Investigarea Fraudelor

INVESTIGAREA FRAUDELOR

CAPITOLUL I

FRAUDELE VAMALE, FACTORI DE RISC PENTRU STABILITATEA SISTEMULUI FINANCIAR

ASPECTE INTRODUCTIVE

Opțiunea Romaniei de a trece la economia de piata a presupus si presupune un indelung proces de schimbare in timp si pe baza unor modificari care se refera in general, la restructurare tehnologica si sectoriala, la restructurarea proprietatii, a relatiilor monetar- financiare si vamale, constituirea cadrului legislative, reevaluarea rolului statului in economie etc.

Astfel, sistemul noilor reglementari din domeniul vamal, a creat premisele realizarii unor schimburi comerciale ilegale cu marfuri provenite din tara sau strainatate. Acestea au dus la o diminuare importanta a veniturilor bugetului de stat si implicit, au redus si nivelul de trai al populatiei. Acest fenomen infractional creeaza perturbatii cu consecinte deosebite la nivelul activitatilor comerciale legale prin practicarea unor preturi care exclude principiile concurentei, la care se adauga faptul ca nu exista un control efficient asupra calitatii tuturor prduselor.

Fraudarea regimului vamal duce la existent pe piata financiara a banilor negri care la randul lor duc la o perfectionare a retelelor de infractori, fiind de asemenea si o importanta sursa de coruptie.

Frauda vamala este practic acea activitate, care, pentru elementele infractoare este extreme de profitabila, ce duce la imbogatirea, peste noapte, a unor agenti economici, ca urmare a comertului cu marfuri importate prin incalcarea legislatiei penale. Ea este unul dintre principalele canale de alimentare a economiei subterane, alaturi de manoperele ilicite in gestionarea patrimoniului firmelor, evaziune fiscal, concurenta neloiala, coruptie, etc.

Prin analiza activitatii de fraudare a legislatiei vamale s-a ajuns la concluzia ca aceste tipuri de infractiuni creeaza disfunctii la nivelul activitatilor comerciale legale, aducand prejudicii bugetului de stat prin practicarea unor preturi care exclude principiile concurentei, precum si prin inexistenta unor controale eficiente. De asemenea s-a concluzionat ca aceasta activitate este una profitabila, intrucat ea duce la obtinerea de capital negrevat de taxe si impozite.

Depasirea cadrului legal a dus la crearea conditiilor optime de desfasurare a unor afaceri ilegale sub aparenta protective a autoritatilor. Astfel, au luat nastere adevarate retele ale crimei organizate in frauda vamala cu tigari, alcool, cafea si alte bunuri si produse. Centrele de comanda ale grupelor criminale se afla in marile orase, unde exista infrastructura necesara preluarii rapide a marfurilor, plasarii lor in depozite sau centre en-gross si distributiei in intreaga tara, iar pentru ca aceste activitati ilegale sa nu fie descoperite, au corrupt diverse personae din sistemul vamal si din alte institutii alte statului. Centrele de comanda ale principalelor retele au exploatat diverse avantaje locale, cum sunt prezenta unor factori de decizie economica si financiara, concentrarea de populatie si de firme, vulnerabilitati la frontiera.

In vederea combaterii fenomenului infractional, Politia Economico – financiara coopereaza cu autoritatile vamale. Activitatea acestora se exercita prin Autoritatea Natinala a Vamilor, directiile regionale vamale, birourile vamale, in cadrul carora se pot infiinta puncte vamale. Autoritatea Nationala a Vamilor este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, finantat de la bugetul de stat. Aceasta se afla in subordinea Ministerului Finantelor Publice, in cadrul Agentiei Natinale de Administrare Fiscala.

