Investitiile Si Rolul Acestora, Evaluarea Performantei Proiectelor Investitionale

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. INVESTIȚIILE ȘI ROLUL ACESTORA, EVALUAREA PERFORMANȚEI PROIECTELOR INVESTIȚIONALE

1.1 INVESTIȚIE – CONCEPT

1.2 ROLUL INVESTIȚIILOR ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI NAȚIONALE

1.3 EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIȚII PRIN CALCULAREA PRINCIPALILOR INDICATORI DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

1.4 FINANȚAREA INVESTIȚIILOR ÎN AGRICULTURA PRIN FONDURI NERAMBURSABILE

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA PROIECTULUI

CAPITOLUL 3. ANALIZA FEZABILITĂȚII PROIECTULUI DE INVESTITII

CALCULAREA INDICATORILOR DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR

3.1 CALCULUL INDICATORILOR STATICI DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

3.2 CALCULUL INDICATORILOR DINAMICI DE EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

3.3 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A PROIECTULUI

CAPITOLUL 4. MNAGEMENTUL RISCULUI ÎN PROIECTELE DE INVESTIȚII

CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND INVESTIȚIA PROPUSĂ

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

INVESTIȚIILE ȘI ROLUL ACESTORA, EVALUAREA PERFORMANȚEI PROIECTELOR DE INVESTIȚII

1.1 Investiție – concept

Noțiunea de investiție poate fi privită, conform autorilor occidentali, din prisma a două sensuri: unul restrâns și unul larg. În sens larg, adică într-un cadru mai cuprinzător, este reprezentată de investițiile financiare, care constituie orice plasament de capital al cărui scop principal este de a obține profit. “Cumpărarea de acțiuni sau de alte titluri de valoare, plasamente de sume bănești la bănci, alocarea unor fonduri pentru inițierea de afaceri – în scopul de a obține dividende, dobânzi și respectiv profituri – înseamnă investiții financiare”. În sens restrâns, investițiile sunt mijloace financiare al căror scop este de a achiziționa bunuri de folosință îndelungată sau de capital fix pentru lărgirea și modernizarea producției, denumite în continuare investiții de capital.

Așadar, investițiile reprezintă resursele unei persoane fizice, agent economic sau ale societății în totalitatea ei, rezultate în urma unui excedent de venituri peste cheltuielile de consum, care sunt plasate de către aceștia pentru crearea sau dezvoltarea, modernizarea capitalului fix cu scopul obținerii unui flux durabil de câștiguri financiare după punerea în funcțiune.

Principalele elemente definitorii ale investițiilor, indiferent de forma sub care se materializează sunt: timpul, riscul, conținutul material concret al efortului investițional și performanța.

Timpul – cheltuiala se face în prezent, iar recompensa vine mai târziu. În această situație, între momentul investirii și cel al obținerii profiturilor există un decalaj de timp care poate să dureze de la câteva ore (în cazul plasamentelor pe piața interbancara) până la ordinul anilor, sau pe durată nedeterminată, în cazul investițiilor în educație, cultură, sănătate, agricultură, etc.

Riscul – sacrificiul este făcut în prezent și siguranța acestuia este garantată. Recompensa vine mai târziu, dacă vine, iar mărimea acesteia este incertă. Cu alte cuvinte, dacă cheltuielile au un grad de certitudine rezonabil, efectele presupun numai speranțe, deoarece nu avem nici o garanție asupra beneficiilor.

Conținutul material concret al efortului investițional – investițiile reprezintă un curent al valorilor care au ca punct inițial de pornire o structura de resurse diverse ca natură și ca volum (fonduri financiare, o parte a veniturilor și a economiilor realizate, resurse umane, etc.).

Performanța reprezintă acel nivel al rezultatelor pe care le aduc activele corporale, necorporale sau financiare, rezultate sustenabile de natură financiară, tehnică, economico-socială care oferă satisfacție în timp și spațiu investitorilor și/sau beneficiarilor direcți sau indirecți ai investiției.

O investiție este acceptată și declanșată doar atunci când rezultatele – suma totală absolută a încasărilor viitoare – sunt superioare cheltuielilor inițiale și îmbracă diverse forme în funcție de tipul plasamentului, putând fi cuantificate diferit.

Pentru a avea o vizualizare completă asupra noțiunii de investiție, se studiază imaginea ei tridimensională: dimensiunea contabilă, dimensiunea economică si cea financiară.

Dimensiunea contabilă reduce investiția la noțiunea de imobilizare în sensul contabil al cuvântului. Cu alte cuvinte, totalitatea bunurilor mobile și imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau create în întreprindere sunt destinate a rămâne constant sub aceiași formă.

Dimensiunea economica definește o sferă mai largă de cuprindere a investiției, deoarece, conform acesteia investiția reprezintă suma consumurilor de resurse care se fac în prezent în speranța obținerii în viitor a unor efecte economice (venituri, încasări) eșalonate în timp, și care, în sumă totală, sunt superioare cheltuielilor de resurse efectuate inițial.

Dimensiunea financiară consideră investiții totalitatea cheltuielilor efectuate care genenează venituri și/sau economii pe o perioadă de timp mai lungă. În consecință amortizarea/rambursarea acestora, în funcție de tipul de plasament, se face pe o perioadă de mai mulți ani.

Rolul investițiilor în asigurarea dezvoltării și modernizării capacității de producție a întreprinderii este deosebit de important, acestea influențând calitatea proceselor de producție, creșterea nivelului tehnic al producției, îmbunătățirea calității produselor și diversificarea acestora, aducându-le la un nivel corespunzător eonomiei de piață.

Desfășurarea normală a procesului de producție presupune contribuția unui număr mai mare de factori printre care amintim: capital fix, muncă, materii prime; iar in cadrul acestora, cel mai important rol îl deține capitalul fix. Achiziția de utilaje, precum și aducerea parametrilor celor existenți la nivelul impus de progresul tehnic contemporan se poate realiza numai prin intermediul investițiilor. „În acest context, investițiile de capital reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se creează sau se achiziționează noi capitaluri fixe, productive sau neproductive, se dezvoltă, se modernizează și se reutilizează cele existente”.

Orice tip de investiție presupune un anumit nivel de consum al resurselor. Cel mai important in acest caz este modul în care aceste resurse investiționale sunt cheltuite, și de aceea apare problema evaluării eforturilor făcute, a rezultatelor obținute și a eficienței economice.

Procesul de evaluare a eficienței unei investiții poate să ajute la compararea și găsirea unei variante optime de alocare a capitalului disponibil, cât și la stabilirea priorităților și găsirea solutiilor optime pentru a implementa proiectul supus evaluării. De asemenea, aceasta poate să ajute la stabilirea unei strategii de alocare a resurselor și la elaborarea unei politici de investiții la nivelul firmei astfel încât valorificarea capitalului investit să conducă la maximizarea profitului.

Fiind un element de bază în documentația de finanțare, studiul de fezabilitate reprezintă instrumentul care permite investitorului, deținătorului ideii de proiect sau analistului financiar să decidă, bazându-se pe informații complete dacă este rezonabilă/fezabilă sau nu investiția și când sau cum anume să se efectueze finanțarea/implementarea proiectului. Depistarea la timp a imposibilității de desfășurare a proiectului, sau a imposibilității de desfășurare a acestuia în perioada specificată sau locația stabilită, economisește timp, bani și ne scutește de problemele care pot apărea mai târziu, probleme care în practică se identifică atunci când obstacolele devin imposibil de gestionat.

Pentru a ajuta intreprinzătorii sa conștientizeze importanța studiului de fezabilitate au fost identificate cele mai importante rezultate obținute în urma realizării studiului:

ne ajută să decidem dacă este sau nu viabilă ideea de proiect – nu există date statistice exacte, însă practica de până acum arată că o mare parte din ideile de proiect identificate au fost abandonate în diverse etape de implementare. Dacă s-ar fi efectuat studiul în prealabil, o mare parte din resursele pierdute ar fi putut fi salvate;

ne ajută să alegem calea cea mai potrivită de implementare a ideii de proiect – prin intermediul datelor complexe obținute în urma realizării studiului se poate lua o decizie managerială optimă privind demararea proiectului;

ne ajută să convingem partenerul sau investitorul în privința viabilității proiectului, scopul final fiind atragerea fondurilor acestuia pentru a putea implementa proiectul respectiv. Aici, rolul principal îi revine Planului de Afaceri, care reprezintă continuarea logică a Studiului de Fezabilitate deoarece folosește informațiile prezentate în acesta.

Studiile de fezabilitate au și rolul de a descoperii punctele forte și punctele slabe ale proiectului, oportunitățile și amenințările (analiza SWOT), și în cele din urmă expun variantele de succes.

1.2 Rolul investițiilor în dezvoltarea economiei naționale

Investițiile reprezintă principala modalitate de creștere economică și de realizare a unei structuri inovatoare a ramurilor producției. Prin intermediul investițiilor se asigură dezvoltarea economico – socială a țării noastre.

Se pot deosebi două tendințe în activitatea de investiții: a investi pentru a fi mai productiv si a investi pentru a supraviețui. Trecerea la economia de piață, este pentru multe întreprinderi o problemă de supraviețuire, aceasta fiind doar o metodă de amânare a falimentului economic.

Practica scoate în evidență efectul important pe care îl au investițiile în implementarea unor strategii dinamice ale întreprinderilor, precum: fabricarea de noi produse, specializarea progresivă, cucerirea noilor piețe, adaptarea rapidă la cerințele consumatorului. Promovarea acestor strategii oferă sanse mult mai mari de reușită față de acele întreprinderi care urmaresc doar reducerea costurilor, producând mereu același tip de produs.

Dezvoltarea economică și socială a unei țări este condiționată de volumul, dinamica și calitatea investițiilor realizate. Efectele concretizării investițiilor sunt clasificate în doua categorii principale.

Primul efect este cel economic și este reprezentat de:

creșterea cifrei de afaceri, a veniturilor și a profitului;

creșterea cererii de bunuri și servicii;

favorizarea circulației capitalurilor;

stimularea creșterii eficienței în toate domeniile;

creșterea și diversificarea ofertei agenților economici;

accelerarea promovării progresului tehnic, a retehnologizării, dezvoltării și înoirii capacităților de producție existente;

îmbunătățirea mediului economic;

creșterea gradului de participare a țării la circuitul economic internațional.

