Investitii Si Surse DE Finantare

Aspecte generale privind sursele de finantare a investitiilor

In realizarea unui proiect de investitii, un rol important il are rezolvarea anumitor probleme, intre care:

Asigurarea resurselor financiare

Alegerea izvoarelor de finantare in conditiile asigurarii unui cost cat mai redus al capitalurilor ce se vor folosi pentru realizarea investitiilor

Recuperarea fondurilor investite si reducerea duratei acestei recuperari

Rambursarea creditelor si plata dobanzii la termen

Asigurarea unei rentabilitati cat mai mari de pe urma lucrarilor de investitii

Atragerea capitalului si alocarea acestuia in diferite obiective de investitii reprezinta o problema fundamentala .

Alocarea fondurilor in diverse variante de investitii se face pe baza eficientei obiectivelor; in mod asemanator obtinerea fondurilor trebuie sa tina seama de eficienta, adica de cheltuielile comparative si riscurile pe care le implica diverse izvoare ale acestora.

Avand in vedere costul, de regula ridicat al investitiilor, o problema de prim ordin care se ridica este gasirea si alegerea surselor necesare pentru finantare, precum si evaluarea rentabilitatii acestora, comparand costurile de finantare cu rezultatele financiare previzibile.

Procedura de alegere a investitiei presupune insa, pe langa evaluarea si compararea rentabilitatii proiectelor avute in vedere, in contextul strategiei generale a intreprinderii, si greutatile in obtinerea surselor de finantare. Daca selectia proiectelor de investitii se face in functie de criterii financiare, trebuie sa se tina cont, totodata, si de prioritatile dictate de politica intreprinderii in cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. Evident ca fiecare proiect se adopta pe baza unui studiu comercial, tehnic si financiar care sa justifice oportunitatea investitiei.

Finantarea pe termen lung a intreprinderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter permanent sau pentru peioade mari de timp, operatiune care se poate realiza in diverse forme, functie de conditiile concrete ale intreprinderii si ale pietei financiare. Caile de finantare pe termen lung sunt in stransa legatura cu caile de investire, formand impreuna cu acestea politica financiara a intreprinderii, respectiv gestiunea pe termen lung.

Intr-o economie de piata, sursele principale de finantare a investitiilor sunt:

Fonduri proprii

Fonduri imprumutate ( pe termen lung si mediu)

Privite din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor, sursele de finantare pe termen lung pot fi grupate astfel:

Finantari interne ( autofinantarea )

Finantari externe (cresteri de capital, imprumuturi diverse)

In acoperirea financiara a investitiilor, intreprinderile trebuie sa-si mobilizeze mai intai fondurile proprii ce se degaja din autofinantare si apoi sa apeleze la resurse externe, spre a obtine un cost cat mai redus al capitalului. Trecerea la economia de piata, conectarea economiei romanesti la cea mondiala, cresterea nivelului ei de competitivitate, impune inlocuirea si formarea in acest scop a unor resurse financiare corespunzatoare.

In etapa actuala, la noi in tara, este necesara stimularea agentilor economici in efectuarea de investitii, ceea ce se poate obtine, intre altele, prin scutirea sau reducerea impozitului asupra beneficiului alocat in acest scop, iar creditul bancar ca principala sursa imprumutata trebuie sa devina o parghie veritabila de sustinere a dezvoltarii. Creditele trebuie sa fie acordate numai pentru proiecte cu eficienta ridicata, spre a se crea conditii optime de rambursare si dezvoltare. Acordarea de credite bancare este necesar sa fie conditionata de participarea intreprinderii cu fonduri proprii la finantarea investitiilor (intr-o anumita proportie).

Tot in aceasta perioada se impune ca statul prin bugetul sau sa intervina intr-o masura mai mare in finantarea investitiilor concomitent cu procurarea de fonduri prin emisiunea de actiuni si obligatiuni.

Toate resursele de finantare a investitiilor se reflecta intr-o sectiune de previziune financiara denumita “fondul de dezvoltare “si care nu este altceva decat un buget de finantare a investitiilor sau un plan anual de finantare a acestora.

SURSELE PRINCIPALE DE FINANTARE ALE INVESTITIILOR

2. Surse proprii de finantare ale investitiilor, consecinta a autofinantarii

Finantarea pe termen lung a intreprinderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter permanent sau pentru perioade mai mari de timp, operatie care se poate realiza in diverse forme, functie de conditiile concrete ale intreprinderii si ale pietei financiare. Caile de finantare pe termen lung sunt in stransa legatura cu caile de investire, formand impreuna cu acestea politica financiara a intreprinderii, respectiv gestiunea pe termen lung.

Autofinantarea este cel mai raspandit principiu de finantare si presupune ca intreprinderea isi asigura dezvoltarea cu forte proprii, folosind drept surse de finantare o parte a profitului obtinut din exercitiul anterior si fondul de amortizare, acoperind atat nevoile de inlocuire a activelor imobilizate, cat si cresterea activului economic. In cadrul surselor proprii, care formeaza fondul de dezvoltare, se include:

Profitul

Fondul de amortizare

Sume din lichidarea si vanzarea activelor fixe

Alte resurse proprii

Locul insemnat pe care il ocupa autofinantarea printre celelalte cai de finantare decurge din faptul ca creeaza avantaje atat pentru actionari cat si pentru societatea comerciala ca persoana juridica.

Actionarii sunt avantajati deoarece, capitalizand o parte a profitului, creste valoarea bursiera a intreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, creste avutia lor. In afara de aceasta, profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit sau se aplica reduceri substantiale de impozit, ceea ce creaza posibilitati mai mari de reinvestire.

Intreprinderea, ca persoana juridica, este avantajata deoarece nu mai este nevoita sa apeleze nici la actionari, nici la piata financiara pentru a obtine fondurile de care are nevoie pentru dezvoltare. Totodata creste autonomia financiara a intreprinderii fata de banci.

Politica de autofinantare a unei intreprinderi este sinteza cailor de productie, comerciale si financiare, care orienteaza activitatea sa. Fluxul resurselor de autofinantare rezulta din performantele economice si financiare, fiind grupate insa in functie de posibilitatile repartizarii beneficiilor, amortizarii si de politica de indatorare. Previziunile de finantare interna joaca un rol principal in politica financiara a intreprinderii.

Desi autofinantarea este o politica financiara sanatoasa si de dorit, nu este oportun sa se exagereze in aceasta directie pentru ca intreprinderea sa nu fie rupta de piata financiara si pentru o mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-si integral nevoile de crestere economica din surse interne, se poate usor scapa din vedere costul capitalului propriu comparativ cu cel imprumutat, creandu-se aparenta inselatoare ca primul ar fi oarecum gratuit. Realitatea economica si financiara arata insa ca, indiferent de provenienta, costul capitalului se egalizeaza, in multe cazuri costul capitalului propriu fiind chiar mai ridicat decat al celui imprumutat.