In acest sens, Ministerul Afacerilor Interne si Ministerul Finantelor Publice au incheiat un “Protocol de cooperare” pentru prevenirea si combaterea fraudelor vamale care prevedea:

Furnizarea de date referitoare la operatiunile de comert exterior derulate de agenti economici

Schimbul de informatii cu administratiile vamale straine cu care autoritatile vamale au incheiate acorduri pentru furnizarea datelor

Realizarea de actiuni specifice de urmarire a modului de derulare a tranzitelor vamale si comunicarea operative a cazurilor de nerespectare a legislatiei vamale pe teritoriul Romaniei, in vederea declansarii urmaririi penale

Realizarea de actiuni commune de supraceghere si control, de control a legalitatii scutirilor de taxe vamale acordate agentilor economici din zonele defavorizate, cat si a investitorilor straini si autohtoni in alte activitati de import – export, prin utilizarea mijloacelor tehnice si logistice

Instituirea de consemn asupra mijloacelor de transport a persoanelor fizice si juridice suspecte de incalcarea legislatiei vamale.

De asemenea, Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si Directia Generala de Informatii si Protectie Interna au elaborat un “Program de masuri” pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii transfrontaliere in care se regaseste si modul de cooperare in domeniul fraudelor vamale. Acesta prevede:

Acordarea sprijinului necesar pentru identificarea persoanelor fizice si persoanelor juridice care se sustrag controalelor;

Schimbul de date cu privire la persoanele fizice sau persoanele juridice care au savarsit infractiuni de natura vamala sau sunt suspecte de incalcarea reglementarilor vamale

Comunicarea de date cu privire la persoanle fizice si mijloacele de transport necesare instrumentarii unor cause penale.

Efectuarea de analize commune privind evolutia infractiunilor economico – financiare, precum si accesul la datele statistice

Propuneri pentru elaborarea de acte normative si de modificarea sau completarea celor existente.

LEGISLAȚIE ÎN DOMENIU

Legea nr. 86/2006 cu privire la Codul Vamal;

Legea nr. 12/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării interioare, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României;

Legea nr. 191 din 13 mai 2003 privind infracțiunile la regimul transportului naval;

Legea nr. 51 din 16 ianuarie 2002 privind transporturile;

Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind combaterea criminalității organizate;

Ordonanța de Urgență nr. 105 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României;

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 104 din 27 iulie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române;

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 10 din 18 martie 2004 privind statutul personalului vamal;

Hotărârea Guvernului nr. 366 din 18 martie 2004 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale a Vămilor;

Hotărârea Guvernului nr. 1.114 din 9 noiembrie 2001 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României.

DEFICIENTE IN DESCOPERIREA, COMBATEREA, PEDEPSIREA ACTELOR DE CONTRABANDA SI FRAUDA VAMALA

Au existat situatii in care organelle de control nu au aprofundat verificarile in vederea conturarii infractiunilor si au aplicat doar sanctiuni contraventionale si au dispus confiscarea marfurilor, fara a mai sesiza organelle de politie in scopul descoperirii si anihilarii retelelor de contrabandisti. Aceasta situatie poate fi determinate si de faptul ca functionarii sunt salarizati in functie de cuantumul amenzilor aplicate si de valoare bunurilor confiscate.

De asemenea, au fost situatii in care organelle Parchetului si instantele de judecata nu au manifestat fermitate in combaterea faptelor si au dispus punerea in libertate a unor infractori,

Totodata, noul Cod Vamal si Regulamentul de aplicare a acestuia contin unele imperfectiuni ce pot fi speculate de infractori.

Gravele incalcari ale reglementarilor vamale au fost generate de urmatoarele deficient:

In cele mai multe cazuri, operatiunile de vamuire nu corespund cu momentul introducerii sau scoaterii bunurilor din tara;

Autoritatea vamala executa un control vamal sumar asupra documentelor prezentate

Autoritatea vamala nu efectueaza intotdeauna complet si real un control aprofundat

Organelle cu atributii de control in domeniul vamal nu manifesta fermitate si operativitate pentru prevenirea si combaterea actelor de frauda vamala

Falsificarea documentelor de provenienta a produselor introduce in tara

Crearea unor poli de interese pentru vamuirea anumitor categorii de produse in puncte de control special desemnate

Controlul superficial al calatorilor care efectueaza, in mod repetat, deplasari in strainatate si care introduce in tara pietre pretioase, aur, metale pretioase si alte bunuri, in cantitati care depasesc nevoile personale, care au fost achizitionate cu valuta ce a fost scoasa in mod illegal din tara.

