițiilor tehnice de producere a confecțiilor și a standardelor respective, inclusiv recunoașterea celor străine.
c) Stimularea producției proprii și substituirea importurilor
În scopul susținerii producătorilor locali și promovării produselor proprii pe piața internă, au fost întreprinse următoarele acțiuni:
crearea unui centru comercial sau inaugurarea unei expoziții permanente cu vînzarea produselor autohtone.
participarea la expoziții internaționale, cu compensarea taxelor de participare în cuantum de 50% din bugetul de stat.
organizarea continuă a campaniilor publicitare cu caracter social, destinate promovării produselor proprii și majorării credibilității populației în calitatea mărfurilor autohtone.
– Protejarea pieței interne prin metode netarifare. Politica tarifar-vamală a Republicii Moldova este monitorizată de Organizația Mondială a Comerțului, fapt care nu permite modificarea unilaterală a tarifelor la importul în țară a produselor industriei ușoare.
d)Optimizarea sistemului de impozitare.
Guvernul a planificat menținerea cotelor curente ale TVA, concomitent cu revizuirea listei mărfurilor (serviciilor) impozitate la cota zero a TVA. Pentru a stimula crearea unei valori adăugate mai mari, în bază de proiect, întreprinderile care tind să lucreze în sistem FOB sau marcă proprie să fie scutite de plata TVA la importul materiei prime, cu condiția exportului de produse finite. Nu este vorba de o eliberare automată, ci de una bazată pe proiect. Astfel, companiile locale depun un pachet de documente la autoritatea publică responsabilă, în care menționează că dispun de toate capacitățile pentru fabricarea producției pentru export și de aceea au nevoie de facilitatea menționată.
e)Eficientizarea activității unor organe centrale de specialitate ale administrației publice centrale și a autorităților administrației publice locale.
Mai multe instituții publice necesită reformarea sau eficientizarea modului de conlucrare cu întreprinderile din industria ușoară. Instituțiile și măsurile care urmează a fi întreprinse sînt expuse în cele ce urmează.
Serviciul Vamal: revizuirea limitei nedeclarabile și neimpozabile a mărfurilor importate.
Camera Înregistrării de Stat: revizuirea și simplificarea procedurii de includere a activelor materiale (utilajului) în capitalul social. La momentul actual, aceasta este o procedură foarte complicată și incomodă, de aceea agenții economici preferă importul temporar, ocupîndu-se în această perioadă de importul final, cu includerea bunurilor în capitalul statutar, pentru a fi scutiți de plata TVA la importul utilajului.
Inspecția Muncii, Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, alte autorități: verificarea întreprinderilor și secțiilor de producție mici în vederea corespunderii lor cu exigențele și normativele sanitare și legislația muncii în vigoare.
f)Soluționarea unor aspecte macroeconomice.
Pentru îmbunătățirea situației din industria ușoară la nivel macroeconomic, sînt necesare următoarele acțiuni:
atragerea investițiilor locale și străine pentru fondarea întreprinderilor mixte și a întreprinderilor cu capital străin, prin crearea condițiilor favorabile de activitate;
dezvoltarea infrastructurii în țară (rețele de drumuri, gazoducte, apeducte, telecomunicații);
implementarea standardelor de management al calității ISO seria 9000 și perfecționarea permanentă a cadrelor;
implementarea auditului social la întreprinderi.
Dat fiind faptul că, dezvoltarea de proporție a întreprinderilor din domeniu depinde, în cea mai mare parte de capacitatea de a avea acces și de a mobiliza cu succes resurse financiare suficiente, identificarea celor mai potrivite oportunități de finanțare a activității investiționale pentru întreprinderile din domeniul producerii de textile, imbrăcăminte și blănuri, devine stringentă. Acestă opțiune devine și mai importantă în cazul în care insuficiența finanțării reprezintă una din problemele de bază cu care se confruntă întreprinzătorii în încercarea de a-și organiza și dezvolta afacerea.
Deși condițiile de finanțare s-au îmbunătățit în ultimii ani, accesul la finanțare mai constituie o problemă pentru majoritatea țărilor candidate la Uniunea Europeană, mai ales pentru industria ușoară. Acest sector este considerat locomotica dezvoltării economiei naționale, motorul inovațiilor și modernizărilor, locul unde indivizii reușesc să utilizeze cu succes talentul și creativitatea. Totodată, pentru a deveni un adevărat motor al creșterii economice și reducerii sărăciei, ramura industriei ușoare necesită suport în fortificarea capacităților sale, dar și investiții de amploare.
Concluzii capitolul II. Comparativ cu cel anterior, capitolul de față cuprinde un studiu aprofundat referitor la caracteristica industriei ușoare. Astfel, industria ușoară este una din ramurile economiei naționale ce are o contribuție însemnată în dezvoltarea producției de bunuri materiale, menită să asigure aprovizionarea populației cu produse de larg consum.
Ramura industriei ușoare ocupă unul dintre cele mai importante locuri din produsul național brut și joacă un rol important în economia țării.
Un rol important în dezvoltarea ramurii industriei ușoare o au investițiile care au fost pe larg studiate în subcapitolul doi. Am analizat investițiile în active nemateriale pe termen lung pe tipuri de activități, precum și o atenție deosebită am atras analizei investițiilor în capitalul fix, datele fiind preluate din anuarul statistic și eventual analizate.
În procesul de dezvoltarea a ramurii industriei ușoare acesta are nevoie de susținere din partea statului. În acest context Guvernul Republicii Moldova a implimentat un program de dezvoltare a acestui sector, specificînd de asemenea și unele mecanisme de susținere a ramurii precum: Asigurarea industriei cu forță de muncă, Ridicarea nivelului de productivitate, Stimularea producției proprii și substituirea importurilor.
Punctul-cheie în atragerea investițiilor îl reprezintă orientarea guvernului spre promovarea oportunităților și avantajelor investiționale din sectorul studiat, precum și susținerea investitorilor prin anumite măsuri stimulative.
În cadrul tehnicilor de încurajare a investițiilor autohtone și de atragere a investițiilor străine un loc distinct îl ocupă acordarea de stimulente directe sau indirecte (financiare sau fiscale). Directe fiind granturi, prime pentru investiții; subvenții acordate pentru proiecte strategice; acordarea unor împrumuturi în condiții avantajoase; facilități acordate pentru crearea locurilor de muncă; stimulente pentru pregătirea profesională a noilor angajați
Printre stimulentele indirect menționăm: scutirea totală sau parțială de la impozitarea profiturilor; rate reduse la impozitarea veniturilor provenite din unele tipuri de activități; armonizarea accelerată a costurilor de capital; credite pentru taxe/impozite investiționale; reducerea taxelor la import și a taxelor vamale; taxe special în zone preferențiale, cum ar fi zone vamale, zone duty-free, ZEL, etc.
CAPITOLUL III. ANALIZA PROCESULUI INVESTIȚIONAL
ÎN CADRUL SA “ZORILE”
3.1 Analiza economico-financiară a întreprinderii
Analiza economico – financiară a întreprinderii “Zorile” vizează activitatea în conexiune cu reflectarea directă în activitatea financiară și conduce la diagnosticul economico – financiar. Ea se efectuează la nivelul întreprinderii, fiind principalul valorificator al informației contabile și singurul furnizor de date relevante pentru managementul financiar al întreprinderii.
Astfel, societatea pe acțiuni Zorile activează în conformitate “Cu legea cu privire la S.A”. Societatea pe Actiuni „Zorile”, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, cod fiscal 1002600001349. Adresa juridică or. Chișinău, str. Calea Ieșilor 8. Genul de activitate, integral sau parțial pentru a cărui desfășurare se eliberează licența este „Fabricarea și Comercializarea Încălțămintei”.
Sortimentul de la „Zorile” include încălțăminte casual și clasică, pentru femei, bărbați și copii. Materia primă e selectată din toată lumea, începînd cu Italia pînă în Brazilia. În prezent, „Zorile” produce încălțăminte și pentru partenerii din Italia și Germania, care poate fi găsită și în magazinele de firmă din Moldova. Tot acolo, se vinde și încălțămintea brandurilor „Rieker” din Germania și „Fly Flot” din Italia. Recent, compania a început o colaborare cu studioul italian de design de încălțăminte „Studio Model”, care a elaborat designul colecției pentru copii și bărbați.
Analiza economico-financiară a entității este reflectată prin calcule, și analiză a diverșilor indicatori în tabelul 1.3, datele sunt preluate din raportul de profit și pierdere și bilanțul contabil.
