Investitii Externe de Capital

L U C R A R E DE L I C E N Ț Ă

INVESTIȚII EXTERNE DE CAPITAL

Introducere

În prezent, orice activitate economică, socială, politică presupune un proces de coordonare judicios și eficient, care să conducă la atingerea scopurilor propuse într-un mod cât mai economic și cu rezultate maxime.

Investițiile externe de capital cuprind o mare parte din totalul investițiilor care se derulează la nivel glob fiind într-o continuă creștere. Astăzi, aproape toate companiile, indiferent de mărime sunt afectate de evenimentele și competiția globală, deoarece într-o măsura mai mare sau mai mică toate depind de contextul internațional.

Țările dezvoltate prezintă un climat investițional favorabil, cu mult mai puține probleme decât țările în dezvoltare. Acestea din urmă trebuie să-și adapteze legislația, să opereze o serie de schimbări care să faciliteze intrările de investitii. Dezvoltarea unei economii, a unei investiții presupune crearea unui anumit climat economic, social și politic care să permită acest lucru.

Fiecare guvern și autoritate politică are obligația de a întreprinde acele măsuri care să contribuie la crearea unui mediu investițional prosper, care să permită atragerea de investiții externe de capital indiferent de proveniența lor, autohtone sau străine, o creștere economică solidă, care să conducă implicit la creșterea nivelului de trai al populației.

Sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI marchează puternice transformări economice, sociale, politice și financiare la nivel global. Motivația firmelor multinaționale în ceea ce privește investițiile externe de capital provine din: avantajele financiar-monetare pe care le obține investitorul, procurarea resurselor necesare desfășurării activității; desfacerea produselor pe alte piețe; sporirea eficienței achiziționarea activelor strategice.

Scopul cercetării mele constă în relevarea factorilor determinanți în fundamentarea deciziilor de investiții, analiza climatului investițional și de utilizare eficientă a investițiilor externe de capital pentru accelerarea ritmului de modernizare a economiei românești.

Suportul teoretico–științific și metodologic rezidă în ansamblul de teorii și concepte ce vizează activitatea investițională în condițiile globalizării și transformărilor sistemice elaborate în lucrările fundamentale ale autorilor cu renume mondial.

Baza informațională a cercetărilor constituie datele statistice oficiale ale Băncii Naționale a României, Biroului Național de Statistică, Ministerului Economiei și Comerțului, UNCTAD, Anuarul Statistic al României și unele analize proprii. Importanță științifică, teoretică și practică constă în aprofundarea și dezvoltarea pe larg conceptului de investiție și clasificarea acestora conform standardelor și normelor economice, conceptului de decizie de investiții externe de capital, atractivitate investițională și a conceptului de risc și eficiență.

Semnificația teoretică se referă la abordarea și interpretarea statistică a bazelor științifice, teoretico-metodologice ce condiționează obiectivele constituirii, dezvoltării și funcționarii eficiente a mecanismelor sistemului investițional.

În această cercetare îmi voi direcționa atenția spre investițiile externede capital și la ceea ce implică acestea la nivel global. Am ales acest segment al investițiilor deoarece îl consider că fiind complex, cu o durată mai lungă de realizare, are o volatilitate mai scăzută și implicații variate la nivelul economiei globale.

Lucrarea am structurat-o pe patru capitole după cum urmează: Capitolul I „Investiții Externe de Capital-elemente definitorii” este inițiat cu abordările teoretice asupra deciziei investiționale sub incidența riscului și eficienței. Am analizat abordările conceptuale a investiției și deciziei de investiții externe de capital prin prisma factorilor constitutivi și unele aspecte aferente proceselor investiționale precum firmele multinaționale și climatul investițional. Capitolul II „Atragerea de investitii străine directe” reflectă importanța investițiilor în finantarea economiilor in dezvoltare, transferul internațional de tehnologie și fluxurile investiționale, motivatia conrporatiilor transnationale, precum si tendinte in economia mondiala privind envestitiile externe de capital.

Capitolul |III :”ISD in Romania” reflectă importanța investițiilor în economia României, precum și posibilități de atragere a acestora. Este evidențiat rolul investițiilor străine în procesul atragerii investițiilor în economia națională prin prisma dificultăților de funcționare și oportunităților investiționale oferite de acestea. Deasemenea am analizat activitatea investitionala a României. În acest scop am expus informația cu ajutorul tabelelor și diagramelor , pentru a evidenția încă o dată importanța acestui subiect. Capitolul IV:„Studiu de caz: Investitia în România” conține analiza factorilor determinanți ai atragerii investițiilor în România. Sunt reflectate căi de îmbunătățire și direcții de perfecționare a acestuia.

În încheiere sunt prezentate concluziile și recomandările, în care sunt reflectate și înglobate cele mai importante rezultate ale investigației realizate.

Capitolul I – Investiții Externe de Capital – elemente definitorii

I.1. Conceptul de investiție externă de capital

Nevoia definirii noțiunii prezente deinvestiție devine tot mai necesară. Dicționarul de Economiedefinește investiția ca „totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital”. În literatura de specialitate se întâlnesc o serie de definiții date investițiilor. C. Munteanu și C.Vâlsan (1995) văd investiția ca “sacrificiul unei părți din consumul prezent pentru un posibil și incert consum viitor”. F. Buhociu și G. Negoescu dau o definiție a investițiilor mai cuprinzătoare decât sursele menționate mai sus prin investiții înțelegându-se “ansamblul resurselor materiale, financiare, tehnice și umane, destinate creșterii capacității de producție a societății, a vieții sociale sub toate aspectele sale, pentru asigurarea obținerii în viitor a efectelor scontate.

Investiția reprezintă, de asemenea, o categorie de cheltuieli care angajează viitorul unei societăți, în sensul că de aceste cheltuieli depind creșterea și perfecționarea potențialului productiv, apariția de noi capacități de producție. La aceasta se alătură și contribuția statului prin alocarea de la buget a unor fonduri de investiții pentru activități de interes general, cum sunt cele sociale, culturale, de construcții și de locuințe.

Investițiile externe de capitalse definesc ca acele cheltuieli de capital ce se efectuează în scopul de a realiza, construi bunuri durabile care vor constitui suportul speranței privind obținerea, în viitor, a unui profit/venit așteptat, a unei valori, respective a unor avantaje utile dorite, necesare.

Investiția externa de capital, într-o altă formulare, reprezintă o decizie de a cheltui pentru achiziționarea de active fixe sau circulante inclusiv în scopuri speculative, prin care să se obțină un flux de lichidități . Astfel după cum subliniază unii specialiști, prin investiție externa de capital se înțelege o acțiune prin care se cheltuieste capitalul în speranța că în viitor se vor încasa sume mai mari de mijloace bănești.

Potrivit Băncii Mondiale „…firmele private reprezintă inima procesului de dezvoltare. Călăuzite de obținerea profitului, firmele de orice fel, de la ferme și microîntreprinderi la companii locale și multinaționale, investesc în idei noi, care constituie baza creșterii economice și a prosperității. Ele furnizează mai mult de 90% din locurile de muncă, creează oportunități pentru ca oamenii să-și pună în evidență talentul și posibilitatea de a-și crește nivelul de trai. Acestea furnizează bunuri și servicii necesare vieții de zi cu zi, sunt principala sursă de venituri la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale, fiind actorii principali ai creșterii economice și ai reducerii sărăciei.”

I.2. Tipologia investițiilor externe de capital

De-a lungul timpului a existat o evoluție diversă și continuă a modalităților de dezvoltare a afacerilor dincolo de granițele țării de origine, de la cele tradiționale având ca centru exportul la cele mai complexe ajungându-se azi la noțiunea de investiție internațională/externa de capital.

Investițiile externe de capital după cum reiese din literatura de specialitate se impart în investiții străine directe (ISD) și investiții străine indirecte sau de portofoliu.

În studiul său Foreign Portofolio Investment and Foreign Direct Investment: Characteristics, similarities, complementarities and differences, policy implications and development impact, UNCTAD analizează aceste două tipuri de investiții. UNCTAD operează cu distincția între investiția directă și cea de portofoliu. Conform UNCTAD investiția străină este realizată într-un sector, firmă particular(ă) aceasta permițând transferul de tehnologie și îmbunătățirea accesului la piață în schimb ce investiția de portofoliu participă la dezvoltarea pieței de capital naționale. Investiția de portofoliu este mai volatilă decât cea directă restrângandu-se sub incidența crizelor financiare comparativ cu cea directă ce este mai sustenabilă în timp. Investiția străină directă implică îmbinarea dintre plasamentul financiar și investiția reală în schimb ce cea de portofoliu este un plasament pur financiar, controlul și interesul pe termen lung față de receptor fiind prezent în cazul investiției străine dar nu și de protofoliu.

Un aspect fundamental al investițiilor straine directe, ca opuse investițiilor de portofoliu este că investitorul cumpăra puterea de a exercita controlul asupra managementului investiției și tocmai de aceea nu implică doar capital. Acest lucru implica abilități manageriale și tehnice sau cunoștințe de marketing. Puterea controlului va varia în funcție de distribuția acțiunilor în firma respectivă.

O altă diferență fundamentală este ținta finală a investitorului direct și a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendința de a se muta în unele sectoare din țări străine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil să se întâmple cu o investiție directă într-o industrie în care tara sursa are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei țări străine în folosul acesteia.

Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizată de persoane fizice sau instituții și nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendința să investească în persoane fizice și instituții străine prin intermediul mecanismului pieței de capital străin. În cazul investițiilor directe străine este normal să fie făcut de companii. Poate implica cumpărarea unei întregi companii sau numai unei părți din această constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate constă în clădirea unei întregi noi fabrici în străinătate într-o formă pe verticală sau orizontală , cu toate că acestea, reprezentând încă o extensie geografică a acestei firme.

Investițiile straine directe nu necesită un flux de capital de la o țară la alta. Economiști obișnuiau să se gândească la investițiile directe ca la o mișcare internațională a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi acțiuni, anumite forme de obligațiuni, vanzari-cumparari ale acțiunilor și obligațiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme și instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferență pe care economiști ar acceptat-o a fost aceea că investițiile directe sunt însoțite de grade diferite de control și mișcare de management și tehnologie.

Astfel, investiția externa de capital este realizată într-un sector, firmă particular(ă) aceasta permițând transferul de tehnologie și îmbunătățirea accesului la piață în schimb ce investiția de portofoliu participă la dezvoltarea pieței de capital naționale. Componentele investițiilor străine directe sunt în general: capitalurile proprii și creditele nete.

Asadar, investițiile externe de capital reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei, a tuturor ramurilor și domeniilor de activitate.

Investițiile externe de capital cuprind:

Investițiile de portofoliu

Investițiile străine directe

O serie de instituții internaționale, printre care cele mai semnificative Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Organizația Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) au avut inițiativa de a defini și delimita cele două tipuri de investiții internaționale plecând de la dificultatea încadrării unei investiții în una din cele două categorii menționate mai sus.

I.2.1. Investițiile de portofoliu

Investiția de portofoliu reprezintă o relație economică pe termen lung care implică interesul de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă țară decât cea a investitorului. Investiția de portofoliu presupune în același timp posibilitatea reală pentru investitorul străin de a controla și de a exercita un grad înalt de influență managerială în entitatea care face obiectul investiției. Investiția implică atât tranzacția inițială între cele două entități precum și toate celelalte tranzacții ulterioare dintre ele și dintre întreprinderile afiliate, fie ele încorporate sau nu.

Investițiile străine de portofoliu reprezintă orice participare la capitalul unei societăți dintr-o țară străină, care înseamnă mai puțin de 10% din drepturile de vot ale acesteia.
Scopul investițiilor străine directe este de a crea valoare pentru firma investitoare pe termen cât mai lung, în schimb deținătorii de investiții de portofoliu urmăresc câștigul generat de rentabilitatea titlurilor deținute și de tranzacțiile efectuate cu acestea.

I.2.2. Investițiile străine directe

Cunoscând o dezvoltare furtunoasă în ultimele decenii investițiile străine directe au devenit obiect al multiplelor întruniri, discuții și dezbateri.

Definirea noțiunii de investiții straina directa comportă abordări diferite în funcție de entitatea care definește aceste noțiuni. Aceste definiții pot fi sintetizate în modul următor:

Conform F.M.I., investiția straina directa este „acea categorie a investițiilor externe de capital în care o entitate rezidentă într-o țară deține un anumit interes într-o firmă, rezidentă într-o altă tară.” Acest interes implică existența unei relații durabile între investitorul direct și firmă, primul deținând o influență majoră în managementul acesteia. Criteriul utilizat pentru clasificarea lor constă în deținerea a cel putin 10% din acțiunile firmei sau din drepturile de vot ale acesteia.

Conform Băncii Naționale a României sunt considerate: Investiții directe: capitalul social vărsat și rezervele ce revin unui investitor care deține cel puțin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi, creditele dintre acest investitor și întreprinderea în care a investit, precum și profitul reinvestit de către acesta.

Investiția straina directa : relație investițională de durată, între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.

Investiția straina directa se caracterizează prin transferul către investitor a posibilităților de control și decizie, și este ceea ce o diferențiază de investițiile de portofoliu.

I.3. Rolul corporațiilor transnaționale în fluxurile investiționale

Bazele economice ale transnaționalizării sunt piețele financiare, piețele de bunuri si servicii și investițiile străine directe.

Piețele financiare sunt controlate de organizații internaționale și regionale: Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca Mondială, Banca Internațională pentru Reconstrucție si Dezvoltare (BIRD). Ele sunt instrumentele reglării din domeniul monetar la scară mondială, sub egida țărilor cele mai dezvoltate, și mai ales sub influența SUA. Moneda și creditul sunt domenii în care liberalizarea are un cuvânt greu de spus, dar care rămâne în sfera de acoperire, chiar și indirectă, a statelor.

Pilonul fundamental al unei economii cu adevărat mondiale îl constituie societățile transnaționale, care impulsionează relațiile transfrontaliere concretizate prin aportul de investiții străine directe. Transnaționalele sunt supuse unor constrângeri naționale, financiare, în cadrul piețelor bursiere mondiale. Aceste constrângeri sunt de naturi diferite, având acțiuni, precum și efecte, duale. Ele introduc coerența și raționalitatea în modurile de producție și influențează consumurile. De asemenea, ele joacă și un rol federativ. Multinaționalele riscă să apară ca instrumente ale unui neocolonialism rampant.

Fenomenul atât de amplu al transnaționalizării firmelor a avut consecințe atat in 2013, cat si in acest an, atât asupra țărilor de origine, cât și a celor gazdă, formand forme specifice ale concurenței în economia mondială și mărește aria și gradul de complexitate al relațiilor economice externe.

