Investigarea Infractiunilor In Cazul Nerespectarii Regimului Armelor, Munitiilor, Materialelor Nucleare Si Cel AL Materialelor Explozive

TEMA: INVESTIGAREA INFRACTIUNILOR IN CAZUL NERESPECTARII REGIMULUI ARMELOR, MUNITIILOR, MATERIALELOR NUCLEARE SI CEL AL MATERIALELOR EXPLOZIVE

CUPRINS

1. Noțiunea și clasificarea armelor și munițiilor.

1.1. Noțiuni generale despre armele de foc

1.2. Clasificarea armelor de foc

1.2.1. Clasificarea armelor militare

1.3. Noțiunea și clasificarea muniției

1.3.1. Noțiunea și clasificarea muniției de infanterie

2. Regimul juridic al armelor de foc și munițiilor potrivit Legii 295/2004.

2.1. Deținerea, portul și folosirea armelor de foc și munițiilor

2.1.1. Condițiile în care persoanele fizice pot deține și după caz, pot purta și folosi arme de foc și muniție

2.1.2. Condițiile în care persoanele juridice pot deține și folosi armele de foc și muniții

3. Regimul evidenței si folosirii armelor, munițiilor și explozivilor.

4. Investigarea infracțiunilor in cazul nerespectării regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare si cel al materialelor explozive

5. Principalele probleme ce trebuie clarificate pe parcursul cercetării.

6. Eliberarea autorizațiilor și permiselor la regimul armelor și munițiilor.

BIBLIOGRAFIE

1. NOȚIUNEA ȘI CLASIFICAREA ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR

1.1. Noțiuni generale despre armele de foc

Primele arme de foc erau modeste, încărcarea lor dura mult și adesea explodau pe neașteptate. Armele de foc moderne sunt sigure și de mare siguranță, iar armele mecanice pot sa tragă mai multe gloanțe pe secunda dintr-o singura țeava.

Explozibilul pe care-l cunoaștem sub numele de praf de pușcă a fost inventat de chinezi încă din anul 1045. Era folosit de ei la focurile de artificii.

Praful de pușcă a ajuns în Europa în anul 1200,si, în scurt timp a dus la apariția armelor de foc.

Primele modele. Una dintre primele ilustrații reprezentând o arma de foc a fost găsită pe un document prezent regelui Eduard al III-lea al Angliei în 1326. Avea forma unei vaze puse pe o mesa și se declanșa prin aplicarea unei tije încinse în foc pentru aprinderea prafului. Proiectilul era o săgeată cu patru capete. în alte locuri modelele erau mai avansate, astfel un document emis la Florența, Italia, tot în 1326, amintea de tunuri metalice care trăgeau cu gloanțe de fier.

Armele mici de mână s-au dezvoltat la sfârșitul anilor 1300. Primele modele, confecționate din fier sau din bronz, erau lungi de aproximativ . și erau montate pe un bat lung. Arma se ținea într-o mână , bățul fiind strâns sub braț pentru a fixa arma. În cealaltă mână se ținea un fitil de aprindere dintr-o bucata de sfoara tratata cu azotat de potasiu. Cu acesta se aprindea praful de pușca printr-o gaura mica numita gaura de aprindere. Explozia rezultată împingea o bila metalica pe o țeavă.

Flinta :

Era incomod și uneori imposibil să porți un fitil aprins, astfel ca la sfârșitul anilor fost dezvoltat un mecanism simplu de aprindere . O pârghie în forma literei S , numita serpentină, era pivotată pe o parte a armei. Un fitil aprins era prins de vârful pârghiei. Prin mișcarea părții de jos a pârghiei , fitilul era coborât pe o mică scobitură care conținea puțin praf de pușcă. Acest „praf de detonare” aprindea încărcătura principala din arma.

Următorul progres a fost introducerea unui trăgaci pentru acționarea într-un mod mai convenabil a serpentinei. Fitilul era blocat în poziție pana când se apasă pe trăgaci. Acestă instalație a fost numit flintă.

Unul dintre inconvenientele flintei era faptul ca ploaia stingea fitilul, sau umezea pulberea din scobitura, împiedicând aprinderea ei. Uneori vântul sufla pulberea . De asemenea exista pericolul ca o scânteie de la fitil sa aprindea pulberea accidental.

Flintele erau ținute cu ambele mâini și aveau un pat care era apăsat pe umăr pentru menținerea în poziție corespunzătore a armei.

Pușca cu închizător. Primele pistoale au apărut o data cu introducerea mecanismului cu închizător, care nu necesita fitil aprins. Apăsarea pe trăgaci făcea ca marginea aspră a unei roți de oțel să se învârtă pe o bucata de pirită (sulfura de fier) și să scoată scântei, asemănător cu o brichetă. Acestea aprindeau praful inițial aflat într-o scobitura deasupra roții. Un capac glisant deasupra scobiturii proteja pulberea de vânt și ploaie.

Ofițerii de armată au primit puști cu incizator, și noul mecanism a fost introdus și pentru armele sportive. Dar, pușca cu incizator fiind foarte costisitoare, majoritatea soldaților obișnuiți trebuia să se mulțumească cu flinte.

Pușca cu cremene. Puștile cu cremene au apărut la sfârșitul anilor 1500 și au devenit cel mai răspândit tip de armă de foc la vremea respectivă. Apăsarea pe trăgaci determina o bucată de pirită să lovească o placă de otel. Scânteile produse aprindeau praful de detonare, declanșând ama.

La începutul anilor 1600 , modelul fusese perfecționat: pirita fusese înlocuita cu cremene și placa de oțel fusese mărita astfel încât acoperea praful de pușcă, dar se dădea la o parte când arma era acționată, pentru ca scânteile sa poată aprinde praful. Deoarece era relativ simplă, pușca cu cremene era mai ieftina și mai rezistenta decât pușca cu incizator. Ca urmare, pușca cu cremene s-a răspândit și a rămas populară timp de aproape 350 de ani.

Detonarea cu percuție. Sfârșitul erei pustii cu cremene a venit în 1807, când un preot scoțian a brevetat sistemul cu percuție pentru detonarea încărcăturii unei arme de foc.

În loc ca scânteile să aprindă praful de pușca printr-un impact brusc , exploda un detonator chimic, declanșând încărcătura principală. Prin 1816 aceasta descoperire importantă a fost îmbunătățită de alții, care au închis substanța chimică de detonare în capsule moi de cupru. În anii 1830 , aceste arme au început sa fie înlocuite cu arme cu cartușe, cu detonatorul, încărcătura principală și glonțul intr-o singura unitate. Gloanțele alungite au înlocuit pe cele rotunde, iar armele au devenit mai ușor de construit prin încărcarea în chiulasa.

Armele încărcate prin chiulasa. Pe la mijlocul anilor 1800 s-au perfecționat mecanismele armelor cu încărcare prin chiulasa. Unele dintre primele tunuri erau încărcate prin chiulasa, adică capătul din spate închis unde stă cartușul sau glonțul .Cartușele erau ușor de introdus în chiulasă și arma avea un mecanism de tragere a gloanțelor și de extragere ulterioară a tuburilor goale de cartuș.

Revolvere și puști cu repetiție :

În anii 1830 și 184o, americanul Samuel Colt a construit modelul de bază pe care s-au bazat toate revolverele ulterioare. La acest model, un cilindru rotativ, cu șase cartușe, se rotea pentru a aduce pe rând fiecare cartuș pe aceiași linie cu mecanismul de declanșare și țeava puștii, fiind primul model în care cilindrul se rotea automat când arma era declanșată.

La revolverele mai vechi, a căror dezvoltare începuse încă din anii 1500, cilindrul era invertit cu mâna.

O pușca cu repetiție are mai multe cartușe care sunt pe rând încărcate în chiulasă și apoi trase. Un mecanism acționat manual înlătura tubul gol de cartuș și încărca următorul foc.

La o armă de foc semiautomată încărcătura explozivă din cartuș aruncă glonțul prin țeavă și asigură energia necesară împingerii tubului de cartuș gol în afară, iar un arc împinge în sus un nou foc de muniție .

Această energie provine de la reculul armei de foc sau de la gazul generat la declanșarea focului.

Pistoalele semiautomate și carabinele se numesc uneori autoîncărcătoare.

Armele automate.

Aceste arme trag în continuu până la lăsarea trăgaciului. Adesea ele sunt modificate în așa fel încât sa funcționeze ca arme semiautomate , pentru a evita terminarea prea rapidă a muniției.

Mitralierele moderne sunt complet automate, întreaga succesiune de operații fiind declanșata de propulsorul din muniție. Prima mitraliera care a funcționat astfel a fost arma Maxim, din 1883, care funcționa utilizând principiul reculului.

Acesta este folosit de la multe arme automate în prezent, mai ales la vehiculele blindate, deoarece nu sunt emise gaze în spațiul închis al compartimentului echipajului.

Acționarea prin gaz este mai potrivită pentru mitralierele mai ușoare utilizate de infanterie. Printre armele automate care au folosit acest principiu au fost arma de foc Lewis, Pren și M-60-ul american.

În prezent trupele au fost dotate cu carabine automate ușoare, precum Armalite AR-15 american și SA-80-ul britanic.

Arma de foc este un mecanism care servește la atac sau apărare și utilizează pulbere explozivă. Prin arderea pulberii explozive, datorită gazelor se creează o presiune care aruncă glonțul din țeava armei.

Orice armă de foc are o țeavă, un mecanism de închidere, un mecanism de dare a focului, de aruncare a tuburilor trase și de alimentare cu cartușe.

Țeava armei este un tub de oțel care dirijează mișcarea glonțului și îi imprimă o mișcare de rotație. În țeavă are loc arderea încărcăturii explozive. Partea dinainte a țevii se numește retezătura dinainte, partea din spate se numește culată se termină cu retezătura culatei. Țeava cuprinde camera cartușului, conul de racordare și partea ghintuită. După forma canalului deosebim țevi ghintuite și țevi lise.

Diametrul canalului țevii se numește calibru. La țevile ghintuite, calibrul este distanța între două plinuri opuse, iar la țevile lisă, diametrul nominalizat măsurat între pereții țevii.

La armele de vânătoare cu glonț calibrul se măsoară între două ghinturi opuse, iar la armele cu alice, calibrul este un număr abstract și invers proporțional cu lungimea interioară a țevii (calibrul 12 este mai mare decât 16).

Elementele care deosebesc țevile armelor de foc sunt:

calibrul

numărul ghinturilor

sensul ghinturilor

lățimea plinurilor

pasul ghinturilor.

Mecanismul de dare a focului este caracterizat prin loc de amplasare, sistem de construcție, forma, mărimea și amplasarea percutorului.

Închizătorul are rol de blocare-deblocare a întregului ansamblu și datorită particularităților de construcție individualizează arma.

Mecanismul de extragere și aruncare a tuburilor trase este format din gheara extractoare și pragul aruncător.

Gheara extractoare este un element al extractorului având rolul de a extrage tubul, apucându-l de guler; tubul se lovește de aruncător și este azvârlit în afară.

Codul penal definește armele ca acele “instrumente, piese sau dispozitive astfel declarate prin lege.”

Conform Decretului 367 din 1971, sunt supuse regimului autorizării armele de foc și armele cu aer comprimat, precum și orice arme care acționează ca armele de foc ori cu aer sau cu alte gaze comprimate, având la bază principiul aruncării unuia sau mai multor proiectile ca: alice, gloanțe, schije, substanță aprinsă luminoasă ori împrăștieri de gaze de neutralizare, prin forța de explozie a gazelor provenite din detonarea unei capse ori explozia unei încărcături, sau prin forța de extindere a suflului ori a altor gaze comprimate.

În sensul legii 17/1996, prin arme de foc se înțelege acele arme a căror funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe aprinse sau luminoase ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de funcționare are la bază forța de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături.

Potrivit acestei legi, armele de foc sunt:

armele militare, confecționate pentru dotarea forțelor armate, folosite în acțiuni de neutralizare sau nimicire a personalului și tehnici de luptă ale inamicului, precum și orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, a răni, a ucide ori a distruge, dacă prezintă caracteristicile unei arme militare;

armele de tir, cu glonț sau alice, special fabricate sau confecționate pentru practicarea tirului sportiv și omologate sau recunoscute ca atare de Federația Română de Tir .

Conform uzanțelor interne și inteîmprăștieri de gaze de neutralizare, prin forța de explozie a gazelor provenite din detonarea unei capse ori explozia unei încărcături, sau prin forța de extindere a suflului ori a altor gaze comprimate.

În sensul legii 17/1996, prin arme de foc se înțelege acele arme a căror funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe aprinse sau luminoase ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de funcționare are la bază forța de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături.

Potrivit acestei legi, armele de foc sunt:

armele militare, confecționate pentru dotarea forțelor armate, folosite în acțiuni de neutralizare sau nimicire a personalului și tehnici de luptă ale inamicului, precum și orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, a răni, a ucide ori a distruge, dacă prezintă caracteristicile unei arme militare;

armele de tir, cu glonț sau alice, special fabricate sau confecționate pentru practicarea tirului sportiv și omologate sau recunoscute ca atare de Federația Română de Tir .

Conform uzanțelor interne și internaționale nu se va accepta niciodată omologarea sau recunoașterea ca armă de tir sau de vânătoare a unei arme militare.

În legătură cu armele de tir facem precizarea că Federația de specialitate a emis ordine prin care face cunoscut tuturor clienților și asociațiilor sportive din țară ce arme pot fi folosite în practicarea tirului sportiv și anume: arme sport, armă liberă calibrul mare, arma standard calibru mare, arma de calibru redus pentru toate țintele mișcătoare, arma standard, arma de talere, pistol sportiv, pistolul liber (precizie), pistolul viteză, pistolul de calibru mare.

Pentru fiecare în parte se precizează calibrul, greutatea maximă, rezistența trăgaciului, forma patului, și “ face menționarea că orice armă care nu se încadrează în aceste caracteristici nu poate fi considerată armă de tir și deci, nu va fi deținută sau folosită în poligoanele de tir”.

armele de vânătoare cu glonț, cu alice sau mixte, destinate practicării vânătorii.

Menționăm că și armele de vânătoare cu alice, în funcție de destinația concretă pe care o au prin actul de autorizație pot fi folosite și pentru trageri sportive(de exemplu armele calibrul , deținute de asociațiile și cluburile sportive care au secții de tragere). Întrucât legiuitorul nu a prevăzut obligația A.G.V.P.S. de a omologa sau a recunoaște armele de vânătoare, s-a considerat prin asimilare, ca făcând parte din această categorie și armele cu glonț calibrul , care pot fi întâlnite, după autorizația concretă dată prin actul de autorizare, în categoria armelor de tir și a celor pentru vânător.

armele meșteșugite special pentru a împrăștia gaze periculoase, iritante sau de nimicire.

pușcă secretă, astfel plăsmuite sau făcute încât funcția lor să nu fie vădită ori întrevăzută.

pușcă de panoplie, nevătămătoare, iar, prin valoarea lor excepțională, reprezentă daruri, gratificație sau suvenire, sunt menite a fi păstrate în așezăminte de învățătură și artă, asociații cultural sportive sau în panoplii individuale. În această categorie se includ și acele puști de foc, în stare de funcționare, care constituie rarități sau prezintă importanță istorică, documentară, științifică ori artistică deosebită, recunoscute ca atare de instituții de specialitate.

armele de recuzită, făcute inofensive, destinate a fi folosite în activitatea artistică sau de producție cinematografică, a teatrelor, circurilor, studiourilor de film ori a altor asemenea instituții cultural artistice.

Sunt considerate arme de foc și ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care nu pot constitui și pot funcționa ca arme de foc.

Sunt unele dispozitive care funcționează ca și armele de foc, având la bază forța de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse, dar nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria armelor prevăzute de Legea nr. 17 /1996. Așa sunt de exemplu: pistoalele de implantat bolțuri care au o destinație precisă și ale căror dispozitive de dare a focului nu pot fi puse în funcțiune decât ca urmare a unei apăsări puternice pe un corp dur; pistoalele folosite la abatoare pentru sacrificarea animalelor și cele de start, care, deși funcționează pe baza forței de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse, nu aruncă proiectile. Aceste arme, nefiind arme de foc nu fac obiectul autorizării. Totuși capsele folosite sunt calificate materiale explozive, fapt pentru care persoanele fizice neautorizate nu au dreptul să le dețină, iar persoanele fizice și juridice autorizate sunt obligate să respecte regimul prevăzut prin Decretul nr. 297 din 1977, în sensul de a le înregistra – dacă prin actul de înființare se prevede că au în obiect astfel de operații.

