Investitii Straine Directe Si Contributia Lor la Dezvoltarea Economiei Romaniei
Cuprins
Introducere
Scopul lucrării de față este de a analiza evoluția investițiilor străine directe (ISD) atrase de România în perioada 2003– prezent, luând în considerare faptul că au existat, în această perioadă, doi factori determinanți principali: aderarea României la Uniunea Europeană și criza economico-financiară. Având în vedere aceste aspecte, principalele obiective ale lucrării vizează:
identificarea modului în care ISD au evoluat în perioada de preaderare și post-aderare la UE, pe sectoare de activitate, țări de origine etc;
impactul ISD asupra creșterii economice a României, reflectată de evoluția produsului intern brut, valoric și pe locuitor;
determinarea impactului crizei economice asupra investițiilor străine directe atrase de România.
Atingerea acestor obiective necesită culegerea, prelucrarea și interpretarea datelor din Anuarele Statistice ale României, elaborate de Institutul Național de Statistică (INS), Rapoartele ale UNCTAD, Rapoartele ale EUROSTAT, Rapoartele Anuale ale Băncii Naționale din România (BNR), Monitorul oficial al României etc. În faza de prelucrare și analiză este necesară analiza comparativă empirică, pentru identificarea asemănărilor și deosebirilor între indicatorii economici unui grup de țări din spațiul european și analiza cantitativă.
Rezultatele arată că facilitățile fiscale, costul scăzut al forței de muncă, localizarea geografică, piața internă mare și aderarea la UE au făcut ca România să devină, pentru investitorii străini, una dintre cele mai atractive țări din Europa Centrală și de Est. Cu toate acestea, criza economică și financiară a influențat negativ dezvoltarea țării și, implicit, evoluția intrărilor de investiții străine directe de după 2009, România a cunoscând un trend negativ al investițiilor străine directe în anii 2009-2011, cu ușoare semne de ameliorare în anii 2012-2013.
Cuvinte cheie: investiții străine directe, investitor, PIB, avantaje competitive, ISD.
CAPITOLUL I. INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE – CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Conceptul de ISD
Investiția străină directă (ISD) reprezintă „capitalul social vărsat și rezervele ce revin unui investitor nerezident care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta și întreprinderea în care a investit, precum și profitul reinvestit de către acesta” [6]. De asemenea, sunt considerate investiții străine directe „capitalurile din companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influență semnificativă pe cale indirectă, și anume: capitalurile proprii ale asociatelor și filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deține cel puțin 10% din capitalul social subscris”.
Investitorul străin direct este “persoana juridică, persoană fizică sau grup de persoane ce acționează concertat, care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităților fără personalitate juridică) sau cel puțin 10% din voturi într-o întreprindere situată în afara propriei țări de rezidență” [6].
Întreprinderea investiție directa este o “întreprindere cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor străin deține cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridica (sucursale). Deținerea a cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordiala în stabilirea relației de investiție directă” [6].
Investiția străină directă reprezintă o relație economică pe termen lung care implică interesul de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă țară decât cea a investitorului. ISD presupune în același timp posibilitatea reală pentru investitorul străin de a controla și de a exercita un grad înalt de influență managerială în entitatea care face obiectul investiției. Investiția străină directă implică atât tranzacția inițială între cele două entități precum și toate celelalte tranzacții ulterioare dintre ele și dintre întreprinderile afiliate, fie ele încorporate sau nu.
Componentele investițiilor străine directe:
Capitaluri proprii –reprezintă “capitalul social subscris și vărsat, atât în numerar cât și prin contribuții în natură, deținut de nerezidenți în companii rezidente, precum și cota aferenta din rezerve; în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziția acestora” [6]. Capitalul social reprezintă valoarea acțiunilor achitate de un investitor străin direct de la o societate pe acțiuni (cel puțin 10% sau echivalentul respectiv) din afara companiei și care este situată într-o țară străină;
Creditul net –reprezintă „creditele primite de către întreprinderea investiție străină directă de la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte acesta, mai puțin creditele acordate de către întreprinderea investiție străină directă investitorului străin direct sau unei alte firme din cadrul grupului respectiv de firme” [6].
Investițiile străine directe aduc o contribuție esențială la creșterea economică. Acestea creează locuri de muncă, optimizează alocarea resurselor, permit transferul de tehnologie și stimulează comerțul. Cu ajutorul ISD, are loc procesul de modernizare a economiilor naționale, în special a celor în tranziție, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creștere economică, proceduri de management și marketing. ISD se află la temelia creșterii economice a unor țări, precum China, Hong-Kong, Coreea de Sud, Singapore, Malaiezia.
I.2. Tipuri de investiții străine directe
După operațiunea prin care investiția directă se realizează, acestea pot fi:
Greenfield (investițiile pe loc gol) – înființarea de întreprinderi cu investiții pornite de la zero;
Fuziuni și achiziții – preluarea integrală sau parțială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenți;
Dezvoltare de firme – majorarea deținerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi investiție străină directă;
Restructurare de firme – finanțarea de către investitorii străini, prin aport de capital, a întreprinderilor investiție străină directă cu pierderi, în vederea rentabilizării lor.
Din perspectiva investitorului, ISD pot fi:
pe orizontală – întreprinderea investitoare își extinde activitatea de producție în altă țară, fiind valorificate avantajele țării gazdă;
pe verticală – integrarea pe verticală a întreprinderii prin intrarea pe altă piață
I.3. Teorii economice privind ISD
Pe plan mondial există creșteri și scăderi ale valorii fluxurilor ISD, cât și schimbări ale orientării geografice ale acestora. Dacă în 2007 s-a atins un maxim istoric al fluxului ISD, de 2.100 miliare USD, în 202 valoarea fluxurilor receptate la nivel mondial a fost de 1350 miliarde dolari [20]. În 2000, grupul țărilor dezvoltate receptau 80,8% din fluxul mondial de ISD, iar economiile în dezvoltare doar 18,7%. În 2012 economiile dezvoltate primeau 41,5%, cele în dezvoltare 52% , iar cele în tranziție 6,5% din ISD la nivel mondial [20].
ISD produc efecte de antrenare importante în economia țării gazdă (infuzie de noi tehnologii, locuri de muncă), dar și asupra balanței de plăți, prin promovarea exporturilor. Investițiile solicită existența unor garanții, a unui mediu favorabil, dată fiind relația de lungă durată pe care o presupun. Multe țări în dezvoltare combină o protecție comercială ridicată cu stimulente pentru investiții, datorită efectului de impulsionare a exporturilor pe care filialele transnaționalelor o aduc. Majoritatea studiilor remarcă, însă, mai degrabă o tendință de complementaritate decât una de substituție între exporturi și ISD; s-a constatat că o creștere a ISD este însoțită de o creștere accentuată a exporturilor, dar o creștere remarcabilă a exporturilor nu este urmată decât de o foarte slabă amplificare a ISD.
Teoriile referitoare la ISD au urmat în paralel procesul de expansiune al corporațiilor multinaționale, existând o mare diversitate de explicații la adresa motivațiilor activității investiționale.
Teoria imperfecțiunilor pieței
Imperfecțiunile pieței care pot fi valorificate prin efectuarea de ISD în străinătate (Hymer, S., 1960) se bazează în principiu pe:
diferența de rată a profitului între diferite piețe ca urmare a dezechilibrului pe piața factorilor de producție (diferența în dotarea cu capital, costul forței de munca, ritmul inovațiilor tehnologice) sau pe piața financiar-valutara;
distorsiuni generate de intervenția guvernamentala: subvenții, facilitați, taxe, impozite, bariere tarifare și netarifare, impozite, taxe, reglementari antimonopol;
imperfecțiuni în structura pieței: reglementari de intrare pe piață, ieșire de pe piață, număr de concurenți și puterea acestora.;
imperfecțiuni generate de eșecurile pieței: externalități, economii de scara și bunuri publice.
Teoria avantajului de monopol
Firmele investitoare dețin avantaje de monopol care le permit sa amplaseze filiale în străinătate mai profitabile decât firmele naționale (Hymer, S. 1976). Aceste avantaje țin mai mult de specificul firmei, de decizia privind alegerea locației și de modul de desfășurare al operațiunilor și nu sunt disponibile altor firme de pe piață. Avantajele monopolului constau în:
cunoștințe superioare care dau naștere la investiții pe orizontală: realizarea aceluiași produs ca în țara de origine reprezentând o extindere geografica;
economii de scară (producția de masa) care dau naștere la investiții pe verticală: firma se apropie de furnizorii sau de clienții săi prin stabilirea de noi capacitați de producție într-o țară străină pentru a fabrica produse intermediare sau finisează produsul într-un stadiu mai evoluat. Politicile verticale de investiții directe vizează întărirea puterii de piață deținută de către firme și limitarea concurenței; limitarea efectelor de bariera la intrare ridicate de firmele deja prezente pe aceste piețe.
Teoria ciclului de viață al produsului
Teoria ciclului de viață al produsului, (Vernon, R., 1966), susține că localizarea activității productive a unei firme multinaționale evoluează pe parcursul ciclului de viață al produsului. Se disting patru faze:
prima fază (lansarea) – realizarea produsului se face numai în țara de origine datorită următoarelor avantaje: costuri; potențial al pieței; o buna cunoaștere a mediului de afaceri; simplitate din punct de vedere logistic;
a doua fază (creșterea) – folosirea produsului atât în țara de origine cât și în străinătate (prin export);
a treia fază (maturitatea) – producția în străinătate cu costuri mai scăzute și potențial al pieței ridicat;
a patra fază (declinul) – descreșterea sau încetarea producției în țara de origine; continuarea producției doar în străinătate, din motive de costuri.
Teoria internalizării
Nu deținerea în sine a unui activ, de regula tehnologic conferă avantaj unei firme ci internalizarea respectivului activ; ca o alternativă la tranzacțiile cu alte firme pe piață. În dezvoltarea acestei teorii s-a ținut cont de doi factori: maximizarea profitului; și concurența imperfectă generată de costurile organizării pieței (ex.: costul tranzacției).
Într-o ISD pe lângă activitatea de rutină, de producție, apar activități conexe: cercetare, marketing, pregătirea forței de muncă, etc. care necesită organizarea unor piețe separate, iar aceasta implică costuri. Astfel, firmele recurg la crearea unor piețe interne care înlocuiesc piețele imperfecte de produse intermediare. Internalizarea implică costuri proprii cum sunt fluxuri informaționale sporite și costuri de comunicare între filiale, costuri de protejare a informațiilor, costuri administrative de constituire a filialelor, etc.
