Investigatie Pedagogica Asupra Relatiei Dintre Jocul Didactic Si Dezvoltarea Scolarului Mic

CAP. IV INVESTIGAȚIE PEDAGOGICĂ ASUPRA RELAȚIEI DINTRE JOCUL DIDACTIC ȘI DEZVOLTAREA ȘCOLARULUI MIC

Scopul cercetării este de acela de a argumenta eficacitatea utilizării jocului didactic în activitățile de dezvoltare a limbajului și a comunicării, precum și de a descoperi și remarca cele mai avantajoase strategii didactice de valorizare a valențelor instructiv-formative ale jocului didactic.

Ipoteza și obiectivele investigației pedagogice

Obiectivele cercetării

Documentarea cu privire la integrarea jocului didactic în procesul instructiv- educativ

Identificarea valențelor formative ale jocului didactic

Elaborarea unor strategii centrate pe joc menite să contribuie la dezvoltarea școlarului mic, la formarea personalității unui elev activ, investigator, creator, participant, conștient la propria sa ”dăltuire”

Ipotezele cercetării

Ipoteza generală:

Dacă pe parcursul lecțiilor atât la disciplina comunicare în limba română, cât și la celelalte discipline se folosește în mod sistematic jocul didactic, atunci în limbajul și comunicarea elevului de clasa a II-a se produc transformări mai rapide și mai conștiente.

Ipoteze specifice:

Dacă pe parcursul lecțiilor atât la disciplina comunicare în limba română, cât și la celelalte discipline se folosește în mod sistematic jocul didactic, atunci se dezvoltă mai conștient și mai rapid vocabularul școlarului mic.

Dacă pe parcursul lecțiilor atât la disciplina comunicare în limba română, cât și la celelalte discipline se folosește în mod sistematic jocul didactic, atunci se produc mai conștient și mai rapid transformări în organizarea propriei comunicări.

Dacă pe parcursul lecțiilor atât la disciplina comunicare în limba română, cât și la celelalte discipline se folosește în mod sistematic jocul didactic, atunci copilul reușește să emită întrebări și răspunsuri precise, concise la actele de comunicare ale conlocutorului.

Prezentarea eșantionului

Activitatea de investigare s-a desfășurat la clasa a II-a, la Liceul Tehnologic Pătârlagele, pe parcursul semestrului al II-lea, an școlar 2014- 2015.

Eșantionul experimental este constituit din 15 copii, cu vârsta de 8- 9 ani.

Date privind condițiile necesare adaptării școlare:

Metodologia cercetării

Investigația pedagogică subsumează întregul ansamblu de activități sistematice, riguroase și verificabile pentru dezvoltarea generală a cunoașterii în domeniul educației sau pentru elaborarea unui răspuns explicit la o problemă educativă specifică. Cercetarea pedagogică este o acțiune de observare și investigare, pe baza căreia cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educațional.

În cadrul investigației, metodele didactice aplicate au fost atent selectate astfel încât să răspundă cerințelor unei investigații și să preîntâmpine eventualele greșeli de investigare și prelucrare a materialului existent. Pentru strângerea datelor a căror analiză să verifice ipoteza formulată mai sus, am utilizat următoarele metode și instrumente: observația, ancheta prin chestionar, metoda experimentului psihopedagogic, testele pedagogice.

Aceste instrumente, au fost adaptate conținuturilor și obiectivelor vizate ținând cont de particularitățile de vârstă ale elevilor și de ritmul dezvoltării gândirii la această vârstă.

Observația este „o metodă care are drept scop relevarea unui număr oarecare de fapte naturale, pe baza cărora va fi posibilă formularea unei ipoteze care va fi supusă sau nu verificării experimentale” (LaRousse, Dicționar de psihologie, pag.213).

Considerată drept metodă clasică de cercetare științifică, de investigare directă a faptului educațional, constă în perceperea metodică, sistematică, precisă și intenționată a diferitelor manifestări de comportament, individual sau colectiv, așa cum se prezintă ele în mediul lor natural de manifestare. Pentru a crește calitatea observației este bine ca aceasta să îndeplinească următoarele cerințe:

stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit;

asigurarea condițiilor și a mijloacelor necesare;

elaborarea unui plan riguros de observație;

consemnarea imediată a celor observate în protocolulu de observație;

efectuarea unui număr optim de observații;

discreția cadrului didactic pentru ca elevul să nu-și dea seama că este observat;

prelucrarea și interpretarea datelor obținute;

raportarea acestora la alte informații obținute prin alte metode de investigație;

reluarea observației, dacă este cazul, după o anumită perioadă de timp.

