Investitiile

CUPRINS:

INTRODUCERE

1. Noțiuni generale privind investițiile

1.1. Definirea și tipologia investițiilor în construcții

1.2. Investiția imobiliară și obiectivele investitorului

1.3. Rolul investițiilor imobiliare în economia de piață și riscurile investiției imobiliare

2. Analiza proiectelor investiționale

2.1. Prezentarea și analiza unui proiectelor investițional existent

2.2. Verificarea eficienței elaborării unui asemenea proiect investițional

2.3. Avantajele și dezavantajele investiției

3. Realizarea proiectului investițional propriu

3.1. Prezentarea proiectului investițional

3.2. Calculul de eficiență a proiectului investițional

3.3. Evaluarea perspectivei de eficiență a proiectului investițional

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 1

ANEXA 2

ANEXA 3

INTRODUCERE

Însăși ideea de a investi este o primă oportunitate de a creea ceva nou, ceva eficient și de folos într-u dezvoltarea unei idei complexe cu crearea de noi oportunități de dezvoltare a domeniului dat.

Eficiența indevstirii în construcții este un subiect ce are tangențe cu aproximativ toate sferele de activitate posibile în Republica Moldova, deoarece investirea în imobil este primul pas în creearea unui business. Pentru o investire eficientă și producătoare de profituri este nevoie de o analiză preventivă a situației atît pe piața imobiliară cît și a celei în care este amplasat imobilul, adică: mediu social, mediu comercial, merdiu industrial etc.

Principala motivație în alegerea acestei teme a fost dorința de studierea a unor proiecte investiționale deja existente și aplicarea în practica a cunoștințelor personale în efectuare unui proiect investițional actual. Ideea elaborării proiectului investițional ce prevede construcția unei hale industriale destinate industriei alimentare, și mai concret a prelucrării miezului de nucă pentru export, a apărut în urma studierii a mai mult articole și reviste business. Tema este actuală din cauza că Republica Moldova a devenit un adevărat ring pentru jucătorii străini ce doresc cu orice preț să investească în imobile ce generează profituri, în deosebi cele cu destinație industrială. În pofida acestui fapt am selectat un curs al acestei teme făcînd tangențe cu dezvoltarea agriculturii în Republica Moldova și menționînd capacitățile de producție a pămînturilor noastre. Doar mereu s-a simțit lipsa unui proprietar eficient în gestionarea unor asemenea situații de importanță națională.

La efectuarea studiului de eficiență a proiectelor invetsiționale de acest rang este foarte dificil de a obține careva rezultate concrete, statistici din partea companiilor, deoarece marea majoritate a firmelor au informație confidențială care nu se divulgă într-u păstrarea succesului și a ideilor ce pot naște concurenți.

Noțiuni generale privind investițiile

Definirea și tipologia investițiilor în construcții

Investițiile constituie fundamentul dezvoltării viitoare a firmelor, având un rol hotărâtor în suplimentarea, diversificarea și creșterea calitativă a tuturor factorilor de producție , asigurând îmbunătățirea poziției concurențiale în raport cu alți agenți economici. În același timp, investițiile constituie suportul material al creșterii economice și al dezvoltării, contribuind la asigurarea funcționării normale a economiei, la creșterea aparatului de producție și a suportului material al activităților social-culturale, precum și la creșterea nivelului de trai al populației.

În general, investițiile reprezintă plasamente de capital efectuate în scopul obținerii de venituri purtătoare de profit în viitor. În acest sens ne referim la investițiile financiare, care includ achiziția de titluri de valoare în scopul obținerii de dividende, plasarea disponibilităților financiare la bănci pentru dobânzi sau cheltuirea unor sume bănești pentru inițierea unor afaceri, în scopul realizării unor profituri.

În sens restrâns, investițiile reprezintă cheltuieli de capital realizate în scopul obținerii unor bunuri durabile prin intermediul cărora, în viitor, se vor obține venituri purtătoare de profit. Această categorie de investiții este reprezentată de investițiile de capital ce reprezintă cheltuielile efectuate în scopul creării sau achiziționării de elemente de capital fix, productiv și nepro-ductiv, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și retehno- logizarea capitalului fix existent la un moment dat în cadrul firmei. Investițiile de capital constituie suportul material al creșterii economice și al dezvoltării activităților social-culturale, prin intermediul lor asigurându-se creșterea capitalului firmelor, sporirea numărului de locuri de muncă, diversificarea producției, creșterea productivității muncii și a randamentului utilajelor, etc.

În teoria și practica economică se întâlnesc diverse abordări privind definirea investițiilor. Astfel, din punct de vedere contabil, investițiile se definesc prin referire la latura lor materială, respectiv creșterile de sume alocate în active imobilizate și în active circulante nete, create în cadrul firmei sau achi-ziționate, destinate sau nu activității curente. În această viziune, accentul se pune de regulă pe prima categorie de investiții, cea în active imobilizate, în calcule fiind prezentă amortizarea definită ca mijloc de recuperare a investiției.

Din punct de vedere financiar, conținutul noțiunii de investiții este schimbul dintre capitalul disponibil în prezent, cert și speranța de încasare în viitor a unui flux de sume, a unui capital mai mare și mai important. În această viziune, investițiile sunt sumele alocate în prezent, de la care se așteaptă rezultate (sub aspectul creșterii economice a firmei) în viitor și care se amortizează într-o perioadă mai lungă de timp.

Din punct de vedere economic, investițiile reprezintă renunțarea la utilizarea imediată a unor resurse disponibile, cu scopul obținerii de venituri viitoare mai mari sau mai importante comparativ cu costurile suportate. Se anticipează ca pe seama investițiilor să se obțină beneficii și efecte utile de natură diversă, pe parcursul mai multor ani.

Investițiile prezintă o serie de caracteristici care le oferă un statut deosebit în ansamblul cheltuielilor agenților economici, cele mai reprezentative fiind:

investițiile sunt cheltuieli certe, se efectuează în prezent și sunt de cele mai multe ori ireversibile;

veniturile și beneficiile, care se realizează după finalizarea investițiilor, respectiv în viitor, sunt incerte și supuse riscurilor;

efortul investițional este de cele mai multe ori foarte complex, antrenând resurse materiale, financiare și umane care se materializează în obiective de investiții;

investițiile se concretizează în bunuri durabile, cu valoare mare, pe seama cărora se anticipează obținerea de rezultate pe termen lung;

resursele investiționale rămân imobilizate până la finalizarea investiției sau până în momentul începerii generării beneficiilor așteptate;

procesul investițional este riscant, atât pe durata realizării investiției, cât și pe durata funcționării obiectivului de investiții;

decizia realizării investiției presupune o analiză atentă a potențialului firmei și a mediului de afaceri;

realizarea investițiilor este afectată decisiv de influența factorului timp;

procesul investițional se află în strânsă interdependență cu toate segmentele vieții economice și sociale și în corelație cu creșterea economică.

Managerul financiar consideră investiția ca fiind o decizie de imobilizare de capitaluri în vederea obținerii în viitor a unei bune rentabilități. Principalul său rol este de a găsi sursele de finanțare necesare investițiilor, de a evalua și obține o rentabilitate corespunzătoare.

Managerul financiar trebuie să compare investiția inițială cu încasările pe care ea le va genera în viitor și să accepte acea variantă de investiții a cărei rentabilitate este superioară costului finanțării și care aduce cash-flow-uri corespunzătoare într-o perioadă cât mai scurtă de timp.

Într-o abordare generală investiția este privită ca un consum de resurse de natură diversă sau ca o cheltuială, exprimată în unitați valorice.

Definiția lui Pierre Masse reflectă poate cel mai bine, natura și contextul acestui proces, conform căruia investiția este asociată cu “schimbarea unei satisfacții imediate și sigure la care se renunță, în schimbul unei speranțe viitoare ce s-ar obține si al cărui suport sunt tocmai bunurile investite”, pe scurt, “o cheltuială certă pentru un viitor incert”.

În plan teoretic investiția constituie: un plasament pe termen lung pentru care se estimează efecte favorabile; o alocare de resurse, de capitaluri, in activități apreciate ca fiind profitabile, cu speranța recuperării lor pe seama veniturilor viitoare, superioare; în cadrul organizațiilor fiind apreciată ca o modificare a patrimoniului generată de realizarea unor imobilizari corporale, necorporale sau chiar financiare.

În plan real, practic, tot ceea ce intreprinde omul, organizațiile sau comunitatea, pentru a-și depăși “condiția” actuală, într-un context temporal dinamic, presupune de fapt, investiție. De la realizarea unor construcții cu destinații diverse (pentru producție, instituții de invățămînt, spitale etc.), achizițiile de bunuri pentru folosință indelungată, achizițiile de titluri si active financiare etc., toate constituie forme concrete, reale si diversificate ale investitiilor.

Într-o abordare mai largă, se poate afirma că, în fond, tot ceea ce nu se consuma direct, ci se economiseste, constituie suportul investițiilor, care, la rîndul lor reprezintă baza cresterii economico-sociale. Argumentul în favoarea acestei afirmații este dat de procesele de antrenare și multiplicare a efectelor generate de investiții, indiferent de sectorul de activitate in care se aplică. Implementarea unui proiect de investiții în sfera productiei de bunuri și/sau servicii are ca efect sporirea, diversificarea ofertei și implicit, daca aceasta este validată de piață, creșterea veniturilor agenților economici. Concomitent, va fi influențat direct sau prin efectul de antrenare, gradul de ocupare a forței de munca, iar creșterea numarului de angajați și/sau a cîștigurilor lor salariale conduce, in ultima instanta, la sporirea cererii de bunuri și servicii. Pe de alta parte, are loc și o creștere a economiilor populației, dar si a disponibilităților financiare ale agenților economici care vor putea fi orientate spre realizarea de noi proiecte de investiții.

Deci, investiția reprezintă totalitatea resurselor (materiale, umane, financiare, informații) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea forței productive a societății, a întregii vieți sociale, astfel încît să se creeze condițiile necesare obținerii unor efecte utile în viitor.

Acumularea de capital fix este menită să asigure, în viitor un nivel de trai, de civilizație superioară, comparativ cu situația în momentul realizarii investiției. Deci, investiția se definește parțial prin fondurile (cheltuielile) consumate pentru realizarea de fonduri fixe noi, respectiv modernizarea, dezvoltarea celor existente.

Noțiunea de investiție, intr-o accepțiune largă, este sinonima cu alocarea, plasarea, dotarea, iar in sens mai restrans, financiar-contabil, reprezintă o cheltuială facuta pentru obținerea de bunuri materiale cu valoare mare și durata de folosință indelungată.

Investiția este instrumentul de realizare-creare a sistemelor tehnico-economice de orice natură, precum și de extindere, modernizare a celor existente, prin acțiuni de realizare a unor capacități și fonduri fixe noi sau de aliniere a acestora la condițiile impuse de mediul tehnologic. Procesele investiționale sunt principala cale de promovare a progresului, din punct de vedere:

tehnic – prin perfecționarea bazei materiale a procesului de producție si creșterea forțelor productive ale muncii;

social – prin usurarea muncii, deci reducerea consumului de energie umana în procesele productive;

economic – datoritan sens mai restrans, financiar-contabil, reprezintă o cheltuială facuta pentru obținerea de bunuri materiale cu valoare mare și durata de folosință indelungată.

Investiția este instrumentul de realizare-creare a sistemelor tehnico-economice de orice natură, precum și de extindere, modernizare a celor existente, prin acțiuni de realizare a unor capacități și fonduri fixe noi sau de aliniere a acestora la condițiile impuse de mediul tehnologic. Procesele investiționale sunt principala cale de promovare a progresului, din punct de vedere:

tehnic – prin perfecționarea bazei materiale a procesului de producție si creșterea forțelor productive ale muncii;

social – prin usurarea muncii, deci reducerea consumului de energie umana în procesele productive;

economic – datorita cresterii eficienței economice.

Noțiunea de investiție este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar) reprezintă o cheltuială făcută pentru obținerea de bunuri materiale cu valoare mare și cu durată de folosință îndelungată.

În condițiile economiei centralizate, se considera investiție numai ceea ce se alocă pentru crearea și dezvoltarea bazei materiale de pro¬ducere și a celei pentru sectorul social-cultural. Economia de piață a impus schimbarea opticii privind noțiunea de investiții. Astfel, ele sunt percepute ca reprezentând partea din venit destinată pentru formarea capitalului. Sau, cum subliniază unii specia¬liști, investiția reprezintă: „angajarea resurselor făcută cu speranța realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor” sau „acțiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranța că în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obține alte beneficii.

Aceste formulări evidențiază conținutul concret, material al investiției (resurse materiale, financiare etc.) și scopul final) – beneficiul (profitul). Noțiunii de investiții îi este imanent timpul – element definitoriu al procesului investițional. Banii trebuie alocați imediat și într-un volum concret, iar profitul se capătă peste o perioadă de timp (dacă se capătă) într-un volum necunoscut prealabil.

Prin urmare, activitatea de investiții este reușită când se combină următorii factori: voința, energia, informația, banii și timpul. Procesul de investire prezintă un dialog permanent între investitor și societate, în consecință fiecare din acești factori are o influență dublă.

