Investitiile Externe de Capital
CUPRINS
Capitolul I. Investițiile Străine Directe – considerații generale
I.1. ISD și creșterea economică ………………………………………………………..… 2
I.2. Rolul ISD în țările în dezvoltare……………………………………………………… 3
I.2.1. Transferul tehnologic ……………………………………………………………….3
I.2.2. Investițiile sunt benefice pentru piață ……………………………………………….4
I.2.3. Standardul de viață se îmbunătățește ……………………………………………….5
I.2.4. Se creează locuri de muncă …………………………………………………………6
I.3. Argumente pro și contra pentru ISD…………………………………………………..7
Capitolul II. Societățile Transnaționale și ISD
II.1. Rolul STN în accentuarea procesului de globalizare…………………………………11
II.2. Politici de stimulare a ISD ………………………………………………………….13
II.3. Impactul globalizării asupra ISD…………………………………………………….18
II.4. STN și rolul lor în configurarea fluxurilor ISD …………………………………….22
Capitolul III. Politica investițională a României
III.1. ISD în România…………………………………………………………………….24
III.1.1. Perioada de preaderare……………………………………………………………24
III.1.2. Impactul procesului de aderare asupra fluxurilor ISD……………………………27
III.2. Cadrul juridic al ISD în România…………………………………………………..29
III.3. Aspecte critice privind ISD în România ……………………………………………31
Capitolul IV. Analiza Comparativă – rolul ISD în Europa Centrală și de Est
IV.1. ISD în Europa Centrală și de Est …………………………………………………………………….33
IV.2. Polonia. Model de creștere economică durabilă și dinamică………………………………..36
IV.3. Evoluția intrărilor de ISD în Romȃnia în perioada 2009-2012…………………………….40
Concluzii ………………………………………………………………………………..46
Bibliografie ……………………………………………………………………………..47
CAPITOLUL I
INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE – CONSIDERAȚII GENERALE
I.1. ISD și creșterea economică
O parte importantă a dezvoltării economice este creșterea economică și implicit și mijloacele pentru atingerea acestei creșterii a producției de bunuri și servicii. Un factor car influențează direct potențialul unei economii de a avea o creștere economică susținută sunt investițiile străine directe de capital. Acest capitol va oferi o vedere de ansamblu asupra acestui factor al dezvoltării economcie.
Investițiile străine directe sunt fluxuri internaționale complexe care includ resurse financiare, tehnologice, de expertiză managerială și organizațională, pe care se grefează interesul de durată și controlul antreprenorial al firmei sau persoanei fizice investitoare cu scopul desfășurării unor activități productive într-o altă economie decât cea în care firma respectivă sau persoana este rezidentă. Acestă formă de implicare economică internațională a firmelor se face prin renunțarea la piață ca mijloc de tranzacționare și prin integrarea în structurile organizaționale a firmelor a unor active și activității dezvoltate în străinătate. Respectiva integrare se poate face pe orizontală, prin constituirea în alte spații naționale a unor firme care desfășoară același gen de activitate economică ca și firma-mamă, sau pe verticală, caz în care în structurile firmei sunt integrate activități situate in amonte sau în aval față de obiectul său de activitate.
Investițiile străine directe, pe lângă investția în active de produție, pot lua și forma investițiilor de portofoliu. Diferența între cele două categorii de investiții constă în faptul că investițiile de portofoliu sunt fluxuri de capital pur financiar, în legătură cu care implicarea investitorului nu depășește realizarea investiției inițiale și asumarea riscului de a pierde din jocul pieței financiare, în timp ce realizarea unei investitii directe, sub forma unui transfer complex de resurse, în cadrul căruia, uneori, componenta financiară este cea mai puțin importantă, atrage după sine implicarea investitorului străin în managementul și controlul activelor productive dezvoltate. Riscul, de astă dată, este de natură antreprenorială, iar investitorul poate să intervină direct pentru a influența convertirea lui în câștig. Cu alte cuvinte, apare drept mult mai puțin implicantă pentru investitor și deci mai ușor de adoptat, decizia de a realiza o investiție de portofoliu decât o investiție directă.
Și din punctul de vedere al economiei – gazdă, lucrurile stau diferit vizavi de intrările de investiții străine directe și investițiile de portofoliu. Este vorba de impactul asupra propriilor resurse productive și structuri. În vreme ce investiția directă este susceptibilă de a le influența putemic, de o manieră pozitivă, cea de portofoliu nu poate propune decât o suplimentare pe un termen incert a resurselor de capital financiar (fără garantarea mobilizării lor în scopuri productive), cu posibile mișcări – repatrieri de capital – bruște și destabilizatoare în acest plan.
I.2. Rolul ISD în țările în dezvoltare
Pentru țările în dezvoltare, intrările de investiții străine directe sunt de o importanță crucială pentru integrarea lor în economia mondială. În mod evident, la începutul tranziției, precum de exemplu țărilor din Centrul și Estul Europei, le lipsea capitalul fizic și financiar care să ajute restructurarea și să stimuleze creșterea economică. Investițiile străine directe generează beneficii suplimentare colaterale pentru țările recipiente și nu numai cele strict legate de producerea de bunuri și servicii. În cazul țărilor din Europa Centrală și de Est, acestea erau mai importante decât capitalul insuși.
I.2.1.Transferul tehnologic
În mod evident, este foarte probabil ca ISD să aducă tehnologii din străinatate, inclusiv echipament și fabrici în sine, ca și procese moderne de producție. Cumpărarea firmelor de stat de către firme din economii avansate a rezultat în modernizarea acestor fabrici. Aceast fapt a dus la creșterea productivității care a fost după aceea suplimentată prin programe de calificare în cadrul firmelor, rezultând în cele din urma o creștere a calificării și a salariului real.
Sume mari de investiții din partea investitorilor strategici nu garantează îmbunatățiri tehnice care crează structuri de export cu valoare adaugată sporită. De exemplu, sucursala Audi din Cehia nu se folosește de furnizorii locali, astfel încât furnizori locali nu au contact cu tehnologii și metode noi și nici stimulente de a iși imbunatății tehnologia proprie.
Dar există și exemple pozitive. Tipul de investitie care îmbunatățeste puterea industriei de export este cea făcută de Volkswagen în Skoda în Cehia. Volkswagen a investit în producția modernă și exportă la prețuri la nivelul celor occidentale. Aproape 70 procente din componente provin de la firme locale, ceea ce le-a forțat să iși modernizeze producția. Valoarea exporturilor de la Skoda în 2000 era de 16 % din valoarea exporturilor totale a Cehiei. Suzuki din Japonia și General Electric din SUA și-au propus de asemenea sa își stimuleze furnizori locali, ca și Coca-Cola peste tot în regiune. Mai multe investiții de această natură vor fi foarte benefice pentru dezvoltarea capacităților de export a țărilor respective.
Poate mai important, totuși, a fost transmiterea know-how de management care era complet necunoscută înainte. O înțelegere a principiilor competiției (atȃt interne cât și internaționale), a fost necesară, în timp ce practicile de marketing cum ar fi campaniile de publicitate atractive și ambalajul diferențiat erau complet inexistente. Practicile recente introduse de stilul nou de conducere erau de asemenea inexistente. Logistica și managementul canalului de aprovizionare erau de asemenea necunoscute. Lipsea atenția îndreptată asupra calității în procesul de producție și concentrarea pe serviciul clienți, atât în sectorul de producție, cât și în cel de servicii. Noile practici de management presupun competiție, oportunitate pentru succes, dar și o amenințare reală la adresa existenței firmei.
I.2.2. Investițiile sunt benefice pentru piață
Investițiile străine directe realizate de firmele multinaționale sunt probabil cea mai contraversată formă de globalizare. Există și critici care spun că firmele străine exploatează lucrătorii săraci și lacunele legislației muncii. Problema este că acești critici își bazează critica pe cazurile de abuzuri raportate. Există și cei care au altă părere, și care spun ca investițiile străine aduc capital nou, tehnologie, și locuri de muncă în țările care au nevoie acută de ele și aceste afirmații se bazează pe studii la nivel macroeconomic.
Investițiile directe străine ajutată în mod cert economia locală. Face posibilă creșterea productivității și a producției în sectoarele respective, sporind în același timp venitul național pe măsura reducerii prețurilor și a îmbunatațirii calității și ofertei serviciilor și a produselor pentru consumatori. Investițiile străine nu s-au dovedit a fi benefice numai pentru industria în care s-a investit direct, ci au generat și efecte pozitive colaterale pentru întreaga economie.
I.2.3. Standardul de viață se îmbunătățește
Poate cel mai important efect al investițiilor străine directe este capacitatea de a ridica standardul de viață local. Se estimează, ca aproximativ 80 la sută a investițiilor străine directe făcute astăzi, sunt efectuate de firme care intră pe pietele locale și vând produse acolo și nu de firme care produc ieftin pentru a exporta. Carrefour, de exemplu, deschide supermarketuri și in Brazilia, Citibank deschide noi sucursale în Mexic și Suzuki produce și vinde mașini în India.
Consumatorii locali sunt cei mai mari beneficiari ai acestor investiții. În aproape toate cazurile cercetate consumatorii locali ajung sa beneficieze de prețuri mai mici la produse sau o beneficiază de o gamă mai diversificată de produse, după ce firmele străine au venit în țara respectivă. Prețurile mașinilor în China, de exemplu, au scăzut cu mai mult de 30 la sută in perioada 1995-2001, anii când Ford, General Motors și Honda au intrat pe piață. În Mexic, sloganul firmei Walmart “în fiecare zi prețuri mici” a ajuns sa reducă adaosurile industriei comerțului cu amănuntul în așa măsura încât anumiți analiști sunt de părere că firmă este în mare parte responsabilă pentru reducerea ratei inflației. În India, prețul tuturor bunurilor de larg consum – televizoarelor, aparatelor de aer condiționat, mașinilor de spălat – a scăzut cu aproape 10 la sută în 2001, după ce firme străine au intrat pe piață.
Prețurile scad pentru că firmele străine îmbunătățesc eficiența și productivitatea sectorului în cauză prin introducerea de capital nou, tehnologie, know-how și prin determinarea firmelor locale mai puțin eficiente să iși îmbunatațeasca ciclul economic sau să iasă de pe piață. Cu toate că anumite firme vor pierde cota de piață, consumatorii la urma urmei beneficiază prin scăderea prețurilor de îmbunătățirea standardului de viață. Să luam în considerație industria auto indiană. Pȃnă la începutul anilor 1980, piața locală era dominată de 2 producători ineficienți: Hindustan Motors (HM) si PAL, care ofereau numai 2 modele de mașini bazate pe technologia anilor 1960 la prețul de aproximativ 20,000 dolari. În 1983, guvernul a permis firmei Suzuki să facă un joint-venture cu Maruti Udyog, o firmă cu capital de stat. În câțiva ani, 8 noi modele au fost puse în vânzare și calitatea tuturor mașinilor pe piață a crescut, inclusiv a celor produse de HM si PAL.
Guvernul a ridicat mai multe bariere din calea investitorilor străini în 1992 și, ca urmare, 12 noi producători au intrat pe piață. De atunci nivelul de productivitate a crescut în întregul sector, în anumită măsură și datorită ieșirii de pe piață a firmei PAL. Astazi cel putin 30 modele de mașini se vând in India, prețurile în toate segmentele de piață au scăzut dramatic, în medie cu 8-10 la sută în fiecare an. Ca rezultat, cererea locala a crescut vertiginos și industria s-a triplat.
I.2.4. Se creează locuri de muncă
Există critici la adresa investițiilor directe, făcute de firme care caută să investească în producția de produse ieftine care urmează să fie exportate. S-a constatat totuși că și asttrăine au intrat pe piață.
Prețurile scad pentru că firmele străine îmbunătățesc eficiența și productivitatea sectorului în cauză prin introducerea de capital nou, tehnologie, know-how și prin determinarea firmelor locale mai puțin eficiente să iși îmbunatațeasca ciclul economic sau să iasă de pe piață. Cu toate că anumite firme vor pierde cota de piață, consumatorii la urma urmei beneficiază prin scăderea prețurilor de îmbunătățirea standardului de viață. Să luam în considerație industria auto indiană. Pȃnă la începutul anilor 1980, piața locală era dominată de 2 producători ineficienți: Hindustan Motors (HM) si PAL, care ofereau numai 2 modele de mașini bazate pe technologia anilor 1960 la prețul de aproximativ 20,000 dolari. În 1983, guvernul a permis firmei Suzuki să facă un joint-venture cu Maruti Udyog, o firmă cu capital de stat. În câțiva ani, 8 noi modele au fost puse în vânzare și calitatea tuturor mașinilor pe piață a crescut, inclusiv a celor produse de HM si PAL.