Orice politica de autofinantare trebuie analizata in functie de rentabilitatea pe care o degaja profitul reinvestit. Daca rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinantare este egala cu rentabilitatea reclamata de actionari, politica de autofinantare este neutra pentru intreprindere. Numai atunci cand rentabilitatea investirilor acoperite din autofinantare este mai mare decat remuneratia ceruta de actionari, autofinantarea are un efect pozitiv pentru intreprindere in sensul ca creste valoarea financiara a acesteia. Astfel autofinantarea contribuie la cresterea mijloacelor financiare ale intreprinderii dar nu permite cresterea beneficiilor pentru reinvestire decat daca creste rata rentabilitatii noilor proiecte peste pretentiile de remuneratie ale actionarilor.

In principiu, costul autofinantarii este egal cu costul fondurilor proprii externe in sensul ca actionarii asteapta aceeasi rentabilitate de la beneficiile reinvestite, ca si de la aporturile de numerar realizate de ei cu prilejul cresterilor de capital. Cu alte cuvinte autofinantarea apare, ca si fondurile proprii externe, un mijloc de finantare costisitor. Faptul ca societatea dispune liber de sumele obtinute prin autofinantare, ca nu varsa remuneratia catre actionari (fluxuri financiare negative ) nu inseamna ca sumele respective sunt gratuite.

In ceea ce priveste capacitatea de autofinantare trebuie subliniat ca acesta este mai mare decat autofinantarea efectiva. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiunilor de incasari si plati efectuate de intreprindere, intr-o perioada de timp, avand in vedere si incidenta fiscala. Nu totalitatea capacitatii de autofinantare ramane la dispozitia intreprinderii pentru nevoi de finantare interna, ci mai putin beneficiile distribuite actionarilor sub forma de dividende si participatii la beneficii ale salariatilor.

3. Surse de finantare externa a investitiilor

Finantarile externe pot fi realizate:

Sub forma directa, prin care agentii economici cu necesitati de finantare se imprumuta pe piata finaciara direct de la cei care au lichiditati de plasat.

Sub forma indirecta, cand intre detinatorii de lichiditati si cei cu necesitati de finantare apar intermediari financiari sub forma bancilor si altor institutii financiare nebancare.

A. IMPRUMUTUL OBLIGATAR

Apelul la imprumutul obligatar sau economiile publice este un contract de credit incheiat intre o masa de creditori si un singur debitor, o modalitate de procurare de resurse financiare pe termen lung si intr-un cuantum ridicat, necesare asigurarii cresterii economice si respectarii unor obligatii de plati asumate.

Imprumutul obligatar poate fi :

Imprumut obligatar privat

Imprumut obilgatar public

In cazul imprumuturilor obligatare private acestea se pot emite fie individual, de catre societati comerciale puternice, fie grupat. Aceasta din urma varianta poate avea loc prin asocierea mai multor agenti economici care sa garanteze solidar imprumutul sau prin intermediul unor institutii sau organisme de plasament colectiv, constituite ca societati anonime, care repartizeaza fondurile receptionate sub forma de credite intreprinderilor aderente cu nevoi de finantare.

Obilgatiunile sunt similare cu imprumuturile pe termen, dar o emisiume de obligatiuni presupune in general publicitate, oferta catre public si vanzarea propriu zisa catre diferiti investitori. Intr-adevar, cand o firma face o emisiune de obligatiuni, mai multi investitori individuali si institutionali pot cumpara aceste obligatiuni, in timp ce in cazul unui imprumut la termen exista, in general, o singura institutie care acorda imprumutul.

Obligatiunile sunt de mai multe tipuri cele mai importante fiind urmatoarele:

Obligatiuni ipotecare. Printr-o obilgatiune ipotecara (“mortgage bond”), compania gajeaza anumite proprietati desemnte ca garantie pentru obilgatiune.Gajul este o conditie a imprumutului. In cazul in care compania nu plateste imprumutul, detinatorii acestor obligatiuni pot sechestra si vinde proprietatile pentru a-si satisface drepturile. Toate obligatiunile ipotecare fac obiectul unui contract de emisiune (“indenture”), care este un document oficial care prezinta in detaliu, atat drepturile detinatorilor de obligatiuni, cat si ale companiei.

Obligatiuni generale. O obligatiune generala (“debenture”) este o obligatiune negarantata, ce nu ofera nici un drept de gaj asupra vreunei proprietati ca garantie pentru nerespectarea obligatiilor. De aceea, detinatorii obligatiunilor negarantate sunt creditori generali, al caror drept este asigurat de proprietatile care nu au fost gajate. In esenta, obligatiunile generale se bazeaza numai pe capacitatea activelor companiei de a genera profituri. Avantajtipuri cele mai importante fiind urmatoarele:

Obligatiuni ipotecare. Printr-o obilgatiune ipotecara (“mortgage bond”), compania gajeaza anumite proprietati desemnte ca garantie pentru obilgatiune.Gajul este o conditie a imprumutului. In cazul in care compania nu plateste imprumutul, detinatorii acestor obligatiuni pot sechestra si vinde proprietatile pentru a-si satisface drepturile. Toate obligatiunile ipotecare fac obiectul unui contract de emisiune (“indenture”), care este un document oficial care prezinta in detaliu, atat drepturile detinatorilor de obligatiuni, cat si ale companiei.

Obligatiuni generale. O obligatiune generala (“debenture”) este o obligatiune negarantata, ce nu ofera nici un drept de gaj asupra vreunei proprietati ca garantie pentru nerespectarea obligatiilor. De aceea, detinatorii obligatiunilor negarantate sunt creditori generali, al caror drept este asigurat de proprietatile care nu au fost gajate. In esenta, obligatiunile generale se bazeaza numai pe capacitatea activelor companiei de a genera profituri. Avantajul oferit de obligatiunile generale din punct de vedere al emitentului este ca nu sunt implicate proprietati care sunt disponibile pentru finantari ulterioare.

Obligatiuni negarantate subordonate. Termenul de subordonat inseamna inferior. In caz de faliment, datoriile subordonate au drepturi asupra activelor numai in urma datoriilor primare. Obligatiunile negarantate subordonate (“subordinated debentures”) pot fi subordonate fie unor datorii pe termen scurt specifice, ( de regula, imprumuturi bancare), fie tuturor celorlalte datorii. In caz de lichidare sau reorganizare, detinatorii de obligatiuni negarantate subordonate nu pot fi platiti inainte ca datoriile primare denumite in contractul de emisiune, sa fie platite in totalitate.

Obligatiuni amortizate in serie. In cazul unei obligatiuni obisnuite, plata principala este in mod normal, scadenta la data maturitatii obligatiunii. Totusi, intr-o emisiune de obligatiuni amortizate in serie, cate o parte din valoarea imprumutului devine scadenta si este rambursata in fiecare an. Obligatiunile platite sunt identificate printr-o loterie si investitorul nu stie dinainte ca obligatiunile sale vor fi platite. Astfel, emisiunea de obligatiuni este echivalenta cu un numar de emisiuni separate de obligatiuni fiecare cu o maturitate diferita, dar emise toate in acelasi timp.