Tabelul 1.3 Aprecierea în dinamica a indicatorilor
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
Concluzie: Conform datelor din tabel, putem observa că la entitatea analizată, venitul din vînzări s-a majorat 10608 mii lei în 2014 față de 2013 de la 70785,1 la 81393,1 mii lei, condiționind majorarea tuturor categoriilor de profit. Din datele din tabel observăm ca nivelul rentabilității venitul din vînzări, calculate în baza profitului brut în anul 2013 a constituit 1,5 bani profit, din anul 2011 – 31,96 bani, astfel înregistrînd o 101,2%. În ceea priveste rentabilitatea activelor aceasta manifestă o evoluție considerabilă majorîndu-se de la -0,47% în 2013 pînă la 1,36% în 2014 demonstrînd un ritm de 35,14%. În concluzie se constată că în anul 2014 pentru S.A. “Zorile” este unul de succes din punct de vedere al utilizării eficienței activelor.
Autorul poate menționa că S.A. “Zorile” are o istorie bogată, plină de evenimente care au contribuit la o dezvotare eficientă treptată care a adus la rezultatele actuale care dupa cum se vede în (tabelul 1) este în continuă creștere.
În scopul cunoașterii fenomenelor și proceselor economice care au loc în cadrul unei întreprinderi, apare necesitatea de a desfășura o analiză economico- financiară a acesteia. Cu ajutorul acestei analize se descoperă structura anumitor lucruri și fenomene, se stabilesc factorii care le generează, se măsoară influența diferitor elemente sau factori, se sintetizează rezultatul și se elaborează măsuri care constituie conținutul deciziilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor, să contribuie la sporirea eficienței activității de viitor.
Aprecierea perfermonțelor obținute de întreprindere se efectuează în baza profitului. Profitul este rezultatul final al activității întreprinderii și caracterizează eficiența activității acesteia. În condițiile economiei de piață profitul asigură baza financiară în veredea extinderii activității întreprinderii. În susținerea acestor afirmații, autorul prezintă o analiză economico- financiară succintă pe baza întreprinderii S.A. „Zorile” .
Tabelul 2.3 Analiza rezultatelor financiare la S.A. „Zorile” în dinamică
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
Analizînd datele din tabel se observă că întreprinderea analizată în anul 2014 în comparație cu anul 2013 se înregistrează o ridicare netă de 3755602 lei. Această decadere se datorează evoluției pozitive a rezultatelor din majoritatea activităților. Unul din factori care a condus la crearea acestei situații favorabile pentru întreprindere, creșterea cererii și fidelității consumatorilor fața de produsele întreprinderii..
În componența profitului din activitatea operațională, de regulă, elementul cel mai principal îl reprezintă profitul brut. În continuare este prezentă dinamica profitului brut.
Tabelul 3.3Dinamica profitului brut
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
Rezultatul calculelor efectuate arată că fața de perioada precedentă 2013, în anul 2014 a avut loc o mărire a profitului brut cu 2329729 lei, respectiv și rentabilitatea a înregistrat o abatere a rentabilității profitului brut de 2,35%. Această situație se explică prin depășirea ritmului creșterii venitului din vînzări asupra ritmului creșterii costurilor.
În tabelul 4.3 este prezentată analiza repartizarea profitului pînă la impozitare și formarea profitului net la S.A. „Zorile”.
Tabelul 4.3 Analiza repartizării profitului pînă la impozitare
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
După cum se vede din tabel, situația repartizării profitului pînă la impozitare s-a modificat simțitor. În anul de gestiune s-a înregistrat o creștere netă de 3755602 lei. De asemenea, se poate menționa că întreprinderea din cauză că a înregistrat pierderi în anul precedent , nu a plătit impozit pe venit, economisind 169900 lei.
Una din etapele analizei activității financiar – productive a întreprinderii este analiza stării financiare. Situația financiară a întreprinderii se caracterizează prin prezența mijloacelor bănești necesare pentru achitările aferente facturilor comerciale.
Analiza situației financiare se începe cu determinarea și cercetarea patrimoniului întreprinderii. Analiza structurii patrimoniului are ca obiectiv dinamica și raporturile dintre diferite elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite.
În activitatea de evaluare a SA Zorile, cunoașterea evoluției patrimoniului net prezintă o importanță în alegerea metodelor de evaluare, precum și în ceea ce privește determinarea unor elemente necesare aplicării diferitor metode de evaluare. Pe baza analizei datelor privind situația și dinamica activelor și datoriilor se fac aprecieri asupra patrimoniului net, prezentîndu-se semnificația economică a elementelor care au determinat modificarea acestuia. În continuare autorul își propune să facă o analiză succintă a componenței și structurii patrimoniului la S.A. „Zorile”.
Tabelul 5.3 Componența și structura patrimoniului la S.A. „Zorile”.
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
Din tabel rezultă că valoarea reală a patrimoniului întreprinderii în anul 2014 a scăzut cu 14440476 lei. Această descreștere a fost asigurată de modificarea negativă a activelor curente în total, care au scăzut cu 11132928 lei. Negativ asupra valorii patrimoniului au influiențat și activele pe termen lung, care s-au micșorat cu 3307548 lei. Analiza activelor prevede examinarea mărimii, componenței și corelației între diferite elemente patrimoniale aflate la dispoziția firmei.
Indicele care caracterizează ponderea activelor pe termen lung în suma totală a activelor patrimoniului întreprinderii este rata imobilizărilor. Ponderea mai mare de 2/3 din activ crează dificultăți în achitarea datoriilor curente. Indicele nominalizat la S.A. „Zorile” în anul 2014 are valoarea 0.71% și nu se încadrează în limitele normale, ceea ce este foarte negativ pentru fabrică, deci va întilni dificultăți la achitarea datoriilor curente.
1) Rata = active pe termen lung = 126054338 = 0.71
imobilizărilor total active 175345552
Pentru comparație, acest indicator în anul 2010 a fost de 0,68, ceea ce demonstrează că ponderea activelor pe termen lung în total activ este nesemnificativă și în descreștere.
Un alt indicator este cota patrimoniului cu destinație de producție. Această rată reflectă ponderea patrimoniului întreprinderii care poate fi direct utilizată pentru fabricarea producției, prestarea serviciilor și executării lucrărilor
2) Rata patrimoniului cu destinație de producție =
= mijloace fixe + stocuri de mărfuri și materiale = 113762986+ 33400959 = 0,83
Total active 175345552
Din calcule rezultă că la S.A. „Zorile” acest indicator se află în limita stabilita. Patrimoniul net se determină ca diferență între activele totale și datoriile totale, reflectînd activele întreprinderii negrevate de datorii la un moment dat. În esență, patrimoniul net reflectă averea firmei la o anumită dată. În tabelul de mai jos este prezentat calculul și analiza patrimoniului net al societății analizate.
Tabelul 6.3 Calculul și analiza factorială a patrimoniului net (lei)
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
Din calcule rezulătă că la sfîrșitul anului 2011 S.A. „Zorile” dispune de un patrimoniu net în sumă de 168448698 lei, cu 2104999 lei mai mult decît în anul precedent. Această creștere se datorează diminuării totale a datoriilor pe termen lung ce a inluențat pozitiv asupra patrimoniului net, însă un factor negativ care a diminuat patrimoniul net pe anul 2014 este creșterea datoriilor pe termen scurt cu 1546952 lei. Pentru aprecierea stabilității financiare a întreprinderii se efectuează analiza structurii surselor de finanțare a activelor.
Tabelul 7.3 Componența și structura surselor de finanțare a activelor
Sursa. Realizat de autor în baza raportului financiar
Conform datelor din tabel, se observă că S.A. „Zorile” este asigurată cu surse proprii de finanțare a activelor în proporție de 168448698 lei sau 96,06 %, majorîndu-se față de anul 2013 cu 2104999lei. Se poate remarca și faptul că în aceeași perioadă ponderea capitalului propriu în total pasiv este de 96,06%, ceea ce prezintă o majorare cu 8,42 % față de anul 2013.
Analiza activității investiționale a întreprinderii.
Procesul efectuării investițiilor reprezintă ca atare activitatea investițională a întreprinderii, care este unul din princupalele obiective ale managemenului financiar. Activitatea investițională caracterizează procesul fundamentării și realizării celor mai eficiente forme de alocare a capitalului în scopul creșterii potențialului economic al întreprinderii.
Activitatea investițională se caracterizează prin următoarele particulariăți de bază:
Constituie principala formă de realizare a strategiei economice a întreprinderii, de asigurare a creșteri activității sale operaționale.
Volumele activității investiționale a întreprinderii sunt indicatorii de bază ai ritmului său de dezvoltare economică.