Guvernul a ridicat mai multe bariere din calea investitorilor străini în 1992 și, ca urmare, 12 noi producători au intrat pe piață. De atunci nivelul de productivitate a crescut în întregul sector, în anumită măsură și datorită ieșirii de pe piață a firmei PAL. Astazi cel putin 30 modele de mașini se vând in India, prețurile în toate segmentele de piață au scăzut dramatic, în medie cu 8-10 la sută în fiecare an. Ca rezultat, cererea locala a crescut vertiginos și industria s-a triplat.
I.2.4. Se creează locuri de muncă
Există critici la adresa investițiilor directe, făcute de firme care caută să investească în producția de produse ieftine care urmează să fie exportate. S-a constatat totuși că și astfel de investiții sunt pozitive pentru economiile locale pentru că crează locuri de munca și determină creștere economică, fără să amenințe firmele locale prin concurență. Investițiile directe în India, de exemplu, au contribuit la crearea unei industrii de software de mai mult de 10 miliarde dolari pe an, care angajează mai mult de 500.000 de oameni ce desfașoară munci de înaltă calificare pentru firmele străine. Estimările sugerează că acestă cifră va atinge 3.000.000 de locuri de muncă până la finele lui 2014.
În Mexic, firmele străine de-a lungul graniței americane angajează 1.100.000 de muncitori, care asamblează bunuri electronice și alte bunuri pentru export în Statele Unite. În China, firmele multinaționale au determinat creșterea sectorului de bunuri de larg consum care acum angajează 863.000 de oameni și generează 1,7 miliarde dolari pe an în venituri nete din export.
Firmele străine, indiferent dacă sunt orientate către export sau nu, plătesc salarii care sunt cel puțin egale sau de multe ori mai mari decât salariile oferite de competitorii locali. Salariile în India în sectorul de delocalizare (outsourcing) a procesului de afaceri, de exemplu, sunt 50 la 100 la sută mai mari decât cele în sectoarele similare care solicită calificații identitice sau similare.
Firmele care fac investiții străine și sunt orientate catre export nu amenință producătorii locali deoarece firmele străine nu concurează pentru cota de piață internă. Pe de altă parte, firmele locale pot să profite de pe urma acestei situații acționând ca furnizori locali pentru aceste firme. De asemenea, firmele locale pot câștiga dacă ajung sa copieze firmele străine, dacă preiau technologia și know-how-ul cum au procedat firmele locale chineze producătoare de bunuri de consum și firmele de informatică și servicii de outsourcing din India.
I.3. Argumente pro și contra pentru ISD
În cadrul valului de globalizare a economiilor naționale, criticii investițiilor străine directe argumentează că investițiile sunt o formă de neocolonialism prin care se prezervă statutul de dependență a țărilor care nu fac parte din clubul țărilor dezvoltate. Alt argument este că investițiile străine directe se concentrează asupra sectorelor de conomie care sunt intensive în forță de muncă și nu asupra acelora care sunt tehnologic avansate și că dimpotriva se submineză sectoarele acestea avansate pe plan local.
Pe de altă parte firmele străine ce acționeză într-un mediul instituțional slab utilizează la scară largă practici de afaceri restrictive, în vederea prevenirii întrării noilor firme intr-un anumit sector. Acestea includ achiziția potențialilor competitori, prețuri de dumping, contracte restrictive cu furnizorii și distribuitori p entru a nu stoca produse competitive, monopolizarea know-how-ului prin patentare și achiziția drepturilor de licențe care nu sunt apoi folosite, lobby pentru bariere tarifare ridicate si lobby pentru costuri ridicate într-un anumit sector.
Încă un argument este ca șomajul în loc sa scadă, pe termen lung este în creștere. De asemenea, societațile multinaționale sunt acuzate că exclud cetațenii țării gazdă de la poziții manageriale și că scot profituri nejustificate folosind tehnica prețurilor de transfer. În ultimul timp a aparut încă o temere: societațile multinaționale transformă țările gazdă în “oaze ale poluării de mediu”, investind cu precădere în acele industrii care în țările de origine au un impact ecologic negativ ridicat.
Cel mai pronunțat efect al competiției asupra fluxurilor de investiții este înghețarea reglementarilor de mediu la un nivel mai scăzut de protecție. Țările se tem că prin luarea unei decizii unilaterale referitoare la creșterea standardelor de mediu o să riște să piardă un avantaj competitiv în favoarea unor țări cu reglementări având standarde mai scăzute. Cu alte cuvinte, angajamentele de mediu îsi pierd valoarea pentru motive care sunt legate de atragerea investițiilor.
Globalizarea economică a extins foarte mult oportunitățile capitalului să externalizeze costurile impuse de restrictiile legate de protecția mediului asupra țărilor sărace, prin exportul deșeurilor și a factorilor de poluare. Aceasta a fost o practică destul de intâlnită printre firme care de exemplu au transferat aceste probleme în țările din Asia de Sud-Est. De exemplu: Japonia și-a redus capacitatea de prelucrare a aluminiului la intern de la 1,2 milioane tone la 140,000 tone și acum importă 90% din aluminiul de care are nevoie. Ceea ce implică aceasta în termeni umani este sugerat de un studiu de caz al Asociației firmelor filipineze de Topire si Prelucrare a Aluminiului (PASAR).
PASAR administrază o fabrică de prelucrare a cuprului finanțată de capitalul japonez în Filipine, provincia Leyte, a cărei produse finale sunt exportate exclusiv către Japonia. Fabrica ocupă 160 de hectare de pământ expropiat de guvernul filipinez la prețuri de nimic. Gazul și apa reziduală industrială conțin concentrații inalte de boriu, arsenic, metale grele și sulf, care au contaminat sursele de apă, au redus veniturile provenind de la pescuit și veniturile din culturile de orez, auadus daune pădurilor și au dus la creșterea bolilor respiratorii printre populația locală. Casele, stilul de viață și sănatatea acestora au fost sacrificate ca urmare a funcționării acestei fabrici si acum viața lor depinde de angajarea în conditii de part-time, pentru a presta activități periculoase în această fabrică. Firma a prosperat.
Economia locală a înregistrat o creștere econimică spectaculoasă. Japonezii au acum un furnizor de cupru, care țării lor nu aduce absolut nici o daună de mediu. Populația săracă locală – care în viziunea economiștilor sunt beneficiarii principali a creșterii economice ca urmare a funcționării acestei fabrici – a ramas efectiv la mila acestei intreprinderi pentru că alternativele au dispărut – în acest proces a pierdut mijloacele de existență pe care le aveau inainte și au suferit probleme de sanatate ireparabile. Guvernul filipinez este mulțumit pentru că iși poate plăti datoria externă față de Japonia care a fost necesară pentru finanțarea construcției infrastructurii pentru fabrica. Japonezii se auto-felicită pentru îmbunătățirea mediului în Japonia și pentru asistența generoasă acordată tăriilor sărace (precum Filipine) pentru a le ajuta să obțină un PIB mai mare..
Nu este nimic special legat de acest caz, in afara faptului că a fost documentat. Sunt mii de astfel de cazuri, ilustrând realitatea similară colonialismului care vine din partea marilor corporații ca urmare a globalizării. Publicația ‘Economist’ care este un susținător înfocat al globalizării argumentează cei care critică aceste practici nu fac altceva decât să priveze pe cei săaci de oportunitățile economice ce li se oferă. Poate că nu nici o o idee nu este mai bine ancorată în cultura politică modernă, decât credința că creșterea economică este cheia satisfacerii celor mai importante nevoi umane, incluzând eradicarea sărăciei și protejarea mediului exterior. Oricine încearcă să vorbeasca de riscuri ale creșterii datorate limitelor impuse de mediu, va fi automat catalogat ca oponent al eradicării subdezvoltării. De aceea marea majoritate a cercetătorilor de mediu învocă necesitatea unui “alt fel de creștere economică”, cu toate ca nu deloc clar care ar fi forma acesteia.
Economistul Jan Tinbergen, laureat al premiului Nobel, si colegul său Roefie Hueting, sugerează că ar fi doua modalități ca o economie sa crească. Unul ar fi să se creasca numărul celor angajați. Celălalt este de a crește productivitatea muncii a celor deja angajați. Din punct de vedere istoric vorbind, creșterea în productivitatea muncii a fost cea mai mare sursa de creștere. Aproximativ 70% din cresterea productivității a fost reflectată în 30% din totalul activității economice determinată de următoarele sectoare: petrol, petrochimie, de prelucrare a metalelor, agricultură chimicinsensivă, utilități publice, construirea de drumuri, transport, minierit – deci în special industriile care cel mai rapid uzează resursele naturale și generază cea mai marea parte a deșeurilor toxice și consumă o mare parte din rezervele de energie neregenerabila.
Chiar și beneficiile fiscale sperate de țara gazdă sunt de multe ori evitate cu succes de firmele investitoare. De multe ori, firmele multinaționale nu sunt supuse impozitării efective datorită abilitații lor de a exploata prețurile de transfer și alte metode în vederea minimalizării datoriilor. O varietate de factori pot face ca investițiile străine directe să aibă un impact negativ asupra țării gazdă. Impactul investițiilor străine depinde de sectorul în care investițiile au loc și de mediul legislativ, social și economic în care investițiile au loc.
Din perspectiva țării gazdă, se pot enumera următoarele beneficii potențiale de bază:
1. Investițiile străine directe promovează creșterea economică și productivitatea ridicată
2. Investițiile străine directe sunt o sursă de monedă forte pentru țările în curs de dezvoltare (acestea pot fi forme diferite de aranjamente financiare, care pot fi contribuții in bani, materiale sau proprietate). Cel mai mare avantaj este faptul că datoria externa a țării nu crește prin acest tip de contribuții
3. Investițiile străine directe contribuie la transferul noilor tehnologii, de know-how, aptitudini manageriale, împreuna cu aptitudinile de marketing a investitorului străin
4. Investițiile străine directe promovează comerțul internațional prin legături orizontale cu sucursalele firmelor mamă, ceea ce duce la creșterea competiției pe piața țării gazdă, promovează proiecte de joint-venture cu partenerii locali și exista și un potențial de se stabili relații în domeniul cercetări și dezvoltări cu universităti locale și centre de cercetare.
5. Capitalul sub forma de investiții străine directe de capital este forma cea mai benefică pentru economia țării receptoare, datorită efectelor pozitive de durată asupra economiei domestice (nu sunt volatile ca alte forme de capital)
6. Crearea de locuri de muncă bune și aportul prin asta la creșterea cereri solvabile
7. Se crează competiție pentru firmele locale și le forțează să se restructureze, să devină competitive sau să dispară
8. Formarea veniturilor statului
9. Beneficii rezultate din creșterea productivității pentru consumatorii locali sub forma prețurilor mai scăzute și a calitate a produselor și a serviciilor sporite.
Sunt și anumite dezavantaje ale atragerii investițiilor străine în cazul unui mediul instituțional slab și ineficient:
• Firmele atrase vin să investească în dorința să obțină venituri suplimentare din crearea structurilor monopoliste și sunt atrase exact de mediul instituțional slab și manipulabil
• Aceste investiții au mai degrabă un efect negativ asupra societății respective în termeni de dezvoltare socială (chiar dacă în termeni de creștere economică nominală se asistă la o creștere)
• Firmele multinaționale care acționează într-un mediu instuțional slab sunt periculoase chiar și pentru firmele locale competitive datorită puterii relativ mari pe care o au
Indiferent de opinie, experiența a arătat că investițiile directe străine au avut per total mai degrabă un impact pozitiv și nu au provocat dezechilibre în economia și societatea țărilor gazdă. Ele chiar duc la o productivitate sporita și sunt catalizator pentru atragerea altor investiții cu efecte economice global pozitive.
CAPITOLUL II
SOCIETĂȚILE TRANSNAȚIONALE ȘI ISD
II.1. Rolul STN în accentuarea procesului de globalizare
Prin natura sa, corporatia transnationala detine active valoroase: tehnologie, management competitiv, sisteme de productie internationala, acces la marile piete, marci recunoscute etc, toate acestea încorporând rezultatele dezvoltarii propriei entitati dar si ale progresului mondial. Prin investitiile straine directe o parte din acestea pot fi transferate unitatii locale si, în mod direct, economiei tarii-gazda.
Una dintre cele mai importante contributii ale investitiilor straine directe la dezvoltarea economica a tarii-gazda este considerata a fi transferul tehnologiilor performante. Acesta este deosebit de necesar, în special tarilor mai putin dezvoltate care, prin definitie, se afla la mare distanta privind generatiile si nivelul de aplicare a tehnologiilor. O mare pondere din inovatiile tehnologice se realizeaza în cadrul corporatiilor transnationale, deoarece ele au puterea financiara de a sustine activitatile costisitoare de cercetare-dezvoltare dar si de a le aplica, în conditii de profitabilitate, prin distributia produsului finit pe marile piete. Tehnologiile nu pot fi comercializate întotdeauna ca un produs fizic, iar proprietarii lor nu sunt uneori de acord nici sa le ofere prin contract de licentiere, datorita faptului ca ele pot fi copiate si utilizate de cei care nu au investit în dezvoltarea lor.