Tabelul 1.1. Factori în activitatea de investiții

[Sursa]

Noțiunea de investiții are două sfere de cuprindere:

Sfera lărgită este reprezentată de:

investițiile financiare, care constituie plasamente de capital cu scopul de a obține un anumit profit.

cumpărarea de acțiuni sau de alte titluri de valoare, plasamentele de sume bănești la bănci, în scopul de a obține dividende, dobânzi și respectiv profituri toate înseamnă investiții financiare.

Sfera restrânsă se referă :

– investiții de capital. Investițiile de capital au loc în economia reală precum și în domeniile social-culturale, constituind, suportul material al creșterii economice și al dezvoltării activităților social- culturale în orice țară din lume.

Prin investiții de capital trebuie să se înțeleagă nu numai construcția de noi obiective, ci și modernizarea celor existente.

În definitiv, politica de atragere a capitalului străin vizează tocmai modernizarea întreprinderilor existente, care dispun de utilaje îmbătrânite ce nu pot face față competiției economice actuale și cerințelor de consum ale populației.

Investițiile au caracterul novator, ele aduc întotdeauna schimbarea situației existente, apariția altor elemente decât cele cunoscute anterior.

Tipologia investițiilor:

După natura lor:

investiții corporale (în general, în active fixe);

investiții necorporale (în general, în fonduri de comerț, licențe);

investiții financiare (titluri financiare, împrumuturi pe termen lung etc.).

După natura efectelor scontate:

investiții productive;

investiții neproductive.

După locul în care se fac:

interne;

externe (participare cu fonduri la formarea capitalurilor altor firme, pentru diversificarea activității).

După influențele pe care le au asupra patrimoniului:

investiții de menținere;

investiții de expansiune.

După gradul de risc pe care îl reprezintă:

investiții cu risc sporit – în general, cele mai riscante sunt investițiile de expansiune sau de diversificare;

investiții de risc scăzut – în special, investițiile de menținere și de ameliorare.

După resursele financiare utilizate:

investiții finanțate din surse proprii;

investiții finanțate din surse împrumutate;

investiții finanțate din surse mixte.

Din punctul de vedere al relațiilor ce se stabilesc între întreprinzător și sursa străină de resurse pentru investițiile străine se grupează în două categorii:

investiții străine directe, când agentul finanțator străin capătă și posibilitatea de a lua decizii și de control asupra proiectului pe linii managerială, tehnologică, de marketing etc;

investiție străină de portofoliu, care este un plasament pur financiar, fără alte implicații în viața proiectului.

După scop:

investiții de înlocuire (de menținere);

investiții de modernizare, dezvoltare, expansiune;

investiții strategice (pentru fuziuni, și altele).

După rolul funcțional pe care îl joacă în cadrul proiectului:

investiții directe – sunt acele cheltuieli legate funcțional de obiectivul care se edifică. Sunt acele consumuri de resurse care se materializează în obiectele de bază ale proiectului: secții de producție, spații de depozitare etc., care concură nemijlocit la realizarea scopurilor ce se realizează;

investiții colaterale – sunt cheltuielile de resurse legate funcțional de investiția directă . Destinația lor este de a crea condiții normale de funcționare a obiectivului, de a asigura infrastructura și utilitățile necesare (energie, apă etc.);

investiții conexe –. sunt cele finalizate în alte obiective economice (în amonte) pentru a asigura viitorului obiectiv materiile prime necesare desfășurării procesului de producție

După structura cheltuielilor:

cheltuieli pentru lucrări de construcții-montaj;

alte cheltuieli (utilaje și instalații, proiectare, asistență tehnică etc.).

După structura tehnologică internă a investiției:

investiții în mijloace fixe;

investiții în alte cheltuieli;

investiții în fond de rulment (capital de lucru).

După stadiul în care se găsesc:

investiții în curs de execuție;

investiții terminate.

După forma de proprietate:

investiții private;

investiții private ale statului;

investiții publice.

După modul de execuție:

investiții executate în antrepriză;

investiții executate în regie proprie;

investiții executate mixt.

După natura activelor create prin investiție:

investiții reale (proprietăți, bunuri, echipamente etc.);

investiții financiare (titluri de valoare, plasamente bancare etc.)

După cauzele care le generează:

investiții productive (de menținere, de expansiune, de modernizare, de inovare);

investiții obligatorii (impuse de angajator, de reglementările existente, etc.);

investiții strategice (ofensive sau defensive).

După natura tehnologică:

investiții în active fixe (echipamente, montaj, teren, construcții și amenajări, alte active fixe);

cheltuieli preliminarii (proiectare, formare personal, licențe, know-how, etc.);

fond de rulment (capital de lucru pentru seria 0).

După modelul de constituire:

investiții nete (fonduri constituite în acest scop: din profit, din acțiuni, etc.);

investiții brute (se adaugă amortizarea pentru sporirea și modernizarea capitalului fix),etc.

Din alt unghi de vedere, după gradul de risc, investițiile se mai clasifică astfel:

investiții cu risc minim, respectiv investițiile garantate de stat, de importanță națională;

investiții cu risc mic, cele cu amploare redusă, recuperabile în 2-3 ani;

investiții cu risc mediu, cele care antrenează schimbări tehnologice în firme existente, sau noi capacități de producție medii, recuperabile în 3-4 ani;

investiții cu risc ridicat, care vizează sporirea capacităților existente cu peste 50%, sau proiecte de mai mare anvergură, cu durata de viață economică de până la 25 de ani;

investiții cu risc foarte ridicat, concretizate în tehnologii noi cu soluții din cercetare neverificate practic, sau în produse noi cu rezultate incerte.

Investiția imobiliară și obiectivele investitorului

Investiția, ca noțiune în domeniul managementului afacerilor, reprezintă alocarea de fonduri pentru o afacere cu scopul de câștig.

Într-o investiție imobiliară, directă sau indirectă, se cumpără drepturile de proprietate asupra fluxurilor financiare viitoare ce se așteaptă să fie generate de proprietatea imobiliară. Prețul pe care un investitor este dispus să-l plătească depinde de suma și de momentul încasării acestor fluxuri anticipate. Totodată, depinde și de gradul de încredere în obținerea acestor fluxuri, și de acceptarea riscurilor de către investitor. Cu alte cuvinte, atractivitatea unor investiții alternative este un important factor în luarea deciziei.

Investiția imobiliară, ca domeniu distinct, este supusă unor riscuri specifice, dar ca și în alte domenii, decizia se ia în urma unei analize atente și trebuie urmată de un management eficient al afacerii.

Astfel, în analiza și în decizia de a investi sunt luate în considerare mai multe elemente aflate într-o relație de interdependență. Aceste elemente sunt:

cantitatea (mărimea) și calitatea (siguranța) capitalului inițial;

cantitatea, calitatea și durata veniturilor așteptate periodic (anual);

gradul de protecție a achiziției la păstrarea puterii de cumpărare;

lichiditatea-transformarea rapidă în bani;

potențialul de creștere a capitalului;

eficiența efectului de pârghie financiară și avantajele fiscale;

rata de fructificare așteptată (după impozitare) a capitalului investit.

Unul dintre investitori este proprietarul actual, care permanent analizează afacerea, în scopul de a lua o decizie adecvată între a menține proprietatea sau a o pune în vânzare.

Obiectivele proprietarului în menținerea proprietății sunt:

recuperarea investiției inițiale;

fructificarea investiției prin încasarea- unor fluxuri financiare periodice și prin creșterea în timp a valorii proprietății;

Obiectivele investitorului

Investitorul în proprietăți imobiliare, fie proprietarul, fie eventualul cumpărător, urmărește următoarele obiective:

maximizarea fluxurilor financiare generate de proprietate pe perioada deținerii;

creșterea valorii la revânzare;

fructificarea avantajelor fiscale;

utilizarea efectului de pârghie financiară;

siguranța capitalului investit și

* satisfacerea mândriei de a fi proprietar.

Maximizarea fluxurilor financiare

Cauzele care duc la reducerea fluxurilor sunt:

gradul de ocupare redus din cauza dezechilibrelor pe piață, schimbări ale pieței, reducerea poziției competitive a proprietății, dar și din cauze ce țin de proprietate;

încasarea cu întârziere a chiriilor sau chiar neîncasarea lor;

costurile de exploatare ridicate, care apar odată cu creșterea taxelor, a primelor de asigurare sau a prețurilor energiei, materia-lelor și a forței de muncă;

serviciul ridicat al creditului, pe fondul unei structuri de finanțare neoptimizate;

« uzura fizică a clădirilor, care are ca efect scăderea atractivității și creșterea cheltuielilor de exploatare;

managementul defectuos, care se manifestă prin chirii care nu sunt la nivelul pieței, o structură de personal neadecvată sau excesivă.

Valoarea de revânzare

Generarea unor fluxuri financiare mai reduse pe perioada de deținere poate să nu fie o problemă, dacă există creștere substanțială a valorii în timp. Managementul proprietăților imobiliare are ca principal obiectiv creșterea valorii în timp printr-o exploatare rațională a proprietății și continua îmbunătățire a performanțelor acesteia.

O valoare de revânzare scăzută poate avea următoarele cauze:

întreținere și reparații neefectuate la timp;

neadecvare funcțională și economică a proprietății imobiliare;

venit redus, generat de proprietate;

forțe economice cu efecte negative.

Obiective fiscale

Investitorul este interesat ca economia investiției să aibă o structură optimă (din punct de vedere fiscal) a datoriilor și cheltuielilor. Este evident că soluțiile de finanțare se modifică odată cu schimbarea regimului fiscal.

Efectul de pârghie financiară

Majoritatea tranzacțiilor imobiliare implică finanțarea prin credit și uneori este singura cale pentru investitor de a păstra controlul asupra proiectului. Combinarea fondurilor proprii cu cele împrumutate creează efectul de pârghie financiară. Când randamentul investiției este superior costului creditului, efectul este favorabil. Dar poate fi și negativ, în situația unor dobânzi ridicate și/sau fluxuri financiare reduse, generate de exploatarea proprietății imobiliare.

Siguranța investiției

Reducerea riscului investiției depinde de:

caracteristicile fizice, economice și financiare ale proprietății;

mixul de finanțare a investiției;

schimbările pe piața națională, regională, locală;

situația economică a zonei învecinate;

calitatea întreținerii proprietății imobiliare;

nivelul veniturilor generate.

Rolul investițiilor imobiliare în economia de piață și riscurile investiției imobiliare

Nici o economie, fie agrară, fie industrială, postindustrială sau informațională, nu poate pretinde la dezvoltare, dacă nu este susținută financiar. Investițiile, în modul cel mai direct, sînt tratate drept reper și promotor al dezvoltării economice contemporane.

Pornind de la situația economică a Republicii Moldova care este un imperativ al timpului și care necesită o intervenție urgentă în vederea reglementării calității vieții populației. Studiind economia sesizăm o legitate: atît timp cît potențialii investori nu utilizează resursele bănești, aceste resurse nu se multiplică, ci din contra se diminuează pe cheltuieli curente necesitate de întreținere. Investițiile sunt unica cale spre dezvoltare. A investi în industria ușoară, în industria alimentației, în agricultură, în acordare de servicii, a crea depozite bancare cu un procent al profitului anual care aduce venit este o cale de a pune în mișcare nu doar resursele bănești, dar și resursele umane care astfel devin încadrate în muncă și în producere de bunuri. O dată provocată avalanșa de investiții la nivel intern, aceasta crează o avalanșă de investiții internaționale deoarece sporește credibilitatea în succesul investițiilor în Republica Moldova. De fapt, și fără de a avea studii economice se cunoaște faptul cum capitalul străin conduce la dezvoltarea economiei naționale. În prezent investorii străini riscă în adevăratul sens al cuvîntului făcînd o încercare de antreprenoriat în Republica Moldova. Deși ei beneficiază de resurse umane – forță de muncă ieftină, posibilitatea rezistenței la alte riscuri politice, financiare și de altă natură, pe care le întîlnește actualmente o întreprindere, este foarte mică în această „perioadă de tranziție” care s-a cam întins, iar termenul cu care este definită perioada dată devine destul de enervant, îi sperie pe majoritatea investorilor de talie înaltă, astfel reducînd posibilitatea Republicii Moldova de a beneficia de resurse considerabile.

Pentru Republica Moldova, cât și pentru celelalte țări în tranziție, investițiile străine (în special investițiile străine directe, ISD) au devenit primordiale privind creșterea și dezvoltarea lor economică. Investitiile contribuie direct la completarea necesarului de resurse interne și la dezvoltarea factorilor competitivi de producție. Însă, pentru a beneficia de aceste investiții, este necesar de a crea un climat investițional favorabil, care implică stabilitate economică, stabilitatea legislației, politică fiscală adecvată, ajustarea capitalului uman, infrastructura de afaceri dezvoltată. Desfășurarea unei politici raționale de stimulare a activității investiționale depinde nemijlocit de activitatea statului.