Numirea in functii a unor personae pe criteria subiective, care au inclinatii spre fapte de coruptie

Valorificarea cu incalcarea legislatiei in vigoare, a marfurilor declarate in regim de transit

Incheierea in mod fictic, a unor contracte cu anumite societati comerciale care isi desfasoara activitatea in Zonele Libere, cu privire la importul unor marfuri, preturile declarate fiind mult diminuate fata de cele ale producatorilor.

CONCEPTUL DE CONTRABANDA

Contrabanda este aceea fraudă care afectează grav raporturile sociale din domeniul regimului vamal sau care intereseaya acest regim. Ea este o faptă de rea – credință și de inducere în eroare a autorităților vamale în legătură cu situația unor bunuri, ce creează pericol social, ducând la dezordine și nesigranță în sfera trecerii mărfurilor peste frontieră.

Trecerea peste frontier a bunurilor, in conditiile legii, presupune prezentarea acestora, dar si a documentelor vamale, de transport sau comerciale ce le insotesc la autoritatea vamala in vederea vamuirii. Operatiunea de vamuire presupune, in afara de controlul fizic al bunurilor, si controlul documentelor. Autenticitatea documentelor vamale, de transport sau comerciale prezentate autoritatii vamale, precum I existent unei depline concordante intre continutul acestor documente si bunurile prezentate spre vamuire sunt conditii esentiale pentru respectarea drepturilor si obligatiilor statului si declarantului nascute din operatiunile de trecere peste frontier a bunurilor.

In ceea ce priveste reglementarile privind trecerea peste frontier a bunurilor, prevederile codului vamal se aplica tuturor bunurilor introduce sau scoase din tara de catre personae fizice sau juridice. Conform art. 2 alin. 1 din Codul Vamal, introducerea sau scoaterea din tara a marfurilor, mijloacelor de transport si a oricaror alte bunuri este permisa numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. de asemenea, pe teritoriul tarii functioneaza Birouri vamale si puncte vamale in care sunt indeplinite, in tot sau in parte, formalitatile prevazute de reglementarile vamale. Acestea sunt, in esenta, urmatoarele:

Operatiuni prealabile vamuirii

Prezentarea marfii la autoritatea vamala;

Completarea declaratiei sumare si depunerea acesteia la autoritatea vamala, care o va inregistra intr-un registru de evident

Solicitarea stabilirii regimului vamal al marfurilor si completarea declaratiei vamale de catre titularul operatiunii comerciale;

Stabilirea regimului vamal

b) Controlul documentelor, al declaratiei vamale si al documentelor insotiroare;

c) Controlul fizic, total sau partial, al marfurilor, daca se considera necesar’

d) Marcarea si sigilarea marfurilor, daca se considera necesar’

e) Aplicarea tarifului vamal si incasarea datoriei vamale

f) Aplicarea liberului de vama

g) Controlul vamal ulterior al operatiunilor intr-un termen de maximum 5 ani de la acordarea liberului de vama.

Aceste reglementari au menirea de a asigura controlul statal asupra fluxului de

marfuri ce traverseaza frontierele sale, in scopul protejarii intereselor sale si a cetatenilor sai, precum si interesele comunitatii international.

Infractiunea de contrabanda se refera la acea conduit ilicita prin care se incalca reglementarile interne, precum si reglementarile cuprinse in tratatele, acordurile, conventiile si protocoalelor incheiate de Romania cu celelalte state cu privire la trecerea peste frontier a mijloacelor de transport si a bunurilor.

Contrabanda a inceput sa reprezinte cu adevarat o problema in ultimul deceniu al secolului XX- lea cand s-a considerat ca acest fenomen este un “rau al epocii contemporane”.

In Romania, evolutia ascendenta a contrabandei a fost atat de vertiginoasa in perioada de tranzitie, incat unii din sefii politiei au remarcat ca aceasta se infatiseaza mai clar ca o variant a crimei organizate.

In sens larg, prin contrabanda se intelege trecerea peste frontier a unor bunuri sau marfuri fara respectarea regimului vamal, in scopul realizarii unor profituri ilicite de catre persoanele implicate.