Cu toate acestea, investitiile straine directe pot aduce o contributie importanta transferului de tehnologie si know-how-ului asociat acesteia. Astfel, contributia investitiilor straine directe, din punct de vedere tehnologic, în economia tarii-gazda68 se poate realiza sub urmatoarele forme:
– pot introduce o tehnologie care nu a mai fost utilizata în economia locala si, în felul acesta, aparitia, productia si consumul unui nou produs;
– pot genera introducerea si dezvoltarea de noi cunostinte tehnice de operare cu noua tehnologie
– noile tehnologii si produse pot duce la dezvoltarea inovatiei locale, adaptata mult mai bine specificului local.
Datorita costurilor ridicate de obtinere a noilor tehnologii, transferul acestora este foarte dificil. De cele mai multe ori, corporatia tinde sa transfere rezultatele inovatiei nu si capacitatile inovative, mai ales în tarile în curs de dezvoltare. În acest fel, întregul proces tehnologic este „trunchiat” la nivelul retelei internationale, o tara beneficiind de tehnologia aferenta doar pentru una sau mai multe etape din procesul de productie. Exista o conditie determinanta a gradului de transfer al tehnologiei prin investitiile straine directe, aceasta fiind legata de capacitatile tehnice si antreprenoriale pe care personalul autohton le detine pentru a opera cu noile tehnologii si de a le face profitabile. De aceea, pe lânga transferul tehnologiilor fizice, o investitie straina directa poate genera transferul de inovatie sub forma tehnologiilor manageriale care pot patrunde, fie prin asocieri mixte realizate în tara -gazda, fie prin migratia personalului de la filialele straine catre firmele locale.
Dezvoltarea relatiilor de antreprenoriat în tara -gazda, ca rezultat al prezentei investitiilor straine directe, reprezinta un alt efect asupra dezvoltarii economiei nationale. Cererea pentru produsele si serviciile locale din partea filialei straine conduce la întarirea si dezvoltarea firmelor locale, la cresterea calitatii serviciilor si produselor oferite la nivelul standardelor impuse de colaboratorii transnationali. Relatiile de antreprenoriat au devenit tot mai importante de-a lungul timpului, cu consecinte favorabile privind transferul de tehnologii si cunostinte manageriale. Efectele favorabile ale investitiilor straine directe se resimt si asupra gradului de ocupare al fortei de munca din tara-gazda, însa diferentiat, în functie de sistemul de activitate în care investitiile straine directe opereaza.
De cele mai multe ori, companiile transfera tehnologii performante în care utilizarea factorului uman este tot mai redusa. Tarile în curs de dezvoltare, care se confrunta cu cote ridicate de somaj, nu vor resimti efectele noilor investitii, deoarece tehnologiile nu sunt adaptate la cerintele acestei piete, respectiv de exploatare intensiva a fortei umane. În schimb, în industriile prelucratoare si de servicii, gradul de ocupare al fortei de munca autohtone, specializat în domeniu, este cel mai ridicat. În plus, investitiile straine directe pot contribui la dezvoltarea resurselor umane prin programele de pregatire pe care le desfasoara în cadrul personalului propriu, ceea ce conduce la cresterea gradului de pregatire a populatiei. De multe ori, investitorii straini angajeaza personal autohton în pozitiile de conducere de nivel mediu sau chiar de top, deoarece acestia sunt mai familiarizati cu mediul de afaceri, cu preferintele consumatorilor locali si obiceiurile din tara-gazda. Acestia vor beneficia de cele mai bune programe de pregatire profesionala care în timp pot fi transferate unitatilor locale si personalului acestora. Diseminarea practicilor corporatiste în rândul populatiei locale conduce la cresterea gradului de specializare a acesteia, cu efecte deosebit de favorabile pe termen lung, deoarece o populatie specializata tinde sa atraga, în timp, forme superioare de externalizare corporatista, acesta fiind unul din aspectele luate în considerare la alegerea localizarii investitiilor în cautare de eficienta.
Investitiile straine directe încurajeaza competitia în acele tari în care exista firme locale care opereaza în acelasi sector de activitate. În tarile dezvoltate, investitiile straine directe se afla oricum într-o competitie strânsa, atât la nivelul corporatiei, cât si al filialelor sale. În schimb, tarile în curs de dezvoltare detin piete în care sectoarele de activitate sunt dominate de firme locale aflate pe pozitii de monopol sau oligopol, prin „puterile” oferite de guvernele lor. Cu toate acestea, o investitie straina directa puternica va determina firmele locale sa faca eforturi mai mari pentru a-si mentine pozitia, îmbunatatindu -si produsele si serviciile oferite. Pe de alta parte firmele mici, mai putin eficiente, vor fi scoase din lupta daca ele nu se aliniaza la conditiile impuse de competitie.
Distributia veniturilor în cele mai multe din tarile în curs de dezvoltare este mult mai inegala decât în tarile dezvoltate. Caile prin care investitiile straine directe pot modifica aceasta situatie sunt prea putin evidente. Se poate aprecia totusi ca prin introducerea unor noi tehnologii si cunostinte, prin pregatirea capitalului uman în domenii care nu erau disponibile în tara -gazda, este probabil ca acestea sa conduca la o distributie mai putin inegala, atâta timp cât acumularile capitalului uman tind sa genereze un impact egalizator asupra distribuirii veniturilor. Rezultatele sunt evidente, în special în cazul investitiilor straine realizate în industrii care utilizeaza intensiv forta de munca: salariile vor creste iar impactul asupra distribuirii veniturilor tinde, pe termen lung, sa fie pozitiv.
II.2. Politici de stimulare a ISD
Țările pot atrage investiții străine în multe feluri. Pot pur și simplu să liberalizeze condițiile pentru intrările de capital fără a mai face altceva. Pot să promoveze investițiile în general, fără să încerce să atragă un anumit tip de investiții, în funcție de tipul de tehnologie folosit, de exemplu. Sau, pot să promoveze investițiile mai selectiv, punând accent pe activitați, tipuri de investiții sau tipuri de investitori. Atractivitatea unei țări pentru investiții străine depinde în principal de factorii economici sintetizați în următorul tabel:
Tabel nr. 1 – Determinantele economice ale unei ISD
Având acești factori în vedere este util să se facă uz de politici promoționale pentru a atrage investitorii, în special acum, când concurența pentru investiții străine directe devine mai acerba și atunci când investitorii devin mai pretențioși. Investiții străine directe se pot promova prin:
• Reducerea obstacoleleor din calea ISD prin eliminarea restricțiilor legate de stabilirea, înregistarea și operarea sucursalelor străine.
• Îmbunătățirea standardelor de tratament a investitorilor străini prin oferirea unui tratament nediscriminatoriu față de investitori domestici sau față de alți investitori străini
• Protecția investitorilor străini prin reglementarea compensărilor în caz de naționalizare sau expropiere, reglementarea disputelor ca și garantarea transferului de fonduri.
• Promovarea intrărilor de investiții străine directe prin măsuri care să îmbunatațeasca imaginea țării, care sa ofere informații despre oportunitați de investiții, care sa ofere stimulente legate de anumite locații, să faciliteze investițiile directe străine prin îmbunătățiri instituționale și administrative
• Prin oferire de stimulente în vederea efectuării investițiilor.
Guvernele țărilor recipiente de investiții sunt în mod natural interesate în atragerea capitalului străin, împreună cu technologia și capacititațile manageriale care le însoțesc. Companiile străine pot obține o mulțime de exonerari fiscale, de exemplu: reduceri de taxe la import, subvenții pentru teren și energie și alte facilitați, acestea fiind oferite de țările doritoare de capital crezând că acesta este modul de a atrage cât mai multe firme multinaționale. Pentru fiecare loc de muncă creat, aceste stimulente pot ajunge și pe la suma de 200.000 dolari
O dată cu transformarea atragerii de ISD într-o prioritate a politicii economice în multe state, atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare, semnificația utilizării stimulentelor a dobândit noi dimensiuni și noi sensuri. Aceasta, deoarece dacă alți factori locaționali nu pot fi ameliorați prin intervenția pe termen scurt a guvemelor, stimulentele se pretează unei manipulări, în aparență, facile pentru atingerea anumitor deziderate economice prin intermediul ISD.
Ȋntr-o succintă definiție, stimulentele investiționale îmbracă forma oricărui avantaj economic comensurabil acordat unor anumite categorii de firme sau, în mod specific, unor firme cu scopul încurajării inducerii la nivelul acestora a unui anume comportament, dezirabil din perspectiva țării-gazdă. Efectul stimulentelor este acela de a spori rata de rentabilitate a unui proiect investițional, de a reduce sau redistribui costurile, respectiv riscurile sale. Stimulentele investiționale sunt mai degrabă acceptate în practică decât în teorie. Există totuși și argumente de natură teoretică pentm utilizarea stimulentelor, principalul fiind acela de corectare a imperfecțiunilor pieței în situațiile în care ea nu poate capta beneficiile ce rezultă din extemalitățile pozitive ale producerii unui bun sau a unui serviciu. Extenalitățile pozitive sau efectele de antrenare care apar sub forma creării și difuzării de tehnologii noi, a ridicării nivelului de calificare a fortei de muncă, precum și sub forma atragerii de investiții străine conexe.
După cum se arată într-un comentariu al OCDE, stimulentele acordate investitorilor străini nu pot crea în mod artificial un climat economic favorabil, ele nu pot compensa nivelul redus al infrastructurii sau problemele legate de forta de muncă. lată de ce diferența specifică pe care o pot oferi stimulentele se poate naște și poate acționa cu atât i mai mult cu cât condițiile investiționale din țările concurente sunt mai apropiate i de standardele intemaționale. în astfel de situații, dacă o țară oferă stimulente, iar o alta nu, investitorul poate opta pentru prima în virtutea stimulentului acordat. în concurența directă, stimulentele se pot dovedi eficace.
Ȋn ceea ce privește stimulentele, acestea pot fi extrem de diverse, ele fiind determinate în ultima instanță de interesul pentru atragerea de investiții strâine – cu cât interesul este mai mare, cu atât stimulentele sunt mai generoase. Dintre stimulente se remarcă:
participarea cu titlu gratuit la capital de pânâ la 50% (uneori și peste) din valoarea proiectului, în condițiile satisfacerii unor cerințe vizând domeniul în care se investește, durata investiției, mărimea producției, numărul de locuri de muncă create;
acordarea gratuită de teren;
vânzarea terenului la preț subvenționat;
închirierea de terenuri sau clădiri cu o perioadâ de grație în care nu se plătește chirie;
posibilitatea cumpărării de terenuri sau clădiri pentru care investitorul nu plătește impozit pe proprietate o perioadă de timp;
suportarea de către agenția de promovare a investițiilor străine a cheltuielilor legate de transportul și instalarea echipamentelor și utilajelor;
repararea și modemizarca clădirilor existente pe cheltuiala agenției de promovare a investițiilor străine;
acordarea de credite cu dobândă bonificată la începutul proiectului de investiții;
acordarea unor perioade de grație la creditele luate de investitorul străin;
acordarea de garanții guvemamentale;
sprijinirea investitorului în atingerea mai rapidă a unei mase critice a productiei prin subvenționarea cheltuielilor cu forța de muncă;
participarea guvernului, prin intermediul agenției de promovare a investițiilor străine, la capitalul societății comerciale;
finanțarea pregătirii personalului angajat de investitorul străin;
subvenționarea salariilor personalului angajat de investitorul străin;
numirea unei persoane de la agenția de promovare a investitiilor străine care va însoți investitorul străin în toate demersurile sale legate de realizarea investiției;
realizarea, pe cheltuiala agenției de promovare a investițiilor străine, a studiilor de marketing sau a celor legate de protecția mediului pentru investitorul străin.
Cu toate că țările oferă o mulțime de stimulente în vederea atragerii investițiilor străine directe, ele se tem de multe ori de firmele multinaționale. În încercarea de a proteja industria națională și de a se asigura că învestițiile străine sunt în folosul economiei naționale, multe din aceste țări restricționează felul în care firmele multinaționale operează pe teritoriul lor.
Conform unor cercetări, atât stimulentele utilizate în vederea atragerii de noi investiții, cât și restricțiile împuse firmelor sunt inefective. Chiar mai rău, acestea sunt de cele mai multe ori contraproductive, costând guvernele milioane de dolari anual, protejând firme ineficiente, și scăzând standardele de viață și de productivitate. Indiferent de regimul politic, de industria sau perioada analizată, țările pot beneficia în mare măsură de investițiile străine directe. Pentru a profita pe deplin, țările recipiente de investiții străine directe trebuie să își întărească fundamentul economiei lor, încluzând infrastructura, sistemul juridic și mediul instituțional și cel competițional.