Al doilea efect produs de realizarea investițiilor este cel social, fiind reprezentat de:

reducerea șomajului;

creșterea calității vieții;

creșterea calității forței de muncă;

creșterea numărului de locuri de muncă;

dezvoltarea culturii și educației;

creșterea gradului de conștientizare privind importanța protecției mediului;

ocrotirea sănătății.

Conform autorului Peter Drucker, rolul investițiilor trebuie abordat in contextul legăturilor puternice dintre ramuri, subramuri, dintre producție și consum, dintre cerere și ofertă, dintre diferitele piețe existente, între acestea și noile piețe care apar și care vor să se impună prin noi produse. În acest sens, trebuie avut în vedere relația relația dintre inovație, producție, cerere și piață. Inovația atrage după sine schimbări în structura producției care, la rândul lor, aduc schimbări în structura cererii de bunuri și servicii, iar acestea la rândul lor, atrag după ele, schimbări în structura piețelor în sensul apariției unor noi piețe, adică ale noilor produse apărute.

Multe state din estul Europei, precum și România și-au propus diferite soluții care să stimuleze crearea de acumulări de capital de către autohtoni prin politici fiscale de ordin intern. Numai acumularea internă de capital nu va rezolva problematica tranziției, mai ales din cauza nevoii de tehnologii noi, performate, ce pot fi obținute din statele dezvoltate, dar care necesită importante resurse ftea și noile piețe care apar și care vor să se impună prin noi produse. În acest sens, trebuie avut în vedere relația relația dintre inovație, producție, cerere și piață. Inovația atrage după sine schimbări în structura producției care, la rândul lor, aduc schimbări în structura cererii de bunuri și servicii, iar acestea la rândul lor, atrag după ele, schimbări în structura piețelor în sensul apariției unor noi piețe, adică ale noilor produse apărute.

Multe state din estul Europei, precum și România și-au propus diferite soluții care să stimuleze crearea de acumulări de capital de către autohtoni prin politici fiscale de ordin intern. Numai acumularea internă de capital nu va rezolva problematica tranziției, mai ales din cauza nevoii de tehnologii noi, performate, ce pot fi obținute din statele dezvoltate, dar care necesită importante resurse financiare. Procesul de stopare al declinului și al relansării economice nu se poate face decât printr-un efort investițional, ca factor catalizator și dinamizator ce presupune și modernizarea utilajelor, a produselor și a economiei în ansamblu.

Factorul motivațional cel mai important al investițiilor îl reprezintă cererea. Pentru a satisface această cerere, societățile trebuie să-si dimensioneze capacitatea de producție, iar pentru a răspunde cererii sporite de pe piață sunt necesare investiții care să antreneze creșterea producției.

M. Burda, afirmă în cartea sa, Macroeconomie. Perspectivă europeană, în cadrul circuitului economic național, că activitatea investițională joacă un dublu rol:

agenții economici declanșatori de acțiuni investiționale, care implementează diferite proiecte de investiții, își intensifică oferta de bunuri și servicii prin sporirea capacității lor de producție, realizând astfel venituri suplimentare;

toate proiectele de investiții vor genera cereri sau nevoi suplimentare în sectoarele conexe în amonte (furnizare de materiale, materii prime, utilități) sau în aval (societăți distribuitoare și/sau consumatoare a bunurilor și serviciilor oferite).

Conform datelor publicate de către Institutul Național de Statistică, investițiile nete realizate în economia națională au crescut în trimestrul IV al anului 2014 cu 3,0% față de trimestrul IV al anului 2013.

Deși trimestrul IV al anului 2014 a fost mai benefic față de aceiași perioada a anului 2013 din punct de vedere al investițiilor, se constată faptul că în economia națională, investițiile nete au scăzut cu 3,1% în anul 2014, față de anul precedent.

În următoarele două figuri sunt detaliate investițiile nete efectuate la nivel national pentru anul 2013 si 2014.

Figura 1.1 Investițiile nete realizate în economia națională

*) cheltuieli pentru lucrări geologice și de foraj, pentru cumpărarea animalelor de muncă, de producție și de reproducție, plantații de viță de vie, pomi, împăduriri, cheltuieli pentru achiziționarea obiectelor de inventar gospodăresc de natura mijloacelor fixe, cheltuieli pentru studiile de cercetare și proiectare legate de obiectivele de investiții și pentru serviciile aferente transferului de proprietate.

SURSA: Institutul National de Statistică, Comunicat de Presă nr. 50 din 5 martie 2015

Investițiile concretizate în lucrări de construcții noi, în anul 2014, au însumat 30666,3 milioane lei, reprezentând 46,8% din total, față de 47,1% în anul 2013. Investițiile în utilaje și mijloace de transport au însumat 26782,8 milioane lei, reprezentând 40,8% din total, față de 42,4 în anul 2013.

Investițiile ocupă cel mai important rol în dezvoltarea economică a unui agent economic și mai ales în dezvoltarea economico – socială a unui stat. Cu cât o țară este mai bine dezvoltată, cu atât mai mari vor fi șansele ca investitorii să-și îndrepte resursele financiare către aceasta.

Conform declarațiilor reprezentanților Guvernului României, în următoarea perioadă se vor susține zece sectoare economice pentru a stimula competitivitatea până în 2020: turism, auto, IT, agricultură, textile, farma, mobilă, artele creative și industria alimentară.

Terenul agricol din România prezintă avantaje majore pentru investitori, datorită faptului că există suprafețe foarte mari de teren care pot fi încadrate în zona culturilor bio, fapt ce ridică prețul produsului final, conducând automat către profituri din ce în ce mai avantajoase pentru aceștia.

Investițiile în agricultură sunt necesare pentru modernizarea exploatațiilor agricole pentru a le aduce la nivelul cerințelor Uniunii Europene și pentru a crește capacitatea de producție a acestora. Conform datelor publicate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România a importat în anul 2014 produse agroalimentare în valoare totală de 4,895 miliarde euro, cu 2,6% mai mult față de anul 2013.

Figura 1.2 Structura investițiilor pe activități ale economiei naționale, în anul 2014

SURSA: Institutul National de Statistică, Comunicat de Presă nr. 50 din 5 martie 2015

Investițiile în agricultură sunt pe un trend ascendent, astfel că avem o creștere de 0,6% față de anul 2013 (4,8% în anul 2013 – 5,4% în anul 2014). Acest lucru se datorează modificărilor legislative care au dus la simplificarea birocrației în accesarea finanțărilor nerambursabile.

Se urmărește ca noul Program Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 să ajute fermieri în dezvoltarea exploatațiilor agricole. Apelurile disponibile (aferente anului 2015) pentru investițiile din agricultură sunt deschise până la sfârșitul lunii octombrie și în funcție de mărimea exploatației agricole aceștia pot beneficia de sprijin nerambursabil de până la 90% din valoarea cheltuielilor eligibile.

În plus exporturile aferente anului 2014 de grâu (aproximativ 5 milioane de tone cu o valoare de 959,4 milioane €), porumb (3,7 milioane de tone cu o valoare de 755,1 milioane €), dar și țigarete, semințe, orz, animale vii din specia ovine sau caprine, carne de pasăre și animale vii din specia ovine deschid noi oportunități de business care atrag atenția asupra potențialului agricol din țara noastră.

1.3 Evaluarea proiectelor de investiții prin calcularea principalilor indicatori de eficiență economică

Adoptarea unei decizii de investiții presupune o analiză multifactorială din care nu trebuie să lipsească gradul de disponibilitate al pieței, disponibilul financiar, necesarul și nivelul de pregătire al forței de muncă, amplasarea în zonă, baza de materii prime și materiale și nu în ultimul rând condițiile economico – sociale și politice concrete pe care țara le pune la dispoziție.

O importanță de necontestat în luarea deciziei privind actul investițional îl are cuantificarea fenomenului economic, deoarece stabilirea eficienței economice în domeniul investițiilor ridică probleme greu de rezolvat, care de fapt decurg din însăși caracterul complex al investițiilor.

Evaluarea oricărui proiect de investiții urmărește în primul rând costurile și încasările realizate de agentul economic, iar apoi implicațiile acestora în ansamblul economiei naționale. Datorită faptului că pentru orice investiție viitorul este mai mult sau mai puțin incert, calculele de eficiență trebuie să corespundă și evaluarea riscului pe care îl implică investiția, risc ce urmează a fi asumat de către toți coparticipanții la realizarea proiectului.

Indicatorii de calcul al eficienței economice a investițiilor sunt necesari pentru caracterizarea cantitativă a gradului și nivelului de folosire a resurselor, pe fiecare variantă de proiect, permițând astfel adoptarea unor decizii care să asigure optimizarea proiectului. Datorită faptului că fiecare indicator reflectă un număr restrâns de caracteristici ale eficienței, pentru fundamentarea economică a proiectelor este necesara folosirea unui sistem diversificat de indicatori. Rolul acestora este de a scoate în evidență rezultatele obținute comparativ cu resursele consumate.

Conform metodologiei BIRD factorul timp trebuie luat în considerare pentru toate calculele de analiză a fezabilității proiectelor de investiții. Motivația acestei afirmații constă în faptul că atunci când raportăm efectele investiției la eforturi, raportăm sume cheltuite la momente diferite de timp.

Se recomandă ca pe langă valoarea datată (valoarea obținută sau cheltuită într-un anumit an) să se opereze și cu valoarea actualizată, care reprezintă valoarea actualizată pentru un anumit moment, deoarece o suma de bani cheltuită astăzi nu este echivalentă cu aceiași sumă (nominală) pe care o vom deține peste un anumit număr de ani.

Astfel, la anliza unui proiect se va lua în considerare întreaga perioadă de execuție și exploatare urmând ca în calcule să se apeleze la proceduri de actualizare.

Indicatorii folosiți la fundamentarea eficienței proiectelor de investiții se împart în două grupe, după criteriul factorului timp: indicatori statici și indicatori dinamici sau actualizați.

Indicatorii statici de eficiență economică utilizați la nivel microeconomic nu iau în considerare influența factorului timp , deci indiferent de momentul în care se cheltuiesc sau se obțin semele de bani, acestea au aceiași importanță economică. Aceștia sunt reprezentați de:

1. Investiția totală (It) – este un indicator de volum care reflectă efortul economic total făcut pentru realizarea unui anumit obiect de investiții. Relația de calcul este următoarea:

It = Id + Icol + Icon + M0 + Cs, în care:

It – reprezintă investiția totală;

Id, Icol, Icon – investiția directă, colaterală și conexă;

M0 – necesarul inițial de mijloace circulante;

Cs – cheltuieli suplimentare (legate de supravegherea lurărilor, etc.)