În categoria armelor de foc mai întâlnim și armele artizanale. Legea 17/1996 nu face nici o referire la ele întrucât nu sunt supuse regimului autorizării deținerea folosirea sau orice operațiuni cu armele de foc artizanale constituind infracțiuni conform articolului 279 cod penal.

Spre deosebire de vechea reglementare se remarcă faptul că armele cu aer comprimat sau alte gaze comprimate au fost scoase de sub regimul autorizării. Ele vor fi considerate ca arme, la fel ca și arbaletele, arcurile ori alte dispozitive de aruncat diverse proiectile la distanță, numai în măsura în care au fost utilizate pentru comiterea unei infracțiuni (folosirea efectivă ori ca mijloc de amenințare) .

1.2. Clasificarea armelor de foc

Clasificarea armelor de foc se face după criterii criminalistice avându-se în vedere:

modul de funcționare:

– arme cu repetiție

– arme automate(semiautomate și automate propriu-zise)

construcția canalului țevii:

– arme cu țeava ghintuită (militare)

– arme cu țeava lisă (de regulă de vânătoare)

– arme cu țevi combinate

lungimea țevii:

– arme cu țeava scurtă (pistoale, revolvere)

– arme cu țeava mijlocie (revolvere, pistoale, mitralieră)

– arme cu țeava lungă (arme de vânătoare)

calibrul țevii:

– arme cu calibrul mic-până la ;

– arme cu calibrul mijlociu-de la 7,62;7,65 până la ;

– arme cu calibrul mare-peste 9mm;

după destinație:

– arme militare (pistoale, puști-mitralieră etc.);

– arme sportive;

– arme de vânătoare;

– arme de semnalizare;

– arme deghizate;

– arme artizanale.

Unii autori adaugă la criteriile de clasificare a armelor și pe acela al numărului de cartușe ce se pot înmagazina, distingându-se arme cu un cartuș și arme cu mai multe cartușe. Alții consideră că, în afara criteriilor menționate, armele trebuie clasificate și după modul de fabricație, după numărul țevilor și arme cu aer comprimat.

Astfel, după modul de fabricație, armele de foc pot fi:

– Arme de fabricație industrială, cu caracteristici tehnice proprii pentru fiecare tip și model;

– Arme vechi de fabricație meșteșugărească;

– Arme de foc rudimentare, confecționate din materiale improvizate;

– Arme de foc modificate, prin retezarea țevii și a patului.

După numărul țevilor, armele de foc pot fi grupate în:

– Arme cu o singură țeavă;

– Arme cu două țevi;

– Arme cu trei țevi, din care două țevi lise și una ghintuită;

– Arme cu patru țevi, respectiv două țevi lise și două țevi ghintuite.

Dacă în principiu, suntem de acord cu aceste ultime două criterii de clasificare, nu putem accepta drept criteriu armele cu aer comprimat. Opinia contrară se bazează pe simplul fapt că armele cu aer comprimat nu sunt incluse în categoria armelor de foc.

1.2.1. Clasificarea armelor militare

Armamentul militar modern cuprinde următoarele categorii:

armament de infanterie

armament de artilerie

armament de aviație

arma rachetă.

La rândul său armamentul de infanterie, după efectul la țintă, se împarte în armament alb și armament de foc.

Armamentul alb este armamentul folosit pentru ducerea luptei corp la corp cu inamicul: baioneta, pumnalul, sabia, stiletul, lopata și fac parte din instrumente, piese sau dispozitive destinate pentru a imobiliza, răni, ucide, ori pentru a distruge pe inamic(infractori). Armamentul alb se împarte în: armament de tăiere(sabie, stilet), armament de împungere(baioneta) și de lovire (lopata).

Armamentul de foc este armamentul la care energia gazelor rezultate din arderea pulberii este folosită pentru aruncarea gloanțelor (schijelor). Acest armament se împarte în armament cu glonț (pistol, pistol mitralieră, mitralieră, pușcă mitralieră); armament cu schije (grenade de mână); armament cu efect cumulativ.

Armamentul de foc se clasifică astfel:

Din punct de vedere al funcționării:

Armament cu repetiție, este armamentul a cărui încărcare și descărcare se face de către trăgător pentru fiecare cartuș (pușca, pușca cu lunetă) și execută numai foc lovitură cu lovitură.

Armament semiautomat, este armamentul a cărui încărcare și descărcare se face automat, fie pe principiul folosirii unei părți din energia gazelor, fie pe principiul folosirii energiei de recul (pistolul) dar în ambele cazuri execută numai foc lovitură cu lovitură.

Armament automat, este armamentul a cărui încărcare și descărcare se face automat, fie pe principiul folosirii unei părți din energia gazelor (pistol mitralieră model 1963, mitraliera și pușca mitralieră), fie pe principiul folosirii energiei de recul (pistol mitralieră model 1948). Acest armament execută foc automat în serii scurte sau continuu (la nevoie se poate executa și foc lovitură cu lovitură).

Armament reactiv, este armamentul ce funcționează dinamoreactiv și folosește pentru trageri grenade reactive (aruncătorul de grenade antitanc portativ AG7).

Din punct de vedere al greutății:

greu: deservit de către un grup de militari

ușor: deservit de un singur militar

Din punct de vedere tactic:

individual: pistol, pistol mitralieră

de grupă: pușca mitralieră, pușca semiautomată cu lunetă, aruncătorul de grenade antitanc portativ AG-7

de companie: mitralieră

de bord: mitraliera de pe T.A.B., tun.

Din punct de vedere al transportului:

la luptător

montat pe mijloace tehnice de luptă

tractat, samarizat sau autopropulsat.

1.3.Noțiunea și clasificarea muniției

Prin muniții se înțelege cartușele, proiectilele și încărcăturile de orice fel, care pot fi folosite la armele de foc. Se subînțelege faptul că tuburile sau alicele luate separat nu pot fi considerate muniții, și numai în situația în care aceste componente au fost constituite în cartușe, proiectile ori încărcături care, împreună cu capsele și pulberea, formează muniția ce se folosește la armele de foc.

Facem această precizare, întrucât au existat păreri potrivit cărora tuburile sau alicele, luate separat, ar putea constitui muniție, conform Legii 17/1996.

Cartușul cuprinde tubul, glonțul, capsa și nicovala.

Gloanțele au forme diferite și construcții diferite: fie din metal masiv, fie din plumb cu cămașă. Pot fi gloanțe obișnuite sau speciale.

Explozivii (pulberile) sunt acele substanțe al căror caracter exploziv dă posibilitatea ca ele să fie folosite pentru aruncarea proiectilelor. Pulberile se împart în pulberi de amestecuri metalice și pulberi coloidale.

În raport de destinația dată muniția a fost clasificată astfel:

cartușele pentru armele militare

cartușe pentru armele de vânătoare

cartușe pentru armele speciale

cartușe pentru armele de panoplie

cartușe pentru armele ascunse, deghizate.

1.3.1. Noțiunea și clasificarea muniției de infanterie

Prin muniție de infanterie înțelegem următoarele: de infanterie, grenade de mână, mijloace pirotehnice cu acțiune apropiată.

Cartușul folosit de armamentul de infanterie e format din glonț, tub, încărcătura de azvârlire (pulberea) și capsa. Cartușul de manevră, destinat pentru marcarea focului, nu are glonț.

Glonțul este destinat pentru nimicirea personalului adversarului dispus adăpostit sau înapoia adăpostirilor prin care poate pătrunde glonțul. Este format dintr-o cămașă de oțel placată cu tombac și un miez de oțel. Între cămașă și miez se găsește un strat de plumb.

Tubul e destinat pentru îmbinarea tuturor elementelor unui cartuș, protejarea încărcăturii de azvârlire de acțiunile agenților exteriori, iar pe timpul tragerii oprește dirijarea gazelor spre închizător.

Încărcătura de azvârlire are rolul de a imprima glonțului, prin gazele rezultate prin ardere, energia de mișcare. Este compusă din pulbere fără fum pe bază de pirixilină.

Capsa servește pentru aprinderea încărcăturii. Se compune dintr-un căpăcel de alamă cu încărcătura de inițiere (fulminat de mercur) presată în el și dintr-o foiță de staniol care acoperă încărcătura de inițiere.

Cartușele de infanterie, după destinație, se împart în:

Cartușe de război: cu glonț obișnuit; cu miez de otel; cu glonț ușor; cu glonț greu și cu glonț special, care poate fi perforant, perforant incendiar, trasor, perforant incendiar trasor, exploziv.

Cartușe auxiliare: de manevră, de exercițiu, secționate, de tir.

Cartușe pentru trageri de instrucție;

Cartușe pentru trageri experimentale.

2. REGIMUL JURIDIC AL ARMELOR DE FOC ȘI MUNIȚIILOR POTRIVIT LEGII 17/1996

Regimul juridic al armelor de foc și munițiilor este reglementat de legea nr. 17/1996. Potrivit ei producerea, exportul, importul și comercializarea armelor și munițiilor militare constituie monopol de stat și sunt supuse dispozițiilor legale stabilite în acest scop.

În sensul legii prin monopol de stat privind exportul, importul și comercializarea armelor și munițiilor militare se înțelege dreptul de a efectua aceste operațiuni numai de către Ministerul Finanțelor, cu avizul Ministerului Apărării Naționale sau, după caz, al Ministerului de Interne.

Autoritatea română competentă să notifice operațiunile privind vânzarea, transferarea sau cedarea, cu orice titlu, a armelor de foc între cetățenii sau persoanele juridice române și cetățenii statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenției europene referitoare la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, Strasbourg – 28 iunie 1978, este Inspectoratul General al Poliției.

2.1. Deținerea, portul și folosirea armelor de foc și munițiilor

Persoanele juridice care dețin și folosesc sau efectuează operațiuni cu arme de foc și cu muniții pentru aceste arme, sunt obligate să se supună controlului exercitat de către organele de poliție competente, privind modul de respectare a depozițiilor legale, referitoare la deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu acestea.

Persoanele fizice titulare de permise sunt obligate să prezinte la control armele și muniția deținute, la cererea organelor de poliție competente. Dacă acestea refuză nejustificat să prezinte la control armele și munițiile deținute, organele de poliție vor efectua controlul conform normelor stabilite de lege pentru efectuarea percheziției.

Persoanele fizice nu pot dobândi, nu pot deține și nu pot folosi arme de foc fără pat sau cu pat rabatabil și nici nu pot modifica în acest sens armele deținute legal. De asemenea persoanele juridice autorizate să execute operațiuni cu arme de foc și muniție nu pot vinde persoanelor fizice arme din această categorie. Nici vânzătorii autorizați, care nu sunt și antrenori sau sportivi de categoria I, nu pot deține pistoale sau revolvere de tir.

2.1.1. Condițiile în care persoanele fizice pot deține și după caz, pot purta și folosi arme de foc și muniție

Deținerea și după caz portul și folosirea armelor și munițiilor, de către persoanele fizice, sunt permise numai cu autorizarea organelor competente ale Ministerului de Interne, organe ce pot autoriza deținerea și folosirea de către aceeași persoană a cel mult 2 arme de același calibru, precum și cantitatea de muniție corespunzătoare acestora.

Persoanelor fizice străine le este interzisă deținerea portului sau folosirea armelor militare și munițiilor aferente pe teritoriul României. Doar însoțitorii delegațiilor străine la nivelul șefilor de stat ori guvern, precum și militari ce fac vizite oficiale în România au acest drept, în timpul șederii lor în țară, doar cu avizul organelor competente. Sunt scutiți, pe bază de reciprocitate, de obligația de a obține această autorizare, membrii personalului misiunilor diplomatice, ai oficiilor consulare și ai reprezentanțelor organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România.

Autorizarea se acordă următoarelor categorii de arme și persoane:

armă militară, pistol sau revolver, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice, dacă pentru pază sau autoapărare este necesar să dețină și să poarte o asemenea armă.

arme de tir, antrenorilor și sportivilor de categoria I, care sunt membri ai asociațiilor sau cluburilor sportive cu secții de tir afiliate la Federația Română de Tir

arme de vânătoare, membrilor asociațiilor de vânători sportivi legal constituite

arme pentru împrăștierea gazelor nocive, iritante sau de neutralizare, persoanelor cărora, pentru pază sau autoapărare, le este necesară deținerea unor asemenea arme

arme de panoplie, persoanelor care doresc să dețină astfel de arme în calitate de colecționari.

Nu pot fi autorizate să dețină, să poarte și să folosească arme și muniții următoarele categorii de persoane: minorii, bolnavii psihic, precum și cei care datorită altor afecțiuni de care suferă, stabilite de Ministerul Sănătății ar putea pune în primejdie propria lor viață ori a altora, atunci când ar deține sau ar folosi arme și muniții. De asemenea, nu pot fi autorizați să dețină, să poarte sau să folosească arme și muniții cei care, datorită antecedentelor penale sau conform dovezilor existente la organele competente, prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța statului sau pentru viața și integritatea corporală a persoanelor.

Persoanele fizice care doresc să dețină și după caz, să poarte și să folosească arme și muniții și care îndeplinesc condițiile legale pentru a fi autorizate depun cerere în acest scop la inspectoratul de poliție al județului sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în a căror rază teritorială își au domiciliul. Cererea se rezolvă în cel mult 45 de zile de la înregistrare, înăuntrul căruia se va comunica petiționarului modul de soluționare.

Modul de rezolvare a cererii de autorizare este supus controlului judecătoresc potrivit Legii contenciosului administrativ și poate fi atacat în termen de cel mult 15 zile de la comunicare.

Persoane autorizate să dețină și după caz, să poarte și să folosească arme și muniții i se eliberează permis de armă.

Permisul va cuprinde numele de familie și prenumele, domiciliul, fotografia și semnătura titularului, numărul și data eliberării, denumirea, ștampila și semnătura organului emitent, felul și seria armei pentru care s-a obținut autorizarea de a fi deținută, cantitate de muniție care poate fi deținută precum și rubrici pentru vizele periodice și mențiunile de schimbare a domiciliului titularului. De asemenea se vor face mențiuni și asupra scopului în care pot fi folosite armele și munițiile.

Armele și munițiile deținute de persoanele fizice nu pot fi folosite decât în scopul pentru care s-a dat autorizarea. Armele de tir se folosesc numai în poligoane special amenajate pentru acest tip de arme.

Armele de panoplie nu pot fi purtate, iar pentru ele nu pot fi deținute muniții în stare de folosință.

Permisele de armă se vizează o dată la 3 ani de către organul competent, în perioada stabilită de către Inspectoratul General al Poliției, titularii permiselor fiind obligați să se prezinte la viză, la data și locul stabilite, cu armele înscrise în permis și cu celelalte documente solicitate.

Titularul de permis de armă sau al autorizației de comunicare pe baza căreia urmează să-și cumpere armă este obligat să solicite organului emitent eliberarea unui nou document de armă, în termen de 10 zile de la data când s-a ivit unul din următoarele motive:

în caz de schimbare al numelui titularului

documentul s-a deteriorat ori a fost distrus

documentul a fost pierdut ori a fost sustras

au fost folosite în întregime spațiile din permisul de armă destinate vizelor și mențiunilor.

Legea 17/1996 prevede anumite situații când autorizația se anulează și permisul de armă se retrage. Aceste situații se referă la titular și sunt următoarele: când titularul renunță să mai dețină arma înscrisă în permis; când după obținerea permisului acesta a fost deteriorat, distrus, pierdut sau sustras; când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni la care pedeapsa închisorii este mai mare de 3 ani; când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru infracțiuni la săvârșirea cărora s-a folosit de armă ori pentru săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile la regimul armelor de foc și al munițiilor când nu mai are calitatea care a condiționat eliberarea permisului; când pleacă definitiv din țară; când nu se prezintă, fără motive întemeiate la viza permisului de armă în perioada stabilită de organele competente; când a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă; când a săvârșit una sau mai multe contravenții pentru care legea prevede anularea autorizării și retragerea permisului de armă.