Obligatiuni de venit (“income bonds”). Rezultate, de regula, in urma reorganizarilor, obligatiunile de venit platesc dobanda numai daca profitul net este suficient pentru a indeplini aceasta obligatie. Deoarece plata dobanzii se face din profituri si nu are o valoare fixa, aceasta plata este tratata ca o plata de dividende si nu este deductibila din impozitul pe profit. Pentru a fi considerata obligatiune de venit, o astfel de obligatiune nu trebuie sa aiba nici un element fix in plata dobanzii.

Obligatiuni retractabile (“retractable bonds”). O astfel de obligatiune ofera detinatorului posibilitatea de a vinde obligatiunea emitentului la valoare nominala la o data specificata inainte de maturitate. In mod normal, caracteristica de retractare exista la datoriile pe termen lung si este identificata in contractul obilgatiunii. Aceasta caracteristica de retractare este in avantajul detinatorilor obligatiunii daca ratele dobazilor sunt mai mari decat rata cuponului in perioada electorala. Valoarea optiunii de retractare, si deci ecomomia companiei la cheltuielile cu dobanda, depinde de volatilitatea estimata a ratelor dobanzilor. Optiunea de retractare este unul din “clopotei” inclusi intr-o emisiune de obligatiuni ca” indulcitori” pentru investitorii in obligatiuni.

Obligatiuni extensibile (“extensible bonds”). O obligatiune extensibila este o obligatiune pe termen scurt care ofera detinatorului optiunea de a schimba in datorii pe termen lung cu o valoare similara pana la o data specificata, rata dobanzii fiind determinata la data emisiunii originale. Rata dobanzii noii datorii este egala sau cel putin mai mare decat rata dobanzii emisiunii originale. Emisiunea originala are, de regula, o maturitate de 5 ani si noile datorii emise sunt pe termen mai lung, de regula 10 ani. Ca si optiunea de retractare, aceasta optiune poate avea o valoare pentru detinatorul de obligatiuni: astfel, randamentul unei obligatiuni extensibile trebuie sa fie mai mic decat al unei obligatiuni similare fara optiunea de extensibilitate.

Obligatiuni internationale. Sunt de doua feluri:

Obligatiuni straine (“foreign bonds”) este o emisiune catre investitorii unei tari straine, in moneda tarii respective.

Euroobligatiunile care sunt caracterizate intr- o alta moneda decat a tarii in care sunt vandute. Pentru companiile care emit euroobligatiuni, o caracteristica importanta a acestui proces este nivelul de transparenta mult mai mic decat pentru obligatiunile emise intern; aceasta ofera companiilor un acces mai rapid la pietele de capital si costuri de tranzitie reduse datorita cerintelor reduse, ale organismelor de reglementare.

B. IMPRUMUTURI DE LA INSTITUTII PUBLICE SPECIALIZATE

(BIRD – BERD)

Resursele financiare interne ale tarii sunt insuficiente in raport cu nevoile mari de investitii fapt pentru care pentru nevoile de redresare si retehnologizare a economiei se apeleaza si la imprumuturi externe si investitii directe de capital strain.

Creditele externe sunt de mai multe categorii, si anume: credite guvernamentale, in spatele carora se afla statul, chiar daca mijlocul prin care se acorda sunt bancile, credite bancare unde riscul este exclusiv al bancilor, credite acordate de institutii internationale, precum Fondul Monetar International, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Creditul international imbraca o diversitate de structura atat in ceea ce priveste participantii care actioneaza sub forma de debitori sau creditori externi, cat si in ceea ce priveste multitudinea de obiecte de credit, a categoriilor de credit, a tehnicilor de realizare a operatiunilor, a costului creditului, a mecanismul de asigurare si de garantare a creditului.

Finantarea investitiilor prin credite BERD

1.1. BERD – scurt istoric, functii

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) este o institutie financiara internationala cu sediul la Londra.

Scopul acestei institutii bancare este acela de a imbina rolul de organism financiar cu cel al activitatii unei banci de afaceri care isi propune sa supervizeze privatizarile, fuzionarile si achizitiile in toate tarile Europei Centrale si de Est. BERD are in vedere sprijinirea unor obiective publice destinate dezvoltarii, precum si extinderea sectorului privat; de asemenea, incurajarea tarilor occidentale de a investi in Europa de Est.

Imprumuturile acordate vor fi repartizate in proportie de 40% pentru sectorul public si 60% pentru sectorul privat.

Obiectivul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare este de a promova tranzitia la economia de piata in tarile care anterior erau planificate centralizat si de a sustine dezvoltarea sectorului privat in cadrul acestei transformari.

Ca si in cazul bancilor regionale de dezvoltare, rolul principal al BERD este de a finanta proiecte. Unul din aspectele indelung discutate a fost implicarea bancii exclusiv in finantarea sectorului privat, dupa modelul CFI ( parere impartasita de Anglia si SUA ) sau implicarea ei si in sustinerea proiectelor de infrastructura guvernamentala. Facand un compromis, Acordul de Constituire al BERD contine o clauza, prin care imprumuturile acordate de banca sectorului public nu trebuie sa depaseasca 40% din totalul imprumuturilor. Pentru a satisface obiectiile Statelor Unite, imprumuturile catre guverne sunt explicit limitate. Ele sunt acordate pentru “orice intreprindere de stat care opereza competitiv si participativ in cadrul economiei de piata si oricarei intreprinderi de stat pentru a-i facilita tranzitia spre controlul si proprietatea privata”. In acest fel banca are un mandat ferm in ceea ce priveste sectorul privat.

1.2.Operatiuni BERD in Romania

BERD finanteaza proiecte pentru care in Romania inca nu sunt disponibile alte surse comerciale de finantare utilizand o serie larga de produse financiare. Acestea includ: imprumuturi si/sau participare directa de capital, precum si alte forme de cvasi-capital sau imprumuturi subordonate, depinzand de nevoile clientului. In functie de dimensiunea proiectului de investitie, Banca va putea oferi:

capital social

si/sau direct sau indirect prin intermediari financiari.

imprumuturi

1.2.1.Finantarea directa prin BERD

Ca principiu, participarea maxima a Bancii se ridica la 35% din costul total al unui proiect de investitie si trebuie sa reprezinte cel putin 5 milioane ECU. Costul total al unui proiect de investitii poate include costul actiunilor, o crestere de capital, capital circulant, modernizare/crestere a productiei, distributiei, marketingului si sistemelor de management precum si valoarea activelor existente ale companiei locale (in cazul unei societati mixte sau preluare) sau valoarea terenurilor, cladirilor, echipamentelor, forta de munca, etc.

