Investitii Straine Directe In Domeniul Energetic Studiu de Caz Aggreko South East Srl
Investiții străine directe în domeniul energetic
Studiu de caz: Aggreko South-East Srl
Cuprins
Introducere
Cap.1 ROLUL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA
1.1 Abordări teoretice privind investițiile străine directe
1.2 Investiții străine directe în România
1.3 Tipuri de ISD
1.4 Venituri realizate din ISD
1.5 Exporturile și importurile întreprinderilor ISD
1.6 Viziunea strategiei pentru competitivitate
Bibliografie Cap. 1
Cap.2 PREZENTAREA AGGREKO SOUTH-EAST EUROPE SRL
2.1 Profilul Aggreko
2.2 Scurt istoric al Aggreko
2.3 Situația financiară privind venitul si profitul
2.4 Aggreko în România
2.5 Aggreko și mediul
2.6 Inovație
2.7 Principalele riscuri și incertitudini ale companiei
Bibliografie Cap. 2
Cap.3 STRATEGIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL EFICIENȚEI ENERGETICE
Studiu de caz: Aggreko South-East Europe SRL
3.1 Obiectivul principal al strategiei
3.2 Evoluții și provocări globale în domeniul energetic
3.3 Situația sectorului energetic în România
3.4 Cadrul macroeconomic al sistemului energetic românesc
3.5 Analiza SWOT a sistemului energetic din România
3.6 Investiții și privatizare
3.7 Modelul funcțional al gazelor naturale din România
3.8 Compania Aggreko South-East în România
3.9 Aggreko – Parteneriatul cu Grupul OMV Petrom
Bibliografie Cap 3
Cap.4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Bibliografie generală
Lista Figurilor
Figura 2.1 Logo-ul companiei 12
Figura 2.2 Profitul operațional 14
Figura 2.3 Venituri totale 14
Figura 2.4 Cifra de afaceri și profitul 16
Figura 2.5 Generator QSK60G Cummins 17
Figura 2.6 Generator QSK19G Cummins 17
Figura 3.1 Harta surselor regenerabile
de energie disponibile pe regiuni 28
Lista Tabelelor
Tabelul 1.1 Fluxurile anuale de ISD 4
Tabelul 1.2 Exporturile si importurile
întreprinderilor investiție străină directă 7
Tabelul 3.1 Indicatorii socio-economici și energetici 29
Tabelul 3.2 Resurse geologice și rezerve sigure
de țiței și condensat 31
Introducere
Problema energiei a fost, este și va fi problema centrală a omenirii. Una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI constă în asigurarea accesului fiecărui cetățean al planetei la energie curată (nepoluantă), durabilă și la un cost rezonabil.
Pe parcursul mileniilor omenirea a folosit pentru satisfacerea necesităților sale doar energie regenerabilă. Începând cu secolul XXI se creează noi sisteme energetice bazate pe avantaje incontestabile ale surselor fosile: concentrare ridicată, posibilitate de stocare, pot fi transportate la distanțe mari și convertite în alte tipuri de energie: termică, mecanică, electrică. Pe parcursul anilor, s-a creat un complex energetic grandios și greu de imaginat, care asigură serviciile fundamentale: iluminatul, încălzirea, refrigerarea, transportul, procesele tehnologice etc.
Sectorul energetic reprezintă infrastructura strategică de bază a economiei naționale, pe care se bazează întreaga dezvoltare a țării. În același timp, energia reprezintă o utilitate cu un puternic impact social.
Din aceste considerente, abordarea, dezvoltarea acestui sector important al economiei naționale a României, este făcută cu mecanisme specifice ca pentru o utilitate de interes public, care are nevoie de mai multe mecanisme competitive, în care prețul să se formeze printr-o competiție liberă între o diversitate de furnizori și clienți, care în mod gradual devin liberi să-și cumpere energia de care au nevoie bazată pe mecanisme de piață stabile și transparente, supravegheate de autoritățile de reglementare și operatorii comerciali.
Eficiența energetică constituie în prezent o condiție esențială a dezvoltării durabile la nivel mondial , fiind pentru România o premisă a trecerii la economia dezvoltată, precum și o cerință imperioasă privind creșterea independenței energetice a țării și reducerea poluării mediului.
Cea mai importantă metodă de punere în aplicare a tehnologiilor noi, care conduc la mari economii de energie și la creșterea randamentelor energetice este implementarea proiectelor de investiții și limitarea pierderilor de energie ridicată.
Cap.1 ROLUL INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA
1.1 Abordări teoretice privind investițiile străine directe
Începutul secolului XXI a fost caracterizat în plan economic de o adâncire accelerată a procesului de globalizare, fluxurile mondiale de investiții străine directe fiind una dintre principalele forme de manifestare ale acestui proces. Prin intermediul investițiilor străine directe globalizarea a devenit o componentă cotidiană a vieții fiecăruia dintre noi, fie prin produsele sau serviciile achiziționate, fie prin locul de muncă sau modul de comunicare sau de petrecere a timpului liber.
În perioada 1987-1997 fluxurile mondiale de investiții străine directe au cunoscut o dublare la fiecare 5 ani. În același timp, după 1999, vânzările globale ale filialelor societăților transnaționale au fost permanent de peste două ori mai mari decât exporturile mondiale, făcând ca investițiile străine directe să fie mai importante decât comerțul din punct de vedere al furnizării de bunuri și servicii către piețele străine.
Primul deceniu al noului secol a fost caracterizat de evoluții sinuoase ale fluxurilor mondiale de investiții străine directe. De la un nivel maxim atins în anul 2000, s-a trecut în perioada 2001-2004 la reduceri ale volumului fluxurilor mondiale de investiții străine directe pentru ca în 2007 să se depășească nivelul din anul 2000 .
Investiția străină directă (ISD) reprezintă relația investițională de durată între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.
Sunt considerate ISD: capitalul social vărsat și rezervele ce revin unui investitor nerezident care deține cel puțin 10% din voturi sau din capitalul social subscris, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta și întreprinderea în care a investit, precum și profitul reinvestit de către acesta.
În conformitate cu noua metodologie privind compilarea ISD, intră în sfera investițiilor străine directe și investițiile de capital, precum și creditele provenite de la companiile nerezidente a căror putere de vot sau participație la capitalul social al companiei rezidente este sub 10%, dar care fac parte din grupul unui investitor direct în compania rezidentă respectivă (companii surori).
Componentele investițiilor străine directe sunt:
Capitaluri proprii: capitalul social subscris și vărsat, atât în numerar, cât și prin contribuții în natură, deținut de nerezidenți în companii rezidente, precum și cota aferentă din rezerve; în mod corespunzător, în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziția acestora.
Creditul net: creditele primite de către întreprinderea investiție străină directă de la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte acesta.
1.2 Investiții Străine Directe în România
În România se poate observa un număr tot mai ridicat de ISD, regiunea cea mai atractivă fiind zona București-Ilfov, datorită infrastructurii .
Evoluțiile economice din ultimii ani au adus schimbări semnificative în pozițiile și tranzacțiile financiare înregistrate ca ISD. Creșterea gradului de globalizare a economiilor a condus la creșterea semnificativă a numărului de tranzacții ISD. Grupurile multinaționale au devenit din ce în ce mai complexe și mai mari, iar tranzacțiile intra-grup au devenit o parte importantă a ISD.
Avantajele țării gazdă ale ISD țin de creșterea economică, crearea locurilor de muncă, optimizarea alocării resurselor, stimularea transferului de tehnologie și al schimburilor comerciale. În țările aflate în tranziție economică de la economia planificată central la economia de piață, ISD erau considerate necesare pentru accelerarea procesului tranziției și pentru recuperarea decalajului semnificativ față de țările industrializate.
Fluxurile anuale ale ISD la nivel mondial, european și în România
Atât la nivel mondial, cât și european, perioada de instabilitate financiară s-a reflectat în valoarea fluxurilor de intrări și ieșiri ale ISD. Declinul ISD în perioada de criză se datorează unei combinații de factori la nivel microeconomic, macroeconomic și instituțional.
Printre acești factori se numără încetinirea creșterii economice, declinul piețelor bursiere, reducerea profitabilității corporatiste, încheierea privatizărilor, reducerea cererii, scăderea capacităților financiare ale companiilor, ca urmare a scumpirii creditului, lucru care împiedică finanțarea companiilor în utilizarea acțiunilor, prospecte pesimiste asupra dezvoltării economiei ceea ce influențează capacitatea firmelor de a se extinde, existența riscurilor ridicate și a nesiguranței care diminuează încrederea investitorilor și încurajează amânarea proiectelor. În anul 2011 se poate observa o ușoară revenire, datorită începerii restabilirii economiei globale și a unor prospecte optimiste ale evoluției acesteia.
Tabelul 1.1 Fluxurile anuale de ISD
Sursa: UNCTAD (2012), p.38
1.3 Tipuri de ISD
Tipurile investițiilor străine directe:
Greenfield: înființarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitorii străini (investiții de la zero);
Fuziuni și achiziții: preluarea integrală sau parțială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenți;
Dezvoltare de firme: majorarea deținerilor de capital ale investitorior străini în întreprinderi investiție străină directă;
Restructurare de firme: finanțarea de către investitorii străini, prin aport de capital, a întreprinderilor investiție străină directă cu pierderi, în vederea rentabilizării lor;
Fluxurile de participații la capital în întreprinderile ISD, în valoare de 2.764 milioane de euro, sunt diferențiate în greenfield, fuziuni și achiziții, dezvoltate de firme și restructurate de firme.
În anul 2013 investițiile greenfield și cele din categoria fuziuni și achiziții (M&A) au înregistrat un nivel redus, 112, respectiv, 152 milioane de euro, ponderea predominantă în fluxul participanțiilor la capital în 2013 este deținută de dezvoltările de firme cu o valoare de 1.391 milioane de euro, respectiv 50,3% din participații și de restructurările de firme cu 1.109 milioane de euro, reprezentând 40,1% din participații.
Din punct de vedere al repartizării pe principalele activități economice, investițiile
străine directe în întreprinderi greenfield s-au orientat cu precădere spre industria prelucrătoare (33,6% din soldul ISD în întreprinderi greenfield). Alte ramuri în care aceste investiții au o pondere semnificativă sunt: comerț (18,2%), construcții și tranzacții imobiliare (12,9 %), intermedieri financiare și asigurări (11,2 %).
Cea mai mare parte a investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield se concentrează ca și ansamblu ISD, în regiunea BUCUREȘTI-ILFOV 56,6% din ISD, urmează regiunea CENTRU cu 13,3%, regiunea VEST cu 9,9% și SUD-MUNTENIA cu 8,3 la sută din soldul ISD în întreprinderi greenfield.
Considerată după mărimea investițiilor străine directe greenfield, ordinea țărilor de proveniență acestora diferă într-o oarecare măsură de ordinea stabilită în funcție de originea soldului total al ISD. Astfel, cele mai mari investiții în întreprinderi greenfield provin din Olanda 23,7%, urmate de cele din Germania 18,2%, Austria 14,7 % și Italia 7,6%.