În scopul în care titularul a decedat ori a fost declarat dispărut, urmașii săi sunt obligați ca în termen de 15 zile de la decesul său sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, să depună la organele de poliție armele, munițiile și permisul de armă ale defunctului sau dispărutului. Aceste arme și muniții, cu excepția celor ce urmează a fi casate, în situația în care urmașii nu solicită autorizarea de a le deține, se depun de către organele de poliție la unitățile specializate, pentru a fi vândute la prețurile stabilite de urmașii defunctului sau dispărutului. Sumele rezultate din vânzarea se înmânează celor în drept să le primească, de către unitatea prin care s-a făcut vânzarea.

Dacă defunctul sau dispărutul are urmași minori, care doresc să dețină armele ce au aparținut persoanei ce o moștenesc, acestea vor putea fi păstrate în custodie, până la împlinirea vârstei de 18 ani a unuia dintre urmași, la asociația de vânători sportivi al cărui membru a fost defunctul ori la o altă asociație de vânători sportivi legal constituită.

În termen de 10 zile de la încetarea funcției care a justificat autorizarea deținerii, portului și folosirii armei pentru pază sau autoapărare personală, cel în cauză este obligat să depună arma și muniția spre vânzare la unitățile specializate ori să le doneze sau să le restituie organului de la care le-a primit în dotare. Acele arme ce nu au fost vândute, donate, depuse la organele de poliție ori spre vânzare la unitățile specialitate sau nu au fost restituite organului de la care au fost primite în dotare, în termen de 10 zile, se consideră ca fiind deținute fără drept.

2.1.2. Condițiile în care persoanele juridice pot deține și folosi armele de foc și muniții

Referitor la persoanele juridice, legea nr.l7/l996 prevede în art.30 că “persoanele juridice române, inclusiv cele ale cărui obiect de activitate îl constituie prestarea de servicii în domeniul protecției și pazei, pot fi autorizate să dețină arme de foc și muniția corespunzătoare, pentru înarmarea paznicilor proprii, și a altor angajați care mânuiesc bunuri sau alte valori, dacă acestea se justifică pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor sau obiectelor ce le aparțin sau cărora le asigură protecție, precum și a transportului de valori importante.

Spre deosebire de persoanele juridice române, persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să dețină arme militare și muniții corespunzătoare acestora.

Regia Autonomă a Pădurilor “ROMSILVA” și subunitățile aparținând acesteia precum și asociațiile de vânători sportivi legal constituite pot procura și deține, cu orice titlu, arme militare și muniții pentru paza fondului forestier sau al fondurilor de vânătoare, cu avizul Ministerului de Interne . Organele de control ale regiei și subunitățile aparținând acesteia pot deține și folosi în exercitarea atribuțiilor de serviciu și pistol. De asemenea, Regia Autonomă a Pădurilor “ROMSILVA” și subunitățile acesteia precum și Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, unitățile din subordinea sa, asociațiile de vânători sportivi legal constituite, au dreptul să dețină și arme de vânătoare pentru a înarma personalul propriu însărcinat cu ocrotirea, recoltarea planificată și combaterea animalelor dăunătoare vânatului și pe fondurile de vânătoare pe care le gospodăresc.

Unitățile piscicole din subordinea Ministerului Agriculturii și alimentației, stabilite de acesta împreună cu Ministerul de Interne și Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, au dreptul să dețină și arme de vânătoare cu alice, pentru înarmarea personalului propriu însărcinat cu îndepărtarea păsărilor dăunătoare.

Federația Română de Tir, asociațiile și cluburile sportive care au secții afiliate pot deține și folosi arme de tir și muniția corespunzătoare. Aceste arme se păstrează în spațiile menționate în autorizația de deținere și pot fi folosite numai în locurile unde sunt organizate antrenamente ori concursuri de tir aprobate de Ministerul Tineretului și Sportului.

Antrenorii și instructorii de tir sunt obligați să țină evidența la zi a armelor și a consumului de muniție pe fiecare trăgător, în registre stabilite de Federația Română de Tir și avizate de organele de poliție competente, o dată cu eliberarea autorizației de deținere.

Instituțiile de cultură și artă, asociațiile cultural-artistice și sportive pot deține arme de panoplie. Casele de producție cinematografică, circurile teatrele și alte asemenea instituții de cultură și artă pot deține și folosi arme de recuzită pentru activitățile artistice pe care le desfășoară.

Autorizația de deținere și folosire a armelor și munițiilor se poate preschimba. Acest lucru se poate face în următoarele situații:

în cazul schimbării denumirii persoanelor juridice;

când autorizația s-a deteriorat sau a fost distrusă;

când au fost folosite în întregime spațiile de autorizație destinate vizei sau mențiunilor;

când autorizația a fost sustrasă sau pierdută .

Autorizațiile eliberate pot fi retrase dacă titularul încetează activitatea care a determinat autorizarea sau dacă încalcă în mod grav sau repetat dispozițiile legale privind regimul armelor și al munițiilor ori nu ia, de îndată, măsuri pentru înlăturarea încălcărilor constatate. în aceste ultime două cazuri, persoana juridică în cauză este obligată să înceteze imediat să mai dețină sau să folosească arme și muniții.

în primul caz, armele și munițiile, cu excepția celor militare, vor fi înstrăinate persoanele fizice sau juridice autorizate să le dețină ori vor fi predate, după caz, organelor de poliție pentru a fi casate. Armele militare se restituie organelor de poliție de la cere le-au primit, în condițiile legii.

Persoanele juridice autorizate să dețină și să folosească arme și muniții, au o serie de obligații și anume să înainteze autorizația pentru viză în perioada și la datele stabilite; să anunțe schimbarea sediului cu cel puțin zece zile înainte de producerea acestei schimbări, la organul de poliție în a cărui rază teritorială este situat noul sediu, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în autorizație; să anunțe în scris, imediat dar nu mai târziu de 24 ore din momentul când a luat la cunoștință despre pierderea, furtul ori distrugerea autorizației de a deține arme și muniție la organul de poliție care a eliberat autorizația, solicitând eliberarea unui alt document; să comunice în scris, în termen de 10 zile, organului de poliție competent, despre încetarea activității care a determinat eliberarea autorizației pentru deținerea de arme și muniții; să prezinte în termen de 10 zile, la organul competent, actele ce dovedesc dobândirea sau înstrăinarea de arme, pentru a se face mențiunile corespunzătoare în autorizație.

Armele deținute de persoanele juridice în timpul cât nu se află asupra personalului aflat în misiune, se păstrează numai în locurile menționate în autorizația de deținere.

3.REGIMUL TRECERII FRONTIEREI CU ARME MUNIȚII și EXPLOZIVI

Prin operațiuni cu arme și muniții se înțelege: producerea, confecționarea, prelucrarea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, comerțul, închirierea, importul, exportul, transportul, depozitarea sau repararea armelor de tir, de vânătoare ,de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare ori de recuzita a munițiilor pentru acestea și a armelor de panoplie.

Persoanele juridice care efectuează operațiuni cu arme și muniții altele decât cele militare , sunt obligate să obțină autorizația de la organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne.

Societățile comerciale în a căror obiect de activitate intra efectuarea de operațiuni cu arme și muniții pot fi autorizare de către instanțele de judecată să funcționeze dacă au obținut avizul favorabil al organelor competente ale Ministerului Afacerilor Interne în a căror raza teritoriala își au sediul.

Persoanele fizice autorizate să dețină ,să poarte și să folosească arme de vânătoare cu alice, își pot confecționa muniția necesară în limita cantității pe care au dreptul sa o dețină.

Împrumutul sau înstrăinarea armelor sau munițiilor se poate face numai persoanelor autorizate să le dețină cu respectarea destinației acestora și a scopului pentru care s-a dat autorizarea.

Persoanele juridice autorizate să efectueze operațiuni cu arme și muniții pot vinde altor persoane fizice sau juridice arme numai dacă acestea prezintă comunicări din partea organelor de politie ca sunt autorizate să dețină sau să folosească asemenea arme.

Munițiile pentru armele de vânătoare de tir și de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare precum și pulberea și capsele pentru cartușele de vânătoare se pot vinde numai pe baza permisului de arma prezentat de titular, iar persoanele juridice numai pe baza autorizației.

Unitățile care fac comerț cu arme și muniții, organizate sau autorizate de Ministerul Afacerilor Interne, sunt obligate:

să primească în consignație spre vânzare arme și muniții de la persoanele și unitățile , care potrivit dispozițiilor legale au dreptul sa le vândă;

să elibereze deponentului o dovada de primire a armelor și munițiilor iar după vânzare o copie după factură;

să înscrie în comunicarea eliberata de organele de poliție și prezentată de cumpărător datele necesare identificării armei vândute, numărul facturii și poziția din registrul de evidenta a armelor depuse spre vânzare;

să țină evidența operațiunilor efectuate cu arme și muniții, în registrele stabilite și vizate de organele de poliție și să le prezinte pentru control;

În termen de 10 zile de la vânzarea sau donarea unei arme titularul permisului este obligat să depună la organele de poliție permisul de armă și documentul justificativ efectuării acestor operațiuni, solicitând în scris anularea permisului.

Persoanele fizice care au procurat din străinătate arme de tir, de vânătoare ori de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare precum și arme de panoplie și muniții fără a obține în prealabil aprobarea de la organul de poliție competent , sunt obligate ca în termen de 10 zile de la sosirea în țară să se prezinte la organele de poliție pentru a solicita autorizarea deținerii lor.

Până la obținerea autorizației armele și munițiile se dețin la P.P.F.

În cazul autorizării persoanelor fizice care au dobândit arme și muniții din străinătate , organul de poliție eliberează o dovada cu care acestea ridica armele și munițiile ce le-au fost reținute de către organele vamale din P.P.F. prin care au intrat în țară.

Dacă organele de poliție nu îi eliberează dovada, armele și munițiile reținute de organele vamale în P.P.F. pot fi restituite persoanelor de la care au fost procurate în termen de 90 de zile de la reținerea lor.

În cazul în care armele și munițiile reținute în P.P.F. nu au fost preluate de către persoanele de la care au fost reținute pentru 90 de zile acestea sunt ridicate și depuse de către organele de poliție în unitățile specializate în vederea valorificării lor la prețul stabilit de proprietar iar sumele rezultate din vânzare se înmânează de către vânzător persoanelor de la care au fost reținute.

Pentru fiecare import sau export de arme de tir, de vânătoare, de împrăștiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare, de muniții pentru asemenea arme sau de arme de panoplie sau de recuzită , agenții economici autorizați să efectueze asemenea operațiuni sunt obligați să anunțe cu 5 zile I.J.P sau D.G.P a municipiului București în a căror raza teritorială își au sediul.

Transporturile de arme și muniții aparținând persoanelor juridice se efectuează numai de către persoanele care au avizul organelor de poliție , în calitate de delegați și însoțitori de pază înarmată.

Paza armelor și munițiilor în tranzit pe teritoriul României se asigură prin grija și răspunderea persoanelor juridice care efectuează transportul sau expedițiile internaționale.

Transportul și mărimea materiilor explozive cu excepția obiectelor artizanale și distractive se efectuează sub directa supraveghere a artificierilor autorizați și numai cu personal special instruit pentru asemenea operațiuni.

Încărcarea , transportul , descărcarea, depozitarea și distrugerea materiilor explozive în timpul nopții sunt interzise.

Transportul în același vehicul al materiilor explozive împreună cu alte materiale precum și accesul în vehicul al persoanelor străine de transport, sunt interzise , mai puțin autovehiculele folosite de echipele de prospecțiuni geologice, perforări de sonde, construcții hidrotehnice, hidroenergetice, reparații sau construcții de drumuri, căi ferate și poduri , dacă sunt special amenajate.

Paza transporturilor de materii explozive, de la producător la depozitele de bază, indiferent de mijlocul de transport a celor aflate în tranzit pe teritoriul României se asigură de Ministerul Administrației și Internelor contra cost .

Trecerea frontierei de stat de către persoanele fizice , a armelor de tir și munițiilor este permisă numai dacă le sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei de către organele care le-au eliberat sau au acordat viza romanelor ori după caz a organelor și punctele de control.

Dacă posesorii armelor de foc și munițiilor nu acceptă înscrierea lor în actele de trecere a frontierei, acestea se rețin și se restituie titularilor la ieșirea din țară. În situația când aceștia nu sunt de acord cu reținerea nu se permite trecerea frontierei.

Călătorii care vin în România și au asupra lor arme și muniții, altele decât cele de vânătoare, de tir și panoplie, au obligația să le depună la organele poliției de frontieră, iar persoanele respective pot trece frontiera după obținerea aprobării I.G.P.F.

Armele și munițiile reținute se sigilează în prezența posesorilor cărora li se eliberează o adeverință în acest sens. Fac excepție de la aceasta regulă însoțitorii delegațiilor la nivelul șefilor de stat ori la nivel guvernamental, precum și militarii, cu condiția notificării din partea Ministerului Afacerilor Externe Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului Administrației și Internelor după caz. La ieșirea din țară armele și munițiile respective, pe baza adeverinței (care se retine) se vor preda posesorului.

Armele de vânătoare, de tir, munițiile aferente, precum și armele de panoplie aflate asupra calatorilor în tranzit în România pe care le-au declarat, se sigilează la intrare în țară de personalul vamal în prezența șefului echipei de control și a posesorului. Daca ele nu sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei, șeful echipei de control consemnează în acestea : felul, marca, seria, calibrul armei și muniției respective.

Pe timpul tranzitării prin România călătorilor le este interzis să înstrăineze armele, muniția sau să rupă sigiliile aplicate.

La ieșirea din țară, se verifică integritatea și autenticitatea sigiliilor aplicate și dacă datele privind armele și munițiile corespund cu cele înscrise în documentul de trecere a frontierei. Dacă sigiliile nu sunt intacte sau dacă datele nu corespund ori armele și munițiile au fost înstrăinate integral sau parțial, nu se permite continuarea călătoriei decât cu aprobarea I.G.P.F.

Armele și munițiile nedeclarate, descoperite la controlul de frontiera se rețin în vederea confiscării și se predau pe baza de proces verbal, I.J.P.F. în raza căruia se afla punctul de control. Șeful punctului de control va permite continuarea călătoriei persoanei asupra căreia s-au descoperit asemenea arme sau muniții numai după obținerea aprobării I.G.P.F.

Cetățenii români pot trece frontiera cu arme de tir și muniția corespunzătoare atunci când participă la concursuri oficiale doar dacă ele sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei.

Restricțiile privind trecerea peste polițiști locali a armelor și munițiilor se aplică în mod corespunzător și materialelor explozive, toxice ori radioactive aflate asupra călătorilor.

4. INVESTIGAREA INFRACȚIUNILOR IN CAZUL NERESPECTĂRII REGIMULUI ARMELOR, MUNIȚIILOR, MATERIALELOR NUCLEARE SI CEL AL MATERIALELOR EXPLOZIVE

Una din sarcinile de mare răspundere care revine organelor din secțiile de politie și implicit polițiștilor locali este aceea privind asigurarea securității naționale prin prevenirea încercărilor de introducere ilegală în țară de armament , muniții, explozivi și stupefiante.

Din informațiile ce se dețin și din evenimentele petrecute la unele puncte de frontieră, rezultă că România este vizată de elemente teroriste care încearcă prin forme și metode variate să introducă în tară armament , muniții, materiale explozive, în scopul de a acționa pe teritoriul țării noastre împotriva a diverse obiective și persoane ori să tranziteze cu acestea prin România pentru a acționa pe teritoriul altor state.

Creșterea cantității de heroina produse în special în orientul mijlociu și apropiat , a dus la mărirea considerabila a traficului spre Europa Occidentală, care se realizează pe ruta balcanică.

Trebuie reținut faptul că în prezent România este folosită ca rută de tranzit , ca depozit și consumator de stupefiante.