2. Investiția specifică (s) – reprezintă efortul investițional făcut pentru obținerea unei unități de capacitate de producție. Există două formule de calcul, corespunzător modului de exprimare a capacității:

fizic: si = ;

în unități monetare: , în care:

s și s’ – investiția specifică calculată în funcție de capacitatea exprimată;

It – investiția totală;

q – capacitatea anuală de producție exprimată fizic;

Q – capacitatea anuală de producție exprimată în unități monetare;

i – varianta de capacitate.

3. Termenul de recuperare (T) – exprimă perioada de timp în care investiția se recupereaza din profitul anual. Pentru obiectivele noi relația de calcul va fi:

, în care:

T – termenul de recuperare a investiției;

It – investiția totală;

Ph – profitul anual;

i – varianta de investiție.

4. Coeficientul de eficiență economică (e) – exprimă profitul anual ce revine la 1 leu investit. Pentru obiectivele noi relația de calcul este:

, în care:

ei – coeficientul de eficiență economică;

Ph – profitul anual;

It – investiția totală.

Coeficientul de eficiență economică este inversul termenului de recuperare.

5. Cheltuieli recalculate (K) – exprimă efortul total cu investiția și cu producția pe întreaga durată d și D (durata de realizare a obiectivului și durata de funcționare a acestuia). Fiind un indicator de volum se poate aplica atunci când capacitățile de producție nu diferă de la o variantă la alta. Pentru obiectivele noi, relația de calcul este:

, în care:

K – cheltuieli recalculate;

It – investiția totală;

– cheltuieli totale de producție.

Dacă Ch este constant, relația de calcul se mai poate scrie: K = It + D + Ch.

6. Randamentul economic al investiției (R) – exprimă profitul final (profitul obținut după recuperarea investiției), ce revine la 1 leu investit. Relația de calcul pentru investițiile noi este:

, în care:

R – randamentul economic al investiției;

D – durata de funcționare;

Ph – profitul;

It – investiția totală.

Tehnica actualizării sau a discontării stă la baza calculării indicatorilor dinamici, prin intermediul căreia se asigură comparabilitatea eforturilor cu investiția (pe durata de realizare a acesteia) și cu producția (pe durata de funcționare a obiecivului) cu efectele (veniturile, profiturile realizate pe durata de funcționare) la un moment dat. Această comparabilitate poate fi realizată în orice moment situat pe axa timpului.

Întreaga tehnică a discontării se bazează pe următorul raționament: o sumă de un leu care este investită productiv într-un anumit domeniu la începutul unei perioade, după trecerea acelei perioade, ca urmare a folosirii ei va aduce un anumit profit (a). În următorul an (perioadă), fondul utilizat va fi 1 + a, rezultatul fiind (1 + a)2. Astfel după h ani suma de un leu va deveni (1 + a)h.

În concluzie, o investiție de un leu efectuată astăzi, echivalează peste h ani nu cu o sumă de un leu, ci de (1 + a)h lei, în condițiile în care ținem seama de factorul timp.

Momentele principale caracteristice ale unui proces investițional sunt:

„m” – momentul cand am luat decizia de a investi;

„n” – momentul când am început realizarea investiției;

„p” – momentul punerii în funcțiune a obiectivului;

„v” – momentul când am scos din funcțiune obiectivul.

Acestor momente le corespunde și trei perioade de timp:

„g” – perioada de proiectare a investiției;

„d” – perioada de implementare a proiectului de investiții în care sunt consumate resursele alocate investiției;

„D” – perioada de funcționare a obiectivului economic, reprezentând momentul în care se efectuează chletuieli necesare procesului de producție, se obțin venituri și profituri.

Indicatorii dinamici principali calculați la momentul începerii lucrărilor de investiții („n”) sunt:

1. Randamentul economic – exprimă profitul final actualizat (profitul actualizat care rămâne la dispoziția agentului, după recuperarea investiției) ce se obține la un leu investiție actualizată. Relația de calcul este:

, în care:

– reprezintă randamentul actualizat la momentul începerii lucrărilor de investiții;

– profitul actualizat la momentul începerii lucrărilor de investiții;

– investiția actualizată la momentul începerii lucrărilor de investiții;

Relatiile de calcul pentru investiție și profit sunt următoarele:

= , la momentul începerii lucrărilor de investiții;

= , la momentul începerii lucrărilor de investiții.

Formula de calcul a randamentului economic conform relației de calcul a investiției și a profitului are următoarea formă: .

2. Termenul de recuperare a investiției – exprimă perioada de timp în care investiția actualizată se recuperează din profitul actualizat, iar relația de calcul la momentul începerii lucrărilor de investiții este următoarea:

=

Întotdeuna termenul actualizat de recuperare a investițiilor este mai mare decât cel static, ceea ce arată că influența factorului timp se face în sensul diminuării eficienței economice.

3. Cheltuieli recalculate actualizate – exprimă efortul total actualizat cu investiția și cu producția, atât pe durata de realizare cât și pe durata de funcționare a obiectivului. Formula de calcul este:

, în care:

– reprezintă cheltuielile recalculate actualizate la momentul începerii lucrărilor de investiții;

– cheltuielile anuale de producție, actualizate la momentul inceperii lucrărilor de investiții.

4. Cheltuieli specifice recalculate actualizate – exprimă efortul total actualizat cu investiția și cu producția, atât pe durata de realizare cât și pe durata funcționare a obiectivului ce revine la o unitate de capacitate fizică sau monetară. Relațiile de calcul sunt următoarele:

și

și – cheltuielile specifice recalculate actualizate la momentul începerii lucrarilor de investiții.

1.4 Finanțarea investițiilor în agricultura prin fonduri nerambursabile

Data aderării României la la Uniunea Europeană, a marcat o epocă nouă în economia agricolă și de dezvoltare rurală a tării noastre. Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piață, îndeplinind, totodată, și alte funcții publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor așezări rezidențiale mai convenabile pentru populația din spațiul rural, precum și integrarea agriculturii cu mediul înconjurător și cu silvicultura.

Politica de dezvoltare rurală pentru perioada 2014 – 2020 urmărește trei obiective strategice pe termen lung, care se aliniază Strategiei Europa 2020 și obiectivelor Politicii Agricole Comune (PAC). Astfel, aceasta își propune:

să stimuleze competitivitatea agriculturii;

să garanteze o gestionare durabilă a resurselor naturale și cobaterea schimbărilor climatice;

să favorizeze dezvoltarea durabilă echilibrată a economiilor și comunităților rurale, prin crearea și menținerea locurilor de muncă.

Reforma din 2013 păstrează mlte dintre principiile politicii de dezvoltare rurală 2007 – 2013. De exemplu va fi implementată tot prin intermediul programelor naționale și/sau regionale de dezvoltare rurală, derulate pe perioade de șapte ani.

Per ansamblu, reforma din 2013 aduce următoarele schimbări:

îmbunătățește strategia necesară elaborării PDR – urilor;

întărește conținutul măsurilor de dezvoltare rurală;

îmbunătățește normele și/sau restrânge sarcina administrativă aferentă atunci când este posibil;

corelează politica de dezvoltare rurală cu celelalte fonduri structurale și de investiții europene.

Investitorilor li se oferă noi oportunități financiare pentru proiectele de investiții necesare în dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale, având la dispoziție aproximativ 8 miliarde de euro, fonduri europene nerambursabile, pentru investițiile la standarde europene, eficiente și rentabile.

Principalele priorități de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014 – 2020 sunt următoarele:

modernizarea și creșterea, deschiderea către piață și procesare a produselor agricole;

încurajarea întineririi generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării tinerilor fermieri;

încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și dezvoltării IMM – urilor în sectoarele nonagricole din mediul rural;

dezvoltarea infrastructurii rurale de bază. Aceasta este o precondiție pentru atragerea investițiilor în zonele rurale și crearea de noi locuri de muncă, ceea ce duce implicit la dezvoltarea spațiului rural.

promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin intermediul unui subprogram dedicat;

încurajarea dezvoltării locale în responsabilitatea comunității prin intermediul abordării LEADER. Competența transversală a LEADER îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și diversificarea economiei rurale, precum și combaterea sărăciei și excluderii sociale.

Un solicitant/beneficiar poate obține finanțare nerambursabilă din FEADR (Fondul European de Dezvoltare Rurală) și de la bugetul de stat pentru mai multe proiecte de investiții depuse pentru măsuri/sub – măsuri diferite din cadrul PNDR 2014 – 2020, cu respectarea condițiilor de eligibilitate ale programului, respectarea regulilor ajutoarelor de stat și a celor „de minimis “, în funcție de caz, și dacă nu crează artificial condițiile necesare pentru a obține în mod necuvenit un avantaj, fapt care contravine obiectivelor măsurii/sub – măsurii schemei de ajutor.

Solicitanții/beneficiarii care doresc să obțină sprijinul nerambursabil sunt sfătuiți să studieze cu atenție informațiile publicate in ghidurile aferente fiecărei masuri/sub – măsuri și să apeleze la sprijinul consultanților specializați în accesarea fondurilor destinate agriculturii. Aceștia au de asemenea obligația de a participa activ la elaborarea proiectului pentru a cunoaște toate detaliile acestuia, de a pune la dispoziția autorităților responsabile toate documentele necesare accesării fondurilor și de a menține activitatea rezultată în urma implementării proiectului minim 5 ani de zile de la data finalizării investiției..

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA PROIECTULUI

I. Solicitant

Numele societății: S.C AVICOLA NUCET S.R.L

Anul înființării: 2015

Sediul social: Localitatea Nucet, Județul Dâmbovița

Reprezentantul legal: Sanda Ovidiu

II. Structura acționariatului

Acționar unic: Sanda Ovidiu

Naționalitate: română

III. Obiectivele proiectului

Obiectivul general al proiectului este: construirea și punerea în funcțiune a fermei de găini ouătoare din comuna Nucet, județul Dâmbovița.

Obiective specifice:

valorificarea potențialului agricol al zonei;

dezvoltarea economico – socială a comunei prin creșterea veniturilor, implicit și a calității vieții;

dezvoltarea economică a societății;

reducerea importului de produse pentru consum prin crearea unei piețe bazate pe produse autohtone;

adaptarea expoatației la standarde comunitare;

introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee noi, diversificarea producției,ajustarea profitului, nivelului și calității producției lacerințele pieței;

participarea la realizarea producției de ouă necesară în județul Dâmbovița, precum și în județele vecine (Prahova, Brașov, Argeș, Teleorman, Giurgiu, Ilfov – București).