Pentru țările de origine, deși la prima vedere expansiunea societăților multinaționale ar antrena diminuarea investițiilor interne, reducerea exporturilor, cu efecte negative asupra balanței comerciale și de plăți externe etc., acestea sunt mai mult decât compensate de numeroase avantaje pe care le conferă: asigurarea și controlul surselor de aprovizionare cu materii prime; nivelul scăzut al salariilor din țările gazdă; posibilitatea ocolirii obstacolelor tarifare și netarifare din calea comerțului lor exterior; perspectivele recuperării rapide a investițiilor și ale repatrierii profiturilor; valorificarea avantajelor tehnologice și manageriale; exporturile antrenate de filialele implantate în exterior, care au nevoie de mașini și utilaje, de cunoștințe tehnice pe care le procură din țările de origine etc.

Pentru țările gazdă, mai ales în dezvoltarehiar daca, cexistă o anumită teamă de pierdere a controlului asupra unor ramuri de activitate, de repatriere a profitului și a fondurilor provenind din recuperarea investițiilor, de plata licențelor și specialiștilor și de accentuare a dependenței economice și politice, prezența societăților multinaționale în economiile lor antrenează totuși efecte pozitive, care sunt eficient de importante, ce determină aproape toate țările lumii să promoveze politici de atragere și încurajare a acestora. Dintre acestea pot fi amintite: aportul de investiții directe, atât prin contribuția societății mamă cât și prin facilitarea accesului la alte surse de finanțare internațională, ce compensează insuficiența disponibilităților interne; atragerea și integrarea acestor țări în sistemul relațiilor și instituțiilor internațional; creșterea gradului de satisfacere a cererii interne cu produse de calitate; facilitarea accesului la piața externă; creșterea încasărilor valutare din exporturi; atenuarea decalajului tehnologic și managerial.

Apariția și expansiunea societăților multinaționale au creat forme specifice de concurență în economia mondială. Semnificativă în acest sens este concurența dintre noii „veniți” (filialele lor urmăresc să câștige poziții) și firmele autohtone (care caută să și le apere). Datorită diferențelor de forță financiară sau de avans tehnologic și managerial, filialele societăților multinaționale nu au poziții asemănătoare în cadrul acestor confruntări. De exemplu, filialele societăților europene în SUA au fost nevoite in 2013 să suporte impactul cu puternicele firme americane, fiind nevoite să recurgă la diverse forme de asociere cu acestea. Însă filialele societăților americane în Europa s-au bucurt de condiții de concurență mult mai avantajoase, datorită potențialului financiar al societăților mamă, prezentei lor în sectoarele de vârf al acestor țări, al avansului tehnic și managerial.

O altă formă de concurență apărută este cea dintre filialele diferitor societăți multinaționale, care se desfășoară uneori chiar în această țară sau zonă și implică firme ce au aceeași țară de origine.

Prin poziția lor în economia mondială, societățile multinaționale au mărit aria și gradul de complexitate al relațiilor economice externe, la nivel mondial in 2013. În afara clasicelor relații interstatale,in acest an a crescut importanța relațiilor dintre societățile multinaționale și statele naționale, dintre societățile multinaționale din diferite țări, dintre societățile mamă și filialele lor externe sau dintre acestea din urmă. Important de mentionat in acest sens este faptul ca se preconizeaza pentur anul 2014, acelasi trend ascendant al importantei multinationalelor in fluxurile investitionale. Consecința asupra comerțului internațional a constituit-o astfel in 2013, e creșterea ponderii fluxurilor comerciale intrasocietate, estimată la o treime din totalul exporturilor și importurilor mondiale. În cadrul acestor noi relații cele dintre societățile multinaționale și statele naționale ridică probleme specifice. Dacă relațiile filialelor societăților multinaționale cu țara lor de origine apar ca relații între parteneri, mai complicate sunt cele dintre acestea și țările pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea. Centrul coordonator al societăților multinaționale, aflat undeva departe, poate impune unor filiale din anumite țări politici de investire a profitului în alte state, practicarea în comerțul dintre ele a anumitor prețuri, promovarea unei anumite politici de salarii sau de folosire a forței de muncă. El poate impune, de asemeni, unor filiale transferul de capital la alte filiale, restrângeri de activitate, concedieri etc., cu impact asupra evoluției acestor economii naționale. Sistemele productive sunt constituite din mai mulți agenți care își organizează activitatea într-un spațiu ce depășește limitele teritoriale naționale. Realizarea de profituri nu determină în mod necesar și noi investiții în țara respectivă, ci orientarea lor “în altă parte ” într-un alt spațiu economic național. Acestea pot antrena opoziția statelor țărilor gazdă, limitând, uneori drepturile acestor societăți în țările lor.

Complexitatea acestor consecințe impune analiza societăților multinaționale pentru anul 2014, într-o “optică bilanț”; este necesară luarea în considerație atât a avantajelor, cât și a dezavantajelor, atât noilor șanse de dezvoltare și de mai bună valorificare a stocului național de factori de producție, cât și a restricțiilor și riscurilor pe care le antrenează acțiunea lor pe teritoriul național

Fără a se substitui rolului statelor și importanței politicilor lor interne si externe, societățile transnaționale au devenit pricipalii actori ai globalizării proceselor economice de pe întreg mapamondul. Dispunând de uriașe capitaluri, de impresionante resurse financiare, tehnologice, umane si de un copleșitor potențial științific și managerial, societățile transnaționale au încorsetat practic globul pamântesc într-o rețea densă, ca o panză de paianjen, devenind adevărate centre de putere în lume, nu numai în domeniul economico- financiar, ci și în cel social politic.

Societățile transnaționale reprezintă forțe de care trebuie să se țină seama în economia mondială și pot fi considerate ca un liant al economiilor naționale într-o continuă internaționalizare. Ele constituie cea mai importantă forță de determinare și de promovare a interdependențelor mondiale.

Globalizarea cuprinde în general:

liberalizarea circuitului financiar internațional, care determină o nivelare a valorii dobânzilor și o intensificare a schimburilor internaționale;

mobilitatea forței de muncă și deplasarea acesteia dintr-o țară în alta în funcție de nivel sau de calificare și de existența în continuare a unor reglementări legale care îmbracă forme diferite de la o piață la alta;

existența unor întreprinderi la a căror structuri organizatorice depășesc granițele naționale, în special acele forme organizatorice proiectate pentru o anumită perioadă de timp și pentru un anumit tip de resurse, dar și structuri organizatorice complexe, cu un amplu orizont temporal.

Conceptul “global” cuprinde atât ideea intensificării competiției, cât și ideea de extindere a oportunităților la nivelul pieței mondiale. Experiența acumulată de către firmele naționale și multinaționale în ultimele decenii confirmă faptul că cele mai mari beneficii au fost obținute de acele întreprinderi care au reușit să integreze ultimele realizări din domeniul tehnico-științific în cadrul propriei organizații, promovând în același timp standarde înalte pentru pregătirea profesională a personalului.

Globalizarea este avantajoasă în special pentru corporațiile multinaționale, care înglobează în propria rețea sisteme internaționale de producție. Aceste firme caută să valorifice la maxim oportunitățile oferite de existența unor factori de producție care- exploatați judicios și eficient pot fi determinanți în obținerea succesului (profitului) în diferite țări.

În general, globalizarea le oferă corporațiilor transnaționale cadrul și posibilitatea de a-și orienta și concentra activitatea spre cele mai profitabile activități.

În utlimii cincizeci de ani, și mai ales după anii ’70, societățile transnaționale au devenit o trăsatură dominantă a economiei mondiale, cu implicații atât asupra acestei economii, cât și asupra întregii vieți social-politice internaționale. Societățile transnaționale sunt criticate dar și lăudate, devenind prin amploarea lor un subiect generos pentru specialiștii din diverse domenii economice. Se afirmă că ele sunt prototipul întreprinderii viitorului, dar că și ele vor înlocui economiile naționale, și că subliniază treptat suveranitatea statelor naționale. Oricum ar fi caracterizate, rolul lor în internaționalizarea și integrarea economică interstatală este de necontestat.

Într-unul dintre editorialele sale, “The World’s View of Multinationals”, faimoasa revistă The Economicst ajungea, nu demult, la concluzia că firmele multinaționale reprezintă unul dintre cei mai reprezentativi factori ai progresului economic actual. Ele “răspândesc bogăția, munca, tehnologiile avansate și contribuie la ridicarea standardului de viață și înbunătățirea mediului de afaceri”, constituind, “cea mai vizibilă latură a globaliării”

Relațiiile tot mai strânse și mai diversificate dintre firmele de naționalități diferite stimulează puternic globalizarea afacerilor, determină o abordare mondială a producției, conducând la apropierea dintre diferitele economii naționale și regiuni și la întărirea interdependențelor economice.

Semnificația celor mai mari corporații în economia mondială contemporană ar putea fi obținuta și prin examinarea contribuției lor la Produsul Intern Brut mondial.

Firmele multinaționale sunt purtătoarele investițiilor externe de capital. Acestea sunt cele care mijlocesc și dirijează apariția fluxurilor investiționale la nivel global. Nivelul investițiilor externe de capital din ultimii ani dovedesc încă o dată amploarea acestora și importanța firmelor multinaționale. Astfel conform UNCTAD la nivelul anului 2013 s-a ajuns la un volum al investițiilor externe de capital in Romania de 290 milioane de dolari. Nivelul lor a cunoscut o creștere din momentul începerii procesului de tranziție din 1989. Mulți economiști par să fie de acord în zilele noastră că beneficiile aduse de investițiile externe de capital purtate de-a lungul lumii de către firmele multinaționale exced costurile aduse de acestea și că atât influxul cât și afluxul de investiții externe de capital sunt benefice, contribuind la creștere economică ce nu ar putea avea loc în alt context lipsit de investiții externe de capital.

În prezent firma multinațională, purtătoare de investiție externa de capital, este cea mai vitală instituție din punct de vedere al dezvoltării economice, schimbărilor sociale, tehnologice, inovării. A devenit centrul dezvoltării economice mondiale datorită acestor motive. Nu putem studia fenomenul investițiilor și al mișcărilor lor la nivel global cât și al globalizării economice în sine fără a lua în calcul existența firmelor multinaționale.

O fimă multinațională este o companiei cu activități și patrimoniu care se repartizează pe mai multe națiuni, cu alte cuvinte compania multinațională este unitatea economică care produce bunuri sau servicii pentru a genera profit, înregistrate în mai multe țări, iar activitatea sa depășește granița unei singure țări. O firmă multinațională este structurată în filiale localizate pe mai multe teritorii naționale sau chiar la nivel global. Filialele sunt controlate complet sau parțial de către societatea-mamă. Aceste companii joacă un important rol în globalizare.

I.4. Climatul investițional și riscurile potențiale

Investițiile externe de capital pentru a fi realizate de către operatorii acestora, firmele multinaționale, au nevoie de un climat invetițional adecvat care reprezintă un set de măsuri, un ansamblu de factori prin care sunt create oportunități pentru firme, în urma cărora, acestea realizează investiții profitabile, creeză locuri de muncă, se extind.

Politicile și comportamentul guvernelor produc un impact puternic asupra climatului investițional, reflectându-se asupra costurilor, resurselor și barierelor tarifare și netarifare pe care le întâlnește o firmă în expansiune. Guverne sunt responsabile de modul în care, prin politicile pe care le promovează, sprijină firmele în dezvoltarea lor. O firmă puternică, nemonopolistă, care acționează într-un mediu concurențial produce efecte pozitive multiple:îmbunătățește calitatea produselor care satisfac mai bine cerințele consumatorilor, angajează forța de muncă pe care o califică pentru a putea face față cerințelor pieței, se adaptează mai bine mediului economic, plătește impozite și taxe către stat, etc.

În figura 1.1 sunt prezentate conexiunile dintre firmă,mediul de afaceri și efectele produse

Figura nr. 1.1. Conexiunile dintre firmă, mediul investițional și efectele produse

Sursa : World Development Report 2014, pag 15

Datorită importanței covârșitoare a firmele într-o economie, guvernele la nivel mondialau luat o serie de măsuri care să contribuie la atragerea de investiții străine directe, mai ales că în perioada 2004-2012 acestea au scăzut considerabil.

În tabelul nr. 1 sunt prezentate modificările din legislațiile naționale cu privire la ISD.

Tabelul nr. 1.1.Modificările legislative în materie de investitii externe de capital (2005-2013)

Sursa: Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare, World Investment Report 2014

Potrivit raportului publicat in anul 2014, in cadrul Conferintei Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare, de la Geneva, constatăm că la finalul anului 2013, 82 de țări și-au schimbat legislația în materie de investitii externe de capital față de 64 în 2005. Numărul reglementărilor modificate practic s-a dublat, cele mai multe în favoarea investitiilor externe de capital (220) în timp ce reglementările care îngrădesc aceste investitii au fost doar 24.

În ceea ce privește riscurile privind activitatea investițională, acestea trebuie împărțite în două categori: riscuri care se datorează pieței și concurenței și riscuri ce țin de politica guvernamentală.

La acest nivel, riscurile cele mai frecvente cu care se confruntă firma sunt: instabilitatea politică (28%), instabilitatea economică (23%), instabilitatea fiscală (19%), modificările legislative (10%) și corupția (10%).

Figura nr. 1.2. Principalele riscuri cu care se confruntă firma

Sursa: World Bank Investment Climate Surveyes, 2013

În ceea ce privește îmbunătățirea mediului de afaceri, firmele consideră că ar trebui acționat cu preponderență în următoarele direcții: stabilitate și securitate; legislație și fiscalitate; servicii financiare (finanțare) și infrastructură; piața forței de muncă.

Referitor la stabilitate și securitate, firmele consideră ca esențială consolidarea climatului de stabilitate și securitate generală. O atragere eficienta a investitiilor straine directe depinde printre altele și de stabilitatea macroeconomică (inflație scăzută (sub 3%), rate ale dobânzii stimulative care să permită dezvoltarea creditelor pentru investiții, respectarea regulilor pieței, asigurarea unui climat care să permită creșterea economică, la care să se adauge creșterea siguranței politice și sociale), care va favoriza un mediu propice pentru afaceri.Pentru a îmbunătăți climatul investitional companiile multinaționale ar trebui să aibe în vedere: posibilitatea achiziționării de terenuri și deținerea de proprietăți, respectarea clauzelor contractuale, reducerea criminalității economice, acordarea de compensații echitabile atunci când o persoană privată este expropiată pentru realizarea unui obiectiv public.

