Investitii Straine Directe Si Fenomenul Fuziunilor Si Achizitiilor Internationale
CAPITOLUL I. TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA FLUXURILOR MONDIALE DE ISD ÎN PERIOADA 2008-2013
1.1. Aspecte generale (fluxuri de intrare/ieșire zone geografice)
Investițiile străine directe sunt definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei entități străine de a deține cel puțin 10% din acțiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. O investiție directă străină poate însemna o achiziție, o fuziune, o nouă fabrică, extinderea fabricii sau o absorbire. Această definiție este considerată cea mai bună, așa că va fi folosită când vom discuta investițiile directe străine.
Sunt cel puțin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investiții:
1. Un aspect fundamental al investițiilor directe, ca opuse investițiilor de portofoliu aste că investitorul cumpără puterea de a exercita controlul asupra managementului investiției și tocmai de aceea nu implică doar capital. Acest lucru implică abilități manageriale și tehnice sau cunoștințe de marketing. Puterea controlului va varia în funcție de distribuția acțiunilor în firma respectivă. Explicația acestui fapt este aceea că dacă un investitor deține peste 30% din acțiunile unei companii și nici un alt investitor nu deține mai mult de 10% aste foarte posibil să fie apt de a exercita controlul cu toate că este minoritate, nedeținând 51% din acțiunile unei companii.
2. O altă diferență fundamentală este ținta finală a investitorului direct ți a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendința de a se muta în unele sectoare din țări străine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil să se întâmple cu o investiție directă intr-o industrie în care țara sursă are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei țări străine în folosul acesteia.
3. Vasta majoritate a invesțitorilor de portofoliu este realizată de persoane fizice sau instituții și nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendința să investească în persoane fizice și instituții străine prin intermediul mecanismului pieței de capital străin. În cazul investițiilor directe străine este normal să fie făcut de companii. Poate implica cumpărarea unei întregi companii sau numai unei părți din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta în clădirea unei întregi noi fabrici în străinătate într-o formă pe verticală sau orizontală, cu toate că acestea, reprezentând încă o extensie geografică a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat.
4. Investițiile directe străine nu necesită un flux de capital de la o țară la alta. Economiști obișnuiau să se gândească la investițiile directe ca la o mișcare internațională a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi acțiuni, anumite forme de obligațiuni, vânzări-cumpărări ale acțiunilor și obligațiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme și instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferență pe care economiști ar accepta-o a fost aceea că investițiile directe sunt însoțite de grade diferite de control și mișcare de management și tehnologie.
Investițiile directe străine pot să joace un rol crucial în restructurarea și refacerea economică românească pe o creștere susținută. Firmele vestice prin introducerea tehnologiei de vârf și a modelelor de management modern la filialele lor deschise România vor pune sub presiune companiile românești care vor fi obligate, la rândul lor, să realizeze astfel de îmbunătățiri.
Sunt și alte beneficii pe care o investiție străină le-ar putea aduce, ca de exemplu: – sporirea producție și a calității produselor în concordanță cu standardele vestice;
– realizarea cantității necesare tuturor piețelor potențiale străine sau interne;
– crearea de noi locuri de muncă;
– accesul la noi piețe
Firmele multinaționale își pot folosi legăturile lor deja formate pentru a importa și exporta produse sporind astfel greutatea economiei românești în economia mondială.
Pe de altă parte investițiile sunt componenta cea mai volatilă a PIB. Când exportul de bunuri și servicii trece printr-o perioadă de recesiune și acest declin este, de obicei, datorat unei scăderi a cheltuielilor pentru investiții. Cu mult mai puțin volatile decât investițiile naționale, investițiile străine directe răspund la mult mai multe determinante decât investițiile domestice (naționale).
Sunt factori care afectează investițiile străine directe și aceștia trebuie considerați nu numai în interiorul economiei ci și în exteriorul ei, pe piața mondială.
Investițiile străine directe depind de factori interni dintre care închiderea în climatul politic este cea mai importantă dar depinde, de asemenea, și de starea de bum sau de recesiune a economiei mondiale. Astfel prevederile investițiilor directe străine sunt inevitabil hazardate.
Investițiile străine directe realizate la nivel mondial, în 2013, au crescut cu 11% față de anul anterior, volumul total al acestora fiind de 1.460 miliarde USD, se arată în Raportul mondial pentru investiții prezentat de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD).
Potrivit directorului Departamentului pentru Investiții și Întreprinderi al UNCTAD, Zhan Xiaoning, investițiile străine realizate, în 2013, de entitățile economice în curs de dezvoltare reprezintă 52% din fluxul investițiilor străine, în valoare de 750 miliarde USD. Suma record a fost realizată în marea majoritate de țările din America Latină, Regiunea Caraibilor și Africa.
Din totalul fluxului investițiilor străine, anul trecut, 39% au avut ca destinație țările dezvoltate, cele mai importante fiind SUA, Germania și Spania.
După fluxul investițiilor străine, China se află pe locul doi, cu un total de 127 miliarde USD.
De altfel, aceeași remarcă poate fi făcută și în privința țărilor de origine ale ISD. Primele două sunt Olanda (22,4% din total ISD) și Austria (18,5%), care sunt în parte țări de tranzit pentru capitaluri cu originea în altă parte, pe lângă interesele certe ale propriilor capitaluri în România. Abia apoi apar în clasamentul ISD marile economii europene Germania (11%), Franța (8,9%) și Italia (5%).
Cea mai mare economie a lumii, SUA, apare de-abia pe locul nouă, cu ceva mai mult de trei procente din total, iar Marea Britanie figurează tocmai pe locul 14, încadrată de fostele noastre colege de bloc estic, Cehia ( puternic implicată în sectorul energetic) și Ungaria (cu investiții situate în Ardeal). Cipru și Luxemburg sunt, mai degrabă, locuri în care se localizează sediile sociale ale unor firme în căutare de condiții fiscale mai favorabile.
În anul 2011, la nivel mondial, țările au continuat să liberalizeze și să promoveze fluxurile de investiții străine directe în diverse industrii pentru a susține creșterea și dezvoltarea economică. În tabelul 1 sunt prezentate numeric politicile adoptate cu referire la ISD pe ramuri de activitate.
Tabelul 1. Numărul politicilor ISD pe tipuri de industrii în anul 2011
Pe baza datelor din tabelul anterior se poate mai întâi observa faptul că industria extractivă, transporturile, serviciile de logistică și comunicațiile, sectorul serviciilor financiare și cel de producție au fost în centrul atenției decidenților de politici economice. Mărturie stă numărul mare al măsurilor adoptate în aceste domenii, număr mai ridicat comparativ cu anul precedent.
Totodată, cele mai multe măsuri au urmărit impulsionarea investițiilor străine.
O mare parte a țărilor bogate în resurse naturale au adoptat măsuri de politică economică cu privire la ISD, în special ca urmare a dorinței guvernelor țărilor respective de a controla propriile resurse și chiar de a le naționaliza (de exemplu, Columbia, Ghana, Guatemala, Peru, Venezuela).
Un alt motiv al adoptării unor astfel de măsuri cu privire la aceste tipuri de industrii este și impactul negativ asupra mediului înconjurător. În același timp, țările în cauză încearcă să stimuleze sectorul serviciilor, în special producția de energie electrică, gaze și apă, dar și transporturile și comunicațiile. Oferim mai jos, cu titlu de exemplu, unele măsuri adoptate la nivel național în direcția atât a liberalizării investițiilor străine directe, a promovării și facilitării investițiilor, cât și a restricționării fluxurilor investiționale.
Anul 2008 reprezintă sfârșitul unui ciclu de expansiune a investițiilor străine directe, ciclu ce a început în 2004. Bineînțeles în această perioadă fluxurile ISD înregistrează o scădere cu 10% față de cota din 2007. Reducerea producției, concedierile importante de personal și reducerea investițiilor au generat o reducere considerabilă a valorii cumulate a achizițiilor și fuziunilor transfrontaliere cu 29% în 2008, la circa 1.200 miliarde de dolari SUA.
1.2. Impactul crizei economice asupra fluxurilor de ISD
Faza actuală de regres, declanșată odată cu criza financiară și economică mondială din 2008-2009, poate fi considerată mai imprevizibilă decât prima și este caracterizată prin fluctuații mai ample, determinate de complexitatea crescută a mediului investițional global. Plurivalența acestui mediu s-a consolidat în timp, prin sporirea interdependențelor dintre economiile lumii, transformarea CTN în actori cu forța economică a unei națiuni, exacerbarea rolului paradisurilor fiscale și a acțiunilor speculative pe scară largă, ascunse în spatele unui sistem financiar opac, toate acestea fiind asociate cu factorul psihologic, care prin însăși natura sa este unul imprevizibil.
Valoarea fluxurilor de investiții directe receptate la nivel mondial în 2012 a fost de aproximativ 1350 miliarde dolari, ceea ce reflectă o scădere cu 18% comparativ cu anul precedent, reprezentând un nivel inferior față de fluxurile înregistrate în 2006-2008 și 2010-2011.
Fluxurile de ISD atrase de economiile în dezvoltare în 2012 au marcat un ușor declin comparativ cu 2011 (4,4%), în timp ce scăderea la nivelul grupului țărilor în tranziție a fost de peste 9%. Valoarea ISD receptate de Asia în dezvoltare (de circa 407 miliarde dolari) s-a diminuat cu 7%, iar cea a ISD atrase de America Latină și Caraibe (de aproape 244 miliarde dolari) a scăzut cu 2%. Declinul înregistrat în America Centrală și Caraibe nu a putut fi compensat de majorarea cu 12% a fluxurilor de ISD atrase de America de Sud. Preferința investitorilor pentru țări precum Brazilia, Chile, Columbia, Argentina, Peru se explică prin resursele naturale abundente și, totodată, extinderea rapidă a clasei de mijloc din aceste economii, care atrage ISD în căutare de piață (UNCTAD, 2013, p. 58). În Africa, valoarea fluxurilor de ISD receptate în 2012 a depășit 50 miliarde de dolari, marcând o creștere de 5%. În schimb, grupul țărilor dezvoltate a înregistrat o scădere abruptă a fluxurilor de ISD receptate (-32%), UE concentrând două treimi din declinul ISD la nivel global pe fondul adâncirii crizei economice și a datoriilor suverane din Zona euro.
Anul 2011 a fost un an dificil pentru toate țările, atât dezvoltate, cât și emergente. Pentru a depăși efectele negative ale crizei financiare, numeroase economii și-au propus adoptarea unor noi politici economice cu privire la fluxurile investiționale străine directe (ISD), orientate fie spre stimularea fluxurilor, fie chiar spre reducerea acestora (măsuri protecționiste). Astfel, pot fi identificate două categorii de politici naționale: politici adoptate pentru încurajarea fluxurilor ISD și politici al căror scop a fost temperarea acestora, prin restricționare sau regularizare. În prima categorie de politici sunt incluse măsurile de liberalizare, promovare și facilitare a ISD-urilor. În studiul de față s-a evidențiat că baza celei de-a doua categorii de politici este credința că ieșirile de fluxuri investiționale conduc la exportul locurilor de muncă, la o creștere a șomajului și la o slăbire a bazei industriale.
Majoritatea rapoartelor civire la fluxurile investiționale străine directe (ISD), orientate fie spre stimularea fluxurilor, fie chiar spre reducerea acestora (măsuri protecționiste). Astfel, pot fi identificate două categorii de politici naționale: politici adoptate pentru încurajarea fluxurilor ISD și politici al căror scop a fost temperarea acestora, prin restricționare sau regularizare. În prima categorie de politici sunt incluse măsurile de liberalizare, promovare și facilitare a ISD-urilor. În studiul de față s-a evidențiat că baza celei de-a doua categorii de politici este credința că ieșirile de fluxuri investiționale conduc la exportul locurilor de muncă, la o creștere a șomajului și la o slăbire a bazei industriale.