Codul Vamal, prevede, la art. 270, faptul ca introducerea in sau scoaterea din tara, prin orice mijloace, a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal, constituie infractiunea de contrabanda,

De asemenea, art. 271 incrimineaza “contrabanda calificata” ca fiind introducerea in sau scoaterea din tara, fara drept, de arme, munitii, material explosive, droguri, percursori, material nucleare sau alte substante radioactive, substante toxice, deseuri, reziduuri ori material chimice periculoase.

Art. 272 prevede ca folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se refera la alte marfuri sau bunuri ori la alte cantitati de marfuri sau bunuri decat cele prezentate in vama constituie infractiunea de folosire de acte nereale.

Folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, constituie infractiunea de folosire de acte falsificate (art. 273).

Formele aggravate ale infractiunilor la regimul vamal sunt prevazute in art. 274. Astfel, daca faptele prevazute la art. 270 – 273 sunt savarsite de una sau mai multe personae inarmate ori de doua sau mai multe personae impreuna, se aplica o pedeapsa de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea de contrabandă simplă

Art. 270 din Codul vamal definește noțiunea de “CONTRABANDĂ” ca fiind introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin analiza acestui tip de contraband, se constată că obiectul juridic este reprezentat de regimul vamal, ca valoare socială majoră și relațiile sociale care apar și se desfășoară în raport cu acesta. Protecția acestei valori sociale prezintă o importanță deosebită pentru economia de piață, pentru drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor.

Contrabanda aduce atingere în primul rând relațiilor sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile specific și drepturile statului în legătură cu importul sau exportul de mărfuri.

Așadar, infracțiunea de contrabandă are un obiect juridic multiplu.

Obiectul juridic adiacent al formei simple a contrabandei îl constituie regimul frontierei de stat a României reglementat prin O.U.G. nr. 105 din 27 iunie 2001. Acesta prevede la art. 48 înființarea Sistemul de Informare Național privind circulația persoanelor și bunurilor prin frontieră, denumit SIF, care este un sistem unitar la nivel național, prin care se ține evidența, se prelucrează și se valorifică informațiile cu privire la criminalitatea transfrontalieră și infracțiunile de frontieră, la persoane și bunuri. Scopul funcționării SIF constă în sprijinirea acțiunilor de menținere a ordinii publice și siguranței naționale și aplicarea prevederilor legale cu privire la circulația persoanelor și bunurilor pe teritoriul României. De asemenea, la art. 70 prevede că intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare.

De asemenea, la infracțiunea de contrabandă simplă apare și un obiect direct nemijlocit, material sau fizic. Acesta este reprezentat de lucrurile care încorporează valorile sociale ocrotite de norma de incriminare, și anume bunul care a fost sustras controlului vamal și taxării sale, indifferent de felul, natura acestora. Așadar, obiect material al infracșiunii de contraband prevăzută la art. 270 din Legea 86/2006 poate fi orice marfă sau obiect supus controlului vamal.

Asupra acestor bunuri se răsfrânge acțiunea sau omisiunea care formează elementul material al acestui tip de contrabandă, comisă fie cu prilejul importului, fie cu ocazia exportului de mărfuri sau tranzitului.

Infractorii sustrag practic de la vămuire orice marfă care prezintă un interes comercial ridicat sau care este supus unui regim prohibitiv.

De-a lungul timpului, au fost cazuri de contrabandă cu cele mai diverse lucruri de o mai mica sau mai mare importanță, precum sare, piei, alimente. Însă, în prezent infractorii și-au îndreptat atenția către mărfuri care pot aduce avantaje din cele mai mari. Astfel pe locul întâi se situează țigările și alcoolul, dar și cafeaua, produsele petroliere, produse alimentare, metale neferoase și chiar aparatură electronică și electrotehnică, cd-uri pirat. Un caz aparte îl constituie contrabanda cu păsări și animale rare, cu apă potabilă.

În ceea ce privește subiecții infracțiunii, acele persoane care sunt implicate în săvârșirea unei fapte penale, identificăm, ca subiect activ, acea persoană care a săvârșit sau a participat la săvârșirea unei fapte direct, în calitate de autor, complice, instigator.

Subiectul activ al infracțiunii de contrabandă este necircumstanțiat. Astfel orice persoană poate comite această ilegalitate, participația penală fiind posibilă în toate formele, chiar și în formă improprie.