Reducerea criminalității economicee este o altă cerință pentru îmbunătățirea mediului de afaceri. Sunt țări cum ar fi cele din America Latină în care 25% din PIB este alocat pentru combaterea criminalității. Companiile multinaționale se tem că angajații sau conducerea firmei ar putea avea de suferit în aceste condiții.

Legislația și fiscalitatea constituie un alt punct de reper asupra căruia firmele stăruiesc. Modificările legislative frecvente și fluctuația fiscalității determină unele companii să aibă o atitudine reținută în materie de investitiile externe de capital. Țări care s-au confruntat cu astfel de probleme sunt: Bolivia, Uganda,Vietnam. Acestea, în ultimii ani, prin reforme succesive, și-au îmbunătățit considerabil climatul investițional. Sistemul financiar-bancar și infrastructura unei țări pot constitui de asemenea motive pentru ca marile companii să-și orienteze sau nu investițiile spre acestea.Un sistem financiar-bancar bine organizat și o infrastructură modernă vor atrage fără îndoială de investitiile externe de capital, în timp ce în lipsa unui astfel de sistem de investitiile externe de capital vor ocoli respectiva țară.

Figura nr. 1.3. Regiuni care se confruntă cu probleme legate de sistemul financiar-bancar (%)

Sursa : World Bank Investment Climate Surveyes, 2013

Imperfecțiunile pieței muncii(monopsonulunui întreprinzător unic pe o piață izolată sau monopolul ofertei de muncăatunci când sindicatele au reușit să impună o practică de closed shop) constituie un alt obstacol în calea firmelor care doresc să investească în străinătate.

Figura nr. 1.4.Regiunile care se confruntă cu probleme legate de legislația muncii

Sursa : World Bank Investment Climate Surveyes, 2013

În linii mari, acesta ar fi climatul internațional investițional. Observăm că diferă de la țară la țară, de la regiune la regiune, investițiile reprezendant factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naționale, a tuturor ramurilor și domeniilor de activitate.

Țările dezvoltate prezintă un climat investițional favorabil, cu mult mai puține probleme decât țările în dezvoltare.Acestea din urmă trebuie să-și adapteze legislația, să opereze o serie de schimbări care să faciliteze intrările de investiții străine directe, precum măsuri ce țin de creșterea capitalului firmelor comerciale, creșterea eficienței managementului financiar și măsuri cu privire la corupție și justiție.

Ca o concluzie, obținerea de investiții externe de capital nu inseamnă numai beneficii, ci și riscuri.

Capitolul II – Atragerea de investiții străine directe

II.1. Rolul ISD în finanțarea economiilor în dezvoltare

Dezvoltarea firmei la scară globală este asociată cu luarea de decizii strategice cu privire la selectarea piețelor țintă, a metodei de intrare și de asemenea la modalitatea de servire a acestor piețe. Investițiile directe sunt unele din formele de investiții de expansiune străină a firmelor. Investițiile străine directe reprezintă prin urmare acțiuni întreprinse în principal pentru a obține permanent influența asupra activității într-o altă țară. Ar mai trebui adăugat că transferul capitalului financiar către o companie străină este de obicei însoțit de transferul tehnicilor de management, know-how, experiență, tehnologie, resurse, etc.

În ceea ce privește rolul investițiilor străine directe in finantarea economiilor in dezvoltare, putem analiza în principal crearea de noi locuri de muncă, stimularea dezvoltării regionale, îmbunătățirea sistemului de aprovizionare și servicii, accelerarea progresului tehnic, promovarea activității economice în general. Uneori însă activitatea societatilor transnationale poate intra în contradicție cu prevederile programelor de dezvoltare economică din țările gazdă, deorece acestea urmăresc în primul rând obținerea profitului maxim .

Efectele asupra țării gazdă sunt diferențiate în funcție de categoria din care face parte țara respectivă. Țările dezvoltate menifestă o preocupare sporită față de activitatea STN, cauza principală a îngrijorării fiind pierderea controlului național, asupra unor sectoare sau ramuri economice de mare anvergură. Astfel, ele acționează pe două direcții:

Fie restrâng libertatea de acțiune a STN pe teritoriul lor ( prin introducerea unor reglementări privind controlul asupra investițiilor străine ).

Fie întăresc capacitățile concurențiale ale companiilor naționale ( prin subvenționarea sau înființarea unor puternice societăți proprietate de stat ).

Țările în curs de dezvoltare reprezintă agenți prin intermediul cărora are loc transferal de tehnică și aportul de investiții. STN constituie o importantă sursă a importurilor acestor țări contribuind la exportul lor de produse manufacturate. Ca urmare a poziției pe care o au STN pe piețele țărilor în dezvoltare, acestea au posibilitatea aplicării unor practici comerciale restrictive, limitează exporturile țărilor în dezvoltare pe piețele țărilor dezvoltate, efectul fiind similar cu cel al obstacolelor tarifare sau netarifare .

Între implicațiile cele mai serioase ale funcționării STN se înscriu cele asupra Balanței de Plăți Externe ( BPE ), cu implicații deosebite asupra balanței comerciale și balanței serviciilor invizibile, care ulterior pot deveni negative ca urmare a scugerilor de profituri din țara.

La nivelul Balanței de Plăți, se reflectă o serie de efecte ale transferului de resurse realizat prin ISD, dar și e efectelor de profunzime ale operațiunilor STN .

Astfel, intrările de capital financiar se înregistrează ca o intrare ( deci cu semnul plus ) în cadrul contului de capital al balanței de plăți externe, suplimentând resursele financiare interne. Pe de altă parte, operațiunile economice dezvoltate prin intermediul ISD generează venituri, dintre care o parte sunt repartizate ca dividende, dobânzi etc. Prin urmare,chiar dacă inițial este vorba de o infuzie de capital, veniturile rezultate sunt întregistrate ca o serie de ieșiri. Mai mult, posibilitatea practicării prețurilor de transfer conduce la ieșiri suplimentare de fluxuri financiare din econimiile receptoare. STN desfășoară operațiuni care includ, ca o componentă de bază fluxurile de importuri și exporturi generate. Influența lor asupra balanței comerciale nu este definită clar, depinzând de mai mulți factori : tipul de activități economice în care sunt localizate investițiile si scopul acestora, eficiența economică, accesul la resurse, stimulente sau restricții practicate de guvernele țărilor gazdă. Din păcate , cercetările empirice care să indentifice situațiile în care operațiunile STN contribuie la îmbunătățirea sau înrăutățirea balanței comerciale sau de plăți externe sunt puține.

Corporațiile nu au numai efecte directe asupra economiilor în care decid să implanteze filialele, ci pot avea o serie de implicații indirecte, dintre care enumăr :

Contribuția ISD la formarea capitalului intern, care impulsionează creșterea economiei prin multiplicatorul investițiilor și prin efectul de antrenare.

Fluxurile de capital rezultate din activitatea STN influențează decisiv nivelul ratei de schimb, și ca urmare, prețul și volumul bunurilor tranzacționate.

STN pot induce firmelor naționale capacitatea de a produce bunuri pentru care există cerere externă, contribuind astfel, și pe această cale, la creșterea exporturilor.

STN pot apela la furnizorii locali care folosesc bunuri de import, acesta contribuind la creșterea importurilor.

În ultimul timp, este tot mai recunoscut faptul că ISD implică nu numai transfer de capital, tehnologie, know-how, ci sunt adesea însoțite de caracteristici sociale și culturale care afectează sistemul socio-cultural al țării gazdă, putând adesea influența alocarea resurselor, industrializarea și dezvoltarea în general. Atributele sistemului socio-cultural pot fi transmise prin diferite mecanisme individuale sau combinate, și anume:

modelarea structurii producției țării gazdă, concomitent cu influențarea modului de consum prin interacțiunea dintre STN și țara gazdă;

transferal direct de caracteristici socio-culturale (modele de consum, stil de viață).

Valorile, atitudinea, caracteristicile culturale cunosc schimbări rapide în lumea noastră. Unele din aceste schimbări implică încurajarea raționalității, competitivității, pe când altele implică consumerismul. Din acest punct de vedere, există binențeles divergențe: pe de o parte, anumite țări încurajează raționlitatea, iar pe de altă parte majoritatea STN au ca motto consumerismul, stilul de viață în care respectul față de sine, poziția socială și succesul sunt măsurate prin cantitatea de bunuri deținute.

Uneori STN sunt direct implicate în promovarea anumitor valori în cadrul filialelor lor (practica de a oferi produse cosmetice femeilor angajate), alteori rolul este indirect, încorporate într-un curent larg de influențe generate de o varietate de resurse.

Ca și alte aspecte ale transformărilor sociale și culturale, multe din schimbările semnificative de valori și atitudini izvorăsc și din dezvoltarea indigenă care aduce cu sine erodarea unor valori tradiționale, ce nu poate fi atribuită numai unor cauze externe.

În momentul pătrunderii STN pe o piață, se încheie un contract social între corporație și societatea gazdă. Acest contract are o parte legală, concretă, constând în contractul specific semnat de corporație, dar și o parte informală, care constă în așteptările societății gazdă cu privire la comportamentul corporației. O corporație care încalcă acest contract informal cu societatea riscă nu numai să își creeze o imagine proastă, ci să se expună măsurilor punctive/sancțiunilor statului gazdă, având în vedere calitatea acestuia din urma de reprezentant al sociatății civile. Astfel, este clar pentru corporație că este nevoită să se implice în societate, să promoveze anumite valori specifice culturii gazdă.

II.2. Transferul internațional de tehnologie și fluxurile investiționale

Secolul care a început trebuie să fie în general favorabil societăților multinaționale-dacă ele se vor adapta la o lume care, în ciuda aparențelor, rămâne una eterogenă, și dacă nu vor abuza exagerat de poziția lor dominantă. Exercițiul puterii rămâne o artă , deloc scutită de riscuri!

Multinaționalitatea evocă prezența în mai multe țări, în cadrul unei firme deja puternice, chiar dacă nu e dominantă în țara de origine. Transnaționalitatea evocă o rețea mondială de producție, vânzare și integrare într-un spațiu extrem de larg, aproape mondial. Frumusețea cuvintelor sau dibăcia declarațiilor nu schimbă realitatea complexă a relațiilor internaționale. Statele, națiunile, culturile, limbile, etniile, religiile au rămas și vor rămâne în continuare atât amenințate, cât și mari amenințări în sine, care pot degenera în conflicte violente. În aceste condiții, vor putea aceste societăți să țeasă pânza protectoare a economiei mondializate?

Vor fi ele insoțite de un număr crescând de întreprinderi transfrontaliere regionale? Cum se poate evita reîntoarcerea în secolul XX? Sunt fenomenele care se manifestă în ultimii ani ca fiind ireversibile?

Acest fenomen a dat naștere unor anumite complicații, cele mai multe provenind din sfera tehnologiei informației și comunicării . Din dorința de a reduce costurile de producție, riscurile si încertitudinea, marile corporații au trecut la realizarea unor parteneriate strategice, în primul rând în domeniul tehnologic, menite să le ofere mai multă flexibilitate în decizii și acțiuni. Primele industrii afectate de această inițiativă au fost a automobilelor și farmaceutică. Ulterior, și alte industrii (printre care cea a computerelor și software) au fost cuprinse de această frenezie. Acest fapt a dat un nou impuls procesului de concentrare a capitalului. Dezvoltarea fără precedent a unor asemenea forme de cooperare a condus, în ultimul timp la identificarea unor forme de piață oligopolistă, a cărei structură trebuie privită la scară globală. Ele ne permit să înțelegem mai bine natura schimbărilor determinate de fenomenul globalizării, care a modificat frontierele dintre industrii și intuit noi reguli ale competiției. În condițiile actuale, globalizarea informației și a cunoștințelor face mult mai dificilă identificarea rivalilor potențiali de pe piețele aflate la mari distanțe. Tot atât de dificile se dovedesc a fi și prognozele privind schimbările tehnologice extrem de rapide, mai ales cele provenite din combinarea diferitelor genuri de tehnică. Pentru depășirea acestui gen de dificultăți, s-au creat condițiile apariției rețelelor de oligopoluri. Acestea implică necesitatea colaborării strânse în controlul și generarea evoluției noilor cunosștinte știintifice, în scopul reducerilor costurilor de productțe, creșterea flexibilității în asimilarea noilor generații de produse, pe măsura reducerii ciclului lor de viață. De asemenea, rețelele de oligopoluri își propun să-și intensifice eforturile pentru menținerea pozițiilor câștigate pe piață, eventual să folosească nuemle mărcii produselor în câștigarea altor segmente de consumatori. Achizițiile și fuziuniile înregistrate până acum nu au făcut altceva decât să creeze structura de bază a unor blocuri de firme, corespunzătoare oligopolului global.

Ca o concluzie, parteneriatele strategice din diferite domenii și crearea rețelelor de oligopoluri constituie răspunsuri logice la noile provocări generate de globalizarea vieții economice. Între timp, ele s-au transformat în cauza accentuării acestui proces. Problema competitivității internaționale s-a accentuat, odată cu interesele asupra efectelor globalizării.

Există probabil cinci tendințe relativ separate care pot explica cu exactitate această amploare a discursului asupra competitivității;

Prima tendință este legată de încheierea “războiului rece”. Atâta timp cât a existat acest război, competitivitatea s-a limitat la sfera fundamentală geopolitică: lupta dintre cele două blocuri pricipale politico-ideologice a redus toate celelalte probleme mondiale la o singură confruntare, geomilitară. O dată cu închiderea acestui conflict, diferențele între țări au ieșit la iveală, în special cele legate de performanța economică.

A doua, a fost sesizarea naturii neperformante a initiațivelor de politici industriale la scară mare. Spre deosebire de acum 25 de ani, diversele politici industriale și inițiativele de restructurare sunt percepute în prezent ca esecuri.

A treia tendință este deplasarea către politici de liberalizare și privatizare. Părerile sunt împărțite în acest domeniu: unii specialiști consideră că acest proces este datorat globalizării activitătilor economice, pe când alții susțin că el a fost consecința directă a deciziilor și schimbărilor interne.

Al patrulea element implică influența din ce în ce mai mare a organizațiilor, mai ales a celor interguvernamentale, de reglementare a economiei internaționale, care au condus economia mondială înca din perioada postbelică, cu referire în special la Organizația Ecnomică de Cooperare și Dezvoltare, Acordul General pentru Tarife și Comerț/ Organizația Mondială a Comerțului, FMI, Banca Mondială. Activitatea acestor organizații a dus la o anumită deschidere a economiilor lumii.