Unii investitori străini, existenți deja pe piata RM, și-au prezentat în rapoarte succinte activitatea lor aici, prezentînd potențialul pieței în care au investit și unele planuri de viitor. În același context, aceștia și-au motivat decizia investitională datorată amplasarii geografice a Moldovei între piața UE și CSI, ceea ce prezintă un avantaj enorm, creșterea PIB-ului, forța de muncă ieftină, facilitățile fiscale pentru investitori, prezența pe piața bancară a Moldovei a unor jucători internaționali, accesul la materia primă.

În perioada de tranziție la ecnomia de piață pe care o traversează Republica Moldova, invesțitiile joacă un rol destul de important în ceea ce privește redresarea economiei, deblocarea producerii de mărfuri, revitalizarea exporturilor, crearea locurilor noi de muncă ș.a. O economie slab dezvoltată necesită, în perioada de tranziție, alocări financiare externe. Statul, care incearca să depașească criza economică și mediul economico-social destul de dificil, depune eforturi de implementare a reformei de structura, să diversifice infrastructura de piață a Republicii Moldova. În Republica Moldova exista o atitudine contradictorie referitor la investițiile străine. Pe de o parte, investițiile străine sunt privite ca un pericol pentru siguranța economică a țării, pericol care rezultă din deschiderea economiei moldave cu o competitivitate joasă, concurența neloiala din partea producatorilor străini etc., care se pot solda cu acapararea pieței interne de către producatorii din străinătate. Pe de altă parte, este o tendință spre "dereglementarea" economiei, asigurarea intrării libere pe piața Republicii Moldova, crearea unui sistem de facilități pentru activitatea capitalului străin. Ambele opinii au dreptul la existență și argumente obiective, unul dintre care este dependența directă dintre creșterea economică și investiții.

Dezvoltarea economică și socială a unei țări depinde în mod hotărâtor de dinamica, volumul și “calitatea” investițiilor realizate. Efectele realizării investițiilor pot fi clasificate în 2 categorii principale:

Efecte economice:

creșterea cererii de bunuri și servicii;

creșterea și diversificarea ofertei agenților economici;

creșterea cifrei de afaceri, a veniturilor și profitului;

favorizarea circulației capitalurilor;

creșterea gradului de participare a țării la circuitul economic internațional;

accelerarea promovării progresului tehnic, a dezvoltării, retehnologizării și înnoirii capacităților de producție existente;

stimularea creșterii eficienței în toate domeniile;

îmbunătățirea mediului economic, etc.

Efecte sociale:

creșterea calității vieții și a nivelului de trai;

creșterea numărului de locuri de muncă și a gradului de ocupare a forței de muncă;

reducerea șomajului;

dezvoltarea culturii și educației;

creșterea calității forței de muncă;

ocrotirea sănătății;

protecția mediului, etc.

Rolul investițiilor trebuie abordat in contextul interdependențelor dintre ramuri, subramuri, dintre producție și consum, dintre cerere si ofertă, dintre diferitele piețe existente, între acestea și noile piețe care își "cer dreptul la viață" etc. În acest sens, Peter Drucker , are in vedere relația dintre inovații, producție, cerere si piața; concret este vorba de faptul ca inovația atrage după sine schimbări in structura producției care, la rândul lor, duc la schimbări in structura cererii de bunuri si servicii, iar acestea, la rândul lor, atrag după ele, schimbări in structura piețelor in sensul apariției unor noi piețe, adica ale noilor produse aparute.

Rolul hotărâtor în crearea unei economii de piață funcționale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituțiile si politicile Uniunii Europene, vizează în principal asigurarea unei creșteri economice durabile, promovarea unei politici investiționale coerente, crearea unui mediu de afaceri prielnic, modernizarea și dezvoltarea durabilă a intregii vieți social-economice.

În condițiile economiei de piața, ale concurenței si ale existenței proprietății private, investițiile constituie cheia asigurării unei eficiente maxime printr-un nivel cat mai ridicat al efectelor pe unitatea de efort.

În direcția sublinierii rolului deosebit al investițiilor, este importantă prezentarea interrelației investiții-venit. Investițiile au un rol multiplicator in economie care, sintetic, se reflecta in creșterea venitului. Marimea venitului național, produsului intern brut, produsului național brut este inseparabila de efortul investitional. Fiind vorba de inter-relatia investiții-venit trebuie să precizăm si efectul pe care il are, la rândul ei, creșterea venitului asupra creșterii investițiilor. Aceasta se exprima prin acceleratorul investițiilor, ca raport intre variația investițiilor si variația veniturilor. Concret, este vorba de următoarele: marirea venitului duce la creșterea cererii agregate de bunuri si servicii care la rândul ei, determina marirea producției, extinderea activitatii si respectiv realizarea de investiții de capital. Datele statistice confirma aceasta interdependenta. Evident nu scăpăm din atenție importanța pe care o are evitarea risipei de resurse, creșterea eficienței investițiilor.

Riscul în activitatea investițională

Riscul este o noțiunea socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în posibilitatea ca o acțiune viitoare să genereze pierderi datorită informațiilor incomplete în momentul luării deciziei sau inconsistentei unor raționamente de tip logic.

Pornind de la faptul că, nimeni nu își asumă un risc dacă nu are în vedere un câștig și că între acești doi parametri trebuie să funcționeze o corelație bine controlată, se poate ajunge la următoarea concluzie, și anume la faptul că se consideră echilibru economic și financiar acceptabil acela care compensează riscul asumat.

Firmele se confruntă cu următoarele categorii de riscuri:

Riscuri economice (inflația, dobânda și cursul valutar).

Riscul de exploatare.

Riscul investițional.

Riscuri financiare (lichiditate, solvabilitate, grad de îndatorare).

Riscuri comerciale (preț, aprovizionare – desfacere).

Riscuri de fabricație (calitate).

Riscuri politice (importuri, licențe, riscul de țară).

Riscuri sociale (motivarea personalului).

Riscuri juridice.

Riscuri tehnologice.

Agenții economici, acționarii, clienții percep riscul ca pe un rezultat nefavorabil, cu o probabilitate anume. Riscul este considerat o probabilitate a pierderii atașată unui câștig. Investitorul va accepta riscul, ca o anumită pierdere, presupunând că va putea să o compenseze cu un câștig adițional, anticipat cu o anumită probabilitate. Astfel, mărimea riscului este o funcție de variație a profitului.

După dimensiunile pierderilor pe care le presupune, riscul poate fi împărțit în câteva categorii. Riscul are o clasificare destul de vastă, de aceea ne vom opri numai la riscurile investiționale și formele de manifestare a riscului în activitatea firmei. Riscurile investiționale se împart în: riscul de pierdere a profitului, riscul scăderii rentabilității, riscul pierderilor financiare.

Riscul de pierdere a profitului – e riscul apariției pierderilor financiare indirecte, cauzate de neexecutarea unor lucrări, acțiuni.

Tabelul 1.2. Tipuri de investiții în funcție de nivelul de risc

[sursa]

Riscul scăderii rentabilități – apare în urma micșorării venitu-lui din dobânzi, dividende, depuneri bancare, și credite. Acest tip de risc include următoarele subtipuri: riscuri procentuale și ris-curi creditare.

La riscurile procentuale se referă pierderile băncilor comerciale, întreprinderilor creditare, instituțiilor investiționale, cauzate de mări¬rea dobânzilor plătite pentru mijloacele atrase față de dobânzile obținute din credite. La riscuri procentuale se referă pierderile investitorilor în urma micșorării dividendelor pe acțiunile deținute, a dobânzilor la obligațiuni, certificate și alte hârtii de valoare.

Riscul creditar reprezintă pericolul neachitării împrumutului și dobânzilor. La el se referă și riscul emitentului în caz că nu va fi în stare să plătească datoria pe hârtiile de valoare emise. Riscul creditar poate fi referit și la riscurile pierderilor financiare.

Riscul pierderilor financiare – include următoarele subtipuri: riscul bursier, riscuri selective, riscul de ruină sau faliment.

Figura1.1. Clasificarea riscului investițional

Riscul bursier prezintă pericolul pierderilor în urma afacerilor la bursa de valori. La el se referă riscul neonorării, neachitării contractelor încheiate, riscul neachitării comisionului firmei de brokeri etc.

Riscul selectiv este riscul alege- in incorecte a variantelor de investiții, a hârtiilor de valoare în raport cu alte tipuri din portofoliul investițional.

Riscul de ruină sau faliment este pericolul cauzat de alegerea inco¬rectă a proiectului investițional, pierderea totală a capitalului statutar și incapacitatea achitării datoriilor.

Strategia investițională, stabilește pe baza unor studii, analize, simulări obiectivele principale ale firmei în domeniul investițional, acțiuni ce urmează să se desfășoare pentru atingerea obiectivelor, modalitățile de atingere a acestora, sursele de finanțare și metodele de alocare a resurselor. Strategia investițională a firmei are un puternic caracter novator, deoarece prin investiții se asigură promovarea progresului tehnic și a rezultatelor cercetării științifice, perfecționarea capitalului fix, a tehnologiilor, metodelor de organizare a producției.

În condițiile economiei de piață, fiecare firmă are drept scop să obțină un profit cât mai mare la un anumit nivel al resurselor consumate, dar pentru aceasta, firma trebuie să privească în mod sistematic toate activitățile desfășurate.

Strategia investițională este o strategie independentă, care trebuie să integreze celelalte strategii, având drept scop realizarea strategiei generale a firmei.

Elementele definitorii ale conceptului de investiții sunt:

conținutul concret material al efortului investițional,

care consideră investiția ca o structură individualizată de resurse diferite ca natură și volum ce sunt angrenate în realizarea unui proiect;

factorul timp – durată, care relevă faptul că orice proiect de investiții are o perioadă de viață proprie caracterizată prin momente și etape bine definite și pe parcursul căreia parametrii economici ai proiectului au o evoluție proprie descrisă, de regulă, în tabloul de flux de numerar;

noțiunea de eficiență, conform căreia întreprinzătorul acceptă schimbarea unor disponibilități prezente de resurse pentru o serie de efecte (încasări) viitoare, care ca sumă totală trebuie să fie superioare cheltuielilor inițiale;

noțiunea de risc, care decurge din însăși eșalonarea pe perioade viitoare a efectelor așteptate. Aceste efecte viitoare sunt, așa cum s-a arătat, speranțe și nu certitudini.

În cadrul strategiilor firmei, strategia investițională deține un loc primordial, deoarece prin ea se direcționează viitorul firmei, se orientează efortul acesteia pentru atingerea unor obiective care să-i permită valorificarea cu eficiență maximă a resurselor consumate.

Luarea deciziei de a investi, pentru dezvoltarea obiectivelor existente sau realizarea unora noi, trebuie să ia în considerare incertitudinea și riscul implicate de proiect.

Incertitudinea se referă la apariția unui eveniment viitor, la starea de nesiguranță legată de rezultatele scontate a se obține în urma unei acțiuni economice.

Astfel, o acțiune este considerată incertă atunci când este posibilă obținerea mai multor rezultate, fără să se cunoască probabilitatea de apariție a unuia sau a altuia dintre ele.

Riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, indicând posibilitatea cunoașterii acestei legi de către agenții economici. Riscul și incertitudinea se găsesc combinate în diferite proporții; în realitate, incertitudinea nu poate fi eliminată.

Incertitudinea devine o potențială sursă de risc, atunci când decurge dintr-o informare incompletă sau din apelarea la surse adesea incompatibile.

Riscurile care însoțesc afacerile și, în genere, evoluția firmei se regăsesc și în investiții.

După factorii care-l generează se disting două tipuri de risc: riscul în afaceri și riscul financiar.

Riscul în afaceri este generat de evoluția progresului tehnic în ritm rapid și consecințele sale greu de stăpânit; incertitudinile pieței referitoare la evoluția cererii, schimbarea gusturilor consumatorilor, modificarea prețurilor, a politicii vânzărilor promovate la unele firme; instabilitatea economică și politică (situații de criză economică, de inflație, de șomaj, greve).

Riscul financiar pentru o firmă decurge din proporția mare a împrumuturilor sale luate de la bănci. Acest gen de risc constă în aceea că, în cazul ivirii unei conjuncturi nefavorabile, profiturile se volatizează, cedând locul pierderilor. Adică, firma ajunge în situația ca din rezultatele sale financiare să nu poată achita nici dobânzile la împrumuturile contractate.

După dimensiunile pierderilor pe care le presupune, riscul poate fi încadrat în câteva categorii reprezentative, legate de altfel de tipul investiției, și anume:

riscul de nivel minim sau zero, la investițiile de plasament în obligațiuni, împrumuturi pe termen lung, a căror rată de dobândă se menține;

riscul de grad redus, la investițiile de înlocuire, la care modificările în procesul de producție sunt relativ reduse;

riscul de grad mediu, la investițiile de productivitate, care presupun modernizarea producției, raționalizarea locurilor de muncă;

riscul de grad ridicat, la investițiile de cercetare- dezvoltare, ale căror rezultate sunt deosebit de incerte.