Activitatea investițională poartă un caracter subordonat față de scopurile și sarcinile activității operaționale a întreprinderii. Unele forme ale investițiilor întreprinderii pot genera temporar un venit mai marei decît cel din activitatea operațională.
Volumele activității investiționale a întreprinderii se caracterizează printr-o neritmicitate esențială pe anumite perioade. Periodicitatea acestei activități este determinată de necesitatea acumulării preliminare a resurselor financiare mari, de folosirea condițiilor externe favorabile pentru realizarea activității investiționale, de crearea condițiilor interne pentru salturi investiționale esențiale.
Activității investiționale a întreprinderii îi sunt caracteristice riscuri specifice, generalizate prin noțiunea de risc investițional.
Venitul investițional al întreprinderii în procesul activității sale investiționale se formează, de obicei, cu o întîrziere considerabilă. Aceasta înseamnă că între efectuarea cheltuielilor investiționale și obținerea venitului investițional trece, de regulă, o perioadă destul de lungă.
În procesul activității investiționale, soldul balamței fluxurilor de numerar în perioadele inițiale este negativ. Soldul devine pozitiv pe parcursul compensării cheltuielilor investiționale prin veniturile obținute.
Baza activității investiționale a întreprinderii o constituie investițiile reale. Acestea reprezintă activele întreprinderii alocate în capitalul statutar ale altor întreprinderi în titluri de valoare, în obiecte imobile și de preț care nu se folosesc pentru destinație, directă, sub forma de împrumuturi altor persoane fizice sau juridice.
S.A.”Zorile” deține investiții pe termen lung în părți nelegate (1311) în sumă de 1932852 lei adică investitorul nu are influență rotabilă. Acțiunea reprezintă drept de proprietate a investitorului în compania investită. În rezultat întreprinderea investitoare obține venit sub forma de devidende. De asemenea, deține investiții pe termen lung în părți legate în sumă de 1790259 lei.
Se deosebește evaluarea inițială și cea ulterioară a investițiilor. Evaluarea inițială se efectuează în momentul întrării investițiilor și ea include prețul de cumpărare; comisioanele plătite brokerilor, taxele, impozitele prevăzute de legislație și alte cheltuieli legate de achiziție investițiilor. Evaluarea ulterioară presupune reflectarea în bilanț la valoarea inițială conform SNC-25 și este recunoscută ca metoda de bază. Valoarea inițială va rămîne neschimbată pe parcursul perioadei de deținere a investiției. Dacă cursul acțiuni oscilează permanent la bursa are loc reevaluarea (se diminuează constutîndu-se cheltuială, se majorează constatîndu-se venit). Pe parcursul perioadei de gestiune la societatea analizată n-a avut loc reevaluare, adică s-a păstrat valoarea de intrare.
Investițiile financiare pe termen lung mai pot fi înregistrate în bilanț după: valoarea reevaluată care se stabilește în rezultatul reevaluării investițiilor la data întocmirii bilanțului contabil și ea se determină în cazul cînd valoarea de intrare a investițiilor diferă esențial de valoarea de piață; la valoarea cea mai mică dintre valoarea de întrare și cea de piață. Întreprinderea alege individual metoda de evaluare a investițiilor pe termen lung, stabilind-o în politica sa de contabilitate elaborată pe anul de gestiune.
Investițiile în părți nelegate se consideră alocările de mijloace bănești și nebănești în alte întreprinderi în care investitorul deține nu mai mult de 20%, din mărimea totală a capitalului statutar. Evidența analitică a acestora se ține pe tupuri de clase de investiții, pe emitenți sau întreprinderi în care au fost investite mijloacele.
Pentru evidența sintetică este destinat contul de activ 1311 “Investiții financiare pe termen lung în părți nelegate”.
La intrarea investițiilor în părți nelegate se întocmesc înregistrările contabile:
Debit 131”Investiții pe termen lung”
Credit 241, 242, 243-la investițiile procurate din contul mijloacelor bănești
Credit 539- la achitarea ulterioară a investițiilor procurate
Credit 229-“Alte creanțe pe termen scurt” la procurarea investițiilor prin schimbul cu alte active
Credit 622-“Venituri din activitatea financiară” la procurarea gratuită a investițiilor de la alte persoane fizice sau juridice.
Credit 534-“Datoriile privind decontările cu buget” la suma TVA și impozitele legate de procurarea investițiilor.
Ieșirea investițiilor pe termen lung se contabilizează în felul următor:
Debit 714-“Alte cheltuieli operaționale” la vaoarea investițiilor pe termen lung ieșite
Debit 241, 242, 243”Conturi de mijloace bănești”-la încasarea sumelor acordate anterior sub formă de împrumuturi altor întreprinderi
Debit 714 “Cheltuieli” –la valoarea investiției care nu poate fi restituită sau achitată
Credit 131-La valoarea totală a investițiilor ieșite achitate.
În cazul cînd se schimbă termenul de care dispune întreprinderea, investițiile pe termen lung pot trece în categoria celor pe termen scurt și invers. Investițiile pe termen lung trecute în categoria celor pe termen scurt se evaluează la cea mai mică valoare dintre valoarea de întrare și cea de piață.
Procedura de alegere a investiției presupune evaluarea și compararea rentabilității proiectelor precum și greutățile în obținerea surselor de finanțare. Sub aspect financiar investițiile provoacă mari cheltuieli inițiale care trebuie să fie urmate de intrări de fonduri, de fluxuri financiare de recuperare prevăzute a avea loc pentru întreaga perioadă de viață economică.
Selectarea variantei optime de investiții. Selectarea proiectului de investiții presupune studierea proiectelor sub aspect comercial, financiar, tehnic, fiscal și de personal. În urma studiului efectuat și evaluării principalelor caracteristici este posibilă utilizarea criteriilor financiare pentru adoptarea deciziei de investire. Pot fi selectate 3 criterii financiare de aprobare a variantei optime a investiției și anume:
criteriul rentabilității
criteriul lichidității
criteriul riscului
Criteriul rentabilității – în economia de piață mai importantă este problema selectării celui mai bun proiect de investiții utilizîndu-se cît mai favorabil fondurile disponibile. Acest criteriu este cel mai important pentru adoptarea proiectelor. În acest context rata rentabilității trebuie să fie mai mare decît costurilesurselor de finanțare proprii sau împrumutate.
Valoarea actualizată netă – reprezintă diferența dintre valorile actualizate ale fluxurilor de cheltuieli și venituri viitoare, atunci valoarea actuareală netă se calculează.
unde:
I0 – costul inițial al proiectului de investire
CFi – profituri anuale actualizate prevăzute a se realiza în viitor
VR – valoarea reziduală
r – rata actuareală a dobînzii
n – numărul de ani
Factorul actuareal cu care se ponderează fiecare venit actual se dă în tabelele financiare. El este totdeauna mai mic ca 1 și descrește treptat pe măsura ce crește timpul de exploatare (durata de viață economică) a proiectului care aduce venituri. Profitul actualizat poate fi: pozitiv, negativ, zero.
În cazul în care profitul actualizat este pozitiv atunci rentabilitatea proiectului este mai mare decît rata actualizată a dobânzii utilizate, adică decît costul capitalului și-n acest caz proiectul este acceptabil. În cazul în care profitul actualizat este negativ atunci rata rentabilității proiectului finanțat este mai mică decît costul capitalului și-n acest caz nu este acceptabil.
Cînd el este egal cu zero, atunci suma veniturilor actualizate permite recuperarea capitalurilor investite și remunerația acestuia la nivelul dobînzii ce s-ar fi obținut dacă capitalul ar fi fost plasat la o bancă pentru o perioadă de timp = cu o durată de viață economică a proiectului. În acest caz avem de afacere cu limita acceptabilă minimală a proiectului de investiții. În cazul în care raportăm fluxurile financiare pozitive și cele negative vom obține indicele de profitabilitate care se calculă:
Ip = VAN / Io
Folosind acest indice investiția poate fi acceptată cînd valoarea raportului menționat este mai mare de 0 și arată un randament favorabil pe unitatea monetară.
Rata internă de rentabilitate (RIR) – aceată metodă se mai numește metoda încercărilor și erorilor, deoarece presupune determinarea mai multor indicatori ai VAN pînă se găsește unul poziti și unul negativ, astfel încît să se respecte regula de bază: distanța maximă între rmin și rmax nu trebuie să fie mai mare de 5 puncte procentuale.
unde:
rmin – rata de actualizare pentru care VAN este pozitiv;
rmax – rata de actualizare pentru care VAN este negativ.
Un alt indicator de reevaluare a rentabilității proiectelor investiționale prin metoda financiară este:
Valoarea actualizată netă – reprezintă diferența dintre valorile actualizate ale fluxurilor de cheltuieli și venituri viitoare, atunci valoarea actuareală netă se calculează.