II.3. Impactul globalizării asupra ISD
Fluxurile de investiții străine directe și corporațiile transnaționale joacă un rol din ce în ce mai important în internaționalizarea structurilor productive în economia contemporană. Acestea alături de capitalul autohton participă direct la procesul de reproducție și dezvoltare a economiilor naționale și contribuie considerabil la sporirea competitivității acestor economii. Acest proces are o gamă întreagă de consecințe atât pentru firmele investitoare cât și pentru statele receptoare de investiții. Abordarea fenomenului investițiilor străine directe din unghiul de vedere al țărilor gazdă presupune cu necesitate evaluarea impactului și al efectelor pe care le induc în economie ISD și operațiunile firmelor cu capital străin. Evident că pentru fiecare țară efectele investițiilor străine pot fi diferite, în funcție de o serie de factori. Important este că fiecare țară în care se efectuează investiții străine este interesată în realizarea politicii economice proprii, obiectivul strategic al căreia este asigurarea creșterii economice și sporirea nivelului de trai a populației. În cazul în care strategia de dezvoltare a țărilor receptoare presupune inclusiv realizarea unor politici active de încurajare a influxurilor de capital străin la fel și funcționarea unui mediu de afaceri concurențial, efectele pozitive ale investițiilor străine vor fi mai înalte.
Existența unui potențial impact pozitiv al investițiilor străine directe asupra bunăstării și creșterii competitivității țărilor receptoare este pe deplin recunoscută. Coordonatele unui astfel de impact fac obiectul a numeroase studii, dezbateri publice și lucrări de specialitate. Rezultatele sunt exprimate prin aportul capitalului străin la generarea de resurse productive, sporirea volumului și calității utilizării acestor resurse, a competitivității produselor fabricate pe noi piețe de desfacere, etc. Sigur în interpretarea rezultatelor apar diverse păreri și opinii. Adepții neoliberalismului economic susțin eficacitatea impactului pozitiv al ISD indiferent de condiții, antiglobaliștii vor respinge apriori un astfel de impact, iar adepții unui al treilea curent consideră că concluziile trebuie formulate pe baza unor analize pe cazuri și situații concrete. Astfel conform acestui ultim curent de gândire are loc repartizarea efectelor și a gradului de competitivitate între emitenții de ISD și economiile primitoare. Factori ce acționează în acest sens sunt: interesele și strategiile adoptate de firmele investitoare, caracterul și particularitățile mediului de afaceri în care ele operează, politicile și tacticele economice specifice țărilor receptoare de investiții străine.
În general se afirmă că multe economii sunt dependente de activitățile corporațiilor transnaționale în calitatea acestora de furnizori de resurse și capital financiar, de intermediari către piețele externe, de generatori de resurse valutare (prin exporturi de mărfuri și servicii), competențe de management și marketing performant, de creare de noi locuri de muncă și creștere a nivelului de pregătire profesională a forței de muncă, de importatori de tehnologii moderne și avansate. Dar tocmai datorită complexității procesului de atragere a ISD nu pot fi făcute aprecieri definitive privind caracterul pozitiv sau negativ al acestor afirmații. Problema evaluării impactului este una de natură deosebit de complexă. Fiecare parte își urmărește obiectivele sale proprii și în consecință fiecare țară are o poziție unică în calitate de receptor de ISD și își adoptă și dezvoltă propria politică față de capitalul străin. În cazul statelor cu economie în tranziție analizele s-au axat, mai cu seamă, pe determinarea dimensiunilor sectorului străin, a gradului de pătrundere a acestuia în economie, pe analiza eficienței activității firmelor străine, inclusiv prin comparație cu firmele cu capital local.
Un prim efect direct și evident al influxului de ISD constă în însăși volumul efectiv al capitalului străin ca sursă externă de investiții. Firmele transnaționale prin activitatea lor oferă resurse financiare considerabile, care se utilizează în calitate de investiții, iar activele create aducând noi profituri pot fi reinvestite. Pentru țările din Europa Centrală și de Est este evidentă necesitatea realizării de ISD dat fiind faptul că după 1990 acestea se confruntă cu criza structurală care necesită crearea de noi capacități de producție și modernizarea celor existente Amplul procesul de privatizare declanșat în statele cu economie în tranziție necesită resurse enorme de capital financiar, iar investitorii străini pot contribui în acest sens mobilizând surse mari de bani pentru achiziții, dar și pentru investiții ulterioare în vederea eficientizării activității întreprinderilor privatizate.
Este important de mentionat, că investițiile într-un domeniu de activitate pot, la rândul lor să atragă investiții ale unor firme străine asociate cu genul concret de activitate sau investiții ale unor firme concurente. Companiile asociate fiind interesate de menținerea unor colaborări strânse cu vechii lor clienți vor investi în economia gazda, punând la dispoziția marilor investitori diferite tipuri de producție intermediară, componente și subansambluri. La fel majorarea intrărilor de capital străin poate fi rezultatul unei lupte concurențiale între firmele străine mari, care vor lupta pentru extinderea activităților proprii pe noile piețe.
Investițiile străine stimulează și generează efecte de antrenare în restul economiei, inclusiv la nivelul agenților autohtoni. Activitățile multor investitori străini duc la o cooperare între aceștia și agenții economici locali. Investițiile străine directe reprezintă nu numai o sursă de capital, ci și o metodă de atragere în economiile receptoare a tehnologiilor avansate. Aportul tehnologic pe care capitalul străin îl aduce cu sine reprezintă un factor important al impactului ISD. Este știut faptul că firmele mari transnaționale sunt cei mai mari producători și utilizatori de tehnologii avansate. Acestea permanent sunt în căutarea și elaborarea unor noi tehnologii performante, asumându-și cheltuieli colosale pentru cercetare-dezvoltare. Prin utilizarea intensivă a acestora aste asigurată ulterior sporirea continuă a productivității factorilor de producție și a valorii profiturilor. Astfel și se explică avantajele pe care le dețin firmele mari pe piețele internaționale. Astăzi tehnologiile sunt considerate drept unul din principalii factori de asigurare a creșterii economice. Transferul de tehnologie generează efecte pozitive prin stimularea inovării și difuzarea respectivelor tehnologii la nivelul firmelor locale.
Prin tehnologii moderne și know-how, ISD contribuie la depășirea unor obstacole ce stau în calea firmelor locale, privind sporirea performanțelor economice, a competitivității internaționale. Analiza acestui aspect a arătat că procesul de restructurare, retehnologizare și modernizare este inerent și agenților economici locali, care au ca obiectiv creșterea competitivității produselor sau serviciilor oferite pieței. Furnizorii de materii prime și de alte componente sunt impuși să-și perfecționeze tehnologiile proprii, pentru ca producția furnizată să corespundă cerințelor tehnologice aplicate la întreprinderile cu capital străin.
Transferul de competențe manageriale, organizaționale și de marketing reprezintă o altă componentă importantă a pachetului investițional pentru economia gazdă, aceste aspecte fiind decisive pentru punerea în valoare a factorilor de producție existenți pe plan local și a sporirii competitivității producției, iar prin aceasta și a concurenței. Având o practică bogată în domeniul conducerii firmele transnaționale reușesc într-un timp relativ scurt să pună în aplicare noile metode și programe de management. Succesul unui astfel de transfer depinde în mare măsură de nivelul de cultură și pregătire a managerilor din economiile țărilor gazdă. În multe cazuri e nevoie de organizarea unor programe avansate de pregătire a personalului și, în special, a echipei manageriale, care vor conduce și care vor asigura creșterea eficientei activităților întreprinse pe viitor. Aceasta componentă este considerată una calitativă și deși este greu de cuantificat poate totuși fi evaluată prin analize empirice.
Un rol deosebit de important al investițiilor este acela de regulator al gradului de ocupare a forței de muncă. Numărul de locuri de muncă este desigur și el un indicator ce reflectă impactul benefic al ISD. Punerea în funcțiune a unor noi capacități de producție, precum și extinderea celor existente va duce inevitabil la crearea unor noi locuri de muncă.
Pentru țările în dezvoltare și implicit cu rețele externe de distribuție și comercializare foarte modeste una din cele mai mari contribuții a ISD rezidă din deschiderea la noi piețe și prin aceasta la sporirea exporturilor. Pe de altă parte ISD constituie o modalitate de a compensa unele deficiențe pe piața locală și de substituire a importurilor.
La nivelul țărilor central și est europene efectele ISD asupra acestor economii pot fi analizate atât la nivel macroeconomic cât și microeconomic. Efecte macroeconomice La nivelul țărilor din Europa Central și de Est este evidentă necesitatea realizării de ISD dat fiind faptul că după 1990 acestea se confruntă cu criza structurală care necesită crearea de noi capacități de producție și modernizarea celor existente. Țările care au atras un volum semnificativ de ISD sunt evidente efectele concretizate în reducerea volumului de bunuri și servicii importate, îmbunătățirea nivelului tehnic al economiei în ansamblu. Mai mult ca atât capitalul străin va genera creșterea profitul la nivelul economiei naționale, sporirea exporturilor, majorarea vărsămintelor la buget sub formă de taxe și impozite, crearea unor noi capacități de producție la fel și oferirea de noi locuri de muncă pe piața muncii. La nivel microeconomic efectele sunt mult mai concrete și mai vizibile. Astfel accesul la tehnologii avansate, la forme moderne de management și know-how, la piețele de desfacere și pregătire a personalului au fost puternic resimțite de întreprinderile cu capital străin.
Participarea investițiilor străine la procesele de reformă este semnificativă dar nu determinantă cu variații considerabile de la o țară la alta. Prezența unor firme străine puternice pe piața locală poate să însemne înlăturarea de pe piață a firmelor locale, care nu fac față concurenței, dar în același timp pot să contribuie la stimularea acestora în a le determina să caute noi surse decompetitivitate. Generarea unor efecte de demonstrație și de antrenare în restul economiei, la nivelul firmelor locale beneficiare sau furnizoare situate în amonte sau în aval față de ramura în cauză poate să conducă la dezvoltarea unor noi nuclee competitive în activitatea economică. Aceasta reprezintă un motiv în plus să considerăm drept bune sau rele efectele ISD asupra structurilor productive locale. E necesar să judecăm consecințele ISD în cadrul unui set de opțiuni, principii, obiective în funcție de care țara gazdă însăși să poată acționa direcționat pentru atragerea și orientarea ISD într-un sens propriu favorabil. Astfel impactul investiților străine asupra performanțelor economiilor gazdă se realizează la diferite nivele și prin diverse căi. În unele cazuri acest impact poate fi mai mult sau mai puțin pronunțat, alteori chiar negativ totul depinzând de o serie de factori printre care pot fi numiți politica promovată de firma investitoare și politica promovată de țara receptoare de investiții străine. O politică mai deschisă și mai puțin restrictivă, un mediu de afaceri mai atractiv și mai transparent vor conduce la un înalt impact pozitiv al investițiilor străine asupra performanțelor economice și sociale ale țărilor receptoare de investiții.
II.4. STN și rolul lor în configurarea fluxurilor ISD
Deseori se afirma ca un nivel ridicat al investitiilor straine directe într-o tara genereaza efecte de crestere asupra economiei tarii-gazda prin facilitarea investitiilor locale, cresterea consumului, transferul de tehnologie si know-how, prin cresterea exporturilor, etc. În acelasi timp, intrarile de capital prin investitiile straine de portofoliu au ca efect dezvoltarea pietei de capital, a infrastructurii specifice sau reducerea costului capitalului. Indiferent de forma sub care se realizeaza investitiile straine, este cert faptul ca prezenta capitalului strain în economia tarii-gazda contribuie, complementar economisirii locale, la acoperirea, chiar si partiala, a necesarului de finantat dintr-o economie.
Patrunderea capitalului strain este vazuta ca o conditie esentiala a dezvoltarii generale, datorita efectelor de antrenare pe care acesta le propaga în întreaga economie. În plus, capitalul strain genereaza si alte categorii de efecte, care nu îmbraca în mod direct forma financiara. Investitiile straine genereaza îmbunatatirea mediului de afaceri, stimuleaza competitia, contribuie la raspândirea celor mai bune practici ale guvernarii corporatiste perfectioneaza tehnicile si reglementarile contabile, limiteaza capacitatea guvernelor de a introduce politici si reglementari opuse tendintelor internationale. Prezenta lor în economie nu pare a fi întotdeauna benefica, sau nu în toate tarile.