Principalele cauze care au dus la amploarea traficului de armament , muniții, explozibili și stupefiante în țara noastră sunt :

poziția geografica a României(tara care face legătura între orient și vestul europei), combinată cu problemele actuale din fosta Iugoslavie, care au transformat-o într-o verigă importantă a acestui trafic ilicit.

existenta unor curse aeriene directe în capitalele acestor țări.

condițiile politice, sociale și economice din țările foste comuniste care au generat avalanșa turiștilor din aceste țări și care sunt dispuși să efectueze orice fel de acțiuni frauduloase contra unor câștiguri mari și imediate .

apariția ca producătoare de droguri chimice a țărilor nordice și livrarea acestora către țările est-europene.

existența unei legislații cu lacune combinată cu dorința unor tot mai largi categorii de cetățeni români de a câștiga bani într-un timp scurt.

existența în România a unui număr mare de străini în special din țările unde terorismul a luat amploare sau unde se produc substanțe stupefiante.

lipsa echipamentelor tehnice de control special la trecerea frontierei.

lipsa unui sistem de comunicare rapidă și eficientă ca urmare a inexistenței unei computerizări generale a datelor.

Pentru prevenirea și descoperirea traficului ilegal de armament, muniții, materii explozive și stupefiante, polițiștilor locali le revin următoarele sarcini:

– executarea unui control foarte atent la intrare și ieșire in/din tară, a persoanelor, bagajelor, mărfurilor și mijloacelor de transport în locurile pretabile de ascundere a acestor produse în special la cele provenite din țările cunoscute ca producătoare de asemenea materiale și substanțe sau în care terorismul este dezvoltat precum și al persoanelor date în consemn.

– cunoașterea formelor, mijloacelor, metodelor și locurilor folosite de elementele infractoare pentru trecerea frontierei a astfel de produse. Din datele care se dețin și din cazurile descoperite la controlul de rutină rezultă că se folosesc o serie de autoturisme în care sunt amenajate locuri speciale de ascundere, sub portbagaj, între tapițeria mașinilor și capotă, în spatele farurilor, sub scaune, deasupra roților din spate, în aripile și pragurile mașinii, pe caroserie, sub acumulator, în filtrul de aer, etc. Uneori aceste autoturisme sunt îmbarcate pe diferite vapoare iar la sosirea vasului în portul de destinație autoturismul este preluat de o alta persoană. În unele situații pentru trecerea frontierei sunt folosite femei și copii, socotindu-se ca acestora nu li s-ar face un control prea exigent.

În foarte multe situații, elementele infractoare folosesc metode ingenioase de disimulare: mânerul umbrelei sau bastoane, corpul lanternei, sticle cu băuturi, plicuri, impregnări în materiale textile, fiole, cutii cu medicamente, produse alimentare, săculeți fixați pe corp, cadouri, produse de artizanat și artistice, valize, serviete și sacose cu fund, pereți și capac dublu.

Asemenea produse în special stupefiante mai pot fi ascunse în îmbrăcăminte, șepci, pălării, căciuli, tocuri și talpa pantofilor, stilouri, pixuri, aparate de toate categoriile etc.

– supravegherea persoanelor suspecte pe tot timpul controlului , pentru a se sesiza eventualele modificări de comportament, de natură să trezească suspiciuni.

– folosirea mijloacelor tehnice de detectare a metalelor (baltograful), a truselor narcotest și a câinilor de serviciu atunci când situația o cere.

– cooperarea cu unitățile și formațiunile din Ministerul Administrației și Internelor cu atribuții în materie ,precum și cu celelalte organe cu sarcini de control pentru trecerea frontierei de stat în mod deosebit cu cele vamale.

Aceasta cooperare trebuie sa asigure un flux continuu, de informații și o exploatare a lor operativa acordându-se prioritate celor referitoare cetățenilor străini suspecți pe aceasta linie.

Prevenirea și combaterea acestui flagel constituie o atribuție legală și o preocupare continuă a Poliției de Frontieră.

Din datele și informațiile deținute rezultă faptul că în această activitate sunt angrenați cetățeni din țări ca :Turcia, Republica Moldova, Federația Rusă, Italia, Iugoslavia, Ucraina, Germania, Georgia, Ungaria, Austria, Slovacia, Belarus, Olanda și România.

Traficul cu astfel de materiale prohibite îmbracă mai multe aspecte privind modalitatea de transport, ruta aleasă și persoanele care le deține, astfel încât avem:

– traficul derulat de către cetățenii italieni cu ocazia desfășurării vânătorilor organizate de A.G.V.P.S. din România , la acre sunt invitați;

– traficul derulat de către cetățenii străini proveniți din fostele țări sovietice, în scop de comercializare în țările de origine;

– traficul efectuat de către cetățenii străini care ne tranzitează țara și care îl folosesc în scop de autoapărare;

– traficul efectuat de către cetățenii români cu ocazia sărbătorilor de iarnă pe linia introducerii în țară a materialelor explozive.

Criterii de suspiciuni:

Comportamentul persoanei:

– amabilitatea excesivă;

– graba nejustificata și insistență de a i se efectua un control cu operativitate;

– inițiativă în efectuarea controlului, prin prezentarea la control a anumitor bagaje sau locuri alese de persoana în cauză;

Mijlocul de transport :

– modificări sau îmbunătățiri;

– urme de sudura sau vopsire recente;

Documente de transport sau marfa transportată:

– ruta urmată;

– ambalajul mărfurilor;

– greutatea autovehiculului în raport cu marfa sau cantitatea transportată.

Controlul documentelor:

– deplasări frecvente pe anumite rute;

– cetățenia persoanei;

Locuri pretabile:

– interiorul portierelor;

– cabina autovehiculului;

– banchetele;

– plafoanele;

– în locuri amenajate sub scările autocarului;

– pereții, toaleta și plafonul vagoanelor.

În vederea eludării controlului vamal:

– folosirea de documente vamale falsificate, sau a unor documente vamale privind alte bunuri;

– sustragerea de la operațiunea de vămuire a unor bunuri;

– prezentarea de documente autentice , solicitându-se tranzitul către o vamă anterioară în vederea aplicării tarifului vamal, ceea ce permite sustragerea de la operațiunea de vămuire și transportarea mărfii către o alta destinație;

– înscrierea în documente vamale a unor cantități de mărfuri, mai mici decât cea reala, a unor alte produse cu aceeași greutate la care taxele vamale sunt mai mici;

– introducerea în țara de bunuri de către persoanele fizice, în baza declarației vamale, după comercializare aceștia ieșind prin P.P.F. cu buletine de identitate sau prin punctele de mic trafic;

– introducerea prin intermediul cetățenilor străini contra unei sume de bani a bunurilor în scutire de taxe vamale, de către cetățeni turci, șoferi pe autocare în cursele București-Istambul;

– preluarea bunurilor de la navele staționate, în perimetrul razei exterioare a porturilor de către ambarcațiuni „pirat” în vederea introducerii acestora în țară;

– comiterea infracțiunilor de contrabandă în zona terminalului de containere, favorizate de sistemul de tranzit și de vămuire a acestora;

– introducerea de bunuri, de către echipajele aeronavelor de mărfuri, prin ocolirea filtrului de acces special destinat acestora;

– obținerea de declarații vamale de valuta, la intrarea în țară, cu sprijinul organelor vamale fără a prezenta fizic suma în valută, în vederea scoaterii ulterioare a acesteia din țară;

– ascunderea de bunuri în podurile vagoanelor de clasa;

– efectuarea unor deplasări frecvente de către cetățenii români din localitățile de frontieră, ocazie cu care introduc bunuri pe care ulterior le comercializează.

În vederea contracarării unor astfel de fapte se au în vedere următoarele criterii de suspiciune:

La controlul documentelor:

– calitatea persoanei;

– scopul declarat al călătoriei;

– deplasări frecvente pe anumite rute;

– aplicarea ștampilei organului vamal (D.V.T.);

Comportamentul persoanei:

– amabilitatea excesivă;

– ticuri nervoase;

– încercarea de a oferi sume de bani sau diverse bunuri fără a pretinde nimic în schimb;

– graba nejustificată;

– omisiunea de a declara o parte din bunuri.

Politia de Frontiera Româna face parte din Ministerul Administrației și Internelor și este instituția specializata a statului care executa atribuțiile ce îi revin cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor și străinilor.

Politia Locală (reunită cu O.S.P.) este și va rămâne instituția specializată a statului român care asigură desfășurarea acțiunilor de securizare în sistem unitar și coerent, la frontiera de stat.

Securizarea liniștii naționale , întărirea supravegherii și controlului de stat cu participarea tuturor instituțiilor cu competențe la liniștea de stat, pe baza unei colaborări interinstituționale reale, reprezintă un obiectiv major al procesului de integrare al României în Uniunea Europeană.

În atenția deținătorilor de arme neletale, respectivi puști și pistoale cu aer comprimat, bile și gaz!

Noul Cod Penal care va intra în vigoare de la 1 februarie 2014 introduce o nouă infracțiune la capitolul “nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explosive”. Este vorba despre  – Art. 343 “Uzul de armă fără drept”, care prevede că “zul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.”

Infracțiunea este nou introdusă în Codul penal și preia dispozițiile art. 133 și 135 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor  (articole care, potrivit Legii nr. 187/2012, se vor abroga la intrarea în vigoare a Codului penal).

Articolul sancționează uzul de armă letală sau interzisă numai dacă este făcut fără drept, adică în afara prevederilor legale.

La aliniatul (2) se incriminează uzul de armă neletală, dacă sunt îndeplinite 2 condiții cumulative – numai dacă acestea sunt supuse autorizării și dacă uzul este fără drept.

În special, regimul armelor și munițiilor și în general o reglementare complexă, complementară al domeniului armelor și munițiilor este importantă sub aspectul ordinii publice. Ordinea publică înseamnă o conviețuire armonioasă, pașnică pentru membrii societății, din care trebuie eliminat orice abuz ce ar implica folosirea, transportarea sau comercializarea armelor și munițiilor, astfel eliminându-se o stare de pericol în societate.

Indiferent de sistemul de drept aplicat, toate țările au introdus un regim special privind armele și munițiile.

În Europa, pentru ca o persoană să intre în posesia unei arme și muniții este necesară o autorizație de port arme, eliberată de organele competente. Această situație este diferit reglementat în sistemul de drept ale Statelor Unite ale Americii. Într-un număr de 47 din cele 50 de state membre, autorizația de port arme nu este necesară pentru procurarea și deținerea unei arme. Însăși Constituția Statelor Unite ale Americii, prin amendamentul al II-lea [9] reglementează situația în care orice cetățean ale Statelor Unite ale Americii are dreptul de a procura arme și muniții, indiferent de cantitatea și calitatea lor. Important de menționat este faptul că acest amendament a fost introdus din motive culturale și sociale. În 1791, la doar 15 ani după războiul de independență, guvernul a încercat să promoveze expansiunea coloniștilor și să protejeze populația Statelor Unite ale Americii de atacurile populației native și de gradul mare de criminalitate, în condițiile în care guvernul încă nu avea o structură eficientă și nici resurse umane sau financiare suficiente pentru asigurarea ordinii publice prin alte soluții. În Europa, însă, drepturile omului au fost create pe baza principiilor tradiționale și pe baza mentalității continentale fără un pericol intern, atât de accentuat ca în cazul Statelor Unite, deci și deținerea armelor a fost concepută doar în scopuri militare. Așadar, putem ajunge la concluzia că această diferență de reglementare juridică între Statele Unite ale Americii și Europa are motive atât culturale cât și sociale. De asemenea, nu trebuie uitat nici faptul că, în secolul XVIII armele de foc reprezentau o noutate, atât pentru America cât și pentru Europa, și prin urmare nu existau nici principii fundamentale, tradiționale în acest sens. Întrucât proliferarea armelor a reclamat o reglementare în acest domeniu, în lipsa principiilor tradiționale, atât Europa cât și Statele Unite ale Americii au creat reglementări legale diferențiate, în raport de necesitățile societății.

În sistemul de drept românesc sunt prezente anumite infracțiuni, care prezintă o deosebită importanță. Așa cum explică și titlul capitolului acestea sunt descrise, ca infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activități reglementate de lege. Aceste regimuri, ca, regimul armelor și munițiilor, materialelor nucleare, explosive sau altele, de ocrotire a bunurilor sunt constituite în mod special pentru protecția echilibrului și ordinii publice. În al doilea rând, aceste regimuri sunt și garanții sociale prezente, pentru prevenirea abuzurilor ce pot fi comise în legătură cu aceste activități, bunuri, materiale, evident cu efecte negative majore, ce se pot răsfrânge asupra societății.

De apreciat este că, aceste regimuri, însăși prin conținutul lor au dispoziții privitoare la sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării regimurilor, dispozițiile Codului penal rămânând aplicabile. Codul penal, reprezintă în acest sens, deci, dreptul comun pentru aceste infracțiuni, iar anumite particularități, ce apar în modul, locul și momentul comiterii infracțiunii sunt incluse în legi speciale VI, Capitolul IV din noul Cod penal, sub titlul marginal „Nerespectarea regimului armelor și munițiilor". Infracțiunea, care constituie obiectul acestei lucrări, este reglementată de art. 279 din capitolul mai sus menționat.

După analizarea acestui capitol, putem ajunge la concluzia că, aceste infracțiuni prezintă anumite aspecte generale [2, p. 480].

Întrucât, aceste infracțiuni, deși, au diferite domenii de aplicare în existența lor ating și au un obiect juridic comun.

Obiectul juridic al acestor infracțiuni este constituit din totalitatea relațiilor sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea unui complex de valori precum: menținerea ordinii publice, apărarea vieții, integrității și sănătății oamenilor, a proprietății..

1. CONȚINUTUL INFRACȚIUNII

Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor este reglementată, în Codul penal, prin dispozițiile art. 279, într-o variantă tip, una asimilată și doua variante agravate [3, p. 225].

Varianta tip constă în deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept (alin.1).

Varianta asimilată presupune nedepunerea armei sau a muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului.(alin. 2).

În varianta agravată (alin. 3) infracțiunea se realizează prin:

deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția celor prevăzute la alit. a), precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari.

Și mai grav este sancționat portul de arme, fără drept, în localul unităților de stat sau al altor unități la care se referă art. . pen., la întruniri publice ori în localuri de alegeri. Definiția juridică a termenului „public" este dată de dispozițiile art. . pen. Prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

Această infracțiune este reglementată și de anumite legi speciale. Aici includem Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor și H.G. nr.130/2005 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor.

Acest capitol mai cuprinde condițiile generale privind deținerea armelor și munițiilor.

Dispozițiile din capitolul II al legii se referă la procurarea, înstrăinarea, portul, folosirea și alte operațiuni privind armele de foc de către persoanele fizice iar cele din capitolul III la persoanele juridice care efectuează aceleași operațiuni cu arme de foc.

Capitolele IV și V din Legea nr. 295/2004 reglementează regimul circulației armelor și munițiilor, respectiv regimul operațiunilor cu arme și muniții.

Capitolele VI și VII conțin dispoziții privind regimul armelor și munițiilor implicând elemente de extraneitate.

Importante dispoziții sunt prevăzute în Capitolul VIII privind răspunderea contravențională și penală în situațiile de nerespectare a reglementării în materia armelor și munițiilor.

Obiectul infracțiunii. Obiectul juridic special constă în relațiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea unui complex de valori precum menținerea ordinii publice, apărarea vieții, integrității și sănătății oamenilor, a proprietății care nu ar fi posibile fără o reglementare strictă a modului în care pot fi deținute și folosite armele [4, p. 384]. Relațiile sociale a căror respectare se urmărește a fi asigurată prin reglementarea infracțiunilor referitoare la regimul legal al armelor și munițiilor, sunt protejate și prin dispozițiile speciale ale Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor [5, p. 356], prin care se stabilesc atât categoriile de arme și muniții, cât și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și alte operațiuni cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul României [6, p. 458].

Obiectul material îl constituie armele și munițiile asupra cărora se îndreaptă activitatea infracțională. Potrivit art. 151 alin. .pen. armele sunt instrumentele, piesele, sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziții legale, iar în alin.2 se precizează că sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. Desigur că, această prevedere din alin. 2 al art. . pen. nu are incidență asupra dispozițiilor din art. .pen., pentru că aceste obiecte de natură a putea fi folosite ca arme nu sunt în esența lor arme propriu-zise [4, p.384]. De exemplu, în practica judiciară s-a considerat că infracțiunea există dacă inculpatul a deținut pe nedrept un pistol cu gaz iritant lacrimogen ori un pistol de împlântat bolțuri, o pușcă ori un pistol de construcție artizanală sau muniție pentru armă militară ori cartușe de vânătoare sau capse genofix de împlântat bolțuri [5, p. 356].