Alegerea variantei de finantare prin imprumut sau capital social este determinata pe baza unor principii comerciale solide si difera de la caz la caz. In orice caz, un angajament financiar solid din partea sponsorului este solicitat de la bun inceput. Pentru proiecte mai mici de 5 milioane ECU BERD indruma sponsorul catre intermediarii financiari.

Instrumentele de finantare directa sunt:

imprumuturile

capitalul social

facilitatile comerciale.

a) Imprumuturile

Banca acorda imprumuturi in valuta, pe criterii comerciale, clientilor din sectorul privat. Rambursarea se face in valuta, cu o dobanda fixa sau variabila exprimata ca o marja peste LIBOR.

Imprumuturile se ramburseaza in mod normal intre 5 si 7 ani incepand dupa o perioada de gratie care dureaza de la 1 la 2 ani.Termenii sunt negociabili.

Imprumuturile se acorda pe baza capacitatii proiectului de a genera fluxuri de numerar si pe baza abilitatii clientului de a efectua plata dupa o anumita perioada agreata.

Majoritatea imprumuturilor sunt garantate cu un set din activele si/sau creantele clientului. Conditionalitati specifice pot fi cerute in anumite cazuri. Cheltuielile administrative ale BERD precum si cheltuielile neprevazute aparute pe durata proiectului sunt suportate deasemnea de catre sponsor. Acolo unde este posibil, BERD cauta oportunitati de co-finantare a proiectului cu alti investitori in scopul cresterii sumei totale a imprumutului si a calitatii finantarii disponibila catre sponsori.

b) Capital social

Investitiile minoritare de capital social sunt facute sub diferite forme incluzand subscrierea de actiuni ordinare sau preferentiale. De asemenea, se poate opta pentru investitii de cvasi-capital, cum ar fi imprumuturile subordonate, obligatiunile sau subscrierea emisiunii de actiuni de catre o companie pe pietele de capital locale sau internationale. Investitiile de capital social sunt facute pentru a sprijini proiectul in stadiile sale initiale si de aceea planul de finantare trebuie sa indice clar cum si unde va fi vanduta in viitor participarea Bancii (strategie de iesire).

Banca nu urmareste sa preia controlul sau sa-si asume responsibilitatea manageriala pentru companiile respective. Termenii si conditiile de participare la capitalul social depind de riscurile si de profiturile viitoare ale proiectului.

c) Facilitati comerciale

Banca include bancile locale in diferite Programe pentru Facilitati Comerciale, pentru a le ajuta sa-si formeze o reputatie solida si pentru a le face mai usor acceptate pe piata financiara de comert international. In cadrul acestor programe, BERD emite garantii partiale de plata, pentru a sustine tranzactiile bazate pe scrisori de credit emise de bancile locale.

1.2.2. Finantarea indirecta prin BERD sau finantarea cu ajutorul IF

BERD acorda linii de credit bancilor locale si participa la capitalul social al fondurilor de risc, pentru a asigura finantarea IMM (Intreprinderi Mici si Mijlocii), care sunt prea mici pentru a fi finantate direct de catre BERD. Aceste banci si fonduri, numite Intermediari Financiari (IF) iau decizii independente de acordare a unor imprumuturi/investitii, decizii supuse insa anumitor cerinte care reflecta politica de investitii a BERD.

IF sunt alesi pe baza calitatii managementului lor, a conditiilor si performantei financiare si a concordantei planului lor de afaceri cu obiectivele operationale ale BERD.

a) Linii de credit

Liniile de credit sunt acordate in valuta forte bancilor locale care au demonstrat ca au capacitatea de a acorda clientilor lor imprumuturi performante, in valuta si pe termen mediu. Liniile de credit sunt structurate astfel incat sa faciliteze o crestere a numarului imprumuturilor pe termen lung, care sunt mai potrivite planurilor de investitii ale clientilor lor privati.

IF isi stabilesc propriile criterii de acordare a imprumuturilor, dar cateva criterii principale de finantare a unui proiect si caracteristici ale subimprumuturilor sunt:

Sponsorul (sponsorii) proiectului are (au) antecedente dovedite in domeniul respectiv;

Proiectul este semnificativ finantat prin capital social, de obicei 35%;

Proiectul demonstreaza capacitatea de a genera valuta forte;

Sume: 100.000-5 mil. $;

Termen: un an sau doi- perioada de gratie si cinci ani pentru rambursare;

Rata: LIBOR+ marja ;

IF solicita studiu de fezabilitate de tip propriu.

b) Fonduri de capital

BERD participa la crearea unor fonduri locale de capital, conduse de manageri de fond experimentati, pentru a mari disponibilitatea de capital pentru IMM-urile locale, societati mixte si alte companii. Acest capital poate fi folosit pentru restructurarea si dezvoltarea operatiunilor companiilor respective.

II. Finantarea investitiilor prin credite BIRD

2.1. BIRD – scurt istoric, formarea si utilizarea resurselor

Banca Mondiala este un sistem bancar format, in principal, din Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) infiintata in 1945 cu sediul la Washigton si doua filiale ale acesteia, si anume, Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (AID), infiintata in 1960, si Corporatia Financiara Internationala (CIF), care a inceput sa functioneze in 1956.

BIRD este un organism interstatal care are o functie complementara cu FMI. Face parte din sistemul ONU avand rol proeminent in activitatea de finantare si de promovare a dezvoltarii economice a tarilor membre.

BIRD sprijina statele membre in curs de dezvoltare prin acordarea de imprumuturi pe termen lung pentru realizarea investitiilor, precum si pentru garantarea de imprumuturi obtinute de acestea pe piata financiara. De asemenea, BIRD se ocupa de coordonarea ajutorului international pentru dezvoltare oferit de unele tari dezvoltate pentru unele tari in curs de dezvoltare.

Avantajele principale puse la dispozitia tarilor membre sunt:

Contractarea de imprumuturi pentru investitii in vederea realizarii unor proiecte economice necesare tarii respective. Solicitantul trebuie sa prezinte garantii a caror marime depinde de proportiile obiectivului economic si de posibilitatile economiei respective de a suporta sarcina financiara. Nivelul imprumuturilor nu depinde de cota de participare la capitalul social ca la FMI. Toate imprumuturile la BIRD se acorda in valuta convertibila pe termen lung maximum 20 ani.

Participarea la licitatiile internationale organizate de BIRD pentru adjudecarea lucrarilor finantate de aceasta. O tara membra poate prelua prin licitatie, lucrarile dintr-o alta tara membra, cu sprijinul bancii.

Banca Mondiala agreeaza in principal documentatiile ce privesc creditele de productie, pentru finantarea exportului, pentru finantarea investitiilor in general in tarile in curs de dezvoltare.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca beneficiarii de credite pentru finantare sunt:

Tarile membre trebuie sa adere in prealabil la FMI si sa participe la capitalul social al bancii prin varsamintele stabilite. Ele trebuie sa furnizeze informatii de orice fel privind situatia economica si financiara a tarii respective necesare pentru stabilirea politicii de imprumuturi fata de aceasta.