M.Porter, în celebra sa lucrare „Avantajul concurențial al națiunii”, a expus rezultatele cercetării sale de proporții, efectuate în principalele zece țări industrial dezvoltate. El a studiat competitivitatea în mai mult de o sută de ramuri bazate, în cea mai mare parte, pe exportul acestor țări. În lucrarea sa, Porter a ilustrat interacțiunea dinamică dintre strategiile STN și avantajele concurențiale ale țărilor-recipient. În analiza sa, el a încercat să dea răspuns la următoarele întrebări:
De ce corporațiile din anumite ramuri au avut mai mult succes în pătrunderea pe piețele străine, decât cele din alte ramuri?
De ce unele țări au reușit să atragă ISD în ramurile cu valoarea adăugată înaltă, iar în alte ramuri nu?
De ce investițiile STN, în unele țări și sectoare, au depășit considerabil eficiența tehnologică și organizatorică a companiilor locale, și de ce, în alte cazuri, modernizarea industrială nu a avut loc?
Figura 1. „Diamantul lui Porter”
Deși teoria avantajului competitiv este criticată de unii savanți, ea contribuie la explicarea mai reușită a activității transnaționale a companiilor. Teoria se bazează pe patru factori determinanți ai avantajului competitiv, care, împreună, creează așa-numitul „diamant al lui Porter” (Figura 1)
CAPITOLUL III
POLITICA INVESTIȚIONALA A ROMANIEI
III.1. ISD în România
Identificarea potențialului investițional al țărilor reprezintă în contextul actual una dintre problemele importante ale economiei mondiale deoarece investițiile, și în special cele străine constituie unul din factorii esențiali pentru creșterea și dezvoltarea economică.
Fiziocrații recunoșteau și ei necesitatea și rolul investițiilor, însa cheltuielile investiționale, sau avansurile cum le numeau, erau legate în viziunea lor de pamânt și de munca terenului. Părintele economiei, Adam Smith scria: “acumularea capitalului trebuie prin forța lucrurilor sa fie anterioară diviziunii muncii”, deci pentru a munci e necesar să se creeze locuri de muncă, să se investeasca în prealabil. John Maynard Keynes considera că volumul investițiilor,”rezultat al comportamentului colectiv al întreprinzatorilor individuali” este puternic afectat de modificarea venitului dar și de rata dobânzii intr-o măsura mai mică . Prin stimularea cererii,deci a consumului prin masuri fiscale și monetare din partea statului, va creste și volumul investițiilor, conform modelului keynesist. Neoclasicii credeau că reducerea impozitelor și reformele structurale care să ducă la creșterea productivității și la scaderea costului unitar al forței de muncă,vor crește interesul pentru investiții.
III.1.1. Perioada de preaderare
Analiza ISD în România este foarte importantă după 1989 în contextul tranziției de la o economie de piată planificată la o economie de piața liberă si până la stadiul de economie functională declarat în prezent. “Realizând un pas semnificativ prin intrarea pe piața internatională”, România a facut progrese semnificative în atragerea investitorilor străini. Pentru o țara medie, post-comunistă, ISD sunt mai mult decât necesare pentru accelerarea procesului tranziției și pentru a “recupera decalajul semnificativ fată de țarile industrializate” intr-un ritm mai alert și fără a parcurge toate etapele altor țari. Este necesară aplicarea unor modele asupra României.Investițiile se dezvolta diferit de la o țară la alta în funcție de avantajele create de resursele eonomice ale țării, de condițiile sociale interne și de cadrul legislativ atât intern, cât și extern. Este esentială analiza avantajelor competitive ale țării, punctele ei tari, pentru a ști către ce domenii ar trebui alocate preponderent investițiile și ce sectoare ar trebui îmbunatațite.
Dezvoltare economica nu depinde de bogațiile naturale ale tării ci de felul cum acestea sunt exploatate prin investiții, prin progres tehnic și prin competența managerială. România dispune de numeroase resurse, dar cu toate acestea nu s-a dezvoltat pâna nu a conștientizat importanta atragerii ISD și a punerii în valoare a avantajului ei competitiv fata de alte țări.
Când intenționează să facă o investiție în România, investitorii straini țin cont de o serie de avantaje competitive, care sunt determinate de mai mulți factori:
Avantaje determinate de resurse economice:
• Una dintre cele mai mari piețe de desfacere din Europa centrală si estică (peste 22 milioane
de locuitori – a doua dupa Polonia).
• Poziționare atractivă din punct de vedere geografic: permite acces facil la țările din fosta
U.R.S.S., din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, și se află la intersecția a trei posibile
coridoare de transport europene:
Coridorul nr. 4- pentru vehicule motorizate și cale ferată (Berlin-Praga-Budapesta-Arad-Bucuresti-Constanța-Istambul-Salonic)
Coridorul nr. 7- coridor riveran (Constanța-Basarabi-Dunare-Main-Rin);
coridorul nr. 9- pentru vehicule motorizate și cale ferata (Helsinki-Moscova/Kiev-Odesa-București-Constanța-Alexandropolis);
• Retele bine dezvoltate de telecomunicații mobile în sistemele GSM si NMT/LEMS;
• Forța de munca ieftină, cost scazut mult sub media UE și bine pregatită, având serioase
cunoștințe tehnologice, de IT și inginerie;
• Gama variată de materii prime și resurse naturale: petrol, gaze naturale, cărbuni, minerale
metalifere și nemetalifere, teren agricol deosebit de fertil, care mențin active producția
indiferent de disfuncționalitătile din economie;
• Clima, sol fertil, rețeaua hidrografică și potentialul turistic important;
• Rețeaua de căi de transport: autostrada transeuropeană, magistrala feroviara Rin-Main-
Dunare.
Avantaje determinate de factori neeconomici:
• Păstrarea caracterului unitar al statului, deși s-au facut încercări de dezmembrare;
• Stabilitatea politica, care este totuși fragilă;
• Cultura și civilizația română care au la origine modelul occidental;
• Originea latina precum a patru țări din cele fondatoare a UE: Franța, Italia, Spania și
Portugalia.
• Cel mai important avantaj este integrarea în UE în 2007 care dă un plus de încredere
potențialilor investitori.
Avantaje determinate de componenta juridica:
Reglementarea situației investitorilor străini în România are la baza câteva principii fundamentale:
• Libertatea de a alege orice formă sau metodă de investiție;
• Posibilitatea de a investi în orice domeniu și sub orice formă juridică pusă la îndemâna de
lege;
• Tratament egal – corect, echitabil și nediscriminator – pentru investitorii români sau străini,
rezidenți sau nu în România;
• Garanții împotriva naționalizarii, exproprierii sau a oricărei alte masuri cu efect similar;
• Dreptul de a beneficia de stimulii vamali și fiscali stipulați de lege;
• Dreptul de a primi îndrumare la îndeplinirea formalităților administrative;
• Imixtitudinea minimă a autorităților guvernamentale în activitatea investitorilor străini.
Economistul Misu Negrițoiu scria: “România are un avantaj comparativ în resursele umane existente, pregatire generală excelentă si un potential de inteligență impresionantă”, iar Gilbert Vood, președintele Consiliului Investitorilor Străini motiveaza de ce este bine să investesti în România: "românii sunt foarte bine educați, calificați și relativ ieftini, piața este mare ,22 milioane de locuitori și are o poziție geografică bună cu posibilitatea de transport către Europa și Asia Centrala. Apoi, guvernul se străduieste de mulți ani pentru a crea un mediu de afaceri propice, ceea ce se vede în creșterea economică scăderea inflației și stabilitatea politică.”13 Avantajele competitive reale ale țării noastre trebuiesc astfel intens exploatate și dezvoltate la nivelul competiției internaționale.
III.1.2. Impactul procesului de aderare asupra fluxurilor ISD
Evoluția investițiilor străine directe ISD-urilor a fost influențată atât de criza din Europa, cât și de tensiunile politice interne și de modul în care a fost tratată criza de către decidenții de politici monetare și fiscale, după cum au declarat analiștii. Volumul ISD-urilor reflectă atât atractivitatea mediului de afaceri autohton, cât și percepția investitorilor străini. România este dependentă de capitalurile străine pentru finanțarea deficitului de cont curent și a deficitului bugetar, dar și pentru rostogolirea datoriei externe. Iar problema este că nu se observă o îmbunătățire a gradului de acoperire a deficitului extern cu aceste intrări de capital.
Figura 2 – Evoluția ISD în România în perioada 2000-2012 (mld euro)
Sursa: ARIS
Domeniile cele mai atractive pentru investitii
Conform statisticilor, domeniul de care sunt interesați cei mai multi investitori străini este industria. Domeniul de activitate care s-a clasat pe primul loc este industria cu 52%, urmată de servicii profesionale cu 21,7%, comerț 14,9%, transporturi 7,1%, turism 1,8%, construcții 1,7% , ultima fiind agricultura cu un procent de numai 0,9%.Investițiile în sectorul industrial au fost ridicate, deși paradoxal s-a redus substanțial volumul de activitate în acest sector,aceasta deoarece fabricile au fost preluate, vândute bucată cu bucată, iar terenurile ieftine utilizate ulterior pentru construcții.Poziția a doua e ocupată de sectorul comerțului, deși nici acesta nu favorizeaza sporirea eficienței de ansamblu în utilizarea resurselor românești. Trebuie precizat că investițiile în agricultură au scăzut drastic, acest sector ramânând doar pentru localnici, deoarece nu e productiv, există înca agricultura de tip extensiv în România si ar fi nevoie de costuri ridicate pentru a demara o investiție în acest domeniu. Accentul trebuie pus pe sectorul serviciilor, bine reprezentat în ultimii ani, pe dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere, pe IT, pe investiții în domeniile de cercetare, marketing, resurse umane.
Investițiile străine “influențeaza direct potențialul unei economii de a avea o creștere economică susținută”17 și aduce țării în care s-a investit o serie de avantaje de care a beneficiat și România:
Beneficii privind transferul noilor tehnologii, know-how-ul și experienta managerială;
Este promovat comerțul internațional și parteneriatul cu întreprinzătorii locali, astfel și
aceștia evoluează;
Apar efecte pozitive asupra economiei domestice, crește nivelul de viața al populației țării gazdă;
Sunt create noi locuri de muncă și implicit cererea solvabilă crește, beneficiile create fiind de ambele sensuri;
Crește productivitatea factorilor de producție, și astfel scad prețurile și crește calitatea
bunurilor și serviciilor;
Investitorii străini creeaza concurența pentru producatorii locali, astfel are loc un proces de restructurare, de creștere a competitivității acestora, iar în caz contrar de eliminare de pe piață;
Și statul beneficiază prin încasarea taxelor și impozitelor de la investitorii străini, uneori excesive.
Conform unor statistici recente realizate de firma Ernest&Young, România deține 1% din investițiile mondiale și se menține în topul celor mai atractive 15 țări din Europa atât în privința volumului de investiții atrase, cât și a locurilor de muncă rezultate. România a ajuns astfel să-și adjudece o cota de 3,2% din totalul investițiilor realizate în Europa , clasându-se pe locul 11 în topul 15 al principalelor destinații de investiții pe acest continent.
III.2. Cadrul juridic al ISD în România
În condițiile lipsei de capital autohton, corelate cu existența unor disponibilități considerabile de capital în țările dezvoltate, soluția investițiilor externe în țările ex – comuniste devine nu numai necesară, dar chiar absolut indispensabilă pentru economiile naționale. Având în vedere principiul economiei de piață, cererea de astfel de investiții fiind foarte mare iar oferta bine controlată, prețul investițiilor străine nu poate fi decât mai mare și greu de suportat. Succesul acestuia în planul intereselor naționale ale statelor în tranziție depinde în mare măsură de orientarea strategică a acestor factori în corelare și compatibilitate cu factori interni și cu capacitatea de acumulare internă de capital autohton.
Pentru strategiile de tranziție devine o componentă esențială tocmai atragerea și buna orientare a noilor investiții private spre țelurile majore: relansarea economică, crearea economiei de piață și asigurarea bunei funcționalități a acesteia, crearea unor condiții reale de atractivitate a investițiilor străine pe calea consolidării acumulării de capital autohton, impulsionarea procesului de creare de noi întreprinderi private, mai ales în domeniul producției de bunuri necesare pieței deja conturate, externe și interne precum și menținerea deplinului control asupra evoluției pe termen mediu și lung asupra economiei naționale, în scopul asigurării independenței economice și politice, elemente ce vor constitui, multă vreme, coordonate esențiale ale existenței socio-economice a popoarelor.
O atenție deosebită este acordată de investitorii străini infrastructurii din statele central și est-europene, care este apreciată pozitiv în Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia și nesatisfăcătoare în Bulgaria și România.