1.4 Venituri realizate din ISD
Veniturile obținute de către investitorii străini direcți în anul 2013 au fost de 2.839 milioane de euro, ceea ce reprezintă o creștere cu 1.572 milioane de euro în raport cu anul precedent. Veniturile nete sunt constituite din veniturile din participații la capital și din veniturile nete din dobânzi.
Veniturile din prticipații la capital recădere spre industria prelucrătoare (33,6% din soldul ISD în întreprinderi greenfield). Alte ramuri în care aceste investiții au o pondere semnificativă sunt: comerț (18,2%), construcții și tranzacții imobiliare (12,9 %), intermedieri financiare și asigurări (11,2 %).
Cea mai mare parte a investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield se concentrează ca și ansamblu ISD, în regiunea BUCUREȘTI-ILFOV 56,6% din ISD, urmează regiunea CENTRU cu 13,3%, regiunea VEST cu 9,9% și SUD-MUNTENIA cu 8,3 la sută din soldul ISD în întreprinderi greenfield.
Considerată după mărimea investițiilor străine directe greenfield, ordinea țărilor de proveniență acestora diferă într-o oarecare măsură de ordinea stabilită în funcție de originea soldului total al ISD. Astfel, cele mai mari investiții în întreprinderi greenfield provin din Olanda 23,7%, urmate de cele din Germania 18,2%, Austria 14,7 % și Italia 7,6%.
1.4 Venituri realizate din ISD
Veniturile obținute de către investitorii străini direcți în anul 2013 au fost de 2.839 milioane de euro, ceea ce reprezintă o creștere cu 1.572 milioane de euro în raport cu anul precedent. Veniturile nete sunt constituite din veniturile din participații la capital și din veniturile nete din dobânzi.
Veniturile din prticipații la capital reprezintă profiturile obținute de întreprinderile ISD, în valoare de 3.554 milioane de euro, rezultând pentru anul 2013 un nivel de 1.950 milione de euro.
Prin diminuarea veniturilor din participații la capital cu valoarea dividendelor repartizate în anul 2013 investitorilor străini direcți în sumă de 2.287 milioane de euro se obține o pierdere netă, pe ansamblul ISD, în sumă de 337 milioane euro, calculată conform metodologiei internaționale de determinare a profitului de reinvestit.
Veniturile nete din dobânzi primite de către investitorii străini direcți la creditele acordate întreprinderilor lor din România, atât direct, cât și prin alte companii nerezidente din cadrul grupului, au înregistrat un nivel de 889 milioane euro.
1.5 Exporturile și importurile întreprinderilor ISD
Activitatea întreprinderilor investiție străină directă, în ansamblul ei, are un impact pozitiv supra comerțului exterior al României, contribuția acestora la exporturile de bunuri fiind de 70,9 %, în timp ce la importuri este de 64,5 %.
Tabelul 1.2 Exporturile si importurile întreprinderulor investiție străină directă
Sursa: B.N.R, 2013
Notă:
Nu sunt incluse exporturile și importurile aferente activităților diviziunilor CAEN:84 – Administrație publică,97/98 Activități ale gospodăriilor populației și 99 – Activități extrateritoriale
Exporturile și importurile sunt agregate după activitatea de bază a firmelor, conform CAEN Rev.2
În ceea ce privește soldul balanței comerțului cu bunuri al întreprinderilor ISD din diferite ramuri economice, se constată că industria prelucrătoare este principala ramură cu excedent comercial (5.946 milioane euro) și aceasta în special datorită subramurilor mijloace de transport (excedent de 3.910 milioane de euro), produse din lemn inclusiv mobilă (excedent de 1.256 milione de euro), metalurgie (excedent de 1.098 milioane de euro) și textile, confecții și pielărie excedent de (911 milioane de euro).
Este de menționat că întreprinderile ISD din agricultură și pescuit au înregistrat un ușor excedent în comerțul cu bunuri (10 milioane euro), în toate celelalte ramuri întreprinderile ISD înregistrând deficit comercial.
Exporturile și importurile întreprinderilor ISD sunt cele aferente companiilor cercetate în mod exhaustiv (cu peste 20 de salariați). Datele privind exportul și importul pe ansamblul economiei, luate în calcul la determinarea mărimilor relative, sunt cele raportate de operatorii economici care au depășit pragurile valorice de raportare pentru anul 2013, stabilite pentru declarațiile Intrastat.
1.6 Viziunea strategiei pentru competitivitate
Pentru a se putea construi o viziune coerentă de dezvoltare economică competitivă a României, este necesar să se definească câteva premise cheie de interpretare a procesului de transformare propus.
Cele patru premise ce urmează nu sunt menite a rezuma comprehensiv toate ideile de dezvoltare, ceea ce ar fi de altfel și imposibil, ci doar să esențializeze câteva direcții, cât mai simple, de construcție a viitorului. Aceste direcții, pe scurt, se referă la:
a. Restucturarea sectoarelor economice în direcția unor poziții competitive superioare.
b.Formarea masei critice de firme competitive prin crearea unui mediu atractiv, transparent și inovativ.
c. Integrarea marilor jucători într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei.
d. Integrarea societății într-un proiect recent de dezvoltare a economiei.
Premisa viziunii 1 Valorificarea celor mai bune avantaje de care dispune România, a specializărilor de vârf în producție și cercetare, precum și resurselor locale de calificare, inițiativă antreprenorială și factori naturali.
O firmă din România (MB Telecom) este singura din istoria de 41 de ani a Salonului Internațional de la Geneva care a câștigat de două ori Marele Premiu, liceeni români domină concursurile internaționale pe un spectru larg al științelor (matematică, fizică, informatică, chimie, biologie), dar pe de altă parte, ierarhiile internaționale, cu foarte puține excepții, plasează România pe ultimele locuri, relevante de comparație, în aproape toate domeniile cheie ale dezvoltării economice. În situația în care disponibilitatea acelorași resurse-naturale, umane, de capital și de cunoaștere este de natură să conducă la rezultate așa de contradictorii în cadrul unei societăți, recuperarea decalajelor nu este o problemă strategică principală perioadei următoare de dezvoltare.
Premisa viziunii 2 Creșterea atractivității condițiilor pentru dezvoltarea competitivă a afacerilor prin reglementări transparente și stimulative pentru inovare.
Indiferent că este vorba de sectoare de înaltă performanță sau aflate în creștere, valorificarea resurselor este optimă într-un mediu care oferă oportunități egale pentru toți și atractive pentru dezvoltarea afacerilor. Pervertirea șanselor pentru câștiguri oneste va lăsa în economie doar pe cei mai neputincioși, mai puțini inovativi și incapabili să își asume riscuri antreprenoriale. Asistăm la emigrarea medicilor, a tinerilor cercetători și în general a forței de muncă cu cel mai înalt randament productiv: românii care în 2012 locuiau în alte state ale UE reprezintă cca. 10% din populație, iar 65% din cei care au plecat în străinătate să muncească au vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. România a devenit o țară mai puțin atractivă decât ar fi putut fi fără eforturi deosebite.
Premisa viziunii 3 Formularea direcțiilor de politică în jurul inițiativelor și realizărilor cu impact major asupra creării valorii în mediul de afaceri.
Majoritatea ramurilor industriale din România, în special cele mai importante pentru dinamica economică a ultimilor ani, sunt dominate de firme cu peste 250 de angajați, care dețin ponderea cea mai importantă din cifra de afaceri: peste 70% în sectoarele mijloace de transport rutier, industria extractivă, prelucrarea țițeiului, calculatoare și produse electronice, alte mijloace de transport, industria metalurgică, fabricarea băuturilor, echipamente electrice și între 50% și 70% în industria chimică, tehnologia informației, mașini-utilaje, farmaceutice, industria alimentară.
Premisa viziunii 4 Corelarea inițiativelor de dezvoltare la nivel sectorial, teritorial și societal pentru formarea eficientă și integrată a avantajelor competitive.
Dincolo de relația particulară între firmele mari și cele mici și mijlocii, economia modernă a dezvoltat un sistem foarte avansat de transformare dinamică afacerilor, un ecosistem de afaceri care poate fi reprezentat ca un țesut socio-economic dens caracterizat la nivel sectorial prin amplificarea nișelor de specializare intra și inter-ramuri, la nivel teritorial prin rolul în creștere a economiei locale bazate pe factorii de producție singulari (de exemplu know-how, cunoaștere tacită, capitalul social, identitatea teritorială) și la nivel societal prin diversificarea planurilor de afaceri către activități economice destinate îmbunătățirii calității vieții.
Biblografie Cap. 1
Bonciu, F., Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială, Ed. Universitară, 2009
Thomas L., David Hunger J., Strategic Management and Business Policy, 10th edition, Ed. Pearson, 2006
Mazilu, A., Transnaționalele și competitivitatea, O perpectivă Est-Europeană, Ed. Economică, 1999
Munteanu, C., Noi direcții de politică industrială și modificările structurale necesare, București, Ed. Economică, 2012
*** Investițiile Străine Directe în România în anul 2013, www.bnr.ro
6. *** România-Strategia Națională pentru competitivitate 2014-2020, www.minind.ro
7. *** Studiul privind investițiile străine directe În România, www.fin.ase.ro
Cap.2 PREZENTAREA AGGREKO SOUTH-EAST EUROPE SRL
2.1 Profilul Aggreko
De la 50 de ani de la crearea sa, Aggreko a devenit un furnizor mondial de servicii temporare de electricitate. Astăzi Aggreko oferă servicii de închiriere de electricitate pentru societăți furnizoare de utilități pe fiecare continent.
Fie că se cer câțiva megawați de electricitate pentru construcții pe un șantier sau de câteva sute de megawați de electricitate de bază pentru a alimenta rețeaua națională, Aggreko oferă soluția pentru electricitate care se potrivește oriunde și oricând este nevoie de ea.
Compania înțelege nevoile sectorului de utilități; echipamentele și serviciile au fost dezvoltate pentru a satisface nevoile oamenilor în cel mai eficient mod la costuri accesibile.
Echipamentul este proiectat și construit pentru a satisface utilitățile într-un mod fiabil și rapid. Prin depozitarea echipamentelor în centre strategice, acestea se pot oferi, instala și pune în funcțiune în cel mai scurt timp posibil.
Peste 60% din capitalul companiei este cheltuit pe generatoare care sunt asamblate în centrul de producție din Dumbarton, Scoția.
Compania este sprijinită de mai mult de 1.900 de angajați, calificați și experimentați în 100 de locații din 28 de țări.
Aggreko are priceperea și experiența necesară de a proiecta și livra electricitate inovatoare și eficientă pentru o gamă largă de aplicații ale utilităților pe întreg globul.
2.2 Scurt istoric al Aggreko
Figura 2.1 Logo-ul companiei
(Sursa: www.aggreko.com, accesat la data de 13.01.2015)
Aggreko a fost fondată în Olanda în anul 1962 ca o mică afacere de închirieri de generatoare mobile, iar în 1973 a fost achiziționată de către Christian Salvesen devenind astfel o filială deținută în totalitate de Selvesen Group cu sediul în Glasgow, Scoția.