Subiecții infracțiunii. Subiectul activ, în varianta tip, poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește condițiile răspunderii penale. În varianta asimilată a acestei infracțiuni subiectul activ este calificat, întrucât trebuie să fie o persoană care a avut permis pentru respectiva armă sau muniție și căruia nu i s-a prelungit autorizația de port arme.

La capitolul formei de participare există anumite divergențe în doctrina juridică. Unii autori au formulat opinia potrivit căruia portul, deținerea sau transportul nu pot exista în coautorat, iar neprederea armelor nu poate avea forme de complicitate. Susținem cea de a doua opinie formulată în doctrina, care afirmă că portul, deținerea și transportul de arme pot să existe în coautorat, mai mult, chiar și la infracțiunea de nedepunere a armei, incriminată de , alin. 2 din art. . pen., este posibil coautoratul, dar și complicitatea.

Dacă sunt întrunite condițiile expuse de art. 19 din C. pen. chiar și o persoană juridică poate să fie subiectul activ al acestei infracțiuni. Bineînțeles, acest fapt nu exclude răspunderea nemijlocită a persoanei care a avut orice contribuție la săvârșirea acestei infracțiuni

Subiectul pasiv, evident, este statul, ca titular al valorilor sociale puse în pericol prin săvârșirea acestei infracțiuni. În secundar, însă, orice persoană fizică sau juridică care este prejudiciată prin săvârșirea acestor infracțiuni este subiect pasiv [2, p. 458].

Latura obiectivă. În varianta tip și în cea asimilată, elementul material constă într-o multitudine de acțiuni ce pot fi comise

Portul armei și muniției presupune a avea asupra sa arma sau muniția. Portul armei implică ca arma purtată să fie încărcată sau ca persoana care o poartă să aibă asupra ei și muniția. Nu interesează cât timp a purtat persoana arma ori dacă aceasta s-a făcut fățiș sau ascuns.

Confecționarea de arme presupune a produce, a crea arme sau muniție. Confecționarea poate fi realizată de o singură persoană sau mai multe persoane.

Transportul de arme și muniție reprezintă operația de deplasare, de mișcare a acestora în afara unei clădiri sau împrejmuiri.

Prin orice operații privind circulația armelor și munițiilor, înțelegem orice activitate materială prin care armele sau muniția sunt predate de la un deținător la altul, din țară în străinătate sau invers, din posesia unei persoane juridice către o persoană fizică etc.

Cât privește funcționarea atelierelor de reparat, aceasta presupune operațiunile efectuate pentru desfășurarea organizată a acțiunii de reparare a armelor [6, p. 459].

În varianta agravată, prevăzută de alin. 3 din art. . pen. elementul material, însă, prezintă o importanță deosebită și anume, acțiunile infracționale de la varianta tip trebuie să fie comise în legătură cu arme ascunse sau arme militare.

Elementul material al infracțiunii se modifică doar la cea de a doua variantă agravată, adică, atunci când, infracțiunea de port de arme este săvârșită în localul unităților de stat sau al altor unități publice, precum și în localuri de alegeri.

De remarcat, este faptul că, dacă infractorul săvârșește mai multe acțiuni infracționale, din cele enumerate mai sus, nu vorbim de mai multe infracțiuni de sine stătătoare. Săvârșirea mai multor acțiuni infracționale reprezintă doar agravarea calificării juridice, nu și un concurs de infracțiuni.

Pentru ca acțiunile enumerate în art. 279 alin. .pen. să întregească latura obiectivă a infracțiunii se cere ca ele să fie înfăptuite fără drept. Aceste acțiuni sunt efectuate fără drept atunci când nu s-au respectat condițiile prevăzute în Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor [6, p. 459

În cazul deținerii sau portului de arme cerința este îndeplinită dacă făptuitorul nu a obținut autorizarea de la organele competente ori dacă deține sau poartă arme în număr sau cantități mai mari decât cele autorizate ori după ce a expirat termenul de valabilitate a autorizației sau permisului [3, p. 228].

În ceea ce privește confecționarea de muniții, aceasta este fără drept când s-a efectuat de o persoană fizică, cu excepția muniției pentru armele de vânătoare, când aceasta poate fi confecționată de persoane care au dreptul să dețină astfel de arme.

Pentru ca omisiunea de nedepunere a armelor și munițiilor să întregească latura obiectivă a variantei asimilate a infracțiunii trebuie să fie îndeplinite două cerințe. Prima se referă la faptul că omisiunea să aibă loc după respingerea cererii de prelungire a valabilității permisului, iar a doua, să fi expirat termenul fixat de lege pentru depunerea armelor și munițiilor la organul competent. Termenul de predare a armelor și munițiilor este de 10 zile de la luarea la cunoștință a dispoziției prin care s-a respins cererea de prelungire a permisului [3, p. 229].

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în art. .pen., motiv pentru care și legătura de cauzalitate este evidentă, nu trebuie dovedită, rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă. În ceea ce privește forma de vinovăție, în prezența variantei tip și în cazul celor două agravate, fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu intenție directă sau indirectă.

Formele infracțiunii. Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor în varianta tip, este posibilă sub toate formele, adică, acte pregătitoare, tentativa, fapt consumat și fapt epuizat. În cazul variantei asimilate a acestei infracțiuni tentativa nu este posibilă întrucât infracțiunea este comisă printr-o omisiune.

În ambele variante, tip și asimilată, fapta este incriminată numai în forma consumată. Consumarea are loc în momentul în care s-a executat acțiunea ce constituie elementul material și s-a creat starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite [6, p. 461].

Însă, de cele mai multe ori, ele îmbracă o formă continuă, dar dacă ne referim la portul sau transportul de arme, este posibilă și infracțiunea continuată.

În variantele agravate tentativa se pedepsește.

Modalități. Infracțiunea prezintă mai multe modalități normative în varianta tip, cât și în cea agravată. Modalitățile normative pot îmbrăca la rândul lor mai multe modalități faptice.

Sancțiuni. Varianta tip, ca și cea asimilată se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani, dacă este comisă de o persoană fizică.

În cazul variantelor agravate pedepsele sunt diferite, pentru prima variantă este închisoare de la 3 la 10 ani, iar pentru cea de a doua, mai gravă, pedeapsă este închisoare de la 5 la 15 ani.

Bineînțeles, pot fi aplicate și pedepse complementare, ca interzicerea unor drepturi și confiscarea imediată a armelor și munițiilor [7, p. 664].

5. PRINCIPALELE PROBLEME CE TREBUIE CLARIFICATE PE PARCURSUL CERCETĂRII

Infracțiunile săvârșite la regimul armelor și munițiilor prezintă un grad ridicat de pericol social , punând în pericol statul , viața și integritatea corporală sau sănătatea persoanelor ,proprietatea publică și privată, drepturile și libertățile cetățenilor ,ordinea și liniștea publică.

Legea penala incriminează doua infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, respectiv :

1. deținerea , portul ,confecționarea,transportul precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept , ca forma tipică ;

2. nedepunerea armei sau muniției în termenul fixat de lege la organul competent , de câtre cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului , ca variantă asimilată formei tipice ;

În afara de forma tipica și de varianta asimilata legea penala prevede și trei variante agravante ale formei tip , respectiv :

1. deținerea , înstrăinarea sau portul fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

2. deținerea , înstrăinarea sau portul fără drept a mai multor arme – cu excepția armelor ascunse și a armelor militare – precum și a armelor de panoplie , ori a muniției în cantități mari;

3. portul de arme , fără drept , în localul organizațiilor de stat sau publice , la întruniri publice ori în localuri de alegeri ;

Principalele probleme ce trebuie clarificate pe parcursul cercetării sunt :

– activitatea ilicită desfășurată;

– armele și munițiile care au fost obiectul activității ilicite;

– proveniența armelor și munițiilor;

– făptuitorii, calitatea și contribuția lor la săvârșirea infracțiunii;

– forma de vinovăție și scopul activității infracționale;

– cauzele , condițiile și împrejurările care au generat , înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii;

Dintre principalele probleme ce trebuie clarificate ne vom oprii asupra următoarelor :

Activitatea ilicita desfășurată :

Investigarea criminalistica trebuie sa lămurească în care din modalitățile concrete a fost săvârșită infracțiunea, respectiv dacă aceasta s-a materializat în una sau mai multe acțiuni prohibite. Este de reținut că pentru existenta infracțiunii este suficientă săvârșirea numai a uneia din acțiunile menționate , după cum în cazul comiterii mai multor infracțiuni – deținere și transport de arme și muniții , deținere și vânzare de arme ori muniții, confecționare și reparare de arme ș.a. – va exista tot o singură infracțiune , nefiind aplicabile regulile privitoare la concursul de infracțiuni.

În sensul actelor normative în vigoare prin deținerea armelor și munițiilor trebuie interes că acestea au fost primite și păstrate de câtre făptuitor.

Pentru reținerea infracțiunii în aceasta modalitate normativa de săvârșire nu prezintă nici un fel de relevanță nici împrejurarea că cel care le deține le-a dobândit pentru sine sau pentru altul , după cum nu prezintă relevanță nici modul cum acestea au fost dobândite ( cumpărare , donate , împrumut etc.)

Pentru a se reține comiterea faptei în modalitatea “ portului “ de armă , organele de urmărire penală trebuie să lămurească dacă în momentul surprinderii făptuitorul avea supra lui armele și munițiile indiferent de timpul cât le-a purtat.

Pentru a se reține portul de arma ,aceasta trebuie sa fie încărcata ori ca făptuitorul să aibă asupra sa și muniție. Distincția trebuie făcuta pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii în această modalitate , având în vedere că “deținerea” constituie infracțiune chiar în situația în care este vorba de arma neîncărcată.

“ Confecționarea de arma și muniții “ înseamnă producerea acestora ,fie de o singura persoana ,fie de câtre mai multe persoane.

Comiterea faptei prin acțiunea de “transport” ,investigarea trebuie să lămurească dacă acestea au fost deplasate dintr-un loc în altul.

Acțiunea de transport presupune întotdeauna deținerea armelor și munițiilor ce formează elementul material al infracțiunii , nu și portul acestora.

În ceea ce privește operațiile de orice fel privind circulația armelor și munițiilor , cercetarea trebuie să lămurească ,de la caz la caz, acțiunile prin care făptuitorul le-a procurat sau transmis : vânzare, cumpărare, împrumut , donație, operațiuni de import export , consignație, introducere ori scoatere din țară ș.a.

Rezulta că pentru a putea constituii acțiuni prin care se săvârșesc fapte de natură penală la regimul instituit, modalitățile normative prezentate trebuiesc realizate fără drept, cu alte cuvinte, acțiunile făptuitorului să încalce actele normativa în vigoare.

Clarificarea problemei activității ilicite desfășurata de câtre făptuitor prezintă importanță deosebita atât pentru asigurarea unei încadrări juridice corespunzătoare a faptelor comise , cat și pentru organizarea și efectuarea pe aceasta baza a activităților specifice pentru administrarea probelor, precum și pentru stabilirea cauzelor, condițiilor și împrejurărilor care au favorizat , generat ori facilitat comiterea unor astfel de fapte cu efect în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniu.

Făptuitorii ,calitatea și contribuția lor la săvârșirea infracțiunii.

În general , autor al infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor poate fi orice persoană.

Excepție de la această regulă generală face nepredarea armei și muniției la termenul stabilit de lege, când autor nu poate fi decât o persoană care a posedat permis ,ori după caz, este urmaș al unei astfel de persoane.

Autorii infracțiunilor la acest regim provin din rândul următoarelor categorii de persoane :

– foști condamnați pentru infracțiuni contra persoanei prin folosirea armelor de foc;

– persoane despre care există semnalări că se ocupă cu braconajul;

– foști armurieri ori persoane care s-au ocupat repararea armelor în mod ilegal;

– persoane cărora li s-a anulat autorizația și li s-au retras permisele de armă, despre care se dețin date că intenționează să procure arme și muniții , eludând prevederile legale ;

– foști destinatori de arme și muniții care au declarat furtul ori pierderea acestora;

– dezertori sau evadații cu arme și muniții asupra lor;

– persoane semnalate că săvârșesc infracțiuni de contrabandă , trafic de droguri etc.;

– persoane care se pregătesc să treacă ilegal frontiera ;

– persoane care confecționează arme în mod artizanal;

Forma de vinovăție și scopul activității infracționale :

Infracțiunile la regimul armelor și munițiilor se săvârșesc numai cu intenție , nefiind posibilă comiterea acestora din culpă.

Scopul activității infracționale – folosirea ulterioara a armelor și munițiilor pentru suprimarea vieții uneia sau mai multor persoane, săvârșirii unor tâlharii, trecerii ilegale a frontierei, comiterea infracțiunii de contrabandă, săvârșirea unor infracțiuni contra siguranței statului.

Cauzele, condițiile și împrejurările care au generat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunii :

– neluarea măsurilor de asigurare a armelor și munițiilor, prin depozitarea acestora în spații inadecvate, fără grile metalice – la uși și ferestre – fără sisteme de închidere corespunzătoare și fără sisteme de alarma;

– neținerea la zi a evidentei armelor aduse la reparat în atelierele specializate;

– lipsa de control la asociațiile și cluburile sportive,filialele de fanatoare , magaziile de comercializare și ocoalele silvice privind modul de distribuire a muniției , întocmirea actelor justificative ,modul de returnare a muniției nefolosite s.a.

II . Activitățile ce se întreprind pentru administrarea probelor :

– constatarea infracțiunii flagrante;

– cercetarea la fata locului;

– efectuarea percheziției;

– verificarea și ridicarea de înscrisuri;

– dispunerea constatărilor tehnico – științifice sau a expertizelor;

– identificarea și ascultarea martorilor;

– ascultarea învinuitului sau inculpatului;

Constatarea infracțiunii flagrante

Infracțiunile la regimul armelor și munițiilor, indiferent de modalitățile normative și faptice de comitere , sunt susceptibile de a fi constatate în flagrant.

Organizarea acestei activitatea presupune o pregătire temeinica,orice omisiune putând duce la incidente dintre cele mai grave.

Primind sesizarea , organele de urmărire penala trebuie să obțină cât mai multe date despre făptuitor , modul de operare folosit, persoanele participante, timpul cant se acționează, locurile unde ascund armele și munițiile, locul și data când intenționează să le folosească , modul în care este acoperită activitatea infracțională.

Referitor la persoana făptuitorilor, pe lângă datele de identificare,trebuie să se stabilească dacă au mai fost cercetați și judecați pentru asemenea fapte sau alte infracțiuni săvârșite cu violență și în care au folosit arme de foc . Totodată din verificările efectuate asupra făptuitorilor trebuie sa rezulte tipul de armament deținut și caracteristicile acestuia,data și împrejurările în care au fost procurate armele și în ce scop, dacă au adus modificări acestora, natura lor, când și unde s-au făcut modificările respective, persoana care le-a executat, locul și împrejurările în care si-au procurat muniția, unde și în ce condiții au folosit armamentul și persoanele care le-au văzut, locul unde sunt ascunse armele și munițiile, s.a.

Constatarea în flagrant a infracțiunii trebuie să se facă numai atunci când întreruperea activității ilicite nu poate fi făcută în alt mod, surprinderea făptuitorului în momentul săvârșirii uneia din acțiunile prohibite fiind unica modalitate de dovedire a faptei și a vinovăției.

Din acest considerent, alegerea momentului intervenției constituie condiția de bază pentru asigurarea reușitei acțiunii. Consumarea faptei are loc în momentul în care făptuitorul a dus până la capăt acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii și a creat starea de pericol față de relațiile sociale ocrotite de lege.