Majoritatea rapoartelor cu privire la fluxurile ISD, și aici se face referire în special la cele realizate de către UNCTAD, arată că politicile de restricționare și regularizare sunt văzute ca politici ale unui posibil protecționism, mai ales în sectorul agricol și cel al industriei extractive, sectoare unde s-au implementat procese de naționalizare și desinvestiții masive. Mai mult, statele care au adoptat acest tip de măsuri s-au arătat mai puțin interesate să investească în afara granițelor, ieșirile lor de ISD fiind afectate într-o manieră critică, ceea ce a determinat o scădere a fluxurilor investiționale.
În 2011, pe baza datelor furnizate de un număr de 44 de țări, au fost adoptate 67 de măsuri economice referitoare la ISD-uri. Dintre acestea, 52 au avut ca obiectiv principal liberalizarea investițiilor, promovarea și facilitarea acestora, iar restul de 15 sunt măsuri care au vizat în mod direct restricționarea și regularizarea fluxurilor investiționale.
Prima categorie de politici identificată în studiul prezent, și anume politicile naționale de liberalizare, promovare și facilitare a investițiilor directe, se bazează pe dezvoltarea fluxurilor, prin oferirea de stimulente speciale investitorilor străini, diferite de la țară la țară, și prin reducerea discriminării, acolo unde este cazul. Aceste măsuri stimulative sunt adoptate cu precădere de țările care doresc să se dezvolte ca țări gazdă de investiții străine directe, determinând astfel creșterea intrărilor de fluxuri ISD.
Din aceeași perspectivă este abordată și a doua categorie de politici naționale referitoare la restricționarea și reglementarea fluxurilor ISD. Acestea sunt fundamentate pe restrângerea intrării unor noi investiții și pe conturarea unor regulamente privind accesul noilor investitori străini pe teritoriul țărilor gazdă. În acest caz, intrările de ISD în anumite ramuri au scăzut considerabil, aceste politici fiind concepute ca metode de securitate națională, de siguranță alimentară, de conservare a politicilor industriale deja existente, de instituire a controlului asupra industriilor strategice. În rândul acestor economii, cu titlu de exemplu, pot fi menționate țări precum Argentina, India, Indonezia și Congo.
În perioada 2011-2012, toate țările au cunoscut efectele negative ale crizei economice, unele dintre ele confruntându-se cu o rată extremă a șomajului și cu prăbușirea unor sectoare industriale. Aceste țări au acționat uneori în direcția sacrificării ieșirilor de investiții străine directe, încredințate de faptul că un asemenea flux contribuie din plin la exportul de locuri de muncă, la reducerea investițiilor interne și la slăbirea bazei industriale. Ca urmare, evitarea pierderilor locurilor de muncă, temperarea ratei șomajului și, mai general, stabilitatea economică, au constituit justificarea măsurilor de politică economică îndreptate împotriva ieșirilor de fluxuri de ISD.
Argentina, de exemplu, a solicitat tuturor companiilor care activează în domeniul asigurărilor ca până la sfârșitul anului 2011 să își repatrieze toate activele. Această modalitate de insourcing a investițiilor este considerată ca fiind și un factor important de îmbunătățire a balanței de plăți.
O asemenea situație constituie o preocupare majoră în țările din America Latină, dar și în alte țări în curs de dezvoltare. În schimb, în țările din Uniunea Europeană (UE), potrivit studiului „Impacts of EU Outward FDI on the EU Economy”, publicat de Copenhagen Economics, în 2010, ieșirile de investiții străine directe din Uniunea Europeană se pare că nu au avut un impact negativ asupra ocupării forței de muncă. De fapt, investițiile firmelor din Uniunea Europeană în afara Uniunii par să fie chiar favorabile ocupării forței de muncă.
Conform aceluiași studiu, această constatare sugerează faptul că impactul negativ asupra pieței muncii în urma exportului redus de bunuri și servicii produse intern este compensat de creșterea în termeni de competitivitate și de accesul extins al investitorilor proprii la oportunitățile pieței internaționale.
Anul 2009 a reprezentat un an de reducere considerabilă a fluxurilor ISD, trendul acestora continuând să fie la fel ca în anul 2008, conform UNCTAD, „World Investment Prospects Survey 2009-2011, June 2009”. În anul 2009 au fost analizate datele provenite de la 26 de state și s-a putut oberva că 21 de țări au înregistrat scăderi ale investițiilor printre care chiar și investitori de calibru, precum Franța, Germania și Japonia. În anul 2009, fluxurile ISD au scăzut cu 46% față de aceeași perioadă a anului 2008 în țările emergente și cu 57% în țările dezvoltate. Rezultatele anului 2009 arată efecte negative ale fluxurilor ISD, reducerea acestora fiind drastică.
Conform datelor statistice obținute de la companii transnaționale, UNCTAD previzionează că în perioada actuală, companiile din țările emergente din Asia și companiile din America de Nord care realizează investiții vor înregistra creșteri, datorită mediului de afaceri stabil și politicilor avantajoase pentru investițiile străine. În plus, acestea se prezintă optimiste în privința propriilor investiții corporatiste în Japonia și Europa. În plus,
companiile din Asia emergentă doresc să-și extindă investițiile, 57% din totalul companiilor asiatice vor dori să adopte strategii de internaționalizare.
La fel ca și companiile din Asia, companiile transnaționale din SUA și Canada au o viziune foarte optimistă în ceea ce privește relansarea investiților străine, 71% din total companii dorind să-și internaționalizeze activitatea, privind acest proces ca o șansă de reducere a costurilor. Precum se poate observa, internaționalizarea este privită de către companiile nordamericane ca fiind o modalitate de a-și reduce costurile și a-și crește eficiența.
Japonia nu este atât de optimistă, deoarece criza economică din SUA a influențat într-o manieră negativă fluxurile ISD, 73% din companiile transnaționale japoneze fiind afectate de acest fenomen economic, mai ales datorită exporturilor numeroase realizate de către Japonia în SUA. Japonezii speră într-o revenire moderată a ISD pentru anul 2012.
Situația din Europa este cu totul diferită, din cauza crizei economice resimțite puternic de către țările europene. Dacă viziunea companiilor din țările din Asia și America de Nord este una optimistă, cea din țările europene este pesimistă, mai ales datorită faptului că se anticipează o revenire minoră a cheltuielilor lor de ISD după căderea la minimum a acestora în 2009. Există totuși și excepții, precum Germania, unde companii precum Volkswagen AG sunt doritoare de investiții ambițioase.
Cele mai afectate sectoare au fost reprezentate de: industria auto, industria chimică, industria produselor metalice și nonmetalice, industria de mașini și utilaje și sectorul manufacturier. La celălalt capăt, telecomunicațiile, serviciile, domeniul farmaceutic, cel al produselor alimentare au fost puțin afectate de criza financiară.
Ca o concluzie, conform previziunilor realizate se poate observa că anul 2009 a reprezentat o acutizare a efectelor din anul 2008, continuându-se efectele negative ale crizei financiare, iar anul 2011 va reprezenta o reluare a fluxurilor ISD, viziunile țărilor fiind una general optimistă.
Ca o concluzie a acestor tipuri de măsuri de restricționare și reglementare a fluxurilor ISD, se poate observa că, îndeosebi în America Latină și Africa, preocupările sunt concentrate asupra achizițiilor excesive de terenuri de către firme străine de mari dimensiuni. Se observă că statul dorește ca aceste entități străine să fie controlate de către guvern pentru a evita posibile consecințe ecologice ale unei exploatări excesive, însă are în vedere și implicațiile acestora asupra dezvoltării economice rurale. Legislația adoptată demonstrează că statele nu mai sunt astăzi victime sigure ale acțiunilor companiilor străine în domeniul exploatării resurselor agricole. Ele se folosesc adesea de autoritatea transferului de proprietate al resurselor agricole în favoarea entităților proprii, mergând chiar până la utilizarea dreptului constituțional de expropriere pentru „binele public”.
Adoptarea măsurilor restrictive privind agricultura au în vedere caracterul strategic al acestui sector pentru securitatea alimentară și aportul la creșterea economică. Aceste masuri, apreciate ca esențiale pentru o creștere economică durabilă, pot fi calificate ca având un caracter puternic protecționist.
Prin toate demersurile inițiate se poate observa că preocuparea privind dinamizarea investițiilor în general, și a celor străine în special, are o dimensiune globală. În ansamblul lor, aceste măsuri exercită influențe din cele mai diverse, având consecințe care se manifestă nu doar pe termen scurt, ci și pe termen lung.
Pentru a pune în aplicare politicile de restricționare a fluxurilor de ieșire a ISD și pentru a stimula investitorii naționali să își repatrieze investițiile, unele țări ca Brazilia, Ecuador, Africa de Sud, India sau Argentina, au introdus stimulente și alte măsuri de facilitare. De exemplu, India a permis societăților controlate de stat să repatrieze investiții fără nici o altă aprobare din partea Reserve Bank of India, chiar și atunci când valoarea activelor repatriate este mai mică decât investiția inițială. Cu alte cuvinte, repatrierea, chiar realizată în pierdere, este considerată o măsură oportună, care răspunde obiectivelor actuale de politică economică. Multe alte măsuri au fost implementate ca soluție la efectele negative ale crizei financiare. Unele țări au adoptat măsuri pentru îmbunătățirea climatului de afaceri.
În alte cazuri s-a recurs la creșterea impozitelor corporative (mai ales în cazul companiilor străine din industria extractivă în Africa, America Latină și în Caraibe), la schimbări în legea concurenței, la reglementări pe piața muncii, la introducerea de noi norme în materie de imigrație și la modificarea altor legi care priveau companiile. Toate aceste tipuri de politici au influențat semnificativ climatul de afaceri, deși nu întotdeauna efectul a fost cel scontat.
Conform aceluiași raport global asupra investițiilor, Uniunea Europeană se află într-un proces de negociere a termenilor de liberalizare a comerțului și a investițiilor, dar și a condițiilor referitoare la protecția investițiilor. Este foarte important să fie cunoscută poziția statelor membre UE, deoarece toate țările care fac parte din Uniunea Europeană însumează un sfert din PIB-ul global.
În raport cu restul lumii, UE reprezintă un exportator net de capital. Din acest punct de vedere, UE este investitor major, ale cărui decizii au impact la nivel global. Consiliul UE a emis directive aflate la baza negocierilor cu privire la protecția investițiilor privind comerțul liber cu Canada, Singapore și India.
Totodată, Consiliul UE a mai adoptat directive de comerț liber cu Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia, care includ, de asemenea, dispoziții privind protecția investițiilor. Toate aceste tipuri de politică economică pledează pentru liberalizarea și stimularea ISD, însă au în același timp o puternică componentă protectivă.
Pornind de la cercetările realizate în domeniul investițiilor și analizele publicate în World Investment Report din anul 2012, se poate afirma că, la nivel global, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, țările au continuat procesul de liberalizare și promovare a fluxurilor ISD și de ajustare a politicilor deja existente în noul context determinat de manifestările specifice crizei economico-financiare. Concomitent, s-au adoptat noi politici, în special pentru industria extractivă, cu un pronunțat caracter restrictiv, ceea ce a influențat semnificativ fluxurile nete de investiții străine.
În timpul anului 2009, marcat de recesiune, exporturile globale de ISD au scăzut cu 43%, până la 1 101 miliarde de dolari, depășind chiar și scăderea de 37% a intrărilor. ISD globale au scăzut în sectorul serviciilor, cel primar și cel secundar, iar cea mai mare parte dintre componentele ISD – investițiile de capital, împrumuturile intra-companie sau veniturile
reinvestite – s-au contractat. ISD provenite din fondurile private de capital au scăzut cu 65%, în ciuda faptului că fluxurile fondurilor de investiții naționale au crescut cu 15%.
Totalitatea acestor fonduri a reprezentat peste 10% din fluxurile globale de ISD, în comparație cu 7% în anul 2000 și cu 22% în anul 2007.
RMI preconizează că unele schimbări majore ale ISD-urilor care au precedat criza globală se pot intensifica pe termen scurt și mediu:
· Importanța relativă a țărilor în curs de dezvoltare și a celor în tranziție atât ca destinații, cât și ca surse de ISD va crește în continuare. Chiar daca ISD către economiile în curs de dezvoltare și în tranziție au scăzut cu 27% în 2009, ieșirile de ISD s-au contractat cu 21%, în timp ce intrările de ISD au absorbit aproape jumătate din importurile de ISD în 2009, cifră care constituie un sfert din exporturile globale de ISD.