Teoria internalizării demonstrează că întreprinderile multinaționale investesc în străinătate pentru a absorbi externalitățile de pe piață: economii de scară în producție și marketing, proprietatea și caracterul de bun public al cunoștințelor și constrângerile de piață impuse de guverne.
Teoria eclectică (John H. Dunning)
Teoria eclectica îmbină un set de elemente specifice mai multor teorii: partea microeconomică a teoriei investițiilor străine directe și partea macroeconomică, teoria comerțului internațional, teoria localizării investițiilor, avantajele de monopol și ale internalizării etc. Teorii explică nivelul real și structura activității internaționale de producție.
Dunning consideră că ISD sunt determinate de trei categorii de avantaje:
avantaje de proprietate (ownership);
avantaje de localizare (location);
avantaje de internalizare (internalization).
Avantajele de proprietate (O) sunt legate de deținerea sau capacitatea de deținere a unor active, care nu sunt disponibile altor firme de pe piața. Acestea pot fi tangibile și intangibile. De exemplu:
licențe de produs sau de tehnologie;
know how;
brevete de invenții;
sistem de management;
cultura organizațională superioară;
tehnici de marketing;
mărci înregistrate sau brand;
experiența negociabilă.
Avantajele de localizare (L) sunt specifice unei anumite locații care poate fi și în țara de origine, și într-o țară gazdă. Acestea sunt disponibile tuturor firmelor în mod egal sau pot fi deținute de firmele străine doar prin combinație cu o firmă locală:
înzestrarea cu factori de producție
costul factorilor de producție
productivitatea muncii
costul cu infrastructură și utilități
costul cu transport și comunicații
facilități acordate sau bariere impuse
similarități culturale
Avantajele de internalizare (L) sunt avantaje legate de controlul ierarhic extins peste granițe; firmele multinaționale combinând dimensiunea internațională a activității lor cu coordonarea comună și unitară a acestor activități:
evitarea costurilor de negociere și de căutare a unor parteneri
evitarea pierderilor datorate unui partener ineficient și păstrarea reputației
evitarea litigiilor contractuale
evitarea/exploatarea intervenției autorităților
reducerea incertitudinii la furnizori
controlul unităților de distribuție
posibilitatea de folosire a prețurilor de transfer
Studiile evidențiază importanța îndeplinirii anumitor condiții pentru ca ISD să aibă efecte pozitive:
un nivel minim de tehnologie și stabilitate macroeconomică,
medii de afaceri favorabile,
un anumit nivel de educație.
Efectele ISD într-o țară, asupra creșterii economice sunt determinate de factorii enumerați mai sus, de perioadele analizate, de condițiile economice și tehnologice ale țării-gazdă. Însă, putem afirma la modul general, fără nici o îndoială, că ISD generează și dezvoltă mediul de afaceri, încurajează ocuparea forței de muncă.
Studiile evidențiază importanța îndeplinirii anumitor condiții pentru ca ISD să aibă efecte pozitive: un nivel minim de tehnologie și stabilitate macroeconomică, medii de afaceri favorabile, un anumit nivel de educație.
Efectele ISD într-o țară, asupra creșterii economice sunt determinate de factorii enumerați mai sus, de perioadele analizate, de condițiile economice și tehnologice ale țării-gazdă. Însă, putem afirma la modul general, fără nici o îndoială, că ISD generează și dezvoltă mediul de afaceri, încurajează ocuparea forței de muncă.
I.4. Politicile de atragere a ISD
Sarcinile principale ale strategiei investiționale constau în atragerea investițiilor străine directe cu scopul creării de noi locuri de muncă, creșterea volumului de investiții în tehnologiile inovaționale, atragerea investițiilor în regiuni social-defavorizate, creșterea numărului de investiții ce au ca scop protecția mediului, atragerea investițiilor cu scopul creării mărfurilor pentru export, consolidarea tuturor instituțiilor ce sunt implicate în procesul investițional.
Țările pot atrage investiții străine în multe feluri. Pot să liberalizeze condițiile pentru intrările de capital fără a mai face altceva. Pot să promoveze investițiile în general, fără să încerce să atragă un anumit tip de investiții, în funcție de tipul de tehnologie folosit, de exemplu. Sau, pot să promoveze investițiile mai selectiv, punând accent pe activități, tipuri de investiții sau tipuri de investitori. Pornind de la necesitatea înțelegerii anticipării și influențării motivației investitorilor străini, guvernele statelor elaborează politici adaptate unui anume stadiu de dezvoltare economica.
Între țările lumii fiind o concurență acerbă în privința creării celor mai favorabile condiții pentru atragerea ISD, experiența mondială arată că ameliorarea climatului investițional reprezintă condiția principală de atragere a investitorilor străini. Eficiența ISD depinde de calitatea acestora, precum și de ramurile în care sunt atrase. Măsurile de stimulare a investițiilor către sectoarele inovative împreună cu măsurile de relaxare fiscală constituie argumente forte în ceea ce privește capacitatea unei țări de a atrage investiții străine directe, dar și în puterea de convingere a investitorilor străini de a dezvolta o afacere mai profitabilă, decât în țara sa de rezidență.
O clasificare a UNCTAD împarte politicile privind investițiile străine în trei generații.
1. În cadrul primei generații de politici, guvernele adoptă politici „prietenoase” față de investitorii străini prin liberalizarea regimului investițiilor străine, și asigurarea unei atitudini pozitive față de investitorii străini. Putem spune ca acest tip de comportament îmbracă forma unei politici pasive, de așteptare privind ISD, concretizată în simpla permitere prin lege și posibilitatea investitorului străin de a aloca resurse necesare desfășurării unei activități pe teritoriul statului respectiv. Modul de reglementare juridică a accesului investițiilor străine directe diferă, de regulă, în funcție de nivelul de dezvoltare a țării respective. În prezent majoritatea țărilor lumii au adoptat cel puțin o astfel de politică.
2. A doua generație de politici privind investițiile străine presupune adoptarea unor politici de promovare în care guvernele fac un pas mai departe și caută să atragă în mod activ investiții străine prin diverse programe de promovare a țării. Această abordare conduce la înființarea unei agenții naționale de promovare a investițiilor, care pune accentul pe o politică de marketing al unei țări ca destinație a unor proiecte de investiții și ca locație pentru investitori.
3. Cea dea treia generație de politici pleacă de la premisa că primele două generații reprezintă doar un punct de plecare, care trebuie urmat în abordarea investitorilor străini. Pe lângă activitatea de promovare aceste politici prevăd și o componentă de negociere activă, de atragere a investitorilor străini, și nu numai la nivelul unei țări, ci stabilind priorități și obiective pe domenii de activitate, regiuni sau probleme de sinteză la nivel de industrie și firmă, ținând cont de prioritățile de dezvoltare a țării. Un element esențial pentru o astfel de politică de promovare, atragere și menținere a investițiilor străine este reprezentat de îmbunătățirea și promovarea unei zone de interes strategic către potențialii investitori antrenați în activități specifice. În cadrul unor astfel de politici se presupune crearea unor agenții cu o sferă de cuprinderea mai îngustă, la nivel regional sau local deseori ca instituții autonome create la nivelul autorităților locale.
Atragerea investițiilor străine devine prerogativa guvernelor multor țări. În vederea implementării politicilor lor, guvernele sprijină, pe existența unui cadru politico-juridic esențial (nucleu) care constă în legi și reglementări ce facilitează accesul pe piața și desfășurarea de activități economice de către investitorii străini, tratamentul aplicat filialelor străine și modul de funcționare a piețelor. Politicile care afectează direct sau indirect ISD sunt determinate de contextul specific al fiecărei țări. Conținutul lor diferă de la o țară la alta, precum și în timp, în cadrul aceleași țări. Favorizarea ISD prin politici de atragere adecvate pot determina creșterea acestora. Totuși, aceasta creștere nu este nici garantată, nici direct proporțională cu amploarea favorizării. Modificările în sensul restrictiv, determină categoric o reducere a intrărilor de ISD.
Politicile economice orientate către intrările de capital sub forma investițiilor directe s-au diversificat foarte mult, în funcție de spectrul de interese pe care îl au țările gazdă în legătură cu rolul și importanța acestora pentru economia națională. John H. Dunning împarte măsurile de politică economică orientate spre investițiile directe de capital din străinătate în șapte categorii principale:
1. O primă categorie cuprinde măsuri care se referă la sectoarele economice iar, în cadrul acestora, la tipurile de activități unde este permis cu precădere accesul capitalului străin. Statul gazdă poate să permită investitorilor să investească doar în anumite ramuri și sectoare ale economiei naționale și, în cadrul acestora, numai în unele activități specificate, pe care le consideră a fi mai potrivite obiectivelor urmărite de el pe termen lung. Se poate întâmpla ca accesul multinaționalelor să nu fie permis, de către anumite țări, în unele sectoare care produc bunuri și servicii a căror obținere nu este dorită (din diferite motive), sau sunt considerate neesențiale. În acest sens, statele gazdă caută să acționeze ca un mecanism de “filtrare” a investițiilor, de selectare a celor care servesc mai bine intereselor naționale.
2. A doua categorie este formată din măsurile care se referă la gradul în care este permisă proprietatea asupra factorilor de producție locali. Firmelor străine li se poate permite accesul la proprietate, în majoritate sau în totalitate, asupra obiectivelor economice, sau, după caz, le este admisă doar participarea minoritară. După părerea mea, limitarea accesului deplin, sau majoritar la proprietatea asupra anumitor obiective economice reflectă dorința statului gazdă de a crea un compromis, între necesitatea de a coopera pe plan economic cu partenerii străini și prudența sau teama de a înstrăina o parte mai mică sau mai mare din obiectivele respective capitalului străin. Participările la crearea unor obiective noi, având ca bază firme mixte, sau preluarea unor firme existente, dar numai într-o anumită proporție, de către corporații multinaționale, sunt astăzi foarte numeroase, în special în relația acestora cu statele aflate în curs de dezvoltare.