La începutul anilor 80 compania reușește să intre pe piața Norvegiei unde a sprijinit în plină expansiune extracția de petrol din Marea Nordului.
La Selvesen Group, Aggreko a început să se dezvolte rapid, astfel în anul 1986 filiala a crescut reușind să pătrundă pe piața franceză. În același an compania a făcut prima achiziție în Statele Unite, aceasta cumpărând sistemele de generatoare electrice din Louisiana. Noua companie din SUA a dublat operațiunile ajungând și în Los Angeles, Texas, Alabama, Florida și San Francisco.
Doi ani mai târziu, compania achiziționează Mobil Air și Pierce Industrial Air, intrând astfel într-o nouă zonă de afaceri și anume în zona echipamentelor de reglare a temperaturii ocupând la acea vreme poziția de lider în SUA.
O parte a succesului atât din SUA dar și din Europa se datorează dezvoltării propriilor generatoare și a echipamentelor de răcire care i-au permis companiei să se adapteze rapid nevoilor clienților.
La sfârșitul anilor ‘80, Aggreko a continuat să cunoască noi piețe.
În anul 1989 compania a făcut primul pas pe piețele din Asia cu achiziționarea companiei Yeok Kong.
În anul următor compania s-a extins și în cealaltă parte a lumii cu achiziționarea Generator PTY, cu sediul în Australia.
La sfârșitul anului 1995, Aggreko devine companie individuală și lansează propria serie de compresoare oil-free, apreciate în special de industriile alimentare și electronice. În 1996, compania a introdus seria Green Power, generatoare de curent ecologice.
Această nouă generație de generatoare a fost folosită pentru prima dată la Jocurile Olimpice din Atlanta.
În următorul an, Aggreko a adus seria de compresoare oil-free în Marea Britanie și Europa, în același an compania a achiziționat Tower Tech, un furnizor de tunuri de răcire modulare și echipamente pentru produse chimice, energie nucleară, farmaceutice și alte industrii. Această achiziție a fost de 8.400.000 $.
În anul 2000, a contribuit la producerea filmului blockbuster Titanic.
În 2002 General Electric a dorit achiziționarea Aggreko însă aceasta a rămas o companie independentă.
În același an, compania a semnat un contract pentru a alimenta cu energie electrică Jocurile Olimpice din 2002 ce au avut loc la Salt Lake City.
Societatea are o politică de încurajare a angajaților. Acest lucru se realizează prin participarea la diferite programe de specializare în străinătate sau la schimburi de experiență.
Compania deține suficiente resurse pentru a desfășura proiecte atât pe termen mediu, cât și pe termen lung.
Aceste resurse sunt puse sub formă de note de plasament și facilități bancare dispuse la un număr considerabil de bănci internaționale
Situația financiară privind venitul și profitul
Figura 2.2 Profitul operațional
(Sursa: www.aggreko.com, accesat la data de 07.03.2015)
La sfârșitul anului 2014 compania a înregistrat un profit de aproximativ 150 de milioane de lire din mediul de afaceri local, aproximativ 160 milioane de lire profit cumulat datorită proiectelor de energie și aproximativ 5 milioane de lire, profit cumulat din vânzări. Se observă o scădere a profitului operațional din anul 2014 față de (vezi figura 2.2) de anii anteriori.
2.3 Venituri totale
(Sursa: www.aggreko.com, accesat la data de 07.03.2015)
În 2014 compania înregistrează un venit de aproximativ 1.600 de milioane de lire. Din figura 2.3 putem observa că în anul anterior s-a înregistrat aceeași sumă, față de 2012 unde compania a înregistrat cel mai ridicat venit de până acum.
Realizarea produsului finit reprezintă o parte cheie a desfășurării afacerii deoarce datorită acestui aspect, compania a dezvoltat mai multe relații cu furnizori importanți din întreaga lume, precum Cummins și relații de aprovizionare în țări precum China și India.
Principalele filiale: Aggreko Holdings Lmt., Aggreko Inc. SUA, Aggreko Finance Bv. Olanda, Aggreko Belgium, Aggreko Deutscheland, Aggreko France Sarl., Aggreko Norvegia, Aggreko PTE Lmt Singapore, Aggreko Pty Lmt. Australia, Aggreko Malaezia, Aggreko Cipru, Aggreko Mexic.
Principalii competitori: Air Lease Ldt, Algeco SA, Cartepillar Inc., General Electric Powers Systems, Icon Holdigs.
Aggreko în România
Compania Aggreko a intrat pe piața românească în anul 2012, având sediul în localitatea Tunari, județul Ilfov. Compania a realizat un studiu de piață asupra companiilor românești și astfel s-a luat decizia la nivel de business unite EMEA de a intra pe o nouă piață în creștere.
Investiția din România a fost de 15 milioane de euro, bani împrumutați de la compania mamă Aggreko Plc. Finanțarea a fost facută printr-o companie non-bancară AIVB deținută de Aggreko Plc.
La sfârșitul anului 2013 compania înregistrează o cifră de afaceri relativ mică deoarece în anul 2012 a intrat pe piața românească, iar profitul net este de 329 800 lei.
Figura 2.4 Cifra de afaceri și Profitul
(Sursa: www.risco.ro, accesat la data de 15.02 .2015)
Aggreko South East Europe SRL folosește strategia B2B (business to business) și astfel a fost implementată strategia globală de marketing, încercând totodată să localizeze o strategie de comunicare în funcție de potențialii clienți.
Canalele de promovare utilizate ale companiei sunt :
Offline – evenimente sponsorizate, publicitate în locații locale și regionale și marketing colateral ( broșuri, studii de caz etc);
Online – website-uri specializate, e-mailed marketing.
Site-urile au fost poziționate în sud și sud-estul României, poziționarea acestora
făcându-se în urma unor prospecțiuni din domeniul oil&gas care au indicat locații propice unor proiecte de genul Gas to Power.
Momentan în România sunt 10 site-uri și 25 de generatoare cu o capacitate totală de 22,8 Mw de energie electrică, dispersate în funcție de poziționarea geografică a site-urilor:
-Recea din județul Argeș se produc 1,1 Mw de energie electrică;
-Țepeș-Vodă din județul Brăila se produc 4,4 Mw de energie electrică;
-Padina din județul Buzău, se produc 3,3 Mw de energie electrică;
-Bucșani din județul Dâmbovița 0,9 Mw de energie electrică;
-Țintea din județul Prahova 1,1 Mw de energie electrică;
-Șotânga din județul Dâmbovița 0,3 Mw de energie electrică;
-Găgeni din județul Prahova 1,1 Mw de energie electrică;
-Dragomirești din județul Dâmbovița 0,6 Mw de energie electrică;
-Vața din județul Argeș 2,2 Mw de energie electrică;
-Turburea din județul Gorj este site-ul cu cea mai mare producție, 7,8 Mw de energie electrică.
Pentru amplasarea unui site sunt necesare aproximativ 6 luni de zile în funcție de specificul proiectului.
În Romania, au fost necesare generatoare de gaz de tip QSK60G Cummins și QSK19G Cummins fabricate personalizat în fabrica Aggreko din Dumbarton, Scoția, Marea Britanie.
Generator QSK60G Cummins
(Sursa: Commins Generator Tehnologies)
Generator QSK19G Cummins
(Sursa: Cummins Generator Tehnologies)
Aggreko și mediul
Echipamentele Aggreko sunt concepute pentru a satisface cele mai dure legislații din lume, lucru impus și de clienții care utilizează echipamentele companiei. Pentru a obține acest rezultat compania a desfășurat mai multe proiecte care au avut ca principal subiect protejarea mediului înconjurător.
Abordarea proiectelor desfășurate pentru protejarea mediului înconjurător au avut ca subiect:
Eficiența energetică
Combustibilii alternativi
Aerul și calitatea solului
Zgomotul
Eficiența energetică
Aggreko este cea mai potrivită companie pentru gestionarea eficienței energetice și aceasta datorită faptului că deține gama cea mai largă de generatoare special creată pentru satisfacerea cererii și folosirea combustibililor într-o cantitate mică.
Combustibilii alternativi
În ultimele decenii compania Aggreko deține cunoștințe vaste în domeniul biocombustibililor. Această experiență redă o relație de inovație, fiabilitate și performanță în folosirea echipamentelor proiectate ce folosesc combustibili alternativi.
Fiind o organizație globală, aceasta deține angajați specializați în remedierea problemelor care pot apărea la generatoarele care folosesc biocombustibili.
Aerul și calitatea solului
Poluarea este inevitabilă atunci când sunt folosite generatoare cu ardere internă, însă Aggreko a dezvoltat sisteme complexe care pot diminua dramatic impactul emisiilor cu mediu înconjurător, reducerea nivelului de particule cum ar fi: oxizi de azot, oxizi de sulf.
Zgomotul
Echipamentele Aggreko folosesc o tehnologie care micșorează zgomotul produs datorită unui design complex, lucru ce a redat companiei posibilitatea a alimenta evenimente majore cum ar fi jocuri olimpice, concerte sau concursuri de golf și tenis.
Inovație
În anul 2009 compania Aggreko vine cu ceva nou pe piață și anume cu cel mai bun mod de a se extinde și de a reduce costul de Mw pe tipul de combustibil.
Costurile pe Mw sunt alcătuite din :
Costul de capital
Costul de combustibil
Costuri de operare
În 2006, Aggreko lansează generatoarele alimentate cu gaz care s-au bucurat de un real succes. Aceste generatoare au adus companiei un venit din vânzări de 250 de milioane de dolari, iar la sfârșitul anului 2013 acesta a crescut cu aproximativ 40%.
Gazul nu este nici pe departe cel mai ieftin combustibil, iar acesta nu este disponibil pe o scară largă, lucru ce a îndemnat compania sa vină cu ceva inovator și astfel au creat generatoarele care funcționează pe păcură. Acest tip de combustibil este unul dintre cei mai ieftini, iar până în 2009 nu a existat nici un concurent.
Datorită investițiilor în idei și produse noi, Aggreko este în prezent singurul operator care pune la dispoziția clientului o gamă largă de echipamente care pot funcționa pe tipul de combustibil ales de client (diesel, gaz, păcură).
Exemple:
Generatoarele pe gaz
Gazul natural are un avantaj competitiv față de multe alte surse de energie.
Produsul lansat în 2006 s-a bucurat de succes, iar în perioada 2007-2012 acesta a emis o rată de creștere de aproximativ 63%.
Aggreko G3+ și G3+HFO
Compania a mai lansat două noi produse și anume Aggreko G3+ și Aggreko G3 +HFO.
Aggreko G3+ este un motor diesel optimizat, lider pe piața închirierilor de generatoare cu acest profil.
Comparativ cu G3, Aggreko G3+ oferă cu 14% mai multă putere, iar costurile sunt cu 20% mai mici.
Aggreko G3+HFO (păcură) este un generator diesel ce poate funcționa și pe păcură.
Ambele generatoare au fost construite în uzina Cummins din Marea Britanie.