În cele din urmă creșterea interdependențelor și dintre principalele economii ale lumii a condus la afirmarea importanței competitivității relative a diferitelor state.

Fenomenele concentrării s-au accelerat, și această mișcare pare ca nu va înceta prea curând. Concentrarea atinge domenii ca: producția, cerceterea-dezvoltarea, rețele de vânzări. Concentrarea în domeniul financiar este cea mai recentă, datorită relațiilor limitate între țările lumii care au o importanta activitate în acest domeniu și autoritățile monetare publice. Concentrarea este sectorială, fiind și regională pe măsură ce constatăm că în Europa, marile grupuri naționale au relații tot mai strânse. Concentrările transnaționale sunt astfel instrumentele cele mai eficace pentru crearea unei economii cu adevărat mondiale. Motivațiile principale ale acestui fenomen se manifestă pe două căi:

În primul rând, cercetarea tradițională a economiilor de scară, achiziția de componente și piețe pentru accelerarea creșterii, mărirea capacitătii în domeniul cercetării-dezvoltării;

În al doilea rând apărarea prețului de vânzare, modificarea raportului de forța între firme, națiuni și regiuni ale lumii; participarea la oligopoluri mondiale și îngrijorarea de a nu fi strivit de presiunea concurențială.

Astfel intră în acest joc anumite forțe contradictorii. Liberalizarea schimburilor și dereglementarea sunt forțe cu acțiune pozitivă în jocul concurențial pe termen scurt, dar negativ pe termen mediu și lung pentru consumatori. În acest joc, liderul de necontestat al momentului este prețul, care este folosit ca argument de luptă, dar oligopolul tinde astfel să ia o poziție dominantă.

Pentru a combate efectele negative ale concentrărilor, fiecare stat trebuie să adopte prin anumite înțelegeri bi- și multi-laterale reguli de concurență care să minimalizeze concurența neloială și abuzul de poziție dominantă. Asistăm azi la convergența regulilor naționale și la crearea de norme internaționale. Deschiderea economiei mondiale a creat în mod progresiv o interdependență conjunctuală, adică interese comune la nivelul statelor, dar și riscuri care se reflectă împotriva voinței lor.

II.3. Motivația corporațiilor transnaționale

Există câteva motive pentru care o companie apelează la investiții străine directe pe piețele străine incluzând spre exemplu:

materiale mai ieftine, resurse non-materiale și tehnologice mai ieftine ce vor duce la scăderea costurilor companiei;

extinderea activității companiei pe alte piețe îi permite acesteia o creștere a vânzărilor, și ca o consecință va duce la creșterea cotei companiei pe piața internațională;

îmbunătățirea eficienței activității ca o consecință a raționalizării procesului de producție, ofertă, marketing;

câștigul de resurse strategice ce îi permit unei companii să mențină și să dezvolte avantaje competitive la nivel internațional.

Analizând motivele pentru a realiza o investiție străină directă trebuie să observăm că acestea sunt legate de și/sau îmbunătățirea poziției concurențiale a companiei. Aceasta înseamnă că investițiile străine directe sunt folosite ca unelte în ceea ce privește competitivitatea la scară internațională.

După cum o să constatăm, investițiile straine directe au cunoscut în perioada de analiză (sfârșitul anilor ’90 până în anul 2012) evoluții sinuoase și contradictorii. De asemenea, implicarea și poziția firmelor în nivel international s-a modificat, unele dintre acestea concentrând masive fonduri pentru dezvoltare pe anumite piețe, în timp ce altele dezinvestit în anumite zone (ex.: zonele de conflict).

Potrivit lui P. Bran și I. Costică motivația financiară a investiției provine din avantajele financiar-monetare pe care le obține investitorul. Acestea apar sub forma avantajelor financiare generate de dividendele pe care poate să le încaseze și să le repatrieze în totalitate sau parțial; avantaje fiscale generate de reducerea sau scutirea de impozite și taxe vamale; avantaje monetare apărute sub forma avantajelor generate de schimbul valutar sau a serviciilor bancare.

M. Moffet, A. Stonehill și D. Eiteman susțin că necesitatea investițiilor străine directe provine din avantajul comparativ și competitiv, precum și din imperfecțiunile pieței.

În ceea ce privește avantajul comparativ acesta poate fi dat de existența și costul factorilor de producție (muncă, natură și capital), dar și de specializarea în anumite producții.

Însă, constatăm că dacă acest avantaj comparativ, prima în secolul XIX și începutul secolului XX, după cel de-al Doilea Război Mondial, tinde să fie estompat datorită următoarelor aspecte :

circulația liberă a cel puțin doi factori de producție (munca și capitalul) a atenuat avantajul comparativ dintre state;

apariția a numeroși factori de producție cum ar fi managementul, marketingul, cercetarea și dezvoltarea științifică, precum și efectele produse de acestea, determină o reducere a decalajelor și diferențelor;

acordarea de facilități legate de accesul la capital, facilități fiscale, vamale, valutare contribuie de asemenea la reducerea avantajului comparativ dintre state;

În ceea ce privește avantajul dat de imperfecțiunile pieței precum monopolurile naturale, informatia deficienta, serviciile colective sau bunurile publice si externalitatile, autorii anterior menționați rezumă aceste avantaje la cinci:

1) Avantajul dat de producția pe piețe străine pentru a satisface cererea locală.

2) Apropierea de factorii de producție generează costuri mai mici de aprovizionare.

3) Creșterea competitivității ca urmare a avantajelor aduse de factorii de producție (forță de muncă mai ieftină).

4) Avantajul științific și managerial. Multe firme încearcă să se localizeze acolo unde avantajul ștințific și managerial se situează peste cel al firmei gazdă.

5) Siguranța politică. Firmele vor căuta piețe unde vor fi sigure că din punct de vedere politic nu vor avea probleme (ex. naționalizări).

Avantajele competitive pentru obtinerea investițiilor străine directe se referă la :

1. Experiența managerială și de marketing care poate fi valorificată în avantajul firmei internaționale care se plasează pe o piață externă.

2. Avantajul tehnologic permite firmelor ca din punct de vedere științific și ingineresc să dețină avantaje legate de tehnologiile de producție, de investițiile în cercetare etc.

3. Avantajul financiar generat de minimizarea costurilor globale și performanța capitalului, de accesul la resurse financiare multinaționale.

4. Producția diferențiată ce permite satisfacerea unei cereri multiple la costuri scăzute.

Într-o altă abordare J. Dunning identifică patru motivații ale firmelor în ceea ce privește investițiile străine directe :

1. Firme care realizează ISD pentru a-și procura resurse necesare desfășurării activității – ceea ce motivează investitorii străini aflați în căutare de resurse este de a deține cât mai multe resurse naturale la nivelul piețelor străine. Firmele multinaționale intră pe piețele străine pentru a obține resurse specifice ce fie nu sunt disponibile în țările de origine fie sunt disponibile însă costurile în țările de origine sunt mari. Probabilitatea ca resursele dobândite de către firmele multinaționale în afara granițelor să fie exportate în țările de origine este destul de mare (Dunning, 1993).

2. Firme care realizează ISD pentru a-și putea desface produsele pe alte piețe – investitorii aflați în căutare de piețe sunt acei investitori ce au ca obiectiv principal vânzarea de bunuri și servicii pe piețele străine. Investitorii ce se află în căutare de piețe pot fi fie defensivi fie ofensivi. Principala motivație a investitorilor defensivi este de a se sustrage de la barierele pentru comerț precum reguli antidumping și alte reguli impuse de către țara gazdă. Un exemplu ar fi procesele antidumping inițiate de Uniunea Europeană asupra reprezentanților din industria automobilelor și electronicelor importate din Japonia.

3. Firme care realizează ISD pentru a-și spori eficiența – pentru acest tip de investitori foarte importante sunt costurile de producție scăzute și canalele pentru export să fie bine dezvoltate pentru intermedierea bunurilor produse la nivel local și bunurilor finale către alte piețe. Pentru a continua să aibă intrări de ISD, guvernele țărilor gazdă au un rol crucial pentru a crea mediul economic, instituțional și cultural potrivit cât și forța de muncă și infrastructura adecvată.

4. Firme care realizează ISD pentru a achiziționa active strategice – vizează cumpărarea firmelor din străinătate pentru a realiza obiectivele firmei pe termen lung. Este suplimentat astfel portofoliul firmei care își întărește poziția pe piață și totodată slăbește poziția concurenților. Investitorii aflați în căutare de active strategice doresc să dobândească resurse pe care concurenții străini le dețin pentru a raționaliza valoarea și eficiența activităților firmelor multinaționale la nivel geografic. Activitatea firmei multinaționale este revitalizată de asemenea prin cooperarea strânsă dintre aceasta și instituțiile locale ce susțin piața precum universități și parcuri industriale și tehnologice.

Resursele naturale (minereuri, combustibili, produse agricole etc.) provin, în general, din țări sărace, în timp ce ISD provin de la un grup mic de țări dezvoltate (SUA, Germania, Franța, Japonia, Olanda etc.).Investițiile strâine directe pun accent în principal pe forța de muncă, căutând țările în care această forță de muncă este ieftină, astfel încât să se obțină un avantaj competitiv prin costuri. Cele mai căutate țări sunt țările Asiei de Sud-Est, țările Americii Latine, dar și țările Europei Centrale și de Est.

Un exemplu în acest sens îl constituie investiția realizată de Siemens în Slovacia în producția de software. Avantajele obținute de această companie se referă la: specialiști în software plătiți la o treime din salariile plătite în Austria sau Germania, obținerea de produse de înaltă calitate, ce nu sunt cu nimic mai prejos decât produsele obținute în țările dezvoltate.

Resursele tehnologice și manageriale, reprezintă o altă motivație a companiilor de a investi în străinătate. Firmele taiwaneze, coreene, încheie alianțe cu firme din Europa Occidentală, SUA sau Japonia tocmai pentru a putea beneficia de aceste avantaje, dobândite de firmele consacrate.

Referitor la firmele care realizează investiții pentru a-și putea desface produsele pe alte piețe, putem spune că motivația principală constă în creșterea cifrei de afaceri, mărirea cotei de piață și contracararea concurenței. De asemenea, pe noile piețe, pot fi comercializate produse care pe piața autohtonă se află într-o fază de declin.

Avansul tehnologic și reputația mărcilor face tot mai ușoară cucerirea de noi piețe.

În general, au fost vizate piețele țărilor în dezvoltare din Asia, America Latină și Europa de Sud-Est.

Pentru firmele care au realizat astfel de investiții, avantajele au fost imense. Un exemplu în acest sens îl constituie investiția realizată de UNILEVER în Româniacare a adus firmei o serie de avantaje precum: consolidarea poziției firmei pe piața detergenților; o infrastructură modernă capabilă să susțină o introducerea de noi produse; crearea unei imagini publice pozitive; personal calificat care contribuie la eficientizarea activității firmei.

Firmele care realizează investiții pentru a-și spori eficiența vizeaza aspecte precum:

a) investiții care urmăresc raționalizarea producției;

b) investiții efectuate pentru a obține economii scară și gamă;

c) investiții efectuate pentru a diversifica riscul.

II.3.1. Criteriile care stau la baza selectării zonelor țintă

ISD, consacrată ca factor important de creștere pentru întreaga economie mondială, au o însemnătate deosebită pentru realizarea proceselor de trasformare și relansare a dezvoltării economice. ISD generează două tipuri de efecte benefice în economia țării gazdă și anume : producția locală determină dezvoltarea pieței interne, și apoi extinderea exporturilor prin utilizarea rețelelor de distribuție existente pe piețele externe .

Totodată, capitalul străin, mai ales sub forma ISD, produce efecte de antrenare semnificative, cum ar fi : dezvoltarea unei rețele importante de sub- furnizori locali; crearea de noi locuri de muncă în unitățile proprii de producție; stimularea cererii pentru produsele intermediare; preocuparea pentru organizarea unor programe specifice de formare și perfecționare a forței de muncă locale; o accesare mai facilă a piețelor externe pentru renașterea economică a tarii .

În evaluarea motivațiilor necesare pentru a investi într-o anumită țară, trebuie luate în considerare mai multe criterii legate atât de așezare geografică, cât și de situația economică, politică și socială.

De exemplu, pentru atragerea de ISD, am elaborate următorii factori- cheia pentru a investi în România, în care o pondere majoră o au factorii geografici :

Una din cele mai mari piețe din Centru și Estul Europei ( pe locul doi după Polonia ) .

Locația atractivă : permite accesul facil către țările fostei Uniuni Sovietice , către Orientul Mijlociu și Africa de Nord, atingând o populație de 200 milioane locuitori în mai puțin de 1000 km 2 .

Rețele bine dezvoltate de telefonie mobilă .

Forță de muncă calificată.

Plasarea la intersecția a trei coridoare posibile de transport care ( ne) leagă ( de) Europa : două pentru transport rutier și una pe cale fluvială.

Resurse naturale bogate, terenuri agricole fertile, petrol și gaze naturale.

Prețurile competitive pentru bunurile care tranzitează Marea Caspică, Marea Neagră și Europa de Vest .

Facilitățile maritime și fluviale ( Constanța este cel mai mare port la Marea Neagră ).

Infrastructura industrială dezvoltată.

Potențial turistic semnificativ .

Prezența filialelor celor mai mari și importante bănci: City Bank, ABN_AMRA, ING Bank, Chemical Bank, Creditinstal, etc.

Relații diplomatice cu 176 de țări.

Membră NATO , ONU și UE.

Rating național în continuă creștere .

Statut de economie funcțională acordat de Statele Unite ale Americii.

Acorduri de liber schimb cu UE, CEFTA, Israel, Moldova, Turcia, Lituania etc.

Factor de stabilitate în zona balcanică datorită creșterii sale economice și stabilității politice și sociale .

II.4. Tendințe actuale în economia mondiala privind investițiile externe de capital în perioada 2013-2014

Dupa o creștere anuală mai mică de 2% în in 2012 si 2013, in anul 2014 economia mondială dă semne clare de relansare. Odată depăsite o parte din regresele cauzate criza economica din ultima perioada, creșterea economică a redevenit o realitate a perioadei 2012-2014: un număr tot mai mare de țări se bucură de un reviriment deosebit. Astfel pentru anul 2014, potrivit studiilor realizate in domeniu, se preconizeaza o sporire economico-financiara de aproximativ 2,5% in anul 2014 fata de anul 2013. Statistica primului trimestru al anului 2014 releva o cresterea economica a Romaniei in trimestrul I al anului 2014, de aproape 3,5%, mult peste estimarile oficialilor romani si cei ai Fondului Monetar International, ale caror calcule nu depaseau 2,5%. Potrivit datelor comunicate de Statistica, primul trimestru din 2014 a crescut cu mai multe de 5% comparativ cu perioada similara din 2013.