Aceste țări reprezintă factorul central pentru revenirea ISD și vor rămâne destinații majore pentru investițiile străine.
Volumul de ISD în producție raportat la sectorul primar și al serviciilor continuă să
scadă, tendință ce pare a se menține. Bazat pe valoarea fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere, sectorul producției a fost cel mai grav afectat în 2009, înregistrând un declin de 77% în comparație cu 2008. Contracția sectorului primar și cel al serviciilor a fost în general mai puțin pronunțată, inregistrând un nivel de 47%, respectiv 57%. Totuși, anumite industrii din aceste sectoare au fost sever afectate: de exemplu, valoarea tranzacțiilor serviciilor financiare a scăzut cu 87%.
În ciuda impactului major asupra ISD, criza nu a oprit internaționalizarea producției.
În ultimii doi ani, reducerea valorii adăugate a filialelor străine deținute de CTN a fost mai puțin pronunțată decât contracția totală a economiei globale. Astfel, procentul CTN în PIBul mondial a crescut la un nivel istoric de 11%. Forța de muncă totală străină a CTN a inregistrat o creștere ușoară, ajungând la 80 de milioane.
Concluzii
În ciuda atenuării unor efecte negative, precum cele legate de scăderea PIB sau ocuparea forței de muncă, economia mondială se afla încă în starea de criză prelungită. Politicile promovate la scară națională sau regională comportă afinități și, totodată, deosebiri semnificative. Într-un asemenea context, măsurile de politică economică aflate în relație cu ISD constituie subiecte de preocupare și dezbatere frecventă, aflate pe agenda tuturor instituțiilor cu vocație mondială.
Economiile au adoptat, așa cum s-a precizat, fie politici pentru stimularea fluxurilor de ISD, acestea fiind considerate o oportunitate de a dezvolta și de a recupera decalajele economice, fie măsuri împotriva investitorilor străini, limitând sau reglementând fluxurile de ISD. Punerea în aplicare a acestor măsuri politice presupune mai multe provocări, precum gradul de liberalizare și promovare a fluxurilor investiționale sau maniera de realizare a investițiilor în străinătate, astfel încât să nu fie afectată negativ economia gazdă și periclitată prezența lor.
Țările care adoptă politici de reglementare și restricționare a ISD trebuie să ia în considerare faptul că toate aceste măsuri pot avea efecte imprevizibile, dincolo de cele așteptate. De exemplu, exproprierile în cazul Argentinei, programele sale de naționalizare și toate cesiunile pot dăuna economiei pe termen mediu și lung și, ca urmare, în loc de redresare economică țara să înregistreze în fapt o contracție economică majoră. În plus, relația dintre guvern și companiile transnaționale poate deveni una tensionată, investitorii fiind mai reticenți pentru o lungă perioadă în a investi într-o economie riscantă, cu un climat nesigur.
De asemenea, se impune evaluarea deschiderii economiei privind investițiile străine directe, deoarece atragerea de ISD poate contribui la instaurarea unui climat care reduce incertitudinile din economie. În cazul în care țara oferă o forță de muncă calificată și o infrastructură bună, acestea constituie avantaje pentru atragerea de fluxuri. Și invers, forța de muncă mai productivă, infrastructura mai performantă și nivelul tehnologic ridicat sunt și consecințe ale unor investiții străine bine direcționate.
Este imperios necesar ca o țară să fie capabilă să-și păstreze investitorii existenți, să atragă noi investitori, fără a-i determina, mai devreme sau mai târziu, să-și repatrieze voluntar investițiile. Și, în mod evident, motivarea companiilor locale în a-și păstra producția și operațiunile în țara de origine este strâns legată de capacitatea creării unor condiții mai favorabile comparativ cu cele din alte țări.
Acum, când criza repune în discuție maniera în care sunt abordate unele probleme globale, multe țări adoptă politici protecționiste, pornind de la relația dintre acestea și promovarea dezvoltării durabile. În cazul în care o țară promovează ideea de „investiție verde”, o mulțime de oportunități și beneficii Politicile naționale. Abordarea corectă a fluxurilor de investiții străine directe pot fi create, atrăgând noi investiții străine directe, îndeosebi în procesul de eficientizare energetică. În schimb, creșterea nivelului de protecție a mediului înconjurător ar putea descuraja atât direct, cât și indirect investițiile străine directe. Dacă există politici severe de protecție a mediului înconjurător, există riscul ca țările gazdă să nu fie capabile să atragă fluxurile de ISD în industrii precum cele extractivă, agricultură, prelucrătoare sau în alte sectoare care, într-un fel sau altul, ar avea efecte asupra mediului. Aceeași problemă privește și țările de origine, însă în procesul de ieșire al ISD-urilor. În această ultimă situație, companiile nu sunt stimulate să investească în țările în care există acest tip de politici. Trebuie să existe totuși un echilibru între politicile adoptate, pentru că o politică cu caracter protecționist nu trebuie interpretată întotdeauna ca o politică împotriva fluxurilor de ISD.
În astfel de timpuri, țările precum cele menționate pe parcursul acestui studiu doresc să dețină controlul asupra celor mai importante resurse ale economiei. Din această perspectivă, măsurile adoptate sporesc gradul de intervenție a statului în economie, indiferent că se vorbește de țări dezvoltate sau de țări emergente. Iar ideea de reconsiderare a fundamentelor economiei tinde să devină tot mai mult un punct de dezbatere în cadrul guvernelor și mediului academic, încercându-se conturarea unui model mai performant de dezvoltare durabilă de natură nu doar să depășească efectele crizei, ci chiar să evite o nouă criză.
Ca o concluzie generală, se poate afirma suveranitatea fiecărei țări, în sensul adoptării acelor politici pe care le consideră oportune pentru viitorul lor în cadrul economiei mondiale. În general, obiectivele fiecărui tip de politică economică nu sunt negative a priori, chiar și atunci când sunt promovate politici de restricționare și de reglementare a fluxurilor investiționale.
Deși există tendința ca aceste politici să fie calificate ca fiind politici „împotriva fluxurilor ISD”, analiza atentă a pachetelor de măsuri asociate relevă drept fundament pentru aceste politici intenția de control eficient al pieței și investițiilor, precum și promovarea unui management performant de atragere de noi investiții străine spre sectoare suport al progresului economico-social.
Țările care au aderat prea entuziast la ideea de liberalizare în materie de investiții străine, ignorând aspectele esențiale care țineau de premisele și consecințele acestora, au suportat mari pierderi în urma crizei. Deloc întâmplător, aceleași țări în curs de dezvoltare au fost dintre cele mai active în direcția unor transformări calitative ale legislației privind investițiile străine. Și atât măsurile de liberalizare, cât și cele care promovează un „nou tip de protecționism”, toate având drept obiectiv final bunăstarea economică, presupun schimbări majore în chiar fundamentele economiei.
1.3. Perspectiva 2014-2015
Influxurile de investiții străine directe globale (ISD) au crescut cu 16% în 2011, ajungând la peste 1.500 miliarde de dolari, menționează raportul anual privind tendințele în domeniul investițiilor, elaborat de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD). Aceste date indică depășirea nivelului mediu din perioadă anterioară crizei economice și financiare globale, în pofida consecințelor persistente ale acesteia și a efectelor actualei crize a datoriilor din Europa.
Dinamismul ISD scade în 2012, dar perspectivele pentru 2014 și 2015 rămân favorabile
În Raport se menționează că revenirea incertitudinii economice și posibilitatea unor rate de creștere mai mici pe piețele emergente majore, pot duce la reducerea ISD în 2014. UNCTAD prevede că rata de creștere a ISD va scădea în anul 2014, fluxurile constituind 1.600 miliarde dolari SUA. Indicatorii de bază reflectă această tendință, valoarea fuziunilor și achizițiilor, precum și a investițiilor de tip greenfield fiind în scădere, în primele cinci luni ale anului 2012.
Previziunile UNCTAD pe termen mediu, bazate pe indicatori macro-economici, indică faptul că fluxurile ISD cresc cu un ritm moderat, dar stabil, atingând cifra de 1.800 miliarde dolari SUA în 2013 și 1.900 miliarde dolari SUA în 2014, prevenind șocurile macroeconomice.
Incertitudinea investitorilor în legătură cu evoluțiile în economie în această perioadă este în continuare înaltă, studiul anual UNCTAD printre șefii corporațiilor transnaționale constatând că aproximativ jumătate dintre respondenți sunt neutri sau indeciși în privința stării climatului de investiții global în anul 2012.
Regula 20/80 se confirmă: Țările dezvoltate au atras 80% din investiții
Raportul Global al Investițiilor 2012 menționează că aproape jumătate din ISD globale (45%) în 2011 continuă să fie în economiile în dezvoltare, în timp ce influxurile acestora au atins un nou record, crescând cu 11% până la 684 miliarde dolari SUA. Influxurile în economiile în tranziție au reprezentat 6%. Ele au crescut în anul 2011 cu 25%.
Creșterea ISD în aceste economii a fost determinată de o majorare semnificativă a fluxurilor către Asia și o creștere peste medie a investițiilor în America Latină, Caraibe și în economiile în tranziție. Fluxurile în Africa însă, au continuat să scadă în 2011. Cele mai sărace state au înregistrat în continuare o recesiune a ISD, fluxurile spre cele mai slab dezvoltate tari scăzând cu 11%, până la 15 miliarde dolari SUA. Se preconizează că ISD vor crește în țările cu economii în curs de dezvoltare și în cele în tranziție, atingând 720 și respectiv 100 miliarde dolari SUA în 2014 și o creștere de 760–930 miliarde dolari SUA pentru statele în curs de dezvoltare, precum și 110–150 miliarde dolari SUA pentru țările cu economie în tranziție până în 2015.
ISD din țările dezvoltate au crescut brusc în 2011 – cu 25% – ajungând la 1.240 miliarde dolari SUA. Toate cele trei blocuri majore de economii-investitoare – Uniunea Europeană, America de Nord și Japonia – au contribuit la această creștere. ISD din Statele Unite au fost determinate de un nivel record de venituri reinvestite, deoarece corporațiile transnaționale se bazează pe veniturile din subsidiile de peste hotare. Creșterea fluxurilor ISD din UE a fost cauzată de fuzionări și achiziții transfrontaliere. Yenul în apreciere a sporit puterea de cumpărare a corporațiilor transnaționale japoneze, ceea ce a dus la dublarea fluxurilor ISD, cu procurări nete de fuzionări și achiziții în America de Nord.
Fluxurile ISD, pe regiuni (miliarde dolari SUA)
Sursa: UNCTAD, Raportul Mondial al Investitiilor 2012.
Indicele UNCTAD de atragere a ISD, care măsoară succesul economiilor în atragerea ISD (raportul dintre nivelul global al investițiilor atrase de o țară și ponderea PIB-ul din țara respectivă în PIB global), include opt economii în dezvoltare și în tranziție în topul celor 10 economii. Printre noii veniți în topuri în 2011 se afla Irlanda și Mongolia. Următoarele economii după cele 10 și-au îmbunătățit susținut poziția în top în ultimii șase ani, inclusiv Peru și Ghana, ambele ridicându-se în top în fiecare dintre cei șase ani.
Sursa: UNCTAD, Raportul Mondial al Investitiilor 2012.
Indicele UNCTAD de contribuție a ISD, introdus pentru prima dată în raportul anual al UNCTAD privind tendințele investițiilor, clasifica economiile în baza importanței ISD și filialele străine pentru economiile lor în ceea ce privește valoarea adăugată, angajarea în câmpul muncii, salarii, venituri fiscale, exporturi, cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare și formarea capitalului.