Principalele riscuri și incertitudini ale companiei
În operațiunile desfășurate în activitatea zilnică, compania se confruntă cu multe riscuri și incertitudini.
Consiliul executiv a dezvoltat un proces de diminuare și combatere a riscului pentru al gestiona; astfel au fost stabilite principalele riscuri și incertitudini care ar putea avea un efect negativ sau un impact puternic asupra angajaților, operțiunilor sau asupra venitului, profitului, fluxului de numerar și activelor.
Condiții Economice
Există o legătură între cererea de servicii și nivelul activității economice. Această legătură este evidentă în mediul de afaceri local. În local business, dacă PIB-ul este negativ, cererea pentru echipamente și servicii scade.
În experiența acumulată din ultimii ani, angrenajul inerent în tipurile de afaceri ale companiei duce la variații mari de rentabilitate.
Acest risc poate fi diminuat deoarece compania se bucură de un avantaj la nivel internațional și astfel poate muta flota de generatoare din țările unde economia este mai precară, către țările care înregistrează o creștere a economiei.
Un alt factor economic este prețul combustibilului, care este de obicei cel mai important element în costul de funcționare al generatorului.
Fluctuațiile cursului de schimb pot avea un impact semnificativ asupra performanței. Valoarea activelor, veniturilor și fluxurilor de numerar sunt influențate de o mare varietate de valute ca urmare a diversificării geografice a clienților . Aproximativ 70% din veniturile companiei sunt exprimate în dolari.
Riscul Politic
Aggreko desfășoară activități în 100 de locații, multe din Africa, Asia și America Latină.
În unele țări există riscuri semnificative de instabilitate politică care pot duce la tulburări civile, reținerea echipamentelor, renegocierea sau anularea acordurilor existente, modificări legislative, politici fiscale sau restricții valutare. Oricare din cele menționate anterior pot avea un efect negativ asupra companiei.
Anumite evenimente pot fi considerate riscuri, mai cu seamă se face referire la anumite fenomene ale naturii (exemplu tsunami-Japonia).
Situația fluxurilor de venit și profiturile Aggreko sunt influențate semnificativ de evenimente externe. Aceste evenimente sunt prin natura lor greu de prevăzut, iar în cazul apariției unui astfel de eveniment volatilitatea rezultatelor de tranzacționare ale companiei pot scădea.
Înainte de a dezvolta un proiect pe o piață nouă, compania realizează un proces de evaluare a riscurilor. Cea mai mare expunere îl au proiectele de energie deoarece acestea întâmpină probleme de ordin politic.
Compania urmărește siguranța angajaților, iar în cazul în care nivelul de risc este considerat inacceptabil, contractul se refuză.
Societatea folosește o gamă largă de combatere a riscurilor, de obicei se apelează la societățile de asigurări.
Compania își desfășoară activitatea în țările în care comportamentul autorităților poate fi imprevizibil și nu întotdeauna acestea sunt în conformitate cu angajamentele contractuale, acest lucru reperezentând un risc pentru Aggreko.
Riscul de neplată este unul dintre cele mai mari riscuri cu care se confruntă societatea.
Marea majoritate a contractelor în care societatea investește sunt mici în raport cu dimensiunea acesteia, tocmai pentru a diminua un eventual risc la care se expune.
Societatea a dezvoltat un program riguros de combatere a riscurilor și ca urmare, aceasta nu a avut pierderi semnificative.
Unele țări în care compania își desfășoară activitatea nu au o reputație foarte bună, datorită faptului că majoritatea sunt implicate în fapte de corupție. Contractele societății care rulează în aceste țări implică sume foarte mari de bani și datorită acestui lucru compania se poate predispune unor acuzații precum: luarea de mită și alte comportamente lipsite de etică.
Activitatea societății implică transport, instalare și funcționarea echipamentelor grele, care produc tensiuni înalte, presiuni mari de aer ce presupun utilizarea de milioane de combustibil care ar putea provoca daune mari mediului înconjurător.
Aggreko este o companie foarte competitivă, barierele de intrare pe noile pieți sunt scăzute, acest lucru reprezentând un beneficiu deoarece acest aspecte îi permit companiei să își desfășoare activitatea la nivel global. În prima jumătate a anului 2014, performanța Aggreko a crescut realizând o creștere a veniturilor de 12% și a profitului de 6 %.
Conform situației anticipate, rezultatele raportate au fost influențate semnificativ în mod negativ de fluctuațiile valutare.
Bibliografie Cap. 2
1.www.aggreko.com
2.www.fundinguniverse.com
3.www.investis.com
4. www.risco.ro
5. www.unitech.ro
Cap 3. STRATEGIA NAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL EFICIENȚEI ENERGETICE
Studiu de caz: Aggreko South-East Europe S.R.L
3.1 Obiectivul principal al strategiei
Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la preț cât mai scăzut, adecvat unei economii de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.
Având în vedere rolul energiei pentru societate precum și pentru toate ramurile economice, dezvoltarea acestui sector se realizează sub supravegherea statului, prin elaborarea și transpunerea în practică a unei strategii sectoriale, iar pe termen scurt prin implementarea unei politici corelate cu documentul într-un context din ce în ce mai globalizat.
Politica energetică a României se realizează în cadrul mutărilor și progreselor ce au loc atât pe plan național cât și pe plan european. În acest context, politica energetică a României trebuie să fie corelată cu documentele corespondente existente la nivel european pentru a asigura convergența politicii României cu politica Uniunii Europene în domeniu.
Strategia energetică va urmări îndeplinirea principalelor obiective ale noii politici energie-mediu ale Uniunii Europene, obiective care sunt asumate și de România.
Siguranța energetică
Creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
Diversificarea resurselor energetice,a surselor de import și a rutelor de transport a acestora;
Mărirea nivelului de adecvanță a rețelelor de transport a energiei electrice, gazelor naturale și petrol;
Protecția infrastructurii critice;
Dezvoltarea durabilă:
– creșterea nivelului eficienței energetice actuale;
– promovarea producerii energiei de bază de resursele regenerabile, a producerii de energie electrică și termică în centrale de cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
– susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a cercetărilor aplicabile;
– reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
– utilizarea națională și eficientă a resurselor energetice primare.
Competitivitate
Competitivitatea este o caracteristică a unei industrii de a face față concurenței unor produse sau companii similare pe o anumită piață. În cazul competitivității la nivel energetic se urmăresc:
dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uranium, certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale, dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uranium, certificate verzi, certificate de emisii a gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
continuarea procesului de restructurare și privatizare, în special pe bursă, în sectoarele de energie electrice, termice și gazelor naturale;
continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital.
3.2 Evoluții și provocări globale în domeniul energetic
Într-o economie din ce în ce mai globalizată, strategia energetică a unei țări se realizează în contextul evoluțiilor și schimbărilor care au loc pe plan mondial.
Cererea totală de energie în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susține un nivel actual de consum doar pâna în anul 2040, iar cele de gaze naturale până în anul 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creștere a nivelului de exploatare. Previziunile indică o creștere economică, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice.
Din punct de vedere al structurii consumului de energie primară la nivel mondial, evoluția și prognoza de referință realizată de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) evidențiază pentru perioada 2010-2020 o creștere mai rapidă a ponderii surselor regenerabile, dar și a gazelor naturale.
Se estimează că aproximativ un sfert din nevoile de resurse energetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de cărbune. Concomitent cu creșterea consumului de energie va crește și consumul de cărbune. Datele centralizate de Consiliul Mondial al Energiei (CME) arată o creștere cu aproape 50% a extracției de cărbune la nivel mondial în anul 2005 față de anul 1980.
Creșterea cererii de energie, combinată cu factori geopolitici, în special situația din Orientul Mijlociu, au determinat în prima decadă a secolului XXI creșterea prețului țițeiului care a indus și creșteri ale prețurilor la gazele naturale. Un alt factor care a determinat creșterea prețului la produse petroliere pe plan mondial a fost lipsa capacităților de rafinare, problemă care necesită identificarea unor soluții pe termen mediu și lung. La toate acestea, s-a adăugat și tendința manifestată de unele state, de suplimentare a stocurilor pentru a face față situațiilor de criză.
Creșterea cererii de energie combinată cu factorii geopolitici au stat la baza reorientării politicilor energetice ale țărilor care sunt net importatoare de energie, în sensul creșterii atenției acordate resurselor regenerabile de energie și îmbunătățirii eficienței energetice. Totodată, în mai multe țări se reanalizează opțiunea nucleară, în urma evenimentelor de la Fukushima-Japonia din anul 2011.
Viziunea politicii energetice europene de astăzi corespunde conceptului de dezvoltare durabilă și se referă la următoarele aspecte importante: accesul consumatorilor la sursele de energie la prețuri accesibile și stabile, dezvoltarea durabilă a producției, transportului și consumului de energie, siguranța în aprovizionarea cu energie și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Uniunea Europeană elaborează o politică energetică ambițioasă, care promite să acopere toate sursele de energie, de la combustibili fosili (țiței, gaz și cărbune) până la energia nucleară și cea regenerabilă (solară, eoliană, geotermală, hidroelectrică etc.), în încercarea de a declanșa o noua revoluție industrială, care să ducă la o economie cu consum redus de energie și limitarea schimbărilor climatice, asigurând că energia pe care o consumăm va fi mai curată (nepoluantă), mai sigură, mai competitivă și durabilă.
3.3 Situația sectorului energetic în România
România dispune de o gamă diversificată, dar redusă cantitativ, de resurse de energie primară fosile și minerale: țiței, gaze naturale, cărbune, minereu de uraniu, precum și de un important potențial valorificabil de resurse regenerabile.
O evaluare corectă a posibilităților de acoperire a necesarului de resurse energetice primare în perspectivă trebuie sa pornească de la situația actuală a rezervelor certe, corelată cu estimarea realistă a resurselor potențiale și în strânsă corelație cu previziunile privind consumul de resurse determinat de cererea de energie finală.
Rezervele de lignit pot să asigura exploatarea eficientă a lor pentru încă aproximativ 40 de ani la un nivel de producție de circa 30 mil. tone/an.
În sectorul de extracție a lignitului nivelul de intervenție al statului este redus, fiind rezumat la acordarea de subvenții doar pentru exploatarea din subteran, subvenție care va fi eliminată în timp.
Referitor la huilă, restrângerea perimetrelor și închiderea minelor neperformante a condus la situația în care numai circa 30% din totalul rezervelor geologice de huilă se mai găsesc în perimetrele aflate în concesiunea CNH-SA.
Conform Directivei UE adoptată recent, UE permite continuarea subvenției pentru exploatarea huilei până în 2018 și condiționează acest fapt de aplicare strictă a unui program de închidere a minelor care generează pierderi.
Se poate estima că evoluția costurilor de producție, costurile suplimentare cu emisiile CO2 și eliminarea subvențiilor pentru producție (cerută de EU) va conduce la reducerea tot mai accentuată a competitivității huilei din producție internă și deci la restrângerea semnificativă a producției. Zăcămintele din România sunt situate în condiții geominiere complexe, iar caracteristicile mineralogice, ce influențează calitatea se situează la limita inferioară.