Un element interesant și remarcabil este cresterea consumului comunicata de INS pentru  luna decembrie 2013, de +20,2% (fata de aceasi luna a anului anterior). O trecere in revista a comunicatelor Statisticii ne mai arata ca in anul 2013, cifra de afaceri din serviciile de piata prestate in principal intreprinderilor a sporit fata de anul 2012 cu 8,0%.

Potrivit Bancii Nationale a Romaniei, investitiile directe ale persoanelor nerezidente in Romania au inregistrat valoarea de aproximativ 2,713 milioane euro (sporind in acest fel cu 26,8% fata de anul 2012), din care participatiile la capital consolidate cu pierderea neta estimata au insumat aproximativ 1776 milioane euro, iar creditele intragrup inregistrand in aceasta perioada valoarea de 937 milioane euro.

România a inregistrat a cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană în trimestrul patru din 2013, atât comparativ cu precedentele trei luni cât și cu perioada octombrie-decembrie 2012, potrivit estimărilor preliminare publicate vineri de Oficiul european pentru Statistică (Eurostat).Grație unei creșteri economice trimestriale de 1,7%, România este lider în UE, urmată de Cehia (1,6), Lituania (1,2%), Marea Britanie, Olanda și Letonia (toate cu 0,7%). Potrivit Eurostat, în perioada octombrie-decembrie 2013, expansiunea economiei zonei euro a accelerat la 0,3%, după un avans de 0,1% în trimestrul precedent, iar Uniunea Europeană a înregistrat o creștere de 0,4%, după o expansiune de 0,3% în trimestrul trei din 2013.Singurele scăderi s-au înregistrat în Cipru (minus 1%), Finlanda (minus 0,8%) și Estonia (minus 0,1%). Nu au fost disponibile datele pentru Grecia, Danemarca, Irlanda, Croația, Luxemburg, Malta și Suedia. In comparatie cu aceasi perioada a anului trecut, PIB-ul României a înregistrat o sporire de aproximativ 5,1%, cel mai semnificativ avans atât din zona euro cât și din Uniunea Europeană, fiind urmată de Letonia (3,6%), Lituania (3,3%), Ungaria și Marea Britanie (ambele cu 2,8%).

Cel mai semnificativ declin s-a înregistrat în Cipru (minus 5,3%), Grecia (minus 2,6%), Finlanda (minus 1,4%) și Italia (minus 0,8%).În schimb, economia zonei euro a înregistrat o creștere de 0,5% în trimestrul patru din 2013, după un declin de 0,3% în precedentele trei luni, în timp ce PIB-ul UE a înregistrat un avans de 1% în perioada octombrie-decembrie 2013, față de o expansiune de 0,2% în precedentele trei luni.Datele Eurostat sunt similare cu cele anunțate joi de Institutul Național Statistică (INS), potrivit cărora economia României a crescut în trimestrul patru din 2013 cu 1,7% față de trimestrul trei, iar avansul a fost de 5,1% comparativ cu perioada similară din 2012.

În baza investigațiilor efectuate privind analiza procesului investițional și fundamentarea deciziilor de investiții pot spune căîn condițiile actuale ale trecerii la economia de piață și in cadrul conjuncturii economice o atenție tot mai deosebită este acordată procesului investițional. Acest domeniu ocupă un loc central în strategia de dezvoltare durabilă condiționand creșterea și modernizarea economică, cat și majorarea nivelului de trai al populației.

În concluzie cosider căîn orice economie, investițiile străine directe fac legătură dintre prezent și viitor, prin urmare, între generații. Acumularea de capital fix, productiv și neproductiv, construirea de clădiri locative, școli, teatre ș.a. asigură dezvoltarea standartului de viață al populației, asigurarea cu locuri de muncă, sporirea gradului de cultură, de pregătire profesională etc. Investițiile straine directe se caracterizează prin faptul, că se efectuează în scopul creării de noi mijloacefixe, iar realizarea lor necesită timp îndelungat în principalele faze: proiectare, executare și,apoi, atingerea parametrilor proiectați.

Capitolul III –ISD în România

III.1. Necesitatea atragerii de ISD în România

Toate analizele efectuate de experții români sau străini au arătat că nu se poate acoperi integral costul tranziției din capital intern , că este nevoie de capital străin , care – pe lângă aspectul pur financiar presupune și un aport de tehnologie de vârf , de management modern și de acces la piețe de desfacere . Procesul de restructurare și de modernizare pe care România și l-a asumat în mersul ei către economia de piață necesită existența unor resurse pe care România nu le are , așa că cea mai bună soluție este atragerea lor. Acest proces este o necesitate obiectivă pentru creșterea nivelului tehnic și calitativ al producție, pentru îmbunătățirea managementului firmelor și creșterea performanețelor lor economice. Această necesitate este cu atât mai mare cu cât economia României a acumulat mari decalaje, comparativ cu statele avansate, în special în anii `80, când au fost reduse drastic investițiile în domeniul activității de cercetare – dezvoltare și în cel al modernizării echipamentelor de producție și al proceselor tehnologice .

Capitalul străin este perceput ca un element important pentru reforma economică din România. Influența lui asupra ecomoniei românești este dublă: pe o parte este vorba de fluxurile de împrumuturi și credite prin intermediul cărora capitalul străin poate completa în mod substanțial resursele financiare naționale, iar pe de altă parte capitalul străin joacă un rol fundamental în restructurarea economiei românești și realizarea mai rapidă a procesului de modernizare a economiei și producției naționale .

ISD, consacrată ca factor important de creștere pentru întreaga economie mondială, au o însemnătate deosebită pentru realizarea proceselor de trasformare și relansare a dezvoltării economice. ISD generează două tipuri de efecte benefice în economia țării gazdă și anume : producția locală determină dezvoltarea pieței interne, și apoi extinderea exporturilor prin utilizarea rețelelor de distribuție existente pe piețele externe .

Totodată, capitalul străin, mai ales sub forma ISD, produce efecte de antrenare semnificative, cum ar fi : dezvoltarea unei rețele importante de sub- furnizori locali; crearea de noi locuri de muncă în unitățile proprii de producție; stimularea cererii pentru produsele intermediare; preocuparea pentru organizarea unor programe specifice de formare și perfecționare a forței de muncă locale; o accesare mai facilă a piețelor externe pentru renașterea economică a României .

Se pot evidenția o serie de avantaje ale atragerii investitiilor straine directe în România sunt:

Politica statului va fi mai orientată spre integrarea europeană;

Premisele transformării țării intr-un „hub” regional intre Est și Vest;

Piața de capital se va dezvolta;

Existența stimulentelor pentru investitori;

Existența unui regim stimulator pentru dezvoltarea sferei de cercetare-dezvoltare;

Premisele pentru apariția noilor instituții și instrumente financiare;

În ciuda acestor avantaje incontestabile, România încă ocupă un loc modest din punct de vedere al fluxurilor de ISD atrase, fiind abia pe locul patru în Europa Centrală – Estica, după Polonia , Ungaria și Cehia .

Deși investițiile străine directe pot genera o serie de efecte pozitive la nivelul țării deimplantare, nu este exclusă posibilitatea apariției unui impact negativ atât la nivelmacroeconomic, cât și la nivel sectorial.O parte dintre aceste efecte negative sunt inerente și se manifestă, în general, petermen scurt, apariția lor fiind strâns legată de implementarea investiției și/sau eficientizareaacesteia, ca de exemplu:

Creșterea importurilor, reflectată negativ asupra soldului balanței comerciale, sedatorează importului de mașini și utilaje finanțat de investitorul străin, fără de careimplementarea investiției nu ar fi posibilă. Pe termen lung, în măsura în care retehnologizareaactivității se concretizează în creșterea productivității și competitivității, se poate înregistra odiminuare a deficitului comercial, în principal, atunci când investitorul străin esteorientat preponderent către export sau substituirea importurilor.

Creșterea șomajuluidatorită restructurării întreprinderilor privatizate cu scopuleficientizării rapide a activității. Este evident că, în acest caz, se poate înregistra o reducere anumărului locurilor de muncă în întreprinderile privatizate. În opinia mea, pe termenlung, acest dezavantaj este nesemnificativ în situația în care întreprinderile restructurate beneficiază de creșterea eficienței și competitivității activității, caz în care, prin efecte deantrenare, pot genera noi locuri de muncă (prin dezvoltarea unor activități aflate în amontesau în aval).

 Impact negativ asupra bugetului datorat, pe de o parte, facilităților fiscale acordateinvestitorilor străini (politica de stimulente) care au ca efect imediat reducerea veniturilor  bugetare. Pe de altă parte, creșterea numărului șomerilor ca urmare a privatizării șirestructurării întreprinderilor de stat generează cheltuieli suplimentare la buget, întrucâtforța de muncă disponibilizată de sectoarele restructurate nu este imediat absorbită deactivitățile aflate în dezvoltare. Pe termen lung, pe măsură ce investițiile realizate ajung lamaturitate, se poate înregistra o creștere a veniturilor la bugetul statului datorită impozitelor șitaxelor plătite de noii contribuabili (firme și salariați).

Eliminarea de pe piață a firmelor autohtone

Repatrierea profitului și nu reinvestirea acetuia

Așadar, consider ca impactul ISD asupra economiei țării gazdă este diferit de la oțară la alta, înfuncție de condițiile concrete existente la nivel economic, social și politic și de gradul de pătrundere a capitalului străin.

Volumul și calitatea investițiilor străine înregistrate în perioada 2010-2013 în economia românească nu sunt satisfacatoare, existând încă domenii în care capitalul investit nu contribuie în mod semnificativ, conform potențialului și necesităților de susținere a reformei economice. De aceea, obiectivele stategice de atragere a investițiilor străine directe vizează : construirea unei credibilități externe reale a României ca potențială piață investițională, în perspectiva integrării în structurile Uniunii Europene, precum și promovarea României ca potențială piață receproare de investiții, în contextul competiției cu tăarile cu economie în tranziție din Europa Centrală și de Sud- Est .

Una dintre cele mai actuale probleme care se întalneste în acest moment în România cu privire la investițiile străine directe este schimbarea continuă a legilor cu privire la sistemul de investiții din România. Lipsa unui cadru stabil poate pune în dificultate anumiti investitori mai mici care nu se simt suficient de puternici, indiferent de modificări. Asa ca mulți dintre ei renunta la planurile lor de a-si introduce capitalul în afaceri din România.

III.2. Evoluția intrărilor ISD în România

În primul trimestru al anului 2013, conform datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului ( ONRC), numărul societăților comerciale cu capital străin întregistrate a fost de 2519 , capital subscris de acestea fiind în valoare de 25 milioane USD . Totodată, unele din marile companii care au proiecte de investiții în desfașurare și-au majorat capitalul social în această perioadă. Renault a investit 134 milioane USD, Ispat Sidex – 7,6 milioane USD, LG Electronics a dus 6,7 milioane USD, YKK și Michelin câte 4 milioane USD. Telecomunicațiile, sectorul energetic, industria constructoare de mașini și componente auto sunt domenii în care investitorii străini își vor menține interesul și în acest an, acestea fiind cele mai căutate pentru proiecte investiționale de mare anvergură. Uniunea Europeană prin Franța, Germania, Austria și Spania – precum și investitorii provenind din SUA reprezintă surse care vor aduce cele mai multe investiții importante în țara noastră .

Din punct de vedere al locațiilor geografice către care se orientează capitalul străin, pe primul loc se afla Bucurestiul, după cum vom vedea ăn graficele de mai jos, cu 882 noi companii ( în perioada ianuarie – aprilie 2013) si un capital subscris de 30,6 milioane EURO, iar pe locul doi se află județul Timiș, cu 247 noi companii și un capital subscris de 1,07 mld EURO. În figura de mai jos am prezentat evoluția din ultimii cinci ani ai ISD pentru România.

Figura 3.1. Evoluția investițiilor străine directe în perioada 2009-2013

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

Se poate observa că în perioada 2012 – 2013 oscilațiile cu privire la investițiile străine directe au fost mici, sub 100 mil. EURO. Valoarea totală anuală a acestora a depășit 1 mld. EURO, după cum urmează: în anul 2011, ISD au fost 1,147 mld. EURO, pentru ca în 2013 să ajungă 1,294 mld. EURO.

Anul 2012 marchează o creștere importantă a ISD, care au ajuns la 1,673 mld. EURO. Trendul ascendent s-a menținut și în 2013, când s-a atins o valoare record pentru România: 4,09 mld. EURO. Creșterea semnificativă cu peste 52% a investițiilor străine directe în 2013 față de 2007, are la bază: stabilitatea și creșterea economică înregistrată de România în perioada 2009 – 2013, rata inflației sub 10%, îmbunătățirea generală a mediului investițional. Un aport în acestă creștere a avut-o de asemenea privatizarea SNP Petrom, pentru care grupul austriac „OMV” a plătit 1,5 mld. EURO. La această „megaprivatizare” se adaugă și privatizarea societăților Electrica Banat și Electrica Dobrogea, pentru care s-au încasat 112 mil. EURO iar Internațional Finance Corporation și BERD au preluat 25% din acțiunile BCR pentru suma de 222 mil. dolari.

În perioada 2013 o serie de societăți comerciale și-au majorat capitalul social:

Automobile Dacia și-a majorat capitalul cu peste 218 mil. EURO;

Telemobil cu 217 mil. EURO;

Rompetrol Financial Group cu 73,6 mil. EURO;

Robank cu 54,7 mil. EURO.

Efectele creșterii economice și îmbunătățirea mediului de afaceri s-au reflectat și în ratingul de țară acordat României de principalele agenții din domeniu.

Agenția americană A. T. Kearney ne-a plasat pe locul 29 dintr-un număr de 64 de țări, față de locul 49 deținut în același clasament în 2013. Indicele de încredere a investitorilor din UE ne situează pe locul 16, fiind singura țară din Europa de SE care urcă în acest clasament.