Astfel, echilibrul financiar al întreprinderii se determină prin intermediul unor rate, dintre care cele mai importante fiind:
Rata autonomiei financiare – raportul capitalului propriu la capitalul permanent;
Rata de autofinanțare a activelor totale – reflectă aportul capitalului propriu la finanțarea tuturor elementelor patrimoniale ale întreprinderii;
Rata de finanțare a activelor curente – reflectă proporția în care fondul de rulment acoperă activele curente ale întreprinderii;
Rata de finanțare a stocurilor de mărfuri și materiale – reflectă proporția în care fondul de rulment acoperă stocurile de mărfuri și materiale;
Rata datoriilor globale – reprezintă ponderea datoriilor totale ale întreprinderii pe termen lung și scurt în suma totală a patrimoniului ei.
Tabelul 8.3Indicii echilibrului financiar al SA Zorile
Sursă. Realizat de autor în baza raportului financiar
Raf = capital propriu = 168448698 = 0.96
Total pasive 175345552
Rat = capital propriu = 168448698 = 0.96
Total active 175345552
Ra = active circulante = 49291214 = 0.28
Total active 175345552
Rs = stocuri = 33400959 = 0.19
Total active 175345552
Rd= total datorii = 6896854 = 0,03
Total active 175345552
Pe parcursul anilor 2013-2014 valoarea ratei autonomiei financiare se încadrează în limitele optime, ceea ce înseamnă că activele curente ale întreprinderii acoperă datoriile pe termen scurt și deci fondul de rulment este pozitiv. Fondul de rulment este indicatorul ce caracterizează disponibilitatea mijloacelor circulante, adică arată dacă întreprinderea are suficiente surse de finanțare. Se observa o abatere majoră de la mărimea optimă la rata de finanțare a stocurilor însă aceasta este motivată prin numarul foarte mic de produse și servicii stocate.
Criteriul lichidității. Lichiditatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a transforma în bani activele de care dispune. Criteriul lichidității de selectare a proiectelor de investire urmărește ca investiția să recupereze cît mai repede posibil, adică investitorul să intre în posesia capitalului avansat și a rentabilității scontate într-un termen cît mai scurt pentru a-l putea folosi pentru inițierea altor proiecte.
De regulă, lichiditatea se stabilește în număr de ani de recuperare a capitalului avansat, raportînd valoarea inițială a proiectului la suma fluxurilor financiare anuale pozitive sau de intrare generate de exploatarea proiectului. Dacă fluxurile financiar pozitive anuale sunt inegale, atunci se procedează la însumarea an cu an a fluxurilor pînă se ajunge la valoarea inițială sau se apropie foarte mult de ea, fără a o depăși și rezultă numărul de ani întregi de recuperare.
Criteriul riscului. Orice investiție comportă un risc pentru investitor. Cu cît riscul este mai mare, cu atât crește pretenția remunerației capitalului investit. De obicei riscul de investire poate fi: – economic – financiar
Riscul economic este riscul de nerealizare la scadențele prevăzute fluxurile pozitive așteptate. Investiția nu generează încasările scontate, iar debitorii nu rambursează către creanțieri sau rambursează mai tîrziu și-n cuantumul mai redus. Ca metodă de protecție asupra acestui risc s-ar putea lua în considerare aplicarea unei cote de risc care să majoreze rentabilitatea așteptată.
Riscul financiar se poate defini ca fiind indisolubil legat de lichiditatea investiției, adică de capacitatea de a transforma în bani activele într-un termen cît mai scurt și fără pierderi din valoarea capitalului investit. Riscul financiar se poate prezenta în costuri de oportunitate în măsura în care orice investitor se poate afla în fața unei eventualități în care valoarea investiției să scadă ca urmare a ivirii altoroportunități sau în valoarea de piață cînd gradul de risc care este ridicat cu cît piața secundară este mai slabă.
Riscul financiar este strîns legat de durata de viață a proiectului de investire, în sensul că aducătorul de fonduri își imobilizează capital pentru o perioadă de timp determinată. În cazul creditorilor, dacă rata dobînzii nu este indexată, riscul financiar este cu atît mai mare cu cît scadențele sunt mai îndepărtate, deoarece în acest interval ea își pierde anumite oportunități. Cu cît durata investiției este mai lungă, cu atît mai sensibile sunt fluxurile pozitive viitoare.
În cadrul unei analize economico-financiare a unei întreprinderi este necesar de a aprecia capacitatea de plată a firmei respective. Indicatorii ce caracterizează strategia întreprinderii din punct de vedere a capacității de plată, dar și capacitatea activelor de a se transforma în mijloace bănești, sunt indicatorii lichidității. S.A. „Zorile” în anul 2014 aceștia sunt:
1) Lichiditatea absolută = mijloace băneșt = 4373923 = 0,63
datorii pe termen scurt 6896854
Acest indicator arată în ce măsură întrepriderea poate să-și achite datorile pe termen scurt din contul mijloacelor bănești. Din calcule, se poate menționa că acest indicator pentru întreprinderea analizată se încadrează în limitele satabilite, prin urmare mijloacele bănești de care dispune întreprinderea sunt suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt .
2) Lichiditatea intermediară = mijloace bănești + investiții pe TS + creanțe pe TS =
datorii pe TS
= 4373923+ 0 + 10863928 = 2,20
6896854
Din calcule se observă că la un leu datorii pe termen scurt întreprinderea este capabilă să achite 2,20 lei prin mobilizarea mijloacelor bănești, investițiilor pe termen scurt și creanțelor pe termen scurt. Pentru întreprinderea analizată acest indicator se află în limitele normale, ceea ce prezintă o situație bună pentru firmă.
3) Llichiditatea curentă = active curente = 49291214 = 7,14
datorii pe TS 6896854
Acest indicator arată dacă întreprinderea dispune de suficiente mijloace pentru a-și achita obligațiunile în perioada raportată. Pentru S.A. „Zorile” acest indicator cuprinde intervalul optim. Pentru a determina capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile sale pe termen lung și pe termen scurt, se utilizează indicatorul solvabilității.
Coeficientul solvabilității = valoarea reală a patrimoniului = 175345552 = 25,42
datorii totale 0 + 6896854
Analizînd calculele, se observă că coeficientul solvabilității pentru anul 2014 este de 25,42 , fiind peste limita minimă, ceea ce demonstrează că situația financiară pe ansamblu a întreprinderii este stabilă și nu există riscul de incapacitate de plată.La determinarea lichidității întreprinderii trebuie să fie luat în calcul și rotația activelor curente.
Numărul de rotații = venitul din vînzări = 81393166= 1,65
active curente 49291214
Acest coeficient reflectă cîtă producție realizează întreprinderea, ținînd cont de activele disponibile, sau în ce măsură achiziționarea activelor contribuie la creșterea volumului vînzărilor pe piață.
Durata de rotație = 360 = 360 = 218 (zile)
Numărul de rotații 1,65
Din calcule rezultă că durata de rotație a activelor constituie 218 zile. Cu cît nivelul acestui coeficient este mai mare, cu atît întreprinderea își organizează mai eficient relațiile cu furnizorii. Funcționarea întreprinderii depinde de capacitatea de a produce profit care poate fi obținut cu ajutorul indicatorilor rentabilității.
Printre principalii indicatori care analizează rata rentabilității se evidențiază:
rentabilitatea veniturilor din vînzări;
rentabilitatea mijloacelor circulante;
rentabilitatea economică (a activelor);
rentabilitatea financiară (a capitalului propriu).
1) Rvv = profitul brut* 100 = 2601848000 = 31,96
venituri din vînzări 81393166
Acest indicator reflectă că S.A. „Zorile” cîștigă 31,96 bani prfit brut la un leu venituri din vînzări.
2) Rmc = profit brut * 100 = 2601848000 = 52,78
mijloace circulante 49291214
Acest indicator arată că întreprinderea obține 52,78 bani profit brut la un leu de mijloace circulante.
3) Re = profit pînă la impozitare * 100 = 239747500 = 1,31
valoarea medie a activelor 182565790
Analizînd calculele, se vede că întreprinderea analizată pierde 1,31 bani la un leu de active.
4) Rf = profit net * 100 = 284460500 = 1,69
valoarea medie a capitalului propriu 167396198,5
Indicatorul respectiv exprimă eficiența cu care este utilizat capitalul propriu pentru obținerea profitului net. La S.A. „Zorile” capitalul propriu este utilizat eficient, deoarece la un leu investit se pierd 1,69 bani
Indicatorii ce reflectă gradul de dependență a întreprinderii de mijloacele atrase și împrumutate, capacitatea de plată, urmează a fi calculate:
1)Coeficientul autonomiei, autofinanțării, concentrării capitalului propriu =
= capital propriu = 168448698 = 0.96
total pasiv 175345552
Aici se reflectă cota mijloacelor proprii în suma totală a activelor. Limitele acestui coeficient constituie 0,5 – 1,0. după cum se observă pentru S.A. „Zorile” acest indicator se incadrează în limitele stabilite.