3. Măsurile din cea de a treia categorie au în vedere modul de finanțare a investițiilor. Statele care manifestă o lipsă acută de valută, impun, în unele situații, anumite condiții capitalului străin, în sensul ca orice investiție inițială să se bazeze exclusiv pe finanțare externă, capitalul urmând să fie procurat, în întregime, de către investitor de pe piața internațională a capitalului, sau din alte surse, astfel încât, să nu afecteze în nici un fel rezervele de valută ale țării gazdă, ci, pe cât posibil, să le alimenteze.
4. A patra categorie de măsuri de politică economică, destinate corporațiilor investitoare de către statul gazdă, cuprinde pe cele care condiționează localizarea geografică a investițiilor directe. Acestea sunt practicate de țările care urmăresc să aducă la îndeplinire obiective strategice regionale de industrializare sau modernizare, precum și de reducere a șomajului în cadrul anumitor arii geografice mai mult sau mai puțin întinse. De exemplu, cerințele și condițiile impuse de statul mexican unor investitori din domeniul industriei automobilului (“Volkswagen”, “General Motors”, “Ford”, “Nissan” și alții), menite a răspunde cerințelor de dezvoltare teritorială a industriei mexicane, au dus cu timpul la crearea a 100.000 de noi locuri de muncă și la un plus de exporturi cifrat la câteva miliarde de dolari.
5. Cea de a cincea categorie vizează un spectru foarte vast de măsuri de stimulare sau direcționare a investițiilor directe realizate prin intermediul unor pârghii și mecanisme fiscale, valutare sau de altă natură. Ele pot fi prezente atât în faza premergătoare luării deciziei de a investi de către firme, când statul încearcă să încurajeze sau descurajeze, direct sau indirect, investitorii străini, pentru a-și îndeplini anumite obiective, cât și ulterior efectuării investiției, situație în care se încearcă influențarea nivelului eficienței unor filiale amplasate deja în spațiul unei economii naționale. Această categorie de măsuri de politică economică poate să cuprindă una sau, combinat, mai multe din următoarele pârghii de influențare a firmelor străine investitoare:
scutiri de taxe și impozite pe profitul realizat de filiale și pe activitatea acestora în anumite condiții;
stimulente și premii acordate ca urmare a îndeplinirii cu succes a unor obiective de dezvoltare regională;
subvenții și împrumuturi, drepturi de înstrăinare a unei părți din profitul realizat de către filialele care, la un anumit moment, au răspuns cerințelor statului gazdă;
compensații pentru pierderi înregistrate ca urmare a evoluției nefavorabile a cursului valutar;
subvenții de export;
credite cu dobânzi preferențiale și multe altele.
Stimulentele și restricțiile sunt de natură a orienta (direcționa) investițiile sau activitatea spre anumite domenii economice sau regiuni și de a o descuraja în altele. În ultimul timp, atât statele în curs de dezvoltare, cât, mai ales, cele dezvoltate au urmat principiile liberalizării mediului investițional, a eliminării, pe cât a fost posibil, a restricțiilor din calea liberei circulații internaționale a capitalului și a așezării pe baze noi a principiilor care stau la baza controlului activității corporațiilor multinaționale.
6. Din a șasea categorie de măsuri fac parte cele care se referă la cerințele de funcționare cerute de statul gazdă filialelor firmelor multinaționale implantate pe teritoriul său și care au în vedere, în principal, activitatea curentă a acestora. În această categorie credem că pot fi încadrate o mulțime de modalități prin care țara gazdă poate influența funcționarea și evoluția filialelor, cum ar fi:
cerințe și reguli de comportament al firmei în legătură cu activitatea ei economică, materializată în special în modalitățile de procurare a factorilor de producție;
desfășurarea pe coordonate strict profesionale a acțiunilor de recrutare, angajare și pregătire a personalului;
tipurile de activități de producție și cercetare-dezvoltare preluate de filiale;
proporția care este exportată din producția obținută;
furnizarea permanentă de informații cu privire la modul de formare a prețurilor la nivel intra-firmă;
restricții cu privire la înstrăinarea unor cote din profit sau din capital;
condiții cu privire la modul de efectuare a transferului de tehnologie și a utilizării acesteia de către filiale;
stabilirea unor metode de producție folosite pe teritoriul statului gazdă și altele.
7. A șaptea categorie de măsuri este alcătuită din cele care precizează condițiile în care este permisă părăsirea contextului economic național de către firmele străine investitoare. Aceste măsuri au fost destul de frecvente în deceniile anterioare, atunci când, după îndeplinirea funcției de simpli “asistenți” în procesele de modernizare desfășurate în unele state în curs de dezvoltare, filialele erau supuse unor restricții drastice. În alte situații, însă, restricțiile sunt impuse firmelor multinaționale ale căror filiale, răspunzând unor strategii globale, nu urmăresc integrarea activității lor în economia statului gazdă, ci reacționează doar la cele ce le sunt precizate de către “cartierul lor general”.
De multe ori eficiența politicilor de atragere a ISD este discutabilă, deoarece:
aceste facilități sunt oferite pe un orizont de timp mai redus decât cel prevăzut ca durata de viață a investiției, ceea ce înseamnă că investitorii vor lua în calcul nivelul impozitării normale în definitivarea bugetării capitalului, pe care ei o vor suporta în cea mai mare parte a prezenței lor pe teritoriul străin;
un mediu local instabil, caracterizat prin schimbări guvernamentale sau de politică incoerente, nu asigură menținerea acestor facilități, uneori nici pe perioada acordată inițial, motiv pentru care este mai prudent să se ia în calcul scenariul cel mai pesimist privind impozitarea. Facilitățile oferite par un paravan care ascunde carențe ale mediului local și au scopul de a reduce magnitudinea impactului localizării investițiilor străine directe în acea țară.
Aceasta înseamnă că într-un cadru guvernamental stabil, în medii în care nivelul corupției, birocrației, economiei subterane sunt acceptabile, politicile economice, îndeosebi cele monetare, fiscale și sociale sănătoase sunt preferate facilităților oferite, de orice fel ar fi acestea.
Atragerea investițiilor străine devine prerogativa guvernelor multor țări. În vederea implementării politicilor lor, guvernele sprijină, pe existența unui cadru politico-juridic esențial care constă în legi și reglementări ce facilitează accesul pe piața și desfășurarea de activități economice de către investitorii străini, tratamentul aplicat filialelor străine și modul de funcționare a piețelor. Politicile care afectează direct sau indirect ISD sunt determinate de contextul specific al fiecărei țări. Conținutul lor diferă de la o țară la alta, precum și în timp, în cadrul aceleași țări. Favorizarea ISD prin politici de atragere adecvate pot determina creșterea acestora. Totuși, aceasta creștere nu este nici garantată, nici direct proporțională cu amploarea favorizării. Modificările în sensul restrictiv, determină categoric o reducere a intrărilor de ISD.
CAPITOLUL II. IMPACTUL ISD ASUPRA CREȘTERII ECONOMICE
II.1. Rolul și efectele ISD asupra creșterii economice
Relația bidirecțională dintre investițiile străine directe și creșterea economică se datorează pe de o parte, impactului acestora asupra mediului economic din fiecare țară și, pe de altă parte, influențelor pozitive pe care creșterea economică susținută și durabilă le are asupra fluxurilor de capital străin receptate. Pentru o țară dată, perioadele de creștere economică intensă sunt caracterizate prin atragerea unor fluxuri importante de investiții străine directe.
Referitor la conținutul creșterii economice s-a conturat o varietate de opinii ce conduc la o serie de definiții ale acesteia. Creșterea economică exprimă acele modificări care au loc într-un anumit orizont de timp și într-un anumit spațiu, concretizate în sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, în strânsă legătură cu factorii ce influențează mărimea sa, inclusiv a mediului economico-social în care are loc. Aceste rezultate pot fi măsurate prin intermediul unor indicatori sintetici ce sunt semnificativi în aprecierea dinamicii economice a unei țări.
Cum investițiile reprezintă un factor esențial al creșterii economice, cel mai potrivit indicator de măsurare a creșterii economice este produsul intern brut (PIB) sau PIB/locuitor. Pentru o mai bună analiză a interdependenței indicatorilor menționați mai sus este necesară analiza evoluției PIB/locuitor în 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE, în perioada 2003-20013 (Tabelul II. 1 și Diagrama II.1)
Tabelul II. 1. Evoluția PIB/locuitor în 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE (USD/locuitor)
(Sursa: http://unctadstat.unctad.org/wds/ReportFolders/reportFolders.aspx?sCS_ChosenLang=en)
Diagrama II.1. Evoluția PIB/locuitor în 11 țări din Europa Centrală și de Est
Analizând cronologic reprezentarea grafică a evoluției PIB/locuitor (Diagrama II.1) se constată că:
1. cronologic:
toate țările studiate au înregistrat creșteri în perioada 2000-2007;
anul 2009 este de regres pentru toate țările;
din 2010 se înregistrează fluctuații.
2. Se disting trei grupe de țări după valoarea PIB/locuitor:
grupa fruntașă (țara fruntașă), Slovenia, cu un PIB/locuitor de 10.043 USD în 2000, crește la 26.843 în 2008, ca în 2012 să scadă la 21947 USD;
grupa de mijloc, format din celelalte țări, mai puțin România și Bulgaria, cu valori ale PIB/locuitor în jur de 5.000USD în 2000, înregistrează creșteri mediii, ajungând la valori de 13-19.000 USD;
grupa țărilor cu cel mai mic PIB/locuitor: Bulgaria și România.
Analizând situația României, se constată că în anul 2000 PIB/locuitor era de 1.666 USD, până în anul 2008 a crescut constant la 9.303 USD, o creștere de 5,58%. Urmează o scădere PIB-ul pe locuitor în 2009, la 7500 USD, scădere de 80,6% față de anul precedent, în anii următori înregistrându-se fluctuații.
Analiza influenței ISD asupra creșterii economice a unei țări va urmări evidențierea unei relații directe de determinare între creșterea economică și fluxurile de ISD. Pentru aceasta, am folosit ca indicatori ponderea ISD în PIB (Tabelul II. 3), considerată variabilă independentă și rata de creștere a PIB-ului, luată ca valoare dependentă. (Tabelul II. 2), pentru un grup de 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE, începând cu anul 2000.