A crescut simțitor și numărul de proiecte investiționale derulate în perioada 2006– 2013 față de perioada 1997 – 2001. Astfel au fost înregistrate 781 de proiecte de investiții (2006 – 2013) din care au fost finalizate până în prima jumătate a anului 2013 peste 145 proiecte. Valoarea angajată a proiectelor a fost de 2,5 mld. dolari, 53% din această sumă reprezentând participarea străină.Pe domenii de activitate situația se prezintă după cum o arată figura următoare:

Principalele domenii spre care s-au îndreptat ISD

Sursa :Adevărul Economic, nr. 45/2013

În telecomunicații s-au realizat 28 de proiecte în valoare de 499 mil. dolari. Serviciile au beneficiat de 36 proiecte cu o valoare de 353 mil. dolari.În industria energetică au fost alocate 338 mil. dolari prin 17 proiecte. Și industria metalurgică și cea constructoare de mașini au beneficiat din plin de ISD. Prima a atras 203 mil. dolari, iar dea de-a doua 204 mil. dolari.

În comerț prin 44 de proiecte s-au investit 240 mil. dolari. Principalii șase investitori au pentru România au fost după cum urmează:

1. Olanda – 1,9 mld. $.

2. Franța – 1,3 mld. $.

3. Germania – 904,8 mil. $.

4. SUA – 817,8 mil. $.

5. Italia – 657,8 mil. $.

6. Austria – 578 mil. $.

Figura. Primele 6 țări în topul investitorilor străini din România

Sursa: Adevărul Economic, nr. 45/2013

Previziunile pentru 2014 sunt optimiste, mulți investitori străini considerând că situația economică din România s-a consolidat, cota unică de 16% introdusă de la 1 ianuarie 2010, rata inflației de 2,5% și denominarea vor contribui într-un mod decisiv la consolidarea mediului investițional. Se speră ca intrările de ISD să fie de 2,5 mld. EURO. Pentru anul 2014 se anticipează că România ar putea atinge un volum de 36 mld. EURO al ISD.

În cele ce urmeaza am realizat o analiză asupra investițiilor străine directe din România din perioada 2009–2013 pentru a observa nivelul acestora pe regiuni de dezvoltare națională.

Creșterea ISD in țările în curs de dezvoltare marcheazădiferențe regionale semnificative.

Grafic 1. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în București-Ilfov

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

Așa cum se poate observa și din grafic, investițiile străine directe au avut un trend ascendent în București în perioada 2009-2013, ajungând de la 5236 milioane euro, valoare investită în anul 2009, la valoarea de 27516 milioane euro în anul 2013. În anul 2011 nivelul investițiilor străine a fost aproape dublu față de nivelul înregistrat în anul 2009. Consider că acest trend a fost influențat de o serie de factori, dintre care cei mai important sunt: forța de muncă calificată, personal cunoscător de limbi străine, nivelul dezvoltat al industriei, exsistena aeroporturilor, apropierea de furnizori și de clienți.

București – Ilfov este zona către care s-au îndreptat cele mai multe investiții directe ale companiilor străine, după cum arată o statistică realizată de Banca Națională a României (BNR).

Grafic 2. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în Regiunea Sud-Est

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

În regiunea Sud-Est nivelul investiților străine directe a avut un trend ascendent în perioada 2009-2013, ajungand de la valoarea de 1041 milioare euro la 2653 milioane euro inregistrate in anul 2012. In anul 2013 nivelul investitiilor străine directe scade ajungand la valoarea de 2448 milioane euro, ceea ce inseamnă o scădere cu aproximativ 2% in totalul investit. Este singura regiune unde în perioada 2012-2013 s-a înregistrat o scădere la nivelul ISD.

Grafic 3. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în centru

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

În regiunea Centru a României, investițiile străine directe în perioada 2009-2013 au avut un trend ascendent ajungând la valoarea de 3541milioane înregistrate în 2012, de la cele 629 milioane euro înregistrate în anul 2009. Factorii care ar fi putut influența acest trend sunt:

forța de muncă calificată,

personal cunoscător de limbi străine,

nivelul dezvoltat al industriei,

exisistența aeroporturilor,

apropierea de furnizori și de clienți.

Astfel, eu consider că acești factori ar putea explica preferința investitorilor străini pentru regiunea capitalei, în care nu regăsim numai un nivel ridicat al calificării forței de muncă ci și un nivel ridicat al infrastructurii necesare dezvoltării investiționale.

Grafic 4. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în RegiuneaVest

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

Investițiile străine directe au crescut în perioada 2009-2013 în regiunea de vest a României. Mai exact, volumul investițiilor a totalizat în anul 2008 744 milioane euro, iar în anul 2013 2365 milioane euro, potrivit datelor publicate de Banca Națională a României(BNR).

Grafic 5. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în Regiunea Sud-Est

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

În Sud-Est, investițiile străine directe au avut același trend ascendent în perioada 2009-2013, ajungând de la 798 milioane euro la 2942 milioane euro.

Garfic 6. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în Regiunea Nord-Vest

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

În Nord-Vest, in perioada 2009-2013, investițiile străine directe, au crescut de la 648 milioane euro la 1907 milioane euro în 2013. .Factorii care ar fi putut influenta acest trend sunt: forța de muncă calificată, personal cunoscător de limbi străine, sinivelul dezvoltat al industriei.

Investițiile străine directe în Regiunea Nord- Vest au fost orientate în funcție de accesibilitatea și potențialul zonelor, precum și de mentalitatea oamenilor de afaceri.

Regiunea NORD-EST este cea mai puțin atractivă pentru investitorii străini, aici înregistrându-senumai 2,9 la sută din investiția străină directă.

Grafic 7. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în Regiunea Sud-Vest

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

Conform datelor prezentate de BNR, în perioada 2009-2013, România a beneficiat de creșterea volumului investițiilor străine directe, care au depășit 355 milioane euro în anul 2009, crescând de aproximativ 4 ori până în anul 2013, cand au ajuns la 1379 milioane euro.

Grafic 8. Valoarea investițiilor străine directe în perioada 2009-2013în Regiunea Nord-Est

Sursa: Prelucrare proprie din informatiile de pe http://unctad.org/sections/press/docs/pr11027_ro_WIR.pdf

În regiunea Nord-Est, România a atras în anul 2013 1907 milioane euro, de aproximativ 3 ori mai mult față de valoarea investițională pe care a reușit să o atragă în anul 2009, când în România au intrat doar 648 milioane euro.

Criza financiară mondială a dus la o scădere a ISD în România ceea ce se observă și din graficele de mai sus pentru perioada 2009-2011. Potrivit estimărilor oficiale, acestea se vor înjumătăți în acest an. Cu toate acestea, se prevede ca în 2014 investițiile străine să ajungă la valoarea de 5,4 miliarde de euro.

„Componenta mai puțin afectată se așteaptă să fie investițiile străine din profitul reinvestit, dacă se ia în considerare că în principal este vorba de distribuirea între dividende și investiții a profitului obținut în anul 2013. Această tendință va fi sprijinită și de măsura prevăzută în Programul de guvernare, privind scutirea de la impozitare a profiturilor reinvestite”, se arată în Programul de convergență 2013, pentru perioada 2011 – 2014, potrivitMediafax. Estimările privind relansarea economiei arată că pentru 2014 investițiile străine vor fi de 5,4 miliarde de euro un nivel scăzut față de potențialul de atragere al României.

III.3. Factori determinanți ai ISD în România

Este o țară aflată în estul Europei cu o populație de 21,2 milioane de locuitori cu un PIB pe cap de locuitor de 7542 dolari. Aceasta se situează sub media regiunii Europei Centrale și de Est începând cu anul 1990. Ponderea PIB în PIB global este de 0,34%.

România se află în stagiul doi de dezvoltare conform World Economic Forum și pe locul 77 în ceea ce privește Indicele de Competitivitate, ocupând ultima poziție în clasament comparativ cu celelalte nouă țări din regiune conform World Competitiviness Report 2010 -2011 realizat de către World Economic Forum.

României prezintă o serie de avantaje și dezavantaje în ceea ce privește atragerea finanțării internaționale. Constatăm că sunt multe deficiențe care trebuie înlăturate.

Avantajele pe care le prezintă România în ceea ce privește atragerea investițiilor străine directe sunt:

Cota unică – Cota unică de impozitare presupune același rang de impozitare pentru persoane fizice și companii, deci un sistem de impozite corelate, cu rata unică de impozitare, pentru toate tipurile de venituri obținute dindiferite activități. Succesul regimului cotei unice de impozitare depinde, se pare, de nivelul acestei rate: cu cât aceasta este mai mică, cu atât este mai eficientă colectarea ei. Deși s-aconstatat că o rata mai mică de impozitare conduce, în general, la sporirea gradului de plată a taxelor respective, impozitele mai scăzute pot conduce, după stabilizarea apetitului de plată al celor impozitați, lascaderea veniturilor la Bugetul de stat,

Costul scăzut cu forța de muncă (Costurile reduse ale salarizării și creșterea productivității vor continua să atragă investitorii străini în România, declaraeconomistul șef al Băncii ComercialeRomane, Lucian Anghel)

gamă variată de materii prime și resurse naturale care permit o producție diversificată pe sectoare;

structura geografică a României (aproximativ 1/3 șes, 1/3 dealuri și 1/3 munți), la care se adaugă climă, solul, rețeaua hidrografică și potențialul turistic antropic, constituie surse atractive de finanțare a agriculturii și turismului;

forța de muncă bine calificată și ieftină;

piața internă mare (22 mil. locuitori), a două în regiune după Polonia;

specialiști de nivel mondial în anumite domenii (soft, inginerie, petrochimie etc.);

capacitatea românilor de a se adapta și integra rapid;

armonizarea lesgislației fiscale cu cea a UE deschide noi oportunități pentru statele membre UE de a finanța activități economice în România;

repatrierea fără constrângeri a capitalului

Locația atractivă : permite accesul facil către țările fostei Uniuni Sovietice , către Orientul Mijlociu și Africa de Nord, atingând o populație de 200 milioane locuitori în mai puțin de 1000 km 2 .

Rețele bine dezvoltate de telefonie mobilă .

Membra UE – Statutul de membru aduce în primul rând un plus de încredere în rândul investitorilor străini, dar și autohtoni cât și avantajul pătrunderii pe o piață unde există liberalizarea comerțului

Plasarea la intersecția a trei coridoare posibile de transport care ( ne) leagă ( de) Europa : două pentru transport rutier și una pe cale fluvială.

Prezența filialelor celor mai mari și importante bănci: City Bank, ABN_ÂMRA, ING Bank, Chemical Bank, Creditinstal, etc.

Relații diplomatice cu 176 de țări.

Membră NATO , ONU și UE.

Statut de economie funcțională acordat de Statele Unite ale Americii.

Acorduri de liber schimb cu UE, CEFTA, Israel, Moldova, Turcia, Lituania etc.

Dezvantajele pe care le prezintă România în ceea ce privste atragerea investiților străine directe sunt:

Infrastructura (România are de recuperat un decalaj foartemare în domeniul infrastructurii, fata derestul tarilor UE. De exemplu, din rețeaua deaproape 80 de mii de kilometri de drumuri,doar 20% reprezintă drumuri naționale),

nivelul ridicat și instituționalizat al corupției determină capitalul străin să ocolească frecvent România;

mediul legislativ relativ instabil;

sistemul juridic ineficient, care aplică neuniform legile;

piață a muncii rigidă;

putere de cumpărare scăzută;

productivitate a muncii scăzută și o dotare tehnică modernă încă insuficientă pentru a face față competiției internaționale.

Din punct de vedere al respondenților din World Competitiviness Report 2010 -2011 realizat de către World Economic Forumcei mai problematici factori pentru mediul investițional sunt: nivelul taxelor (15,5%), birocrația ineficientă a guvernului (13%), instabilitatea politică (11,9%), accesul la finanțare (10,8%). Indicatorul referitor la transparența politică o situează pe locul 140, cel al eficienței sistemului legislativ pe locul 122 iar cel ce ține de încrederea publică în mediul politic pe locul 119. Un alt aspect negativ al mediului investițional din România este legat de infrastructură. Indicatorul ce cuantifică calitatea acesteia cât și a fiecărei componente în parte o plasează pe locul 139. La nivelul pieței muncii există o colaborare precară (locul 137), o rigiditate la nivel de angajare (locul 118). Un alt punct slab este că se află printre țările cu cele mai multe taxe (113 pe an). În ceea ce privește taxarea, România a făcut modificări fiscale inclusiv un nou impozit minim pe profit ceea ce a făcut ca plata taxelor de către companii să fie mai costisitoare.

Putem identifica o serie de măsuri ce ar putea duce la înlăturarea acestor deficiențe:

măsuri ce țin de creșterea capitalului societăților comerciale: restructurarea și eficientizarea activității acolo unde este cazul; exploatarea la capacitate maximă a mijloacelor fixe active, sporirea productivității și calității muncii; modernizarea mijloacelor de producție (achiziționarea unor mijloace de producție cu un randament ridicat);

îmbunătățirea sistemului legislativ

creșterea eficienței managementului financiar;

ameliorarea corupție: înăsprirea pedepselor pentru cei care favorizează astfel de practici;remunerarea corespunzătoare a funcționarilor publici, care să-i ferească de tentația de a obține foloase nemeritate;organizarea unor licitații reale, corecte, cu privire la efectuarea de lucrări publice, achiziții publice, etc.;responsabilizarea funcționarilor publici, dar și a cetățenilor cu privire la efectele nefaste ale acestui fenomen;

Credem că prin aceste măsuri, întreprinderile românești și economia în ansamblu, vor fi capabile să atragă o finanțare internațională mai mare, care să conducă la creșterea și dezvoltarea generală. După cum am constatat și în paginile anterioare, mediul investițional contribuie decisiv în atragerea capitalului străin.

In concluzie, investițiile străine directe au contribuit la dezvoltarea economică mondială dar și a României. În ultimile decenii, în lume se desfășoară o adevărată concurență între țări in planul atragerii investițiilor străine directe. Fiind conștiente de avantajele obținute in urma atragerii investițiilor srăine directe, țările, aflate in procesul tranziției spre economia de piață, pun tot mai mult accentul pe elaborarea și promovarea politicilor de atragere a investițiilor străine directe in economiile lor.

Nivelul insuficient al atragerii investițiilor străine in Romania este determinat de mai mulți factori, cei mai importanți fiind politica fiscală nefavorabilă pentru o largă desfășurare a activității economice; raporturile tensionate intre forțele politice interne; birocrația din aparatul administrativ, care, la randul săuduce la extinderea corupției in intreaga societate; instabilitatea politică.

Fără investiții străine nu vom putea depăși criza economică amplă și nici nu ne vom putea inscrie pe traiectoria unui nou mod de producție bazat pe tehnologii absolut moderne. Numai pe baza acestor tehnici moderne susținute și de un program investițional stabil și coerent este posibilă creșterea competitivității economiei naționale, a produselor sale pe arena internațională.