IV. Necesitatea, oportunitatea și impactul investiției

Conform legislației actuale din România, se urmărește înființarea de exploatații agricole menite să înlocuiască treptat gospădăriile țărănești de subzistență, care își consuma produsele realizate. Prin actualizarea sistemului de producere a ouălor comerciale de consum, s-a observat că producerea ouălor în gospodăriile țărănești se menține de sute de ani într-un proces neperformant: se cresc rase locale de păsări, cu potențial genetic și productiv foarte scăzut, creșterea acestora realizându-se în adăposturi necorespunzătoare sau chiar în aer liber, sistem contraindicat deoarece pasările au un metabolism mai și nu-și pot exprima potențialul productiv, datorită temperaturilor scăzute din timpul iernii, respectiv a temperaturilor foarte ridicate din sezonul cald. Un alt dezavantaj al acestei creșteri este reprezentat de hrănirea deficitară a păsărilor, constituită exclusiv din cereale, neasigurându-se necesarul energo-proteic prin intermediul căruia se pot realiza curbe economice de ouat.

Potrivit statisticilor, o găină crescută în aceste condiții, produce anual aproximativ 120 de ouă, exclusiv în timpul verii și consumă pe zi 120 g de furaje, respectiv 43,8 kg/an. După câteva calcule simple realizăm că pentru a produce un ou, găina consuma aproximativ 365 g de grăunțe, față de 140 – 160 g, cu o producție de 280 – 300 de ouă pe an, performațe obținute de găinile crescute în sistem intensiv. Așadar, o găină crescută în sistem intensiv produce de 2,3 ori mai multe ouă, iar consumul de furaje pe ou este de 2,4 – 2,6 ori mai mic.

În lume, acest sistem neproductiv de creștere a fost abandonat de mult timp, el mai existând cu preponderență doar în țările slab dezvoltate. România, care are deja o experiență de aproape 50 de ani în producția industrială a ouălor, trebuie să-și restrângă în perioada următoare acest tip de creștere neproductiv, care din păcate are o pondere de circa 80% din producția autohtonă de ouă.

În mediul urban se consumă anual aproximativ 2,6 miliarde oua din care 1,3 miliarde sunt produse în sistem industrial, 1,2 miliarde de ouă provin de pe piața liberă (gospodăriile țărănești) și 0,1 miliarde sunt aduse din import. În acest context, populației urbane ( 10,4 milioane) îi revine un consum de 248 de oua/an pe locuitor, însă producția industrială asigură doar 124 de ouă, restul ajungând în farfuriile oamenilor prin alte căi neoficiale.

În mediul urban se consumă anual aproximativ 4,3 miliarde de ouă (uz alimentar și incubație proprie). Cele 5,5 miliarde ouă obținute în gospodăriile tărănești au un consum neeconomic de circa 200 g de furaj în plus pe ou, realizând suplimentar un consum anual de aproximativ 1,1 miliarde tone de cereale. Trebuie evidențiat faptul că producția din aceste gospodării este realizată doar în perioada aprilie – septembrie, și împreună cu cele 0,7 miliarde de ouă produse în sistem industrial în aceiași perioadă, asigură populației, lunar, în jur de 0,9 miliarde de bucăți, adică aproximativ 45 de ouă pe locuitor. În următoarele 5 luni ale anului, pe piață sunt prezente doar ouălele produse intensiv, aproximativ 0,6 miliarde, asigurând doar 6 ouă lunar pe locuitor. Această fluctuație a producției, face ca în perioada sezonului rece să crească atât prețul acestora cât și importurile, ceea ce duce la destabilizarea pieței care nu mai poate fi controlată cu productia autohtonă foarte mică.

Conform statisticilor, un român consumă anual aproximativ 240 ouă, cu mult sub țări precum Olanda unde sunt consumate aproximativ 442 buc/locuitor. Fiind conștienți de faptul că acest aliment poate deveni nociv dacă nu este depozitat la temperatura optima sau dacă este consumat după termenul de valabilitate, cumpărătorii, au început să-și pună întrebări în legătură cu proveniența ouălor fără marcaje vândute de comercianți, și s-au îndreptat către cele comerciate conform legii. Începând cu luna Iunie când va crește salariul minim pe economie, se asteaptă ca numărul de ouă consumate de români să sufere o ușoară creștere, încurajându-i pe fermieri să învestească în dezvoltarea procesului de productie.

Performanțele tehnice care pot fi obținute prin sistemul intensiv de producție, face ca această investiție să ofere posibilitate reală de generare a unui profit substanțial:

consum de furaje mult mai scăzut față de gospodăriile tărănești: 140 – 160 gr;

producție medie anuală: aproximativ 300 buc/găină;

mortalitate scăzută datorită tehnicilor de creștere: 5 – 6%.

Aspectele menționate anterior stau la baza fundamentării necesității realizării acestei investiții, propunându-ne prin intermediul proiectului alinierea politicii investiționale la cerințele de piață în paralel cu respectarea standardelor naționale și europene în acest domeniu ca o condiție a dezvoltării durabile, fiind asigurată existența pe termen lung a exploatației.

Din punct de vedere al oportunității investiției se disting mai multe aspecte relevante cu privire la nivelul sectorial, al forței de muncă, de piață, al economiei locale, al condițiilor pedoclimatice, precum și al mediului politic .

La nivel sectorial identificăm următoarele aspecte:

creșterea consumului de produse alimentare autohtone în detrimentul celor venite din import;

după o lungă perioadă de regres și de stagnare, în prezent activitatea de producție a produselor avicole a început să intre pe un trend ascendent. Acest lucru este datorat tendinței de creștere a cererii existente pe piața insuficient satisfăcută de oferta producătorilor autohtoni, precum și a creșterii exigenței consumatorilor cu privire la calitatea produselor achiziționate.

Piața de desfacere prezintă următoarele aspecte:

creșterea în ultimii ani atât la nivel național cât și internațional a cererii pentru produsele avicole;

orientarea preferințelor consumatorilor către ouălele ambalate, precum și creșterea importanței pe care aceștia o alocă siguranței alimentare.

La nivelul condițiilor de sol și climă sunt udintificate următoarele aspecte:

condițiile pedoclimatice din comuna Nucet sunt favorabile activităților de creștere a păsărilor. Clima este de tip continental, cu veri calde, precipitații moderate și ierni nu prea reci, iar temperatura medie anuală se situează la valoarea de 10° C. Toate aceste condiții fac zona atractivă pentru dezvoltarea unei exploatatii agricole moderne;

investiția va fi amplasată într-o zonă cu potențial agricol ridicat și în cea ce privește calitatea solului, în judet fiind mai multe societăți care produc cerealele necesare hrănirii animalelor.

Din punct de vedere al mediului politic, în România sunt prezente elemente (politici de aliniere la normele europene în toate domeniile de activitate; îmbunătățirea sistemului de accesare a fondurilor europene pentru sesiunea 2014 – 2020) ce favorizează existența și performanța firmelor care activează în domeniu, deoarece sunt evidențiate reglementări bine definite ce încurajează dezvoltarea acestui sector de activitate.

La nivelul economiei locale și a poziționării geografice aspectul cel mai important este evidențiat de zona în care va fi amplasată viitoarea exploatație agricolă, aceasta având un potențial ridicat atât pentru producția vegetală cât și pentru producția zootehnică în spații închise.

Noile reglementări impuse de Uniunea Europeană de la începutul anului 2012 au făcut ca producătorii să fie obligați să respecte anumite condiții de crștere a păsărilor (cuștile convenționale au fost schimbate cu unele noi care oferă un confort mult mai bun, iar rata mortalității a scazut până la 5 – 6%), ceea ce a dus la o calitate mai bună a produselor obținute și automat la creșterea încrederii cumpărătorilor în producția intensivă autohtonă.

Proiectul se vrea a fi implementat în condițiile cofinanțării prin Programul național de Dezvoltare Rurală, sub – măsura 4.1 care oferă posibilitatea ca până la finalul lunii octombrie a acestui an să se poată aplica pentru obținerea unei finanțări nerambursabile de aproximativ 70% din valoarea cheltuielilor eligibile (în cazul proiectului supus finanțării). Investiția va avea o rentabilitate a capitalului investit mai mare și o durată de recuperare mult mai scurtă decât în cazul în care ar fi fost realizat din surse proprii sau împrumuturi bancare.

V. Descrierea îndeplinirii condițiilor minime obligatorii pentru acordarea sprijinului

Conform ghidului solicitantului pentru sub – măsura 4.1, beneficiarul trebuie să indeplinească o serie de condiții minime în funcție de tipul de exploatație. Acestea sunt urmatoarele:

a. „Solicitantul trebuie să se găsească în categoria beneficiarilor eligibili” – societate cu răspundere limitată înființată înființată în data anul 2015;

b. „Investiția trebuie să se realizeze în cadrul unei exploatații cu o dimensiune economică de minim 8.000 SO (valoarea producției standard)” – în urma investiției suprafața expolatației agricole va fi de aproximativ 488.884 SO (21.500 de găini ouătoare);

c. „Investiția trebuie să se includă cel puțin o acțiune eligibilă prevăzută prin sub – măsura” – prin intermediul investiției se va inființa o fermă zootehnică și va folosi tehnologii eficiente de reducere a poluării și se va respecta standardele Uniunii Europene cu privire la depozitarea gunoiului de grajd;

d. „Solicitantul este obligat să demonstreze asigurea cofinanțării investiției” – înaintea semnării contractului se va prezenta extrasul bancar în care sunt prezente sursele proprii necesare cofinanțării;

e. „Trebuie demonstrată viabilitatea economică a investiției în baza documentației tehnico – economice”: se demonstrează prin intermediul indicatorilor de eficiență economică;

f. „Investiția va respecta legislația în vigoare din următoarele domenii: sănătate publică, sanitar – veterinar și siguranță alimentară” – se vor obține toate aprobările necesare bunei desfășurări a activității fermei;

g. „Solicitantul va demonstra că profitul mediu anual (media ultimilor trei ani fiscali) nu depășește de 4 ori valoarea sprijinului” – nu este cazul deoarece firma este înființată în anul depunerii proiectului.

În perioada analizei proiectului de către autoritatea de management , aceasta poate cere și alte documente justificative suplimentare pe care solicitantul este obligat să le prezinte.

VI. Date generale despre proiect

Codul CAEN principal folosit este 0147 – creșterea animalelor/păsărilor.