2) Coeficientul riscului financiar (levierul financiar) = datorii pe TL = 0 =0
Capital propriu 168448698
Indicatorul respectiv reflectă ponderea datoriilor pe termen lung la 1 leu al capitalului propriu. În rezultatul calculelor observăm că societatea analizată nu are datorii pe termen lung.
3) Coeficientul de atragere a surselor înprumutate = datorii pe termen lung și scurt =
total pasiv
= 0 + 6896854 = 0.039
175345552
Cu cît marimea acestui indicator este mai mare, cu atît situația financiară a întreprinderii este mai riscantă. Pentru firma analizată se poate spune că situația este stabilă și poate atrage surse străine, creditorii fiind cointeresați s-o facă, fiind siguri că nu vor avea de pierdut.
În acestă ordine de idei, precizarea unor riscuri investiționale în industria ușoară este inevitabilă. Astfel, riscul investițional este un eveniment viitor și probabil, al cărui producere ar putea provoca unele pierderi. Industria ușoară este cunoscută pentru riscurile mari pe care le presupune, din acest considerent, este foarte important ca firmele din domeniul să își managerize eficient riscurile. Avînd în vedere performanțele economice putem afirma că SA Zorile își manageriză cu brio riscurile la care este supusă și anume cele de investiții (riscul dobînzilor, riscul creditar, riscul pieții, riscul lichidității, riscul afacerii, riscul de retragere preventivă a investiției, riscul inflației, riscul de țară).
Riscul de dobîndă asociat cu lichiditățile și investițiile pe termen scurt, este riscul conform căruia valoarea unui instrument financiar poate varia în funcție de schimbarea ratelor dobînzilor, acestea provocînd pierderi la profitul net al companiilor din industria ușoară. Termenul inițial al investițiilor este de dousprezece luni, de la data limită. Compania zorile, prin politica investițională a precizat un termen de investiții de pînă la doi ani.
Riscul valutar este cauzat de modificarea valorii instrumentelor financiare sau a fluxurilor de numerar viitoare ca urmare a variațiilor schimbului valutar, aceasta influiențînd investițiile care se fac în mărci, euro sau dolari. Faptul că în perioada 2015-2016 au scăzut considerabil investițiile în ramura industriei ușoare se datorează fluctuațiilor cursurilor valutare și instabilitatea acestora.
Riscul de credit, este și acesta unul vădit în industria ușoară din Republica Moldova, dat fiind faptul că majoritatea companiilor din domeniul contractează credite bancare. Diminuarea acestui rist rezidă din politica investițională a companiei care stabilește care sunt băncile de la care pot fi contractate credite – anume cele mai inportante din țară –, suma maximă care poate fi investită, precum și termenul investiției în funcție de ratingul băncii.
De asemenea, un risc major pentru investitorii din ramura studiată este cadru legal imperfect, care nu protejează investitorii de potențiale pierderi, dar și situația social-politică instabilă, care deseori sperie potențialii investitori.
3.3 Probleme și soluții de atragere a investițiilor în ramură.
Rolul stimulator al investițiilor în economia unei țări este pe larg recunoscut în teoria economică și în practică: lanțul de efecte pe care le generează investițiile se răsfrîng atît asupra producției de bunuri și servicii, cît și asupra consumului, motivînd simultan cererea și oferta.
Investițiile reprezintă stimulentul ce generează noi activități economice și are ca fi nalitate obținerea de bunuri și servicii indispensabile unei economii viabile. Mobilizarea resurselor investiționale este unul din elementele din ecuația economică care favorizează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări. Acest proces contribuie atît la creșterea nivelului producției, ameliorarea complexă a economiei naționale, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea întreprinderilor, dar și la dezvoltarea durabilă a unor sectoare ale economiei, inclusiv cel al industriei ușoare, implicit la soluționarea problemelor sociale.
Astfel, investițiile au potențialul de a aduce beneficii considerabile țărilor beneficiare, de succesul în atragerea lor depinde creșterea economică și modernizarea economiei. Însă, aceste beneficii nu vin în mod automat. Toate țările au realizat importanța investițiilor pentru dezvoltarea economiilor și societăților lor. Acestea s-au angajat cu adevărat într-o competiție internațională pentru atragerea investițiilor (inclusiv cele străine).
Cu atît mai mult, cu cît atractivitatea unei țări pentru investițiile străine se bazează din ce în ce mai puțin pe avantajele comparative ale țărilor (resurse naturale și de producție), un rol tot mai mare având așa-numitele avantaje competitive (dotarea cu factori de vârf – forță de muncă calificată, tehnologii și servicii de extensiune, mediul concurențial intern, caracteristicile cererii interne, legăturile pe orizontală dintre ramuri și prezența unor clustere puternice, politicile guvernamentale, etc.)
În condițiile Republicii Moldova, cînd posibilitățile interne ale agenților economici sunt limitate și insuficiente pentru a relansa economia, se impune necesitatea abordării unor politici corecte pentru crearea unui mediu propice și stimulator atragerii capitalului străin, în special în sectorul industriei ușoare, ca un sector reprezentativ al economiei.
Astfel, în perioada actuală a globalizării, a liberalizării fluxurilor comerciale și a intensificării competiției pentru atragerea investițiilor străine, în special în țările în tranziție și în curs de dezvoltare, sunt extrem de utile cercetările care ajută la înțelegerea aspectelor și problematicii pe care le implică procesul de atragere a investițiilor străine. În capitolu1l de față autorul și-a propus să investigheze problemele fenomenului de atragere a investițiilor străine ca un factor hotărîtor al relansării economiei, avînd la bază impulsionarea investițiilor străine în sectorul industriei ușoare. Acest lucru este cu atît mai important, cu cît acest sector din Republica Moldova are un rol important în dezvoltarea economică și socială a țării.
Problema principală în procesul atragerii investițiilor în general, dar și în domeniul sus menționat ține de mentalitate. Mai mulți investitori și experți străini consideră că pentru a deveni mai atractivă pentru investiții occidentale, Republica Moldova trebuie să lucreze mult pentru a schimba mentalitalitatea în mediul de afaceri, în instituțiile de stat, dar și la nivelul oamenilor de rînd. Mentalitatea învechită, de tip sovietic, este ceea ce șochează de cele mai multe ori investitorii străini care se decid să vină în Republica Moldova, chiar mai mult decît alte probleme cu care se confruntă.
Soluția ar fi educarea corectă a tinerii generații pentru depășirea stereotipurilor, pentru a avea un mod de gîndire democratic, avem nevoie de tineri specialiști cu o educție financiară bună, orientată spre investiții, spre dezvoltare economică și socială.
În pofida acțiunilor întreprinse de Guvern, fluxurile de investiții au fost reduse în Republica Moldova, iar stocul de investiții realizate în industria ușoară rămîne mic în comparație cu cel al țărilor din regiune. Ca urmare, nu este suficientă existența unui cadrul juridic puternic pentru atragerea investițiilor, important este respectarea supremației legii. Pentru a stimula investițiile în sectorul studiat, Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător trebuie implimentată echitabil și universal. Din păcate, în țara noastră înca există cazuri cînd drepturile investitorilor sunt încălcate.
În acest caz soluția constă în elaborarea unei baze legislative aplicabile, precum și asigurarea unui sistem și mecanism judiciar credibil și transparent pentru aplicarea acestei legislații.
O altă problemă întîlnită de către cei care doresc să investească în industria ușoară din Republica Moldova este birorația și lipsa de transparență. Cu cît vor exista mai multe formalități, reglementări excesive și intervenții din partea guvernului, cu atît probabilitatea existenței corupției și a mitei ca metode de ocolire a sistemului va fi mai mare. Țara noastră progresează destul de lent în procesul îmbunătățirii climatului de afaceri. Astfel, pentru crearea unui climat favorabil investițiilor, sunt importante:
Promovarea continuă a reformelor în domeniul investițional,
Eliminarea corupției trebuie să fie o prioritate majoră a autorităților în vederea atragerii atît a investițiilor străine, cît și autohtone,
Poziția în clasamentele internaționale este un indicator de referință pentru potențialii investitori, astfel stabilirea scopului producătorului autohton din domeniu industriei ușoare de a urca în acaste clasamente poate genera stimulente în atragerea investitorilor și soluționarea problemelor de transparență și birocrație.