Așadar, România trebuie să dețină o strategie de atragere și promovare a investițiilor străine, care trebuie să includă in sine un larg program de imbunătățire a imaginii țării. Este necesară asigurarea credibilității Romaniei ca stat in care investițiile străine sunt garantate de riscuri și pot fi plasate in activități economice profitabile și durabile, atit pentru investitorii străini, cit și pentru cei autohtoni.

III.4. Impactul aderării României la UE asupra fluxurilor ISD

Aderarea Romaniei la UE ii a oferit acesteia o serie de oportunitati inceea ce priveste accesarea investitiilor externe de capital, datorata sporirii credibilitatii economiei romanesti ca urmare a aderarii la UE si a reformelor adoptate in vederea aderarii precum:

Politica statului orientată spre integrarea europeană;

Premisele transformării țării intr-un „hub” regional intre Est și Vest;

Nivelul ridicat actual al consumului și perspective menținerii acestuia pe piața internă și piețele principalelor parteneri comerciali;

Deetatizarea patrimoniului public prin diverse forme, inclusiv in baza parteneriatului-publicprivat;

Piața de capital in dezvoltare;

Existența stimulentelor pentru investitori;

Existența unui regim stimulator pentru dezvoltarea sferei de cercetare-dezvoltare;

Existența activelor decapitalizate cu potențial de dezvoltare, inclusiv in infrastructură;

Premisele pentru apariția noilor instituții și instrumente financiare;

Accesul fără taxe vamale pe piață UE in baza preferințelor oferite de Comisia Europeană;

Accesul fără taxe vamale pe piața țărilor din Europa de Sud-Est in baza acordului multilateral de comerț liber CEFTA;

Accesul fără taxe vamale pe piețele statelormembre ale CSI in baza acordurilor de liber schimb.

Capitolul IV – Studiu de caz: Investiția companiei HeidelbergCement în România

HeidelbergCement este unul dintre cei mai importanti invetitori germani din România. Grupul desfasoara diverse activități în sectorul producției de ciment, betoane și agregate, prin intermediul companiilor

Carpatcement Holding,

Carpat Beton,

Carpat Agregate.

Carpatcement Holding este o companie din cadrul grupului german HeidelbergCement ce activează în industria materialelor de construcții. Aceasta a pătruns pe piața româneasca încă din 1998, când a achiziționat fabrica de ciment Bicaz.

După achiziție, compania a făcut investiții semnificative. În urma acestora, fabrica a fost modernizată, a fost deschisă o nouă linie de producție, capacitatea de producție a fabricii ajungând la 3 milioane de tone de ciment pe an. Impactul investițiilor este unul benefic atât pentru companie, cât și pentru populația din zonă, deoarece au fost create locuri de muncă, iar investițiile de mediu au dus la diminuarea emisiilor de gaze în atmosferă.

Majoritatea firmelor germane dețin în România capacități de producție, iar intențiile lor de investiții sunt gândite pe termen lung. Investițiile germane în România la 31 decembrie 2013 se ridică, conform statisticilor, la 2,89 mld. EUR, ceea ce reprezintă 11% din capitalul social străin subscris. Germania ocupă locul al treilea in ce privește investițiile, după Olanda și Austria. Trebuie să avem în vedere si faptul că o serie de firme de germane realizează investițiile prin firmele-mamă din alte state decât Germania din motive fiscale sau organizatorice, nefiind astfel cuprinse în statisticile din România ca investitii germane. În ianuarie 2012 numărul firmelor cu participație germană la capital în țara noastră era de 17.467.

Potrivit site-ului oficial al companiei , Carpatcement Holding S.A. produce noua tipuri uzuale de cimenturi împarțite în două categorii: Cimenturi Portland și Cimenturi Portland Compozite. Aceste cimenturi acoperă toate aplicațiile obișnuite și sunt folosite pentru construcția elementelor și structurilor monolite sau prefabricate, armate, armate dispers sau precomprimate, precum și pentru mortare și paste de injectare.

Acționarul principal al Carpatcement Holding este grupul german HeidelbergCement, unul dintre cei mai mari producători de ciment la nivel mondial. Grupul își desfășoară activitatea în peste 50 de țări, deține peste 1.500 de fabrici și a vândut în ultimul an aproximativ 88 de milioane tone de ciment.

La data de 31 decembrie 2007, structura acționariatului Carpatcement Holding era urmatoarea:

99,03% – HeidelbergCement

0,97% – Acționari minoritari

Companiile grupului HeidelbergCement în România au avut în 2013 o cifră de afeceri de 238 milioane Euro.

Carpatcement Holding este compania cu cea mai mare cifră de afceri, 205 milioane Euro in anul 2013

Companiile grupului HeidelbergCement în România au investit în perioada 2012-2013 aproximativ 100 de milioane de Euro.

Investițiile au fost folosite în special în programul de dublare a capacităților de producție. Prima etapă a acestuia consta în modernizarea și pornirea celei de-a doua linii de producție a fabricii de la Bicaz.

Din anul 1998 până in 2013, grupul german HeildelbergCement a realiza investitii de peste 450 de milioane de Euro pe piața din Romania, inclusiv costurile de achiziție.

Grupul german HeidelbergCement, prin compania Carpatcement Holding a făcut o investiție de tip „achiziție”(brownfield) la fabrica de ciment Bicaz. Acest tip de investiție are o serie de avantaje pe de o parte, iar pe de altă parte are și dezavantaje.

Avantajele achiziției:

Investițiile făcute de companie în această fabrică sunt mari(100 de milioane euro), dar au fost realizate treptat;

Riscurile de piață după momentul achizției sunt mai mici;

Cota de piață deja existentă la această fabrică a fost preluată;

Pătrunderea pe piață s-a facut mai rapid;

În urma achiziției, recuperarea investițiilor se face mai ușor;

Este posibil ca fabrica să fi fost subevaluată iar achiziția făcută de HeidelbergCement să o fi cumpărat sub prețul pieței.

Dezavantajele achiziției:

Locația era deja dată( Bicaz), iar posibilitatea de extindere a companiei era/ este îngrădită;

Cheltuielile suplimentare care au fost necesare cu schimbarea tehnilogiei și a mentalității angajaților;

Cheltuielile legate de căutarea unei partener potrivit de afaceri( contactare, negociere etc.);

Dificultăți în estimarea punctelor slabe ale partenerilor de afaceri;

Dificultăți cu integrarea culturii organizaționale;

Moldocim Bicaz, înainte de achiziție,, era o companie de stat, iar după preluarea acestea de către grupul german este posibil ca aceștia să se fi izbit de mici incertitudini referitoare la dreptul de proprietate.

În urma unor investiții străine directe pot apărea anumite efecte asupra țării sursă( Germania), cât și asupra țării gazdă( România).

Efectele companiei asupra țării sursă( Germania)

Efecte pozitive:

Intrarea de valută prin repatrierea profiturilor de către companie din România către Germania;

Competitivitatea sporită prin acțiunea grupului la nivel mondial( 4 continente: Europa, Asia, Africa și America de Nord);

Prin desfășurarea activității în mai multe țări(peste 40, dintre care: Cehia, Croația, Polonia, Ungaria Ucraina, România și Rusia), compania își face notorietate, renume atât în cazul potențialilor clienți, cât și în cazul concurenților;

Compania are acces la mai multe resurse necesare desfășurării activității( cariera de calcar de la Bicaz-Chei);

Posibilitatea de propagare a culturii de afaceri, mentalității și a culturii naționale germane.

Efecte negative:

Compania( grupul) oferă locuri de muncă în Româniași le poate diminua sau distruge pe cele din Germania

Veniturile bugetare diminuate în Germania de pe urma acestei companii datorită acordurilor pentru evitarea dublei impuneri

România ia prima impozitul pe profit, iar Germania taxează doar profiturile repatriate cu diferența dintre ratele impozitului pe profit ceea ce duce la un câștig bugetar diminuat pentru Germania.

Efectele companiei asupra țării gazdă( România)

Efecte pozitive:

Cel mai important efect este cel al transferului unui pachet de trei resurse: capital, tehnologie și practici manageriale și organizaționale

Capitalul financiar are rolul de a suplimenta resursele interne și de a reduce deficitul între economisirea internă și necesarul de investiții. De asemenea, mobilizează resursele locale care altfel ar rămâne nefolosite sau ar fi utilizate în activități mai puțin productive( cum ar fi sectorul public). Poate stimula prin puterea exemplului și alte fluxuri financiare cum sunt creditele acordate de băncile străine sau tranferuri realizate de organisme financiare internaționale.

Tehnologia- fabrica are acces la o tehnologie străină. Compania transferă cercetare-dezvoltare și inginerie ceea ce duce la beneficii mai mari decât dacă ar transfera numai mașini de o generație mai veche.

Glocalization( global& localization)- se acționează la scară globală dar cu adaptare la caracteristicile locale. Pentru ca tehnologia transferată să fie absorbită de țara gazdă ea trebuie să corespundă matricii înzestrării cu factori ai țării gazdă.

Practici de management și organizaționale- organizarea capitalului și a tehnologiei de producție este la fel de importantă ca și celelalte două metode moderne de management( „just-in-time”, “kaizen”).

Creșterea competitivității pe plan local

Efect ecologic și de protecția mediului- chiar dacă nu sunt transferate cele mai noi tehnologii, tehnologia tranferată de grupul german în acestă fabrică este mai nouă decât cea existentă înaintea achiziției și este supusă mediatizării

Creșterea veniturilor bugetare în urma impozitării profitului.

Efecte negative:

Renunțarea la furnizorii locali

Tehnici intensive de capital care pot duce la șomaj( situație cu care fabrica se confruntă în momentul de față, mulți dintre angajați sunt în șomaj tehnic).

Exploatarea resurselor naturale locale;

Politică anticoncurențială( aranjamente de preț sau împărțirea piețelor)- s-au încercat aranjamente de preț împreună cu concurența (Lafarge,Holcim), dar au fost descoperiți și amendați de către organele competente.Deoarece are o poziție puternică pe piața românească, compania poate leza suveranitatea sau se poate implica în politica statului pentru a-și apăra interesele.

În 2013, în urma unei investiții substanțiale, s-a deschis o a doua linie de producție a clincherului. Criteriul principal prin care s-au ales echipamentele a fost un impact de mediu cât mai redus.Înaintea cumpărării, fabrica de ciment Bicaz figura pe listele cu mari poluatori.Principalele amenințări, caracteristice pentru industria cimentului în general, erau:

depășirea frecventă a limitelor legale ale emisiilor de praf și gazelor de ardere

calitatea apelor uzate( menajere)

Din acest motiv, compania a derulat un program de modernizare a fabricii. Obiectivul a fost protejarea mediului înconjurător și conservarea resurselor naturale.

Compania Carpatcement Holding este primul producător de ciment din România care a introdus folosirea cimbustibililor alternativi în procesul de producție.

De la achiziția fabricii de la Bicaz, grupul HeidelbergCement a realizat investiții de mediu în valoare totală de 14,9 miliane de euro.

Prin această investiție s-au modernizat utilajele de desprăfuire folosite în procesul de producție, transport și depozitare. Astfel, s-a redus cantitatea de praf eliberat în atmosferă și emisiile de gaze de ardere. În prezent, aceasta se află sub limitele legale.

Respectând principiile dezvoltării durabile, s-au făcut eforturi pentru conservarea resurselor neregenerabile( minerale și combustibilii fosili). În acest sens, s-au introdus îm procesul de producere a cimentului combustibilii alternativi: anvelope uzate, uleiuri, reziduuri petroliere și lemnoase.

Carpatcement Holding a modificat procesele de producție pentru a putea utiliza combutibilii alternativi și în fabrica de la Bicaz.

În funcție de natura combustibililor alternativi, există o serie de procese și de riscuri controlate, pentru care a fost nevoie de adaptarea utilajelor și a metodologiei de lucru din fabrică. De asemenea, pentru folosirea fiecărui timp de combustibil a fost necesară construirea unor spații special și achiziționarea unor noi echipamente: de transport, de prelucrare, de alimentare, de monitorizare etc.

Astfel, prin investițiile făcute de către companie s-au realizat următoarele:

S-au construit zone de recepție și de depozitare a anvelopelor. La rândul lor, acestea sunt formate din platforme cu facilități speciale pentru a descărca anvelopele și pentru a le așeza pe banda transportatoare.

S-au aciziționat și s-au montat instalații de cântărire și alimentare a anvelopelor în cuptoarele de ardere, întregul sistem fiind supravegheat video și complet monitorizat atât ca activitate cât și ca istoric de date.

S-au achizționat utilaje speciale pentru mărunțirea deșeurilor lemnoase care sunt arse în fabrică.

Tipuri de combustibili alternativi folosiți de fabrica de ciment Bicaz:

Anvelope uzate provenite din activitățile industriei auto( inclusiv anvelope auto de mari dimensiuni pentru care s-a investit special într-un sistem hidraulic de tăiere și mărunțire urmat de dozare și transportul ulterior spre banda de alimentare).

Rumegușuri care se impregnează cu uleiuri, lacuri, vopseluri sau deșeuri petroliere. După ce este colectat de la generatori, rumegușul este supus unor tratamente speciale. Din cauza riscului de poluare pe care îl reprezintă, rumegușul impregnat trebuie trasportat și manipulat cu o atentie deosebită.

Deșeuri lemnoase, provenite din industria agricolă, sivicultură sau din industria de procesare a lemnului.

Rezultate obținute La fabrica de ciment Bicaz, în urma folosirii combustibililor alternativi:

S-au conservat resurse de energie și s-au valorificat deșeuri, aducândi-se astfel un beneficiu întregii comunități.

Investițiile făcute, experiența acumulată în ultimii 5 aniși suportul de specialitate primit din partea HeidelbergCement, fac posibil ca volumul de combustibili alternativi pe care fabrica îl va utiliza în viitor vor crește, reprezentând astfel o contribuție din ce în ce mai semnificativă la gestionarea corectă a deșeurilor.

Totalul investițiilor ecologice realizate până acum de Carpatcement Holding în fabrica de la Bicaz împreună cu partenerii săi pentru pre-tratarea și co-incinerarea deșeurilor în cuptoarele de clincher se ridică la 14 milioane de euro.

Concluzii

În prezent, orice activitate economică, socială, politică presupune un proces de coordonare judicios și eficient, care să conducă la atingerea scopurilor propuse într-un mod cât mai economic și cu rezultate maxime. Îndeplinirea acestui deziderat se poate realiza printr-un management calitativ superior, care să răspundă cerințelor actuale.