Huila indigenă poate deveni sursă marginală pentru producția de energie electrică deoarece aceasta necesită subvenții pentru exploatare.
Conform situației resurselor naționale de energie primară este evident că exceptând sursele energetice care sunt regenerabile, lignitul reprezintă singurul purtător intern de energie primară, care din punct de vedere al resurselor, poate contribui semnificativ la asigurarea necesarului de consum pentru producerea energiei electrice în urmatoare 2-4 decenii .
Surse energetice regenerabile
Sursele regenerabile de energie se referă la forme de energie rezultate din procese naturale regenerabile de energie, la care ciclul de producere are loc în perioade de timp comparabile cu perioadele lor de consum. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate utilizând diferite procedee. Sursele de energie neregenerabile includ energia nucleară precum și energie generată prin arderea combustibililor fosili, asa cum ar fi țițeiul, cărbunele și gazele naturale.
Aceste resurse sunt în mod evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general neregenerabile.
Dintre sursele regenerabile de energie se pot enumera: energia eoliană, energia solară, energia apei, energia hidraulică, energia mareelor, energia geotermică, energia derivată din biomasă: biodiesel, bioetanol, biogaz.
Sursele regenerabile de energie din țara noastră au un potențial teoretic important. Potențialul care poate fi utilizat al acestor surse este minor, datorită limitărilor tehnologice (echipamente vechi), eficienței economice și restricțiilor de mediu.
3.1 Harta surselor regenerabile de energie disponibile pe regiuni
(Sursa: Planul Național în Domeniul Energiei din Surse Regenerabile)
(PNAER), 2010
Sursele regenerabile de energie disponbile sunt prezentate pe următoarele regiuni:
Delta Dunării (energie solară);
Dobrogea (energie solară și eoliană);
Moldova (câmpie și podiș-microhidro, energie eoliană și bomasă)
Munții Carpați (IV1- Carpații de Est, IV2-Carpații de Sud, IV3-Carpații de Vest; biomasă microhidro);
Podișul Transilvaniei (microhidro);
Câmpia de Vest (energie geotermală);
Subcarpații (VII1- Subcarpații Getici, VII2-Subacapații de Curbură, VII3-Subcarpații Moldovei; biomasă și microhidro)
Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermală și solară)
Potrivit ultimelor evaluări, potențialul hidroenergetic tehnic amenajabil al României este de circa 32.000 GWh/an. La sfârșitul anului 2009 puterea instalată în centralele hidroelectrice era de 6.450 MW, energia pentru anul hidrologic mediu fiind evaluată la 17.340 GWh/an. Astfel, gradul de valorificare al potențialului tehnic amenajabil este în prezent de 54%.
Harta repartizării potențialului de surse regenerabile pe teritoriul României este prezentată în figura 3.1.
3.4 Cadrul macroeconomic al sistemului energetic românesc
În scopul de a determina mediului macroeconomic actual și influența principalilor indicatori macroeconomici asupra dinamicii sectorului energetic românesc, s-a realizat o analiză comparativă între principalii indicatori macroeconomici și indicatorii cheie ai sectorului energetic.
În cadrul analizei comparative au fost luați în considerare indicatorii macroeconomici care pot avea o influență semnificativă asupra evoluției consumului și producției de energie primară din România, precum și principalii indicatori energetici.
Tabelul 3.1 Indicatorii socio-economici și energetici
Sursa: B.N.R, 2014
Analiza comparativă a indicatorilor prezentați mai sus reflectă în principal decuplarea evoluției PIB de evoluția consumului de energie, această caracteristică având o importanță majoră în dimenisionarea evoluției sectorului energetic românesc în perioada 2015-2035.
Deși istoric,se poate observa că evoluția consumul de energie reflectă într-o mare măsură evoluția PIB, această corelare între creșterea economică și creșterea consumului de energie nu mai este valabilă în perioada 2009-2013. Aceasta rezultă atât din evoluția anuală diferită a celor doi indicatori, precum și din evoluția diferită a celor doi indicatori, precum și din evoluția diferită a acestora în cursul perioadei analizate. Rata anuală compusă din creșterea PIB-ului în perioada analizată a fost de 4,68%, în timp ce consumul de energie primară a scăzut cu o rată anuală compusă de creștere de 2,02%. Totodată, în perioada 2009-2013, PIB-ul a înregistrat o creștere de 20,07%, în timp ce consumul de energie primară s-a redus cu 7,85%.
În prezent, în România se exploatează un număr de 447 de zăcăminte de țiței și gaze naturale, din care:
255 zăcăminte comerciale de țiței și gaze naturale cu aproximativ 9.445 de sonde de țiței și gaze naturale, pentru care acordurile petroliere sunt deținute de o singură companie, un producător de țiței și gaze naturale;
153 de zăcăminte comerciale cu aproximativ 3.200 de sonde de gaze naturale, pentru care acordurile petroliere sunt deținute de o singură companie care desfășoară activități în sectorul gaze naturale.
Alte 39 de zăcăminte pentru care au fost încheiate acorduri petroliere de dezvoltare-exploatare și exploatare petrolieră, având ca titluri diverse companii .
Majoritatea acestor zăcăminte sunt mature, având o durată de exploatare, dezvoltare de peste 25-30 de ani. În vederea descoperirii de noi zăcăminte de țiței și gaze, în România se desfășoară operațiuni de explorare în 36 de perimetre, din care:
Petrom deține dreptul de concesiune pentru 15 arii de explorare, dezvoltare și producție onshore, respectiv 2 offshore.
Romgaz desfășoară operațiuni petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare în 8 perimetre concesionate, în calitate de unic concesionar și este concesionar asociat cu alte companii în 20 acorduri petroliere de explorare, dezvoltare și exploatare din care două offshore.
Alte companii desfășoară operațiunii petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare în 11 perimetre de explorare, dezvoltare și dezvoltare.
Rezervele de țiței sunt limitate, în condițiile în care descoperirile din ultimi 30 de ani pot fi catalogate ca modeste cu excepția unor semnale recente provenind din apele de mică adâncime ale Mării Negre, comercialitatea fiind încă în faza de analiză.
Conform datelor aflate în evidența Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), la începutul anului 2014, situația resurselor geologice și a rezervelor sigure se prezenta astfel:
Tabelul 3.2 Resurse geologice și rezerve sigure de țiței și condensat
Sursa: ANRM, anul 2014
Marea majoritate a resurselor geologice și a rezervelor sigure identificate până în prezent este localizată onshore (96%) și doar 4% în zona platformei continentale a Mării Negre.
La producția medie anuală din ultimii ani (4,2 milioane tone) și în condițiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% și o rată de înlocuire de 5% pentru rezervele de țiței și condensat, se poate aprecia că rezervele actuale de țiței ale României s-ar putea epuiza într-o perioada de aproximativ 23 de ani.
Perspectivele privind evidențierea de noi rezerve sunt condiționate de investițiile în domeniu explorării geologice ale producătorilor autohtoni și companiilor internaționale care activează pe teritoriul României.
Pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de țiței se pot majora prin a pune în funcțiune noi tehnologii care să conducă creșterea eșantionului de recuperare a zăcămintele existente, iar, pe termen mediu și lung, prin implementarea proiectelor pentru explorarea zonelor de adâncime (sub 3.000 m), a zonelor cu geologie dificilă în domeniul onshore și a zonelor offshore din Marea Neagră, mai cu seamă a zonei de apă adâncă (sub 1.000 m).
În România valorificarea resurselor de țiței și gaze naturale se realizează prin concesiune, în baza unor acorduri petroliere de tip taxe-redevență, încheiate în urma unor oferte publice, între agenții economici si ANRM, acorduri care au intrat în vigoare după aprobarea acestora prin Hotărâri de Guvern.
Termenul de valabilitate a unui acord petrolier este de maximum 30 de ani, cu posibilitate de extindere cu încă 15 ani. Prevederile acestui acord rămân neschimbate pe toată durata acestuia.
Drepturile și obligațiile titularilor rămân pe toată durata acordului petrolier, dacă părțile nu convin schimbarea unor prevederi prin acte adiționale.
România dispune de cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală și de Est, cu rezervele sigure de aproximativ 1.600 TWh. Un procent de 95% din totalul resurselor geologice de gaze convenționale, respectiv 93% din rezervele sigure sunt localizate onshore.
Producția medie anuală în România (11 milioane mc de gaze naturale) și în condițiile unui declin anual constant de 5% al rezervelor de gaze naturale, comparat cu o rată de înlocuire a rezervelor de gaze naturale de 80%, se poate aprecia că rezervele actuale de gaze naturale s-ar putea epuiza într-o perioadă scurtă.
Perspectivele privind concretizarea de noi resurse sunt condiționate de volumul investițiilor viitoare în domeniul explorării geologice ale producătorilor autohtoni și companiilor internaționale, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, precum și de rezultatul lucrărilor de explorare, în sensul evidențierii de noi zăcăminte. Asemenea țițeiului, pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de gaze naturale se pot majora prin implementarea unor noi tehnologii care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcăminte, iar pe termen mediu și lung prin implementarea proiectelor pentru explorarea în adâncime sub (sub 3000 m) și explorarea zonelor cu geologie complicată în domeniul onshore și a zonelor domeniului offshore din Marea Neagră, în deosebi a zonei de apă adâncă.
Majoritatea zăcămintelor de huilă din România sunt concentrate în bazinul carbonifer al Văii Jiului, puterea calorifică medie a rezervelor sigure fiind de 3.650 kcal/kg. Zăcămintele de huilă din România sunt situate în condiții geo-miniere complexe.
Rezervele de lignit concesionate pot asigura exploatarea eficientă a acestora încă aproximativ 15 ani, la un nivel al producției de circa 30 mil. tone/an.
Ca urmare a restructurărilor sectoarele miniere și energetice din România, în prezent, întreaga producție de huilă este realizată de Divizia Minieră a Complexului Energetic Hunedoara prin 4 exploatări miniere și de Societatea Națională de Închirieri Mine Valea Jiului SA.
Deși în ultimii ani producția națională de huilă a avut o tendință descrescătoare, România ocupă locul 7 între producătorii de huilă din țările membre ale Uniunii Europene.
Din punctul de vedere al rezervelor de minereu de uraniu actuale și explorabile, acestea pot asigura necesarul de consum pentru două unități la CNE Cernavodă pe durata de viață a acestora.
3.5 Analiza SWOT a sistemului energetic din România
În urma abordării subiectului ce privește sectorului energetic în România s-a realizat o analiză SWOT.
Puncte tari (avantaje competitive)
Tradiție îndelungată în industria energetică, beneficiind de experiență atât în industria de petrol și gaze, cât și în cea de producere a energiei electrice;
Resurse energetice naționale, îndeosebi cărbune, dar și rezerve încă semnificative de petrol și gaze naturale;
Infrastructură complexă și diversificată; rețele naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale, țițeiului, produselor petroliere, capacitate de rafinare, de transport maritim și capacități portuare importante la Marea Neagră;
Mixtul de combustibil diversificat;
Expertiză tehnică și resurse umane calificate pentru activitățile din sectorul energetic;
Existența unui operator al pieței angro de energie electrică cu experiență capabil să devină operator al pieței regionale;
Liberalizarea totală a piețelor de energie electrică și gaze naturale;
Forță de muncă calificată pe întreg sectorul.