Impozitarea societăților cu capital străin în totalitate sau chiar parțial se face diferit de la o țară la alta, fluctuând între 30 și 50%. Se aplică politicii de discriminare a investitorilor autohtoni, lucru ce nu poate fi găsit în practicile statelor dezvoltate.
Multe state în cauză aplică investitorilor străini tratamente complet egale cu cele ale investitorilor autohtoni. Chiar dacă la început s-au prevăzut anumite stimulente pentru aceștia, majoritatea statelor central și est europene au renunțat la asemenea facilități și discriminări ale propriilor cetățeni în favoarea străinilor. Anumite facilități sunt acordate doar unor proiecte deosebite la care, în actualele condiții, investitorilor particulari autohtoni nu ar avea posibilități financiare de acces.
În toate statele respective există anumite restricții care însă sunt similare celor practicate de statele OECD, iar statele dezvoltate și investitorii din aceste state nu la consideră ca obstacole și măsuri deranjante.
Cercetări de specialitate efectuate la Institutul Est-European din München relevă că toți investitorii potențiali occidentali intervievați consideră ca factor determinant al evoluției investițiile străine directe în țările de tranziție regimul juridic din aceste țări cu privire la investițiile străine.
III.3. Aspecte critice privind ISD în România
Se poate observa ca ISD au adus României o serie de avantaje, cu toate acestea economiștii consideră investițiile străine cea mai controversată formă de globalizare, “forma de neocolonism prin care se păstrează statutul de dependență al țărilor care nu fac parte din clubul țărilor dezvoltate”.
Explicația este complexa, faptul că țara gazdă în locul beneficiilor așteptate are parte de o serie de inconveniente: devine o oază de poluare, șomajul crește dacă investiția nu e de tip Greenfield ci doar facută prin privatizarea unor întreprinderi, astfel nu se creeaza locuri de munca noi, firma investitoare evită obligațiile fiscale, forța de muncă calificată este exploatată.
Investițiile străine directe au generat în mod evident atât efecte pozitive cât și negative, dar primele sunt dominante. Acestea nu influențează încă substanțial creșterea economică în România deoarece sunt sub nivelul potențial.
Se poate spune că “ ISD nu garantează în sine dezvoltare și prosperitatea populației”, dar în timp ele au avut efecte pozitive asupra economiei românești și au dus la integrarea întreprinderilor românești în rețeaua internațională.
Fiind o tară mijlocie, în curs de dezvoltare, consider că România trebuie să adopte o economie competitivă, deschisă către exterior, să adoptăm un “model de dezvoltare de tip corporatist”, adică statul, întreprinderile și cetățenii trebuie să-și reunească eforturile în vederea creerii bunăstării națiunii.
Politica Guvernului român privind investițiile străine în ultimii ani s-a axat pe restructurarea și privatizarea întreprinderilor de stat, creșterea exporturilor, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, deci pe o politica macro-economică care ține cont de faptul că pentru o bună integrare în economia mondială a țării noastre, este nevoie de atragerea unui volum mare de ISD solicitate de globalizarea proceselor de producție.
România trebuie în primul rând să-și mobilizeze resursele inerne, să le valorifice la
adevaratul lor potențial, pentru a-și forma o piață dinamică, atractivă pentru investitori, deoarece este cunoscut faptul că “ O piață atractivă pentru capital străin, este în primul rând acea piață bună și pentru capital național”. ISD sunt un factor important al creșterii și dezvolării economice, dar este deosebit de important și efortul intern, care ulterior va creea beneficii și pe plan extern, deci interesul investitorilor străini va spori. Astfel este necesară îmbunatățirea structurii exporturilor românești.
Producatorii locali trebuiesc încurajați să producă și să exporte în domeniile în care sunt competitivi, cum ar fi tehnologia informației, deoarece astfel și investitorii vor dori să-și aducă fondurile în firmele din țara noastră dacă indicatorii macroeconomici sunt favorabili. Competitivitatea firmelor locale trebuie să crească și e nevoie de extinderea piețelor de desfacere și de valorificarea marfurilor autohtone la un preț superior celui prezent.
Deoarece pe masura terminării procesului de privatizare este așteptat ca ISD atrase să scadă, se impune îmbunatățirea mediului de afaceri, prin crearea unui sistem de reglementare stabil și mai transparent. Reforma administrației publice trebuie să se accelereze iar reforma din sistemul de justiție trebuie să fie implementată efectiv. Prin eficientizarea instituțiilor statului vor scădea și birocrația și corupția, care sunt principalele bariere de nemulțumire a investitorilor străini. În plus este necesară depolitizarea instituțiilor statului. Deși economia de piață cere cât mai puțin intervenția statului pentru creșterea eficieței, uneori el este un instrument de menținere a stabilității și a ordinii care face ca eventualele mari dezechilibre să dispară.
CAPITOLUL IV
ANALIZA COMPARATIVĂ – ROLUL ISD ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST
IV.1. ISD în Europa Centrală și de Est
Romania a atras anul trecut investitii straine ce au generat 6.157 locuri de munca, in scadere cu 13% fata de anul anterior, cand investitiile straine directe au generat 7.114 locuri de munca in Romania. Pe primele locuri in acest clasament s-au situat Marea Britanie, Franta, Polonia, Rusia si Serbia.
De asemenea, Romania a depasit Ungaria in clasamentul celor mai atractive tari pentru investitii straine in Europa Centrala si de Est in 2014, situandu-se pe locul al treilea in regiune, in timp ce Polonia si Cehia se afla pe primele doua locuri. Cu toate acestea, primele doua clasate se afla pe o tendinta descrescatoare in 2014 fata de 2013, in timp ce atractivitatea Romaniei a crescut cu 2 puncte procentuale. Daca se pastreaza aceasta tendinta, Romania ar putea depasi Cehia in anul 2015, devenind a doua tara ca atractivitate pentru investitorii straini in CEE.
Revenind la investitiile straine atrase, CEE a scazut in preferintele investitorilor in 2013, pe fondul unei cresteri economice lente si a conditiilor economice instabile. Regiunea a atras cu 5% mai putine proiecte de investitii straine directe, in timp ce locurile de munca generate au scazut cu 4%.
Un semn deloc imbucurator in regiune a fost scaderea motorului principal al investitiilor, industria automobilelor. Per total, proiectele de productie s-au mentinut pe prima pozitie in regiune cu 410 proiecte. In acelasi timp, regiunea a inregistrat o crestere cu 55% a proiectelor de cercetare si dezvoltare, ceea ce marcheaza o crestere a valorii adaugate a proiectelor implementate.
Investitiile straine directe (FDI) in Europa au atins cel mai inalt nivel anul trecut, conform European Attractiveness Survey. Raportul, ajuns la a 12-a editie, combina o analiza a investitiilor straine in Europa din ultimul an cu rezultatele unui sondaj efectuat pe un esantion de 800 de executivi de la nivel international privind perspectivele lor asupra evolutiei investitiilor globale in urmatorii zece ani.
In pofida faptului ca Europa se afla doar la jumatatea drumului de iesire din recesiune, anul 2013 a consemnat un nivel record al investitiilor straine directe cu 3.955 de proiecte, in crestere cu 4% fata de cele 3.797 din 2012. Principalele piete in care investitiile straine directe au inregistrat cresteri sunt Marea Britanie, Germania si Franta, in timp ce in pietele din Spania si Europa de Est s-au inregistrat scaderi.
Marea Britanie a ocupat, din nou, prima pozitie cu un total de 799 proiecte de investitii straine directe in 2013, in crestere cu 15% fata de anul precedent. Germania a consemnat, de asemenea, o crestere solida de 12% cu cele 701 proiecte in 2013. Surpriza a venit din partea Frantei, care pare sa-si fi stopat declinul, fiind destinatara unui numar de proiecte de investitii straine directe, in crestere cu 9%.
Totalul investitiilor straine directe in Europa Centrala si de Est, inclusiv in Rusia, a scazut cu 5%. Crearea de noi locuri de munca s-a diminuat cu 4%, in mare parte, datorita deciziilor de reducere a activitatii din partea companiilor auto din Europa de Vest, ca urmare a crizei prelungite si a reducerii nivelului de servicii externalizate.
Investitiile intra-europene reprezinta sursa majora de investitii straine directe in Europa, insa, in materie de investitii per tara, SUA se metine pe pozitia de principala sursa de investitii in Europa. Astfel, in 2013 s-a inregistrat un numar de 1.207 proiecte de investitii dinspre SUA spre Europa, in crestere cu 26%. Nivelul investitiilor SUA in proiecte din Marea Britanie a crescut de la 26% la 27%, aproape dublu fata de concurentul situat pe urmatoarea pozitie – Germania.
Per ansamblu, totalul investitiilor provenind dinspre SUA a inregistrat, totusi, o scadere de 2%. Spre deosebire, investitiile venind dinspre tarile BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) au inregistrat o intensificare semnificativa, cu o crestere de 28% a numarului de proiecte (la 313) si crearea unui numar de 16.900 de noi locuri de munca, in crestere cu 37%. Investitiile provenind din China s-au triplat in ultimii sase ani, iar investitiile din India si Rusia au consemnat un record absolut in 2013.
Sondajul din 2014 include si o analiza privind impactul celor cinci ani de criza si de recesiune asupra investitiilor straine directe in Europa. Comparand situatia din 2009-2013 cu cea din 2004-2008, Europa de Est, care a atras investitii substantiale in anii 2000, a fost marele perdant in urma crizei, cu o scadere de 12% a numarului de proiecte de investitii, in timp ce Europa de Vest a inregistrat o crestere de 19%.
Dintre cele mai importante piete, Germania a fost desemnata castigatoare, cu un numar de proiecte de investitii atrase mai mult decat dublu comparativ cu anul trecut. Marea Britanie a inregistrat o crestere mai modesta a numarului de proiecte de investitii, de 12%, in timp ce Franta a stagnat. Alti "castigatori" din randul pietelor mari au fost Spania, Olanda, Rusia si Irlanda. Primii cinci "perdanti" au fost din randul pietelor Est-Europene, tari ca Romania, Ungaria si Bulgaria, unde toate investitiile s-au redus la jumatate in aceasta perioada.
Sfarsitul recesiunii in Europa a schimbat, de asemenea, perspectiva investitorilor internationali, intervievati in martie 2014, cu privire la intentiile lor de a face investitii in Europa in viitor. Conform sondajului din 2013, doar 39% dintre investitori au declarat ca Europa ar fi o destinatie mai atractiva pentru investitii in urmatorii trei ani, in timp ce 23% au declarat ca situatia se va inrautati. Conform sondajului din 2014, 54% au declarat ca investitiile vor creste, iar un procent de doar 12% au declarat ca acestea vor scadea. Investitorii din Asia au fost chiar mai optimisti, 60% spunand ca sunt increzatori in viitor.
IT&C, sectorul sanatatii & biotehnologia si energia sunt evidentiate de catre investitori ca sectoare cheie care vor sustine cresterea economica europeana in urmatorul deceniu.
Investitorii au subliniat si punctele vulnerabile ale economiei europene, care ar trebui imbunatatite pe termen lung, acestea fiind cresterea mobilitatii fortei de munca si dezvoltarea competentelor, alaturi de simplificarea procesului de reglementare si o mai mare integrare economica.
IV.2. Polonia. Model de creștere economică durabilă și dinamică
În 1989, Polonia a început tranziția de la economia planificată la piață liberă .Tranziția polonezăpoate fi considerată că fiind unul dintre cele mai de succes din fostele țări socialiste în Europa Centrală și de Est. De-a lungul ultimelor două decenii, economia poloneză a cunoscut o creștere rapidă a PIB-ului, care a depășit creșterea țărilor bogate din Europa de Vest. De-a lungul ultimelor două decenii,creșterea PIB-ului polonez a depășit aproape toate țările UE și ca o consecință, PIB-ul pe cap de locuitor s-a dublat .
Dezvoltarea economică și socială a Poloniei din ultimele două decenii a fost determinată de două evenimente extrem de importante: schimbarea de sistem politic și economic și obiectivul strategic de integrare european, impărtășit de toate guvernele , care au subliniat direcția reformelor .
Procesul continuu de convergență între Polonia și Europa de Vest este evident.Cu toate acestea, există încă multe probleme care trebuie abordate pentru a realiza o creștere durabilă în viitor. Sunt necesare reforme structurale suplimentare în domenii cum ar fi finanțele publice, piața muncii și a sistemului de pensii .
Cazul polonez este un model de succes: Polonia este vedeta regiunii în materie de absorbție a fondurilor europene. O divizare administrativă care oferă regiunilor autonomie, oameni bine pregătiți și structuri administrative imune la schimbările de guvern – acestea sunt elementele esențiale care contribuie la acest succes.