Având o imagine de ansamblu cu privire la rolul firmelor și investițiilor într-o economie, realizăm de ce este importantă crearea unui climat investițional propice.

Politicile și comportamentul guvernelor produc un impact puternic asupra climatului investițional, reflectându-se asupra costurilor, resurselor și barierelor tarifare și netarifare pe care le întâlnește o firmă în expansiune. Guverne sunt pe deplin responsabile de modul în care, prin politicile promovate, sprijină firmele în dezvoltarea lor.

Țările dezvoltate prezintă un climat investițional favorabil, cu mult mai puține probleme decât țările în dezvoltare.

Acestea din urmă trebuie să-și adapteze legislația, să opereze o serie de schimbări care să faciliteze intrările de ISD.

Dezvoltarea unei economii, a unei afaceri presupune formarea unui climat economic special, social și politic care să permită acest aspect.

Fiecare guvern și autoritate politică are obligația de a întreprinde acele măsuri care să contribuie la crearea unui mediu de afaceri prosper, care să permită atragerea de investiții indiferent de proveniența lor, autohtone sau străine, o creștere economică solidă, care să conducă implicit la creșterea nivelului de trai al populației.

Sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI marchează puternice transformări economice, sociale, politice și financiare la nivel global. În această parte a lucrării ne-am ocupat în special de transformările care au loc la nivelul pieței financiare internaționale, la nivelul companiilor multinaționale și la modul în care acestea își procură resursele financiare necesare desfășurării și dezvoltării activității lor.

Motivația societăților transnaționale în ceea ce privește investițiile străine directe provine din:

avantajele financiar-monetare pe care le obține investitorul

procurarea resurselor necesare desfășurării activității;

desfacerea produselor pe alte piețe;

sporirea eficienței

achiziționarea activelor strategice.

În conditiile actuale ale globalizării pieței este putin probabil ca o firma româneasca în viitorul apropiat să devina o companie transnationala putând desprinde următoarele concluzii:

Expansiunea și internaționalizarea se pot realiza prin eforturi proprii, ceea ce înseamna că firma dispune de capital și o forta financiara mare. În cazul întreprinderilor românesti, după 1990 nu se putea pune aceasta problema, deoarece firmele erau decapitalizate, cu o tehnologie învechita și apartineau statului. Între timp multe firme au fost privatizate, unele preluate de investitori autohtoni, au fost retehnologizate, sunt competitive, dar încă forța lor financiara este scazuta.

În ceea ce priveste apelarea la împrumuturi, accesul la credite a fost oarecum îngradit, deoarece sistemul bancar nu functiona corespunzator și nu avea puterea unui sistem bancar modern, menit să asigure o finantare corespunzatoare;

În cazul unei fuziuni, firmele românesti nu prea au ce oferi, deci nu ar exista decât varianta absorbtiei (ceea ce s-a întâmplat în majoritatea cazurilor) sau să se dezvolte de sine statator, adoptând o politica a ,,pasilor marunti’’ cu privire la internaționalizare;

În ceea ce priveste strategiile pe care ar putea să le adopte firmele românesti pentru a-și dezvolta afacerile pe plan internațional, acestea ar trebui să vizeze în primul rând:

a. selectarea pietelor externe țintă;

b. patrunderea pe pietele externe țintă;

c. pozitionarea pe pietele externe țintă;

Motivatiile unei firme transnationale de a-și extinde activitatea în România constă în:

piață noua de desfacere, în plină formare cu potential ridicat (23 mil. loc), chiar daca puterea de cumpărare a populației este scazută;

Un debuseu pentru produsele puternic concurentiale pe pietele tarilor dezvoltate;

O mâna de lucru ieftină și în general bine pregatită care conduce implicit la scăderea costurilor unitare ;

Repatrierea profitului fara nici un fel de restrictii;

Accesul la resursele solului și subsolului;

Cadrul legislativ care chiar dacă este incoerent, cu o legislatie schimbatoare, permite totusi realizarea investitiilor în România

României prezintă o serie de avantaje și dezavantaje în ceea ce privește atragerea finanțării internaționale. Constatăm că sunt multe deficiențe care trebuie înlăturate.

În lucrare am identificat o serie de măsuri ce ar putea duce la înlăturarea acestor deficiențe. Vizăm trei aspecte principale:

măsuri ce țin de creșterea capitalului societăților comerciale;

creșterea eficienței managementului financiar;

corupție și justiție.

Credem că prin aceste măsuri, întreprinderile românești și economia în ansamblu, vor fi capabile să atragă o finanțare internațională mai mare, care să conducă la creșterea și dezvoltarea generală. După cum am constatat și în paginile anterioare, mediul de afaceri contribuie decisiv în atragerea capitalului străin.

Firmele românesti vor găsi cadența necesară pentru a se implica mult mai activ în afacerile economice internaționale. Premisele sunt destul de optimiste, majoritatea firmelor importante din Româ nia au luat contact direct cu mediul de afaceri internațional, dispun de o forta de munca bine calificata, s-au retehnologizat, calitatea multor produse corespunde normelor internaționale, managementul organizatiei se construieste pe noi baze, este mult mai competitiv și corespunde cerintelor actuale.

Previziunile pentru 2014 sunt optimiste, mulți investitori străini considerând că situația economică din România s-a consolidat, cota unică de 16% introdusă, rata inflației de 2,5% vor contribui într-un mod decisiv la consolidarea mediului de afaceri.

Bibliografie

Al. Puiu – Management internațional, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2008

Anghelache G., Piața de capital în context european, Ed. Economică, București, 2009

Bari, loan, Probleme globale contemporane, Editura Economică, București, 2012

Boissieu Christian, Les mutations de l’economie mondiale, Edidura Economic,Paris, 2000

BratuȘ.,Piața de capital în România, Ediția aIIa, Ed. Universitaria, Craiova, 2001

Buch Claudia M., Globalization of Financial Markets, Publisher Springer,2012, p. 5

C. Munteanu și C. Vâlsan, Investiții internaționale, Ed. Oscar Print, București, 2009

Chiciudean, Ion; Țoneș , Valeriu- Gestionarea crizelor de imagine, www.comunicare.ro, București, 2012;

Ciumac Svetlana “Economie și sociologie” Nr 1, an.2009

Crețoiu, G., Cornescu, V., Bucur,I., – Economie politică, Casa de editură și presă „Șansa” SRL, București, 2012

Dumitru Pârvu, Eficienta Investitiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2010

Dumitru, Patriche; Comerț și globalizare. Editura ASE, București, 2003

Fătu S., Piața românească de capital privită din interior, Ed.Vox, București, 1998

Gheorghiță, Virgil, Cociuban Aristide, Economie mondială, Editura Politeia, SNSPA, Bucuresti, 2012

Held David, McGrey Antony, Globalization and the Liberal Democratic States, Spring 2011

Hrist Paul,Thompson Grahame, Globalizarea sub semnul intrebarii:economia internationala si posibilitatile de guvernare, Editura Trei, Bucuresti 2001

M. Isaic, S. Ene, G. Tudose – Evaluarea, fezabilitatea, planul de afaceri și riscurile activitatii economice, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2006

M. Moffet, A. Stonehill, D. Eiteman – Fundamentals of Multinational Finance, Adison Wesley, 2008

Moisuc, Constantin, Economie internațională, volum I, Problemele globale ale economei mondiale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2010

Moran, Th și Graham, E., (2005), „Does foregin direct investment promote development? Institut for International economics”, Washington Dc

Munteanu, A. Horobet – Finante multinationale, Ed. All Back, Bucuresti, 2006

O. Nicolescu – Management comparat , Ed. Economica, Bucuresti, 2007

OECD, Foreign Portofolio Investment and Foreign Direct Investment: Characteristics, imilarities, complementarities and differences, policy implications and development impact

Oxelheim, L. și Ghauri, P. (2004) “European Union and the race for foreign direct investment”, ed. Oxford: Elsevier și Lall, S. (1995) „Industrial strategyes and policies on foregin direct investment in EastAsia”, Corporations, nr.3

P. Bran, I. Costică – Economia activității financiare și monetare internaționale, Ed. Economică, București, 2009,

Postelnicu, Gheorghe, Postelnicu Cătălin, Globalizarea economiei, Editura Economică, 2012

Pricop, Mihai, Tantau Adrian, Globalizarea și strategia firmei, Editura Eficient, București, 2011

Pripoaie, R. – Finanțele și gestiunea financiară a firmei, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2004

Stoica O., Mecanisme și instituții ale pieței de capital, Ed. Economică, București, 2002

Ștefura G., Prisacariu M, România și problemele întegrării europene – Piața de capital din România în contextul integrării europene,Ed.Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013, p. 203

Toma Mircea „Economistul” an 2010 8 aprilie

Tran, Vasile – Comunicarea socială în situații de criză, Editura A.Î.S.M., București, 2009;

Tuiu Florea „Economistul” an.2009, 3 septembrie

Tureac C. – Dicționar economic. Culegere de termeni economici, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2008

U.N., World Development Report 1999/2000, Oxford University Press, 2000

UNCTAD, World Investment Report 2006

Vasile, Ilie – Gestiunea financiară a întreprinderii – București, Editura MeteorPress, 2005

Văcărel I., Finanțe Publice. Teorie și practică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Verboncu, I. – Management și performanțe – București, Editura Universitară, 2005

Vlăsceanu Lazăr; Zamfir, Cătălin- Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 2013;

*** www.adevărul.ro/articole/investitorii-nu-și-au-pierdut-încrederea-în-piața-de-capital

*** www.epp.eurostat.ec.europa.eu

*** www.financiarul.com/18 februarie 2011

*** www.primet.ro

*** www.romanialiberă.ro

*** www.wall-street.ro/20 mai 2011

*** http://www.business24.ro/articole/investitii+straine+directe+2013

*** http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16608360-statistica-anuntat-crestere-economica-2013-mult-peste-asteptari-3-5-dumitru-consiliul-fiscal-cifrele-sunt-bune-dar-trata-prudenta.html

*** http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

Bibliografie

Al. Puiu – Management internațional, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2008

Anghelache G., Piața de capital în context european, Ed. Economică, București, 2009

Bari, loan, Probleme globale contemporane, Editura Economică, București, 2012

Boissieu Christian, Les mutations de l’economie mondiale, Edidura Economic,Paris, 2000

BratuȘ.,Piața de capital în România, Ediția aIIa, Ed. Universitaria, Craiova, 2001

Buch Claudia M., Globalization of Financial Markets, Publisher Springer,2012, p. 5

C. Munteanu și C. Vâlsan, Investiții internaționale, Ed. Oscar Print, București, 2009

Chiciudean, Ion; Țoneș , Valeriu- Gestionarea crizelor de imagine, www.comunicare.ro, București, 2012;

Ciumac Svetlana “Economie și sociologie” Nr 1, an.2009

Crețoiu, G., Cornescu, V., Bucur,I., – Economie politică, Casa de editură și presă „Șansa” SRL, București, 2012

Dumitru Pârvu, Eficienta Investitiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2010

Dumitru, Patriche; Comerț și globalizare. Editura ASE, București, 2003

Fătu S., Piața românească de capital privită din interior, Ed.Vox, București, 1998

Gheorghiță, Virgil, Cociuban Aristide, Economie mondială, Editura Politeia, SNSPA, Bucuresti, 2012

Held David, McGrey Antony, Globalization and the Liberal Democratic States, Spring 2011

Hrist Paul,Thompson Grahame, Globalizarea sub semnul intrebarii:economia internationala si posibilitatile de guvernare, Editura Trei, Bucuresti 2001

M. Isaic, S. Ene, G. Tudose – Evaluarea, fezabilitatea, planul de afaceri și riscurile activitatii economice, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2006

M. Moffet, A. Stonehill, D. Eiteman – Fundamentals of Multinational Finance, Adison Wesley, 2008

Moisuc, Constantin, Economie internațională, volum I, Problemele globale ale economei mondiale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2010

Moran, Th și Graham, E., (2005), „Does foregin direct investment promote development? Institut for International economics”, Washington Dc

Munteanu, A. Horobet – Finante multinationale, Ed. All Back, Bucuresti, 2006

O. Nicolescu – Management comparat , Ed. Economica, Bucuresti, 2007

OECD, Foreign Portofolio Investment and Foreign Direct Investment: Characteristics, imilarities, complementarities and differences, policy implications and development impact

Oxelheim, L. și Ghauri, P. (2004) “European Union and the race for foreign direct investment”, ed. Oxford: Elsevier și Lall, S. (1995) „Industrial strategyes and policies on foregin direct investment in EastAsia”, Corporations, nr.3

P. Bran, I. Costică – Economia activității financiare și monetare internaționale, Ed. Economică, București, 2009,

Postelnicu, Gheorghe, Postelnicu Cătălin, Globalizarea economiei, Editura Economică, 2012

Pricop, Mihai, Tantau Adrian, Globalizarea și strategia firmei, Editura Eficient, București, 2011

Pripoaie, R. – Finanțele și gestiunea financiară a firmei, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2004

Stoica O., Mecanisme și instituții ale pieței de capital, Ed. Economică, București, 2002

Ștefura G., Prisacariu M, România și problemele întegrării europene – Piața de capital din România în contextul integrării europene,Ed.Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013, p. 203

Toma Mircea „Economistul” an 2010 8 aprilie

Tran, Vasile – Comunicarea socială în situații de criză, Editura A.Î.S.M., București, 2009;

Tuiu Florea „Economistul” an.2009, 3 septembrie

Tureac C. – Dicționar economic. Culegere de termeni economici, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2008

U.N., World Development Report 1999/2000, Oxford University Press, 2000

UNCTAD, World Investment Report 2006

Vasile, Ilie – Gestiunea financiară a întreprinderii – București, Editura MeteorPress, 2005

Văcărel I., Finanțe Publice. Teorie și practică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Verboncu, I. – Management și performanțe – București, Editura Universitară, 2005

Vlăsceanu Lazăr; Zamfir, Cătălin- Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 2013;

*** www.adevărul.ro/articole/investitorii-nu-și-au-pierdut-încrederea-în-piața-de-capital

*** www.epp.eurostat.ec.europa.eu

*** www.financiarul.com/18 februarie 2011

*** www.primet.ro

*** www.romanialiberă.ro

*** www.wall-street.ro/20 mai 2011

*** http://www.business24.ro/articole/investitii+straine+directe+2013

*** http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16608360-statistica-anuntat-crestere-economica-2013-mult-peste-asteptari-3-5-dumitru-consiliul-fiscal-cifrele-sunt-bune-dar-trata-prudenta.html

*** http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/