Beneficiarii de credite pot fi agenti guvernamentali, societati comerciale cu capital privat, precum si societati comerciale care sunt in curs de privatizare si a caror conducere are un plan viabil de privatizare.

Formarea si utilizarea resurselor BIRD

Capitalul social al BIRD este format prin subscrierea tarilor membre. Partea de capital subscris de fiecare tara este stabilita in corelatie cu participarea financiara a acesteia la FMI.

Fondurile BIRD se consituie din cota de 10% din capitalul subscris (1% in aur si 9% in moneda nationala). Restul de 90% se varsa numai in cazuri exceptionale.

Principala destinatie a fondurilor o constituie acordarea de imprumuturi pe termen lung (15-20 ani) pentru realizarea proiectelor de investitii. Acordarea acestor imprumuturi se face cu respectarea unor conditii riguroase privind utilizarea si garantarea lor. Efecturea imprumuturilor se concretizeaza prin achitarea directa a sumelor datorate furnizorilor pentru realizarea proiectelor de investitii si, uneori, prin remiterea unei transe direct beneficiarului.

Beneficiarii de imprumuturi au fost, in cea mai mare parte, tarile in curs de dezvoltare pentru investitii in sectoarele: agricultura, energie, industrie, transporturi si telecomunicatii, servicii sociale.

BIRD mai acorda imprumuturi pe baza unor programe de dezvoltare pe termen mediu si lung. Aceasta forma de finantare este conditionata de elaborarea de catre tara solicitatoare a unui program de dezvoltare si de luarea unor masuri economice si financiare care sa constituie un suport satisfacator pentru dimensiunea asistentei. In ultimul timp asistenta pe baza de program se acorda si pentru ajustari structurale necesare in urma unor transformari sociale.

2.2. Imprumuturi BIRD primite de Romania pentru finantarea “ Proiectului

de dezvoltare industriala”.

Prin Acordul de imprumut intrat in vigoare la 19.07.1995, BIRD a acordat ROMANIEI un imprumut in valoare de 175.000.000 USD pentru finantarea “Proiectului de Dezvoltare Industriala”, agent al Ministerului Finantelor devenind EXIMBANK.

Proiectul este structurat pe doua componente :

Credite pe termen scurt pentru finantarea importurilor de completare (importuri de materii prime, materiale destinate productiei de export ), carora le-au fost repartizate 75 milioane USD

Credite pe termen mediu si lung, pentru finantarea proiectelor de investitii destinate retehnologizarii, extinderii sau crearii unui sector de lucru destinat exportului, carora le-au fost alocate initial 102 milioane USD. Ulterior, datorita interesului sensibil mai mare acordat componentei de investitii in detrimentul celeilalte, s-a realocat o parte din resursele importurilor de completare catre cele de investitii. In prezent, aproximativ 43 milioane USD sunt angajati de catre bancile prin care se deruleaza imprumutul.

Finantarea proiectelor de investitii din imprumutul BIRD se poate realiza prin credite pe termen mediu si lung, acordate societatilor comerciale din sectorul industrial, in vederea achizitionarii de bunuri si servicii pentru modernizarea si dezvoltarea activitatii societatilor.

Pot beneficia de acest tip de finantare societatile comerciale care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

Conditii de eligibilitate a societatilor comerciale:

este infiintata legal, in conformitate cu Legea nr. 31/1991 a Romaniei

este o societate din sectorul privat sau cu majoritate de stocuri de voturi in proprietate privata, sau aflata in proces de privatizare

are un program de restructurare si un plan de afaceri destinat asigurarii succesului financiar si de afaceri pe termen lung

prezinta credibilitate si are o structura financiara satisfacatoare pentru realizarea efcienta a activitatilor sale, inclusiv a proiectului de investitii pentru care este solicitata finantarea (desfasoara activitate de cel putin 3 ani)

Conditii de eligibilitate a proiectului de investitii:

este fezabil din punct de vedere tehnic si viabil din punct de vedere economic, financiar si comercial

are o rata de rentabilitate financiara si economica de cel putin 15%

este proiectat in conformitate cu standardele de sanatate, siguranta si mediu prevazute de reglementarile in vigoare din Romania

din punct de vedere al aspectelor privind mediul inconjurator este aprobat de catre autoritatile romanesti competente.

Principale caracteristici ale imprumuturilor pentru finantarea proiectelor de investitii

Valoarea maxima a imprumutului: 8.000.000.USD

Durata imprumutului: 3-16 ani

Perioada de gratie: 1-5 an

Moneda imprumutata: USD

Rata de dobanda: dobanda LIBOR la 6 luni + marja BIRD +0,5%(marja EXIMBANK)+ marja bancii comerciale prin care se deruleaza creditul

Obiectul finantarii

100% din cheltuielile externe (CIF)

100% din cheltuielile locale (cost franco-fabrica)

100% pentru servicii de consultanta

80% pentru cheltuielile locale pentru achizitionarea altor articole de pe piata interna.

C. IMPRUMUTURI ACORDATE DE STAT

Politica de interventie a statului in economie

Investitiile joaca un rol central, multiplicator in cresterea economica, influentand atat cererea cat si oferta pe piata. Practic, lucrurile se desfasoara astfel: intreprinderea beneficiara de investitie se adreseaza pentru realizarea proiectului, furnizorilor de utilaje, antreprenorilor… Daca acestia sunt din tara, decizia de investite declanseaza o serie de miscari favorabile pentru tara si economia investitorului: creste cifra de afaceri a furnizorilor interni, creste fondul de salarii, beneficiile, impozitele, creste productia in ramurile conexe cum ar fi industria usoara, alimentara… Rezulta ca investirea intr-un anumit sector are un rol multiplicator asupra activitatii economice generale.

Daca furnizorii si antreprenorii sunt externi, cresterea cifrei de afaceri si a beneficiilor va influenta pozitiv economia tarii exportatoare de bunuri si servicii.

In consecinta, statul este interesat sa intervina pentru stimularea investitorilor interni si pentru a le crea conditii favorabile de a rezista in lupta de concurenta internationala.

Politica intervetionista a statelor in economie urmareste anumite obiective si se realizeaza prin diverse tehnici.

Tehnici de interventie a statului in economie.

In practica tarilor cu economie de piata s-au conturat diverse modalitati de interventie a statului in economie: subventii, subventii rambursabile, participatii, exonerarii fiscale, garantii,etc.

Subventia reprezinta un transfer nerambursabil de la bugetul statului catre un agent economic, comensurata in functie de pierderile previzionate si care se acorda intr-o singura transa sau esalonat in timp, functie de producerea efectiva a pierderilor. Are scopul de a mentine capacitatea productiva a respectivei intreprinderi care nu poate recupera integral costurile prin preturile de vanzare practicate.