Proiectul urmărește realizarea unei ferme pentru creșterea găinilor ouătoare cu o capacitate de 21.600 de capete. Prin proiect se dorește achiziționarea de utilaje specifice tehnologiei de creștere a păsărilor în baterii îmbunătățite, care implică cuști etajate vertical cu benzi de transmisie și uscare artificială rapidă a dejecțiilor. Exploatația agricolă va fi compusă din:

hală creștere găini;

depozit ouă, hală de sortare și filtru sanitar (stație de sortare);

bucătărie furajeră și siloz de cereale;

depozit dejecții;

Suprafața terenului pe care urmează să fie construită ferma va avea o suprafață de 2 ha., oferindu-se astfel posibilitatea dezvoltării plecând de la premiza că profitul va fi reinvestit în acest sens.

Relieful zonei este relativ plan și orizontal, fără fenomene fizico – geologice care ar putea să afecteze stabilitatea construcțiilor. Zona este ferită de riscurile naturale care ar putea pune în pericol activitatea exploatației (ex.: inundații, alunecări de teren).

Caracteristici principale ale construcțiilor

Investiția realizată prin intermediul programului FEADR „Ferma pentru creșterea păsărilor – producție ouă” întrunește următoarele suprafețe:

Tabel 2.1 Suprafețe utilizate

Caracteristici principale hală:

Gabarit exterior: 18.87 m x 40.77 m x 5.67 m;

Înălțime la streașină: 4.95 m;

Înălțime la coamă: 5.67 m;

Suprafață construită: 769.33 m;

Volum interior: 4046.68 mc

Regim de înălțime: parter;

Pereți: panouri multistrat;

Învelitoare: panouri multistrat.

Hala este destinată creșterii și exploatării găinilor ouătoare. La capătul halei va fi poziționat un siloz de alimentare cu hrană pentru animale. Silozul destinat alimentării va fi cilindric, zincat și prevăzut cu pâlnie de evacuare. Silozul va avea diametrul de 1,6 m, cu o suprafață construită de 3,5 m2 și o înălțime de 4 m.

Hala va fi închisă, fără ferestre și va fi prevăzută cu un sistem de ventilație care să asigure un micriclimat corespunzător indiferent de temperaturile exterioare. Un avantaj major al halei închise este acela că poate fi asigurat un program de lumină conform tehnologiei de creștere, iar nivelul de biosecuritate este foarte ridicat (se limitează contaminarea păsărilor cu germeni patogeni).

Caracteristici principale stație de sortare (depozit ouă, hală de sortare și filtru sanitar):

Gabarit exterior: 8.82 m x 25.82 m x 5.13 m;

Înălțime la streașină: 4.05 m;

Înălțime la coamă: 5.13 m;

Suprafață construită: 227.73 m;

Volum interior: 1033.91 mc;

Regim de înălțime: parter;

Pereți: panouri multistrat;

Învelitoare: panouri multistrat.

Stația de sortare reprezintă o parte foarte importantă a fermei și este împărțită în mai multe secțiuni: cameră livrare ouă, depozit frigorific, cameră tehnică, cameră tehnolog, depozit consumabile, vestiar echipare, duș/grup sanitar, vestiar dezechipare, sală recepție ouă, cameră de sortare ouă, depozit de ambalaje, cameră șef fermă, curățătorie echipament lucru, sală de mese, cabinet medic veterinar. În incinta stației de sortare vor fi amplasate și lăzile frigorifice pentru ouăle consfiscate și cele sparte, precum și o ladă frigorifica care va servi drept cameră de necropsie.

Caracteristici bucătărie furajeră:

Gabarit exterior: 8.82 m x 10.82 m x 5.63 m;

Înălțime la streașină: 4.55 m;

Înălțime la coamă: 5.63 m;

Suprafață construită: 95.43 m;

Volum interior: 480.98 mc

Regim de înălțime: parter;

Pereți: panouri multistrat;

Învelitoare: panouri multistrat.

În componenta bucătăriei furajere vor fi incluse și silozurile destinate depozitării care vor fi cilindrice, zincate, prevăzute cu ușă de vizitare, pâlnie de evacuare și pasarelă pentru întreținere. Este prevăzută realizarea a 5 zilozuri, având diametrul de 1.3 m, un nivel și înălțimea maximă de 1.6 m.

Bucătăria furajeră (FNC) va fi împărțită în: spațiul de preparare al furejelor, depozit medicamente, cameră tehnolog și de comandă, depozit premix, iar în imediata apropriere a aceteia se vor construi două silizuri de cereale cu un volum de 350 mc, respectiv 700 mc. Acestea vor fi folosite în scopul depozitării porumbului și al orzului (ingrediente de bază în prepararea hranei pentru păsări).

Un element foarte important al FNC – ului, îl reprezintă bascula pod electronică, cu o capacitate de 40 de tone, destinată cântăririi mijloacelor de transport (se urmărește buna gestionare a cerealelor primite), care va fi așezată pe o fundație de beton armat și montată suprateran la 50 de cm deasupra terenului amenajat. Accesul camioanelor se va face prin intermediul a două rampe cu dimensiunea de 4.00 m x 5.00 m. Cabina pod basculă prevede o construcție din zidărie portantă din cărămidă, cu sâmburi din beton armat, fundații continue din beton armat, placă beton armat, șarpantă lemn ecarisat și învelitoare ușoară din tablă zincată.

Caracteristici depozit dejecții:

Dimensiuni exterioare: 30 m x 10 m;

Dimensiuni interioare: 29,20 m x 9,20 m;

Suprafața construită = 300mp;

Numar de niveluri:1;

Înălțime max. = 3,5 m;

Volum = 1558.98 mc;

Pereti: Beton armat si plasa metalica;

Invelitoare: tabla zincata cutata;

Pardoseala, precum și pereții spațiului de depozitare sunt realizați astfel încât să împiedice infiltrarea în sol, iar înălțimea acesteia trebuie să ofere suficient spațiu pentru utilajele care vor încărca dejecțiile. Dimensiunea de 300 mp oferă posibilitatea depozitării dejecțiilor acumulate într-un interval de cel puțin 6 luni.

Prin proiect se urmărește și imprejmuirea incintei administrative și a zonei de protecție a halei de păsări și va fi formată din soclu beton armat și plasă metalică. Prin împrejmuire se asigură menținerea unui nivel de biosecuritte ridicat.

Achiziționarea unui generator electic este necesară pentru o bună desfășurare a activității în cazul în care apare o problemă cu furnizarea energiei. Acesta trebuie să fie capabil să susțină întreaga activitate pentru o perioadă de timp nedefinită, va avea o putere de 40 KVA și va funcționa cu ajutorul unui motor diesel.

Dotările din cadrul fermei sunt enumerate în tabelul următor:

Tabel 2.2 Dotări exploatație agricolă

VII. Tehnologia de creștere

Procesele operaționale ale unității sunt:

activitatea de transfer a păsărilor în hala de creștere;

activitatea de exploatare a efectivului de păsări;

activitatea de micro FNC;

activitatea de colectare și depozitare ouă;

activități administrative și de întreținere.

Durata de exploatare a unei serii de găini ouătoare se realizează până la vârsta de 77 săptămâni, existând și posibilitatea extinderii acestei perioade până la vârsta de 96 – 118 săptămâni, păsările realizând două cicluri de producție, folosindu-se metoda năpârlirii, după care procentul de ouat scade și se recurge la înlocuirea lor cu puicuțe tinere de 16 săptămâmi.

Capacitatea de producție a fermei este de 21.600 capete, iar după încheierea ciclului de producție de 64 săptămâni se face depopularea totală a halei și dezinfecția acesteia în vederea reluării ciclului de producție.

Pierderile prin mortalitate și erorile de sexare (cocoșei printre puicuțe) asigură un coeficient de transfer al puicuțelor de 94% (diferența de 6 % este reprezentată de mortalități, reforme și erori de sexare).

Puicuțele se vor transfera în hală înainte ca acestea să înceapă producția, adică la vârsta de 16 săptămâni. Vom urmări preluarea unor puicuțe corespunzătoare din punct de vedere al precocității, întreținerii, sănătății și obținerea unor performanțe productive cât mai bune care se vor reflecta într-o rată a profitului considerabilă. Momentul trensferului în exploatație este foarte important și este necesar să se respecte următoarele regului:

se va folosi același program de lumină ca și în perioada de tineret cel puțin trei zile după transfer;

se va administra antistres atât în timpul transferului cât și după realizarea acestuia;

păsările vor fi ferite de ploaie sau soare puternic în timpul tranferului

halele vor fi curățite și dezinfectate înainte de tranfer;

se va asigura furaj suficient în hrănitori;

în perioada rece a anului se va face o preîncălzire a halei înainte de transfer.

Ventilația

O bună ventilație este hotărâtoare în menținerea unui microclimat corespunzător pentru păsări. Un microclimat optim se realizează la o temperatură de 18 – 23 OC și 60 – 70 % umiditatea relativă. În tabelul următor sunt prezentate recomandările privind rata minimă a ventilației în funcție de vârsta păsărilor.

Tabel 2.3 Recomandări privind rata minimă a ventilației (metri cubi/zi/pasăre)

Tabel 2.4 Microclimatul în hala de păsări adulte

Informațiile din cele doua tabele, precum și alte informații referitoare la metoda de creștere a păsărilor ouătoare se găsesc în manualul de creștere al rasei alese, în cazul nostru LOHMANN BROWN CLASSIC.

Nutriția

Pentru obținerea unor performanțe la nivelul potențialului genetic al rasei se recomandă furajarea fazială a pasărilor care constă în asigurarea nivelurilor de proteină brută, aminoacizi, calciu, fosfor și acid linoleic, obținându-se astfel producția de ouă dorită și calitatea bună a cojii oului.

Cerințele nutriționale ale păsărilor sunt influențate direct de o serie de factori precum: procentul de ouat, greutatea oului, calitatea cojii acestuia, temperatura, greutatea corporală, stresul, bolile, vârsta, acoperirea cu penaj, etc. Trebuie sa ținem cont de faptul că atât ingestia hranei cât și conversia acesteia sunt direct influențate de managament, statusul de sănătate al păsărilor și de factorii de mediu. Variațiile de temperatură pot produce modificări semnificative ale cerințelor păsărilor în nutrienți. Rețetele standard sunt folosite optim de către găinile ouătoare în intervalul 22 – 24 oC. Cu cât temperatura crește mai mult păsările vor consuma o cantitate mai mică de hrană, iar producția devine nefavorabilă.