Printre autori se înscriu persoane care au calitatea de funcționari vamali, comisionari în vamă, căpitani de vase, de porturi, agenți ai caselor de expediție, agenți ai navelor, precum și persoane care își desfășoară activitatea în punctele de trecere a frontierei și anume funcționari ai poliției de frontieră, funcșionari cu atribuții de control, sanitar – veterinar, fitosanitar, privind protecția mediului, etc. De asemenea, toate aceste categorii de persoane pot avea calitatea și de intigatori sau complici, funcșia pe care aceștia o îndeplinesc la momentul la care fapta a fost săvârșită putând să constituie circumstanțe agravante judiciare.

Subiectul pasiv al infracțiunii de contrabandă este acea persoană fizică sau juridică, titulară a valorii sociale ocrotite de lege, cărei i se aduce o vătămare prin săvârșirea infracțiunii. Astfel, identificăm ca și subiect pasiv – statul. Interesele acestuia sunt grav afectate prin săvârșirea contrabandei. Unele interese sunt de natură economică, altele se referă la sănătatea publică ce este pusă în perisol prin traficarea produselor și substanțelor periculoase sau dăunătoare sănătății, altele se referă la ordinea și siguranța publică, viața și integritatea fizică a persoanelor.

De multe ori, statului i se aduce o dublă vătămare intereselor sale. Este vorba de cazurile în care printr-o singură acțiune se periclitează atât regimul vamal, cât și regimul juridic al frontierei de stat.

Un alt aspect care trebuie analizat se referă la latura obiectivă. Aceasta cuprinde ansamblul condițiilor cerute de norma de incriminare referitoare la actul de conduită pentru existența infracțiunii. Elementele componente ale laturii obiective sunt elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre cele două.

Elementul material al aceste infracșiuni se ecprimă printr-o acțiune, și anume „trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri”. Prin „trecerea peste frontieră” se înțelege atât introducerea cât și scoaterea din țară a mărfurilor sau bunurilor, realizându-se astfel o eludare a regulilor de control vamal, prin sustragerea de la regimul vamal.

Condiția esențială a elementului material al contrabandei se referă la locul săvârșirii ei. Așadar, cerința esențială a laturii obiective este împrejurarea că infracțiunea de contrabandă se comite prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Acest lucru este prevâzut în Legea nr. 86/2006 unde se prevede că introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor se face numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Un alt element al laturii obiective este reprezentat de urmarea imediată. Aceasta se referă la acea stare de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii, precum și în producerea unei pagube materiale reprezentând sumele legal cuvenite pentru operațiunile de trecere a bunurilor peste frontieră și nepercepute.

În sfârșit, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Un alt aspect ce trebuie analizat este latura subiectivă. Această se referă la in atitudinea constiintei fata de fapta conceputa si urmarile ei. 

Latura subiectiva face parte din continutul constitutiv al infractiunii si are ca elemente componente: elementul subiectiv (vinovatia cu modalitatile sale), mobilul si scopul, ca cerinte esentiale la unele infractiuni. Ea consta in atitudinea psihica a persoanei care a savarsit infractiunea, atitudine alcatuita din elemente intelective, afective si volitive, pe baza carora se stabileste vinovatia. Vinovatia unei persoane poate fi considerata mai grava sau mai putin grava, in functie de forma de vinovatie (intentie, culpa, praeterintentie) si de mobilurile, motivele si scopurile urmarite.

Contrabanda se săvârșește numai cu intenție direct. Astfel, subiectul activ nemijlocit al contrabandei are reprezentarea rezultatului faptei și urmărește producerea lui prin ducerea la bun sfârșit a acțiunii sale. Așadar, acesta are reprezentarea că, săvârșind fapta, produce o stare de pericol pentru buna și normal desfășurare a relațiilor sociale din domeniul vamal, și, urmărind sustragerea mărfurilor și a bunurilor de la controlul vamal, se poate affirma că el acționează cu intenție directă.

În ceea ce privește mobilul sau motivul care determină săvârșirea faptei, legea nu prevede indeplinirea vreunei condiții subiective necesare pentru existența infracțiunii. Însă dacă se face dovada că făptuitorul a acționat din motive josnice se pot reține în sarcina sa circumstanțe agravante.