Subventia rambursabila este, de fapt, o forma intermediara intre subventie si credit si care functioneaza astfel: daca activitatea se desfasoara cu succes, subventia va fi rambursata, daca proiectul esueaza sau nu da rezultate satisfacatoare, subventia ramane definitiva, adica nu se mai ramburseaza. O asemenea tehnica se aplica, cu precadere, pentru sectorul cercetare fundamentala sau aplicata.

Participatia statului cu capital la o anumita operatiune economica, alaturi de intreprinzatorul privat, urmareste completarea fondurilor necesare ducerii la un bun sfarsit a unui proiect, ceea ce reprezinta un ajutor dat agentului privat care, altfel, n-ar procura fondurile necesare. In acelasi timp insa, participatia presupune si un interes financiar din partea statului care ia parte la repartizarea profiturilor.

Exonerari fiscale, reduceri sau amanari ale platilor in contul impozitelor si taxelor datorate de catre agentii privati. Inlesnirile fiscale practicate de stat au rolul de a permite agentilor economici accesul la credite, actionand ca factori care compenseaza volumul dobanzilor inalte platite.

Garantia statului, data bancilor, pentru ca agentii econmici sa poata obtine credite bancare. Garantiile au rolul de a acoperi riscul bancilor, total sau partial. Ele se concretizeaza, de regula, in scrisori de agreere si care se dau mai ales pentru unitati cu activitati inovatoare cum ar fi cele din ramura constructiilor de masini.

Prin tehnicile utilizate statul urmareste rationalizarea ajutorarii agentilor economici, precum si evitarea caracterului generalizat, obligatoriu sau permanent al interventiilor sale. In general, se stabileste un sistem de legiferare a conditiilor in care se pot acorda ajutoare din partea statului, se stabilesc criterii precise de acordare care sunt publicate pentru ca toate intreprinderile sa ia la cunostinta, astfel incat cele care intrunesc conditiile pot beneficia automat de ajutor din partea statului.

IMPRUMUTURI ACORDATE DE BANCI

In tara noastra, un loc important in acoperirea financiara a investitiilor il ocupa creditele bancare pe termen mediu si lung.

Asemenea credite se stabilesc prin contracte incheiate de catre banca cu agentii economici si privesc durata de pana la 5 ani pentru creditele pe termen mediu si peste 5 ani pentru creditele pe termen lung.

Creditele bancare se acorda pe baza de garantii ferme prezentate de debitori. De fapt, toate conditiile creditului se negociaza intre banca si debitori: rata dobnzii, termenul de rambursare, eventuala perioada de gratie, penalizari pentru nerespectarea clauzelor contractuale, etc. Nivelul dobanzii la creditele bancare este sensibil mai ridicat decat cel utilizat de organismele financiare specializate.

Creditul bancar pe termen mijlociu, joaca un rol important in finantarea societatilor comerciale, fiind destinat acoperirii cheltuielilor de investitii in echipament de productie cu durate de functionare relativ scurte, amenajari, constructii usoare, cheltuieli pentru inovari, cercetari sau pentru operatiuni de export.

Creditele pe termen mijlociu mobilizate se materalizeaza in efecte financiare care se pot sconta la banca sau resconta de catre bancile comerciale la banca centrala. Astfel de credite pot sa prevada si o perioada de gratie de 1-2 ani acordata debitorului; daca creditul este acordat pe un termen intre 5-7 ani se numeste credit pe termen mediu prelungit.

In aceasta categorie se incadreaza si creditele acordate pentru promovarea expoturilor, mai ales de utilaje si echipamente sau pentru executarea de lucrari. Practic, creditele se acorda ca un credit- furnizor sau ca un credit – cumparator.

Creditele pe termen mijlociu nemobilizate au aceeasi destiantie ca si cele mobilizate; banca nu mai primeste nici un efect financiar din partea beneficiarului, in schimb dispune de garantii materiale constituite in gaj de catre debitor sau de o garantie a unei institutii financiare specializate. Durata creditului se poate extinde pana la 7 ani, orice banca comerciala putand acorda credit pe baza unui contract incheiat cu debitorul.

La baza creditelor pe termen mediu si lung stau urmatoarele principii:

Incheierea unui contract intre agentii economici si banca in care se stipuleaza conditiile si modul de acordare si rambursare a creditului, durata si volumul sau, nivelul dobanzii, etc.

Acordarea creditului pe baza de garantii asiguratorii indiferent de termenele de rambursare si valoare.

Plata unei dobanzi, a carei nivel se negociaza de catre agentul economic cu banca si care, in anumite conditii, se majoreaza devenind cu caracter penalizator.

Acordarea creditului se face numai dupa analiza situatiei patrimoniale si a rezultatelor financiare, analiza cunoscuta, in principal, sub denumirea de analiza a bonitatii.

La acordarea creditului se tine seama de gradul de participare cu fonduri proprii a agentului economic la finantarea investitiei.

Pentru acordarea creditelor, agentii economici vor depune la banca o anumita documentatie.

Rambursarea creditelor se realizeaza in conformitate cu clauzele contractuale anual, semestrial, trimestrial sau lunar, prin anuitati constante sau variabile, cu sau fara perioada de gratie. Daca se convine ca rambursarea creditului sa aiba loc la intervale de timp mai scurte de un an (lunar, trimestrial….), pentru calcularea anuitatilor se impune, in prealabil, transformarea ratei anuale a dobanzii, prevazuta in contractul de credit in rate lunare, trimestriale … echivalente.

E. LEASING (CREDIT-BAIL)

Leasingul sau credit contract de inchiriere reprezinta o metoda de finantare care, in esenta, se poate asimila imprumutului. Intreprinderea utilizatoare a obiectivelor de investitii ce se dobandesc nu are calitatea de proprietar, ci uzufructier, un fel de chirias in acest contract. Contractul de credit se incheie pentru o perioada determinata – in general, pana la amortizarea activului fix – in cursul careia nici o parte nu poate rezilia contractul.

In schimbul obtinerii avantajelor legate de posesiunea bunului, intreprinderea care l-a inchiriat plateste societatii de leasing o chirie care cuprinde:

Amortizarea bunului inchiriat

Dobanzile aferente fondurilor avansate de societatea de leasing pentru cumpararea bunului respectiv

Marja de profit a societatii de leasing

Chiriasul intra in proprietatea bunului, inchiriat la incheierea contractului de leasing, dupa plata valorii reziduale a bunului convenita dinainte. Pe durata contractului, chiria se inregistreaza ca o cheltuiala de exploatare, iar la incheierea acestuia valoarea reziduala se inregistreaza la active fixe.

Din punct de vedere economic, angajamentele ce decurg din creditul – contract de inchiriere fac parte din datoriile pe termen mijlociu sau lung. Intreprinderea obtine utilizarea la inceput, apoi devine proprietar al activului fix, in schimbul platilor periodice ( anuitati de plata ) si al cumpararii valorii reziduale.