Economia tenebră a țării noastre de asemenea constituie un impediment în atragerea investițiilor. Multe companii autohtone din domeniu își desfășoară activitatea în economia tenebră: nu se declară veniturile, nu se achită impozitele. Este mai puțin probabil ca investitorii să investească în astfel de companii sau în sectoare în care majoritatea companiilor autohtone funcționează în modul prezentat. În acest sens, este necesară o inversare a trendului economiei necontabilizate, ordonarea stabilă a sistemului fiscal, atenuarea constrîngerilor birocratice va duce la stoparea migrației agenților economici sprea sectorul necontabilizat și va oferi mai multă învredere investitorilor.
Infrastructura nedezvoltată este una din problemele majore ale economiei moldovenești, care împiedică creșterea economică, îmbunătățirea nivelului de trai și, desigur, atragerea investițiilor. Din păcate, soluționarea acestei probleme solictă investiții publice mari, iar resursele sunt foarte liitate. Însă tocmai investițiile publice în infrastructură vor permite investitorilor să atragă atenția asupra avantajelor oferite de Republica Moldova, printre care se numără și poziția geografică favorabilă, în vecinătatea Uniunii Europene.
Asfel, este necesară stabilirea unor surse permanente de finanțare a investițiilor în infrastructură. Strategia de atragere a investițiilor și promovarea exporturilor prevede finanțarea investițiilor în infrastructură din mijloace provenite din urma achitării dividendelor de către întreprinderile cu cotă majoritară de stat, din contul mijloacelor provenite din privatizarea patrimoniului public. Dar, aceasta fiind o informatie exhaustivă, nu prevede însă nici o proporție sau sumă exactă. De asemenea, trebuie luată în calcul acordarea facilităților fiscale companiilor care investesc în afara municipiilor, precum în Parcurile industriale și ZEL-uri, pentru a stimula dezvoltarea regională.
Nici strategiile adoptate nu au contribuit în măsura așteptată la atragerea investițiilor, aceste eșuînd în implimentare din cauza expirării termenului, asta fiind specific pentru țara noastră, nu numai în domeniul investițional, ci și în alte domenii. Strategia cu termen de implimentare pînă în 2015, a fost împlimentată în mare parte cu un singur neajuns, mecanismul de monitorizare a progresului în atragerea investițiilor nu a fost respectat.
De asemenea, strategia nu identifică domeniile de activitate prioritate în care trebuie atrase investiții, optînd pentru crearea condițiilor de dezvoltare a tuturor sectoarelor, acesta fiind un lucru bun, dar nu realist. Spre deosebire de aceasta, proiectul „Viziune și Strategie privind investițiile străine directe și dezvoltarea exportului” pregătit de OECD Invest Compact Guvernul Republicii Moldova, identifică 5 sectoare prioritare în care trebuie atrase investiții:
Informații și tehnologia comunicațiilor.
Sectorul agricol.
Textile, confecții.
Sectorul serviciilor tehnice/de afaceri prestate la distanță pentru alte țări.
Energia durabilă.
Acțiunile concrete în vederea atragerii investițiilor sunt stabilite pentru fiecare sector în parte, fapt care trebuie să constituie modul de abordare în vederea atragerii investițiilor în economia țării.
Așa cum au fost emunerate mai sus, probleme majore există în politica și procesul învestițional al Republicii Moldova, una din ele fiind lipsa resurselor umane calificate. A deține forță de muncă ieftină nu înseamnă că acesta corespunde standardelor de calificare.
În acest sens se văd necesare adoptarea unor strategii de înbunătățire a calificării resurselor umane, creșterea nivelului calității studiilor în conformitate cu domeniile prioritare de investiții. Dezvoltarea industriei ușoare nu necesită neapărat forță de muncă cu studii superioare ci, mai degrabă, calificată și cu un bogat potențial lucrativ. Cu toate acestea există și necesitatea studiilor superioare calitative, nu cantitative, precum și armonizarea normelor de lucru după standarte europene.
Succesul atragerii învestițiilor în industria prelucrătoare, mai ales cea ușoară depinde și de modul în care conlucrează organele competente și investitorii. În Republica Moldova nu se observă o conlucrare strînsă între MEC, AIS, MIEPO și alte autorități competente. Din această cauză multe propuneri importante conținute în Cartea Albă cu recomandări pentru Guvernul Republicii Moldova nu au fost examinate sau au fost implimentate cu întîrziere.
Aici, se vede necesitatea creării unui organism ce ar examina situația din domeniul investițiilor, ar formula politici, strategii, precum și ar duce la finalitate implimentarea lor.
În concluzie, evaluarea periodică a politicii în domeniul atragerii investițiilor va prezenta cheia spre succesul de lungă durată al dezvoltării economice a statului.
O problemă majoră a procesul de atragere a investițiilor o constituie lipsa totală sau parțială a inovațiilor în procesul de producere. Concurența acerbă din ultimii ani, atît pe plan național, cît și internațional, a dus la falimentarea și dispariția unui număr mare de companii din industria ușoară, rezistînd doar cele care au adus pe piață produse noi, inovative.
De obicei se investește în ceva nou, util, cu priză pe piața de desfacere, ceea nu încă nu au produs concurenții. La asta trebuie să atragă atenția companiile din ramura industriei ușoare în procesul de atragere a investițiilor. Sunt necesare crearea de laboratoare, angajarea designilor iscusiți, și în nici un caz producerea modelelor vechi, preluate de la designeri internaționali, pentru care nu mai există cerere pe piață.
În Republica Moldova activitatea de inovare este în continuare privită îngust și foarte strîns legată de activități în domeniul cercetării științifice. Cu toate acestea produsul inovțional a devenit un instrument specific al antreprenorilor, un mijloc prin care se produce schimbarea în activitatea de producere a textilelor sau încălțămintei, dacă ne referim la industria ușoară, cunoștințele constituind punctul de reper care necesită credite, donații, investiții.
În acest sens un rol direct îi revine statului, care prin promovarea politicilor sale să creeze condiții economice, organizaționale și de drept necesare pentru asigurarea desfășurării activității științifice și de inovare, să stimuleze procesele inovatoare prin majorarea eforturilor publice pentru finanțarea cercetărilor științifice și prin facilitarea atragerii investițiilor din contul agenților economici, investitorilor străini și altor surse, precum și să contribuie la utilizarea eficientă a rezultatelor tehnico-științifice și atingerea obiectivelor de dezvoltare a ramurii industriei ușoare.
La etapa actuală, preocuparea fundamentării economice a deciziilor de a investi în inovații capătă o actualitate deosebită. Aceste aspecte apar la nivelul agenților economici inovativi din ramură, care activează pe principiul autofinanțării și acoperirii cheltuielilor cu venituri proprii, sau se bazează pe sprijinul băncilor care oferă credite pentru dezvoltarea industriei ușoare.
Concluzii la capitolul III. Analiza economico – financiară a întreprinderii “Zorile” vizează activitatea în conexiune cu reflectarea directă în activitatea financiară și conduce la diagnosticul economico – financiar. Ea se efectuează la nivelul întreprinderii, fiind principalul valorificator al informației contabile și singurul furnizor de date relevante pentru managementul financiar al întreprinderii.
Astfel, societatea pe acțiuni Zorile activează în conformitate “Cu legea cu privire la S.A”. Societatea pe Actiuni „Zorile”, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, cod fiscal 1002600001349. Adresa juridică or. Chișinău, str. Calea Ieșilor 8. Genul de activitate, integral sau parțial pentru a cărui desfășurare se eliberează licența este „Fabricarea și Comercializarea Încălțămintei”.
Baza activității investiționale a întreprinderii o constituie investițiile reale. Acestea reprezintă activele întreprinderii alocate în capitalul statutar ale altor întreprinderi în titluri de valoare, în obiecte imobile și de preț care nu se folosesc pentru destinație, directă, sub forma de împrumuturi altor persoane fizice sau juridice.
S.A.”Zorile” deține investiții pe termen lung în părți nelegate în sumă de 1932852 lei adică investitorul nu are influență rotabilă. Acțiunea reprezintă drept de proprietate a investitorului în compania investită. În rezultat întreprinderea investitoare obține venit sub forma de devidende. De asemenea, deține investiții pe termen lung în părți legate în sumă de 1790259 lei.
Sectorul industriei ușoare întîlnește pe parcursul procesului de atragere a investițiilor un șir de probleme precum: mentalitatea populației, birocrația și lipsa de transparență, economia tenebră, infrastructura nedezvoltată, precum și cadrul legal slab. La toate aceste probleme s-au propus și soluții avantajoase și utile în procesul de atragere a investițiilor în ramură.