Tabelul II. 2. Rata de creștere a PIB în 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE (%)
(Sursa: http://unctadstat.unctad.org/wds/ReportFolders/reportFolders.aspx?sCS_ChosenLang=en)
Diagrama II.2.. Rata de creștere a PIB în 11 țări din Europa Centrală și de Est
În perioada 2000-2013 majoritatea statelor central și est europene analizate au cunoscut o creștere economică accentuată, cu un ritm mediu anual care depășește 3%. Cronologic se disting 3 perioade:
2000-2007 – perioadă de creștere economică accentuată, cu ani în care rata de creștere a PIB-ului a fost și de peste 8%: țările baltice, Slovacia, Romania;
2008-2010 – perioada de recesiune economică, ratele de creștere fiind negative sau mici pentru majoritatea țârilor. Se distinge anul 2009, an cu cele mai multe rate negative. Excepția este Polonia, până în 2008 a avut rate de creștere sub 7%, dar a evitat criza economică: în 2009 are creștere de 1,63%. Țările baltice, cu cele mai mari creșteri în perioada anterioară, au fost afectate profund de criza economică: rate negative de 14-17%.
2011-2013 – perioada de revenire economică pentru majoritatea țărilor. Rata de creștere a PIB-ului este mică pentru cle mai multe țări: sub 4%.
Comparativ, se disting 3 grupe de țări:
cu creștere economică accentuată, țările baltice, având în medie peste 7% în perioada 2000-2007, afectate serios de criză. Creșterea pe toată perioada studiată este de peste 4%;
cu creștere economică moderată în perioada 2000-2007 (ritm mediu anual sub 4%): Cehia, Slovenia Croația, dar cu răbufniri ale crizei economice în 2012-2013. Croația are 5 ani consecutivi de criză.
cu creștere economică moderată în perioada 2000-2007, cu o bună redresare economică dup 2010.
Tabelul II. 3. Evoluția ponderii ISD în PIB în 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE (%)
Sursa: http://unctadstat.unctad.org/wds/ReportFolders/reportFolders.aspx?sCS_ChosenLang=en
Diagrama II.3. Ponderea ISD în PIB în 11 țări din Europa Centrală și de Est
Din Diagrama II.3, se constată că:
în Bulgaria, ponderea ISD în PIB a crescut brusc de la 5,77% în 2002 la 29,42% în 2007, urmată de o scădere bruscă: 3,19% în 2010. Șase ani consecutivi, 2003-2008, ponderea fiind de peste 10%. Comparând pentru această ultimă perioadă, evoluția ponderii în ISD cu evoluția PIB-ului/locuitor, se desprinde concluzia că o astfel de legătură este destul de slabă: rata anuală de creștere a PIB-ului în 2004-2008 fiind în intervalul 6,36-6,75%.
Slovenia, cu cel mai mare PIB în toată această perioadă, cu 1-2,5% ISD în PIB în 2003-2006 (cel mai mic din grupul țărilor studiate) are o rată de creștere a PIB-ului asemănătoare cu a Cehiei, Poloniei, Croației. Aceste țări au beneficiat de un raport ISD/PIB superior Sloveniei, cel puțin dublu.
în Estonia, creșterea semnificativă a ISD/PIB în 2005-2007, este însoțită de o vizibilă creștere a ratei PIB-ului: 7,50-10,10% în 2005-2007.
în Slovacia, scăderea ISD/PIB în perioada 2002-2007, este însoțită de o vizibilă creștere a ratei PIB-ului: de la 4,58% la 10,57.
Evoluția ISD, în milioane USD, în cele 11 țări studiate este redată în Error: Reference source not found și .
Tabelul II. 4. Evoluția fluxului de ISD în 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE (milioane USD)
Diagrama II.4. Evoluția fluxului de ISD în 11 țări din Europa Centrală și de Est, membre UE
Se constată că din 2003, Polonia a atras cele mai multe ISD.
Cazurile analizate conduc la concluzia că nu există o cauzalitate directă, o corelație strânsă între ISD/PIB și rata de creștere a PIB-ului, gradul de corelare a acestor doi indicatori fiind diferit de la o țară la alta.
România nu are o pondere ridicată a ISD în PIB, iar tendința de creștere sau scădere este, în mare, cu cea a ratei PIB-ului. Asta ne facem să căutăm o legătură mai strânsă între ISD/PIB și rata de creștere a PIB-ului.
În consecință, în contextul globalizării și al integrării economice, investițiile străine directe susțin creșterea economică, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de condițiile concrete existente în fiecare țară. În acest sens, cel mai bun exemplu îl constituie economiile central și est europene care, în esență, pot fi încadrate în două categorii:
economii în care s-a atins masa critică de capital străin capabilă să genereze efecte de antrenare accelerând, astfel, procesul de creștere economică (ca de exemplu Estonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria și Slovacia);
economii în care ritmurile înalte de creștere economică nu au fost susținute în mod semnificativ de investiții străine (ca de exemplu România).
Pe măsură ce fluxuri din ce în ce mai mari de investiții străine directe vor pătrunde în economie, impactul acestora asupra mediului economic și social va depinde semnificativ de politicile guvernamentale aplicate de către factorii de decizie. În acest sens, atât teoria cât și practica economică, inclusiv experiența celorlalte state central și est europene, demonstrează atât importanța aplicării unor măsuri active, de orientare a ISD atrase, cât și a acțiunilor țării gazdă în direcția modernizării infrastructurii și creșterii nivelului de pregătire a forței de muncă. În acest context, apreciem că strategia de dezvoltare pe termen lung a României trebuie să se axeze cu prioritate pe îmbunătățirea capabilităților umane și tehnologice, singura opțiune viabilă în vederea reducerii decalajelor față de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Drept urmare, principalele măsuri ar trebui să vizeze următoarele aspecte:
îmbunătățirea calității resursei umane, prin creșterea investițiilor în educație, inclusiv a celor care urmăresc formarea continuă a forței de muncă, întrucât construirea unei societăți bazate pe cunoaștere nu este posibilă în condițiile în care educația reprezintă numai un obiectiv marginal;
stimularea activităților de cercetare-dezvoltare, inclusiv prin realizarea unor parteneriate între sectorul public și cel privat;
încurajarea inițiativei locale, prin reducerea birocrației și crearea unui cadru administrativ eficient;
încurajarea firmelor investitoare să-și dezvolte activitățile generatoare de valoare adăugată mare și să investească în acele activități care sporesc avantajele comparative ale resurselor autohtone;
stimularea formării clusterelor bazate pe activități înrudite, inclusiv prin implicarea mai activă a administrației locale în soluționarea problemelor și doleanțelor investitorilor.
În acest sens, se pot obține rezultate notabile în condițiile aplicării mai eficiente a politicii Uniunii Europene în domeniul ajutoarelor de stat, inclusiv al celor privind investițiile (străine și autohtone), prin direcționarea acestora cu prioritate către obiectivele care vizează efectele benefice pe termen lung, cum ar fi dezvoltarea regională, dezvoltarea activităților de inovare și C&D, creșterea nivelului de pregătire a forței de muncă, susținerea întreprinderilor mici și mijlocii care constituie coloana vertebrală a economiei românești.
De asemenea, dat fiind faptul că o creștere economică susținută și durabilă este posibilă numai în condițiile unei dezvoltări armonioase, care să includă toate zonele țării, atenuarea decalajelor regionale, inclusiv prin participarea capitalului străin, ar trebui să reprezinte o prioritate reală a factorilor de decizie. Se impune implicarea mai activă a agențiilor de dezvoltare în promovarea regiunilor țării ca zone investiționale prin elaborarea unor proiecte concrete și identificarea și abordarea potențialilor investitori străini.
Atragerea unor investitori străini prin proiecte punctuale care urmăresc specificul zonei și valorificarea la maximum a potențialului acesteia, în special în zonele defavorizate sub aspectul dezvoltării economice, ar putea contribui la reducerea decalajelor regionale. Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, creșterea semnificativă a gradului de absorbție a fondurilor europene și utilizarea eficientă și eficace a acestora ar trebui să reprezinte o prioritate reală a factorilor de decizie, întrucât fondurile structurale și de coeziune pot contribui semnificativ la dezvoltarea infrastructurii fizice și instituționale.
De asemenea, aplicarea strictă și nediscriminatorie a normelor și reglementărilor europene în domeniul concurenței și eticii muncii va crea premisele minimizării efectelor negative ale investițiilor străine directe asupra mediului economic și social.
II.2. Factorii determinanți ai ISD
Amploarea pe care a dobândit-o în prezent dezvoltarea de active productive în străinătate, ca urmare a realizării de investiții externe de capital face ca producția internațională controlată din afara spațiilor naționale de implantare să fi devenit o caracteristică structurală a economiei mondiale. Factorii care stau la baza intensificării internaționalizării producției țin de o multitudine de mutații de natură tehnologică, economică și politică. Literatura de specialitate analizează un număr mare de variabile care pot explica ISD. Unele dintre aceste variabile sunt incluse în ipoteze formale sau teorii ale ISD, în timp ce altele sunt sugerate, deoarece ele au sens instinctiv. În următoarele titluri, unii dintre factorii determinanți și a relațiilor lor ISD va fi explicat în lumina studiilor anterioare.
Dimensiunea pieței
Dimensiunea pieței măsurată prin PIB sau PIB pe locuitor, este principalul factor determinant pentru ISD pe orizontală pentru mulți investitori. Este irelevant pentru ISD vertical. Ca urmare, ISD se vor muta în țări cu piețe mari și în creștere, caz în care firmele au o rentabilitate mai mare a capitalului și implicit un profit mai mare de pe urma investițiilor proprii.
Costul forței de muncă și productivitate
Între țara de proveniență a capitalului și țara în care este investit, costurile aferente forței de muncă trebuie să fie diferite semnificativ, în special pentru investițiile străine în industriile mari consumatoare de forță de muncă și pentru filialele orientate spre export. Cu toate acestea, în cazul în care costul forței de muncă este relativ nesemnificativ (când ratele salariale variază foarte puțin de la o țară la alta), abilitățile forței de muncă sunt de așteptat să aibă un impact asupra deciziilor cu privire la localizarea ISD.
Riscul politic
Pentru investitori este esențială cunoașterea mediului politic local, iar stabilitatea macroeconomică, socială și politică este văzută ca element esențial. În condițiile în care politicile țării-gazdă nu sunt coerente, predictibile și stabile, aceste previziuni sunt greu de realizat iar evaluarea eficienței investiției este dificilă. Interesul pentru acea țară devine scăzut, prin faptul că firma nu-și poate valorifica potențialul.