3.2. Contrabanda calificată

 Art. 271 din Codul Vamal prevede că introducerea sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Potrivit Regulamentului Vamal, persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară bunuri fără character commercial, în limitele și în cantitățile prevăzute de lege. În privința armelor și munițiilor este prevăzută posibilitatea călătorilor de a introduce sau de a scoate din țară două arme de vânătoare cu câte 100 de cartușe de fiecare armă în condițiile prevăzute de reglementările privind regimul armelor de foc și al munițiilor.

În cazul contrabandei, obiectul juridic îl constituie regimul vamal ca valoare social majoră și relațiile sociale care apar și se desfășoară în raport cu acesta.

Obiectul juridic adiacent al infracțiunii de contraband calificată îl constituie relațiile sociale privind regimul armelor, munițiilor, materiilor explozive sau radioactive al produselor și substanțelor toxice sau stupefiante. Persoanele care le-au trecut peste frontieră, fără autorizație, se fac vinovate și de săvârșirea infracțiunilor privind încălcarea regimului armelor sau materiilor explosive.

In ceea ce privește obiectul material al contrabandei calificate, acesta este expres și limitative prevăzut de lege: arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase. Toate acestea sunt instrumente, piese, dispositive, substanșe, produse, materii astfel definite prin dispoziții legale.

Infracșiunea de contrabandă calificată este săvârșită de una sau mai multe personae înarmate ori constituite în bandă. Legea nu limitează noțiunea de armă la vreo anumită categorie de asemenea instrumente, ceea ce inseamnă că poate fi o ormă de foc, armă albă, armă ascunsă, chimică, nuclear etc.

Subiectul pasiv este statul, ale cărui interese au fost afectate prin săvârșirea faptei.

În ceea ce privește latura obiectivă, elemental material al contrabandei calificate îl constituie trecerea efectivă peste frontier a unor bunuri, produse sau substanțe fără autorizația prevăzută de lege. Așadar, cerința esențială se referă la absența unui înscris official prin care autoritățile competente să permit introducerea sau scoaterea în și din țară ori tranzitul armelor, munișiilor, materiilor explosive sau radioactive, stupefiantelor, precursorilor, substanțelor toxice.

De asemenea, ne aflăm în prezența acestui tip de infracțiune și atunci când înscrisul official de import, export sau transit emană de la o autoritate necompetentă sau a expirat ori se referă la alte cantități de bunuri, produse ori substanțe.

Elemental material se realizează chiar daca trecerea frontierei se produce prin locuri stabilite pentru controlul vamal sau prin alte locuri, neavând importanțî daca făptuitorul este proprietarul bunurilor sau numai un posesor.

Un alt element al laturii obiective il constituie urmarea imediată. Aceasta constă într-o stare de pericol care se creează pentru siguranța națională și ordinea public, sănătatea populației.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, contrabanda calificată se comite numai cu intenție directă. Astfel, fâptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărește producerea lui prin trecerea peste frontieră, fără autorizație, a bunurilor menționate.

Mobilul reprezintă un element facultativ al laturii subiective, stabilirea lui reprezentând importanță pentru individualizarea pedepsei.

3.3. Alte infracțiuni vamale

Codul Vamal incriminează, pe lângă infracțiunea de contrabandă, și alte două fapte penale, și anume folosirea de acte nereale și folosirea de acte falsificate.

Folosirea de acte nereale constă în utilizarea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.

Cealaltă faptă se referă la întrebuințarea la autoritatea vamală de documente vamale, de transport sau comerciale falsificate.