Aceasta fiind regula generală, organele de urmărire penală trebuie să intervină ținând cont de datele ce rezultă din sesizare privind condițiile de loc și timp , activitatea ilicită desfășurata, făptuitorii și numărul acestora etc. astfel :

– în momentul în care făptuitorul are arma asupra sa – fie încărcata fie cu muniția separat, în felul acesta dovedindu-se atât portul cât și deținerea fără drept a armei și muniției în cauză;

– după confecționarea armei și muniției noi, sau după caz, în momentul în care s-a realizat asamblarea armei, din piesele componente procurate sau confecționate;

– în momentul în care armele și munițiile sunt deplasate în afara clădirii sau împrejmuirii în care se aflau , fără ordinul de transport emis de unitatea destinatoare ori în alte condiții decât cele prevăzute de actele normative în vigoare,surprinzând făptuitorul în momentul transportării armelor și munițiilor implicit, se face și dovada deținerii acestora;

– după efectuarea operațiunilor de comerț – vânzare, cumpărare – a armelor și munițiilor ocazie cu care se face dovada atât a deținerii și portului fără drept , cât și efectuarea de operații cu acestea;

– după ce s-au efectuat operațiile vamale și persoanele în cauză – cetățeni romani ori străini – domiciliați în România sau veniți temporar în țară, au încercat să scoată sau să introducă alte arme decât cele înscrise în actele de trecere a frontierei ; la fel în situația în care persoanele menționate au încercat să introducă în țară arme și muniții în alt număr și cantitate decât cele pe care aveau dreptul să le dețină;

– în momentul în care făptuitorul a intrat, fără drept, în localul unde se desfășoară o întrunire publică ori în spațiul destinat alegerilor , având asupra sa arme și muniții, și în acest caz se face dovada atât a portului fără drept a armamentului în locurile menționate cât și deținerea acestuia;

– după comiterea actelor de braconaj , asupra făptuitorului descoperindu-se atât armele și munițiile deținute ilegal, cât și produsul infracțiunii concurente;

Cu ocazia descoperirii infracțiunii flagrante se vor lua măsurile necesare pentru a împiedica dispariția făptuitorului. De asemenea, se va proceda de îndată la identificarea armelor și munițiilor , o atenție deosebită fiind acordata percheziției corporale , a bagajelor și a mijlocului de transport folosit. Dacă făptuitorul a fost prins în momentul în care încerca să treacă peste vamă arme și muniții , percheziția are drept scop și descoperirea locurilor – special amenajate – în care au fost ascunse armele și munițiile a căror scoatere sau introducere în țară s-a încercat.

Toate constatările făcute cu această ocazie trebuie consemnate,detaliat, în cuprinsul procesului – verbal,după regulile cunoscute. De asemenea, trebuie luate toate masurile pentru conservarea armelor și munițiilor descoperite.

Particularitățile cercetării nerespectării regimului armelor și munițiilor

Dat fiind specificului acestei lucrări apreciez ca oportună o abordare clasică a problematicii, pe două componente: principalele probleme și particularitățile efectuării activităților care se întreprind pentru administrarea probelor

Principalele probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea

Principalele probleme ce trebuie clarificate prin investigarea criminalistică a infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, consider că sunt următoarele:

Activitatea ilicită desfășurată;

Armele și munițiile ce constituie obiectul activității ilicite;

Împrejurările de loc și timp ce caracterizează desfășurarea activității ilicite;

Făptuitorii, calitatea și contribuția fiecăruia la desfășurarea activității ilicite;

Concursul de infracțiuni – legătura activității ilicite cu structuri infracționale organizate;

Cauzele, condițiile și împrejurările care au generat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunilor.

Activitatea ilicită desfășurată

Analiza activității ilicite în cazul traficului cu arme de foc trebuie nuanțată în funcție de cum sunt întrunite condițiile specifice formei cadru ori formei agravate. Astfel, în cazul formei cadru, activitatea ilicită este caracterizată de desfășurarea următoarelor acțiuni: deținere, port, confecționare, orice altă operație privind circulația armelor de foc și munițiilor.

Deținerea caracterizează o anumită poziție a armelor de foc și munițiilor care, în cazul de față, se află la dispoziția uneia sau mai multor persoane ce în mod facil pot să le folosească. Poate că în discursul științific ar putea fi acceptat termenul de pază juridică, având în vedere că, în situația dată armele de foc și/sau munițiile, pentru a fi deținute trebuie să fie luate în primire și să fie depozitate, făptuitorul sau făptuitorii asumându-și responsabilitatea în legătură cu păstrarea unui anumit control necesar pentru ca acestea să nu poată fi folosite fără acceptul lor, în legătură cu efectele ce pot fi generate și, bineînțeles, față de posibilele prejudicii ce pot fi produse ca urmare a întregii situații de fapt. Demn de subliniat este că activitatea desfășurată de către făptuitori își păstrează caracterul atât în situația în care sunt deținute concomitent arme de foc și muniții cât și în situația în care se dețin ori numai arme de foc, ori numai muniții, concluzie pe care o apreciez valabilă în situația tuturor acțiunilor prevăzute de către legiuitor la art. 406 din Codul penal.

Portul armelor de foc presupune, cu necesitate, ca făptuitorul să depășească nivelul caracterizat de posibilitatea de a accede la locul unde se găsesc depozitate armele de foc și să aibă armele de foc efectiv asupra sa, astfel încât să le poată folosi oricând ar dori. Aici, este necesar ca armele de foc ori să fie încărcate ori ca făptuitorul să aibă asupra sa și muniții pentru ca, în cazul în care va dori să folosească arma de foc, să o poată face efectiv. Prin purtarea armelor de foc, dincolo de consecința directă realizată prin posibilitatea folosirii oricând s-ar dori a unei arme de foc, se realizează și un alt efect ce ar putea fi urmărit de către făptuitor, chiar ca scop principal, respectiv, crearea unei anumite imagini, inducerea unui sentiment de teamă în legătură cu posibilitatea folosirii unei arme de foc de către persoana ce o poartă așa cum dorește. Într-o opinie, chiar se susține că purtarea armelor de foc produce consecințe, indiferent dacă acestea sunt încărcate cu muniția necesară pentru a fi utilizate ori există posibilitatea efectivă ca să fie armate în timp util sau armele de foc doar sunt purtate, fără să fie încărcate și fără să existe posibilitatea încărcării acestora, argumentându-se tocmai prin faptul că, prin purtarea unei arme de foc, se induce un sentiment de teamă în legătură cu posibilitatea folosirii unei arme de foc de către persoana ce o poartă așa cum dorește.

În cazul în care sunt purtate doar muniții, trebuie observat, pe de o aparte, că acestea constituie un obiect material independent, cu o individualitate proprie și asta, indiferent dacă sunt sau nu alăturate unei arme de foc, iar pe de altă parte, că, cel puțin, trebuie să inducă în mediul social acea teamă specifică, în legătură cu posibilitatea folosirii unei arme de foc; altfel, apreciez că doar simpla purtare sau afișare a uneia sau mai multor unități de muniție, nu este în măsură, cel puțin în condițiile societății contemporane, să producă pericolul social ce trebuie să caracterizeze o infracțiune.

Confecționarea armei sau muniției, ca și conduită incriminată de legiuitor are în vedere orice complex de operațiuni care, odată efectuate, au ca rezultat o armă de foc sau muniția destinată a fi folosită la armele de foc.

Transportarea presupune deplasarea în spațiu a armelor de foc și muniției. O observație ar putea fi făcută în legătură cu amploarea deplasării în spațiu – în limbajul curent, transportarea presupune o deplasare de o anumită amploare, de unde și expresii consacrate precum: transport maritim, aerian, rutier, etc., ce excede unei simple schimbări de poziție sau, pur și simplu, unei mutări dintr-o ascunzătoare care, spre exemplu, ar fi fost creată în casă, într-o altă ascunzătoare construită într-o grădină sau într-o anexă a gospodăriei. Consider că observația este pertinentă atunci când se discută problema participației penale întrucât, și sub aspectul răspunderii penale, una este să fii părtaș la o activitate de transport cu consecințe, de regulă deosebite, având în vedere că rațiunea transportului rezidă în folosirea urgentă și oportună, pentru făptuitori, a armelor sau/și muniției transportate, și alta este să ai un act de participație la o mutare ce intervine, ca necesitate, atunci când se presupune că există pericolul descoperirii de către alte persoane, oricum, mai rar presupune așezarea la îndemână, în vederea folosirii.

Orice operație privind circulația armelor și munițiilor se referă, în esență la transmiterea armelor și munițiilor între diferite persoane, neavând nici o legătură cu simpla deplasare a acestora. Consider că sunt avute în vedere acele acte juridice prin care, neimplicând, neapărat, dreptul de proprietate, se transmite paza juridică asupra armelor și munițiilor, și, implicit, răspunderea față de societate în legătură cu existența și modul cum ar putea fi folosite.

În ceea ce privește forma agravată, aceasta are o structură complexă, legiuitorul dorind să impună o agravare a răspunderii penale în situația deținerii, înstrăinării sau portului armelor ascunse, a muniției aferente acestora, a mai multor arme, a armelor de panoplie ori a muniției în cantități mari, aceeași ipoteză fiind valabilă și în situația portului de arme de foc, fără drept, în localul autorităților sau al altor instituții, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.

Cum acțiunile specifice activității ilicite au fost detaliate în cadrul analizei formei cadru, aici, voi face o referire doar la înstrăinare, existând o diferență între abordarea pentru care a optat legiuitorul în cadrul formei cadru și exprimarea folosită atunci când a venit vorba despre forma agravată.

Prin înstrăinare trebuie înțeleasă transmiterea dreptului de proprietate, schimbarea, prin intermediul unui act juridic, a titularului dreptului de proprietate ce poartă, în ipoteza textului legal, asupra armelor ascunse, a muniției aferente acestora, a mai multor arme, a armelor de panoplie ori a muniției în cantități mari. Fiind vorba despre o formă agravată, legiuitorul a restrâns sfera conduitei ilicite pe care a simțit nevoia să o pedepsească mai grav, de la orice operație privind circulația la înstrăinare – opțiunea, consider că este rațională având în vedere că, aici, avem de a face și cu o activitate ilicită ce prezintă unele particularități ce îi conferă o periculozitate sporită.

Mai trebuie observat că în ipoteza portului de arme de foc, fără drept, în localul autorităților sau al instituțiilor publice, la întruniri publice sau în localuri de alegeri, activitatea ilicită este circumscrisă unor condiții de loc și de timp. Astfel portul armelor de foc, fără drept, trebuie să aibă loc:

în localul autorităților sau instituțiilor publice;

în localuri de alegeri;

în timpul și la locul unde se desfășoară întruniri publice.

În materia întrunirilor publice s-ar putea pune problema, întrucât și acestea se pot desfășura doar cu respectarea unui anumit regim, legalității organizării și desfășurării acestora. Consider că, în legătură cu analiza activității ilicite, nu trebuie făcută distincție între întrunirile publice ce respectă regimul impus de legiuitor și cele care nu respectă acest regim, dat fiind faptul că la reglementarea agravantei a prevalat pericolul social deosebit pe care îl reprezintă portul armelor de foc la întruniri publice, fiind considerat mai important regimul juridic al armelor de foc față de regimul juridic al organizării și desfășurării întrunirilor publice.

În ceea ce privește componenta ce are ca obiect funcționarea atelierelor de reparat arme fără drept, activitatea ilicită vizează efectuarea de operațiuni specializate ce țin de un obiect de activitate deosebit – repararea armelor. Se poate, îndeobște, accepta că remedierea unei defecțiuni ce poate apărea la o armă, ca regulă, presupune mai multe operațiuni, o discuție putând avea ca obiect problema numărului, calificării sau rezultatului efectuării acestor operații, respectiv, dacă arma de foc reparată poate fi folosită în continuare potrivit destinației sau nu. Consider că, în context, problema trebuie deplasată, întrucât, interpretând textul legal, legiuitorul nu a fost interesat să incrimineze activitatea de reparare a armelor de foc, ci s-a preocupat de incriminarea funcționării atelierelor de reparat arme în condiții ce exced prevederilor legale, împrejurare de natură a induce un pericol în viața societății, mai mare decât efectuarea unor activități sporadice de reparare a armelor fără o organizare și fără o dotare tehnică minimă. În cauză trebuie să fie avute în vedere prevederile legale pentru înființarea, organizarea, modul de funcționare al atelierelor de reparat arme, și, asta, indiferent de numărul de persoane ce își desfășoară activitatea, care lucrează efectiv ori numai sporadic în aceste ateliere.

În conformitate cu prevederile Legii 295/2004 activitățile de reparat arme, organizarea și funcționarea atelierelor de reparat arme sunt pertinente activității armurierilor.

Societățile comerciale se pot constitui în armurieri, la cerere, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Este necesar avizul structurii specializate din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, prin includerea în obiectul de activitate a operațiunilor cu arme și muniții ce se solicită cu ocazia îndeplinirii procedurilor legale de înființare sau, după caz, de schimbare a obiectului de activitate al societății.

După constituire, acestea pot fi autorizate la cerere, să desfășoare următoarele operațiuni cu arme letale și arme neletale: reparare, vânzare, cumpărare, închiriere, schimb, donație, import, export, transfer, transport, transbordare și depozitare. În desfășurarea operațiunilor arătate trebuie avute în vedere și prevederile Legii 31/1996 privind regimul monopolului de stat.

Autorizația pentru desfășurarea operațiunilor de reparare a armelor se acordă numai dacă armurierul îndeplinește următoarele condiții:

─ spațiile în care urmează să se desfășoare activitățile de reparații sunt omologate și asigurate;

─ deține spații corespunzătoare destinate depozitării armelor, precum și spații destinate exclusiv depozitării munițiilor, capselor sau pulberilor pentru muniție, omologate și asigurate;

─ deține instrumente destinate reparării armelor și munițiilor, omologate;

─ deține, poligoane pentru verificarea armelor, omologate.

Desigur, atelierele de reparat arme ce funcționează ilegal nu vor avea firmă, își vor desfășura activitatea cât mai ascuns, condiții în care se pune problema, când și care sunt acele elemente ce pot conduce la considerarea unui sistem de referință spațiio-temporal ca atelier și când nu. Apreciez ca definitorii și elementare pentru un atelier de reparat arme realizarea următoarelor două condiții:

─ existența unei dotări tehnice minime și a unui personal care să aibă calificarea necesară pentru a putea repara arme de foc;

─ desfășurarea cu o anumită regularitate a unor activități de reparare a armelor de foc ori, chiar, numai oferirea pe diferite căi a unor informații pe baza cărora cei interesați să cunoască faptul că se pot repara arme de foc în acel loc.

Componenta ce are ca obiect nedepunerea armei sau a muniției, în termenul fixat de lege, la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului este caracterizată, din punctul de vedere al activității ilicite, de o inacțiune – nedepunerea. În fapt legiuitorul a vrut să impună o anumită conduită, situație în care a considerat necesar să incrimineze, din punct de vedere penal, poziția făptuitorului, caracterizată prin neconformarea cu prevederile legislației în vigoare. De observat că, autorizația obiectualizată prin permisul de armă – documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedește dreptul de a deține și, după caz, de a purta și folosi arme letale ale căror tip, marcă, serie și calibru sunt înscrise în acest document, precum și muniția aferentă – este, în fapt, efectul unui act administrativ – autoritatea administrativă competentă, constatând întrunirea condițiilor legale, în baza și în executarea legii, abilitează sau nu o persoană să dețină, să poarte și să folosească o armă de foc în conformitate cu dispozițiile legale. Odată cu încetarea efectelor abilitării, este evident că oricine face ceva, într-un domeniu pentru care este necesară abilitarea printr-un act administrativ, face încălcând legea, devenind necesar, datorită pericolului social deosebit, ca această conduită să fie reprimată chiar la nivel penal – așa cum este cazul în situația de față – persoana fizică trebuind să se conformeze prescripției normei juridice și într-o perioadă de timp, stipulată în norma juridică, să depună arma de foc la organul desemnat de către legiuitor pentru a gestiona fenomenul.

Înainte de a considera epuizată problematica legată de activitatea ilicită, ca problemă de anchetă în investigarea criminalistică a infracțiunii de nerespectare a regimului armelor de foc și munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 406 din Codul penal, apreciez că este necesar să subliniez că, toate acțiunile ori, în cazul nedepunerii armei, inacțiunea, incriminate de legiuitor, sunt condiționate de efectuarea lor fără drept, contravenind prescripției prevederilor legale. În acest context trebuie observat care sunt condițiile ce fac posibilă efectuarea acțiunilor ori inacțiunilor incriminate. Aceste condiții, respectiv regimul juridic ce este impus de legiuitor pentru efectuarea activităților cu arme și muniții sunt, așa cum am arătat, prevăzute de Legea 295/2004, lege ce, împreună cu regulamentul său de aplicare, detaliază toate aspectele legate de modul cum pot fi desfășurate activități care să aibă ca obiect operațiuni cu arme și muniții.