În baza celor expuse în capitolul trei considerăm oportun crearea condițiilor favorabile de atragere a investițiilor în procesul inovațional al industriei ușoare.în acest mod este binevenită modificarea legislației autohtone cu privire la stimularea activității investiționale din perspectiva inovațiilor.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Rolul stimulator al investițiilor în economia unei țări este pe larg recunoscut în teoria economică și în practică: lanțul de efecte pe care le generează investițiile se răsfrîng atît asupra producției de bunuri și servicii, cît și asupra consumului, motivînd simultan cererea și oferta.
Investițiile reprezintă stimulentul ce generează noi activități economice și are ca finalitate obținerea de bunuri și servicii indispensabile unei economii viabile. Mobilizarea resurselor investiționale este unul din elementele din ecuația economică care favorizează atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a oricărei țări.
Rezultatele cercetării în domeniu investițiilor și rolul acestora în dezvoltarea economiei naționale se văd necesare formularea urnătoarelor concluzii:
Așa cum am menționat noțiunea de investiții este utilizată destul de larg în literatura economică din domeniu. O definiție clară a acestei noțiuni o găsim în legislație care reglementează că investiția este totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe baza contractului de leasing financiar, precum și în cadrul parteneriatului public-privat, pentru a se obține venit.
De asemenea, pentru a clasifica tipurile de investiții sunt utilizate diferite metode de sistematizare a folosirii investițiilor. În opinia noastră, corespunde mai adecvat cerințelor și particularităților specifice clasificarea investițiilor după destinație, grad de risc, structura tehnologică, mărimea efortului și importanței, modul de constituire. În dezvoltarea economiei naționale, investițiile joacă un rol hotărîtor în asigurarea modernizării întregii activități economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naționale, precum și a statului depinde, în mare măsură, de orientarea și planificarea judicioasă a investițiilor.
Prioritatea în repartiția lor trebuie să aparțină ramurilor de producție ce vor asigura în modul cel mai efectiv și în cel mai scurt timp recuperarea lor. Prin investiții se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante și perfecționarea proceselor tehnologice, jucînd un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a țării.
În țările cu o economie de piață, volumul investițiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai situației economice, iar devierile alocărilor de investiții – indicatorul modificării cererii agregate, volumului producției naționale și ocupării forței de muncă. Pentru Republica Moldova, un interes esențial prezintă politicile și instrumentele de atragere a investițiilor.
Astfel, menționăm instrumente de facilitare, instrumente de intervenție, instrumente de orientare. Un rol deodebil în atragerea investițiilor îl ai și stimulentele pe care le acordă statul nostru investitorilor, cum ar fi: condiții egale pentru deschiderea afacerii investitorului, garantate de Guvern, rambursarea TVA la activitățile de export, taxa corporativă pe venit constituie 12%, stimulente, oferite de parcurile industriale și zonele economice libere, la care ne vom referi mai detaliat în capitolul următor.
2. Așa cum am menționat noțiunea de investiții este utilizată destul de larg în literatura economică din domeniu. O definiție clară a acestei noțiuni o găsim în legislație care reglementează că investiția este totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe baza contractului de leasing financiar, precum și în cadrul parteneriatului public-privat, pentru a se obține venit.
De asemenea, pentru a clasifica tipurile de investiții sunt utilizate diferite metode de sistematizare a folosirii investițiilor. În opinia noastră, corespunde mai adecvat cerințelor și particularităților specifice clasificarea investițiilor după destinație, grad de risc, structura tehnologică, mărimea efortului și importanței, modul de constituire. În dezvoltarea economiei naționale, investițiile joacă un rol hotărîtor în asigurarea modernizării întregii activități economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naționale, precum și a statului depinde, în mare măsură, de orientarea și planificarea judicioasă a investițiilor.
Prioritatea în repartiția lor trebuie să aparțină ramurilor de producție ce vor asigura în modul cel mai efectiv și în cel mai scurt timp recuperarea lor. Prin investiții se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante și perfecționarea proceselor tehnologice, jucînd un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a țării.
În țările cu o economie de piață, volumul investițiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai situației economice, iar devierile alocărilor de investiții – indicatorul modificării cererii agregate, volumului producției naționale și ocupării forței de muncă. Pentru Republica Moldova, un interes esențial prezintă politicile și instrumentele de atragere a investițiilor.
Astfel, menționăm instrumente de facilitare, instrumente de intervenție, instrumente de orientare. Un rol deodebil în atragerea investițiilor îl ai și stimulentele pe care le acordă statul nostru investitorilor, cum ar fi: condiții egale pentru deschiderea afacerii investitorului, garantate de Guvern, rambursarea TVA la activitățile de export, taxa corporativă pe venit constituie 12%, stimulente, oferite de parcurile industriale și zonele economice libere, la care ne vom referi mai detaliat în capitolul următor.
3. Analiza economico – financiară a întreprinderii “Zorile” vizează activitatea în conexiune cu reflectarea directă în activitatea financiară și conduce la diagnosticul economico – financiar. Ea se efectuează la nivelul întreprinderii, fiind principalul valorificator al informației contabile și singurul furnizor de date relevante pentru managementul financiar al întreprinderii.
Astfel, societatea pe acțiuni Zorile activează în conformitate “Cu legea cu privire la S.A”. Societatea pe Actiuni „Zorile”, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, cod fiscal 1002600001349. Adresa juridică or. Chișinău, str. Calea Ieșilor 8. Genul de activitate, integral sau parțial pentru a cărui desfășurare se eliberează licența este „Fabricarea și Comercializarea Încălțămintei”.
Baza activității investiționale a întreprinderii o constituie investițiile reale. Acestea reprezintă activele întreprinderii alocate în capitalul statutar ale altor întreprinderi în titluri de valoare, în obiecte imobile și de preț care nu se folosesc pentru destinație, directă, sub forma de împrumuturi altor persoane fizice sau juridice.
S.A.”Zorile” deține investiții pe termen lung în părți nelegate în sumă de 1932852 lei adică investitorul nu are influență rotabilă. Acțiunea reprezintă drept de proprietate a investitorului în compania investită. În rezultat întreprinderea investitoare obține venit sub forma de devidende. De asemenea, deține investiții pe termen lung în părți legate în sumă de 1790259 lei.
Sectorul industriei ușoare întîlnește pe parcursul procesului de atragere a investițiilor un șir de probleme precum: mentalitatea populației, birocrația și lipsa de transparență, economia tenebră, infrastructura nedezvoltată, precum și cadrul legal slab. La toate aceste probleme s-au propus și soluții avantajoase și utile în procesul de atragere a investițiilor în ramură.
În acest context, cercetările efectuate permit formularea unui cumul de recomandări ce ar dezvolta și eficientiza procesul de atragere a investițiilor în economia Republicii Moldova, în special în ramura industriei ușoare, care se confruntă cu probleme majore la acest capitol, și anume:
Guvernului Republicii Moldova i se recomandă elaborarea unei strategii viabile, clare și bine definite de atragere a investițiilor, care să conțină acțiuni concrete, termene limită și domenii concrete de activitate, actuala strategie fiind una mai mult informativă.
Guvernul Republicii Moldova trebuie să asigure concordanța și compatibilitatea politicilor de atragere a investițiilor cu cele de integrare, ținind cont de situația economică actuală și intensificarea integrării.
Să coordoneze baza instituțională pentru promovarea și atragerea investițiilor.
Crearea web site-urilor de promovare a Republicii Moldova și ramurilor prioritare ale economiei naționale.
Desfășurarea campaniilor de creare a imaginii țării.
Intensificarea stimulării investițiilor în industria ușoară, pe lîngă efectul economic de lungă durată va contribui și la sporirea progresului social-economic și reducerea sărăciei.
Lansarea campaniilor de promovare a industriei ușoare pe domenii de activitate.
Elaborarea unei strategii pentru selectarea potențialilor investitori în ramura industriei ușoare.
Elaborarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor producătoare de textile, covoare, încălțăminte, etc., în intenția acestora de a satisface standartele cumpărătorilor.
În concluzie, rezultatele teoretico-practice obținute în procesul cercetării investițiilor și rolul acestora în dezvoltarea economiei naționale, pot prezenta o sursă importantă pentru experții instituțiilor de stat, întreprinderilor din sectorul industriei ușoare, în elaborarea politicilor investiționale și implimentarea instrumentelor de atragere a investițiilor.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător: nr. 81 din 18.03.2004. Monitorul Oficial nr.64-66, din 23.04.2004.