Afluxul de fonduri UE a avut o contribuție majoră la atenuarea impactului crizei asupra economiei poloneze, mai blanda decât în celelalte țări europene. De fapt, se estimează că Polonia a fost singura țară din UE ce a atins creștere economică în timpul crizei, cu o rată de creștere anuală a PIB, conform raportului Ministerului Dezvoltării Regionale, de aproximativ 1,5% – în 2009. Politicile promovate de guvernul Tusk au asigurat o creștere economică neîntreruptă, o scădere a deficitului și un control ferm asupra datoriei publice și au convins electoratul polonez să-i dea un vot de încredere. Putem afirmă că unul din succesele politicilor guvernului Tusk se bazează pe gradul ridicat de eficientă ȋn absorbția fondurilor europene. Stabilitatea și voința politică de a atinge acest nivel ridicat de absorbție au jucat un rol important ȋn acest sens.
Polonia 2004-2006
Spre deosebire de România, Polonia a beneficiat încă din 2004 de fondurile europene, datorită faptului că au devenit membri UE mai devreme cu aproape trei ani (la 1 mai 2004). Progresele înregistrate în absorbția de fonduri structurale în perioada 2004-2006 ar trebui să fie evaluate pozitiv, valoarea totală a cererilor depuse plasând Polonia pe a treia poziție în rândul noilor state membre, în spatele Slovaciei și Republicii Cehe. Polonia a menținut un nivel mediu de absorbție în primii doi ani de la aderarea la UE, beneficiind de sprijin în valoare de aproape 6 miliarde de euro, corespunzătoare la 68% din totalul fondurilor alocate pentru perioada 2004-2006, depășind Slovacia și Republica Cehă. În plus, trebuie subliniat faptul că programe precum Programul Operațional Regional și Resurse Umane, care au avut proiecte cu valoare mai mică și al căror proces de punere în aplicare a fost descentralizat și a avut loc la nivel regional, au constituit practic cea mai bună utilizare a fondurilor UE, ceea ce s-a întâmplat și în cazul Programului Operațional Regional din România.
Peste 75.000 de proiecte au obținut co-finanțare până la sfârșitul anului 2006, potrivit unui document emis de către Ministerul Dezvoltării Regionale din Polonia. Faptul că infrastructura a fost programul cel mai accesat, a creat un mediu favorabil pentru dezvoltarea economiei poloneze. Aceasta a condus la o îmbunătățire semnificativă a pieței forței de muncă, prin crearea de noi locuri de muncă, care s-au cuplat cu modificări pozitive în structura sectorială a economiei (scăderea ponderii agriculturii și creșterea sectoarelor industriei și al serviciilor).
Comunele au fost promotorii proiectelor europene, beneficiind de infrastructură de baza.Pe lângă administrația publică, care acoperă 74% din beneficiari, finanțarea UE s-a bucurat de mare interes și în sectorul de afaceri.
Pentru perioada 2007 – 2013, Programele Operaționale au fost construite astfel încât activitățile întreprinse să se completeze reciproc, complementaritatea având loc între programele operaționale la nivel național și programele operaționale regionale. Specialiștii polonezi care s-au ocupat de elaborarea și negocierea documentelor de finanțare cu Comisia Europeană au realizat după prima perioada de finanțare 2004-2006 următorul fenomen: creșterea disparităților regionale apare în același timp cu creșterea economică adusă de fondurile UE. De aceea, aceștia au negociat cu Comisia Europeană un pachet special pentru fiecare regiune (16 Programe Operaționale Regionale) și au proiectat un program special pentru estul Poloniei, programe care sunt mult mai focusate pe nevoile regiunilor și care ar trebui să creeze posibilitatea de a accelera dezvoltarea și a reduce disparitățile dintre regiunile poloneze.
De ce a devenit Polonia un exemplu de bune practici pentru perioada 2007-2013 ?
Poloniei i-au fost alocate pentru perioada 2007-2013 aproximativ 68 de miliarde de euro din fonduri europene, dar întregul pachet depășește mai mult de 100 de miliarde de euro, având în vedere puterea de co-finanțare a guvernului polonez. Polonia a fost în măsură să distribuie cea mai mare parte a sumelor la care a avut acces semnând deja contracte pentru 65% din fonduri, iar restul au fost alocați pentru proiecte majore. Succesul polonez se traduce prin 600 km de de cale ferată, autostrăzi, și investiții masive în educație, IT, sănătate, conform ministrului Dezvoltării Regionale din Polonia.
În 2008 și 2009, criza economică globală a afectat Europa și efectele ei negative s-au simțit, de asemenea, în Polonia. În aceste condiții guvernul polonez a decis să crească rată de absorbție a fondurilor europene. Însă cheltuirea acestor fonduri presupune un proces de gestiune laborios ce presupune de asemenea verificări înainte, în timpul și după punerea în aplicare a proiectului. Guvernul polonez, prin intermediul politicilor sale și a efortului instituțional a dovedit că este capabil să facă acest lucru în mod eficient. Polonia a utilizat eficient banii europeni, iar acest rezultat se reflectă în creșterea economică din timpul crizei. Guvernul de la Varșovia a păstrat cu atenție echilibrul dintre fondurile UE și fondurile naționale de co-finanțare din buget. Problemele de co-finanțare a proiectelor au fost rezolvate cu succes spre deosebire de cazul României.Plățile pentru proiectele europene au fost efectuate integral de la bugetul central, aseptand apoi rambursările din partea Comisiei Europene. Polonia a decis să accelereze procesul, prin efectuarea de plăti în avans, nu numai pentru instituțiile publice și autoritățile locale, dar de asemenea și pentru companii private.
Polonia, a plătit în avans de la bugetul de stat, sume imense de bani, de aproape 7 miliarde de euro, din care 800 milioane euro au fost destinate companiilor private, pentru a putea co-finanța proiectele câștigate. Banii plătiți în avans erau un stimulent important pentru majoritatea beneficiarilor de proiecte europene, ceea ce nu s-a întâmplat și în România.
Programele operaționale din Polonia, au fost create în așa fel încât 60% din fondurile UE să fie direcționate către domenii precum inovare, educație, IT, învățământul superior, dar și pentru infrastructură, drumuri sau cai ferate. Fonduri importante au fost investite, de asemenea, în sănătate și cultură.Printre alte priorități identificate în programele operaționale poloneze, s-au numărat și proiectele pentru promovarea de idei noi pe piață și stimularea companiile inovatoare. Mai mult, o preocupare constanta a fost punerea în aplicare a programelor de capital uman, finanțate prin Fondul Social European. În comparație cu alte țări ale UE din „noul val", guvernul polonez a creat programe destinate special pentru cinci dintre cele mai sărace regiuni din Polonia dar și pentru restul regiunilor.
Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor Eurostat
Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor de pe Eurostat
În anul 2000, economia României a intrat pe partea ascendentă a unui ciclu economic.Cel mai important aspect al acestui nou ciclu economic a fost probabil decizia din 1999 de aprobare a aderării României la UE.Creșterea economică medie din perioada 2000 – 2006 a fost de 5.6%.Motorul creșterii economice au fost exporturile și investițiile.
Perioada 2000 –2006 a însemnat pentru România 6 ani de creștere economică.Deși România s-a mai confruntat cu unele dezechilibre economice,perioada menționată a fost din punct de vedere economicceamai bună perioada după 1990.
Înainte de anul 2008, anul în care a început criză economică, România s-a confruntat atât cu perioade de creștere economică, cât și de scădere (nu foarte mari).Însă, imediat după criză,efectele acesteia s-au resimțit asupra economiei țării, România înregistrând o scădere economică de 6.6 %.
Pentru anii 2014 și 2015 datele Eurostat arată pentru România o creștere economică de 2.1%,respectiv 2.4%.
IV.3. Evoluția intrărilor de ISD în Romȃnia în perioada 2009-2012
Consecințele crizei economico-financiare au început să fie resimțite și în România în 2009. Cum era de așteptat, criza a afectat și intrările de investiții străine directe, în 2009 numărul proiectelor de ISD scăzând cu aproape 50%, iar valoarea acestora cu 60%. Prin urmare, volumul de locuri de muncă nou create a scăzut cu 44% (Ernst & Young, 2009). Potrivit unui studiu realizat de Ernst & Young (2009), în 2009 România a atras 75 de proiecte de investiții străine directe, reprezentând 2% din totalul proiectelor din Europa, și a generat doar 6384 de locuri noi de muncă, în timp ce în 2008 au fost create 11.403 noi locuri de muncă prin cele 145 de proiecte de ISD. Având în vedere aceste valori, nu este de mirare de ce, în 2009, România a ocupat doar poziția a șaptea într-un clasament al statelor europene, din punct de vedere al numărului de locuri de muncă nou create.
În ceea ce privește repartizarea investițiilor străine pe sectoare de activitate, în 2009 cele mai multe ISD au fost atrase în industrie – 41% din total (INS, 2009). Pe următorul loc regăsim sectorul financiar și de asigurări, urmat de cel al construcțiilor și serviciilor imobiliare, sectorul comercial și de telecomunicații. În cadrul sectorului industrial, industria de producătoare a reprezentat principalul punct de atracție pentru investitori (31,1% din ISD).
În ceea ce privește distribuția teritorială, se poate observa aceeași tendință ca și în anii precedenți: marea majoritate (63%) a investițiilor străine directe au avut loc în regiunea București-Ilfov, urmată, la mare distanță, de către centrală zona (9%), partea de Sud-Est (7%), Sud (7%), Vest (5%) și, pe ultima poziție, regiunea de Nord-Est, cu doar 2%. Harta ISD prezintă o distribuție geografică neechilibrată, deoarece mai mult de jumătate din investiții au fost concentrate în regiunea București-Ilfov. Volumul redus al investițiilor străine directe din regiunea de Nord-Est este cauzată de faptul că această zonă deține, într-o proporție mai redusă, resurse materiale, forță de muncă tânără și calificată (din cauza migrației) și nu dispune de infrastructura necesară investitorilor.
Potrivit unui studiu realizat de Banca Națională a României (BNR, 2010), din punct de vedere al țării de origine, se poate observa că Olanda are cel mai mare procent al investițiilor realizate în România (21,8%) în 2009, urmată de Austria (18,1%), Germania (13,4%), Franța (8,5%) și Grecia (6,6%).
Raportul UNCTAD, lansat la sfârșitul lunii iulie 2010, indică faptul că România, la fel ca și întreaga Europă, erau încă influențate de efectele negative ale crizei economico-financiare și de instabilitatea piețelor financiare (UNCTAD, 2010).
În acest context, în anul 2010, fluxurile de investiții străine directe în România au scăzut cu peste 65%, ajungând la 2,2 miliarde de euro, valoare ce a reprezentat mai puțin de o treime din nivelul înregistrat cu doi ani înainte. Pentru a opri tendința de scădere și a diminua consecințele negative, guvernul român a încercat să stimuleze apetitul pentru investiții în 2010, oferind ajutoare de stat de 214,5 milioane de euro. Această măsură a avut efectul scontat, fiind atrase 10 proiecte de investiții, cu o valoare de 711,7 milioane de euro, ceea ce a dus la crearea a peste 4.700 de noi locuri de muncă în diferite domenii, cum ar fi fabrica de anvelope Pirelli, centrul de testare – Renault Technology, fabrica de componente aerospațiale – Premium Aerotec, complexul agricol Aaylex Prod etc.
Analizând fluxurile globale de investiții din Europa Centrală și de Est în 2010, putem observa că performanțele României în atragerea ISD sunt mai mari decât cele înregistrate în majoritatea țărilor vecine, fiind dublate de cel mai înalt nivel al exporturilor din întreaga istorie post-comunistă a României. Astfel, țara noastră s-a clasat pe locul al treilea într-un top al statelor din Europa Centrală și de Est, în 2010, Polonia menținând poziția de lider, urmată de Republica Cehă.
Într-un clasament realizat de UNCTAD (2012), privind indicele de performanță al țărilor în atragerea de ISD, calculat prin împărțirea procentului de ISD care aparține fiecărui stat din totalul investițiilor la ponderea PIB-ului său în PIB-ul mondial, România s-a clasat pe locul 73 din 141 de țări analizate în 2010, ocupând o poziție inferioară în comparație atât cu anul 2008 (locul 42), cât și cu anul precedent (locul 63 în 2009). Cu toate acestea, considerăm că metoda de calcul a indicatorului de performanță nu include toți factorii care determină atractivitatea unei locații pentru ISD. Ponderea PIB în PIB-ul mondial nu include, de exemplu, nivelul de impozitare al unei țări, gradul de corupție și birocrația. Prin urmare, considerăm că prin aplicarea acestei metode pentru determinarea indicatorului de performanță nu putem identifica cu precizie atractivitatea unei țări. De exemplu, statele dezvoltate au un PIB ridicat și, prin urmare, valoarea numitorului acestui indicator de performanță va fi mare, determinând ca performanțele ISD să fie neglijate. Având cazul Germaniei, vom observa că, deși acesta este a doua cea mai mare destinație a investițiilor străine directe în UE (46,1 miliarde de dolari în 2010), conform clasamentului elaborat de UNCTAD ea este clasată abia pe poziția 104. Un alt exemplu semnificativ este cel al Marii Britanii: deși este a treia țară din UE în funcție de nivelul de ISD primite, se situează pe locul 76 din punct de vedere al performanței în atragerea investițiilor.