CAPITOLUL II. TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA FUZIUNILOR ȘI ACHIZIȚIILOR INTERNAȚIONALE ÎN PERIOADA 2008-2013
2.1. Locul fuziunilor și achizițiilor internaționale în ansamblul fluxurilor mondiale de ISD
Evoluția lumii la început de secol și mileniu evidențiază accentuarea procesului de interdependență între dimensiunile fundamentale ale relațiilor economice și politico-diplomatice internaționale, precum și mutații rapide și profunde la scara marilor spații geoeconomice și strategice – concretizate printr-o dinamică susținută a fluxurilor comerciale, investiționale, tehnologice și informaționale, prin creșterea deosebită a rolului Investițiilor Străine Directe (ISD) în modernizarea și eficientizarea economiilor naționale (în contextul proceselor de reformă și privatizare).
Ca formă de manifestare a capitalului, ISD au un rol de catalizator pentru ceilalți factori de producție (resurse naturale și umane, știință și tehnologia etc.) și potențează implicit prin efecte de antrenare și completare, capitalul autohton la ansamblul economiilor, fie ele dezvoltate, în tranziție sau în dezvoltare.
Analiza tendințelor înregistrate la nivel mondial în domeniul fluxurilor de investiții străine directe se poate face și din punctul de vedere al raportului dintre cele două forme principale, respectiv fuziuni și achiziții internaționale și investiții noi (greenfield).
Activitatea de fuziuni și achiziții a înregistrat rezultate mixte în cadrul țărilor BRIC, cu o scădere abruptă în Brazilia (27,5%), Rusia (23,8%) și India (9,2%), în timp ce China și-a consolidat poziționarea ca fiind a doua cea mai importantă piață pentru activitatea de fuziuni și achiziții, după SUA. Volumul tranzacțiilor din China a crescut cu 4,6% comparativ cu 2012, iar valoarea a crescut, de asemenea, cu 38%. /
Cum era de așteptat, China a fost și destinația preferată de corporații în 2013 pentru investiții în piețe emergente. Totuși, o scădere și mai abruptă a valorii sectorului de fuziuni și achiziții de la nivel global a fost contrabalansată de o performanță relativ robustă în SUA, unde s-a înregistrat o creștere de 27% a valorii tranzacțiilor față de anul precedent pentru achiziția de active cu baza în Statele Unite.
Germania a ocupat locul 3 ca valoare totală a tranzacțiilor, poziționare la care a contribuit și o dublare a activității de fuziuni și achiziții venind din afara țării, care a însumat 74 de miliarde de dolari în 2013. Marea Britanie și Canada ocupă următoarele poziții din top 5 ca valoare a tranzacțiilor.
„Activitatea de fuziuni și achiziții a scăzut la nivel global în majoritatea sectoarelor comparativ cu 2012. Doar sectoarele de energie și utilități și cel de imobiliare au înregistrat creșteri ale volumelor de tranzacții. Cele mai mari scăderi au avut loc în sectorul metalurgic și de minerit, cu 27%, și în cel de petrol și gaze, cu 21%. Aceste rezultate nu sunt surprinzătoare având în vedere nivelul activității de fuziuni și achiziții în aceste sectoare între 2008 și 2010.
În ceea ce privește valoarea, mega-tranzacțiile au adus o creștere de 153% în sectorul de telecomunicații, mai ales prin tranzacția Verizon-Vodafone, iar sectorul de media și divertisment a înregistrat o creștere de 33%. Sectorul de biotehnologie a înregistrat, de asemenea, o creștere de 32%. Tranzacțiile din sectorul telecomunicațiilor au fost determinate de apetitul în creștere pentru soluțiile în bandă largă, pe măsură ce operatorii se concentrează pe oferta de servicii de date.
Au avut loc, de asemenea, câteva tranzacții notabile între sectoare, mai ales în zona de tehnologie, media și telecomunicații, cum ar fi cumpărarea diviziei de terminale mobile a Nokia de către Microsoft și cumpărarea Kabel Deutschland de către Vodafone.
Sectorul metalurgic și de minerit a înregistrat o scădere de 51% în termeni de valoare. Sectorul bancar și de piețe de capital, care luase un oarecare avânt în 2012 prin realinierea portofoliilor ca urmare a noilor măsuri de reglementare, a înregistrat, de asemenea, o scădere semnificativă a valorii tranzacțiilor în 2013.
Există deja semnale că segmentul cel mai critic de tranzacții, și anume cel cu valori cuprinse între 500 de milioane de dolari și un miliard de dolari, își revine, acesta fiind considerat, cel mai adesea, un etalon pentru activitatea de fuziuni și achiziții în general.
În cea de-a doua jumătate a anului 2013, a fost înregistrată o creștere medie lunară de 29% a volumului de tranzacții în acest segment și o creștere medie lunară de 26% a valorii tranzacțiilor – cea mai mare creștere înregistrată din anul 2000 încoace, exceptând scurta revenire din 2010.
Pentru a avea o privire de ansamblu, evoluția celor două forme de realizare a investițiilor va fi reflectată sub forma unui grafic de referință pentru perioada 2007 – 2011.
Grafic nr. 2.1.: Evoluția fuziunilor și achizițiilor internaționale și a investițiilor noi
(grenfield) la nivel mondial în perioada 2007 – 2011
– în miliarde dolari SUA –
Sursa: UNCTAD
Se reliefează faptul că, după declanșarea crizei economice în anul 2008 și până la sfârșitul anului 2011, investițiile noi (greenfield) au depășit ca valoare, în mod substanțial, fuziunile și achizițiile internaționale. Acest fenomen se explică prin faptul că investițiile noi pot să reprezinte un răspuns la situația de criză, investiții care au ca efect reducerea costurilor sau orientarea spre piețe mai puțin sau deloc afectate de criză. În același timp, referitor la anul 2011 se remarcă o tendință de scădere a valorii investițiilor noi (mai ales în țările dezvoltate), precum și o tendință de creștere a investițiilor realizate prin fuziuni și achiziții internaționale. Această evoluție poate fi interpretată și ca un rezultat al tendinței de normalizare a situației economice în zone ale economiei mondiale, cu excepția Europei unde persistă anumite incertitudini.
2.2. Evoluția achizițiilor si fuziunilor in perioada 2008-2013
Anul 2013 este considerat de specialiști al treilea an de scădere fără precedent pe piața de fuziuni și achiziții, cu cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimii opt ani, dar cu semne de revenire pentru 2014. Aceste scăderi poziționează activitatea de fuziuni și achiziții la cel mai scăzut nivel din ultimii opt ani și sub nivelul perioadei 'dot com', în urmă cu treisprezece ani. Conform analizei, activitatea globală de fuziuni și achiziții a scăzut cu 6,2% față de anul 2012, cu 37.257 de tranzacții anunțate în cursul anului, în valoare de 2.300 de miliarde de dolari, în pofida unor mega-tranzacții, cum ar fi Vodafone – Verizon, a treia cea mai mare tranzacție realizată vreodată.
Activitatea de fuziuni și achiziții a înregistrat rezultate mixte în cadrul țărilor BRIC, cu o scădere abruptă în Brazilia (27,5%), Rusia (23,8%) și India (9,2%), în timp ce China și-a consolidat poziționarea ca fiind a doua cea mai importantă piață pentru activitatea de fuziuni și achiziții, după SUA. Volumul tranzacțiilor din China a crescut cu 4,6% comparativ cu 2012, iar valoarea a crescut, de asemenea, cu 38%.
Cum era de așteptat, China a fost și destinația preferată de corporații în 2013 pentru investiții în piețe emergente. Totuși, o scădere și mai abruptă a valorii sectorului de fuziuni și achiziții de la nivel global a fost contrabalansată de o performanță relativ robustă în SUA, unde s-a înregistrat o creștere de 27% a valorii tranzacțiilor față de anul precedent pentru achiziția de active cu baza în Statele Unite.
Germania a ocupat locul 3 ca valoare totală a tranzacțiilor, poziționare la care a contribuit și o dublare a activității de fuziuni și achiziții venind din afara țării, care a însumat 74 de miliarde de dolari în 2013. Marea Britanie și Canada ocupă următoarele poziții din top 5 ca valoare a tranzacțiilor.
Revenirea majora a increderii in economia globala in randul marilor companii inca nu s-a concretizat in investitiile de capital si in evolutia activitatii de fuziuni si achizitii preconizate – se arata in raportul bianual realizat de Ernst & Young
87% dintre companii considera ca evolutia brusca a nivelului de incredere este alimentata de asteptarile pozitive cu privire la cresterea economica, de castigurile companiilor si de disponibilitatea creditarii. In perceptia acestor companii economia globala este fie stabilizata, fie in curs de imbunatatire. 51% dintre respondenti sunt de parere ca economia globala se amelioreaza rapid – mai mult decat dublu fata de procentul de 22% inregistrat in octombrie 2012.
În cea de-a doua jumătate a anului 2013, a fost înregistrată o creștere medie lunară de 29% a volumului de tranzacții în acest segment și o creștere medie lunară de 26% a valorii tranzacțiilor – cea mai mare creștere înregistrată din anul 2000 încoace, exceptând scurta revenire din 2010.
Activitatea de fuziuni și achiziții a scăzut la nivel global în majoritatea sectoarelor comparativ cu 2012. Doar sectoarele de energie și utilități și cel de imobiliare au înregistrat creșteri ale volumelor de tranzacții. Cele mai mari scăderi au avut loc în sectorul metalurgic și de minerit, cu 27%, și în cel de petrol și gaze, cu 21%. Aceste rezultate nu sunt surprinzătoare având în vedere nivelul activității de fuziuni și achiziții în aceste sectoare între 2008 și 2010.
In ultimii ani, volumele globale din segmentul de fuziuni si achizitii s-au decuplat de indicatorii clasici ai activitatii de tranzactionare. Precautia persista, in ciuda existentei semnelor de imbunatatire. In timp ce aproape trei sferturi dintre companii prevad cresterea activitatii de tranzactionare in urmatorul an, mult mai putine au intentia de a face achizitii.
Acest lucru ar putea chiar sa creeze o oportunitate de a dispune de avantajul primului venit pentru cei dispusi sa actioneze si sa-si protejeze activele.
Interesul de a achizitiona active in pietele emergente continua cu China, care detine prima pozitie in top ca destinatie de investitii. India si Brazilia sunt pe al doilea si respectiv, al treilea loc, in timp ce SUA se mentine in top cinci. Cu toate acestea, in timp ce pietele emergente raman critice pe agenda de crestere, 60% dintre companii spun ca isi reconsidera strategiile de dezvoltare in pietele emergente, unde cresterea a incetinit, iar deciziile si procesele de investitii vor fi mai riguros analizate.
Sectoarele cele mai atractive pentru achizitii sunt: tehnologie, auto, biotehnologie, produse de larg consum si petrol si gaze. La polul opus, se afla energia si utilitatile, mineritul, serviciile financiare si produsele industriale diversificate.
Mentinandu-se la un nivel relativ constant in ultimele sase luni ale anului 2013, e foarte probabil ca achizitiile transfrontaliere sa ramana de mici dimensiuni, companiile fiind precaute, in ciuda depozitelor record de numerar disponibile si a imbunatatirii conditiilor de creditare. 88% dintre companiile participante la studiu au declarat ca planifica achizitii sub 500 de milioane de dolari.
Dezinvestirea pentru valoare
Numarul potentialilor cumparatori se reflecta in cele 29% dintre companii care isi planifica o actiune de dezinvestire pentru urmatoarele 12 luni sau au deja una in curs de desfasurare. Motivele de vanzare – si tipurile de dezinvestire – sunt tot mai complexe si nu sunt neaparat generate de motivatia traditionala de acumulare de capital. Concentrarea pe activele de baza si cresterea valorii pentru actionari se situeaza mai sus in topul ratiunilor de vanzare.
In ciuda cresterii optimismului, companiile se concentreaza, intr-o mai mare masura, pe crearea de valoare, aplicand strategii cu risc scazut. Este o abordare mult mai prudenta decat ar fi fost de asteptat, avand in vedere cresterea increderii si disponibilitatea creditarii. Dezinvestirea este, din ce in ce mai mult, parte din acest mix – un instrument strategic pentru crearea de valoare pe care multi il vad ca fiind mai putin riscant decat o achizitie. Aceste abordari au devenit „noua normalitate” in perioada post criza. Companiile au nevoie de dovezi sustinute inainte de a face investitii majore.