După gravitatea primejdiei și consecințele asupra situației firmei, riscul cunoaște mai multe feluri:

Riscul de faliment apare atunci când firma ajunge într- o situație deosebit de grea, practic fiind condamnată la dispariție, urmând să dea faliment, ceea ce înseamnă că salariații își pierd posturile, creditorii își pierd creanțele, acționarii își pierd sumele de bani pe care le- au investit; acest risc este cel mai temut.

Riscul de insolvabilitate survine atunci când firma nu mai poate față plăților. Incapacitatea de a-și achita angajamentele poate conduce fie la lichidare, când nu mai este nici o șansă de salvare, fie că se soluționează printr-o intervenție de conjunctură, pe baza unui credit suplimentar de la bancă, sau firma respectivă se asociază cu o altă firmă susceptibilă de a o ajuta. În acest ultim caz, este vorba de o pierdere a independenței care, în unele situații, poate deveni definitivă. Un asemenea eveniment lasă inevitabil o impresie de fragilitate a firmei, care va constitui un handicap pentru viitor.

Riscul pierderii autonomiei se manifestă înainte de declanșarea crizei de insolvabilitate; el se manifestă atunci când firma observă că, prin mijloacele proprii, nu mai are capacitatea de a-și conserva în viitor poziția sa în producție sau sub aspect comercial. Altfel spus, resursele de autofinanțare se dovedesc insuficiente în raport cu nevoile de dezvoltare.

Pentru managerul proprietar apare dilema: să rămână o firmă mică sau mijlocie, menținându-se independent, ori să-și mărească dimensiunile capitalului prin afilierea la o firmă mai puternică.

Riscul scăderii rentabilității este un risc mai mult de natură financiară, care exprimă faptul că, la o creștere de capital, beneficiul net nu crește în aceeași proporție, semnalându-se astfel fenomenul de diluare. Acesta este riscul care planează asupra noilor investiții sau legat de acestea; el trebuie să fie calculat de către conducerea firmei, atunci când elaborează strategia financiară.

Domeniul riscului se rezumă la trei elemente de bază:

Analiză: să identificăm riscurile existente și să evaluăm consecințele posibile directe și indirecte;

Reducere: să le prevenim pentru a le diminua sau pentru a le elimina;

Finanțare: să stăpânim ansamblul costurilor și pierderile potențiale acceptate.

Să ne asigurăm în raport cu apariția noilor riscuri și să atenuăm efectele neprevăzute prin acțiunea mijloacelor de protecție prin întocmirea unor programe de protecție corespunzătoare;

Pentru a realiza aceste cerințe, cel care trebuie să asigure managementul și gestiunea riscului trebuie să fie un bun tehnician și economist și un bun jurist.

Riscul inerent investiției are ca principal suport evoluția tehnologică, progresul tehnic care permite firmelor realizarea unor modernizări, înlocuiri de utilaje. Incertitudinea specifică investiției afectează toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investiții. Sunt influențate îndeosebi valorile așteptate ale rezultatelor economice și financiare: profitul, cash-flow-ul, valoarea netă, care depind de costuri, de prețul de vânzare, de volumul vânzărilor.

Unele dintre cele mai importante informații folosite în evaluarea proiectelor nu pot fi previzionate în mod riguros, și anume: volumul producției și serviciilor, structura și calitatea acestora, prețurile de vânzare, prețul și consumurile în cazul resurselor necesare desfășurării activităților în perioada de exploatare.

Pe parcursul exploatării capacităților proiectate pot apărea dificultăți în asigurarea cu anumite resurse materiale și energetice, resurse valutare, se pot modifica rata dobânzii, rata inflației, evaluările privind avantajele ecologice ale proiectelor de investiții.

În realitate, se constată că între mărimea parametrilor proiectelor de investiții și factorii, condițiile exogene determinate există dependențe statistice, probabile, nivelul indicatorilor manifestându-se ca valori aleatoare.

Se impune ca deciziile de investiții să fie elaborate și adaptate în raport cu incertitudinea asociată proiectelor pe baza analizei diverselor situații posibile în viitor, cu luarea în calcul a impactului acestora în planul eficienței economice și financiare. Alegerea proiectelor sau a variantelor de proiect în condiții de necunoaștere a probabilității de apariție a diferitelor alternative privind condițiile obiectiv determinate asupra eficienței ne va conduce deci la categoria deciziilor în condiții de incertitudine și de risc, cu tot ce ține de acestea.

Ca urmare, problematica riscului în investiții trebuie abordată în toată complexitatea ei. Specialiștii trebuie să definească modalitățile de proiectare a riscului potențial în investiții, modalități de organizarea gestiunii riscului și procedurile de ținere sub control a riscurilor respective.

În concluzie:

proiectarea riscului potențial;

organizarea gestiunii riscului;

controlarea evoluției riscului.

Până la soluționarea acestor probleme, evaluarea riscului investitional trebuie să se facă utilizând toate modalitățile posibile, existente, astfel încât acesta să fie identificat, gestionat și controlat cât mai bine.

Riscul economic reprezintă incapacitatea firmei de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variațiile mediului. Mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare.

După natura activității și poziția sa în mediul economic, rezultatele firmei sunt mai mult sau mai puțin influențate de o serie de evenimente economico-sociale: creșterea prețului energiei, creșterea salariilor, accentuarea concurenței, inovația tehnologică etc. Gradul de sensibilitate a rezultatului face din fiecare firmă o investiție mai mult sau mai puțin riscantă.

Riscul nu depinde numai de factorii generali (preț de vânzare, cost, cifra de afaceri), ci și de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor față de volumul de activitate. În acest context, analiza cost – volum – rezultat, analiza pragului de rentabilitate, reprezintă una dintre modalitățile de evaluare a riscului.

Riscul financiar caracterizează volatilitatea indicatorilor de rezultate sub incidența structurii financiare a firmei.

Capitalul firmei este format din două componente (capitalul propriu și împrumutat) ce se deosebesc fundamental prin costul pe care îl generează. Îndatorarea amplifică costul și riscul financiar.

Analiza riscului financiar are ca element de fond dobânda, aspect asupra căruia ne vom referi pe larg în altă parte a lucrării.

Analiza proiectelor investiționale

2.1. Prezentarea și analiza proiectelor investiționale similare

Pentru executarea unui calcul de eficiență economică a proiectului investițional este strict necesară analiza proiectelor deja existente. Ca exemplu real am selectat hala industrială cu suprafața de 1000 m2 din or. Călărași a companiei ”NutExport SRL” ce se ocupă cu procurarea miezului de nucă, prelucrarea acestuia adică uscare, ambalare și furnizare, doar pentru export.

La efectuarea calculului eficienței acestei investiții voi prezenta rezultate ce vor ilustra grafic, prin tabele și date concrete deja obținute de companie.

Figura2.1 Hala industrială or. Călărași

Tehnologia construcțiilor:

1. Lucrări pregătitoare a terenului de construcție:

Tabelul 2.1. Lucrări peregătitoare

La executarea lucrărilor pregătitoare a terenului de construcție s-a cheltuit suma de 58 280lei.

2. Lucrări de efectuare a infrastructurii/ Fundația:

Tabelul 2.2. Executarea infrastructurii și fundației

La executarea lucrărilor de efectuare a infrastructurii s-a cheltuit suma de 372 250lei.

Lucrări de efectuare a suprastructurii:

Tabelul 2.3. Executarea suprastructurii

La executarea lucrărilor de efectuare a suprastructurii s-a cheltuit suma de 1 215 226,4lei.

Lucrări de efectuare a rețelelor inginerești:

Tabelul 2.4. Executarea rețelelor inginerești

La executarea lucrărilor de efectuare a infrastructurii s-a cheltuit suma de 262 400lei.

Lucrări de efectuare a pardoselei:

Tabelul 2.5. Executarea pardoselei

La executarea lucrărilor de efectuare a pardoselei s-a cheltuit suma de 353 960lei.

Lucrări de montare a ușilor, ferestrelor, rampe, uși rulante:

Tabelul 2.6. Lucrări de montare

La executarea lucrărilor de montare a ușilor, ferestrelor, rampe, uși rulante s-a cheltuit suma de 255 964lei.

Lucrări de instalație a aparatajului necesar:

Tabelul 2.7. Lucrări de instalații a aparatajului

La executarea lucrărilor de instalație a aparatajului necesar s-a cheltuit suma de 8 750 940 lei.

Lucrări de amenajare a depozitelor interioare:

Tabelul 2.8. Lucrări de amenajare

La executarea lucrărilor de amenajare a depozitelor interioare s-a cheltuit suma de 2 607 312,16lei.

Stot inv = 13 876 332,6 lei

Concluzie : În urma calculului total al investiției de construcție a halei industriale cu suprafața de 1000 m2, respectînd tehnologia construcțiilor și instalînd aparatajul necesar s-a obținut suma investiției egală cu 13 876 332,6 lei.

Pentru efectuarea în continuare calculului eficienței este nevoie de elaborat tabelul ce ne explică repartizarea cheltuielilor de producție și de întreținere a halei industriale destinate pentru uscarea fructelor. La calcularea și determinarea veniturilor și cheltuielilor s-a luat drept ani de referință 2014 și 2015.

În tabelul următor este prezentată informația despre cantitatea de miez procurată, suma de bani cheltuită la procurare, cantitatea de miez prelucrată, cantitatea de miez vîndută, veniturile dinvînzări, cheltuieli de energie, cheltuieli de ambalare, cheltuieli de export – transport, toate aceste date fiind reprezentate separat pentru fiecare lună din perioada 2014 – 2015.

Tabelul.2.9. Cantități, venituri, costuri, cheltuieli

Organizarea muncii pe teritoriu halei și în interiorul acesteia

Fiind faptul ca perioada de vîrf a prelucrării miezului de nucă este între lunile Septembrie – Aprilie putem descrie urmatorii pași la obținerea produsului finit. Procesul de producție are loc într-un schimb care durează în mediu 8 ore . Principalele îndeletniciri ale muncitorilor sunt :

Încărcarea descărcarea miezului de nucă;

Operarea cu aparatajul de uscat și de ambalat;

Ambalarea miezului de nucă;

Depozitarea miezului de nucă;

Respectarea regulamentului de protecție a muncii și a igienei la locul de muncă în dependență de postul ocupat.

Ceea ce este legat de administrarea procesului de muncă este datoria managerului pe resurse umane care duce evidența pe îndeletniciri a muncitorilor în procesul de producție pentru a spori cantitatea de lucru efectuat în schimbul de 8 ore.

La obținerea unui produs finit calitativ este nevoie de Inginerul de producție ce gestionează și verifică starea aparatajului de uscare. Acest lucru este necesar pentru a nu obține pierderi în procesul de producție.

La descrierea succintă a Tabelului de mai sus sunt prezentate următoarele calcule :

Calcului sumelor lunare cheltuite la procurarea miezului de nucă:

S = K * Pc (2.1.) unde:

S – suma produsului procurat

K – cantitatea produsului

Pc – Prețul de cumpărarea care constitue 140 lei/kg

Septembrie : S1= 50t * 140 lei/kg = 7 000 000 (lei)

Octombrie : S2= 100t * 140lei/kg = 14 000 000 lei

Noiembrie : S3= 172t * 140lei/kg = 24 080 000 lei

Decembrie : S4= 230t * 140lei/kg = 32 200 000 lei

Ianuarie : S5= 210t * 140lei/kg = 29 400 000 lei

Februarie: S6= 225t * 140lei/kg = 31 500 000 lei

Martie : S7= 132t * 140lei/kg = 18 480 000 lei

Suma totală cheltuită pentru procurarea miezului de nucă constitue :

Stot= S1+S2+S3+S4+S5+S6+S7 (2.2.)

Stot= 156 660 000 lei

Suma de bani acumulată în urma vînzării miezului de nucă finit:

Luînd în considerație că tot produsul se realizează peste hotare și prețul acestuia fiind în valută (Euro) avem de aface cu instabilitatea valutei naționale pentru a depăși această situație am analizat cursurile valutare a perioadei date și am calulat cursul valutar mediu ce va favoriza obținerea unui rezultat concret.

Septembrie: 1 Euro = 18,3 lei

Octombrie : 1 Euro = 18,6 lei

Noiembrie : 1 Euro = 18,5 lei

Decembrie : 1 Euro = 19,1 lei

Ianuarie : 1 Euro = 18,9 lei

Februarie: 1 Euro = 21,8 lei

Martie: 1 Euro = 20,2 lei

Aprilie: 1 Euro = 19,6 lei

CVm = (18,3 + 18,6 + 18,5 + 19,1 + 18,9 + 21,8 + 20,2 + 19,6)/8 = 19,375 lei

[ Informație extrasă de pe www.curs.md la data de 14.05.2015 ]

VV= CVm*PV*K (2.3.) unde:

VV – Suma vînzărilor (lunară);

CV – Cursul valutar corespunzător lunii;

PV – Prețul de vînzare la export ce constitue 10 Euro/kg;

K – Cantitatea de miez vîndută;

Septembrie: SV1 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 50t = 7 750 000 lei

Octombrie : SV2 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 100t = 15 500 000 lei

Noiembrie : SV3 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 160t = 24 800 000 lei

Decembrie : SV4 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 180t = 27 900 000 lei

Ianuarie : SV5 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 175t = 27 125 000 lei

Februarie: SV6 = 19,375 lei * 8 Euro/ kg * 170t = 26 350 000 lei

Martie: SV7 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 150t = 23 250 000 lei

Aprilie: SV8 = 19,375 lei * 8 Euro/kg * 134t = 20 770 000 lei

Suma totală acumulată în urma vînzării miezului de nucă :

SVtot= SV1 +SV2 + SV3 + SV4 + SV5 +SV6 + SV7 + SV8 (2.4.)