A fost folosită observația directă, integrală, încercându-se surprinderea psihologiei individului în totalitatea manifestărilor sale, observație cu rol de constatare, urmărindu-se activitatea elevului în timpul orelor. S-a încercat extragerea unor informații cu privire la comportamentele elevilor, activism sau pasivitate, concentrarea atenției în activitățile desfășurate, efortul voluntar depus, motivația intrinsecă a elevului pentru cunoaștere, interese, dezinterese precum și relațiile din cadrul colectivului de elevi, ambianța educativă.

Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că este accesibilă tuturor educatorilor, are o arie de aplicare foarte largă, îl pune pe cercetător în contact direct cu faptele pedagogice. Observația m-a ajutat să urmăresc elevii sistematic, în condiții obișnuite de existență și desfășurare. Mi-a permis să colectez informații diverse și bogate referitoare la activitățile elevilor, la abilitățile și comportamentul fiecăruia dintre ei.

Experimentul pedagogic este o ,,observație provocată” și constă în producerea sau modificarea intenționată a fenomenelor cu scopul de a le urmări în condiții favorabile. În timp ce prin observație se studiază experiența existentă în cadrul unei anumite probleme, urmărind doar mersul obișnuit al activității școlare, experimentul presupune intervenția, modificarea condițiilor, izolarea unor factori, introducerea unor elemente noi, în funcție de observațiile făcute în legătură cu progresul elevilor sau eficiența unor metode și procedee la o anumită temă. În felul acesta, învățătorul nu așteaptă pasiv apariția fenomenului respectiv, ci îl provoacă intenționat, creând condițiile favorabile. Deoarece experimentul poate fi repetat, problema cercetată se studiază mai profund.

Experimentul necesită elaborarea unei ipoteze de lucru, care va fi confirmată sau infirmată în urma investigației.

În desfășurarea lui, experimentul parcurge trei etape:

etapa preexperimentală (inițială)

etapa experimentului propriu-zis

etapa postexperimentală (finală).

Metoda analizei produselor activității

Este esențial ca analiza portofoliilor copiilor să aibă în vedere ambele dimensiuni ale produselor activității acestora, adică atât procesul de elaborare a produsului, cât și produsul final. Produsele activității elevilor reprezintă o sinteză a fondului informațional și a celui aptitudinal, o reflectare a structurilor intelectuale, afective, volitive și psihomotorii proprii acestora.

Prin analiza produselor activității – (fișe, chestionare, teste) am obținut informații despre lumea interioară a elevului, despre bogăția de idei și imaginația sa, caracteristicile spiritului de observație, logica gândirii, capacitatea de concentrare a atenției, de aplicare în practică a cunoștințelor însușite.

Analiza acestor produse ale activității am realizat-o după următoarele criterii:

– nivelul cunoștințelor însușite;

– gradul de formare a priceperilor și deprinderilor;

– originalitatea, expresivitatea precum și progresele înregistrate de fiecare copil de la o etapă la alta.

Metoda testelor

Testul reprezintă o probă precis determinată ce implică o temă sau un grup de sarcini (itemi). În funcție de conținut, testele sunt: pedagogice (docimologice)- de cunoștințe, deprinderi, abilități; psihologice- de memorie, atenție, inteligență, imaginație; sociometrice- care măsoară relațiile interpersonale din grup.

Testele docimologice sunt instrumente de evaluare care măsoară cu mare precizie performanțele școlare ale elevilor. Ca și celelalte tipuri, testul docimologic reprezintă un ansamblu de itemi cu ajutorul căruia se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și al capacităților de a opera cu ele prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil (Nicola, I.,1996, p. 403).

Calitățile unui test docimologic sunt:

validitatea (măsoară ceea ce își propune);

fidelitatea (precizia măsurării);

standardizarea ( aceeași situație pentru toți elevii);

etalonarea (raportarea la eșantion);

obiectivitatea;

aplicabilitatea.