Ferestre de oportunitate pentru cei care isi asuma prima mutare
Diferenta dintre pretul cerut si valoarea pe piata – de multe ori o bariera in tranzactii – s-a redus in ultimele sase luni. Majoritatea respondentilor (82%) declara ca diferenta este mai mica sau egala cu 20%, comparativ cu 68% in octombrie 2012.
Cu toate acestea, asteptarile privind cresterea valorii activelor evaluate sunt acum la cel mai ridicat nivel din istoria barometrului Capital Confidence Barometer. 44% dintre companii se asteapta ca pretul / evaluarile sa creasca in urmatorul an, peste procentul de 31% inregistrat in octombrie 2012.
Avand in vedere cresterea increderii din mediul de business, este oarecum surprinzator faptul ca nu se vede un apetit mai crescut pentru achizitii. Executivii continua sa astepte o redresare sustinuta inainte de a se angaja in tranzactii de fuziuni si achizitii. Totusi, se apropie de punctul in care aceasta prudenta devine, ea insasi, riscanta.
Increderea in mediul economic, conditiile de creditare si tendintele evaluarilor, alaturi de o recenta crestere in activitate a actionarilor – semnaleaza toate o oportunitate de actiune. In timp ce prudenta, disciplina si buna guvernanta sunt necesare in acest mediu, acum poate fi momentul pentru consiliile de administratie ale companiilor de a urma o agenda de crestere mai accelerata. Istoria ne arata ca jucatorii care actioneaza primii, in orice ciclu economic, pot crea valoare care sa-i diferentieze si sa-i pozitioneze drept lideri de piata. Acum ar putea fi momentul pentru investitii si cresteri viitoare.
Piata globala de fuziuni si achizitii (M&A) a progresat in intervalul ianuarie – septembrie 2011 cu 21,7% comparativ cu perioada similara a anului trecut, pana la 2.100 miliarde dolari, dar trimestrul trei a dezamagit. Volumul tranzactiilor s-a cifrat la 569,2 miliarde dolari, cea mai scazuta valoare trimestriala incepand din trimestrul unu 2010. In acelasi timp, amploarea comisioanelor incasate de firmele organizatoare ale afacerilor a avansat in primele noua luni ale anului, comparativ cu 2010, pana la 22,8 miliarde dolari.
La nivel global și european anul 2010 a marcat o anumită revigorare a pieței de fuziuni și achiziții. Chiar dacă creșterea anuală a activității de fuziuni și achiziții a fost evidentă, iar fuziunile și achizițiile au reprezentat un instrument preferat de companii pentru a atinge diferite obiective strategice, aceste operațiuni au fost vulnerabile în fața crizei economice.
In 2010, valoarea fuziunilor si achizitiilor la nivel mondial si-a revenit usor, printr-o crestere de 2,5%, atingand o valoare cumulata a tranzactiilor de 1.894 mld. USD. In aceasta perioada, a fost evidenta insa o orientare catre pietele emergente: in timp ce valoarea activitatii de Fuziuni si Achizitii a scazut in Europa cu 15% si in America de Nord cu 8%, in restul lumii a crescut cu 48%.
Companiile au imprumutat de pe piata mondiala de obligatiuni 1.500 mld. dolari 1.118 mld. euro) in primul trimestru al anului 2009, insa fuziunile si achizitiile s-au redus cu 36% comparativ cu perioada similara a anului precedent. Grupurile considerate relativ stabile au profitat de apetitul ridicat al investitorilor pentru obligatiuni corporate, obtinand lichiditati record de 825,6 mld. dolari (616 mld. euro) in primele trei luni ale lui 2009, in conditiile in care s-a incercat reducerea dependentei de creditele bancare. Volumul de fuziuni si achizitii la nivel mondial a totalizat 524,9 mld. dolari, aratand dificultatile cu care companiile se confrunta in finantarea acestor activitati.
Astfel, începând cu anul 2008, piața de fuziuniși achiziții a avut de suferit ca urmare a evenimentelor care au marcat scena economică globală, când impactul crizei a început să se facă simțit peste tot. Practic, în anul 2008, activitatea de fuziuni și achiziții a fost afectată nu atât în privința numărului de tranzacții, cât în privința valorii operațiunilor realizate.
Până la apariția crizei financiare fuziunile și achizițiile erau mai prezente ca niciodată în atenția managerilor, deoarece acestea puteau crește rapid portofoliul de clienți al instituțiilor bancare. Criza financiară a avut un impact profund asupra pieței de fuziuni și achiziții din domeniul serviciilor financiare în 2008, reașezând multe dintre tendințele cunoscute. Printre cele mai importante schimbări remarcăm o scădere drastică a valorii tranzacțiilor la care participă ofertanți din sectorul privat: o reorientare dinspre piețele emergente înspre prioritățile pe plan local și o reconsiderare a importanței stabilității și solvabilității, în detrimentul creșterii accelerate a cifrei de afaceri.
Dinamica tranzacțiilor s-a schimbat considerabil, fiind acum dominată de grabă, oportunism și implicarea guvernelor, cea din urmă modificând dramatic dinamica activității de fuziuni și achiziții, în special în ceea ce privește tipurile de tranzacții încheiate. Tranzacțiile nu mai sunt dominate de dorința de anvergura, de creștere mai rapidă, de câștigarea de noi piețe sau poziții de lider de piață.
Activitatea de tranzacții de fuziuni și achiziții a fost puternic orientată spre domeniul bancar în 2008, cu o valoare a tranzacțiilor în creștere de la 140 miliarde Euro în 2007 la 152 miliarde Euro în 2008. Implicarea guvernelor a reprezentat o valoare uriașă din total – 104 miliarde Euro, acest factor semnificativ permițând sectorului bancar să îți mențină poziția dominantă în valoarea tranzacțiilor.
Anul 2008 a fost ultimul an în care s-au adus în discuții fenomenul de fuziuni și achiziții atât pentru consolidarea cotei de piață cât și pentru salvarea de la faliment. Aici putem să aducem în discuție falimentele care au aparut în SUA, începând cu Bear Stearns care a fost preluată de către JP Morgan și achiziția lui Merrill Lynch de către Bank of America.
Incepand cu anul 2007, volumul activitatii de Fuziuni si Achizitii din Europa a scazut cu doua treimi si este acum situat la 369 mld. EUR. Europa Centrala si de Est (incluzand Rusia si Turcia) reprezinta aproximativ 10% din valoarea tranzactiilor din Europa, acest procent fiind cel mai ridicat inregistrat vreodata.
2.3. Perspectiva 2014-2015
În pofida unui nou an sub semnul recesiunii pentru activitatea de fuziuni și achiziții, există perspective reale de relansare a activității de tranzacționare în 2014. Peste o treime dintre corporațiile globale au în plan să realizeze achiziții în anul următor, o creștere semnificativă a apetitului pentru tranzacții comparativ cu cel înregistrat în aceeași perioadă din anul trecut.
Există deja semnale că segmentul cel mai critic de tranzacții, și anume cel cu valori cuprinse între 500 de milioane de dolari și un miliard de dolari, își revine, acesta fiind considerat, cel mai adesea, un etalon pentru activitatea de fuziuni și achiziții în general.
Începând cu anul 1998 firma de consultanță A.T.Kearny a început să calculeze un Indice de Încredere privind Investițiile Străine Directe (FDI Confidence Index), care exprimă opiniile și percepțiile conducătorilor unor societăți transnaționale reprezentative.
De menționat că, primele trei poziții ale acestui Indice sunt ocupate de China, India și Brazilia, urmate de SUA. Prezența pe primele trei locuri ale unor țări din grupul puterilor economice în devenire este explicabilă prin aceea că în țările dezvoltate și, mai ales, în cele din Europa, fenomenele de criză și chiar riscurile considerabile sunt, încă, prezente la jumătatea anului 2012. În primele zece state membre ale Uniunii Europene, din punctul de vedere al încrederii investitorilor, se regăsesc numai Germania (pe locul 5) și Marea Britanie (pe locul 83). Dacă extindem ierarhizarea la primele 20 de poziții din Europa de Vest vom mai găsi, față de cele două țări deja enunțate, doar Franța pe locul 17. În ierarhia mondială a „primilor 20” se află țări din Asia precum Singapore, Indonezia, Malaysia, Vietnam, Thailanda și Coreea de Sud.
Corelarea ierarhizării prin intermediul Indicelui de Încredere privind investițiile străine directe cu evoluțiile înregistrate și cele prognozate pentru evoluția Produsului Brut Mondial ne conduce către concluzia manifestării simultane în economia mondială a unui cerc virtuos și a unui cerc vicios. Cercul virtuos are în vedere statele emergente, care au ritmuri de creștere anuale duble sau triple față de cele ale țărilor dezvoltate care se află, totodată, pe poziții fruntașe și în ceea ce privește încrederea și intențiile de a investi ale decidenților din marile corporații transnaționale.
Aceste state vor continua să atragă noi investitori străini cu efecte favorabile asupra creșterii economice. Cercul vicios se manifestă la nivelul a numeroase state dezvoltate, deși situația diferă de la o țară la alta. Situația este critică, în special pentru un mare număr de state din zona euro. Nu putem însă generaliza, deoarece în zona euro se află și Germania (care a ieșit cu o economie consolidată din perioada de criză), dar și Grecia (țară confruntată cu mari probleme economice și financiare).
Interesul scăzut al investitorilor străini la nivelul unor economii creează premisa nedorită a continuării situației de stagnare sau creștere nesemnificativă. În virtutea acestor realități ale evoluției economiei mondiale în contextul globalizării, prognozele sunt rezervate cu privire la revenirea fluxurilor mondiale de investiții străine directe la nivele similare sau superioare maximului din 2007.
Studiul A.T. Kearney menționează că, deși circa 55 % dintre investitorii importanți – chestionați au deja bugetele de investiții la nivele comparabile cu cele anterioare anului 2008, totuși circa 20 % dintre aceștia prevăd revenirea la nivelele anterioare crizei începând abia cu anii 2014 – 2015. Mai mult, marii investitori la nivel mondial (peste 60%) consideră că, în condițiile crizei, condițiile de derulare a afacerilor la nivel global au cunoscut modificări substanțiale și de durată.
Percepția marilor investitori la nivel mondial, cu privire la potențiale fenomene, care ar putea afecta realizarea de investiții străine în funcție de zonele vizate pentru investiții este evident diferențiată, în funcție de statutul diferitelor economii: țări dezvoltate, respectiv țări în dezvoltare sau emergente.
În măsura în care în țările dezvoltate există temerea că o creștere a impozitării (ca urmare a nevoii guvernelor multor țări dezvoltate de a găsi noi surse de venit) va afecta pe investitori, în țările în dezvoltare preocuparea vizează mai ales posibilitatea introducerii de noi reglementări pe piața muncii, fapt ce ar conduce, însă, la creșterea costurilor acestui factor de producție.
Anul 2013 este considerat de specialiști al treilea an de scădere fără precedent pe piața de fuziuni și achiziții, cu cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimii opt ani, dar cu semne de revenire pentru 2014. Aceste scăderi poziționează activitatea de fuziuni și achiziții la cel mai scăzut nivel din ultimii opt ani și sub nivelul perioadei 'dot com', în urmă cu treisprezece ani. Conform analizei, activitatea globală de fuziuni și achiziții a scăzut cu 6,2% față de anul 2012, cu 37.257 de tranzacții anunțate în cursul anului, în valoare de 2.300 de miliarde de dolari, în pofida unor mega-tranzacții, cum ar fi Vodafone – Verizon, a treia cea mai mare tranzacție realizată vreodată.
Anul 2014 ar trebui să reprezinte un punct de cotitură și să marcheze ieșirea din această perioadă de recesiune prelungită de pe piața M&A. Există o bază solidă pentru tranzacționare în ceea ce privește numerarul și disponibilitatea creditării. Îmbunătățirea încrederii din consiliile de administrație din companii indică și faptul că multe corporații își propun să obțină creștere în 2014 prin realizarea de achiziții', a precizat vicepreședintele global EY, servicii de asistență în tranzacții, Pip McCrostie.