Puncte slabe (deficiențe)
O mare parte din instalațiile de producere-transport-distribuție a energiei sunt învechite și depășite tehnologic cu consumuri și costuri de exploatare mari;
Multe din instalații și echipamentele utilizate pentru exploatarea lignitului sunt uzate moral și fizic și au costuri mari de exploatare,iar performanțele sunt scăzute;
Lipsa echipamentelor pentru exploatare și performanțe scăzute;
Lipsa echipamentelor pentru a pune în practică tehnologii performante în sectorul de extracție al huilei;
O dependență în creștere pentru implementarea noilor tehnologii în sectorul de extracție;
O dependență crescândă de importul gazelor naturale (Gazprom, Federația Rusă);
Eficiența energetică redusă, respectiv pierderi energetice mari pe întregul lanț producere-transport, distribuție-consum final de energie;
Piața energiei electrice și competiția au înregistrat o serie de modificări, dintre care trebuie menționată în mod special ingerința anumitor grupuri de interese în favoarea unor furnizori privați.
Lipsa unui organism de supraveghere reală a pieței de energie care să asigure un control riguros al tranzacțiilor din piață și care să fie separat de autoritatea de reglementare;
Performanțe sub potențial sau chiar negative ale unor companii miniere și energetice cu capital de stat;
Timpul relativ mare pentru dezvoltarea de noi capacități de producție.
Oportunități
Poziție geografică favorabilă a României pentru participarea activă la dezvoltarea proiectelor de petrol și gaze;
Capacitatea disponibilă a sistemului național de transport al gazelor naturale ce pot asigura solicitarea utilizatorilor;
Climat investițional atât pentru investitorii străini cât si autohtoni, inclusiv în procesul de privatizare a diferitelor companii aflate în prezent în proprietatea statului;
Creșterea încrederii în funcționarea pieței de capital din România, ceea ce permite testarea la bursă a companiilor energetice;
Oportunități mari de investiții în domeniul eficienței energetice și al resurselor energetice neutilizabile;
Prospecțiuni pentru identificarea și valorificarea unor posibile rezerve de hidrocarburi offshore și de mare adâncime, la care se pot adăuga gazele din resursele neconvenționale.
Amenințări (riscuri și vulnerabilități)
După 1990 sectorul energetic nu a fost tratat în mod corespunzător ca infrastructură strategică, fapt care a dus la deteriorarea ca infrastructură strategică a multor componente vitale ale sale precum producerea energiei, cogenerarea și încalzirea centralizată, eficiența energetică, energie rurală. Continuarea acestei politici poate avea efecte economice grave, greu de recuperat pe termen mediu și lung;
Una din cele mai mari amenințări este reprezentată de incapacitatea instituțiilor responsabile de a mobiliza investițiile necesare dezvoltării sectorului energetic în vederea adaptării acestuia din punct de vedere tehnic, economic și al impactului de mediu la condițiile anului 2020;
Rezerve economic exploatabile limitate, ca perioadă de asigurare la consumului prezent ;
Volatilitatea prețurilor surselor primare, în mod special, a hidrocarburilor pe piețele internaționale;
Internalizarea costurilor de mediu (pentru emisiile de dioxid de carbon) după anul 2013 poate conduce o majorare a prețurilor energiei produse cu 50-70% în special la centrele termoelectrice cu cărbune drept combustibil;
Numeroase atenționări ale guvernului României de către Comisia Europeană pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate în cadrul sectoarelor energie și mediu ;
Un ritm ridicat de creștere a cererii de energie în contextul relansării economice, în special după depășirea unei posibile crize de capacități de producere.
Tendința de schimbare a caracteristicilor climatice;
Lipsa unor instrumente fiscale eficiente pentru susținerea programelor de investiții în eficiență energetică.
3.6 Investiții și privatizare
În scopul asigurării energiei și eficientizării Sistemului Energetic Național, în România sunt necesare investiții pe scară largă pentru modernizare și reconstrucție, pentru extinderea capacităților existente și realizarea de noi capacități.
În ciuda eforturilor făcute în domeniul producerii energiei, acest sector necesită în continuare cel mai mare efort investițional și reprezintă și pentru viitor cel mai important obiectiv în vederea dezvoltării, cu accent principal pe sectorul termo având în vedere că echipamentele termo, bazate pe combustibili fosili, reprezentând capacități de cel puțin 5000 Mw, sunt foarte vechi. Sintetic situația în sectorul de producere a energiei electrice și gazului natural se prezintă astfel:
În domeniul termo mai mult de 32% din echipamente au vechime mai mare de 30 de ani și 50% au o vechime între 20-30 de ani. În acest sector, numai 0,7% din capacități au sub 10 ani vechime.
În sistemul de producere hidro 24% din echipamente au mai mult de 30 de ani vechime, 51% mai mult de 20 de ani și numai 13% au peste 10 ani vechime.
În ceea ce privește Sistemului de Transport a Gazelor Naturale, 64% din totalul lungimii conductelor de transport sunt mai vechi de 25 de ani. De asemenea, 29% din stațiile de reglare – măsurare au depășit durata de viață normală.
Rețelele de distribuție care sunt operate de principalele companii de distribuție (Distrigaz Sud București și Distrigaz Nord Târgu Mureș, companii achiziționate de către GDF Suez și Eon Gaz România) se găsesc în aceeași situație dificilă: 46% din rețelele de distribuție sunt mai vechi de 15 ani.
Strategia Guvernului României constă în o accelerare a procesului de privatizare în toate sectoarele energetice. Strategia Guvernului României urmărește privatizarea:
tuturor activităților în aval, în sectorul de electricitate, respectiv cele 8 companii de distribuție și, în sectorul gazelor naturale cele 2 companii de distribuție gaze;
activităților de producere a energiei, începand cu cele mai realizabile.
Bazat pe aceste considerente, privatizarea se va axa pe următoarele aspecte :
atragerea de investiții necesare pentru asigurarea de surse energetice eficiente, sigure și cu impact scăzut de mediu; privatizarea va fi efecutuată în principal prin atragerea de capital privat în capitalul propriu al societăților, combinate cu vânzarea de pachete suplimentare de acțiuni;
atragerea de investitori strategici în cadrul companiilor publice, care reprezintă succesul operațiilor și asigură implementarea unui management modern;
Procesul de privatizare în domeniul energetic va fi făcut astfel încât să corespundă următoarelor cerințe:
succesiune cronologică bine definită;
asigurarea transparenței procesului prin apelarea la consultanți internaționali selecționați; crearea capaciății manageriale necesare în concordanță cu piața.
Pornind de la nevoile de investiții pentru realizarea de capacități noi de producere a energiei inclusiv modernizarea, precum și de la chetuielile de investiții care apar ca urmare a nevoii de aliniere la cerințele de mediu, se estimează o creștere a costului de producție al energiei electrice.
Sectorul energetic reprezintă o infrastructura de bază a economiei naționale, pe care se bazează întreaga dezvoltare a țării. În același timp, energia reprezintă o utilitate publică cu un puternic impact social fiind indispensabilă.
Din aceste considerente, abordarea și dezvoltarea acestui sector important al economiei naționale a României, sunt facute cu mecanisme specifice ca pentru o utilitate de interes public, care are nevoie de mai multe mecanisme competitive, în care prețul să se formeze printr-o competiție liberă între o diversitate de furnizori și clienți. În mod treptat, aceștia devin liberi să-și cumpere energia de care au nevoie, achiziție care se bazează pe mecanisme de piață stabile și transparente, supravegheate de autoritățile de reglementare și operatorii comerciali.
Proiecția consumului de energie s-a făcut pornind de la necesitatea asigurării energiei necesară pentru:
susținerea programelor de dezvoltare a țării;
nevoia de a îmbunătăți eficiența energetică;
protecția mediului și utilizarea optimă a resurselor.
3.7 Modelul funcțional al gazelor naturale din România
România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală și a fost prima țară care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale. Piața gazelor naturale a atins dimensiuni record la începutul anilor ’80, în urma aplicării unor politici guvernamentale orientate către eliminarea dependenței de importuri.
Aplicarea acestor politici a dus la o exploatare masivă a resurselor interne, având ca rezultat declinul producției interne.
Piața gazelor din România are două componente:
Segmentul de piață concurențial, reprezentat prin:
– Contractele bilaterale încheiate între jucătorii din piață, la prețuri negociate.
În prezent, atât piața en-gross, cât și piața cu amănuntul funcționează aproape exclusiv pe baza contractelor încheiate între jucătorii din piața, la prețuri negociate.
În funcție de tipul de consumatori cărora le sunt furnizate gaze naturale, furnizorilor le sunt alocate anumite cantități de gaze naturale pentru care aceștia au posibilitatea de a încheia contracte de achiziție cu producătorii de gaze naturale, la prețuri negociate bilateral.
Deși în prezent există două platforme pentru tranzacționarea gazelor naturale, din cauza faptului că piața en-gross din România este o piață închisă, jucătorii din piață nu manifestă un interes ridicat pentru tranzacționarea gazelor naturale pe cele două platforme disponibile.
Contractele de import
Portofoliu de achiziții rămas este acoperit prin contractele de import.
Segmentul de piață reglementat, reprezentat prin:
– Furnizarea gazelor naturale la consumatorii finali, în regim reglementat
Alocarea gazelor naturale prin producția internă la prețuri reglementate furnizorilor care deservesc consumatorilor finali alimentați în regim reglementat.
Consumatorii finali cărora le sunt furnizate gaze naturale la prețuri reglementate, în baza contractelor cadru de furnizare aprobate de ANRE.
Activitățile care au caracter de monopol, respectiv serviciile de transport, distribuție și înmagazinare a gazelor naturale care sunt oferite la tarife reglementate.
-Integrarea gazelor naturale românești pe piața europeană
Strategia europeană de realizare a pieței unice, completată cu strategia României de interconectare a SNTGN cu sistemele țărilor vecine, a impus demararea unor proiecte de interconectare. În acest sens, cel mai important pas a fost realizat prin finalizarea proiectului privind asigurarea fluxului de gaze naturale în ambele sensuri de interconectare. Aceasta permite exporturile de gaze naturale și accesul la piețele europene de gaze naturale.
3.8 Compania Aggreko South-East în România
Compania Aggreko a intrat pe piața româneacă în anul 2012 având sediul în localitatea Tunari, județul Ilfov.
Analiza intrării pe o piață străină a fost realizată sub forma unui studiu de piață asupra companiilor românești și astfel s-a putut identifica cele trei categorii de avantaje după modelul OLI.
Avantajele de proprietate (O) sunt legate de deținerea sau capacitatea de obținere a unor active care nu sunt disponibile în condiții la fel de favorabile firmelor dintr-o altă țară. Sunt active unice pentru o firmă capabile să genereze venituri viitoare, care pot fi tangibile (personalul firmei, capital) sau intangibile (drept de proprietate, cunoștințe). Aceste avantaje pot fi generate intern prin diversificarea produsului și inovare sau pot fi achiziționate de alte firme .