Clasarea riscului politic între factorii determinanți ISD rămâne destul de neclară. În cazul în care țara gazdă dispune de resurse naturale bogate, poate fi necesară o stimulare suplimentară, așa cum se vede în țările instabile politic, precum cele din Africa, unde randamentele mari din industriile extractive par să compenseze instabilitatea politică. În general, atâta timp cât compania străină este capabilă să funcționeze profitabil fără riscuri excesive de capital și de personal, va continua să investească. De exemplu, companiile miniere mari trec peste unele dintre riscurile politice de a investi în propria lor infrastructură și întreținerea propriile forțe de securitate. Mai mult decât atât, aceste companii nu sunt limitate nici de piețele locale mici, nici de riscul cursului de schimb, deoarece acestea vând aproape exclusiv pe piața internațională la prețuri valutare.
Infrastructura
Infrastructură acoperă multe dimensiuni, de la drumuri, porturi, căi ferate, sisteme de telecomunicații la dezvoltarea instituțională (de exemplu, contabilitate, servicii juridice, etc.). O infrastructură slab dezvoltată, este atât un obstacol cât și o oportunitate pentru investițiile străine. Pentru majoritatea țărilor cu venituri mici, infrastructura este invocată ca una dintre cele mai mari constrângeri. O infrastructura de calitate și bine dezvoltată sporește potențialul de productivitate a investițiilor într-o țară și, prin urmare, stimulează fluxurile de ISD.
Creșterea economică
O economie în creștere rapidă oferă oportunități relativ bune pentru a face profituri față de cele cu creștere lentă sau fără creștere.
Taxele
Literatura de specialitate rămâne destul de indecisă în privința sensibilității ISD față de stimulente fiscale. Unele studii au arătat că impozitele pe profit din țară gazdă au un efect negativ semnificativ asupra fluxurilor de ISD.
Factori precum nivelul corupției, deschidere politică, capacitatea legislativă, calitatea instituțiilor statului, eficiența guvernamentală tind să înregistreze o cotă în creștere printre criteriile de selecție a localizării investițiilor. Existența unui nivel ridicat al corupției în țara gazdă generează costuri suplimentare, inducând, în rândul investitorilor, sentimentul nesiguranței. Corupția slăbește protecția efectivă a activelor investitorului străin și micșorează probabilitatea ca, în cazul unui litigiu, verdictul să fie corect, ceea ce diminuează avantajele asocierii cu un partener local. Importanta protejării activelor investitorului străin crește, pe măsură ce tehnologia acestuia este mai sofisticată, ceea ce îi îndepărtează pe unii investitori de a forma asocierii într-o țară coruptă.
Deosebit de importante sunt politicile privind investițiile și concurența de pe piața locală, acestea fiind cele care contribuie la crearea unui climat investițional sănătos și la creșterea productivității în economie. Evoluția tehnologică, organizarea globală a afacerilor, managementul internațional al know-howului, au creat, în ultimele decenii, noi oportunități competiționale. Ele sunt adevăratele arme cu care marile societăți transnaționale pot câștiga în fața concurenței, cu condiția ca statele gazdă să le ofere un mediu corect de afirmare.
Nu în ultimul rând, sunt evaluate politicile de promovare a investițiilor inițiate de guvernele țării gazdă prin agențiile și instituțiile specifice.
Efectelor factorilor menționați mai sus asupra ISD pot fi diferite. O variabilă poate afecta investițiile străine directe, atât în mod pozitiv și negativ. De exemplu, costurile forței de muncă, barierele comerciale, balanța comercială, rata de schimb și de impozitare au dovedit a avea efecte atât negative și pozitive asupra ISD.
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: ANALIZA ISD ÎN ROMANIA ÎN PERIOADA 2003-2014
Mediului de afaceri românesc îi sunt necesare libertatea economică și fiscalitatea prietenoasă pentru întreprinzători și mai ales pentru investitorii străini. Între țările lumii s-a dezvoltat o concurență strânsă în vederea creării unor condiții favorabile pentru atragerea investițiilor străine directe. Astfel, experiența mondială a demonstrat că principala condiție pentru atragerea investitorilor străini este ameliorarea climatului investițional.
III.1. Climatul investițional din România
Considerând Romania o posibilă locație pentru dezvoltarea afacerilor lor, investitorii străini analizează avantajele oferite de țara noastră pentru localizarea unei posibile investiții:
1. avantaje oferite de piața și de poziția geografică a României:
este o piață de consum importantă la nivel european: locul 9 ca dimensiune și locul 7 ca populație în UE;
locație atractivă – este situată la punctul de întâlnire a trei mari piețe internaționale: Uniunea Europeană, Balcani și Comunitatea Statelor Independente. România, fiind străbătută de 3 coridoare de transport pan-europene: coridorul 4 care leagă Vestul de Estul Europei, coridorul 9 ce face legătura între Nord și Sud și coridorul 7 care facilitează transportul fluvial continental (cursul Dunării);
poartă de acces la piața unică a Uniunii Europene (cu 500 milioane consumatori).
2. avantaje datorate resurselor:
forța de munca înalt calificată, la preturi competitive (cunoștințe solide în domeniul limbilor străine, tehnologiei, IT, inginerie, etc);
resurse naturale bogate, incluzând ape de suprafață și subterane, terenuri agricole fertile, petrol și gaze naturale;
potențial turistic semnificativ.
3. Avantaje rezultate din relațiile internaționale:
acordurile bilaterale încheiate de Romania cu alte state privind promovarea și protejarea reciproca a investițiilor;
relații diplomatice bilaterale cu 177 de state din cele 191 state membre ale ONU;
membru al Națiunilor Unite și al altor organizații internaționale: OSCE, Consiliul Europei, organizația Internaționala a Francofoniei;
tratate de comerț liber cu țările UE, EFTA,CEFTA;
membru al Organizației Mondiale a Comerțului (WTO) din Ianuarie 1995.
Armonizarea legislativă la standardele Uniunii Europene oferă posibilitatea dezvoltării unor inițiative potrivit standardelor oricărui stat membru, profitând în același timp de avantajele competitive locale. Unul dintre cele mai importante îl reprezintă forța de muncă a României, recunoscută la nivel mondial pentru oferta de personal bine calificat, cu cunoștințe solide de tehnologie, IT, inginerie, etc., la prețuri competitive, cu o bună capacitate de depășire a pragului cultural și lingvistic. Sistemul de educație susține formarea profesională și formarea aplicată continuă a forței de muncă. Noul Cod al Muncii promite flexibilizarea pieței muncii autohtone.
Infrastructura aeriană și maritimă dezvoltată și în proces de modernizare vine în întâmpinarea nevoilor eficientizării transportului național și internațional al bunurilor. România deține o treime din cursul Dunării, 200 km de țărm și unul din marile porturi la Marea Neagră – Constanța. Față de Rotterdam, cel mai important port european, transportul mărfurilor pe Dunăre oferă avantajul reducerii cu 5 zile a perioadei de transport pentru bunurile provenind din Asia.
Politica fiscală a României este atractivă pentru investitorii străini: profitul reinvestit nu este impozitat, una dintre cele mai scăzute cote unice de impozitare la nivel regional (16%), scutirea de la plata impozitelor pe teren și clădiri pentru derularea proiectelor în cadrul parcurilor industriale.
România are o rețea extinsă de parcuri industriale pentru dezvoltarea de proiecte Greenfield și Brownfield. Sectoarele cu potențial de investiție și cu marje de profit ridicat sunt: auto și cel al componentelor auto, tehnologiei informației și a comunicațiilor, energiei neconvenționale, domeniul petrolier – echipamente petroliere, siderurgie, electrice și electronice, materiale de construcție, sectorul farmaceutic, sectorul agricol, turism, bunuri de larg consum, servicii.
III.1.1. Aspecte legislative privind ISD în România
Importanța deosebită a atragerii ISD în Romania, necesitatea promovării și protejării lor prin crearea de condiții juridice, sociale și economice stabile și echitabile pentru activitatea investițională, stabilirii de garanții pentru investitorii străini, România a acordat facilități acestora, cu intenția de a stimula dezvoltarea economica a tarii, în particular accelerarea industrializării în zonele defavorizate, dezvoltarea anumitor domenii economice.
În anul 1990, s-a adoptat Decretul-lege nr. 96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea investiției de capital străin în România. În acest act normativ, se prevedea faptul că, societățile comerciale cu participare străină se pot constitui fie în asociere cu persoane juridice sau persoane fizice romane, fie cu capital integral străin. [12]. Decretul prevedea anumite facilități fiscale pentru investitorii străini: societatea comercială era scutită de la plata impozitului pe profit pe o perioada de 2 ani de la realizarea de venituri impozabile, iar pentru următorii trei ani calendaristici, Ministerul Finanțelor putea aproba reducerea impozitului pe profit cu 50 la suta. O altă facilitate acordată investitorilor străini, era scutirea de la plata taxelor vamale al aportului în natură al investitorului străin la capitalul social.