În pofida unui nou an sub semnul recesiunii pentru activitatea de fuziuni și achiziții, există perspective reale de relansare a activității de tranzacționare în 2014. Peste o treime dintre corporațiile globale au în plan să realizeze achiziții în anul următor, o creștere semnificativă a apetitului pentru tranzacții comparativ cu cel înregistrat în aceeași perioadă din anul trecut.
Privind in perspectiva, in 2015 vom vedea o continuare a tranzactiilor din sectorul financiar, mai multe exit-uri operate de fondurile private de investitii care urmaresc sa obtina lichiditati din investitiile realizate in perioada de dinainte de criza, o convertire mai accelerata a insolventelor in fuziuni si achizitii si o revenire usoara a sectorului imobiliar, in special pe zona de top a proprietatilor deja ocupate, care genereaza volume mari de numerar, spun specialistii.
Din partea fondurilor de private equity, ne asteptam la mentinerea unui numar constant de achizitii, asemanator cu cel din 2013, dar cu un flux mai intens de dezinvestire, care va marca urmatorii doi ani.
Din punct de vedere sectorial, vor continua consolidarile din sectorul serviciilor financiare, cu accent pe servicii bancare si vom asista la o revenire usoara a tranzactiilor in cadrul pietei imobiliare.
Barometrul EY este un rezumat si o analiza a informatiilor facute publice si identificate in baze de date reputate, cum ar fi DealWatch si Zephyr.
Activitatile de fuziuni si achizitii si datele cuprinse in barometru includ informatii privind tranzactiile de tip privat-privat si exclud: achizitii de pachete minoritare de actiuni sub 15%, rascumpararea de actiuni detinute de actionarii minoritari sau de catre actionarii majoritari, tranzactii imobiliare (cu exceptia cazului in care vanzatorul si/sau cumparatorul a fost o companie imobiliara sau un fond imobiliar), tranzactii de pe piata de capital (cu exceptia tranzactiilor care au dus la o schimbare a controlului), achizitii de licente, contracte de asociere in participatiune, investitiile greenfield, IPO-uri, privatizari, tranzactii care includ active din mai multe tari (valoarea acestor tranzactii a fost ignorata pentru fiecare tara, dar numarul acestora a fost luat in considerare), reorganizari interne.
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: REAL-AUCHAN
3.1. Prezentarea companiei Auchan România
Grupul Auchan este una dintre cele mai importante companii de retail din lume, cu 366 de hipermarketuri deschise in 11 tari (Franta, Spania, Portugalia, Italia, Luxemburg, Polonia, Italia, Luxemburg, Rusia, Maroc, China, Taiwan).
Pe langa hipermarketuri, grupul Auchan destine si alte tipuri de magazine: 664 supermarketuri, 307 centre comerciale Immochan, Banca Accord.
La nivel mondial, Auchan are 175.000 de angajati, numarul acestora crescand de la an la an, odata cu deschiderea de noi magazine.
In 2005, grupului Auchan a inregistrat o cifra de afaceri de 41 miliarde Euro, iar in toate magazinele grupului au fost serviti 1,13 miliarde de clienti.
Auchan Romania are o politica de dezvoltare rapida, propunandu-si sa deschida cel putin cate doua magazine pe an, in Bucuresti si in orasele importante din tara.
Urmatorul hipermarket din Bucuresti va fi deschis in 2007 in cartierul Berceni si va face parte dintr-un amplu proiect comercial ce va cuprinde un mall cu peste 260 de magazine si restaurante.
Auchan este unul din lanturile comerciale cele mai importante la nivel mondial, cu magazine in peste 11 tari pe 3 continente si reunind mai mult de 200.000 de colaboratori. In cei peste 50 de ani de existenta, Auchan s-a dezvoltat continuu si a ramas fidel scopurilor si valorilor care au stat la baza crearii sale.
Valorile care îl anima sunt: Incredere. Participare. Evolutie. Succesul Auchan se bazează pe calitatea echipelor sale.
3.2. Prezentarea investiției Auchan în România
În România, primul hipermarket Auchan a fost inaugurat la 7 noiembrie 2006, fiind amplasat în cartierul Titan din București. Ulterior s-au deschis magazine Auchan și în Târgu Mureș, Pitești, Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Suceava, Oradea, Bacău, Baia-Mare, Deva, Satu-Mare, Galați, Ploiești Sibiu și Brașov. Până în anul 2009, compania a realizat investiții de 400 milioane Euro în România.
Magazinele Auchan sunt operate de compania MGV Distri-Hiper, fondată în 2005, care este deținută în totalitate de Auchan.
În 2012, Auchan a cumpărat activitățile hipermarket-urilor Real, filială a grupului Metro AG, în Europa de Est pentru suma de 1,1 miliarde de euro. Este vorba de cumpărarea a 91 de hipermarket-uri în România, Polonia, Ucraina și Federația Rusă, și a 13 centre comerciale în România și Federația Rusă.
Retailerul francez Auchan, care deține o rețea de 31 de hipermarketuri pe piața locală, și-a majorat capitalul social cu circa 180 mil. euro de la începutul acestui an, banii fiind aduși în trei tranșe, ultima în octombrie. Astfel, luna trecută francezii au primit o infuzie de capital de 108,5 mil. euro, aceasta fiind cea mai mare majorare de capital (într-o singură tranșă) a unei companii locale în acest an, potrivit informațiilor de la Registrul Comerțului.
Reprezentanții Auchan nu au precizat care este scopul în care vor fi folosiți banii, însă potrivit datelor, aceștia ar putea merge atât către Real ca urmare a tranzacției dintre cele două părți, cât și către rebrandingul celor 20 de hipermarketuri preluate de la lanțul german.
Cea mai mare majorare de capital din 2013 a fost realizată de retailerul francez Auchan, de circa 140 de milioane de euro. Majorarea a fost realizată în două tranșe, cea mai mare infuzie, în valoarea de 108,5 milioane de euro fiind realizată în luna octombrie. La aceste două infuzii se adaugă și una de 39 de milioane de euro realizată la compania Real Hypermarket, care operează cele 20 de hipermarketuri preluate de grupul francez de la Real la sfârșitul anului 2012.
Auchan a finalizat remodelarea celor 20 de magazine Real achiziționate de la Metro Group. Francezii se așteaptă la o creștere a cifrei de afaceri de 30%.
În doar 6 luni, Auchan a finalizat integrarea celor 20 de magazine preluate de la Metro Group. Auchan Cotroceni a fost inaugurat în aprilie 2014, fiind cel de-al 31-lea magazin din România ce poarta brandul retailerului francez. Reamintim că în toamna lui 2012, Grupul Auchan a cumpărat de la Grupul Metro 95 de hipermarketuri Real și 13 centre comerciale în patru țări din Europa Centrală și de Est: România, Polonia, Rusia și Ucraina.
Trebuie spus însă ca bilanțul, ce va fi făcut public în mai, arata ca Auchan plus magazinele Real au o pierdere netă de 15 milioane de euro, misiunea principală a acestei fuziuni fiind să aducă pe profit retailerul, odată cu finalizarea remodelării și integrării hipermarketurilor Real. Directorul general estimează o creștere de 30% a cifrei de afaceri, până în 2015, odată cu creșterea numărului de clienți. În 2013, cifra de afaceri comună (cu magazinele Real), s-a ridicat la 4,6 miliarde de lei, fără taxe, iar numărul clienților, la 70,5 milioane.
Strategia cu care francezul urmărește să atragă și să fidelizeze cât mai mulți clienți sunt prețurile mici, după cum susține șeful Auchan România. “Prețurile vor fi cu 27% mai mici decât cele practicate în magazinele Real“, subliniază Espasa, directorul general a firmei Auchan. Totodată, el mizează pe oferta de produse proaspete, fabricație proprie: brutărie, patiserie, carmangerie, gastronomie, pescărie, fructe și legume. Se observă că 90% din cifra de afaceri a retailerului e asigurată de furnizori romani. Doar 10% din cifra de afaceri reprezintă produse importate.
Investiția totală, în cele 20 de magazine Real, plus cele două mari proiecte de construcție a încă două hipermarketuri Auchan, unul în Drumul Taberei și altul la Brașov, se ridica la circa 100 milioane de euro. Fiecare magazin a necesitat o investiție de circa 2 milioane de euro. Auchan Drumul Taberei și-ar putea deschide porțile în decembrie, a anunțat directorul general, cel mai târziu la începutul lui 2015.
Deocamdată, Auchan nu are în plan implementarea conceptului drive, testat deja de alți retaileri. Prioritatea este integrarea magazinelor Real și optimizarea logisticii. Conceptul drive se bazează mult pe o logistică bine pusă la punct..
Cât privește dezvoltarea pieței hipermarketurilor în România, se poate observa că încă este loc de creștere. Comerțul modern în România reprezintă cam 55%, în timp ce în Occident, în jur de 80%.
Principalul concurent al Auchan în România este Kaufland, acesta fiind numărul unu în cifra de afaceri pe metru pătrat și număr de personal. Urmează Carrefour, Cora, dar și magazinele de proximitate.
Tranzacția Auchan-Real a fost finalizata pe 12 septembrie, ca urmare a acordului semnat în 30 noiembrie 2012 între Grupul Auchan și Metro Group și a validării primite din partea Consiliului Concurentei din România la sfârșitul lunii iulie.
Compania a devenit prin această tranzacție unul din primii cinci cei mai mari angajatori privați din România și a doua rețea de comerț, ca suprafața totală de vânzare la nivel național.
Auchan este al 12-lea grup de distribuție din lume, cu prezența în 12 țări și cu 269.000 colaboratori. Compania este organizată în cinci mari divizii: hipermarketuri (655 magazine integrate și 23 în mandate de gestiune, asociate și în franciza), supermarketuri (767 integrate și 1.665 în franciza sau asociate), divizia imobiliară (Immochan), banca (Oney Banca Accord) și e-commerce, cărora li se adauga alte activități și direcții de creștere.
Atât Auchan cât și Real au intrat pe piața locală în anul 2006. România nu a purtat însă noroc germanilor de la Real. Încă de la intrarea pe piața locală
retailerul a înregistrat pierderi importante. În 2006, cifra de afaceri a fost de 347 milioane de lei, iar pierderea netă de 50 de milioane de lei.
Germanii au încercat să reducă din pierderi printr-o politică de expansiune, care însă nu și-a dovedit eficiența.
În 2010, cifra de afaceri raportată de Real pentru România a fost de 3,2 miliarde de lei, iar pierderile raportate au fost de 90 de milioane de lei. În 2011, nivelul pierderilor a crescut la 120 de milioane de lei, iar cifra de afaceri s-a redus la 3 miliarde de lei.
Compania franceză Auchan a anunțat în 2010 o cifră de afaceri de 1,49 miliarde de lei și pierderi de 19 milioane de lei. Anul trecut pierderile s-au oprit la 7 milioane de lei la cifra de afaceri de 1,57 miliarde de lei.
Rezulatele financiare ale celor doi retaileri ar putea fi puse și pe seama politicilor diferite de expansiune. În timp ce Real a deschis, din 2006 până în
prezent, 25 de hipermarketuri, majoritatea în spații închiriate, managementul Auchan a dat dovadă de prudență.
Grupul nu este cotata la bursă, acționarul majoritar, 87,8 % din capital, fiind deținut de familia Mulliez, iar 11,9 % de colaboratori. Auchan este organizat pe cinci divizii, respectiv hipermarketuri, supermarketuri, Immochan, Banca Accord și E-commerce. Cifră de afaceri a grupului a fost de 60,2 miliarde de euro în 2012.
Tranzacția de extindere a grupului Auchan în România a fost autorizată cu condiția respectării unor angajamente asumate voluntar de părțile implicate pe două piețe relevante, respectiv Craiova și Târgu-Mureș.
Astfel, pentru Craiova și Târgu Mureș, Auchan și-a luat angajamentul de a nu deschide sau achiziționa noi magazine pe o perioadă de cinci ani de la data autorizării Concentrării și de a nu majora prețurile cu mai mult de 5% față de media prețurilor altor magazine din rețea pentru trei ani.