Cerințele păsărilor în energie pentru creștere și ouat trebuie asigurate în strânsă legătură cu ceilalți nutrienți. Păsările își reglează consumul de furaj în primul rând pentru asigurarea nevoilor de energie.

Programul de lumină

Producția asigurată de găinile ouătoare este foarte strâns legată de schimbările în durata de iluminat la care acestea sunt supuse. Numărul de ouă, greutatea acestuia și profitul pot fi influențate favorabil de programul de lumină. Principiul de bază folosit la stabilirea programelor de lumină a păsărilor este următorul: în perioada de creștere durata programului de lumină să nu crească niciodată, iar în perioada de adult să nu descrească. Trebuie folosit un program de lumină conform fișei tehnice a rasei alese, astfel încât să obținem o curbă a producției cât mai favorabilă.

Consumul de apă

Consumul de apă al găinilor este în strânsă corelație cu temperatura din interiorul halei de creștere și consumul de furaj. Ca regulă generală, în condițiile unei temperaturi ambientale de 20 – 25 oC găina consumă de două ori mai multă apă decât cantitatea de furaje ingerată. Pe măsura creșterii temperaturii crește consumul de apă și scade cel de furaj.

Supravegherea sanitar veterinară

În scopul obținerii unor performanțe de producție ridicate, efectivul de animale din fermele avicole trebuie menținute într-o stare perfectă de sănătate. Apariția unor boli în perioada de exploatare duce la o scădere severă a productivității și la creșterea procentului de mortalități.

O atenție deosebită trebuie acordată și salubrității nutrețurilor utilizate în hrana animalelor deoarece și acestea pot induce stări morbide care influențează negativ producția urmărită de companie. Periodic furajele sunt analizate fizico – chimic, bacteriologic și micro – toxicologic.

Un alt factor care poate influența negativ starea de sănătate a păsărilor și automat producția de ouă este apa. În acest sens se vor transmite periodic la laboratorul județean probe de apă pentru examenul fizico – chimic și bacteriologic.

Biosecuritatea

Cea mai bună modalitate de menținere a stării de sănătate a efectivelor de animale este prevenirea bolilor. Acest lucru se realizează printr-un control sever al circulației personalului, echipamentelor, vehiculelor, pasări și animele sălbatice și prin introducerea de noi efective cu status sanitar veterinar corespunzător unei bune producții.

Masări generale de eliminare a riscurilor de igienă

În timpul amenajării spațiului de producție s-a avut în vedere următoarele recomandări:

alegerea și utilizarea unor materiale de construcție adecvate (netede și fără pori) care pot fi curățate ușor și eficient;

punctele de acces în secția de producție să nu treacă prin grupurile sanitare, prin spațiile de depozitare sau vestiare;

implementarea riguroasă a procedurilor de lucru în cadrul secției de producție, respectiv colectare și ambalare;

urmărirea stării de igienă a personalului în timpul activității desfășurate în cadrul explotației;

utilizarea halatelor și a șalopetelor ca echipamente de protecție a personalului angajat;

utilizarea filtrelor sanitare pentru fiecare intrare în hală și stație de sortare.

Activitatea de producție din fermă se desfășoara pe baza tehnologii de exploatare, care reprezintă un ansamblu de procese, metode, operații sau faze ce se deafășoară într-o anumită ordine și corelare (flux tehnologic), respectând anumite condiții și folosind o gamă de utilaje mecanice care se referă la furajare, adăpare și microclimat.

Tabel 2.5 Schema fluxului tehnologic

Toate aceste surse potențiale de risc pot fi evitate dacă elementele cheie ale procesului de producție sunt urmărite și controlate în permanență, permițând, atunci când se impune, aplicarea din timp a unor măsuri corective și preventive.

VIII. Detalii despre producția preconizată

Un ciclu normal cu reforma găinilor atunci când producția începe să scadă, are lungimea de 64 de săptămâni și este împărțit în:

2 săptămâni acomodare;

59 de săptămâni producția ouă;

2 – 3 săptămâni perioada de depopulare, vid sanitar și repopularea halei cu puicuțe de 16 săptămâni.

Dacă producția este favorabilă, iar numărul de ouă obținute zilnic sunt într-o cantitate satisfăcătoare, perioada de depopulare poate începe la vârsta de 96 de saptămâni. Vom lua în calcul perioada ce mai scurtă și anume cea de 64 de săptămâni.

Perioada de 64 de săptămâni aferentă ciclului de ouat implică utilizarea halei în proporție de 81,25 % pe an. Acest procentaj se calculează conform relației: 52 săptămâni/ 64 săptămâni = 81,25 %.

Trebuie ținut cont de faptul că efectivul mediu pe un an este de 97 % față de cel inițial (100 % la populare, 94 % la reformă). În aceste condiții producției anuale de ouă îi revine următorul procentaj: 81,25 % x 97 % = 78,8 % din efectivul de animale la începutul perioadei de producție.

În cazul nostru, cu un efectiv de 21.600 de puicuțe cu vârsta de 16 săptămâni, efectivul mediu annual va fi de: 21.600 x 78,8 % = 17.020 de capete.

Conform fișei tehnice a rasei alese, aceasta poate produce într-o perioadă de 12 luni, între 295 și 305 ouă. Făcând o medie a celor doua valori rezultă un număr de 300 de ouă/an/găină.

Cu o producție medie de 300 ouă/găină/an vom avea o producție anuală totală de 5.106.000 ouă.

Din valoarea produsă anual 1,2 % vor fi perisabilități (ouă care nu vor putea fi comercializate conform legislației în vigoare), astefl că valoarea totală anuală va fi de 5.054.900 bucăți.

Conform aceluiași primcipiu de calcul al producției de ouă, vom avea din exploatare 16.497 găini reformă care vor putea fi vandute către gospodăriile din zonă sau vor putea fi vândute către un abator pentru a putea fi valorificată carnea acestora.

Ultimul produs pe care îl putem valorifica după perioada de producție este îngrășământul natural obținut în cele 64 de săptămâni. Cantitatea de gunoi obținut în urma exploatației celor 21.600 găini ajunge la aproximativ 51 kg pe an, ceea ce înseamnă 851 tone pe an.

Descrierea fluxului de producție în stația de sortare

Ouăle depuse de găini în cuibare speciale (montate în interiorul bateriei) ajung prin rostogolire în banda colectoare montată central, care este complet protejată, menținând astfel produsul finit curat. În capătul fiecărui rând de baterii există un sistem automat care direcționează ouăle către banda colectoare centrală, care la rândul ei le va dirija către stația de sortare. În fluxul de colectare omul intervine doar la punctul de sortare/ambalare.

În stația de sortare, ambalare, depozitare și livrare ouă are loc o primă procesare a ouălor de consum prin intermediul căreia ouăle se sortează pe clase de greutate:

S – ouă mici, cu greutatea sub 50 gr;

M – ouă medii, cu greutatea între 53 și 63,9 gr;

L – ouă mari, cu greutatea între 64 și 72,9 gr;

XL – oua foarte mari, cu greutatea mai mare sau egală cu 73 gr.

Marcarea ouălor se face respectând condițiile de înscripționare a ouălor în vederea comercializării, prevăzute în normele europene, devenite obligatorii și pe teritoriul României începând cu data aderării la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007):

modul de hrănire și de creștere al păsărilor (cifra 3 în cazul nostru – ouă provenite de la găini crescute în baterii imbunătățite);

țara de proveniență a ouălor (RO în cazul nostru), urmat de codul județului (DB);

codul producătorului format din 3 cifre;

termenul de valabilitate.

Pentru ambalarea ouălor se vor folosi diferite tipuri de ambalaje în funcție de cerințele pieței: caserole de 6 ouă, 10 ouă sau 15 ouă și cofraje de 30 de ouă.

IX. Echipament necesar demarării proiectului

1. Bateriile

Număr de secțiuni ale bateriilor pentru cele 21.600 de păsări: 3.456 bucăți.

Model baterie: MEC 50 – NEW MODEL 2008.

Cuștine sunt realizate din metal galvanizat (Galvamir – Z 275), și au pereții despărțitori de culoare verde, conform cerințelor UE. Pereții de plastic oferă un plus de confort păsărilor, reducându-se astfel cantitatea de stres și rata mortalității. În plus pereții au găuri de 25 mm care permit o bună ventilație interioară.

Podelele sunt dublu galvanizate înainte și după sudare și apoi plastifiate și au dimensiunile de 30 / 45 cm, confecționarea lor relizându-se din sârmă de 2 mm diametru. Tijele de susținere a podelelor sunt arcuri de oțel galvanizat care vor oferi o rezistență considerabilă odată cu trecerea timpului. Ușile cuștilor sunt confecționate din oțel acoperit cu plastic de culoare albă, oferind astfel protecție împotriva ruginii.

Deschiderile confecționate din oțel galvanizat (Galvamir – Z 275), al căror scop este acela de a oferi acces la hrană, sunt prevăzute cu bare de protecție situate în dreptul pieptului găinii. Suporții și ghidajele pentru benzile de evacuare a dejecțiilor, ghidajele pentru buncărele de alimentare precum și toate componentele metalice sunt confecționate din oțel galvanizat (Galvamir – Z 275). Acest ansamblu este prevazut cu picioare galvanizate, de susținere, amplasate la o distanță de 762 mm, unul față de celălalt.

Benzile pentru transportul ouălor, au o lățime de 9.5 cm și sunt confecționate dintr-un amestec de Naylon și Polipropilenă. Benzile sunt prevăzute cu sisteme ce ajută la evitarea aglomerării ouălor. Fiecare etaj al bateriilor este prevăzut cu o astfel de bandă colectoare.

Fiecare nivel al bateriei este de asemenea prevăzut cu bandă pentru evacuarea dejecțiilor care este pornită conform unui program stabilit – model PPX L 262.

Conducta de apă (Superflow 360) se întinde de la unitățile de acționare a colectării ouălor până la unitățile de evacuare a dejecțiilor (aceasta exclude sursa principală și conexiunile pentru fiecare rezervor).

Bateriile sunt utilate conform normelor europene cu: cuibare, stinghii și spații pentru îmbăiere, benzi abrazive pentru tăierea și ascuțirea ghearelor, model Shappire.