În 2010, țările care au investit cel mai mult în România au fost Olanda (27,03% din totalul investițiilor), Austria (11,3%) și Germania (8,48%). Potrivit statisticilor Băncii Naționale a României și Institutului Național de Statistică, Olanda a investit aproximativ 11.000 de milioane de euro în țara noastră (BNR și INS, 2011).
După cum era de așteptat, de cele mai multe ISD au fost direcționate în regiunea București-Ilfov (62,2%) iar cel mai scăzut procent a fost înregistrat, din nou, în Nord-Estul României.
În ceea ce privește distribuția investițiilor pe sectoare de activitate, cea mai mare parte a ISD a fost axată pe industria prelucrătoare (32%), unde cele mai bine reprezentate ramuri sunt cele de prelucrare a petrolului, industria chimică, a cauciucului și mase plastice (6,9% din total), metalurgia (5,3%), industria mijloacelor de transport (4,9%), a produselor alimentare, a băuturilor, industriei tutunului (3,9%) și a cimentului, industria sticlei și a ceramicii (3,2%). Locul următor este ocupat de serviciile financiare și de asigurări, care au însumat 19,1% din totalul ISD, urmate de comerțul cu amănuntul, cu 12,4% (a se vedea figura nr. 3).
Figura 3. Distribuția ISD în Romania, pe sectoare de activitate, în 2010 (în %)
Sursa: BNR&INS, Investițiile străine directe în Romania în 2010, 2011
Din cauza crizei economico-financiare, investițiile străine directe au continuat să scadă în 2011, ajungând la un nivel de 1.917 milioane de euro, cu 13,6% mai mic decât în anul precedent. Cu toate acestea, România a fost mai bine situată decât vecinii din partea de sud a Dunării.
Potrivit statisticilor, investițiile străine directe au prezentat o creștere semnificativă în februarie 2012, atingând o valoare de 230 de milioane de euro, mult mai mare decât în luna ianuarie, când Banca Națională a României a raportat doar 23 de milioane de euro (OECD, 2012).
Cel mai mare număr de filialele străine a fost deținut, în 2011, de către companiile italiene, iar cea mai mare cifră de afaceri a fost realizată de către filialele companiilor germane. Cifra de afaceri medie a unei filiale din străinătate a fost de 14,6 milioane lei, iar valoarea adăugată brută a fost de 2,9 milioane lei. După cum se poate observa în figura nr. 4, în 2011, cel mai mare număr de filiale străine a fost înregistrat în sectorul comercial.
Figura 4. Numărul multinaționalelor care au investit în România în 2011, pe sectoare de activitate
Sursa: OECD, FDI in Figures 2012, OECD Database, 2012
În 2011, din totalul firmelor active din economia românească, filialele străine au totalizat 25.835, ceea ce reprezintă un procent de 5,3%. În ceea ce privește ponderea acestor ramuri pe sectoare de activitate, putem observa că cel mai mare procent a fost în industrie, în timp ce valoarea cea mai mică a fost înregistrată în comerț (4,2%). În industrie, s-a înregistrat, de asemenea, cea mai mare rată a cifrei de afaceri: 44,4% din totalul cifrei de afaceri a filialelor străine.
În funcție de distribuția geografică a filialelor străine, se constată că ponderea celor situate în statele membre UE este de 71,4% din numărul total al acestora (18446 companii), comparativ cu 28,6% cât este ponderea filialelor din țările din afara UE. Valoarea cifrei de afaceri din anul 2011 a companiilor multinaționale care au investit în România, în funcție de țara de origine, se poate observa în figura nr. 5.
Figura 5. Cifra de afaceri, în 2011, a multinaționalelor care au investit în România, în funcție de țara de origine
Sursa: OECD, FDI in Figures 2012, OECD Database, 2012
CONCLUZII
Analiza făcută asupra țărilor din zona est-centrală a Europei a relevant faptul că fiecare țară a ales să își urmeze un model propriu de creștere economică, punând accent pe variabilele pe care le-au considerat importante la momentul respectiv.Însă, privind situația actuală a zonei CEE ,ne putem da seama că marea majoritate a țărilor au ales un model greșit,ceea ce a avut consecințe nefaste asupra economiilor.
Când a început tranziția în Europa Centrală și de Est și fosta Uniune Sovietică, dezvoltarea sectoarelor financiare viabile a fost percepută ca o sarcină deosebit de dificilă. Fostele țări comuniste membre a CEE și CIS sunt un exemplu deosebit de interesant al relației dintre dezvoltarea economic și creștere economică, deoarece au intrat în tranziție cu sistemele financiare foarte puțin dezvoltate și pentru că există o variație semnificativă între ele în ceea ce privește ritmul de dezvoltare financiară .
Totuși, țările din Europa Centrală și de Est se bucură de un avantaj competitiv față de celelalte piețe emergente, fiind situate într-o zonă centrală și putând profita atât de fonduri structurale și de coeziune în vederea modernizării,dezvoltării,cât și de atragerea investitorilor din vest datorită capitalului uman pe care-l dețin. Astfel,în vederea redresării economice țările est-europene trebuie să-și îmbunătățească modelele,fie privind la modelul polonez, fie găsind variabilele ce trebuiesc urmărite în funcție de profilul lor economic.
Polonia este considerată un model de succes în procesul de organizare administrativă, datorită ratei ridicate de absorbție a fondurilor europene, posibilă prin rolul pe care l-au jucat unitățile teritoriale de autoguvernare.
BIBLIOGRAFIE
Mariusz Próchniak ,Determinants of economic growth in Central and Eastern Europe: the global crisis perspective, Published online: 07 Nov 2011
Succesul Polonei în absorbția de fonduri europene – modelul care nu a putut fi urmat deRomânia(I)http://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=616:fonduri-structurale-polonia-romania-2007-2013-capacitate-de-absorbtie&catid=112:dezvoltare-regional&Itemid=1245
T.Becker, D.Daianu, Z.Darvas, V.Gligorov, M. Landesmann, P. Petrovic,J.Pisani-Ferry, D.Rosati, A.Sapir , B.Weder Di Mauro,Whither growth in central and eastern Europe? Policy lessons for an integrated Europe, Bruegel Blueprint,2010
Piotr Stolarczyk , Aleksander Laszek , Socially Just, Sustainable and Dynamic Growth for a Good Society:A Case Study for Poland, November 2012
Radmila Dragutinović Mitrović ,Olgica Ivančev, Driving Forces Of Economic Growth In The Second Decade Of Transition , ECONOMIC ANNALS, Volume LV, No. 185 / April − June 2010
Laura Cojocaru, Saul D. Hoffman, Jeffrey B. Miller, Financial Development and Economic Growth in Transition Economies: New Empirical Evidence from the CEE and CIS Countries, January, 2013
Ramona Jimborean, Anna Kelber, Foreign direct investment drivers and growth in Central and Eastern Europe in the immediate aftermath of the global financial and economic crisis, October 2011
Barry Eichengreen, Katharina Steiner, Is Poland At Risk Of A Boom-And-Bust Cycle In The Run-Up To Euro Adoption?, October 2008
www.eurostat.org
World Bank,http://databank.worldbank.org/data/views/reports/tableview.aspx
BNR&INS (2011) Investițiile Străine Directe în Romania în 2010, http://www.bnr.ro/Investitiile-straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx,
BNR (2010) Raport Anual, 2, http://www.bnro.ro/Publicatii-periodice-204.aspx,
BNR (2009) ISD în România în 2008, http://bnro.ro/page.aspx?prid=4617#, accesat în decembrie 2012.
Ernst&Young (2009) South Central Europe Attractiveness Survey 2009, www.biabg.com/uploads/files/_oldsite_analysis/f_2_57808_south_central_europe_attractiveness_20091.pdf
FMI (2011) ‘Economic Policies and FDI Inflows to Emerging Market Economies’, IMF Working Papers, www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2011/wp11192.pdf
INS (2007) Investițiile Străine Directe în Romania, http://www.insse.ro/cms/rw /pages/comunicate/arhiva%20ISD.ro.do
INS (2009) Buletin Statistic de Industie, www.insse.ro/cms/rw/pages/arhivaBuletine2009.ro
OECD (2012) ‘FDI in Figures 2012’, OECD Database, www.oecd.org /industry/ internationalinvestment/investmentstatisticsandanalysis/FDI%20in%20figures.pdf
OECD (2008) FDI in Romania: Evolution and main types of large firms in the manufacturing sector, www.oecd.org/dataoecd /24/53/40401008.pdf
Agenția Română pentru Investiții Străine (2008) Raport Anual – 2007, http://www.romtradeinvest.ro/index.php/ro/intro/investitii.html
UNCTAD (2012) World Investment Prospects Survey, http://unctad.org/en/docs /diaeia_en.pdf
UNCTAD (2010) World Investment Report, http://unctad.org/en/docs/wir2010
http://www.unctad.org
BIBLIOGRAFIE
Mariusz Próchniak ,Determinants of economic growth in Central and Eastern Europe: the global crisis perspective, Published online: 07 Nov 2011
Succesul Polonei în absorbția de fonduri europene – modelul care nu a putut fi urmat deRomânia(I)http://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=616:fonduri-structurale-polonia-romania-2007-2013-capacitate-de-absorbtie&catid=112:dezvoltare-regional&Itemid=1245
T.Becker, D.Daianu, Z.Darvas, V.Gligorov, M. Landesmann, P. Petrovic,J.Pisani-Ferry, D.Rosati, A.Sapir , B.Weder Di Mauro,Whither growth in central and eastern Europe? Policy lessons for an integrated Europe, Bruegel Blueprint,2010
Piotr Stolarczyk , Aleksander Laszek , Socially Just, Sustainable and Dynamic Growth for a Good Society:A Case Study for Poland, November 2012
Radmila Dragutinović Mitrović ,Olgica Ivančev, Driving Forces Of Economic Growth In The Second Decade Of Transition , ECONOMIC ANNALS, Volume LV, No. 185 / April − June 2010
Laura Cojocaru, Saul D. Hoffman, Jeffrey B. Miller, Financial Development and Economic Growth in Transition Economies: New Empirical Evidence from the CEE and CIS Countries, January, 2013
Ramona Jimborean, Anna Kelber, Foreign direct investment drivers and growth in Central and Eastern Europe in the immediate aftermath of the global financial and economic crisis, October 2011
Barry Eichengreen, Katharina Steiner, Is Poland At Risk Of A Boom-And-Bust Cycle In The Run-Up To Euro Adoption?, October 2008
www.eurostat.org
World Bank,http://databank.worldbank.org/data/views/reports/tableview.aspx
BNR&INS (2011) Investițiile Străine Directe în Romania în 2010, http://www.bnr.ro/Investitiile-straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx,
BNR (2010) Raport Anual, 2, http://www.bnro.ro/Publicatii-periodice-204.aspx,
BNR (2009) ISD în România în 2008, http://bnro.ro/page.aspx?prid=4617#, accesat în decembrie 2012.
Ernst&Young (2009) South Central Europe Attractiveness Survey 2009, www.biabg.com/uploads/files/_oldsite_analysis/f_2_57808_south_central_europe_attractiveness_20091.pdf
FMI (2011) ‘Economic Policies and FDI Inflows to Emerging Market Economies’, IMF Working Papers, www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2011/wp11192.pdf
INS (2007) Investițiile Străine Directe în Romania, http://www.insse.ro/cms/rw /pages/comunicate/arhiva%20ISD.ro.do
INS (2009) Buletin Statistic de Industie, www.insse.ro/cms/rw/pages/arhivaBuletine2009.ro
OECD (2012) ‘FDI in Figures 2012’, OECD Database, www.oecd.org /industry/ internationalinvestment/investmentstatisticsandanalysis/FDI%20in%20figures.pdf
OECD (2008) FDI in Romania: Evolution and main types of large firms in the manufacturing sector, www.oecd.org/dataoecd /24/53/40401008.pdf
Agenția Română pentru Investiții Străine (2008) Raport Anual – 2007, http://www.romtradeinvest.ro/index.php/ro/intro/investitii.html
UNCTAD (2012) World Investment Prospects Survey, http://unctad.org/en/docs /diaeia_en.pdf
UNCTAD (2010) World Investment Report, http://unctad.org/en/docs/wir2010
http://www.unctad.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitiile Externe de Capital (ID: 141677)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.