Legea cu privire la organizațiile de microfinanțare: nr.280 din 22.07.2004. Monitorul Oficial nr.138-146, din 13.08.2004.
Legea cu privire la documentul electronic și semnătura degitală: nr.267, din 15.07.2004. Monitorul Oficial nr.132-137, din 06.08.2004.
Legea cu privire la comerțul electronic: nr.284 din 22.07.2004. Monitorul Oficial nr. 138-146, din 13.08.2004.
Legea cu privire la leasing: nr.59 din 28.04.2005. Monitorul Oficial nr.92-94 din 08.07.2005.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul de dezvoltare a industriei ușoare pînă în anul 2015: nr. 223 din 19.03.2009. Monitorul Oficial nr.62-64 din 27.03.2009.
Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Planului de acțiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor migranți moldoveni de peste hotare: nr.1133 din 09.10.2008. Monitorul Oficial nr.187-188, din 17.10.2008.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategie de atagere a investițiilor și promovarea exporturilor pentru anii 2006-2015: nr.1288 din 09.11.2006. Monitorul Oficial nr.181-183 din 24.11.2006.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015: nr. 1149 din 05.10.2006. Monitorul Oficial nr.164-167 din 20.10.2006.
Hotărârea Guvernului cu privire la Registrul actelor oficiale de reglementare a activității de întreprinzător: nr.1030 din 03.10.2005. Monitorul Oficial nr.132-134 din 07.10.2005.
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Nomenclatorul autorizațiilor, permisiunilor și certificatelor eliberate de autoritățile administrative centrale și organele subordonate acestora, persoanelor juridice și fizice pentru practicarea activității antreprenoriale: nr.920 din 30.08.2005. Monitorul Oficial nr.126-128 din 23.09.2005.
Manuale, monografii, lucrări didactice, broșuri
Andreeva, Tatiana, Problema evaluării nivelului activității de investiții în economia națională. Chișinău: revista Economie și Sociologie, 2013, nr.1. ISSM 1857-4130.
Antoci, Natalia, Dinamica investițiilor străine în economia Republicii Moldova. Simpozionul științific internațional: Sectorul serviciilor în secolul XXI: realizări, probleme, perspective. Chișinău: Print-Caro, 2012. 180p. ISBN 978-9975-56-078-8.
Alpopi, Cristina, Gestiunea investițiilor publice. București: ASE, 2014. ISBN 978 -606- 505- 845 -3.
Caraganciu A., Domenti O., Ciobu S. Bazele activității investiționale. Chișinău: Editura A.S.E.M., 2004, 320 p.
Ciornîi N., Blaj I., Economia firmelor contemporane. Chișinău: Editura Prut Internațional, 2003, 311 p.
Cistelecan, L., Procesul investițional: București, Ed. Academiei, 1993, citat de Prelipcean G., Strategii investiționale în afaceri Suceava: ed. Universității, 2008.
Cistelan, L., Economia, eficiența și finanțarea investițiilor. București: ed. Economică, 2002. ISBN 973-590-627-9.
Bințințan, Petru, Eficiența economică a investițiilor. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2001. 336p. ISBN 973-8095-97-2.
Bonciu, F., Politici și instrumente de atragere a investițiilor străine directe. București: Ed. Albatros, 2001, 332 p.
Bunu, M., Reflecții privind problemele atragerii investițiilor străine directe în economia Republicii Moldova. În: revista Economica nr. 1(57), Chisinău, 2007, p. 70-73;
Dascaliuc, D., Bunu, M., Investiții în inovații – prioritate pentru economia Republicii Moldova. Chișinău: Inno Views , buletin informativ-analitic AITT, 2009.
Dobrotă, Niță, Economie Politică. citat de Crețoiu Gheorghe, Economie Politică. București: ed.Universității Titu Maiorescu, 2007, 306 p. ISBN 978-973-569-948-2.
Doltu, C., Investițiile străine directe și influiența lor asupra modernizării economiei în tranziție. Chișinău: ed. Arc, 2008. ISBN 978-9975-61-460-3.
Dorogaia I., Grosu V., Caracteristicile climatului investițional al Republicii Moldova. În: Analele ASEM, ediția a XIII- a, nr.2, 2015, pag.26.
Gortolomei, Valentina, Bazele analizei activității economice. Chișinău: ed. ASEM, 2006, 174p. ISBN 978-9975-75-067-7.
Grosu V., Analiza tendințelor investiționale în activitatea întreprinderilor din Republica Moldova. În: Conferința științifică internațională „Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii”, 25-26 septembrie 2015, pag.29. ISBN 978-9975-75-772-0.
Howlett, Michael, Ramesh, M., Studiul Politicilor Publice. București: ed.Epigraf, 2004, 295p.
Hîncu Rodica, Pascari Andrei, Realizarea strategiilor de atragere a investițiilor în economia Republicii Moldova, conținut de Simpozionul științific al tinerilor cercetători. Chișinău: ASEM, ed.10, 28-29 aprilie 2012. 439 p. ISBN 978-9975-75-618-1.
Hîncu, Rodica, Bunu Mariana, Dacaliuc Daniela, Bazele activității investiționale. Chișinău: ed. Asem, 2010. 119 p. ISBN 978-9975-75-501-6.
Hîncu, Rodica, Culegere de articole elaborate în cadrul proiectului “Cercetarea riscurilor investiționale în sectorul real al economiei” și discutate la masa rotundă „Potențialul investițional al economiei Republicii Moldova și perspective de dezvoltare a acestuia”. Chișinău, ASEM, 2009, 100 p. ISBN 978-9975-75-457-6.
Iacub, V., Industria ușoară. Chișinău: ed. UTM, 1998, 90p.
Luchian, Ivan, Vornicu Ludmila, Bazele activității investiționale. Chișinău: ed.Impressum, 2011, 209p.
Melnicenco, O., Investițiile străine directe – un mecanism de accelerare a dezvoltării sustenabile? Chișinău: Revista Economie și Sociologie, IEFS, 2010, nr.2, pag.155-159.
Nazar, Nadejda, Rolul investițiilor și sistematizarea lor în economia Republicii Moldova. Chișinău: Revista Administrarea Publică, nr.2, AAP, 2013, 159p.
Pierre Masse, Le choix des investissments. Paris: Dunod, 1959, citat de Dalia, Simion, Investiții. Craiova: ed. Universitară, 2011. 251 p. ISBN 978-606-14-0260-1.
Peumans, H., Theorie et pratique des calcules d’investissement, Dunod, Paris, 1965, 318p.
Popa, Ana, Investițiile pe coordonatele economiei de piață. Craiova: ed.Universitaria, 1997, 253p. ISBN 973-9271-02-2.
Rusu G., Șevciuc V., Particularitățile strategiei atragerii investițiilor străine. În: Revista Economica, nr.1 (57), 2009, pag. 65-67.
Stancu, I., Gestiunea financiară. București: ed. Economică, 2002, 376p.
Stoian M. Gestiunea investițiilor. București: Editura A.S.E., 2003, 286 p.
Țurcanu, V., Golocialova I. Raportarea Financiară conform standardelor internaționale. Chișinău: ACAP, 2015. 452 p.
Vintilă G. Gestiunea financiară a întreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2000, 433 p.
Surse electronice
www.statistica.md, vizitat la data de 14.03.2016
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2014/13_Industrie.pdf, vizitat la data de 20.02.2016
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2015/14_Industrie.pdf. vizitat la data de 14.03.2016
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Statistica_teritoriala/Statistica_teritoriala_2013.pdf, vizitat la data de 14.03.2016
http://www.mec.gov.md/ro/content/politici-investitionale-si-de-promovarea-exportului. vizitat la data de 29.04.2016
http://date.gov.md/ckan/ru/dataset/5188-clasificatorul-activitatilor-din-economia-moldovei-caem, vizitat la data de 20.02.2016
http://artima.md/, vizitat la data de 23.02.2016
http://www.firme.md/ru/6729/bujor-prim-s-a–intreprindere-specializata, vizitat la data de 13.02.2016
http://companies.casata.md/companies.php?l=ro&action=viewcompany&rid=52400&id=182390, vizitat la data de 2.04.2016
http://www.yellowpages.md/rus/companies/info/10686-codru-textil-srl, vizitat la data de 20.02.2016
http://www.yellowpages.md/eng/companies/info/1264-fantaziaoc-sa, vizitat la data de 20.02.2016
http://www.floare-carpet.md, vizitat la data de 20.02.2016
http://ionel.md/ro/ vizitat la data de 20.02.2016
http://zorile.md/category/despre-noi/istoria-companiei, vizitat la data de 20.02.2016.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitiile Si Rolul Lor în Dezvoltarea Economiei Nationale (ID: 117082)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.