Magazinele Real și-au redus pierderile anul trecut cu 39% față de 2011, la 73,5 milioane lei (16,5 milioane euro), în timp ce cumpărătorul acestora, Auchan, a trecut pe profit, de 3,3 milioane lei (740.000 euro).
Real,- Hypermarket a intrat pe piața de retail din România în martie 2006, când a deschis primul magazin în Timișoara. Din 2007, primul an complet de activitate pe piața locală, compania a înregistrat pierderi, de 158 milioane lei în anul menționat, acestea crescând cu 28,8% în 2008 și cu 20% în 2009, după care s-au redus cu 63% în 2010, dar au urcat din nou în 2011, cu 33%.
În ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta a avut un trend crescător până în 2011, când s-a redus cu 8,2% comparativ cu 2010, la 3 miliarde lei. Anul trecut, cifra de afaceri netă a Real a scăzut cu 3,7%, la 2,89 miliarde lei (650,5 milioane euro).
Și Auchan, care a deschis primul hipermarket din România în noiembrie 2006 și deține în prezent 11 unități, a înregistrat pierderi în perioada 2007-2011, anul 2012 fiind primul cu profit net pentru companie. Cifră de afaceri și-a menținut însă trendul crescător de la an la an, în 2012 retailerul înregistrând un avans de 25% față de anul anterior, la 1,97 miliarde lei (442,9 milioane euro).
În urma preluării Real, Auchan urcă de pe locul patru pe doi în topul lanțurilor de hipermarketuri din România, cu afaceri cumulate de peste 1 miliard de euro, fiind devansat doar de Kaufland cu 78 de magazine și afaceri de 1,3 miliarde de euro.
Auchan surclasează astfel rețeaua Carrefour, cu 24 de hipermarketuri și afaceri de 960 de milioane de euro. Carrefour mai are însă în România 60 de supermarketuri și 13 magazine de proximitate Carrefour Expres. Cora, cu vânzări de 326 de milioane de euro în 2011 și cu 9 magazine, rămâne în coada clasamentului. Această preluare ar putea aduce însă închiderea magazinelor neprofitabile, dar și a hipermarketurilor situate foarte aproape unul de celălalt. Există posibilitatea ca Auchan să închidă o parte din magazinele Real, în special în zonele unde cele două companii au unități care funcționează vizavi, în imediata proximitate – pe o rază de un kilometru. Există însă și posibilitatea ca retailerul să facă cedări către alte companii.
De exemplu, în Târgu-Mureș, un oraș cu aproape 130.000 de locuitori, sunt prezente atât Auchan, cât și Real, iar principalii competitori pe format mare – Carrefour și Cora – nu au hipermarketuri. În Târgu-Mureș este prezent și Kaufland, cu un magazin, însă strategia retailerului german vizează extinderea în orașele mici și medii. La fel, în Timișoara, Real are două hipermarketuri, la ieșirea din oraș, iar Auchan are o unitate în centrul orașului. Tot aici, Kaufland are deschise trei magazine. Rămâne de văzut dacă Auchan va menține trei hipermarketuri deschise într-un oraș cu puțin peste 300.000 de locuitori. Un alt oraș în care Real și Auchan sunt prezente, iar competitorii direcți nu, este Craiova, însă acestea sunt plasate diametral opus la ieșirea din municipiu.
Motivele pentru care a fost ales acest tip de tranzacție sunt simple. Metro Group vrea să vândă toate operațiunile din afara Germaniei ale diviziei Real. Firma intenționează să se concentreze pe divizia Cash & Carry și pe rețeaua de magazine de electronice Media Saturn, reducând investițiile în magazinele universale Galleria Kaufhof și Real conform ziariștilor de la Bloomberg.
Cum am precizat și mai devreme, motivele pentru care ambele părți au decis să efectueze acestă tranzacție au fost cât se pot de clare. Spre deosebire de divizia Cash & Carry care a reușit să se impună în România, segmentul Real a raportat doar pierderi pe piața internă. Rezultatele pe ultimii șase ani ne arată că magazinele Real Hypermarket România nu au fost o investiție avantajoasă pentru grupul german. În 2006, cifra de afaceri a fost de 347.044.563 lei, iar pierderea netă de 50.502.701 lei. Un an mai târziu cifra de afaceri a crescut spectaculos la 1.363.992.480 lei, dar s-au majorat și pierderile la 158.328.986 lei.
Pentru 2008 rezultatele s-au menținut pe aceeași linie (cifră de afaceri de 2.643.346.291 lei, pierderi nete de 203.944.712).
Real a încercat să-și redreseze activitatea deschizând magazine noi, dar rezultatele pozitive tot nu au apărut. În 2009 cifra de afaceri a fost de 3.223.566.592 lei, iar pierderile nete de 245.221.355 lei, în timp ce în 2010 cifra de afaceri s-a menținut cam la același nivel (3.280.051.062 lei), dar pierderile s-au redus la 90.839.556. Anul trecut s-a observat din nou o majorare a pierderilor, valoarea acestora fiind de 120.760.658 lei la o cifră de afaceri de 3.008.864.542.
Din cauza acestor rezultate, Real Hypermarket România a decis să închidă în 2011 magazinul situat în comuna Ghiroda, județul Timiș. Decizia de a închide un magazin nu este niciodată una ușoară, dar, dacă este imperios necesară, atunci trebuie luată. Magazinul s-a dovedit a fi amplasat într-o locație ale cărei planuri de dezvoltare nu s-au materializat, ceea ce a generat pierderi importante pentru companie.
Prin Auchan s-a identificat cumpărătorul optim pentru activitatea desfășurată în Europa de Est de către Real: Real este deja poziționata foarte bine în aceste țări și se remarcă printr-un potențial deosebit de creștere. Pentru magazinele Real și angajații acestora, Auchan oferă oportunități bune de dezvoltare.
Motivele pentru care Auchan decide să achiziționeze magazinele Real sunt expuse de către Vianney Mulliez, președintele structurii de conducere a Groupe Auchan, care afirmă: "Prin achiziționarea activităților comerciale desfășurate de Real în cele patru țări, Groupe Auchan valorifică oportunitatea de a echilibra prezența sa în Europa Centrală și de Est; celelalte două regiuni principale sunt reprezentate de Europa de Vest și Asia. În mod suplimentar, avem posibilitatea de a le oferi clienților noștri servicii îmbunătățite, prin intermediul echipelor deosebit de profesioniste în care avem încredere deplină – atât la Real, cât și la Auchan." În viitor, magazinele Real din Europa de Est își vor desfășura activitatea sub egida mărcii.
Un alt motiv pentru care Auchan dorește achiziționarea magazinelor Real îl constituie experiența companiei Real și faptul că această tranzacție este o oportunitate pentru Auchan în a se dezvolta. Punctele de forță ale Real sunt legate de experiența companiei în ceea ce privește produsele proaspete, mărcile proprii, gestiunea gamelor permanente, precum și logistica și eficiența operațională. Este o bună oportunitate pentru de a menține parcul de furnizori «Made in România» construit de Real și de a-l dezvolta în sinergie cu Auchan.
Magazinele Real deținute în proprietate de către grupul german se află în cartierul bucureștean Vitan, în Craiova, Brașov și Târgu-Mureș, spune Espasa, primele două unități fiind de altfel pe lista hipermarketurilor Real cu cele mai mari vânzări de pe piața locală. Francezii de la Auchan au preluat pe piața locală doar 20 dintre cele 24 de magazine ale rețelei, excepție făcând unitățile din Arad, Constanța (Nord), Oradea (Episcopia Bihorului) și Suceava.
Reprezentanții companiei franceze au precizat de ce nu au achiziționat toate cele 24 de magazine Real. În unele cazuri a fost vorba despre o proximitate prea mare între magazinele Real și cele ale grupului Auchan, iar în alte cazuri potențialul de cifră de afaceri al magazinelor
Analizând actuala rețea Auchan și magazinele Real la care s-a renunțat, francezii au în prezent unități doar în Suceava și Constanța. În Suceava magazinul Real este în partea opusă a orașului față de proiectul Iulius Mall, unde Auchan are magazin, dar "capitala Bucovinei" are deja o ofertă comercială vastă, care include și retaileri precum Carrefour și Kaufland la o populație de sub 100.000 de locuitori.
Pe de altă parte, magazinul Real din nordul Constanței se află foarte aproape de centrul comercial Maritimo, unde Auchan are deschis deja un magazin, dar și de proiectul TOM, unde francezii de la Carrefour au un hipermarket.
Referitor la Oradea, Real deține două magazine, dar Auchan a decis să cumpere unul singur, renunțând la unitatea aflată la ieșirea din oraș spre Satu Mare, în condițiile în care în oraș francezii de la Carrefour au de asemenea două magazine, iar germanii de la Kaufland un magazin.
În ceea ce privește Aradul, Auchan a decis să nu cumpere, în condițiile în care în acest oraș competitorii de la Carrefour au decis să închidă hipermarketul lor. "Orașul mallurilor", cum era considerat în urmă cu patru- cinci ani, a dezamăgit așteptările retailerilor care au devenit reticenți când vine vorba de magazine în Arad.
Toate cele patru magazine Real din București, în schimb, vor fi cumpărate, astfel că Auchan va ajunge la șapte unități în Capitală, cu doar una mai puțin față de Carrefour, liderul pieței hipermarketurilor din oraș, cu opt unități.
Auchan va avea o prezență foarte puternică în estul Capitalei, cu magazine în zona Liviu Rebreanu (Auchan Titan), Pallady (Real) și Vitan (Real) și va deveni cel mai mare chiriaș al mallului AFI Palace Cotroceni.
3.3. Oportunitățile în urma investiției
Schimbările pe care le aduce tranzacția Auchan-Real – finalizată pe 12 septembrie, ca urmare a unui acord semnat în 30 noiembrie 2012 între grupul Auchan și Metro Group și a validării primite din partea Consiliului Concurenței, la sfârșitul lunii iulie.
Cele mai importante avantaje care se așteaptă să rezulte din prezența concentrare sunt legate de aplicarea modelului său economic la magazinele Real preluate. Societatea țintă a înregistrat pierderi importante din operarea magazinelor care fac obiectul concentrării. Auchan urmărește eficientizarea activității acestora prin aplicarea politicii proprii. Astfel, modelul Auchan presupune o proporție mai mică a cheltuielilor de funcționare prin raportare la cifra de afaceri", se arată în decizia Consiliului Concurenței de aprobarea a tranzacției prin care Auchan a preluat 20 de hipermarketuri Real.
Acest fapt va permite Auchan să propună consumatorilor prețuri mai competitive și să atragă astfel o clientelă mai numeroasă pentru magazinele preluate, menționează sursa citată.
Pe de altă parte, Auchan vrea să integreze aspectele pozitive ale sistemului de funcționare actual al Real România, precum sistemul logistic, care este mai performant.
Acesta va permite Auchan să asigure difuzarea produselor proaspete românești dintr-o anumită zonă, pe care anterior le putea obține doar pe plan local, către întreaga rețea. De asemenea, acest sistem logistic va constitui un element important în dezvoltarea de către Auchan a conceptului său de marcă proprie aplicat unor produse fabricate în țară.
În ceea ce privește prețurile, din analiza Consiliului Concurenței reiese că Auchan practică prețuri mai mici la mult mai multe produse decât Real.
"Conform părților, politica de prețuri a Auchan este diferită de cea a Real și a altor mari lanțuri de magazine. O astfel de deosebire este dată de faptul că, conceptul Auchan presupune aplicarea de prețuri mici pentru toate produsele (..). Alte lanțuri de magazine, inclusiv Real, practică prețuri mici la produsele cele mai vândute, compensând cu prețuri mai mari la restul de produse", se menționează în decizie.
O categorie de produse la care Real practică prețuri competitive este cea de "fructe și legume".
Auchan consideră că aceasta se datorează în special punctului forte al Real România în materie de logistică. De exemplu, Auchan România poate obține prețuri de achiziție foarte competitive pentru produse proaspete în anumite părți ale țării, dar din cauza deficiențelor de logistică, nu poate difuza aceste produse în întreaga să rețea și poate vinde aceste produse doar în zona de unde le-a achiziționat. Întrucât Auchan România intenționează să preia sistemul logistic al Real România, se așteaptă să poată distribui astfel de produse la prețuri competitive către toate cele 31 de magazine", se mai spune în raport.