Compania Aggreko deține licențe de produs și de tehnologie, cele mai cunoscute echipamente fiind generatoare QSK60G Cummins și QSK19G Cummins, fabricate personalizat în uzina Aggreko din Dumbarton, Scoția, Marea Britanie.
Faptul că deține o cultură organizațională superioară, compania a reușit să își desfășoare activitatea pe toate continentele.
Angajații companiei sunt bine pregătiți și instruiți în cele mai moderne centre din toată lumea, în peste 100 de locații din 28 de țări.
Aggreko folosește ca și tehnici de marketing, strategia B2B (business to business), această strategie a fost implementată la nivel global încercând totodată să localizeze o strategie de comunicare în funcție de potențialii clienți. Astfel, compania are două canale de promovare, unul fiind în mediul offline prin evenimente sponsorizate, publicitate în locații regionale și marketing colateral (broșuri, studii de caz etc) și unul în mediul online prin website-uri specializate și emailed marketing.
Cu privire la echipamentele Aggreko acestea au fost concepute pentru a satisface cele mai dure legislații din lume, lucru impus și de clienții care utilizează serviciile companiei. Pentru a obține aceste rezultate compania a desfășurat mai multe proiecte care au avut ca principal subiect protejarea mediului înconjurător.
În ultimele decenii compania deține o cunoștință vastă în domeniul biocombustibililor. Această experiență redă o relație de inovație, fiabilitate și performanță în folosirea echipamentelor proiectate ce folosesc combustibilii alternativi.
Datorită investițiilor în idei și produse noi, Aggreko este în prezent singurul operator care pune la dispoziția clientului o gamă largă de echipamente care pot funcționa pe tipul de combustibil ales de client (diesel, gaz, păcură).
Avantajele de localizare (L) sunt specifice diferitelor locații amplasate atât la nivelul țării gazdă cât și la nivelul țării de origine. Acestea pot fi disponibile tuturor firmelor (resurse, mediul legislativ) sau pot fi disponibile firmelor străine numai în combinație cu firmele locale ce dețin aceste avantaje (dreptul de exlusivitate, dreptul de proprietate, vadul sau monopolul comercial).
Firmele străine vin de regulă în completare cu forță financiară, tehnologie, management, pentru a fructifica acele avantaje deținute de firmele locale.
Grupul OMV Petrom a închiriat generatoarele Aggreko pentru a utiliza într-un mod cât mai eficient gazul asociat. În urma unor prospecțiuni din domeniul oil&gas care au indicat locații propice unor proiecte de genul Gas to Power și astfel site-urile au fost amplasate în sud și sud-estul României.
Datorită faptului că gazul nu este un combustibil foarte ieftin și nu este disponibil pe o scară largă, compania a venit cu ceva inovator și astfel au creat generatoarele care funcționează și pe păcură. Păcura este cunoscută drept unul dintre cei mai ieftini combustibili.
Costul factorilor depinde de zona în care este amplasat site-ul, de numărul generatoarelor amplasate si de numărul de angajați.
Intrarea pe o piață, nouă în dezvoltare nu i-a adus companiei niciun fel de impediment și nu a întâmpinat bariere sau diferențe culturale.
Avantajele de internalizare (I) sunt specifice firmelor care preferă să opereze pe propriile structuri structuri pentru costuri mai reduse.
Aggreko a evitat costurile de căutare a unor parteneri potriviți deoarece aceștia au un parteneriat solid cu grupul OMV Petrom în derulare de mulți ani.
Aggreko preferă să opereze în cadrul vechilor structuri pentru că e mai ieftin și mai avantajos. Compania și-a diversificat activitatea la nivel internațional creând generatoare de dimensiuni și putere diferită dar și sisteme de operare și răcire, proprii, pentru a maximiza beneficiile nete ale unor costuri de producție sau tranzacție mai mici datorate coordonării unitare a activităților și pentru a obține profit maxim în condițiile riscului prevăzut din avantajele O pe care le deține.
3.9 Aggreko – Parteneriatul cu Grupul OMV Petrom
Creșterea eficienței energetice este importantă atât în sectorul economic, privind investiții în echipamente și instalații cu un consum energetic scăzut, cât și în agricultură, în special prin promovarea folosirii biocombustibililor pentru lucrările agricole mecanice.
În acest context, creșterea eficienței energetice devine mai importantă mai ales că țintele care trebuie atinse în viitor se referă exclusiv la consumul de energie și emisii de CO2.
OMV Petrom este cea mai mare companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Marketing, Gaze Naturale și Energie.
Grupul explorează în România și Kazakhstan rezerve dovedite de petrol și gaze. Grupul Petrom este prezent prin intermediul unei rețele de circa 800 de stații operate sub două branduri, OMV și Petrom, în Republica Moldova, Serbia și Bulgaria.
Grupul și-a consolidat poziția pe piața petrolieră din sud-estul Europei în urma unui proces de modernizare și creșterea de anvergură, cu investiții de 10 miliarde de euro în ultimii noua ani.
În timpul procesului de extracție se obțin gaze asociate. Una dintre opțiuni este aceea de a utiliza un generator în scopul de a îmbunătății amprenta ecologică a acompaniei prin minimizarea emisiilor de gaze cu efect de seră și de a asigura o mai bună explorare a surselor de energie și de a deveni mai eficienții.
Echipamentele Aggreko sunt concepute pentru a satisface cele mai dure legislații din lume, lucru impus și de clienții care utilizează echipamentele companiei. Pentru a obține acest rezultat, compania a desfășurat mai multe proiecte care au avut ca principal subiect protejarea mediului înconjurător.
Abordarea proiectelor desfășurate pentru protejarea mediului înconjurător au avut ca subiect :
Eficiența energetică;
Combustibilii alternativi;
Aerul și calitatea solului;
Zgomotul.
Aggreko este cea mai potrivită companie pentru gestionarea eficienței energetice și asta datorită faptului că deține gama cea mai largă de generatoare special create pentru satisfacerea cererii și folosirea combustibilior într-o cantitate cât mai mică.
Aceste lucruri contribuie la asigurarea producției de petrol la creșterea eficienței energetice și la costuri reduse.
Gazul nu este nici pe departe cel mai ieftin combustibil, iar acesta nu este disponibil pe o scara largă, lucru ce a îndemnat compania sa vină cu ceva inovator și astfel au creat generatoarele care funcționează și pe păcură. Acest tip de combustibil este unul dintre cei mai ieftini, iar până în 2009 nu a existat nici un concurent.
Datorită investițiilor în idei și produse noi, Aggreko este în prezent singurul operator care pune la dispoziția clientului o gamă largă de echipamente care pot funcționa pe tipul de combustibil ales de client (diesel, gaz, păcură).
Pentru a utiliza gazul asociat în cel mai eficient mod, mai cu seamă în scopul obținerii de energie electrică, Grupul Omv Petrom a închiriat generatoare Aggreko.
În localitatea Vața din județul Argeș sunt amplasate 3 generatoare cu o capacitate de 1375 Kva, iar energia obținută alimenteză rețeaua națională.
Compania Aggreko a oferit această soluție la cheie și și-a asumat responsabilitatea pentru obținerea permisiunilor de realizarea construcțiilor, punerea în funcțiune a instalațiilor de gaz, a conexiunilor electrice și menținerea facilităților și serviciilor pe termen lung.
Soluția oferită de companie a inclus și monitorizare SCADA (Supervisory, Control and Data Aquizition), de echipament gaze și producția de energie electrică precum și de operare și executare lucrării și menținerea calității. Toate acestea s-au realizat în normele QHSE din domeniu.
Flexibilitatea companiei îmbinată cu serviciile de excepționale și capacitatea de a menține puterea site-ului în condiții extreme de la (-20 de grade până la +40) de grade a contribuit la realizarea cu succes a cooperării.
În operațiunile desfășurate în activitatea zilnică, compania Aggreko se confruntă cu multe riscuri și incertitudini.
Consiliul executiv a dezvoltat un proces formal de management al riscului pentru al atenua și gestiona; astfel au fost stabilite principalele riscuri și incertitudini care ar putea avea un efect negativ sau un impact puternic asupra angajaților, operațiunilor sau asupra venitului, profitului, fluxului de numerar și activelor.
Există o legătură între cererea de servicii la nivelul activității economice. Această legătură este evidentă în mediul de afaceri local. În local business, dacă PIB-ul este negativ, cererea pentru servicii și echipamente scade.
În concluzie, cu ajutorul companiei Aggreko South East Europe SRL, România poate reduce gazele cu efect de seră și să reducă o mare parte din resursele primare, fosile și minerale și astfel România nu va mai fi dependentă de importuri de energie.
Bibliografie Cap 3:
1. Mușatescu V., Leca A., Vlădescu A., Impactul investițiilor din domeniul energetic asupra creșterii economice, Ed. Economică, 2012;
2. *** Eficiența Energetică în România, proiect emis de Guvernul Romaniei, 2013
3.***Foaie de parcurs în domeniul energetic din România-previziuni pentru anul 2015 Guvernul României, 2013
4.*** Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020;
5.***Strategia energetică a României pentru perioada 2011-2020;
6. www.aggreko.com;
7. www.agir.ro;
8. www.fonduri-eu.ro;
9. www.omv.ro;
10.www.risco.ro.
Cap. 4. Concluzii și propuneri
Eficiența energetică constituie în prezent o condiție esențială a dezvoltării durabile la nivel mondial. Pentru România aceasta este o premisă a trecerii la economia dezvoltată de piață, precum și o cerință imperioasă privind creșterea independenței energetice a țării și reducerea poluării mediului. Cea mai importantă metodă de punere în aplicare a tehnologiilor noi, care conduc la mari economii de energie și la creșterea randamentelor energetice este implementarea proiectelor de investiții în sectoarele economice în care se înregistrează intensități energetice și pierderi de energie ridicată.
Perioada de mari provocări cu care se confruntă în prezent piața mondială a energiei trebuie să creeze o situație care să mobilizeze toți experții din domeniul energiei și mediului, precum și factorii de decizie economici și politici pentru identificarea celor mai bune soluții viabile și pentru promovarea numai a celor care vor fi acceptate public.
România dispune de o gamă largă, însă redusă de resurse de energie primară fosilă și minerale: petrol, gaze naturale, cărbune și uraniu, precum și de un potențial semnificativ de resurse regenerabile. România are în prezent o dependență mult mai mică de importurile de energie, decât alte state din Uniunea Europeană. În ciuda trendului descendent din ultimii ani care indică o reducere a consumului de energie cu 36,4%, precum și din cauza reducerii activității industriale, România rămâne o economie cu un consum intens de energie.
În afară de energia regenerabilă care este produsă în prezent, în principal de hidroenergie, lignitul este singura resursă internă de energie electrică estimat pentru următoarele 2-4 decenii. Gazul natural în mod progresiv este dependent de import.