Legea nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine abrogă Decretul-lege nr. 96/1990, și acordat de asemenea anumite facilități de natură fiscală privind scutirea de la plata unor impozite și taxe vamale pentru investitorii străini. Investițiile străine erau scutite în anumite cazuri de plata impozitului pe profit, nu puteau fi naționalizate, expropriate, rechiziționate sau supuse altor măsuri cu efect similar, decât în cazuri de interes public, cu respectarea procedurii prevăzute de lege și cu plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii investiției, care să fie promptă, adecvată și efectivă. Despăgubirea era determinată în raport cu valoarea investiției pe piață. [13]
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/1997 privind regimul investițiilor străine în România, acorda scutire de la plata taxelor vamale pentru toți investitorii străini, pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele industriale, mijloacele de transport, know-how, ale bunuri amortizabile care se importau în vederea efectuării și derulării investiției, constituite ca aport în natură la capitalul social sau achiziționate ca urmare a unei linii de finanțare deschise și garantate de investitorul străin în favoarea societății comerciale, persoană juridică română, în vederea funcționării și derulării investiției în România. [14]
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe, stabilește regimul juridic general și facilitățile de care beneficiază investitorii și investițiile directe în România, prevede egalitatea de tratament pentru investitorii români și străini, rezidenți sau nerezidenți în România, precum și anumite garanții și facilități pentru investitorii străini. Printre facilitățile se numără scutirea de la plata taxelor vamale pentru importul de echipamente tehnologice, posibilitatea utilizării amortizării accelerate, recuperarea pierderii fiscale pe o perioadă de 5 ani consecutivi, deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor cu reclama și publicitatea. [15]
Legea nr. 332/2001, privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie definește investițiile directe cu impact semnificativ în economie, cele cu o valoare care depășește echivalentul a 1 milion dolari, realizate în formele și modalitățile prevăzute lege și care contribuie la dezvoltarea și modernizarea infrastructurii economice a României, determină un efect pozitiv de antrenare în economie și creează noi locuri de munca. Printre facilitățile acordate acestui tip de investiție se numără scutirea de la plata taxelor vamale pentru achiziția de utilaje tehnologice, instalații, echipamente, produse de software, deducerea unei cote de 20% din valoarea investiției la calculul impozitului, recuperarea pierderii fiscale pe o perioadă de 5 ani, posibilitatea aplicării amortizării accelerate, amânarea plății taxei pe valoare adăugată, pe perioada de realizare a investiției până la punerea în funcțiune a acesteia. [16]
Legea nr. 332/2001 este abrogată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 85/2008, privind stimularea investițiilor, ordonanța care încurajează investițiile localizate în zone slab dezvoltate economic, respectiv cu un PIB pe locuitor sub media calculata la nivel național și cu o rată a șomajului mai mare decât rata șomajului înregistrata la nivel național. Sunt încurajate investițiile în infrastructură, protecția mediului, dezvoltarea resurselor umane și cercetare-dezvoltare. Investitorilor li se acordă, în contextul îndeplinirii unor condiții, o serie de avantaje dacă demarează pe teritoriul României proiecte de investiții: scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată la achiziționarea de materii prime, materiale consumabile ori a pieselor de schimb ce vor fi utilizate în producție pe o anumită perioadă de timp. Se prevăd scutirea de la plata impozitului pe profit, în cazul în care activitatea se desfășoară în anumite domenii ce prezintă interes pentru preocupările de dezvoltare sănătoasă, scutire realizată pe o anumită perioadă de timp (de exemplu, 4 ani) de la punerea în funcțiune a obiectivului investițional.
Ministerul Finanțelor Publice a derulat și continuă s-o facă, scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională prin sprijinirea investițiilor cu impact în economie. Prin acestea, Ministerul Finanțelor Publice susține proiectele de talie mare în investiții, în special în direcția extinderii și diversificării activităților în regiunile cel mai puțin dezvoltate, pentru a obține un efect multiplicator în economie de pe urma implementării know-how-ului.
Schema de ajutor de stat privind asigurarea dezvoltării economice durabile[17]
Cu un buget de 1 miliard de euro pentru perioada 2009 – 2014, schema a contribuit la dezvoltarea economică regională prin stimularea realizării de investiții și a creării de noi locuri de muncă. Patru categorii de investiții au beneficiat de fondurile acestui program:
– o investiție de 5 – 10 milioane euro ce creează minimum 50 noi locuri de muncă;
– o investiție de 10 – 20 milioane euro ce creează minimum 100 noi locuri de muncă;
– o investiție de 20 – 30 milioane euro ce creează minimum 200 noi locuri de muncă;
– o investiție mai mare de 30 milioane euro ce creează minimum 300 noi locuri de muncă.
În funcție de locația investiției, valoarea ajutorului de la stat era de cel mult 40% din valoarea costurilor eligibile (max. 22,5 mil. EUR) pentru investiții în regiunea de dezvoltare București-Ilfov, respectiv 50% (max. 28,125 mil. EUR) în cazul celorlalte regiuni.
Schema de ajutor de stat privind dezvoltarea regională prin stimularea investițiilor [18] se adresa întreprinderilor mari care realizau o investiție inițială care depășește 100 de milioane euro, iar valoarea costurilor eligibile depășește 50 de milioane EUR, cu rezultate concrete crearea a cel puțin 500 de noi locuri de muncă. 575 milioane EUR au fost alocate acestei scheme, pentru perioada 2008-30 iunie 2014 pentru emiterea acordurilor de finanțare. Plata ajutorului de stat aprobat în baza acordurilor de finanțare emise pe durata schemei se efectuează până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2018.
Schema de Ajutor de Stat (HG 332/2014) pentru sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă. [19] Beneficiari eligibili sunt întreprinderi din toate sectoarele economice, cu excepția celor din domeniile: pescuit, acvacultura, producția primară, prelucrarea și comercializarea produselor agricole, sector siderurgic, construcții navale, fibre sintetice, transporturi, energie, etc. Cheltuieli eligibile sunt costurile totale salariale pe o perioada de 2 ani consecutivi, cu locurile de munca nou create ca urmare a unui proiect de investiții. Investiția trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:
sa fie considerata investiție inițială, adică sa vizeze înființarea unei unități noi, extinderea capacitații unității existente, diversificarea producției unității sau schimbarea fundamentala a procesului de producție;
sa conducă la crearea a cel puțin 20 de locuri de munca noi, dintre care minimum 3 destinate lucrătorilor defavorizați;
vor avea o componenta IT&C de minim 20% din valoarea planului de investiții.
Procentul de finanțare acordat este diferențiat pe regiunea de implementare:
pana la 15% în Regiunea București;
pana la 35% în regiunile Vest și Ilfov;
pana la 50% în restul regiunilor (Nord Vest; Nord Est; Centru, Sud Vest; Sud; Sud-Est).
Ajutorul de stat poate fi de maxim 28 milioane euro. Perioada de valabilitate a schemei ajutor de stat este 1 iulie 2014 – 31 decembrie 2020, iar bugetul orientativ al acesteia este de aproximativ 600 de milioane de euro, pentru aceasta perioadă. În cadrul sesiunii din acest an, proiectele s-au depus în perioada 2 februarie – 3 aprilie 2015, bugetul alocat sesiunii fiind de 450 milioane lei.
III.1.2. Raportul „Doing Business 2015
Investitorul, în momentul în care decide să investească într-o țară, are în vedere două lucruri: nivelul fiscalității și cât de prietenos este mediul local de afaceri. Este greu de decis unde este mai bine să pornească o afacere: într-un stat cu fiscalitate joasă, dar cu corupție mai ridicată, sau într-unul cu taxe ridicate, dar cu mediu de afaceri stabil și predictibil. Dacă în privința fiscalității comparațiile sunt relativ ușor de făcut, nu același lucru se poate spune despre cât de prietenos este un mediu de afaceri față de altul. În acest sens Banca Mondială realizează anual un raport, “Doing Business” unde evaluează toți indicatorii care dau măsura predictibilității unui mediu de afaceri. Raportul „Doing Business 2015” analizează 189 de economii pe baza a 10 criterii precum: demararea unei afaceri, obținerea unui credit, accesul la rețeaua de electricitate și tranzacțiile transfrontaliere. Raportul nu acoperă însă domenii precum securitatea, stabilitatea macroeconomica sau corupția. Banca Mondiala precizează ca raportul din acest an utilizează noi date și metodologii în trei domenii: soluționarea insolventei, protecția acționarilor minoritari și obținerea de credit
Singapore ocupă prima poziție în ierarhia statelor unde este cel mai ușor să faci afaceri, urmat de Noua Zeelandă și Hong Kong. Din Europa, cel mai bine clasate sunt Danemarca (4), Norvegia (6), Marea Britanie (8), Finlanda (9), Suedia (11), Islanda (12), Irlanda (13) și Germania (14).
Potrivit raportului, în prezent România a ajuns pe poziția 48 în ceea ce privește ușurința de a face afaceri. În raportul aferent anului 2014, România a ocupat poziția 73. Totuși, România devansează țări ca Slovenia (51), Ungaria (54), Turcia (55), Italia (56), Grecia (61) și Rusia (62) în clasamentul Băncii Mondiale.
Progresele României, realizate și evidențiate de raportul Băncii Mondiale sunt:
se află pe primul loc între țările europene în privința îmbunătățiri sistemului de plată a taxelor, cele mai multe firme folosind în 2014 sistemul electronic de plată a taxelor și contribuțiilor, sistem devenit funcțional în perioada 2013-2014. Numărul de plăți pe care companiile trebuie să le facă a fost redus 14 pe an iar timpul necesar pentru achitarea acestora este de 159 de ore. Cu o rată totală de taxare de 43,2% din profit, România ocupă, locul 52 în clasamentul Băncii Mondiale, la capitolul privind plata taxelor, depășind țări ca Polonia (87), Ungaria (88), Bulgaria (89) și Slovenia (100).
dintre țările UE, România este clasată cel mai bine în ceea ce privește accesul la credit și înregistrează rezultate bune la procesul de înființare a unei firme și rezolvarea insolvenței, în media regiunii.
în cazul procedurilor de insolvență, România, alături de Bulgaria, Macedonia și Muntenegru, a înregistrat cel mai important avans din Europa în perioada analizată, pe fondul reformării legii insolvenței;
timpul necesar pentru a deschide o afacere a scăzut la 8 zile în prezent, România făcând un salt în ceea ce privește deschiderea unei afaceri de pe poziția 60 pe 38.
Aspectele neplăcute ale României consemnate de „Doing Business 2015” sunt:
România este pe poziția 171 din 189 de țări în ceea ce privește conectarea la electricitate, pentru care sunt necesare 7 proceduri și 223 de zile.
economia românească ocupă penultimul loc din UE la costul importurilor, estimat de BM la 1.495 dolari pe container, Slovacia clasându-se pe ultima poziție, cu 1.500 dolari pe container.
România ocupă una dintre ultimele poziții la avizele necesare pentru construcții. Pentru obținerea avizelor, o companie trebuie să îndeplinească 14 proceduri și are nevoie de 255 de zile.
Pozițiile ocupate de Romania la cele 10 categorii din raportul „Doing Business 2015” pentru 2014 și pentru 2015 sunt menționate în Tabelul III. 1.
Tabelul III. 1. Pozițiile ocupate de Romania la cele 10 categorii din raportul „Doing Business 2015”
(Sursa: „Doing Business 2015”)
Crearea climatului investițional favorabil, făcându-l mai atractiv pentru investitorii străini, a fost și va rămâne una dintre principalele sarcini ale politicii economice a României. Anvergura procesului de investiție va fi dictată de modul în care investitorii vor crea și vor implementa noi tehnologii. Soluțiile tehnologice patentate, produsele brevetate, noi branduri, toate acestea vor constitui forța intrinseca a noilor investiții străine din România.