Atât pentru Auchan, cât și pentru Real, cumpărarea magazinelor scoase la vânzare este cea mai bună oportunitate pentru ambele părți. Pentru Auchan, care dorește extinderea pe piață este mult mai ușor cumpărarea unor magazine deja existente decât să înceapă de la zero, lucru care ar necesita o investiție și mai mare și timp de efectuare mult mai lung. Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece o întreprindere existentă dispune de utilajele necesare, de personal calificat, de relații stabilite cu furnizorii și clienții. Un alt punct forte constă în existența unei amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar fi dificil de obținut. Existența personalului calificat, datorită căruia Auchan nu va avea nevoie de a recruta și selecta personalul, este un alt avantaj pe care îl are această tranzacție.
Pentru Real, având în vedere faptul că vor să se concentreze pe piața din Germania și să atribuie mai multă atenție rețelei de magazine electronice Media Saturn, găsirea unui comparator pentru magazinele existente a constituit atât o afacere profitabilă având în vedere că magazinele Real nu au mers bine în ultimi ani, cât și un câștig de timp, pentru a putea demara mai repede planurile viitoare în ceea ce privește piața din Germania și magazinele Media Saturn. Un alt avantaj pe care îl aduce vânzarea de magazine către Auchan îl constituie obținerea unor venituri imediate, venituri ce vor ajuta Real în implementarea planurilor de viitor.
Viitorul manager al lanțului Auchan din țara noastră, consideră că tranzacția efectuată este foarte prielnică pentru compania sa, că vor câștiga noi clienți și că își vor dezvolta cifra de afaceri, putând astfel să ofere noi locuri de muncă. S-a preluat compania Real cu întregul efectiv de salariați. Prin aplicarea politicii comerciale se vor câștiga noi clienți, confirmându-se faptul că va menține locurile de muncă, iar prin dezvoltarea cifrei de afaceri va exista ocazia de a crea noi locuri de muncă. Este posibil să mai apară unele recalificări în anumite meserii, fiind o oportunitate de a avea noi resurse disponibile, profesioniste.
Real, de asemenea consideră că Auchan este cumpărătorul ideal pentru magazinele sale, considerând că pentru acestea cât și pentru anagjații lor, Auchan oferă oportunități bune de dezvoltare.
Tranzacția Real – Auchan, potrivit estimărilor, este cea mai importantă tranzacție din comerțul local, pe pozițiile următoare aflându-se preluarea Plus Discount de către Lidle pentru circa 200 de milioane de euro și preluarea Profi de către fondul polonez de investiții Enterprise Investors pentru 66 mil. euro.
Odată finalizată această tranzacție, impactul asupra pieței locale de retail este semnificativă. Magazinele Real care vor intra în structura magazinelor Auchan își vor majora vânzările și chiar vor deveni profitabile pentru că li se va schimba profilul după cel al unităților Auchan. Astfel zona de non-food se va transforma în zona de food.
Concluzii si soluții de urmat
În urma realizării acestui studiu, noi am ajuns la concluzia că preluarea magazinelor Real de către Auchan este benefică pentru piața de retail din țara noastră în cea mai mare parte, dar succesul nu este asigurat. De asemenea, tranzacția este benefică pentru ambele părți, fiecare din acestea având de câștigat, dar și pentru consumatori, deoarece preluarea magazineleor de către Auchan va aduce prețuri reduse la raft si va pune presiune și pe concurență.
Pentru o viitoare dezvoltare profitabilă și sustenabilă a companiei, noi propunem următoarele recomandări:
Satisfacerea nevoilor clienților trebuie să fie obiectivul central în orice acțiune. Majoritatea retailerilor din România nu exploatează suficient potențialul extraordinar al informațiilor pe care le pot primi de la clienții lor. Strategiile și planurile de acțiune axate în mod consistent către satisfacerea nevoilor clienților s-au dovedit a fi câștigătoare pe termen lung
Mai multă atenție la competitori. Urmărirea și compararea prețurilor nu este de ajuns. Retailerii ar trebui să definească un set complet de indicatori de performanță care reflectă particularitățile modelului lor de business și să urmărească evoluția acestora față de competitori.
Alegerea cu mare atenție a zonelor de expansiune. Pe măsură ce zonele cu potențial maxim de expansiune pentru comerțul modern se vor satura, va fi necesară o analiză mult mai bine fundamentată pentru alegerea locației viitorului magazin.
Implementarea unui proces interactiv de învățare. Retailerii, inclusiv Auchan ar trebui să-și exploateze mai mult rețeaua și formatele pe care le dețin pentru a testa noi modele/strategii de business. Chiar și atunci când testele sunt făcute, de multe ori rezultatele acestora nu sunt internalizate și exploatate suficient, revenindu-se destul de rapid la modul “normal” de operare.
Mult mai multă atenție la implementare. Puțini retaileri acordă atenția cuvenită procesului de adaptare a planurilor de implementare astfel încât inițiativele noi să fie asimilate corespunzător atât de angajați cât și de clienți. În plus, unii retaileri au un sistem de măsurare a performanței care se bazează mai mult pe indicatori interni, creați chiar de ei, în loc să urmărească indicatorii care sunt relevanți pentru măsurarea performanței reale în piață.
Căutarea permanentă de noi metode de diferențiere. Retailerii trebuie să găsească metode noi de diferențiere, bazate pe servicii și experiențe de cumpărare superioare, altfel vor trebui să suporte costul strategiei de diferențiere prin preț. Numeroase studii privind consumatorii din România arăta că preferințele acestora se îndreaptă din ce în ce mai mult către calitate și servicii, dar retailerii au reacționat foarte puțin la aceste noi informații.
Un aspect negativ al acestei tranzacții din perspectiva noastră ar consta în faptul că datorită acesteia vor dispărea unele magazine care se află în vecinătate. Un aspect negative poate să privescă și concurența care datorită politicii pe care o practică Auchan, cea a prețurilor mici, vor fi nevoiți să micșoreze și ei prețurile pentru a putea ține pasul.
O oportunitate identificată și care nu a fost ratată de cei de la Auchan a fost decizia de a nu efectua concedieri masive, mai mult de atât ei se bazează pe experiența vastă a foștilor angajați de la Real.
În ceea ce privește Metro Group, aceștia ar trebui să aibă mai multă grijă pe viitor în modul cum își administrează afacerile având în vedere că magazinele Real nu s-au ridicat la așteptările companiei. De aceea au fost nevoiți să vândă magazinele existente pentru a se putea concentra mai bine pe un alt segment din portofoliul de afaceri. O oportunitate pentru aceștia în situația de față a fost acceptarea unui cumpărător, în cazul de față Auchan, oportunitate de care Metro Group a și profitat. Prin acestă oportunitate de a vinde magazinele Real, metro Group nu a rămas fără jucători pe piața românească și s-a orientat către lansarea francizei “La doi pași” care deține în momentul de față 80 de magazine pe piața locală și 120 de magazine în curs de amenajare ce urmează a fi deschise.
BIBLIOGRAFIE
Decret lege nr. 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investițiilor de capital străin în România, publicat în M,O. nr. 37/20 martie 1990.
Denuța L, lnvestiții străine directe, Editura Economică, București, 1998.
Florin Bonciu, Tribuna economică, nr.13/1999
Georgescu-Rogen, N., Legea entropiei și procesul economic,Editura Politică, București, 1979 .
Lazăr M.,Cristelean L., “Economia și eficiența investițiilor”, Editura Economică, București, 2002.
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în M.O. nr.126-127 din 17 noiembrie 1990.
Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 32 din 9 februarie 1991.
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, publicat în M.O. nr. .121 din 7 noiembrie 1990.
Legea nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine , republicată în M.O. nr.185 din 2 august 1993.
Legea nr. 991999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în M.O. Partea I nr. 93627 mai 1999.
Legea nr. 390/2002 prin care s-a constituit Agenția Română pentru Investiții Straine
O.U.G. privind unele masuri pentru dezvoltarea activității economice, din 13 mai 1999;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/1997, privind stimularea investițiilor directe, publicată în M.O. nr. 386 din 30 decembrie 1997
Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 296 din 30 decembrie 2000, privind înființarea Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, publicată în M.O. nr. 707 din 30 decembrie 2000 (devenită Legea nr. 225 din 30 aprilie din 2001, publicată în M.O. nr. 229 din 4 mai 2001).
Popa A., Nicolae A.,Cristea M., ”Eficiența investițiilor: caiet de lucrări”, Editura Universitaria, Craiova, 2000.
Raportul Mondial al Investitiilor 2002, Privire de ansamblu, Organizația Națiunilor Unite București, 2002
Stancu I., Finanțe,Editura Economică, București, 1997
Vasilescu I., Românu I., “Investiții”, Editura Economică, București, 2000.
Zaiț D.,Eficiența economică a investițiilor, Iași, 1987
Saitul oficial al Guvernului: www.gov.ro
Oficiului Național al Registrului Comerțului: www.onrc.ro
Banca Națională a României: www.bnr.ro
Agenția Romana pentru Investiții Straine: http://www.arisinvest.ro/
Ernst & Young – Capital confidence barometer
Financial Times
Gemma Carolillo, Piero Mastroberardino, Claudio Nigro, The 2007 financial crisis: strategic actors and processes of construction of a concrete system, 2011 disponibil online în baza de date Springer Science
A.T. Kearney, Cautious Investors Feed a Tentative Recovery, The 2012 A.T.Kearney FDI Confidence Index
BIBLIOGRAFIE
Decret lege nr. 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investițiilor de capital străin în România, publicat în M,O. nr. 37/20 martie 1990.
Denuța L, lnvestiții străine directe, Editura Economică, București, 1998.
Florin Bonciu, Tribuna economică, nr.13/1999
Georgescu-Rogen, N., Legea entropiei și procesul economic,Editura Politică, București, 1979 .
Lazăr M.,Cristelean L., “Economia și eficiența investițiilor”, Editura Economică, București, 2002.
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în M.O. nr.126-127 din 17 noiembrie 1990.
Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 32 din 9 februarie 1991.
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, publicat în M.O. nr. .121 din 7 noiembrie 1990.
Legea nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine , republicată în M.O. nr.185 din 2 august 1993.
Legea nr. 991999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în M.O. Partea I nr. 93627 mai 1999.
Legea nr. 390/2002 prin care s-a constituit Agenția Română pentru Investiții Straine
O.U.G. privind unele masuri pentru dezvoltarea activității economice, din 13 mai 1999;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/1997, privind stimularea investițiilor directe, publicată în M.O. nr. 386 din 30 decembrie 1997
Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 296 din 30 decembrie 2000, privind înființarea Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, publicată în M.O. nr. 707 din 30 decembrie 2000 (devenită Legea nr. 225 din 30 aprilie din 2001, publicată în M.O. nr. 229 din 4 mai 2001).
Popa A., Nicolae A.,Cristea M., ”Eficiența investițiilor: caiet de lucrări”, Editura Universitaria, Craiova, 2000.
Raportul Mondial al Investitiilor 2002, Privire de ansamblu, Organizația Națiunilor Unite București, 2002
Stancu I., Finanțe,Editura Economică, București, 1997
Vasilescu I., Românu I., “Investiții”, Editura Economică, București, 2000.
Zaiț D.,Eficiența economică a investițiilor, Iași, 1987
Saitul oficial al Guvernului: www.gov.ro
Oficiului Național al Registrului Comerțului: www.onrc.ro
Banca Națională a României: www.bnr.ro
Agenția Romana pentru Investiții Straine: http://www.arisinvest.ro/
Ernst & Young – Capital confidence barometer
Financial Times
Gemma Carolillo, Piero Mastroberardino, Claudio Nigro, The 2007 financial crisis: strategic actors and processes of construction of a concrete system, 2011 disponibil online în baza de date Springer Science
A.T. Kearney, Cautious Investors Feed a Tentative Recovery, The 2012 A.T.Kearney FDI Confidence Index
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitii Straine Directe Si Fenomenul Fuziunilor Si Achizitiilor Internationale (ID: 141671)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.