Figura 2.1 Secțiunea unei baterii (spațiul de creștere pentru 6,25 păsări)

2. Sistemul de colectare al ouălor

Este nevoie de un elevator pentru fiecare rând de baterii, astfel că vom folosi 6 elevatoare prevăzute cu câte un motor. Vom avea o unitate prevăzută cu motor a cărui viteză va fi variabilă pentru acționarea benzilor colectoare (situate sub jgheabul de furajare). Responsabil de acționarea elevatoarelor va fi un motor cu o putere de 0.5 cai putere.

Ouăle colectate de elevatoare pe fiecare rând ajung pe banda transportoare care le transportă la stația de sortare situată la aproximativ 10 m de hală. În exterior banda transportoare este acoperită cu metal galvanizat oferind astfel igiena corespunzătoare procesului de colectare al ouălor.

Banda colectoare este pusă în funcțiune din prima parte a zilei până la sfârșitul acesteia deoarece perioada în care păsările depun ouă este strânsă legătura cu programul de lumină.

Sistemul este prevăzut cu o tubulatură de aer comprimat necesar pentru îndepărtarea prafului, pufului sau a impurităților de pe coaja ouălor.

3. Sistemul de alimentare cu hrană

Furajarea este asigurată de către cele 6 cărucioare sau buncăre de alimentare atribuite fiecărui rând de baterii. Acestea sunt prevăzute cu 2 guri pentru amestecul și distribuția optimă a hranei. Cele 6 cărucioare sunt alimentate cu furaj de către silozul amplasat în imediata apropriere a halei, care la rândul său primește cantitatea necesară preparată în bucătăria furajeră.

În componența sistemului vom găsi și o unitate de acționare electrică de 0,75 cai putere/buncăr, putând fi folosită până la 10 etaje fără pasarelă.

Principiul de funcționare al FNC –ului este următorul:

sunt livrate produsele necesare preparării furajului în baza unui contract cu distribuitorii de cereale din zonă sau din județele vecine;

sunt depozitate în silozurile destinate acestora;

conform rețetarului din fișa tehnică a animalelor se prepară furajul (această activitate se poate realiza în fiecare zi sau mai rar și totul este automatizat);

furajul este depozitat în silozul destinat furajului care este amplasat în imediata apropriere a halei.

Transferul hranei este realizat de către o spiră a cărei lungime va fi de 10 de m, diametrul de 0,9 cm și va fi acționată de către un motor electric de 0,75 kV

Pentru o bună desfășurare a activității FNC – ului acesta va fi compus din:

silozuri metalice;

celule de stocare;

moară cu ciocănele;

dozatoare;

amestecător;

computer de comandă și control automat al rețelelor.

Compoziția medie a furajului destinat hrănirii animalelor este următoarea:

porumb – 45%;

orz – 15%;

sprot soia – 15%;

sprot floarea soarelui – 10%;

nucleu furajer (suplimentele conform cerințelor din fișsa tehnică a rasei) – 8%;

carbonat de calciu – 7%.

S-a optat pentru implementarea acestui sistem de preparare a hranei datorită costurilor mai reduse față de procurarea cantității necesare de furaj gata preparat.

Figura 2.2 Bucătărie furajeră fermă de găini ouătoare

Bilanțul de material necesar pe durata funcționării fermei

În medie, o găină consumă aproximativ 115 gr de furaj uscat într-o zi de producție. Plecând de la această informație ne așteptăm ca într-un an aceasta să consume aproximativ 41.97 kg furaj. La un număr de 21.600 păsări la populare ajungem la concluzia că acestea pot consuma maxim 906,2 tone pe an.

Conform prețurilor actuale costurile pentru o tonă de furaj se ridică la 192,36 €.

Tabel 2.6 Estimare consum furaje

La un consum anual de 906,2 tone, cu un preț mediu de 192,36 €/tonă vom avea un cost anual pentru materia primă necesară producerii furajului de 174.316 €.

3. Sistemul de alimentare cu apă (instalația de adăpare)

Sursa de alimentare a apei pentru ferma de găini ouătoare va fi asigurată de rețeaua comunală și pentru a asigura starea de sănătate a animalelor, se vor realiza periodic buletine de analiză a apei.

Pentru a asigura buna desfășurare a activității ferma este prevăzută cu un sistem de captare a apei care oferă o rezervă de apă pentru două zile (aproximativ 10 mc). Acest rezervor poate fi poziționat în hală sau în exteriorul acesteia. Se recomandă construirea unui al doilea rezervor cu o capacitate mai mare (25 – 30 mc) pentru a dispune de apă potabilă indiferent de situație. Alimentarea cu hrană și apă condiționează producția și automat profitul companiei.

Necesarul de apă al halei este mai mare decât necesarul de furaje, cu aproximativ 1,78 ori, astfel că într-o zi se consumă 200 ml/pasăre (1,78 x 0,115). Doar pentru adăpare se vor consuma anual aproximativ 1576,8 mc de apă. Această cantitate poate să fie mai mare în timpul sezonului cald ajungând la 250 ml.

Sursa de apă este de asemenea folosită și în alte scopuri: igienico – sanitar și pentru curățarea halelor la sfârșitul perioadei de producție.

Instalația este formată din 10 linii de adăpare pe fiecare nivel, fiecare linie fiind prevăzută cu sistem de recuperare a apei. Vom avea în total 2580 de nipluri asigurând în acest fel accesul la a 8,3 găini la un niplu (conform normelor europene trebuie sa avem maxim 10 găini/niplu). Sistemul de recuperare al apei oferă o protecție în plus animalelor deoarece apa nu va intra în contact cu celelalte părți ale bateriei, păstrându-se astfel locul uscat.

Instalația va fi dotată și cu un debimetru electronic și sistem de dozare a medicamentelor atunci când este nevoie. Halele vor fi dotate cu apometre pentru a putea controla și monitoriza consumul apei de băut, iar scurgerile se vor detecta vizual și eventualele defecțiuni se vor remedia cât mai repede posibil.

La sfârșitul ciclului de producție hala se spală cu mașina sub presiune folosind apa la temperatura naturală și dezinfectanți. Pentru fiecare mp de hală se preconizeză un consum specific de aproximativ 0,01 mc de apă.

Consumul de apă zilnic pentru buna funcționare a fermei are următoarea structură:

igienico sanitară personal – 0,1 mc;

consum biologic – 4,32 mc;

igienizare hală și anexe: 1 mc;

întreținere spații verzi: 0,1 mc.

Estimăm un consum lunar de 5,52 mc de apă (66,24 mc anual).

4. Instalația de climatizare

Pentru asigurarea unei bune climatizări a halei se recomandă să se asigure păsărilor minimum 5 m3 aer pe kilocorp în timpul verii și iarna până la 0,7 m3 . Conform numărului de animale la populare a halei vom avea nevoie de 237.600 m3 de aer în perioada sezonului cald și 33.264 m2 de aer în lunile cu temperaturi mai scăzute.

Sistemul de ventilație este format din opt ventilatoare, model EX 50, cu șasiu galvanizat și motor de 1,5 cai putere, ce furnizează un dedit de 46.000 m3 / oră fiecare.Ventilatoarele sunt prevăzute cu jaluzele exterioare pentru a nu permite patrunderea luminii în hală și cu plasă anti –vrabii pentru a ține în exterior animalele sălbatice care pot reprezenta un factor de risc pentru sănătatea păsărilor.

Admisia de aer se face prin intermediul celor 52 clapeți de admisie prevăzuți cu trapă anti – lumină, plasă anti – vrabii și sunt montați pe pereții laterali ai halei. Aceștia sunt prevăzuți cu doua motoare de acționare care închid sau deschid clapeții în funcție de instrucțiunile primite din partea computerului de comandă al microclimatului.

Un alt element foarte important al instalației de climatizare este reprezentat de către panourile de răcire de tip fagure care vor fi montați pe pereții laterali și frontali ai halei. Aceștia vor avea o lungime de 30 m cu dimensiunile de 1200 mm x 350 mm.

Panourile electrice sunt compuse din:

panouri elctrice pentru unitățile motoare ale ferestrelor;

panouri electrice pentru ventilatoare;

panouri electrice pentru sistemul de răcire;

senzori de temperatură și termostat;

sistemul computerizat de management, SIRIUS.

5. Instalația de iluminat

Lumina este unul dintre cei mai importanți factori care fac diferența între profit și pierdere în cazul unei exploatații agricole de găini ouătoare. Programul de lumină controlează și influențează începerea perioadei de producție și poate afecta performanța acesteia. Păsările sunt în general extrem de sensibile la intensitatea luminoasă, durata de iluminare, ritmul de alternață al luminii cu întunericul și pentru a oferi o productivitate cât mai bună se acordă atenție acestei instalații și trebuie să fie formată din:

14 rânduri de becuri, 2 pentru fiecare culoar;

becuri de 11 w roșii și albe;

sistem de reglare a intensității lumini;

sistem automat de aprindere și stingere a luminii;

sistem de protecție la apă.

Tabel 2.7 Program de lumină în hale fără lumină naturală

6. Depozitarea hranei

Vom folosi două silozuri, model M – 305/4, care vor asigura necesarul de furaj pentru cel puțin 10 zile de activitate.Acestea sunt prevăzute cu țeavă pentru încărcarea pneumatică, scară de vizitare, ușă de vizitare și sunt construite din metal galvanizat.

7.Sistemul de uscare și evacuare al dejecțiilor

Acest sistem este format din tuburi de PVC cu o lungime totală de 1310 metri, tuburi ce sunt dispuse de-a lungul cuștilor, pentru uscarea dejecțiilor. Eficiența uscării dejecțiilor, depinde de durata de folosire a echipamentelor și de condițiile climaterice (40 % – 50 % materie uscată). Sursa de aer are un debit de 0,6 m3 /oră, pentru fiecare găină, iar găurile din tuburi au un diametru de 5,7 mm și sunt dispuse la fiecare 200 mm.

În componența acestui sistem, mai există și un sistem de amestec al aerului cu dublă atenuare fonică, cu apărătoare împotriva căderilor de apă, cu conexiune flexibilă, ventilatoare centrigugare cu acționare prin curea, suporți pentru izolarea vibrațiilor, control box, ușă de acces, controler și senzor de temperatură. Capacitatea acestui sistem este de 11.810 m3 /oră.

Difuzoarele principale de distribuire a aerului, sunt de formă rotundă și sunt așezate în față respectiv în spatele fiecărui rând de baterii. Acestea au conexiuni flexibile și lame de la difuzor până la tuburile de PVC, suporți din oțel, pentru a evita condensarea, coturi și conducte de coborâre.

Dejecțiile sunt evacuate de două ori pe săptămână cu ajutorul sistemului de transport care face legătura cu platforma de dejecții acoperită, situată în aproprierea halei.