III.2. Evoluția ISD în România în perioada 2003-2014
III.2.1. Dinamica ISD și PIB în România
Mediului de afaceri românesc îi sunt necesare libertatea economică și fiscalitatea prietenoasă pentru întreprinzători și mai ales pentru investitorii străini. Între țările lumii s-a dezvoltat o concurență strânsă în vederea creării unor condiții favorabile pentru atragerea investițiilor străine directe. Astfel, experiența mondială a demonstrat că principala condiție pentru atragerea investitorilor străini este ameliorarea climatului investițional. Dacă ne referim la dinamica investițiilor străine directe în România, putem spune că, începând cu anul 2003, acestea au înregistrat un trend pozitiv. Acest lucru se explică în primul rând datorită majorării fluxului de investiții străine directe dinspre UE către țara noastră (România se apropia de momentul aderării), dar și datorită performanțelor economice înregistrate de țara noastră. Această creștere mai poate fi explicată prin faptul că investitorii străini au vizualizat oportunitățile de profit, relativ mari, în economia românească, fie sub formă de investiții greenfield, fie prin cumpărări – fuziuni și achiziții.
Evoluția fluxului de investiții străine directe în perioada 2003-2014 este redată în Tabelul III. 2. iar reprezentarea grafică în Diagrama III. 1.
Tabelul III. 2. Evoluția fluxului ISD și dinamica acestuia în perioada 2003-2014 (milioane €)
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III. 1. Evoluția ISD pe componente
În perioada 2003-2008 fluxului ISD cresc continuu, de la 1.946 milioane euro la 9.496 milioane euro, de 4,88 mai mult. Criza economică a afectat serios fluxurile de ISD către România, contrar așteptărilor inițiale potrivit integrarea în UE erau considerate ca factor propulsor de creștere economică. În realitate, criza a lovit puternic nu numai economia românească, dar și pe cea a altor țări membre ale UE, ceea ce a determinat o scădere a PIB-ului României de 6,6% în 2009 și 1,1% în 2010.
Începând cu anul 2009, valoarea ISD s-a deteriorat, investițiile scăzând abrupt până la 3,48 miliarde de euro în 2009, la 2,2 miliarde de euro în 2010, la 1,81 miliarde de euro în 2011. Criza a lovit puternic nu numai economia românească, dar și pe cea a altor țări membre ale UE, ceea ce a determinat o scădere a PIB-ului României de 6,6% în 2009 și 1,1% în 2010. În 2012, investițiile străine directe nete au crescut pentru prima dată de la începerea crizei, avansul fiind de 18,7%, la 2,138 miliarde euro, iar 2013 confirmă trendul crescător al ISD; 2,71 miliarde Euro. Această evoluție s-a reflectat nu numai în ritmul de creștere a PIB, ci și în numărul de personal angajat în economie, în intervalele respective. Astfel, în anul de vârf 2008, economia românească a avut un număr mediu de salariați de 4,8 milioane de persoane, cel mai mare din ultimul deceniu. Diminuarea drastică a investițiilor străine din următorii ani, scăderea consumului și nevoia de reducere a costurilor în companii au avut efect imediat în ceea ce privește numărul total de salariați, minimul istoric fiind înregistrat în luna ianuarie a anului 2011, când în economie mai erau angajate 4,09 milioane de persoane.
Rata evoluției ISD-ului României în perioada studiată este reprezentată grafic în Diagrama III.2. Evoluția ratei anuale a ISd-ului în Romania în perioada 2003-2014, se observă că aceasta este negativă în perioada 2009-2011.
Diagrama III.2. Evoluția ratei anuale a ISd-ului în Romania în perioada 2003-2014mmm
Pentru a găsi o corelație între evoluția PIB-ului și a ISD-ului, se impune a studia și dinamica PIB-ului României în perioada analizată: Tabelul III 3, Diagrama III. 3, Diagrama III. 4.
Tabelul III 3. Dinamica PIB-ului României în perioada 2003-2014
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III. 3. Rata de creștere PIB/locuitor, în România, în perioada 2003-2014
Studiind ultimule două diagrame, între rata anuală a ISD și rata de creștere a PIb/locuitor se constată o dinamică, evoluție asemănătoare în perioadele 2003-2005, 2009-2010, în anul 2007 rata PIB/locuitor este de 8,5%, pe când rata ISD este 0%. Concluzi este că între cele două rate există o dependență, o corelație, nu puternică per total. Pentru a determina în ce măsură rata PIB/locuitor este dependentă de rata ISD, dependența acestor doi indicatori este reprezentată în Diagrama III. 4, relizată cu aplicația Microsoft Excel.
Diagrama III. 4. Corelația dintre rata PIB/locuitor și rata ISD în perioada 2003-2014
Valoarea coeficientului R2 este de 0,5929, deci există o corelație slabă și de același sens, între rata ISD și rata PIB/locuitor, pe perioada analizată. Corelarea celor doi indicatori este dată de relația: rată PIB/loc=0,0528*rată ISD+1,9287. din acest model rezultă că la o creștere de 1% a ratei ISD, se va produce o modificare, în același sens, cu 0,0528% a ratei PIB/locuitor.
III.2.2. Soldul investițiilor străine directe în Romania
Soldul final al ISD la 31 decembrie 2013 a înregistrat nivelul de aproape 60 miliarde euro, mai mare cu 10,31 % față de soldul final ISD al anului 2011. Acest rezultat a fost obținut prin adăugarea la soldul inițial al fluxului net de ISD a diferențelor valorice pozitive/negative provenite atât din reevaluările datorate modificării cursului de schimb și a prețurilor unor active, cât și din retratări contabile ale valorii soldurilor inițiale ale unor întreprinderi raportoare. Soldul investițiilor străine directe în Romania în perioada studiată este redat în Tabelul III. 4.
Tabelul III. 4. Soldul investițiilor străine directe în Romania în perioada 2003-2014 (milioane €)
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III.5. Soldul investițiilor străine directe în Romania în perioada 2003-2014
Odată cu instalarea crizei și diminuarea volumului de investiții străine directe începând cu anul 2009, ritmurile anuale de creștere economică au cunoscut scăderi accentuate. De asemenea, factorii de producie, precum munca și capitalul uman, au suferit modificări negative semnificative, diminuându-și contribuția la creșterea economică. Forța de muncă a fost redusă atât numeric, cat și calitativ, prin migrarea a cca. 2 milioane de persoane, între care mult personal calificat sau înalt specializat, iar capitalul uman autohton a fost afectat structural de măsurile de austeritate introduse. Rata de ocupare a forței de muncă a scăzut continuu în ultimii ani, până la 63%, prezentând cea mai scăzută valoare din UE-27.
III.2.3. Repartizarea soldului ISD pe principalele activități economice
Evoluția ISD pe principalele activități economice din România, în perioada 2003- 2013, cu o primă etapă de preaderare a economiei naționale la UE, marcată de declanșarea în 2008 a crizei economice și financiare actuale, a înregistrat o scădere severă anuală de circa 50% a volumului ISD în anii 2009-2010 față de anii anteriori.
Din punct de vedere al orientării pe ramuri economice (Tabelul III. 5. și Diagrama III.6.), ISD la 31 decembrie 2013 s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare (31,1% din total ISD), cele mai bine reprezentate ramuri fiind: prelucrarea țițeiului, produse chimice, cauciuc și mase plastice (5,9% din total ISD), industria mijloacelor de transport (5,7%), metalurgia (4,1%), industria alimentară, a băuturilor și tutunului (4,0%) și ciment, sticlă, ceramică (2,7%). Pe lângă industrie, activitățile care au atras importante ISD sunt intermedierile financiare și asigurările (14,2%), comerțul cu amănuntul și cu ridicata (11,2%), construcțiile și tranzacțiile imobiliare (9,8%), tehnologia informației și comunicațiile (6,9%).
Tabelul III. 5. Repartizarea pe principalele activități economice a soldului ISD 31 decembrie 2013
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III.6. Repartizarea pe principalele activități economice a soldului ISD 31 decembrie 2013
În perioada analizată, 2003-2014, evoluția structurii ISD pe activități economice relevă următoarele aspecte mai importante:
cea mai mare pondere a ISD o dețin serviciile de intermediere financiară, asigurări, comerț, servicii prestate întreprinderilor (peste 41%), ceea ce semnifică o atractivitate mare a acestor sectoare pentru investitorii străini, mai ales datorită ratelor ridicate ale profiturilor bazate în bună parte pe activități cu caracter speculativ pe piața financiară;
investițiile în industria prelucrătoare și-au menținut ponderea cvasiconstantă de 31-32%, cele mai mari sume investite aparținând ramurilor metalurgie, prelucrarea țițeiului, produse chimice, cauciuc și mase plastice, ramuri care nu se caracterizează prin încorporarea puternică a rezultatelor cercetării științifice și, implicit, printr-un nivel ridicat al valorii adăugate, dar care pot avea o contribuție sustenabilă la creșterea economică;
ramurile sciento-intensive (high-tech level) au deținut proporții modeste în volumul total al ISD din industrie (circa 4,5%), rezultatele cercetării și inovării fiind preluate/transmise de firmele-mamă din alte țări către filialele corporațiilor multinaționale cu sediul în România;
agricultura, până în 2009 cu o pondere de maxim 1,4% din total ISD, nu reprezenta un sector economic de interes deosebit pentru investitorii străini. Din 2010, Romania devine una din cele mai atractive ținte pentru străinii care vor să investească în agricultură, datorita faptului ca Romania permite vânzarea terenurilor către cetățenii UE și ai Elveției. La nivelul anului 2014, peste un milion de hectare erau deținute de companii romanești cu acționariat străin, iar alte circa 2 milioane de hectare erau luate în arendă. În total, circa o treime din suprafața agricolă a tarii este controlată de străini.
III.2.4. Repartizarea soldului investițiilor străine directe pe regiuni de dezvoltare
În perioada 2003-2014 investițiile străine directe în România nu au fost repartizate uniform pe întreg teritoriul tarii, ci au fost localizate cu precădere în zonele "atractive" din tara. Situația în perioada analizată este prezentată în Tabelul III. 6. și Diagrama III.7.