Testul este de fapt un experiment scurt, care urmărește să „măsoare” anumite aptitudini, cunoștințe, abilități, deprinderi etc. Deosebirea dintre experiment și test constă în faptul că, dacă prin experiment cercetătorul tinde spre descoperirea relațiilor de tip cauzal, testarea tinde spre măsurarea obiectivă și standardizată a unui eșantion stabilit.

Pentru a urmări evoluția randamentului școlar am aplicat periodic teste de evaluare a cunoștintelor la comunicare în limba română, precum și la matematică și explorarea mediului menite să mă ajute în evaluarea cunoștințelor acestora, obținând informații despre nivelul de cunoștințe al elevilor, gradul de dezvoltare intelectuală.

Am încercat să creez o serie de itemi care să arate în mod clar fondul informațional și educațional al elevilor.

Testele m-au ajutat obțin informații valoroase în legătură cu personalitatea elevilor, cu nivelul lor de competențe, cu nivelul lor de cunoștințe și cu comportamentele fiecăruia dintre ei, să cunosc și să pot delimita mai în amănunt cum influențează jocul didactic obținerea performanței școlare și să surprind destul de obiectiv evoluția și stadiul atins de fiecare individ în parte.

Metoda chestionarului

Chestionarul este un set de întrebări bine organizat și structurat, aplicat pentru a obține date cât mai exacte cu privire la o persoană sau un grup de persoane, ale cărui răspunsuri sunt consemnate în scris. Prin chestionare, se pătrunde mai complex și sistematic în lumea interioară, în universul dorințelor, intereselor și temerilor copilului.

Folosindu-mă de chestionare am putut afla în ce măsură se angajează elevii în învățare prin jocul didactic, cum a stimulat jocul didactic potențialul intelectual al elevilor, în ce măsură s-a asigurat progresul școlar, cum au apreciat elevii rezultatele obținute la sfârșitul jocului didactic.

Ca urmare a rezultatelor obținute prin aplicarea a două chestionare (anexa 1), constituite dintr-o succesiune organizată de întrebări cu scopul cunoașterii opiniilor despre jocul didactic, învățătorilor de la Liceul Tehnologic Pătârlagele, participanți la comisia metodică (10 învățători din mediul rural și urban) și a 28 de elevi din clasa a II-a (15 din mediul urban și 13 din mediul rural), am dedus că jocul didactic este o metodă didactică folosită, eficientă și dorită de copii.

Centralizarea rezultatelor obținute:

la chestionarul pentru învățători:

la chestionarul pentru elevi

Am întocmit și folosit o fișă de observare, drept instrument de evaluare. S-au consemnat evenimentele cele mai importante ale comportamentului elevilor. Analizând consemnările din tabel reiese că jocul didactic este o activitate desfășurată de toți copiii, fără a ridica mari probleme de adaptare și integrare școlară.

4. Etapele investigației pedagogice

Pentru a argumenta eficacitatea utilizării jocului didactic în activitățile de dezvoltare a limbajului și a comunicării am utilizat experimentul psihopedagogic de tip constatativ- formativ.

Prin aplicarea jocului didactic învățarea este benefică pentru faptul că asigură formarea unei gândiri flexibile, divergente și fluente și stimulează creativitatea, participarea activă și deplină, psihică și fizică, individuală și colectivă a elevilor în procesul instructiv-educativ.

 Investigația pedagogică s- a desfășurat în intervalul februarie- 31 mai și a cuprins 3 etape:

a) Etapa inițială/constatativă cu rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic.

b) Etapa propriu-zisă cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice și a întregii personalități a elevilor;

c) Etapa finală care avut un caracter comparativ cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimentului formativ.

În cadrul etapei constatative s-a aplicat elevilor un test de evaluare inițială care să redea nivelul inițial de cunoștințe al acestora. În întocmirea acestui test de evaluare inițială s-a ținut cont ca itemii să fie în concordanță cu ipotezele și obiectivele cercetării.

Testul aplicat a cuprins itemi care vizau în mod special originalitatea elevilor, fluența și flexibilitatea în exprimare și imaginația creatoare.