Pentru a îndeplini obiectivul Europa 2020 pentru energie regenerabilă România va trebui să valorifice 50% din potențialul identificat de producere a energiei din surse regenerabile, lucru ce va implica un efort de investiții consistent. Cu toate acestea, comparativ cu prețurile curente ale energiei electrice, costurile aferente utilizării surselor regenerabile sunt în prezent mai mari decât cele pentru combustibilii fosili și energie nucleară.
Industria (inclusiv construcțiile și domeniul energetic) deține în continuare cea mai mare pondere a consumului de electricitate, urmată foarte aproape de gospodării.
Sectorul energetic reprezintă o bază a economiei naționale, pe care se sprijină întreaga dezvoltare a țării. În același timp, energia reprezintă o utilitate publică cu un puternic impact social.
Din aceste considerente, abordarea acestui sector important al economiei naționale a României, este făcută cu mecanisme specifice ca pentru o utilitate de interes public, care are nevoie de mai multe mecanisme competitive, în care prețul să se formeze printr-o competiție liberă între o diversitate de furnizori și clienți. În mod gradual, aceștia devin liberi să-și cumpere energia de care au nevoie, achiziție bazată pe mecanisme de piață stabile și transparente, supravegheate de autoritățile de reglementare și operatori comerciali.
Sistemul energetic românesc a cunoscut o evoluție datorită fluxurilor de investiții străine. S-a dovedit că investițiile străine directe au avut un impact pozitiv asupra societății prin dezvoltarea pe care au realizat-o și prin succesele înregistrate.
Se constată o slabă folosire a fondurilor structurale pentru eficiența energetică și inexistența unor firme de consultanță competente și chiar eludarea unor legi în vigoare.
În urma analizei SWOT, realizată în capitolul anterior se pot desprinde câteva concluzii cu privire la eficiența sectorului energetic din România.
România deține o tradiție îndelungată în industria energetică, beneficiind de experiență atât în industria de petrol și gaze, cât și în cea de producere a energiei electrice, deținând o gamă variată de resurse energetice, îndeosebi cărbune, dar și rezerve de petrol și gaze.
Climatul investițional al României reprezintă un mediu favorabil atât pentru investitorii străini, cât și pentru cei autohtoni, inclusiv în procesul de privatizare al diferitelor companii aflate în prezent în proprietatea statului. Datorită acestui lucru crește notorietatea în funcționarea pieței de capital și acesta permite testarea la bursă a companiilor energetice.
Se pot deduce și riscuri și vulnerabilități ale sectorului energetic care nu a fost tratat în mod corespunzător ca infrastructură strategică. Acest lucru a dus la deteriorarea ca infrastructură strategică a multor componente vitale ale sale precum producerea energiei, cogenerarea și încălzirea centralizată, eficiența energetică, energie rurală.
O mare amenințare și în același timp un punct slab este reprezentat de incapacitatea instituțiilor responsabile de a mobiliza investițiile necesare dezvoltării sectorului energetic în vederea adaptării acestuia din punct de vedere tehnic, economic și al impactului de mediu la condițiile anului 2020.
Se pot distinge și lipsa unor instrumente fiscale eficiente pentru susținerea unor programe de investiții în eficiență energetică.
În ciuda eforturilor făcute în domeniul producerii energiei, acest sector necesită în continuare cel mai mare efort investițional și reprezintă și pentru viitor cel mai important obiectiv în vederea dezvoltării, cu accent principal pe sectorul termo, având în vedere că echipamentele termo, bazate pe combustibilii fosili, reprezentând capacități de cel puțin 5000 de MW, sunt foarte vechi.
Se preconizează o adevărată revoluție în industrie prin introducerea motoarelor cu viteză variabilă, ce pot economisi, în funcție de specificul acționării între 3% până la 60% din consumul actual.
Pentru o gestionare cât mai buna a eficienței energetice, Aggreko este cea mai potrivită companie datorită faptului că aceasta deține o gamă largă de generatoare special creată pentru satisfacerea cererii și pentru economisirea combustibililor. Echipamentele Aggreko folosesc o tehnologie care micșorează zgomotul produs datorită designului complex, lucru ce a redat companiei posibilitatea de a alimenta evenimente majore cum ar fi jocuri olimpice, concerte sau concursuri de tenis și golf.
În România, compania Aggreko a realizat o investiție de 15 milioane de euro, investiție ce s-a dovedit a fi una din ce în ce mai profitabilă.
Aggreko nu doar închiriază generatoare, ci oferă un serviciu complet de generare a energiei de la început până la sfârșitul contractului.
Serviciile de generare a energiei includ: o evaluare a nevoii de energie, vizitarea și evaluarea șantierului, studii de inginerie, proiectare și fabricație, mobilizarea și livrarea echipamentului, pregătirea șantierului, instalarea și punerea în funcțiune a echipamentului, operare și întreținere, dezasamblare și curățarea șantierului.
Compania recunoaște că fiecare nevoie de energie este unică și oferă o soluție personalizată care să îndeplinească nevoile specifice fiecărui client.
Cumpărarea energiei de la generatoarele temporare de energie nu necesită investiții capitale.
O propunere pentru un sistem energetic mai eficient și la un preț mai redus este reprezentată de generatoarele Aggreko care pot opera în paralel cu rețeaua sau în mod izolat la toate tensiunile de utilități obținute de până la 115 kv și mai mult pentru o sarcină de 50 Hz sau 60 Hz, sugestie posibilă pentru abordarea diferențiată a tipurilor de clienți în funcție de nevoile acestora.
O sugestie pentru compania Aggreko ar fi cu privire la canalele de promovare. Canalele de expunere actuale sunt realizate în mare parte în mediul offline prin evenimente sponsorizate, publicitate în locații locale și marketing colateral. Pentru a avea însă un impact mai mare asupra populației și o creștere anumărului de clienți ar fi necesar și un spot publicitar televizat și de asemenea prezența la cât mai multe evenimente. Compania derulează o astfel de campanie pe postul de televiziune The Money Channel, într-o emisiune ce poarta denumirea de Minutul de energie.
O altă propunere pentru a crește notorietatea companiei ar putea fi o mobilizare mai bună a investitorilor și anume crearea unui lobby pentru o abordare unitară și eficace a stimulentelor în sectorul energetic.
Din prezent până în 2035, trebuie să se înlocuiască infrastructura și o parte din bunurile de capital din întreaga economie, inclusiv bunurile de larg consum dingospodăriile oamenilor. Este vorba despre investiții inițiale semnificative, dintre care multe își dovedesc rentabilitatea pe o perioadă lungă de timp. Sunt necesare eforturi anticipate de cercetare și inovare. Un cadru politic unificat care să sincronizeze toate instrumentele, de la politicile, de cercetare și de inovare, până la politicile de desfășurare, ar sprijini aceste eforturi.
Sunt necesare investiții masive în infrastructură. Trebuie să se pună în evidență costurile pe care le-ar antrena întârzierile, în special într-un orizont de timp îndepărtat, recunoscând că deciziile finale privind investițiile vor fi influențate de climatul economic și financiar general. Sectorul public ar putea avea rolul de a facilita investițiile în revoluția energetică. Incertitudinea actuală de pe piață conduce la creșterea costului capitalului pentru investițiile cu emisii reduse de carbon. Uniunea Europeană trebuie să acționeze în momentul actual și să înceapă imbunătățirea condițiilor de finanțare în sectorul energetic.
Ca și recomandare se impune un mod integrat de gândire în aplicarea noilor instrumente de sprijin în noua Directivă a Uniunii Europene, inclusiv din noua lege a energiei electrice și a gazelor naturale. Distorsiunile pieței trebuie înlăturate prin liberalizarea în întregime a acesteia, ceea ce va mări competitivitatea și va reduce prețul energiei, chiar dacă acest fapt reprezintă un semnal prost pentru eforturile de eficientizare a utilizării energiei.
Deși există cadrul legislativ european, instrumente financiare adecvate și Directiva ce leagă eficiența energetică de cogenerare de înaltă eficiență, mai sunt încă multe lucruri de făcut în viitorul apropiat al României.
Ca și concluzie finală programele de eficiență energetică trebuie să fie încurajate și introduse în politica energetică a țării, similar altor state din Uniunea Europeană.
O asemenea abordare ar fi o oportunitate pentru compania Aggreko de a-și extinde portofoliul de clienți și de a-și spori afacerile în România.
Bibliografie generală
Bonciu F. Investițiile Străine directe și noua ordine economica mondială, Ed.Universitară, anul 2009;
Hunger D., Thomas L., Strategic Management and Business Policy, 10th edition, Ed.Pearson, 2006;
Mazilu A., Transnaționalele și competitivitatea, O perspectivă Est-Europeană, Ed Economica, 1999;
Munteanu C. Noi direcții de politică industrială și modificările structurale necesare, București, Ed. Economică, 2012
Mușatescu V., Leca A., Vlădescu A., Impactul investițiilor din domeniul energetic asupra creșterii economice, Ed Economică, 2012;
***Eficiența Energetică în România, proiect emis de Guvernul Romaniei, 2013;
***Foaie de parcurs în domeniul energetic din România-previziuni pentru anul 2015 Guvernul României, 2013;
***Investițiile Străine Directe în România în anul 2013;
*** România-Strategia Națională pentru competitivitate 2014-2020;
*** Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020;
***Strategia energetică a României pentru perioada 2011-2020;
***Studiul privind investițiile străine directe în România 2012;
www.aggreko.com
www.agir.ro
www.bnr.ro
www.fin.ase.ro
www.fonduri-eu.ro
www.fundinguniverse.com
www.investis.com
www.minind.ro
www.omv.ro
www.risco.ro
www.unitech.ro
Bibliografie generală
Bonciu F. Investițiile Străine directe și noua ordine economica mondială, Ed.Universitară, anul 2009;
Hunger D., Thomas L., Strategic Management and Business Policy, 10th edition, Ed.Pearson, 2006;
Mazilu A., Transnaționalele și competitivitatea, O perspectivă Est-Europeană, Ed Economica, 1999;
Munteanu C. Noi direcții de politică industrială și modificările structurale necesare, București, Ed. Economică, 2012
Mușatescu V., Leca A., Vlădescu A., Impactul investițiilor din domeniul energetic asupra creșterii economice, Ed Economică, 2012;
***Eficiența Energetică în România, proiect emis de Guvernul Romaniei, 2013;
***Foaie de parcurs în domeniul energetic din România-previziuni pentru anul 2015 Guvernul României, 2013;
***Investițiile Străine Directe în România în anul 2013;
*** România-Strategia Națională pentru competitivitate 2014-2020;
*** Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020;
***Strategia energetică a României pentru perioada 2011-2020;
***Studiul privind investițiile străine directe în România 2012;
www.aggreko.com
www.agir.ro
www.bnr.ro
www.fin.ase.ro
www.fonduri-eu.ro
www.fundinguniverse.com
www.investis.com
www.minind.ro
www.omv.ro
www.risco.ro
www.unitech.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investitii Straine Directe In Domeniul Energetic Studiu de Caz Aggreko South East Srl (ID: 141668)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.