SVtot = 173 445 000 lei

La finele primului an de producere venitul din vînzări constitue suma de 173 445 000 lei.

Cheltuieli de ambalare a produsului:

Nuca deja uscată necesită ocrotire specială de mediu umed de aceea ambalarea sa se efectuează prin ambalarea cu polietilenă de calitate prin vacumare. Un ambalaj constitue 10 kg după care se mai împachetează într-o cutie de carton a cîte 20 kg specială pentru protecția amblajului și a miezului la transportare.

1 amblaj de polietilenă cu vacumare constitue – 0,5 lei

1 cutie de carton constitue – 40 lei

Calculul se efectuează după formula :

Chamb = Camb * (K*1000/10)+Ccut * (K*1000/20) (2.5.) unde:

Chamb – Cheltuieli de ambalare a produsului finit

Camb – Costul ambalajului

K – Cantitatea de miez ambalată

Ccut – Costul cutiei cu capacitatea de 20 kg

Chamb = 2 293 950 lei

În urma efectuării calculului cheltuielilor de ambalare a miezului de nucă am obținut suma de

2 293 950 lei.

Cheltuieli de transportare a produsului

Ținînd cont de faptul că produsul de miez de nucă este un produs alimentare necesită anumite condiții prielnice de transportare cu menținerea unei temperaturi și umedități stabile. Pentru aceasta au fost folosite autocamioanele cu echipament special de menținere a condițiilor prielnice.

Graficul transportărilor de marfă nu este stabil în fiecare lună deoarece asta strict depinde de cantitatea de miez prelucrată și de timpul necesar pentru aceasta. O încărcătură a unei curse constitue 20 tone de produs pentru care se achită 9000 USD .

Calculul cheltuielilor de transport:

ChT= PC * N * CVm (2.6.) unde:

ChT – cheltuieli de transport;

PC – prețul unei curse;

N – numărul de curse;

CV – cursul valutar mediu anual;

Tabelul 2.10. Cheltuielile anuale de transport-export

ChT tot = ChT1 + ChT2 + ChT3 + ChT4 + ChT5 + ChT6 + ChT7 + ChT8 = 7 464 396,822 lei (2.7.)

Salaraiul muncitorilor și administrației halei industriale

Factorul uman joacă un rol foarte important în obținerea unui produs finit de calitatea prin calitatea serviciilor oferite de acestea. Dar pentru obținerea unei calități a muncii angajatul trebuie se fie remunerat la justa valoare a activităților ce le îndeplinește.

Tabelul 2.11. Salariul anului 2014-2015

Calculul cheltuielilor anuale totale destinate salariilor :

Stot An = 90500 + 93500 + 96500 + 87500 + 110000 + 102500 + 102500+ 106250 + 93500 + 87500 + 67100 + 68900 = 1 106 250 lei

Cheltuieli de energie

Pentru uscarea miezului de nucă este folosit un cuptor special construit , cu o capacitate de uscare 1 tonă/ oră de materie primă. Sursa energetică ce stă la baza funcționării acestuia este curentul electric, iar uscarea se efectuează folosind gazul natural. Consumul mediu de gaz pe oră a acestui cuptor ajunge la 20m3, și consumul de energie electrică ajunge la 65kw/oră.

Pentru uscarea la nivel înalt a miezului de nucă este necesar ca cuptorul sa funcționeze în continuu 24/24 pentru a menține temperatura constantă pe toată perioada de producere.

De asemenea la ambalarea produsului finit avem ne voie de 2 mașini speciale cu un consum mediu 32kW/h, exploatînd mecanismul în mediu 9 ore pe zi.

Calculul cheltuieli de consum a gazului natural lunar:

Chgaz = P1m3/h*24h*Nzile * K (2.8.) unde:

Chgaz – cheltuieli de consum a gazului natural;

P1m3/h – prețul egal cu 5,97 lei;

Nzile – numărul de zile în lună;

K – consumul de gaz 20m3/h;

Tabelul 2.12. Cheltuieli de consumul de gaz natural anual al cuptorului

Calculul cheltuieli de consum curent electric cuptor lunar:

Chelectr = P1kW/h *9h/zi * K (2.9.) unde:

Chelectr – cheltuieli curent electric;

P1kW/h – prețul egal cu 1,4 lei/1kW;

K – consumul de electricitate 65kW/h;

Tebelul 2.13. Cheltuieli de consum de electrictate anual a cuptorului

Calculul cheltuielilor pentru curent electric a aparatajului de ambalat:

Chelectr = P1kW/h *9h/zi * K (2.10) unde:

Chelectr – cheltuieli curent electric;

P1kW/h – prețul egal cu 1,4 lei/1kW;

K – consumul de electricitate 32kW/h;

Tabelul 2.14. Cheltuieli anuale de curent electric a aparatelor de ambalat

Cheltuieli de iluminare interioară și exterioară a halei industriale:

După executarea unui calucul sa obținut o sumă egală cu 58 320 lei.

Cheltuileli totale de energie anuale constitue:

Ch tot = 693 475,2 lei + 139 230 lei + 137 088 lei + 58 320 lei = 1 028 113,2 lei

Recapitularea Cheltuielilor și Sumelor obținute în urma activității primului an 2014-2015 :

Suma totală cheltuită pentru procurarea miezului de nucă constitue – 156 660 000 lei;

Venitul din vînzări miezului de nucă – 173 445 000 lei;

Cheltuieli de ambalare a produsului – 2 293 950 lei;

Cheltuieli de transport – 7 464 396,822 lei;

Cheltuieli energie – 1 028 113,2 lei;

Cheltuieli salarii – 1 106 250 lei;

Suma investită în construcția halei, a aparatjului și terenului – 13 876 332,6 lei ;

2.2. Verificarea eficienței elaborării proiectului investițional

Calculul eficienței investiției :

Veniturile din vînzări (VV) = 173 445 000 lei;

Costul vînzărilor (CV) = 156 660 000 + 2 293 950 + 7 464 396,822 lei + 1 028 113,2 +

+ 1 106 250 + 416 289,978 = 168 969 000 lei

Cheltuielile la 1 leu de venit

Ch = CV / VV (2.11.)

Ch= 168 969 000 / 173 445 000 = 0,97 lei

Sporul venitului este stabilit de 5% plus 2% anual;

Volumul investițiilor = 13 876 332,6 lei;

Norma de amortizare = 3%; A = 416 289,978 lei

Creditul bancar constitue 40% din volumul investițiilor în sumă de:

CB = 40% * VI = 5 550 533,04lei

Fondul de rambursare a creditului bancar constituie 38% din CFN;

Tabelul 2.15. Calculul indicatorilor de eficiență a investiției

Explicația tabelului :

V.V. – reprezintă venitul anual obținut în urma vînzării miezului de nucă;

I an: VV = 173 445 000 lei

II an: VV = 173 445 000 * (1+0,05) = 182 117 250 lei

III an: VV = 182 117 250 * (1+0,07) = 194 865 457,5 lei

IV an: VV = 194 865 457,5 * (1+0,09) = 212 403 348,7 lei

C.V. – reprezintă costul vînzărilor adică totalitatea cheltuielilor de executarea a procesului de producție și realizare a produsului finit inclusiv amortizarea capitalului fix;

CV= Ch miez + Chamb + ChT + ChE + ChS + A (2.12) unde:

Chmiez – Suma totală cheltuită pentru procurarea miezului de nucă;

Chamb – Cheltuieli de ambalare a produsului;

ChT – Cheltuieli de transport;

ChE – Cheltuieli energie;

ChS – Cheltuieli salarii;

P.P.I. – reprezintă profitul pînă la impozitare;

P.P.I. = VV – CV (2.13)

I.V. – reprezintă impozitul pe venit;

I.V. = P.P.I. * 12% (2.14)

P.N. – reprezintă profitul net obținut ;

P.N. = P.P.I. – I.V. (2.15)

A – reprezintă amortizarea;

A = V.I. * 3% (2.16) unde:

V.I. – reprezintă volumul investiției;

CFN – reprezintă cash flow net ;

CFN = P.N. + A (2.17)

Pentru efectuarea calculului eficienței avem nevoie de determinat valoarea netă actuală totală (VNAT). Indicele de profitabilitate. Timpul de recuperare a investiției. Rata internă de rentabilitate (RIR):

Calculul VNAT:

VNAT – caracterizează, în valoare absolută, aportul de avantaj economic al unui proiect dat de investiții, cîștigul, răsplata sau recompensa investitorului în capitalul investit în proiectul respectiv, exprimate fie sub formă de cash-flow în valoare actuală, fie ca valoare netă actualizată.

Tabelul 2.16. Calculul CFN conform ratei de rentabilitate

Tabelul 2.17. Determinarea VNAT

În urma calcului efectuat s-au determinat valorile VNAT(-) și VNAT(+) cu valorile:

VNAT1 = -22124,07 și VNAT2 = 110 829,69;

Calculul indicelui de profitabilitate Ip:

Ip = ∑CFN/∑I (2.18)

unde:

∑CFN – suma cash-flow net;

∑I – suma totală a investiției;

Ip = 21 163 831.8 lei / 13 876 332,6 lei = 1,52

Determinarea indicelui de profitabilitate egal cu 1,52 ne poate demonstra eficiența proiectului investițional;

Calculul RIR:

RIR – Rata internă de rentabilitate reprezintă acea rată a dobînzii compuse, care atunci cînd se folosește ca rată de actualizare pentru calculul valorii nete actualizate totale, face ca suma să fie nulă;

RIR = amin + (amax-amin)* (2.19)

RIR = 33% + (34%-33%)* = 33,83%

Figura 2.1 Reprezentarea grafică a RIR

Calculul rambursării creditului bancar:

Creditul bancar a fost oferit de către Moldova-Agroindbank în sumă de 5 550 533,04 lei, pe o perioadă de 4 ani cu o dobîndă de 16% anual;

Tabelul 2.18. Rambursarea creditului bancar

După cum se observă avem un surplus de bani în anul IV de activitate de aceea efectuăm calulul următor:

Suma totală de restituit anul IV : S1= 1 609 654.6 + 407 856.2 = 2 017 510,8 lei

Suma posibilă de achitat 1zi : S2 = 22 89 020.6 lei /360 zile = 6 358,4 lei/zi

Timpul de recuperare a creditului ultimului an : t = 2 017 510,8 lei/ 6 358,4 lei = 318 zile

În urma calculului efectuat am determinat durata rambursării creditului este T=3ani și 318zile.

Timpul de recuperare a investiției luînd în considerație creditul bancar:

T = (2.20)

unde:

∑CFN – suma cash-flow net pe perioada a 4ani;

D – dobînda bancară achitată de către companie;

CB – creditul bancar ;

∑I – suma totală a investiției;

T = = 4,14 ani

În urma calculului efectuat am obținut timpul de recuperare a investiției , luînd în considerare rambursarea creditului bancar într-o perioadă de 4 ani și 51 zile.

Concluzie: Efectuînd calculul de eficiență investiției a unei halei industriale cu suprafața de 1000 m2, deja existente am ajuns la concluzia că: investirea în construcția unui asemenea proiect este profitabilă, fapt ce am demonstrat prin determinarea indicatorilor de eficiență care ne afirmă prin cifre concrete eficiența acestui proiect cu o rată internă de rentabilitate (RIR) egală cu 33,83%.

2.3. Opțiuni, avantajele și dezavantajele investiției

Momentul în care se ia decizia de a se realiza o investiție, indiferent de natura și amploarea ei, este unul de mare importanță în viața organizației, este una dintre deciziile manageriale cele mai încărcate, e răspundere, deoarece investițiile vizează:

toate interesele arătate,

vizează viitorul,

obiectivele strategice ale organizației,

interesele acesteia pe termen lung.

Ca urmare, astfel de decizii se iau la nivelul cel mai înalt al ierarhiei manageriale.

Nivelul ierarhic managerial de competență trebuie să fie corelat cu sursa de finanțare, cu dreptul celor care oferă fondurile pentru finanțarea investiției.

Se spune, cu deplin temei, că nici un act de gestiune nu angajează responsabilitatea managerilor ca investițiile.

Dificultatea formulării opțiunii pentru investiții este dată mai cu seamă de faptul că, de regulă, o investiție are (sau ar trebui să aibă) impact asupra tuturor elementelor sistemului organizației (sistemul organizatoric, sistemul informațional, sistemul decizional, sistemul metodelor și procedeelor de management și asupra tuturor funcțiilor organizatorice etc.).

Toate aceste implicații nu pot fi identificate, cuantificate și avute în vedere, fără realizarea a două activități esențiale:

studii de piață adecvate;

analiză – diagnostic a activității firmei și mai cu seamă a modului în care s-au utilizat (intensiv și extensiv) capacități existente.