 Test initial

La primul item mi-am propus să determin nivelul de cunoștințe al elevilor din punct de vedere a folosirii corecte a substantivelor la singular și plural și de a formula propoziții cu acestea. Corectarea testului s-a realizat pe baza descriptorilor de performanță.

Pe baza rezultatelor obținute în etapa constatativă, s-a remarcat nivelul scăzut al mai multor elevi. În cadrul etapei experimentale a fost introdusă variabila independentă. Prin urmare, jocul didactic a fost folosit pe perioada întregii cercetări, în cadrul tuturor activităților. De altfel, prin conversațiile libere cu copiii, de-alungul cercetării s-au consolidat zilnic, ori de câte ori a fost ocazia sau a fost nevoie, cunoștințele copiilor sub aspectul dezvoltării limbajului.

Pentru dezvoltarea capacității de comunicare orală s-au desfășurat jocuri în vederea:

– cunoașterii particularităților diferitelor situații de comunicare (dialogul prin telefon, dialogul între colegi, dialogul cu adulții etc)

– Ce știi despre?etc;

– susținerii unui dialog atât în calitate de vorbitor cât si de auditor

–Telefonul, La piață etc.;

– formulării întrebărilor și răspunsurilor

– Să citim o imagine etc

În etapa experimentală s-au introdus și alte jocuri cu privire la aspectul lexical și sintactic:

intuirea elementelor componente ale unor structuri gramaticale (silabe, cuvinte, propoziții)

–Silabe vesele, Câte cuvinte am spus?, Spune-mi un cuvânt cu tot atâtea silabe, Cuvinte și

propoziții, Ești un bun cunoscător, etc.;

intuirea sensurilor unor cuvinte prin activități de joc și învățare (omonime, antonime, sinonime) -Găsește cuvântul potrivit, Cum mai poți spune?, Cum spun eu și cum spui tu? etc. Jocul didactic Cum spun eu și cum spui tu? a avut în vedere scopul de a îmbogăți și activiza vocabularul elevilor cu cuvinte ce denumesc antonime. Sarcina didactica a constat în denumirea antonimelor de către copii, astfel încât să realizeze corect acordul substantivelor cu numărul singular și plural, cu genul feminin și masculin.

Tot pentru aspectul lexical și sintactic s-au desfășurat în etapa experimentală, jocuri în vederea:

îmbogățirii vocabularului cu substantive (comune și proprii), adjective, pronume, numerale cardinale și ordinale, verbe, adverbe și locuțiuni adverbiale, prepoziții, conjuncții:

Cum este, Cine este, cine sunt? etc

exprimării corecte a substantivelor comune la singular și plural (Eu spun una, tu spui multe) și la diferite cazuri Cui să dau jucăria?, Ce este? Al (a) cui este? etc.

Pentru însușirea corectă de către copii a formelor de singular și plural a substantivelor precum și a deprinderii de a le include corect în propoziții; dezvoltarea atenției și memoriei vizuale;

Pentru buna desfășurare a jocului, copiii au fost așezați în semicerc.

Despărțirea în silabe a reprezentat un real interes pentru preșcolarii din grupa experimentală.

La finele testului, copiii au solicitat mapa

Jocul literelor și al cuvintelor

. Mapa conține printre altele

un număr de optzeci de jetoane ce reprezintă singularul și plur

alul a patruzeci și patru de cuvinte.

Pentru creativitatea și expresivitatea limbajului oral,

S-au desfășurat jocuri ce au vizat:

reținerea și utilizarea unor structuri verbale expresive (adjective, adverbe, epitete, expresii ritmate);

nuanțarea vocii, adecvarea vocabularului, folosirea intonației potrivite pentru situații și trăiri emoționale particulare. Astfel, la grupa experimentală au fost introduse jocurile:

Recunoaște personajul!, Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim! etc

Testele de evaluare continuă au ajutat la descoperirea și remedierea lacunelor școlarilor, întucât acestea prezintă avantajul de a permite intervenția imediată a profesorului asupra școlarilor și astfel permite acestora din urmă remedierea erorilor si a lacunelor imediat după apariția lor.

Prima probă de evaluare finală administrată copiilor,

A/al/ai/ale/cui sunt?

(vezi anexa 4) a avut rolul de a constata capacitatea preșcolarilor de a folosi corect substantivele la singular și plural în cazul genitiv.