Se mai impune o observație legată de momentul consumării infracțiunii. Astfel, trebuie observat că legiuitorul a incriminat atât acțiuni ce se consumă instantaneu, cum este cazul înstrăinării – odată cu tradițiunea, înmânarea armelor ascunse, armelor militare sau/și a muniției aferente – cât și acțiuni susceptibile de a se săvârși în mod continuu sau/și continuat – cazul deținerii, transportului, nedepunerii, funcționării, etc., practic majoritatea acțiunilor ori inacțiunilor ce pot fi subsumate noțiunii de activitate ilicită sunt caracterizate de posibilitatea prelungirii lor în timp ori de continuarea la diferite intervale de timp în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Concursul de infracțiuni – legătura activității ilicite cu structuri infracționale organizate

În ceea ce privește consecințele desfășurării activității ilicite, infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor este o infracțiune de pericol, săvârșirea infracțiunii, în modul caracteristic fiecărei componente sau forme analizate în această secțiune, induce o stare de pericol pentru relațiile sociale a căror formare și normală desfășurare implică respectarea riguroasă a regimului legal al armelor de foc și munițiilor – relații privitoare la un complex larg de valori ocrotite precum: menținerea ordinii publice, a securității sociale, ocrotirea vieții, integrității sau sănătății persoanelor, avutului public sau privat, etc. avute în vedere la conturarea obiectului juridic al acestei infracțiuni.

Practica organelor judiciare a scos în evidență faptul că, în cea mai mare parte a cazurilor, infracțiunea prevăzută de art. 406 din Codul penal se săvârșește în concurs cu o gamă largă de alte infracțiuni.

Astfel, procurarea ilicită a armelor și muniții are ca sursă furturi sau tâlhării din locurile de depozitare; furturi sau tâlhării din poligoanele folosite pentru antrenarea personalului autorizat să folosească arme; desfășurarea de operațiuni cu arme și muniții de proveniență ilicită de către armurierii autorizați; contrabanda calificată cu arme și muniții; confecționarea de arme artizanale.

Folosirea ilicită a armelor și munițiilor se face în legătură cu desfășurarea unor activități pertinente infracțiunilor împotriva persoanelor și proprietății; activităților de trafic cu arme, droguri, materii explozive, materiale nucleare și alte materii radioactive, persoane, organe, opere de artă, etc. pentru a asigura măsurile de siguranță necesare, desfășurării „în liniște” a acestora; creșterii sentimentului de putere și încredere în gruparea organizată pentru săvârșirea de infracțiuni, oferirea de argumente pentru a nu încerca să înșele încrederea grupării; etc.

Valorificarea activității ilicite poate conduce, în ultimă instanță, la săvârșirea în concurs real a unor infracțiuni precum cele de înșelăciune, evaziune fiscală sau spălare de bani murdari.

O subliniere este necesară, aici, cu privire la legătura dintre săvârșirea de infracțiuni la regimul armelor și munițiilor și terorismul practicat la nivel internațional ori național, acesta, din urmă fiind de neconceput fără folosirea armelor și munițiilor deținute și traficate ilicit.

Particularitățile principalelor activități ce se desfășoară pentru administrarea probatoriului

Cu privire la particularitățile activităților ce se desfășoară pentru administrarea probatoriului, apreciez ca necesară expunerea unor observații în legătură cu:

* constatarea infracțiunii flagrante;

* cercetarea la fața locului;

* efectuarea percheziției;

* verificarea și ridicarea de înscrisuri;

* dispunerea de constatări tehnico-științifice și expertize criminalistice;

* ascultarea martorilor;

* ascultarea învinuitului/inculpatului.

Constatarea infracțiunii flagrante.

Înainte de toate, trebuie observat că organele judiciare ori funcționari ai altor instituții cu atribuții de control în diverse domenii ale vieții sociale pot constata desfășurarea unor activități ilicite ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor atât în urma unei atente și necesare pregătiri cât și ca urmare a desfășurării unor activități de rutină, mai degrabă cu scop de prevenție generală decât având ca obiectiv constatarea săvârșirii de infracțiuni – situație în care se exclude, ca principiu, orice activitate prin care să se poată pregăti constatarea.

Pregătirea acestei activități presupune o analiză detaliată a fiecărui element ce poate influența desfășurarea în teren a activităților specifice, orice ignoranță sau neglijență putând conduce, în mod nemijlocit, la escaladarea situației cu consecința punerii în pericol a vieții, integrității corporale sau sănătății membrilor echipei ce desfășoară constatarea în flagrant și a altor persoane prezente la fața locului, generarea de prejudicii de natură materială, etc.

În ceea ce privește alegerea locului și timpului în care poate fi desfășurată constatarea, desfășurând activitățile pregătitoare, se poate opta pentru orice sistem de referință spațiio-temporal în care se desfășoară acțiunile incriminate de către legiuitor – deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operații privind circulația armelor de foc și munițiilor – relevant pentru încadrarea juridică și tragerea la răspundere penală fiind constatarea începerii efectuării oricăreia dintre activitățile incriminate, neinteresând dacă a fost săvârșită doar una ori mai multe dintre activitățile incriminate.

Din considerente ce țin de managementul anchetei, de eficiența și impactul social al activităților desfășurate de către organele abilitate ale statului și al rezultatelor acestor activități, consider că trebuie să existe preocuparea pentru a desfășura activități de constatare în flagrant numai în anumite condiții, printre cele mai importante care trebuie avute în vedere la fundamentarea deciziei de a desfășura o astfel de activitate fiind următoarele:

activitatea ilicită nu poate fi întreruptă în alt mod și, în urma unui riguros proces de evaluare a riscurilor, a rezultat că întreruperea activității ilicite într-un asemenea mod a devenit oportună;

să permită identificare cât mai multor persoane implicate în pregătirea, desfășurarea și valorificarea produsului activității ilicite;

să permită documentarea unui segment cât mai mare din așa numitul iter criminis – drumul infracțiunii, corespunzător perioadei externe a săvârșirii infracțiunii ce începe din momentul în care persoana care a luat hotărârea de a săvârși o infracțiune pășește la prima manifestare externă prin care se tinde la înfăptuirea rezoluției infracționale și sfârșește la momentul când activitatea fizică voită, în baza hotărârii luate, a ajuns la punctul său final și, de asemenea, s-a produs rezultatul în dimensiunile sale definitive;

să prezinte cele mai puține riscuri pentru viața, integritatea ori sănătatea persoanelor, pentru prejudicierea unor interese firești și legale ale cetățenilor;

să poată conduce la încetarea întregii activități ilicite, în măsura în care aceasta are o anumită amploare ce excede segmentului care poate fi constatat în flagrant – așa cum este cazul activităților ilicite desfășurate de grupări ale grimei organizate;

să poată oferi premisele necesare dezvoltării anchetei în direcția descoperirii tuturor împrejurărilor în care armele de foc au fost folosite sau urmează să fie folosite;

În ceea ce privește documentarea activității ilicite, o abordare profesionistă a lucrurilor presupune cunoașterea obligatorie a unor date despre persoanele implicate, despre natura și cantitatea de arme și muniții asupra cărora poartă activitatea ilicită. Astfel, atunci când se pregătește constatarea în flagrant este importantă obținerea de date referitoare la:

numărul și identitatea persoanelor implicate în desfășurarea fiecăreia dintre activitățile incriminate de legiuitor, dacă acestea aparțin unor grupuri socio-profesionale sau etnii minoritare în zona în care urmează să se desfășoare constatarea în flagrant;

pregătirea, abilitățile, deprinderile și modul cum reacționează persoanelor implicate în situații de criză;

dacă în rândul persoanelor implicate sunt indivizi care au mai fost cercetați, judecați sau condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul armelor sau pentru infracțiuni săvârșite cu violență;

cercul social frecventat de aceste persoane, natura relațiilor, dacă este posibil sau nu ca alte persoane să intervină, eventual, violent în scopul aplicării de pedepse ori pentru a le asigura scăparea;

tipul armelor, dacă sunt sau nu însoțite de muniția aferentă, dacă sunt armate, cum sunt ambalate, dacă există posibilitatea să fie folosite facil, dacă sunt depozitate la un loc ori în locuri diferite;

proveniența armelor și munițiilor, dacă s-au făcut modificări constructive ori de altă natură, dacă și în ce condiții au fost folosite, scopul urmărit prin folosirea acestora;

dacă armele și munițiile sunt ascunse, caracteristicile locurilor de ascundere, măsura în care activitatea de constatare în flagrant va include și suprafața domiciliilor unor persoane, sediilor sau a altor locuri unde își desfășoară activitatea persoane juridice ori autorități publice.

Dacă cu ocazia desfășurării unor activități pregătitoare – se pot face analize, se pot evalua riscuri, se pot lua măsuri oportune pentru formarea unei echipe cu un număr adecvat de membri, alocarea unei grupe suplimentare de intervenție, dotarea cu mijloace tehnice și de intervenție adecvate, planificarea intervenției într-un sistem spațiio-temporal adecvat, stabilirea unor mijloace de transport, de ambalare, unor locuri de depozitare a armelor și munițiilor descoperite, etc. – atunci când armele și munițiile ce constituie obiectul material al infracțiunii sunt descoperite cu ocazia desfășurării unor activități de rutină – cum sunt controalele – ori a unor activități care au alt scop declarat, este exclusă orice activitate prin care să se poată pregăti constatarea în flagrant.

6. Eliberarea autorizațiilor și permiselor la regimul armelor și munițiilor

1.1.- Cadrul legal

Cadrul legal care reglementează deținerea, portul și folosirea de arme și muniții îl constituie Legea 295/2004.

1.2.- Clasificarea armelor – conform cap I

1.3. Tipuri de documente :

1. permis de armă – documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea competente prin care o persoană fizică dovedește dreptul de a deține si, după caz, de a purta și folosi arme letale a1e căror tip, marcă, serie și calibru sunt înscrise în acest document precum și muniția aferentă;

2. pașaport european pentru arme de foc – documentul emis la cerere, în condițiile legi de autoritatea competentă, care atestă dreptul titularului de a călători pe teritoriile statele membre ale Uniunii Europene cu armele,de foc și muniția înscrise în acesta;

3. carte de identitate a armei – documentul emis de Registrul Național al Armelor, ori organele de poliție competente potrivit prezentei legi, în care sunt prevăzute toate datei de identificare ale armei, proveniența acesteia, precum și datele de identitate ale proprietarului;

4. certificat de deținător – document emis, în condițiile legii, de autoritatea competenți prin care se dovedește faptul că titularul acestuia a îndeplinit procedura legală de înregistrare a armelor letale la această autoritate;

5. ordin de serviciu – documentul eliberat de persoana juridică autorizata să dețină, să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de muncă, precum și studenților de la instituțiile de învățământ superior cu profil cinegetic dreptul de a purta și folosi arma și muniția corespunzătoare, înscrise în acest document în timpul și pentru executarea sarcinilor de serviciu;

6. permis de transfer al armelor – document eliberat de autoritățile române competente prin care se permite efectuarea unei operațiuni de transfer de arme și muniții de pe teritoriul României către un stat membru al Uniunii Europene;

7. autorizație de transfer fără acord prealabil – document eliberat de autoritățile român competente, prin care se permite unui armurier să efectueze, pentru o anumită perioadă de timp, operațiuni de transfer al armelor și munițiilor de pe teritoriul României către u armurier stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene, în care nu este necesar un acord prealabil al autorităților competente pentru fiecare operațiune în parte sau, după caz, pentru tipurile de arme care fac obiectul transferului.

II.- Procurarea, înstrăinarea, deținerea, portul și folosirea armelor și munițiilor de către persoane fizice

Persoanele fizice care îndeplinesc condițiile furnizate de lege pot procura, deține, purta și folosi arme letale și neletale precum și muniția corespunzătoare acestora.

Acest drept se dobândește de la data emiterii de către autoritățile competente a autorizației de procurare a armei, sau, după caz a permisului de armă pentru armele letale.

Cele neletale pot fi deținute, purtate și folosite numai după ce acestea au fost înregistrate la autoritățile competente, în condițiile prezentei legi.

Condiții de acordare a autorizației de procurare a armelor letale:

Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

– au împlinit vârsta de 18 ani;

– dovedesc necesitatea procurării armelor, în funcție de destinația acestora, prin documente justificative;

– nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, mai mare de un an pentru infracțiuni comise cu intenție;

– sunt apte din punct de vedere psihologic și medical și nu suferă de alte infracțiuni stabilite prin ordin al ministrului sănătății care ar putea pune în pericol viața sa sau a altora;

– să nu fi fost învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție pentru care legea prevede o pedeapsă al cărui maxim special este mai mare de un an;

– nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața sau integritatea corporală a persoanelor;

– au absolvit un curs de instruire teoretică și practică organizat de o persoană juridică autorizată;

– nu au săvârșit vreuna din contravențiile pentru care legea penală interzice dreptul de procurare, deținere sau după caz, port și folosire a armelor;

– nu au pierdut anterior, arme letale din motive imputate lor, procurate conform legii.

Cererea de eliberare a autorizației de procurare a armelor se depune de către solicitant la D.G.P.M.B. sau la Inspectoratul Județean de poliție și se soluționează în termen de 45 zile de la data primirii. Soluția dată este supusă controlului judecătoresc și poate fi atacată în 15 zile de la data luării la cunoștință de solicitant.

Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pot procura:

– cel mult două arme de apărare și pază;

– un număr nelimitate de arme de vânătoare, de tir sau de colecție din țară și cel mult câte două din străinătate pentru fiecare călătorie a solicitantului în afara țării.

Autorizația de procurare a armelor se eliberează cu o valabilitate de 90 zile care poate fi prelungită de aceeași autoritate pentru motive temeinice încă 90 zile iar după acest termen poate solicita în scris acordarea unei noi autorizații de procurare a armelor.

Procurarea se face numai de la armurier autorizat și comercializări arme în România sau alte persoane autorizate din străinătate care comercializează în condițiile legii din țara sa (arme din categoria respectivă).

Înstrăinarea armelor letale :

Conform art. 23 din lege persoanele care dețin arme letale procurate în condițiile prezentei legi le pot înstrăina numai prin intermediul armurierilor din România autorizați să comercializeze astfel de arme.

Persoana care a procurat în condițiile legii arme letale are obligația ca în termen de 10 zile de la data procurării să se prezinte la organul de poliție în raza de competență se află domiciliul sau după caz reședința în vederea acordării permisului de armă sau pentru înscrierea armei în permisul de armă al cărui titular este deținătorul.

În cazul în care arma a fost adusă din străinătate termenul curge de la data introducerii în țară a armei.

În funcție de scopul pentru care a solicitat autorizarea procurării armei autoritățile competente pot acorda solicitantului dreptul de deținere sau de folosire a armei făcând mențiune expres în conținutul permisului de armă.

Dreptul de deținere se poate acorda pentru mai multe arme de vânătoare, de tir sau colecție.

Dreptul de a purta și folosi arme se poate acorda solicitantului astfel:

– pentru două arme de apărare și pază de dimensiuni diferite ale țevii;

– pentru armele de vânătoare cel mult două de același calibru;

– pentru cel mult două arme de tir scurte și două lungi.

Dreptul de deținere a armelor se pierde dacă titularul se află în una dintre următoarele situații:

– nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege;

– nu se prezintă fără motive întemeiate la viza permisului de armă în interval de 1 an de la împlinirea termenului prevăzut de art. 27 alin.1 (stabilit prin ordin al inspectoratului general al Poliției Române);

– titularul a decedat sau dispărut (hotărâre judecătorească definitivă);

– titularul nu mai este apt medical;

– titularul a săvârșit una sau mai multe contravenții pentru care legea prevede și suspendarea autorizației de a deține arme;

– titularul renunță să mai dețină armele înscrise în permis;

– se constată că titularul a folosit armele în alte locuri decât cele stabilite;

– titularul pleacă definitiv din România sau pierde cetățenia română;

– titularul nu mai are calitatea prevăzută de lege;

– titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări imputabile acestuia.