Tabelul III. 6. Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 2013
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
(%)
Diagrama III.7. Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 2013
Se constată că în perioada analizata cea mai mare parte a investițiilor străine directe a fost localizată în regiunea București-Ilfov (54,2% în 2003, 64,3% în 2006, 61,4% în 2013 din total ISD). Bucureștiul a atras peste 60% din investițiile străine directe, fiind atractiv pentru cei mai mulți investitori străini, fiindcă este capitala țării și beneficiază de o infrastructura adecvata (de transport, telecomunicații, sedii de firma, spatii de producție și depozitare), de forța de muncă bine calificată. Urmează regiunea Centru (8,6%), regiunea Sud-Muntenia (7,7%), regiunea Vest (7,6%) și regiunea Nord-Vest (4,5%). Cele mai reduse ISD au fost localizate în perioada analizată în regiunea Nord-Est, aceasta fiind o zona săraca din punct de vedere al resurselor materiale, al infrastructurii.
ISD au fost localizate teritorial după sediul social al întreprinderilor investiție străină directă, ceea ce nu corespunde întotdeauna cu locul de desfășurare a activității economice.
III.2.5. Repartizarea soldului investițiilor străine directe pe țări de origine
Repartizarea soldului ISD a fost realizată în funcție de țara de rezidență a deținătorului nemijlocit al cel puțin 10% din capitalul social al unei întreprinderi investiție străină directă din România. Primele 4 țări clasate după ponderea deținută în soldul ISD la 31 decembrie 2013 sunt: Olanda (24,4% din soldul ISD la 31 decembrie 2013), Austria (19,1 %), Germania (11,2%) și Franța (7,6%).
Tabelul III. 7. Repartizarea pe țări de origine a soldului ISD la 31 decembrie 2012
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Figua III. 1. Repartizarea pe țări de origine a soldului ISD la 31 decembrie 2013
III.2.6. Veniturile realizate din investiții străine directe
Veniturile nete ale ISD sunt constituite din veniturile din participații la capital și din veniturile nete din dobânzi. Valoarea anuală a veniturilor nete, pe componente, obținute de către investitorii străini direcți, în perioada 2003-2013, sunt redate în Tabelul III.8 și Diagrama III. 8.
Tabelul III.8. Veniturile realizate de ISD din România, pe componente, în perioada 2003-2013
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III. 8. Veniturile realizate de ISD din România, pe componente, în perioada 2003-2013
Perioada 2003-2007 e caracterizară de o creștere liniară a veniturile realizate din ISD, ajungându-se, în 2007, la un maxim de 4.350 milioane euro, partea cea mai importantă, 4.084 milioane euro, respectiv 94% din total venituri, o reprezintă veniturile din participații la capital. În 2008 veniturile nete scad cu 32,5% raportat la anul precedent, după care, criza economică, în perioada 2009-2011, menține valoarea acestora la valori scăzute, de 400-700 milioane euro. Anii 2012-2013 indică o creștere a veniturilor nete din ISD la valorile din primii ani ai perioadei studiate.
În anul 2013 veniturile nete obținute de către investitorii străini direcți au fost de 2 839 milioane euro, ceea ce reprezintă o creștere cu 1 572 milioane euro (124%) în raport cu anul precedent.
III.2.7. Exporturile și importurile întreprinderilor investiție străină directă
Dacă se are în vedere contribuția determinantă a întreprinderilor ISD la activitatea de comerț exterior a României se poate afirma că multe investiții străine au fost atrase de avantajele comparative ale țării noastre în competiția globalizării, fie prin orientarea către export a producției, fie către exporturi cu un conținut semnificativ de importuri (inclusiv prin operațiuni de procesare, asamblări). Deși exporturile au susținut creșterea economică și rămân unul dintre principalele motoare de creștere pentru România, atâta vreme cât România importă pentru a exporta, nu va crește standardul de viață al populației. Explicația constă în faptul că România nu are materiile prime necesare și materialele semimanufacturate necesare industriei, iar mai bine de jumătate dintre cei mai mari 100 de exportatori se află și în topul celor mai mari 100 de importatori.
Activitatea de export-import a întreprinderilor ISD a avut un impact pozitiv asupra comerțului exterior al României, ponderea activității acestora în exporturile românești fiind de 60-70%, în timp ce ponderea lor în importuri a fost de 50-60%. Din datele prezentate în Tabelul III. 9 și reprezentate în Diagrama III. 9 și Diagrama III. 10, se constată că deși scade volumul comerțului exterior al României în anul 2009 ca urmare a crizei globale, ponderea întreprinderilor ISD a continuat să crească, atât în totalul exporturilor, de la 62,6% în 2008 la aproape 70% în 2011, cât și în totalul importurilor, de la 57,2% în 2008 la aproape 61% în 2011. În privința soldului balanței comerciale a întreprinderilor ISD, se consemnează deficit comercial; importurile acestor întreprinderi fiind mai mare decât exporturile.
Tabelul III. 9. Valoarea și ponderea exporturilor (FOB) și a importurilor (CIF)
întreprinderilor ISD în perioada 2006-2013
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III. 9. Valoarea și ponderea exporturilor (FOB) întreprinderilor ISD în perioada 2006-2013
Diagrama III. 10. Valoarea și ponderea importurilor (CIF) întreprinderilor ISD în perioada 2006-2013
La nivelul anului 2013, din total exporturi FOB și a importuri CIF efectuate de întreprinderile ISD, pe ramuri economice, prezentate în Tabelul III. 10, ponderea în total exporturi românești este deținută de industria prelucrătoare (60,8% la exporturi, 43,1% la importuri), cea care are și un însemnat excedent comercial (5.946 milioane €) [6]. Întreprinderile ISD din agricultură, silvicultură și pescuit au înregistrat un ușor excedent în comerțul cu bunuri (10 milioane euro), în toate celelalte ramuri întreprinderile ISD înregistrând deficit comercial.
Tabelul III. 10. Valoarea și ponderea exporturilor (FOB) și importurilor (CIF) a întreprinderilor ISD în 2013
(Sursa: Sursa: raportările statistice ale INS, BNR)
Diagrama III. 11. Exporturile ISD pe domenii de activitate
Comparând structura sectorială a ISD (Tabelul III. 5) cu valorile importurilor și exporturilor efectuate de întreprinderile ISD (Tabelul III. 10) se constată, în linii generale, o distribuție asemănătoare pe ramuri economice, deci ISD au un impact major asuprea comerțului exterior al României.
Concluzii
Investițiile străine directe reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei țări și a funcționării acesteia pe principiile economiei de piață. Ele au o importanță mare pentru consolidarea economiei țărilor în tranziție și integrarea acestei categorii de țări în economia mondială. Cu ajutorul ISD are loc procesul de modernizare a economiilor naționale, în special a celor în tranziție, prin implementarea tehnologiilor avansate, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creștere economică.
Eficiența ISD depinde de calitatea acestora, precum și de ramurile în care sunt atrase. Crearea climatului investițional favorabil, făcându-l mai atractiv pentru investitorii străini, a fost și va rămâne una dintre principalele sarcini ale politicii economice a României. Trebuie avut în vedere faptul că unele filiale ale multinaționalelor cu sediul în România, exportă către firmele mamă produse românești la un preț diminuat față de nivelul pieței, urmând ca aceste bunuri să fie furnizate de firma-mamă la prețuri exagerat de mari, comparativ cu nivelul pieței, cu scopul obținerii profiturilor în țara de origine. În acest sens, sunt necesare reglementări naționale și comunitare stricte, cu scopul de a diminua dezechilibrele economice naționale.
În concluzie, trebuie avut în vedere faptul că politicile naționale sunt cele care contribuie la creșterea eficienței, competitivității și sustenabilității în România, deci trebuie ca la elaborarea lor să se ia în considerare impactul global ISD asupra economiei naționale și să se refere la crearea și consolidarea societății bazate pe cunoaștere, dezvoltarea unei economii sustenabile, promovarea unor industrii și direcționarea mai multor investiții în domeniul promovării mărcilor românești, creșterea responsabilității sociale.
Bibliografie
[1] BNR, Investițiile străine directe în România în anul 2013, București, 2014;
[2] Hymer, S. H. (1960): “The International Operations of National Firms: A Study of Direct Foreign Investment”. The MIT Press, 1976. Cambridge, Mass. Constituie teza de doctorat a lui Hymer, S.H., publicată postum în 1976;
[3] Vernon, Raymond, 1966, International investment and international trade in the product cycle, Quarterly Journal of Economics 80, pp. 190-207;
[4] Bonciu, F., Dinu, M. Politici și instrumente de atragere a investițiilor străine directe, Editura Albatros, București, 2003;
[5] Negrițoiu, Mișu, Salt înainte – investițiile străine directe și dezvoltarea, Ed. Expert, București, 1996;
[6] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2013;
[7] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2012;
[8] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2011;
[9] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2010;
[10] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2009;
[11] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2008;
[12] Decretul- lege nr. 96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea investiției de capital străin în România, publicat în M. Of. nr.37/1990, art.1, 2
[13] Legea nr. 35/ 03.04.1991 privind regimul investițiilor străine directe, în M. Of. nr. 73/ 10.04.1991, art. 5,6
[14] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/1997 privind regimul investițiilor străine în România, M. Ofi. nr. 125/1997, art.6
[15] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/1997 privind stimuarea investițiilor directe, în M. Of. nr. 386/1997, art.11
[16] Legea nr. 332/2001 privind promovarea investițiilor străine directe cu impact semnificativ în economie, în M. Of. nr. 356 din 03.07.2001, art. 8, 11;
[17] Hotărârea Guvernului nr. 1680/2008;
[18] Hotărârea Guvernului nr. 753 din 16 iulie 2008;
[19] Hotărârea Guvernului nr. 797 din 31 iulie 2012;
[20] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2007;
[21] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2006;
[22] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2005;
[23] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2004;
[24] BNR; Investițiile străine directe (ISD) în România; Cercetare statistică anuală; Rezultatele cercetării pentru anul 2003;
[25] http://unctadstat.unctad.org/wds/ReportFolders/reportFolders.aspx?sCS_ChosenLang=en
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitii Straine Directe Si Contributia Lor la Dezvoltarea Economiei Romaniei (ID: 121898)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.