Din punct de vedere financiar, desi este un contract oneros, leasing-ul prezinta avantajele in raport cu creditul obisnuit:

Suplete in utilizare

Posibilitatea acoperirii integrale a necesarului de capital

Avantaje fiscale

Creditul-bail este o operatiune de finantare care permite intreprinderii sa dispuna de un bun dupa cum crede de cuviinta, fara a fi necesar sa-si constituie fond de investitii, ci platind o chirie.

Intreprinderea isi alege bunul pe care doreste sa-l exploateze, examinand ea insasi impreuna cu furnizorul caracteristicile tehnice si conditiile de cumparare; comanda este adresata producatorului prin intermediul societatii de credit-bail; contractul intra in functiune incepand cu livrarea materialului catre utilizator; durata inchiriarii este prevazuta, in general, pentru perioada de viata economica a utilajului sau pentru perioada amortizarii fiscale; la expirarea termenului contractual exista trei posibilitati:

Fie inapoierea bunului catre proprietar

Fie cumpararea lui la o valoare reziduala prevazuta in contract

Fie reinnoirea contractului de leasing

O forma specifica de leasing mobiliar este “leas-back” sau “cesiunea-bail” care reprezinta o tehnica prin care creditorul (societatea de leasing) transfera debitorului un bun, in scopul rescumpararii progresive ulterioare. Este, practic, un mijloc prin care utilizatorul isi procura un credit garantat printr-un imobil asupra caruia la origine este proprietar.

Avantaje ale creditului – bail

Pe plan financiar, creditul-bail este o operatiune care nu modifica structura financiara a intreprinderii (indatorarea), ci numai angajamentele de plata anuale. Capitalul propriu ramane neangajat legal, ceea ce creaza intreprinderii posibilitatea unor imprumuturi bancare.

Operatiunile in mod obisnuit nu acopera, in general, decat 50-60% din valoarea proiectelor de finantat, restul concretizandu-se in participarea cu fonduri proprii. Spre deosebire de creditul bancar, leasingul acopera 100% valoarea bunului inchiriat, intreprinderea putandu-si rezerva capitalul propriu drept garantie pentru contractarea altor imprumuturi de dezvoltare.

Creditul-bail permite accelerarea dezvoltarii fara a pune in pericol autonomia financiara a intreprinderii.

Pe plan fiscal, platile facute in contul chiriilor micsoreaza baza impozabila.

Dezavantaje ale creditului-bail

Pentru utilizator, creditul-bail este o tehnica de finantare a investitiilor pe seama rentabilitatii exploatarii. Aparent, creditul-bail nu greveaza indatorarea, in sensul ca nici un imprumut de acest gen nu apare in bilant; in fapt insa, afecteaza inevitabil autofinantarea viitoare ca urmare a obligatiilor periodice de plata. Ratele practicate, respectiv redeventele, care cumuleaza chiria, comisionul de serviciu si cota de risc sunt relativ ridicate, ceea ce impune necesitatea obtinerii unei rentabilitati cel putin acoperitoare.

CREDITUL FURNIZOR

Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului (de unde si denumirea sa), atunci cand acesta consimte partenerului sau o amanare de plata pentru marfa livrata in strainatate. Practic, operatiunea presupune doua relatii distincte de creditare:

Un credit in marfa, acordat de exportator importatorului prin acceptarea efectuarii platii la un anumit termen de livrare.

Un credit in bani, acordat de banca exportatorului pentru finantarea operatiunii de export.

Bancile comerciale au la randul lor posibilitatea sa se refinanteze, sa-si intregeasca fondurile acordate sub forma de credit exportatorilor, de la banca centrala sau o institutie specializata in finantarea exporturilor din tara lor.

Creditul furnizor este un credit pe termen mediu sau lung. Creditul furnizor are la baza considerentul ca, desi valoarea marfii livrate este mare, resursele financiare ale exportatorului permit vanzarea ei pe credit. Creditul furnizor nu depaseste, de regula, 80-90% din valoarea marfii, diferenta fiind achitata de importator sub forma avansului sau platii la livrare.

Bancile comerciale conditioneaza acordarea creditelor exportatorilor de asigurarea acestora la o instituie de asigurare. Polita de asigurare emisa in favoarea furnizorului este cedata de acesta bancii care a finantat exportul. Astfel, polita de asigurare serveste drept garantie bancii pentru creditul acordat exportatorului pe toata durata valabilitatii sale. Costul asigurarii, sub forma primei de asigurare platita de exportator, este intotdeauna suportat de importator, fie direct prin evidentierea ei separata in contract, fie indirect prin includerea in pretul marfii.

Creditul furnizor presupune asadar trei documente:

Contractul comercial international (exportator – importator)

Conventia de creditare (exportator – banca)

Polita de creditare ( exportator – instituia de asigurare )

Deoarece furnizorul este cel ce avanseaza fonduri proprii sau mobilizeaza alte resurse, creditul furnizor este mai scump, de regula, decat creditul cumparator. Exportatorii includ in pretul de ofertare si costul propriei finantari, precum si alte speze si comisioane bancare.

Finantarea prin credit furnizor este redata in urmatoarea schema:

Banca

Tara importatorului Tara exportatorului

: Incheierea contractului intre exportator si importator, in care se stipuleaza plata unui avans de 10-20% din valoarea marfii de catre importator si acordarea, de catre exportator, a unui credit furnizor pentru restul de 80-90% din valoarea facturii

: La solicitarea importatorului, banca din tara sa ii acorda un credit pe termen scurt

: La randul sau, banca se refinanteaza pa piata monatara si de capital nationala

: Importatorul achita suma corespunzatoare avansului

:Conventie de credit intre exportator si banca acestuia, avand ca obiect un credit bancar acordat primului pentru refinantarea acestuia

:Conventie de asigurare a creditului, solicitata de banca exportatorului careia ii ofera garantie prin polita de asigurare emisa in favoarea exportatorului contra (8) platii de catre acesta a unei prime de asigurare

:Acordarea creditului solicitat de exportator

:Banca exportatorului stabileste relatii cu o instituie specializata de finantare a exporturilor care ii va asigura refinantarea creditului bancar acordat

:Banca exportatorului se poate refinanta si pe piata monetara si de capital nationala

:La randul sau, institutia de finantare a exporturilor poate fi finantata de la buget si, in acelasi timp, poate mobiliza fonduri prin operatiuni directe atat pe piata monetara si de capital nationala, cat si pe piata valutar- financiara internationala

:Exportatorul livreaza pa credit marfurile contractate

In multe situatii exportatorul sau banca sa solicita garantie bancara importatorului. Garantia bancara reprezinta o modalitate de contractare a riscului de neefectuare a platii de catre debitor prin angajarea irevocabila a unei banci de a plati in locul debitorului respectiv, la cererea creditorului. Riscul de neefecutare a platii de catre cumparator este mai mare si mai frecvent in relatiile internationale.