Aceste două activități (una care vizează perspectiva și alta starea actuală a organizației), trebuie să se finalizeze în prognoze, strategii, politici, programe etc., iar opțiunea pentru investiții, în programul de investiții al organizației o au numai manageri.

În condiții normale, înainte de a se formula opțiunea pentru investiții, este necesar să se țină seama de următoarele cerințe firești:

un activ fix existent nu se scoate din funcțiune decât atunci când uzura fizică sau morală îl face impropriu în tehnologia practicată;

în alte condiții, ca de pildă, în cazul restructurării activității, un activ fix în stare fizică bună și cu uzura morală acceptabilă, trebuie valorificat cât mai bine, pentru a obține fondurile din care să se achiziționeze cele pe care le impune noua configurație a pieței și tehnologiei;

pentru a preveni uzura morală, activele fixe trebuie să fie utilizate la randamentul maxim proiectat, apreciat cu indicatorii cu ajutorul cărora se cuantifică eficiența utilizării activelor fixe;

organizația trebuie să practice un sistem de amortizare performant, care să-i asigure recuperarea fondurilor imobilizate, la timpul optim.

În construcția oricărei strategii investiționale trebuie să se clarifice, în prealabil, o serie de probleme esențiale, dintre care enumerăm doar următoarele:

De ce trebuie investiția?

Ce urmează să se facă?

Cu ce se va face?

Care sunt modalitățile în care se va realiza?

Cum se va face evaluarea a ceea ce s-a propus să se realizeze (inclusiv evaluarea riscului)?

Care este raportul între eforturile ce se vor face și efectele obtinute, mai ales pe termen lung?

Cu ce fonduri se va finanța investiția?

De ce s-a ales varianta respectivă de investiție?

În funcție de răspunsurile posibile la aceste întrebări, se va stabili gradul de realism și de eficiență economică a strategiei investiționale, a activității viitoare a organizației, gradul de risc în procesul investițional.

Investițiile reprezentând cheltuieli sigure pentru un viitor incert sunt supuse, în general, tuturor categoriilor riscurilor de firmă.

Avantajele investiției realizate:

Investiția dată a fost realizată într-o companie deja existentă cu autoritate în exportul de miez de nucă, fapt ce ne pot confirma cantitățile prelucrate de către aceasta în prima perioadă a funcționării.

Tehnica folosită la obținerea produsului finit pentru export ușurează munca omului și dă posibilitatea de a folosi mai eficient brațele de muncă.

Proiectul investițional dat produce un efect pozitiv asupra societății oferind locuri stabile de muncă populației din zonă.

La nivel de stat, rolul investițiilor de acest gen dezvoltă ramura dată și evoluționează relațiile externe de business.

Investiția dată este rentabilă deoarece Republica Moldova are un potențial major în producerea miezului de nucă de calitate ce este foarte apreciat pe piața europeană.

Suma totală a investițiilor poate fi recuperată întro perioadă de 4,14 ani;

Compania are capacitate de rambursare a creditului bancar în perioade scurte;

Dezavantajele investiției realizate :

Spațiu mic de depozitare a produsului poate creea incapacitatea de a primi cantitatea de miez și de a prelucra cantități de miez mai mari;

Amplasarea halei industriale nu permite o extinderea teritoriului acesteia pentru o creștere a volumului de producție pe viitor;

Există riscul de insuficiență de materie primă pentru realizarea prognozelor de eficiență a investiției realizate;

Se amplasează ne avantajos față de potențialii producători a plantațiilor de nucă și de obținere a miezului de nucă;

Nu oferă condiții prielnice pentru personalul încadrat în procesul de producție din cauza spațiului mic și volumului mare de producție;

3. Realizarea proiectului investițional propriu

3.1. Prezentarea proiectului investițional

În urma analizei unui proiect investițional cu calculul eficienței acestuia am ajuns la concluzia elaborării unui proiect de același domeniu dor cu careva schimbări, observate pe parcursul studiului.

Se optează pentru construcția unei hale industriale cu suprafața de 5200 m2 destinată pentru uscarea și prelucrarea fructelor, cît și depozitarea acestora pe termen îndelungat amplasată pe un teritoriu cu dimensiunea de 1,9 ha. În urma studiului efectuat se analizează amplasarea halei industriale pentru a avea în apropiere căile principale de transport, cît și împrejurări cu infrastructură industrială, în apropire de materia primă și terenuri favorabile pentru plantațiile viitoare.

Figura 3.1. Hala Industrială

Hala industrială va fi amplasată în mun. Bălți deaorece, Regiunea de Dezvoltare Nord (abreviat RDN) este o regiune de dezvoltare care include municipiul Bălți și 11 raioane: Briceni, Edineț, Dondușeni, Drochia, Fălești, Florești, Glodeni, Ocnița, Rîșcani, Sîngerei și Soroca, cu o suprafață de circa 10,014 km2, ceea ce reprezintă aproximativ 32,9% din suprafața totală a Republicii Moldova. Populația regiunii este de 1.025.000 persoane (28,6 % din populația țării). Populația urbană (357.000 persoane) reprezintă aproximativ 34,8 % din totalul pe regiune. Totodată aici sunt amplasate 571 localități: 20 orașe și 551 localități rurale, din totalul de 1679 de localități ale Republicii Moldova.

Regiunea de Nord deține, după municipiul Chișinău, cea mai mare pondere la capitolele investiții în capitalul fix și vânzări cu amănuntul. Această stare de fapt se datorează în mare măsură orașului Bălți.

Aceasta ne asigură brațe de muncă , materie primă și căile principale de acces foarte importante pentru transportarea produsului finit către consumator. Un alt mare avantaje sunt terenurile acesibile pentru plantarea pomilor fructiferi la susținerea propriei cereri de materie primă pe viitor.

Figura 3.2. Amplasarea halei industriale

La efectuarea unui asemenea proiect de investiții este strict necesar de studiat și efectuat :

Amplasarea Halei industriale;

Tehnologia construcțiilor;

Realizarea devizului de cheltuieli;

Organizarea muncii (cît a procesului de producție atît și a procesului de aprovizionare);

Studiul de eficiență a investiției;

Execuția Halei Industriale:

Tehnologia construcțiilor

Îngrădirea șantierului. Se efectuează un gard cu înățimea de 2 m din lemn și tablă cutată.

Defrișarea stratului vegetal cu grosimea de 0,3 m, pe suprafața de 5200 m2.

Vpăm = 0,3*5200 = 1560 m3

Transportarea pămîntului la distanța de 10 km.

Săparea gropii de fundație tip lentă:

Săparea se va executa în 2 etape :

Săparea petei totale a construcției la adîncimea de 1m.

Săparea pe axele principale Axele : A – B

Axele : 1- 23 cu adîncimea de 1 m pe lățimea de 1,4 m

Pata totală : Vp = 1m * 5200m2 = 5200 m3

Axe: VA-B = 2*1m*130m*1,4m = 364 m3

Axe: V1-23 = 2 * 40m *1m* 1,4m = 112 m3

Transportarea pămîntului la distanța de 10 km;

Compactarea pămîntului pe axele principale se va executa prin batere (476m2).

Execuatarea fundației în 3 trepte pe axe:

Executarea stratului egalizator de 0,1m din pietriș dim. 5/20;

Executarea pernei de fundație cu un strat de beton marca C7,5 grosimea de 0,1m;

Executarea stratului hidrofug cu lapte de ciment;

Strat egalizator pietriș :

Vpietriș = (0,1m*2*1,4m*130m)+(0,1m*2*40m*1,4m)=47,6 m3

Strat egalizator beton:

Vbeton = 47,6 m3

Vlapt. cim = 14,28 m3

Armarea fundației cu carcase de armatură

Armatura liniară de rezistență va fi de diam. 12mm și etrieri diam. 8mm;

Calculul Armaturii : Marm = 489,6m3*30kg/m3 = 14688 kg

Cofrarea fundației cu înălțimea de 1,4m

Scofrajului= (340ml * 1,4m * 2)/3 = 317,33≈320m2

Betonarea fundației

Vbeton = (340ml*1,4m*0,5m)+(340ml*1m*0,5m)+(340ml*0,6m*0,4m) = 489,6m3

Decofrarea

Sdecofr =952m2

Hidroizolarea fundației cu membrană cu crampoane (20 lei/m2);

Shidroizolata = 340ml*1,6m= 544 m2

Executarea umpluturii de pămînt în jurul fundației pe axe cu compactare.

Vpăm= 340ml*1m3/1ml=340m3

Umplutura petei construcției cu compactare în straturi de 0,2m pînă lacota -500;

Vpăm comp = 0,2m * 3strat * (5200m2-476m2)= 2834,4m3

Executarea stratului de pietriș cu grosimea de 0,15m;

Vpietriș = 0,15* 4724 m2 = 708,6 m3

Executarea rețelelor inginerești;

Montarea stîlpilor marca HEA 260 x 33 stîlpi cu înălțimea de 8,45 m;

Mstîlp = 780 kg ; Mtot stîlp = 46 stîlpi * 780kg = 35880 kg

Montarea fermelor : 23 ferme cu lungimea 40m;

Mferma = 6,4 tone; Mtot ferme = 6,4tone *23 = 147,2 tone

Montarea contravîntuirilor și a grinzilor de acoperiș;

Mtot = 44 tone;

Executarea acoperișului din panouri sandwich cu umplutuă din vată minerală grosim. 100 mm;

Stot acop = 130m * 40m = 5200 m2

Executarea soclului de 0,8m:

Armare cu carcase din 8 armaturi diam. 8mm etrieri la 0,25m;

Marmat lin = (2*130+2*40)*8=2720 *0,395 kg/ml = 1074,4 kg

Marm etr = (2*130+2*40) /0,25 * 2m= 2720*0,395 kg/ml = 1074,4 kg

unde: Ø 8,0 mm = 0,395 kg/ml

Cofrarea soclului:

Scofr= 340ml* 2 * 0,8m = 544 m2

Betonarea soclului:

VBet = 340 ml * 0,6m * 0,8m = 163,2 m3

Decofrarea soclului;

Scofr = 544m2

Executarea podelelor industriale:

Executarea unui strat de pietriș cu gros. de 10 cm fracția 5/20 cu compactare.

Vpietriș =4724 m2*0,1m = 472,4 m3

Întinderea unei pelicule pe toată suprafața pardoselei : peliculă cu gros. 100 microni pe suprafața de 4724 m2;
Detalii despre produs / serviciu

pelicula grosimea 100 microni, latimea 2 m la desfacere 4 m, in rulon 100 m , greutatea unui rulon este de aproximativ 36-37 kg.

Armarea podelelor industriale cu plasă VR1 diam. 5mm cu pasul 100×100;

Figura 3.3. PlasaVR 1

100×100 d=5.0mm VR-1 (2x3m)

Prețul : 43 lei/m2 – 6m2 – 1 balot;

Cantitatea de baloturi necesare :

Nbalot plasa = 4724 m2 / 6m2 = 787,33 ≈ 788 balot

Betonarea pardoseleicu beton clasa C25, cu un strat de grosime 0,15m;

Vbeton = 4724m2 * 0,15m = 708,6 m3

Șlefuirea cu cuarț a suprafeței pardoselei;

Executarea pereților din Sandwich cu umplutuă din vată minerală grosimea 100 mm;

Spereți = (10,8m*40m)*2+(10,8m*130m)*2=864+2808 =3672m2 ≈ 3700m2

Montarea ușilor:

U1 – dim. 2,3m x 2m : cantitatea = 1

U2 – dim. 1,2m x2,3m : cantitatea =6

U3 – dim. 5m x 3,7m : cantitatea = 6

Montarea ferestrelor :

F1 – dim. 1,42m x 1m: cantitatea = 7

F2 – dim. 3m x 1,42m : cantitatea = 25

F3 – dim. 3m x 0,66m : cantitatea = 7

F4 – dim. 5m x 1,42m : cantitatea = 7

F5 – dim. 11m x 0,66m : cantitetea = 1

F6 – dim. 11m x 1,42m : cantitatea = 1

Amenajarea exterioară a teritoriului halei industriale:

Defrișarea stratului vegetal cu grosime de 0,3m pe o suprafață de 13800 m2

Vpăm = 13800m2*0,3m = 4140 m3

Compactarea pămîntului prin rulare;

Spam comp= 13800 m2

Pietruirea cu un strat de 30 cm pietriș;

Vpietriș = 13800m2*0,3m= 4140m3

Îngrădirea obiectului cu plasă zincată înălțimea 2m pe tot perimetrul acestuia;

Iluminarea interioară și exterioară a halei industriale;

Executarea blocului administrativ;

Executarea blocului sanitar;

Construcția cantinei pentru alimentarea personalului;

Executarea sistemului antiincendiu;

Executarea sistemului de ventilare;

Executarea sistemului de încălzire;

Prezentarea succintă a cheltuielilor de realizare a investițiilor confosrm devizului de cheltuieli atașat ANEXE :

Tabelul 3.1. Cheltuieli de realizare a halei industriale

Tabelul 3.2. Valoarea finală a construcției

Tabelul 3.3. Cheltuieli de inventariere cu aparataj și utilaj necesar

Hala urmează a fi realizată în mun. Bălți pe o suprafață de 1,9ha , studiind mai multe surse de informație, anunțuri accesate pe :

[ https://999.md/6202346 ] , [ http://www.imobile.md/ro/search/?tip=&cat_id=14&l_id=4 ] ,

[ https://999.md/1846101 ] ;

În urma analizei am constatat că în acea regiune prețul unui (1ar) de teren pentru construcții cu destinație comercială va fi : 1ar = 150 ero;

Calculăm prețul total al terenului procurat :

Pteren = 190 ar * 150 euro = 28 500 euro = 577 903 lei ( conform cursului valutar BNM din data de 25.05.2015 – 1EURO = 20,27 lei );

Determinarea sumei totale a investiției :

I = Vdeviz + Chinventariere + Pteren (3.1) unde:

I – suma totală a investiției;

Vdeviz – valoarea de deviz a construcției;

Chinventariere – cheltuieri de inventariere, aparatj, tehnică necesară;

Pteren – prețul terenului destinat pentru costrucția halei;

I = 24 318 141,29 lei + 20 661 450 lei + 577 903 lei = 45 557 494,29 lei

Concluzie : În urma calculelor și studiului efectuat am determinat volumul investiției egal cu suma de

45 557 494,29 lei;

Organizarea muncii pe teritoriul halei și în interiorul acesteia:

Pentru a avea o viziune mai clară a procesului de producție a halei industriale voi prezenta calcule, tabele și informații despre :

Procesul de producție;

Cheltuieli la procesul de producție;

Procesul de producție:

Hala industrială dată destinată pentru prelucrarea miezului de nucă, adică uscarea, sortarea, ambalarea și exportarea acestuia către țările europene. În urma unui studiu realizat am constat că piață europeană este larg deschisă pentru miezul de nucă moldovenesc, deoarece acesta este de o calitate înaltă.