Dreptul de deținere a armelor se suspendă în următoarele condiții:

– titularul se află în situația de a fi învinuit sau inculpat în cauzele penale pentru săvârșirea de infracțiuni cu intenție.

În toate aceste cazuri persoana va depune armele la un armurier autorizat, permisul se retrage de organele de poliție, cu excepția situației în care armele se ridică de organele de poliție.

Portul și folosirea armelor letale :

Titularul dreptului de a purta și folosi arme de apărare și pază are obligația de a păstra arma înscrisă în permis în condiții de securitate.

Păstrarea armei la domiciliu sau reședință se face în locuri special destinate.

Arma poate fi păstrată numai de titularul permisului cu îndeplinirea următoarelor condiții:

– trebuie să fie asigurată și să nu fie armată;

– să aibă efectuată inspecția tehnică periodică și nu prezintă defecțiuni, cu excepția când este deținută de armurier;

– să stea permanent introdusă în toc, cu excepția situațiilor în care persoana este autorizată potrivit legii;

– să se afle în permanentă numai asupra sa și să nu fie înmânată sub nici o formă altei persoane, cu excepția armurierilor, organului de poliție competent sau altor persoane abilitate de lege care asigură securitatea temporară a armelor la intrarea în instituții publice, mijloace de transport naval, aerian, sau alte locuri interzise prin lege;

– deținătorul să nu se afle sub influența băuturilor alcoolice, substanțe stupefiante, stare avansată de oboseală sau să sufere de afecțiuni temporare.

Titularii dreptului de a purta și folosi armele de apărare și pază pot face uz de armă în poligoane autorizate sau în cazul de legitimă apărare ori stare de necesitate.

Persoana care a făcut uz de armă este obligată să acorde primul ajutor victimei și să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție indiferent dacă au fost victime sau nu.

III. Procurarea, deținerea și folosirea armelor și munițiilor de către persoanele juridice

Instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale sunt autorizate să procure, să înstrăineze, să dețină și să folosească arme letale și arme neletale pentru înarmarea personalului propriu în condițiile stabilite prin legi speciale.

Persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate în coordonare a unor instituții publice pot fi autorizate în condițiile prezentei legi în funcție de obiectul lor de activitate, să procure, să dețină și să folosească arme letale și neletale pentru înarmarea personalului abilitat să desfășoare activități de pază, a obiectivelor, a persoanelor, bunurilor, valorilor sau transportului ori depozitării de valori importante.

Persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să dețină sau să folosească pe teritoriul României arme militare și arme letale precum și muniția corespunzătoare acestora.

Autorizațiile se acordă de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, inspectoratele județene de poliție în a căror rază de competență se află sediul social al persoanelor juridice, precum și de către I.G.P.R. în condițiile legii.

Păstrarea armelor și muniției se face în spații special destinate și omologate în condițiile prevăzute de lege.

Dotarea cu arme a personalului specializat se face în baza ordinelor de serviciu individuale, emise de conducătorul persoanei juridice sau al unității subordonate în care se menționează datele de identificare a armei, datele de identificare ale deținătorului, sarcinile în executarea cărora deținătorul poate purta sau folosi armele, locurile în care deținătorul poate purta și folosi armele, precum și condițiile în care acesta poate face uz de armă.

Persoana juridică are obligația să constituie la sediul central un registru în care se ține evidența armelor și muniției aferente procurate, deținute, înstrăinate sau consumate precum și a personalului care este dotat.

Această evidență se ține timp de 15 ani în cazul armelor letale și 10 ani în cazul celor neletale.

Dotarea personalului propriu cu arme letale și muniții :

Pot fi dotate cu arme letale persoanele care îndeplinesc următoarele condiții:

– au cetățenie română;

– au împlinit 18 ani;

– sunt angajate în baza unui contract individual de muncă la persoana juridică;

– îndeplinesc condițiile prevăzute de lege;

– urmează un instructaj desfășurat de angajator cu privire la scopul pentru care a fost dotat cu arme precum și condițiile în care trebuie purtate și folosite armele.

Verificarea personalului dotat cu arme și muniții precum și a stării tehnice a armelor și munițiilor se face de către unitățile de poliție din cadrul DGPMB și IGPR ocazie cu care se urmărește cunoașterea de către personalul care este dotat cu arme a modului de folosire, păstrare, manipulare și depozitare a acestora.

Schimbarea autorizațiilor privind procurarea, deținerea și fabricarea armelor și munițiilor se face în următoarele situații:

– în cazul schimbării denumirii ori sediului persoanei juridice;

– când autorizația a fost pierdută, furată, distrusă, deteriorată;

– când au fost folosite în întregime spațiile destinate vizei sau mențiunilor.

Pentru eliberarea unei noi autorizații persoana juridică este obligată să depună o cerere în acest sens în termen de 10 zile.

În cazul furtului sau pierderii se face numai după publicarea în Monitorul Oficial.

Retragerea autorizației se face în cazul când:

– titularul încetează activitatea care a determinat autorizarea;

– titularul a săvârșit contravenții pentru care legea prevede încetarea dreptului de procurare, deținere, folosirea a armei;

– titularul a săvârșit mai mult de 2 contravenții prevăzute de prezenta lege.

Anularea autorizației se dispune când:

– se constată că la data acordării autorizației titularul nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru procurarea, deținerea sau folosirea armelor și muniției sau după caz, construirea, amenajarea sau folosirea poligonului.

Obligațiile persoanelor juridice autorizate să dețină și să folosească arme și muniție sunt:

– să se prezinte în perioada stabilită de IGPR pentru vizarea autorizației;

– să anunțe schimbarea sediului cu cel puțin 10 zile înainte de aceasta la organele de poliție în baza căruia este situat noul sediu;

– să anunț e pierderea, furtul sau distrugerea autorizației în 24 de ore de la constatarea evenimentului;

– în cazul în care persoana juridică încetează activitatea, trebuie să comunice autorităților în 10 zile;

– să prezinte autorităților documentele care dovedesc procurarea sau înstrăinarea armelor și munițiilor în termen de 10 zile.

Autorizarea procurării armelor și muniției de către societățile specializate de pază.

Societățile specializate de pază constituite potrivit Legii 333/2003 pot fi autorizate la cerere să procure de la armurierii autorizați în acest sens:

– numai prin închiriere, arme letale și muniția corespunzătoare cu excepția situațiilor în care aceste societăți sunt constituite în armurieri autorizați să efectueze operațiuni cu arme din această categorie;

– sub orice formă prevăzută de lege, arme neletale și muniția aferentă;

În funcție de activitățile legale de pază pe care le desfășoară societățile specializate de pată pot fi autorizate să procure arme și muniție astfel:

– în cazul activităților de protecție a persoanelor, arme de apărare și pază pentru demnitari, magistrați, diplomați etc. și arme de autoapărare pentru protecția celorlalte categorii de persoane;

– în cazul activităților de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor, arme letale numai pentru paza sediilor băncilor, partidelor parlamentare etc. iar arme neletale cu destinație utilitară pentru activitățile de pază a celorlalte obiective, bunuri și valori desfășurate potrivit legii;

– în cazul activității de pază a transportului unor valori importante – arme letale numai pentru paza transportului de arme, muniții, materii explozive, substanțe toxice, stupefiante, sume de bani, iar arme neletale cu destinație utilitară, pentru activitatea de pază a celorlalte categorii de transporturi.

IGPR ține evidența centralizată a tuturor societăților specializate de pază autorizate să procure, să dețină și să folosească arme și muniție.

Autorizarea de persoane, deținerea și folosire a armelor letale și a muniției pentru societățile specializate de pază se acordă pentru fiecare contract de prestări servicii încheiat de aceasta potrivit Legii 333/2003, valabilitatea autorizației neputând depăși durata contractului.

Persoanele angajate în cadrul societăților specializate de pază care sunt înarmate le este interzis ca, pe durata îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, să poarte asupra lor alte arme în afară de arma de serviciu.

BIBIOGRAFIE

Legea Nr.17 din 02.04.1996 privind regimul armelor de foc și munițiilor;

Legea Nr.126 din 27.12.1995 privind regimul materiilor explozive;

Legea nr.295/28.06.2004 privind regimul armelor și munițiilor

Codul penal al României

Codul vamal al României

BIBLIOGRAFIE – DOCTRINĂ

C. Suciu, Criminalistică, ed. Didactică și pedagogică, Buc., 2002

V. Măcelaru, Balistică judiciară, ed. Buc., 2002

10. V. Bercheșan, Îndrumar complet de cercetare penală, Icar Buc., 2007

Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor si al munițiilor, publicată în „Monitorul Oficial al României" partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, modificată și completată prin Legea nr.152 din 11 iulie 2008, publicată în „Monitorul Oficial al României" partea I, nr. 544 din 18 iulie 2008.

Pascu I., Drept Penal, București: Editura Hamangiu, 2008.

Dan, E. I., Drept penal. Partea specială. Partea a Il.-a. Volumul 1., Târgu Mureș,Editura Dimitrie Cantemir, 2009.

Lazăr V., Drept penal. Partea specială, București: Editura Universul Juridic, 2006.

Toader T., Drept penal român. Partea specială, București: Editura Hamangiu, 2011.

Boroi Al., Drept penal. Parte specială, București: Editura C.H. Beck, 2006.

Duvac, C., Tratat de drept penal, București: Editura C.H. Beck, 2009, p. 655.

A. Boroi – Drept Penal, Partea Generală, Edit. All, 1999;

A. Boroi, Drept penal, partea generală, Editura Cermaprint, București, 2006;

A. Boroi, Drept penal, partea specială, Editura Cermaprint, București, 2006;

A. Boroi, N. Neagu, V.R. Sultănescu – Infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Edit. Rosetti, București, 2001;

A. Ciopraga și A. Ungureanu, Dispoziții penale din legi speciale române, vol. VIII, Ed. Lumina Lex, București, 1998;

A. Ciopraga, I. Iacobuță, Criminalistica, Editura fundației „Chemarea” Iași, 1997;

A. Ciopraga, Tratat de Tactică Criminalistică, Editura Gama, Iași, 1996;

A. Ungureanu, A. Ciopraga în Dispoziții penale din legi speciale române, vol. 6, Edit. Lumina Lex 1996;

A.L. Lorincz – Drept procesual penal, Editura Pro Universitaria, București, 2006;

A.L. Lorincz – Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2005;

Al. R. Timofte – Marea provocare a începutului de mileniu. Securitatea în societatea globalizată, Editura ANI, 2005;

Almirall, J.R. – Glass as evidence of association în Mute witness: When trace evidence make the case, Max Hough, Boulington, M.A. Academic Press, 2001;

C. Aionițoaie, Curs de criminalistică, vol. III, Metodică Criminalistică, partea a III-a, Academia de Poliție A.I. Cuza, București, 1977;

C. Bulai – Manual de Drept Penal, Partea Generală, Editura All, 1997;

C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache – Instituții de Drept Penal, Univ. Titu Maiorescu, Edit. TREI, București, 2003;

C. Mitrache – Drept Penal Român, Partea Generală, Casa de Editură și Presă Șansa, București, 1997;

C. Paraschiv și colectivul, Drept Procesual Penal, Editura Augusta, Timișoara, 1999;

C. Pletea – Violența îndreptată împotriva persoanei, Editura Paralela 45, București, 1999;

C. Pletea, Elemente de Anchetă Penală, Editura Little Star, București, 2003;

C. Roxin, G. Arzt, K. Tiedemann – Einfuhrung in das Strafrecht und Straffprozenrecht, Auflage, Muller, Heidelberg, 1998;

E. Stancu – Tratat de Criminalistică – ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2004;

E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Editura Actami, București, 2000;

E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2003;

V. Bercheșan, Cercetarea penală – îndrumar complet de cercetare penală, Editura Icar, București, 2001;

V. Bercheșan, N. Dumitrașcu, Probele și mijloacele materiale de probă, Editura M.I. București, 1994;

Vasile Bercheșan – Metodologia investigării infracțiunilor, Editura „Paralela , Pitești, 1998;

BIBIOGRAFIE

Legea Nr.17 din 02.04.1996 privind regimul armelor de foc și munițiilor;

Legea Nr.126 din 27.12.1995 privind regimul materiilor explozive;

Legea nr.295/28.06.2004 privind regimul armelor și munițiilor

Codul penal al României

Codul vamal al României

BIBLIOGRAFIE – DOCTRINĂ

C. Suciu, Criminalistică, ed. Didactică și pedagogică, Buc., 2002

V. Măcelaru, Balistică judiciară, ed. Buc., 2002

10. V. Bercheșan, Îndrumar complet de cercetare penală, Icar Buc., 2007

Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor si al munițiilor, publicată în „Monitorul Oficial al României" partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, modificată și completată prin Legea nr.152 din 11 iulie 2008, publicată în „Monitorul Oficial al României" partea I, nr. 544 din 18 iulie 2008.

Pascu I., Drept Penal, București: Editura Hamangiu, 2008.

Dan, E. I., Drept penal. Partea specială. Partea a Il.-a. Volumul 1., Târgu Mureș,Editura Dimitrie Cantemir, 2009.

Lazăr V., Drept penal. Partea specială, București: Editura Universul Juridic, 2006.

Toader T., Drept penal român. Partea specială, București: Editura Hamangiu, 2011.

Boroi Al., Drept penal. Parte specială, București: Editura C.H. Beck, 2006.

Duvac, C., Tratat de drept penal, București: Editura C.H. Beck, 2009, p. 655.

A. Boroi – Drept Penal, Partea Generală, Edit. All, 1999;

A. Boroi, Drept penal, partea generală, Editura Cermaprint, București, 2006;

A. Boroi, Drept penal, partea specială, Editura Cermaprint, București, 2006;

A. Boroi, N. Neagu, V.R. Sultănescu – Infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Edit. Rosetti, București, 2001;

A. Ciopraga și A. Ungureanu, Dispoziții penale din legi speciale române, vol. VIII, Ed. Lumina Lex, București, 1998;

A. Ciopraga, I. Iacobuță, Criminalistica, Editura fundației „Chemarea” Iași, 1997;

A. Ciopraga, Tratat de Tactică Criminalistică, Editura Gama, Iași, 1996;

A. Ungureanu, A. Ciopraga în Dispoziții penale din legi speciale române, vol. 6, Edit. Lumina Lex 1996;

A.L. Lorincz – Drept procesual penal, Editura Pro Universitaria, București, 2006;

A.L. Lorincz – Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2005;

Al. R. Timofte – Marea provocare a începutului de mileniu. Securitatea în societatea globalizată, Editura ANI, 2005;

Almirall, J.R. – Glass as evidence of association în Mute witness: When trace evidence make the case, Max Hough, Boulington, M.A. Academic Press, 2001;

C. Aionițoaie, Curs de criminalistică, vol. III, Metodică Criminalistică, partea a III-a, Academia de Poliție A.I. Cuza, București, 1977;

C. Bulai – Manual de Drept Penal, Partea Generală, Editura All, 1997;

C. Bulai, A. Filipaș, C. Mitrache – Instituții de Drept Penal, Univ. Titu Maiorescu, Edit. TREI, București, 2003;

C. Mitrache – Drept Penal Român, Partea Generală, Casa de Editură și Presă Șansa, București, 1997;

C. Paraschiv și colectivul, Drept Procesual Penal, Editura Augusta, Timișoara, 1999;

C. Pletea – Violența îndreptată împotriva persoanei, Editura Paralela 45, București, 1999;

C. Pletea, Elemente de Anchetă Penală, Editura Little Star, București, 2003;

C. Roxin, G. Arzt, K. Tiedemann – Einfuhrung in das Strafrecht und Straffprozenrecht, Auflage, Muller, Heidelberg, 1998;

E. Stancu – Tratat de Criminalistică – ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2004;

E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Editura Actami, București, 2000;

E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2003;

V. Bercheșan, Cercetarea penală – îndrumar complet de cercetare penală, Editura Icar, București, 2001;

V. Bercheșan, N. Dumitrașcu, Probele și mijloacele materiale de probă, Editura M.I. București, 1994;

Vasile Bercheșan – Metodologia investigării infracțiunilor, Editura „Paralela , Pitești, 1998;