BIBLIOGRAFIE

BAKKER A.F.P. – Institutii financiare internationale , Editura Antet,

Bucuresti, 1998

BRAN PAUL – Relatii financiare si monetare internationale, Editura Economica,

1995

BISTRICEANU GHEORGHE, MIHAI ADOCHITEI,

EMIL NEGREA – Finantele Agentilor Economici, Editura Didactica si Pedagogica,

R.A.- Bucuresti, Romania,1998

FLORICEL CONSTANTIN – Relatii valutar financiare interantionale, Editura

Didactica si Pedagogica , R.A.- Bucuresti, Romania,1998

PAUL HALPERN, J. FRED. WESTON,

EUGENE F. BRIGHAM – Finante manageriale Editura Economica, 1998

POPA IOAN – Tranzactii comerciale internationale, Editura Economica, 1997

STANCU ION – Finante , Editura Economica, 1997

STOIAN ION, EMILIA DRAGNE,

MIHAI STOIAN – Comert International. Tehnici si proceduri. Volumul I, Editura

Caraiman, 1997

*** – EBRD in Romania ,Bucuresti

*** – Financing with the EBRD , Londra, martie 1998

*** – Brochure of Information on the EBRD-SOF

Divestiture Facility

*** – Alternative sources of finance for small and medium-

sized projects , Londra, martie 1998

BIBLIOGRAFIE

BAKKER A.F.P. – Institutii financiare internationale , Editura Antet,

Bucuresti, 1998

BRAN PAUL – Relatii financiare si monetare internationale, Editura

Economica, 1995

BISTRICEANU GHEORGHE,

MIHAI ADOCHITEI,

EMIL NEGREA – Finantele Agentilor Economici, Editura Didactica si Pedagogica,

R.A.- Bucuresti, Romania,1998

BANCEL FRANCK, RICHARD ALBAN- Les choix d’investissement, Editura

Economica, 1995

BREZEANAU PETRE – Gestiunea financiara a intreprinderii in economia de piata.

Concepte, teorii, politici financiare si studii de caz, Editura

Fundatiei ”Romania de maine”,1999

BREZEANU PETRE – Gestiunea financiara si politici financiare ale intreprinderii,

Editura Fundatiei”Romania de maine”,1998

FLORICEL CONSTANTIN – Relatii valutar financiare interantionale, Editura

Didactica si Pedagogica , R.A.- Bucuresti, Romania,1998

GERARD CHARREAUX – Finance D’entreprise, Editions Litec, 1994

ILIE VASILE – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si

Pedagogica, R.A. Bucuresti, 1997

MANOLESCU GHEORGHE – Mangementul financiar, Editura Economica, 1995

NATHALIE MOURQUES – Les choix des investissements dans l’entreprise, Editura

Economica, 1994

PAUL HALPERN,

J. FRED. WESTON,

EUGENE F. BRIGHAM – Finante manageriale Editura Economica, 1998

POPA IOAN – Tranzactii comerciale internationale, Editura Economica, 1997

STANCU IOAN – Finante, Editura Economica,1997

STAICU FLOREA, DUMITRU PARVU,

MARIAN STOIAN, MARIA DIMITRIU,

ION VASILESCU: – Eficienta economica a investitiilor

STOIAN ION, EMILIA DRAGNE,

MIHAI STOIAN: – Comert International. Tehnici si proceduri. Volumul I, Editura

Caraiman, 1997

*** – EBRD in Romania ,Bucuresti

*** – Financing with the EBRD , Londra, martie 1998

*** – Brochure of Information on the EBRD-SOF

Divestiture Facility

*** – Alternative sources of finance for small and medium-

sized projects , Londra, martie 1998

*** -TRIBUNA ECONOMICA Nr. 12/1998

=== METODOLOGIA BIRD ===

FORMULAR CADRU AL UNUI STUDIU DE FEZABILITATE PENTRU UN PROIECT DE INVESTITII (elaborat dupa metodologia BIRD)

Introducere

In cadrul acestui capitol se face o scurta prezentare a investitiei, o descriere pe scurt a proiectului propus, scopul investitiei, costul total estimat in lei si in valuta, sursele de finantare si volumul acestora.

Caracterizarea agentului economic

Descrierea agentului economic

Data infiintarii si a inregistrarii

Statutul juridic

Structura personalului de conducere, vechimea si experienta acestuia

Numarul de salariati

Scurta descriere tehnica a procesului de producite, capacitatii de productie

Produsele principale si modul de valorificare: intern sau export

Date privind exportul

Surse de materii prime, energie, combustibil

Relatii cu agentii economici din tara si strainatate

Informatii financiare

Analiza activitatii financiare curente

Stabilirea situatiei financiare evaluata cu indicatori cum ar fi: lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea, profitul.

Piete

Piete posibile pentru valorificarea produselor din proiect

Informatii despre concurenta

Preturi

Comercializarea produselor: magazine proprii, unitati comerciale, export, inclusiv schimbarile prevazute pentru comercializarea noilor produse in proiectul propus

Proiectul

Descrierea proiectului

Scopul proiectului

Descrierea tehnica a productiei si proceselor de productie

Sursele de materii prime existente si posibilitati privind asigurarea

acestora in viitor

Consideratii privind mediul inconjurator

Utilitati

Aspecte juridice (licente, aprobari, legi)

Tehnologia propusa in proiect

Stabilirea in general a problemelor tehnice ale proiectului

Implementarea proiectului

Posibilitatile agentului economic pentru implementare

Planuri si necesitati

Modul de realizare sau procurare propus

Propuneri de implementare

Costuri si plan de finantare

Costurile proiectului

Costul proiectului: estimare, deviz

Calculatii privind estimarea costului

Necesitatea si estimarea capitalului circulant

Calcul pentru cheltuieli diverse si neprevazute

Plan de finantare

Plan de finantare pentru valoarea totala a proiectelor

Programul de efectuare a platilor pentru realizarea proiectului

Conditiile si volumul participarii investitorilor la finantarea proiectului

Termenii si conditiile de folosire a surselor de finantare

Analiza financiara si economica

Estimari de venituri, cheltuieli de investitii si de productie pe toata durata proiectului, inainte si dupa aplicarea proiectului

Rata interna de rentabilitate calculata pa baza costului financiar si beneficiului obtinut, inainte si dupa aplicarea proiectului

Analiza realizarilor estimative, aplicand schimbarile ce pot aparea

Durata de rentabilitate economica, analiza cost- benficiu si analiza de sensibilitate in functie de factorii de risc ce pot aparea

Riscurile de orice fel, riscuri neobisniute care pot interveni in derularea proiectului propus si masurile care se iau pentru eliminarea sau minimizarea impactului potential al acestora.

VII. Concluziile studiului de fezabilitate in functie de specificul activitatii, cu justificarea si fundamentarea variantei propuse