Însăși procesul de producție a halei industrială nu este atît de complicat dar necesită atenție la orice etapă. Miezul de nucă este procurat din toată țara apoi prelucrat, ambalat și deja exportat. Însăși amplasarea halei industriale este strategică deoarece în apropierea acesteia se află cel mai mare plantaj de copaci de nucă din or. Soroca cu o suprafață de 750 ha. , fapt ce ne poate asigura necesarul anual de miez de nucă pentru export.[ bibliografie sait]

Calculul cheltuielilor în procesul de producție:

Tabelul 3.4. Cheltuieli, cantități și venituri anuale

Cheltuieli salarii:

Personalul angajat va efectua procesul de producție în decurs 10 ore zilnic.

Concluzie : Cheltuielile pentru salarizarea a 37 de angajați anual constituie 2 140 000 lei ;

Rezultat conform anexa – nr

Calculul cheltuielilor pentru procurarea miezului de nucă:

Chmiez = K * Pc (3.2) unde:

Chmiez – suma produsului procurat

K – cantitatea produsului

Pc – Prețul de cumpărarea care constitue 140 lei/kg

Septembrie : S1= 100 t * 140 lei/kg = 14 000 000 lei

Octombrie : S2= 200t * 140lei/kg = 280 000 000 lei

Noiembrie : S3= 344t * 140lei/kg = 48 160 000 lei

Decembrie : S4= 460t * 140lei/kg = 64 400 000 lei

Ianuarie : S5= 420t * 140lei/kg = 58 800 000 lei

Februarie: S6= 450t * 140lei/kg = 63 000 000 lei

Martie : S7= 280t * 140lei/kg = 39 200 000 lei

Cheltuielile totale la procurarea miezului de nucă constitue:

Chtot miez = 315 560 000 lei

Calculul venitului din vînzări a miezului de nucă :

Pentru a stabili un preț normal de export și totodată să nu fim influențați de schimbarea cursului valutar vom stabili o sumă de realizare în valută naționala pentru a avea un calcul prognozat mai credibil pentru ca sa nu ne influențeze major situația de pe piața valutară.

Prețul 1 kg de miez deja gata prelucrat și ambalat va costa 160 lei.

VV= K * 160 lei/kg (3.3) unde:

VV – Venitul din vînzări ;

K – Cantitatea de miez vîndută (kg) ;

VVtot = 360 640 000 lei

La finele primului an de producere venitul din vînzări constitue suma de 360 640 000 lei.

Cheltuieli de ambalare a produsului:

Pentru pastrarea calității miezului de nucă este foarte importantă ambalarea și protejarea acestuia de mediu umed sau de alte circumstanțe ce pot influența calitatea acestuia. De aceea produsul finit va fi ambalat cu pe licula prin vacumare în proporții de 10 kg, după care vor fi amplasați în cutii de carton a cîte 20 kg fiind gata pentru export.

La ambalare :

1 amblaj de polietilenă cu vacumare constitue – 0,5 lei

1 cutie de carton constitue – 40 lei

Calculul se efectuează după formula :

Chamb = Camb * (K*1000/10)+Ccut * (K*1000/20) (3.4) unde:

Chamb – Cheltuieli de ambalare a produsului finit

Camb – Costul ambalajului

K – Cantitatea de miez ambalată

Ccut – Costul cutiei cu capacitatea de 20 kg;

Chamb = 4 620 700 lei

În urma efectuării calculului cheltuielilor de ambalare a miezului de nucă s-a obținut suma de

4 620 700 lei.

Calculul cheltuielilor de transport-export:

Pentru transportarea miezului de nucă vom avea nevoie de autocamioane echipate cu remorci speciale pentru menținerea umidității și temperaturii normale de păstrare a miezului. De aceea vom efectua un contract de colaborare cu o companie de transport ca ne va presta servii de transport.

Serviciul de transportare a miezului de nucă însăși reprezintă o etapă foarte importantă pentru companie de aceea este nevoie de colaborat cu companii deja cu reputație în această sferă. De aceea și prețul unei încărcături constitue în mediu 170 000 lei, greutatea transportată de 20 tone.

ChT= PC * N (3.5) unde:

ChT – cheltuieli de transport;

PC – prețul unei curse;

N – numărul de curse;

Tabelul 3.5. Cheltuieli de transport anuale suportate de companie

În urma efectuării calculului cheltuielilor de transport s-a determinat suma anuală a cheltuielilor egală cu 19 210 000 lei.

Calculul cheltuielilor de energie:

Prelucrarea miezului de nucă necesită o cantitate foarte mare de energie. În urma analizei aparatajului de uscat am convenit la următoarele exemple de aparataj:

UPM-3 M – cuptor format din trei module cu capacitatea de incarcare pina la 2000 kg/h si puterea instalata de la 80kW pina la 115kW;

Aceasta serie de cuptoare se refera la grupa de cuptoare atmosferice modulare (de tip dulap) cu actiune periodica. Dupa metoda de comunicare a caldurii, cuptoarele seriei UPM sunt combinate, adica energia termica necesara pentru uscare este transmisa produsului prin intermediul aerului și termoradiatiei (razelor IR). Metoda noua si ecologic pura de uscare a produselor este bazata pe folosirea proprietatilor razelor IR, care nu sunt daunatoare pentru om si mediul inconjurator.

Reiesind din posibilitatile sale, cupoarele seriei UPM nu au analog.

Cheltuielele de energie pentru evaporarea a 1 kg de umeditate din produs, constituie aproximativ 1,1 kW/ora (la cuptoarele convective obisnuite 1,5 , 3,0 kW/ora). Cuptoarele seriei UPM usuca toata gama de produse de origine vegetala: fructe, legume, pomusoare, seminte, ierburi si produse farmaceutice. La fel cuptoarele accepta la prelurare materie prima cu orice umeditate initiala si nu are limite pentru umeditatea finala.

Figura 3.4. Cuptorul cu capacitatea de uscare 2000 kg/h

Cheltuieli energie electrică cuptoare:

Chelectr = P1kW/h *20h/zi*Nzile * K (3.6.) unde:

Chelectr – cheltuieli curent electric;

P1kW/h – prețul egal cu 1,58 lei/1kW;

K – consumul de electricitate 115kW/h;

Nzile – numărul de zile lucrătoare pe luna;

Tabelul 3.6. Cheltuieli curent electric anual a unui cuptorului de uscat

În urma calculului efectuat cheltuielile de electrictate produse de 2 cuptoare de uscat constitue suma de 1 264 632 lei anual;

Cheltuieli energie a apartajului de ambalat:

Ambalarea produsului de miez de nucă este un proces foarte important în păstrarea calității acestuia, de aceea vom efectua ambalarea acestuia prin vacumare cu peliculă de calitate folosind aparataj performant: BLUE BG 37;

Figura 3.5. Aparat de ambalat BLUE BG 37

Chelectr = P1kW/h *10h/zi * K *Nzile (3.7) unde:

Chelectr – cheltuieli curent electric;

P1kW/h – prețul egal cu 1,58 lei/1kW;

K – consumul de electricitate 32kW/h;

Nzile – numărul de zile lucrătoare pe lună;

Tabelul 3.7. Cheltuieli curent electric anual a aparatajului de ambalat

Cheltuieli curent electric pentru iluminarea halei din interior și exterior

Tabelul 3.8. Cheltuieli de iluminare interioară și exterioară

În urma calculului realizat s-a obținut suma cheltuielilor de iluminare a halei industriale egale cu 41 661,68 lei;

Cheltuieli comunale gaz și apă:

Tabelul 3.9. Cheltuieli comunale gaz și apă anual

În urma calculelor efectuate s-a determinat suma cheltuielilor gaz egal cu 102 976 lei, suma cheltuielilor apă egal cu 77 582,8 lei.

Cheltuieli toatale de energie adică : (curent electric, gaz natural ) inclusiv și cheltuieli apă constituie 1 838 750,064 lei.

Recapitularea cheltuielilor și sumelor obținute în urma activității primului an:

Suma totală cheltuită pentru procurarea miezului de nucă constitue – 315 560 000 lei;

Venitul din vînzări miezului de nucă – 360 640 000 lei;

Cheltuieli de ambalare a produsului – 4 620 700 lei;

Cheltuieli de transport – 19 210 000 lei;

Cheltuieli energie – 1 838 750,064 lei;

Cheltuieli salarii – 2 140 000 lei;

Suma investită în construcția halei, a aparatjului și terenului – 45 557 494,29 lei ;

3.2. Calculul de eficiență a proiectului investițional

Calculul eficienței investiției :

Veniturile din vînzări (VV) = 360 640 000 lei;

Costul vînzărilor (CV) = 315 560 000 lei + 4 620 700 lei + 19 210 000 lei + 1 838 750,064 lei +

+ 2 140 000 lei + 1 366 724,829 lei = 344 736 174,9 lei ;

Cheltuielile la 1 leu de venit

Ch = CV / VV = 344 736 174,9 lei / 360 640 000 lei = 0,95 lei

Sporul venitului este stabilit de 7% plus 2% anual;

Volumul investițiilor = 45 557 494,29 lei;

Norma de amortizare = 3%; A = 1 366 724,829 lei

Creditul bancar constitue 40% din volumul investițiilor în sumă de:

CB = 40% * VI = 18 222 997,72 lei

Fondul de rambursare a creditului bancar constituie 38% din CFN;

Tabelul 3.10. Calculul indicatorilor de eficiență a investiției

Explicația tabelului :

V.V. – reprezintă venitul anual obținut în urma vînzării miezului de nucă;

I an: VV = 360 640 000 lei

II an: VV = 360 640 000* (1+0,07) = 385 884 800 lei

III an: VV = 182 117 250 * (1+0,09) = 420 614 432 lei

IV an: VV = 194 865 457,5 * (1+0,11) = 466 882 019,5 lei

C.V. – reprezintă costul vînzărilor adică totalitatea cheltuielilor de executarea a procesului de producție și realizare a produsului finit inclusiv amortizarea capitalului fix;

CV= Ch miez + Chamb + ChT + ChE + ChS + A (3.8) unde:

Chmiez – Suma totală cheltuită pentru procurarea miezului de nucă;

Chamb – Cheltuieli de ambalare a produsului;

ChT – Cheltuieli de transport;

ChE – Cheltuieli energie;

ChS – Cheltuieli salarii;

P.P.I. – reprezintă profitul pînă la impozitare;

P.P.I. = VV – CV (3.9)

I.V. – reprezintă impozitul pe venit;

I.V. = P.P.I. * 12% (3.10)

P.N. – reprezintă profitul net obținut ;

P.N. = P.P.I. – I.V. (3.11)

A – reprezintă amortizarea;

A = V.I. * 3% (3.12) unde:

V.I. – reprezintă volumul investiției;

CFN – reprezintă cash flow net ;

CFN = P.N. + A (3.13)

Pentru efectuarea calculului eficienței avem nevoie de determinat valoarea netă actuală totală (VNAT). Indicele de profitabilitate. Timpul de recuperare a investiției. Rata internă de rentabilitate (RIR):

Calculul VNAT:

VNAT – caracterizează, în valoare absolută, aportul de avantaj economic al unui proiect dat de investiții, cîștigul, răsplata sau recompensa investitorului în capitalul investit în proiectul respectiv, exprimate fie sub formă de cash-flow în valoare actuală, fie ca valoare netă actualizată.