8. Sisteme de verificare, alarmare, dozare, protecție

Pentru o bună desfășurare a activității, ferma este dotată cu sisteme care vor informa tot timpul personalul fermei în legătură cu orice defecțiune apărută cu scopul remedierii în cel mai scurt timp. Acesta este format din:

o scară de verificare – inspecție pentru nivelele 1 – 4;

9 cărucioare de verificare – inspecție pentru toate nivelele bateriilor;

computer pentru sistemul de alarmare – furnizarea apei;

detectori pentru rânduri și nivele;

contor apă;

kit de dozare (DOSATRON), model MEDIFLOW F16A.

9. Sistemul pentru sortarea și ambalarea ouălor

model FRG 20 Free Range Grager;

capacitatea stației va fi de 9000 de ouă/oră (300 cofraje/oră);

Stația de sortare si ambalare este formată din: mașină de sortat, mașină de ambalat, sistemul de marcare cu 6 capete și sistemul de compresie al aerului.

După sortare, marcare și ambalare ouăle sunt depozitate în camera de frig și sunt pregătite pentru livrare către consumatorul final.

Pentru a obține cel mai bun preț pe ou am luat decizia ca distribuția către centrele comerciale să fie realizată de către companie și în acest sens vom achiziționa o autoizotermă care va menține temperatura constantă pe toată perioada transportului, indiferent de condițiile climatice. Prețul autoutilitarei ajunge la aproximativ 35.000 €.

Figura 2.3 Sistem sortare și ambalare ouă Figura 2.4 Model autoizotermă

Energia electcică necesară desfășurării activității proiectului va fi asigurată în urma încheierii unui contract cu S.C ELECTRICA FURNIZARE S.A, iar consumul estimat este prezentat în tabelul următor.

Tabel 2.8 Energie electrică

Cu un consum anual de 15.000 KVh, costurile se ridică la proximativ 2.056 € pentru a menține buna desfășurare a activității.

X. Concurența

Concurența la nivel local este reprezentată de:

a. S.C TONELI HOLDING S.R.L cu trei locații în județul Dâmbovița: localitatea Odobești, localitatea Petrești și localitatea Dragodana.

b. S.C ALBERT DISTRIBUTION & LOGISTICS S.R.L – ferma este situată în comuna Valea Mare;

c. AVICOLA TĂRTĂȘEȘTI S.A – fermă situată în localitatea Tărtășești.

La nivel național îî putem enumera pe următorii concurenți:

a. S.C NEGRI SAN S.R.L – producător de oua din județul Brașov;

b. AVICOLA FOCȘANI – producător de carne și ouă de consum din județul Vrancea;

c. AVICOLA MIHĂILEȘTI – producător de carne și ouă de consum, județul Ilfov;

d. S.C AVI – VEST S.R.L – producător de ouă, județul Oradea;

e. S.C GOLDEN GLINA S.R.L – producător de oua din județul Brașov.

XI. Potențiali clienți

Societatea urmărește să livreze cantitatea de ouă produsă zilnic către marile centre comerciale din județul Dâmbovita, dar și din județele vecine. Printre acestea putem enumera:

a. Kaufland – Târgoviște;

b. Penny Market – Târgoviște;

c. Mega Image – Târgoviște;

d. Profi – Târgoviște;

e.Supeco – Târgoviște;

f. Lidl – Târgoviște;

g. Auchan – București;

h. Metro – Ploiești, București;

i. Carrefour – Ploiești, București;

j. Selgros – București.

Produsele obținute în urma activității fermei vor fi distribuite și către magazinele alimentare din orașele mici ale județului Dâmbovița (Pucioasa, Găiești, Titu, Fieni, etc.).

XII. Finanțarea investiției

Exploatația agricolă va fi primi finanțare nerambursabilă în valoare de 70% din totalul cheltuielilor eligibile (conform ghidului solicitantului) prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurala, sM 4.1 – Investiții în exploatații agricole.

Perioada de implementare a proiectului de investiții nu trebuie să depășească 24 de luni din momentul în care a fost semnat contractul de finanțare cu autoritatea competentă.

Restul de 30% din valoarea cheltuielilor eligibile, precum și cheltuielile neeligibile vor fi suportate în întregime de către beneficiar, acestea provenind din surse proprii.

Datorită mărimii proiectului și a sursei de finanțare vom apela la serviciile unei firme de consultanță care are experiență în accesarea fondurilor FEDR și care a mai elaborat proiecte asemănătoare.

Valoarea totală a proiectului (cheltuieli eligibile + cheltuieli neeligibile) sunt prezentate în următoarea parte a lucrării în cauză.

XIII. Costul estimativ al investiției

Toate calculele financiare vor fi exprimate în euro, iar valoarea de referință este cursul BNR din data de 12 Mai 2015: 4,45 lei/€.

Pentru un control riguros al costurilor cu investiția, precum și valoarea sprijinului nerambursabil s-a optat pentru elaborarea devizului general. În următoarele tabele sunt detaliate cheltuielile eligibile, neeligibile, precum și costul general al investiției.

Tabel 2.9 DEVIZ GENERAL – cheltuieli eligibile

Conform informațiilor din tabelul 2.9 costurile eligibile necesare implementării proiectului sunt de 658.000 € (inclusiv TVA).

Tabel 2.10 DEVIZ GENERAL – cheltuieli neeligibile

Conform tabelului 2.10 cheltuielile neeligibile necesare proiectului sunt de 16.000 €.

Tabel 2.11 DEVIZ GENERAL – cheltuieli totale

Costul total estimativ al investiției ajunge la valoarea de 674.000 €.

Prețurile care stau la baza întocmirii devizului general s-au obținut astfel:

prețurile estimative pentru lucrările de construcții, precum și costurile echipamentelor, s-au realizat în baza ofertelor executanților de construcții și distribuitorilor din București, pentru investiții asemănătoare;

calculul pentru lucrările de construcții și instalații au fost raportate la mp de suprafață construită, pentru investiție.

Conform bugetului indicativ prezentat în ANEXA 1 ajutorul public nerambursabil (contribuție UE și contribuție națională) va fi de 372.974 €, iar restul de 301.026 € reprezintă cofinațarea privată, suportată în întregime de către beneficiar din surse proprii.

XIV. Estimarea veniturilor și cheltuielilor pentru perioada unui an de exploatare

Tabel 2.12 Parametrii tehnologici de producție

Tabel 2.13 Încasări preconizate

Tabel 2.14 Ipoteze estimarea plăților

Tabel 2.15 Consum energie și apă

Consumului de energie și apă i se mai adaugă și combustibilul necesar distribuției ouălelor care ajunge la aproximativ 9.500 €, deci un consum de energie, apă și combustibil anual de 13.075 €.

Date privind forța de muncă

Prin intermediul acestei investitii se vor crea următoarele locuri de muncă:

administrator: un post;

tehnician: 2 posturi;

veterinar: un post;

ingrijitor hală: 2 posturi;

responsabil HACCP: un post;

personal depozit ouă: 2 posturi.

Serviciile de pază și contabilitate vor fi externalizate. Se va încheia un contract cu o firmă de pază care va asigura securitatea fermei 24/24, iar costurile necesare lunare vor fi de 1125 €. Pentru serviciile de contabilitate se vor consuma lunar 350€.

Costurile pentru cele 8 locuri de muncă sunt împărțite astfel:

administrator: 785 €/lună;

tehnician: 585 €/lună/angajat (1172 €):

veterinar: 785 €/lună;

îngrijitor hală: 360 €/lună/angajat (720 €);

responsabil HACCP: 585 €/lună;

personal depozit ouă: 340 €/lună/angajat (680 €).

Costul total pentru salariile personalului necesar desfășurării activității fermei în condiții optime este de 74.424 €/an. În acest cost sunt incluse și contribuțiile salariale plătite de angajator către stat.

Amortizarea construcțiilor, conform legislației în vigoare se realizează în aproximativ 35 ani, iar echipamentul se va amortiza în 10 ani. Vom avea următorul tabel:

Tabel 2.16 Amortizare investiții

În continuare este prezentată structura cheltuielilor:

chletuieli fixe (186.731 €/an):

salarii TESA: 9.420 €;

salarii: 47.304 €;

material biologic: 70.988 €;

utilități: 3575 €

paza: 13.500 €;

contabilitate: 4.200 €;

amortizare: 37.744 €

cheltuieli variabile (154.293 €/an):

furaje: 137.344 €;

ambalaje: 7.449 €;

combustibil: 9.500 €.

Vom avea anual cheltuieli de producție în valoare de 341.024 €.

Prețul mediu de vânzare al unui ou este estimat la 0,35 RON, conform informațiilor din piață, iar la o producție medie anuală de 5.054.900 de bucăți vom avea un venit de aproximativ 397.576 €, căruia i se mai adaugă suma de 28.215 € din produsele auxiliare. În concluzie vom avea un venit anual total de 425.791 €.

Total cheltuieli: 341.024 €;

Total venituri: 425.791 €;

Profit anual brut: 84.767 €. În urma impozitării cu 16 % (13.562) rezultă un PROFIT NET ANNUAL de: 71.205 €.

CAPITOLUL III. ANALIZA FEZABILITĂȚII POIECTULUI DE INVESTIȚII

Vom aborda o analiză globală a eficienței și a viabilității societății, iar proiecția se va face în perspectiva timpului viitor prin analiza următorilor indicatori:

pragul de rentabilitate;

rentabilitatea economică a proiectului (VNA);

rata internă de rentabilitate (RIR);

analiza de senzitivitate.

Pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate reprezintă nivelul de ocupare al capacității instalate până la care poate cobori producția și vânzările fără ca societatea să înregistreze pierderi. Formula de calcul este următoarea:

În cazul proiectului nostru acesta se situează la valoarea de 31,22 % din capacitatea societății de a produce venituri, iar orice scădere peste această valoare va genera pierdere.

Rezultă că riscul intrării societății în regim de pierderi ca urmare a diminuării producției și vânzărilor este relativ mic.

În tabelul 3.1 este cuprinsă gruparea cheltuielilor fixe și variabile, începând cu primul an de exploatare, iar valorile sunt exprimate în euro.

Tabel 3.1 Gruparea cheltuielilor în fixe și variabile

PRAGUL DE RENTABILITATE

Tabel 3.1 Prag de rentabilitate anul 1 Tabel 3.2 Prag de rentabilitate anii 2 – 10

Rentabilitatea economică