Tabelul 3.11. Calculul CFN conform ratei de rentabilitate

Tabelul 3.12. Determinarea VNAT

În urma calcului efectuat s-au determinat valorile VNAT(-) și VNAT(+) cu valorile:

VNAT1 = -8 311,5 și VNAT2 = 75 962,6;

Calculul indicelui de profitabilitate Ip:

Ip = ∑CFN/∑I (3.14)

unde:

∑CFN – suma cash-flow net;

∑I – suma totală a investiției;

Ip = 68 878 405,58 lei / 45 557 494,29 lei = 1,51

Determinarea indicelui de profitabilitate egal cu 1,51 ne poate demonstra eficiența proiectului investițional;

Calculul RIR:

RIR – Rata internă de rentabilitate reprezintă acea rată a dobînzii compuse, care atunci cînd se folosește ca rată de actualizare pentru calculul valorii nete actualizate totale, face ca suma să fie nulă;

RIR = amin + (amax-amin)* (3.15)

RIR = 33,7% + (33,9%-33,7%)* = 33,88%

Figura 3.6. Reprezentarea grafică a RIR

Calculul rambursării creditului bancar:

Creditul bancar a fost oferit de către Moldova-Agroindbank în sumă de lei, pe o perioadă de 4 ani cu o dobîndă de 17% anual;

Tabelul 3.13. Rambursarea creditului bancar

După cum observăm avem un surplus de bani în anul IV de activitate de aceea efectuăm calulul următor:

Suma totală de restituit anul IV : S1= 5 330 226,8 + 1 868 061,37 = 7 198 288,2 lei

Suma posibilă de achitat 1zi : S2 = 7 404 310,57 / 360 zile = 20 567,53 lei/zi

Timpul de recuperare a creditului ultimului an : t = 7 198 288,2 lei/ 20 567,53 lei = 350 zile

În urma calculului efectuat a fost determinată durata rambursării creditului: T=3ani și 350zile.

Timpul de recuperare a investiției luînd în considerație creditul bancar:

T = (3.16)

unde:

∑CFN – suma cash-flow net pe perioada a 4ani;

D – dobînda bancară achitată de către companie;

CB – creditul bancar ;

∑I – suma totală a investiției;

T = = 4,24 ani

În urma calculului efectuat s-a determinat timpul de recuperare a investiției , luînd în considerare rambursarea creditului bancar într-o perioadă de 4 ani și 87 zile.

Concluzie : În urma analizei proiectului investițional dat s-a de terminat de a fi eficient deoarece avem Ip (indicele de profitabilitate) = 1,51 , RIR (rata internă de rentabilitate) = 33,88% , T(timpul de recuperare a investiției) = 4,24 ani.

3.3. Evaluarea perspectivei de eficiență a proiectului investițional

Proiectul investițional dat ce prevede construcția halei industriale în mun. Bălți, cu suprafața de 5200 m2, destinată pentru uscarea fructelor în deosebi a miezului de nucă are ca scop dezvoltarea atît a infrastructurii cît și a mediului economic al zonei.

Zona de Nord a Republicii Moldova fiind cunoscută ca o zonă prielnică pentru investitori străini mari, cât și pentru agenții economici ai țării, ceea ce va genera noi locuri de muncă și, respectiv, un climat social favorabil, ce va contribui la ameliorarea situației socio-economice din regiune.

Proiectul dat a fost elaborat cu perspectiva de a demostra eficiența investirii în asemenea tipuri de imobile cu destinație industrială avînd o capacitate mare de efecuare a procesului de producție în sfera alimentară. Republica Moldova fiind o țară agrară are nevoie de investiții de acest gen pentru întreținerea economiei naționale.

Însăși ideea de elaborare a unui asemenea proiect investițional a apărut în urma observărilor făcute din ultimii ani, Republica Moldova își poate recăpăta numele de țară agrară dezvoltată numai datorită unor investiții de mărimi mari în această sferă.

Perspective:

Plantarea pomilor de nuci proprii pentru aprovizionarea halei industriale cu materie primă necesară;

Dezvoltarea întreprinderii în prelucrarea nu doar a miezului de nucă dar și uscarea fructelor de un asortiment foarte lar;

Instalarea aparatajului de selectat miez de nucă și de stricat nucile în coașă pentru a mări calitatea produsului și a procura nuca în coașă direct de la plantații;

Studiul de investirea în conservarea fructelor și legumelor cît și construcția frigiderelor pentru păstrarea produsului proaspăt;

Toate aceste perspective sunt realizabile deoarece amplasarea halei industriale ne creează condiții prielnice pentru realizarea acestora pe viitor:

Terenuri agricole pentru plantații de nuci;

Intersecția magistralelor de transport strategice care leagă cele mai mri piețe de desfacere a UE și CSI;

Existența livezilor de pomi fructiferi în apropiere ceea ce favorizează aprovizionarea cu fructe;

Un număr mare de populație aptă de muncă și specialiști calificați în domeniu;

Este foarte profitabilă investirea în asemenea imobile cu acest tip de destinație, deoarece moldova are o capacitate de producere amiezului de nucă foarte mare, ce poate aproviziona atît piața UE cît și CSI:

Până în 2020, suprafața plantațiilor de nuci trebuia să atingă cel puțin 14 mii de hectare, iar recolta nucilor necurățate să constituie 60 mii de tone, ceea ce ar fi asigurat o creștere considerabilă a exportului miezului de nucă de până la 15 mii tone, potrivit Programului Național pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere. Însă, în realitate, lucrurile stau altfel, iar țara noastră are deja plantate cele 14 mii de hectare de livadă de nuci, iar roada, spun specialiștii, se arată bogată. „Într-adevăr, au crescut cu mult teritoriile cu nuci. În respectivul program este stipulată plantarea a câte o mie de hectare pe an, dar am depășit deja această prevedere”, a spus Constantin Gajim, directorul executiv al Uniunii Asociațiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

Ideea extinderii suprafețelor de livezi de nuc, sporirea productivității plantațiilor, dar și îmbunătățirea calității nucilor a fost generată de o cerere tot mai sporită de nuci pe piața europeană și, mai mult, deficitul acestora pe piața europeană din ultimii ani, care depășește 100 mii tone de nuci în coajă. Pentru comparație, conform datelor din Cadastrul Funciar, suprafața plantațiilor de nuci la 1 ianuarie 2011 constituia circa 11 mii de hectare.

„În 10-15 ani ne vom răscumpăra investițiile”

Compania „A.M.G. Kernel” deține cea mai mare plantație de nuci din R. Moldova, dar și din Europa, unde în total sunt 7000 de hectare, dintre care 750 de hectare sunt plantate cu nuci. Pentru aceasta au fost investite circa șase mln. euro, sumă în care a fost inclusă procurarea terenurilor și plantarea livezilor, formarea infrastructurii, tehnica și toate cele necesare pentru un ciclu închis. „Mai mult, vrem ca în viitorul apropiat să ne extindem până la 1500 ha de pământ”, a spus Victor Guțu, directorul executiv al „A.M.G. Kernel”. [site]

Toate aceste momente ne poate asigura aprovizionarea cu materie primă pentru proiectul investițional dat propus;

Avantajele socio-economice:

revitalizarea economiei mun. Bălți prin menținerea și dezvoltarea ramurilor industriale orientate spre export cu folosirea tehnologiilor noi performante;

noile tehnologii vor asigura dezvoltarea unei industrii moderne, fără emisii nocive în mediu; consolidarea eforturilor exportatorilor de producție industrială, întru majorarea esențială a potențialului de export-import al Moldovei;

atragerea investitorilor și dezvoltarea sectorului industrial al municipiului și RDN, dezvoltarea întreprinderilor în domeniul serviciilor auxiliare sau de deservire; atragerea și altor întreprinderi, crearea întreprinderilor mixte și străine noi;

dezvoltarea infrastructurii de transport a mun. Bălți, amplasat în centrul RDN și la intersecția nodurilor de transport, în care persistă comunicațiile de transport spre toate direcțiile strategice ale țării: Vest – Est, Nord – Sud, Europa – CSI;

impactul pozitiv în optimizarea amplasării regionale a industriei;

asigurarea pieței interne cu producție autohtonă competitivă de calitate europeană, înlocuirea bunurilor importate de o calitate inferioară;

posibilitatea utilizării pe deplin a potențialului uman al întregii regiuni, crearea unui număr considerabil de locuri de muncă, ocuparea forței de muncă calificată a municipiului și a localităților din apropiere, și, ca urmare, reducerea șomajului;

perfecționarea resurselor umane; obținerea experienței de producție înaintată și a managementului; implementarea standardelor europene în procesele de producere și administrare.

Pentru o dezvoltare eficientă a unei investiții este necesară gestiunea proiectului de dezvoltare, de aceea realizarea proiectului de development presupune parcurgerea consecutivă a următoarelor etape:

Elaborarea concepției și examinarea prealabilă a proeictului:

aprecierea scopului proiectului de development și a algoritmului de atingere a acestuia;

formularea strategiei de bază a developmentului;

cercetarea pieței și determinarea amplasării obiectului;

Evaluarea amplasării și studiul de fezabilitate a proiectului:

analiza cererii și a posibilităților fizice de realizare a proiectului;

consultații preventive cu organele publice locale;

determinarea posibilităților de obținere a finanțelor

Proiectarea și evaluarea proiectului:

fomarea echipei developerului;

elaborarea planului de afaceri;

proiectarea, determinarea cheltuielilor și evaluarea eficienței proiectului;

avizarea și obținerea autorizațiilor de la organele competente;

Încheerea contractelor și construcția:

selectarea antreprenorului și încheerea contractului;

asigurarea interacțiunii dintre participanții realizării proiectului;

crearea sistemului de control aupra realizării proiectului;

Marketing, gestiune și utilizare a rezultatelor:

determinarea perioadei, modalității și personalului pentru compania de marketing;

asigurarea securității și pazei obiectivului;

analiza lucrului agenților de vînzări;

gestiunea fluxurilor de numerar în cadrul proiectului.

Conform practicii existente deosebim următoarele etape ale ciclului de viță a proiectului: preinvestițională (inițială), investițională (de construcție), de exploatare.

Figura 3.7. Conținutul– cadru al etapelor ciclului de viață a proiectului

[pag. 22-23]

De asemenea amplasarea proiectului investițional joacă un rol decisiv în dezvoltarea eficientă a acestuia:

Problema amplasamentului unui obiectiv de investiție sau a unui complex de unități economice, mai ales din ramura industriei, trebuie abordată într-o viziune largă, la rezolvarea ei folosindu-se criterii economice și social-politice.

Criteriile economice, pe baza cărora se fundamentează alegerea amplasamentului, sunt: apropierea de rezervele de materie primă; atragerea mai largă a ciruitului economic a resurselor locale; utilizarea rațională a forței de mucă; reducerea cheltuielilor de transport; apropierea producției de centrele de consum; o asigurare bună a necesarului de energie, combustibil, apă industrială etc.

Criteriile social-politice: ridicarea gradului de dezvoltare a regiunilor rămase în urmă din punct de vedere economic; reducerea șomajului; îmbunătățirea condițiilor de viață în regiune;

De asemenea în procesul alegerii amplasamentului, se iau în considerație influența asupra mediului geografic și influența negativă asupra mediului ambiant, se ține seama de unele greutăți ce pot surveni ca urmare a creșterii necesarului de apă, combustibil, materii prime etc. În alegerea amplasamentului unui obiectiv de investiție, problema esențială o constituie reducerea distanțelor dintre întreprinderi în vederea micșorării cheltuielilor de transport. Totodată, otimizarea amplasamentului trebuie să asigure minimizarea cheltuielilor de producție și a celor de investiții aferente noilor obiective sau dezvoltării celor existente.

Metodele și modelele de alegere a amplasamentului optim se bazează pe micșorarea cheltuielilor de transport, minimizarea cheltuielilor de producție și de investiții. Ele pot fi specificate conform destinației obiectivului de investiție.

[INV pag52]

BIBLIOGRAFIE

1. Analiza Investițiilor imobiliare Gheorghe Badescu ( Editura Economică )

2. Economia și organizarea construcțiilor Cornel Olariu Editura Didactica Pedagogică București 1978

3. Eficienta investitiilor ( Radu Despa ) Editura Universitarea București

4. Eficiența invstiției Albu Ion , Albu S. , Capsîzu V.,

5. Development: Dezvoltarea imobilului

http://www.timpul.md/articol/nucile-moldoveneti-cuceresc-europa-41975.html

BIBLIOGRAFIE

1. Analiza Investițiilor imobiliare Gheorghe Badescu ( Editura Economică )

2. Economia și organizarea construcțiilor Cornel Olariu Editura Didactica Pedagogică București 1978

3. Eficienta investitiilor ( Radu Despa ) Editura Universitarea București

4. Eficiența invstiției Albu Ion , Albu S. , Capsîzu V.,

5. Development: Dezvoltarea imobilului

http://www.timpul.md/articol/nucile-moldoveneti-cuceresc-europa-41975.html