Din analiza celor două fapte penale se despind urmatoarele concluzii:

Obiectul juridic al acestora îl constituie regimul vamal, valoare socială majoră și relațiile sociale care apar și se dezvoltă în legătură cu acesta;

Obiectul material il constituie mărfurile sau bunurile supuse controlului vamal;

Subiectul activ al infracțiunilor vamale este necircumstanțiat. Așadar, orice persoană care îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege poate fi subiect activ al acestor infracșiuni. Participația penală este posibilă în toate formele sale. În cazul în care, anumiți făptuitori au calități precum funcționar vamal, ofițer sau agent al Poliției de Frontieră, comisionar vamal, angajat al vreunei societăți de expediții etc., în sarcina acestora se pot reține circumstanțe agravante;

Subiectul pasiv este statul ca titular al dreptului de a impune condiții sau prohibiții la trecerea mărfurilor peste frontieră;

Elementul material constă în folosirea documentelor nerealesau a celor falsificate. Legea nu precizează în ce constă acțiunea de folosire și nu indică vreun mod de săvârșire a ei.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale bazate pe incredearea acordată înscrisurilor, indiferent dacă s-a produs vreo consecință juridică în urma folosirii actelor vamale, de transport sau comerciale, nereale sau falsificate. Pentru existența acestor infracțiuni, legea nu prevede producerea vreunei consecințe juridice sau materiale. De asemenea nu este prevăzută nici condiția ca mărfurile sau bunurile să fi sot introduse ori scoase din țară. Dacă sunt indeplinite toate condițiile prevăzute de lege, simpla folosire a documentelor este sufcientă pentru existența infracțiunii.

În ceea ce privește latura subiectivă, aceste infracțiuni se comit numai cu intenție directă. Astfel, făptuitorii trebuie sa voiască folosirea actelor, să știe că acestea se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă ori că sunt falsificate, să prevadă rezultatul faptelor și să urmărească producerea lui, neavând relevanță faptul că rezultatul nu s-a produs.

Mobilul nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii, ci cunoașterea lui poate duce la aplicarea de circumstanțe agravante sau atenuante. Dovada că autorii au cunoscut situația actelor rezultă din faptul folosirii lor.

CAUZE SI CONDITII CARE FAVORIZEAZA COMITEREA INFRACIUNILOR DE CONTRABANDA

Printre vulnerabilitatile care pot genera ilegalitati la regimul vamal, se afla:

Legislatia vamala insuficienta sau neadaptata realitatilor comerciale ale momentului;

Inexistenta sau neaplicarea unor metodologii unitare de control vamal sau fiscal

Ineficienta sistemelor de control vamal;

System de taxare si accizare dificil de aplicat;

Salarizarea insuficienta a personalului vamal

Lipsa de professionalism a functionarilor vamali

Tolerarea unor comportamente ilicite sau abusive in cadrul organizatiei vamale etc.

METODE UTILIZATE LA COMITEREA ILEGALITATILOR

Infractionalitatea la regimul vamal este una din zonele care cunoaste metodele cele mai variate de comitere, mascare si valorificare a produselor infractiunilor.

Cele mai frecvente modalitati de realizare a acestor tipuri de infractiuni la regimul vamal, se refera la

Utilizarea la vama a unor documente false cu privire la pretul marfii. Aceasta metoda se refera la situatia in care se utilizeaza facturi false de export – import, facture prezentata in vama este diferita de cea emisa de vanzatorul marfii

Utilizarea zonelor libere pentru a introduce in mod illegal marfuri care ulterior sunt valorificate in circuitele comerciale romanesti

Trecerea prin punctele vamale a unor bunuri cu documente vamale valabile pentru alte bunuri sau alt tip de bunuri

Utilizarea la vama a unor documente false cu privire la cantitatile de marfa

Utilizarea regimului de transit vamal pentru a introduce in mod illegal in tara marfuri scutite de taxe vamale sau accize care ulterior sunt valorificate pe piata.

Folosirea firmelor fantoma prin introducerea de marfuri in mod illegal, sub acoperirea acestor firme, de la care ulterior nu vor putea fi incasate taxele si impozitele datorate statului

Coruperea functionarilor vamali fie pentru efectuarea unor controale superficial, fie pentru neefectuarea acestora

Utilizarea de timbre false pentru a intoduce in tara tigari si alcool.

Din cauzele penale instrumentate, prin efectuarea de activitati informative – operative, au rezultat urmatoarele metode si procedee de savarsire a infractiunilor de contrabanda si a fraudelor vamale:

Introducerea de marfuri sau bunuri cu valori declarate mult subevaluate

Introducerea de marfuri in cantitati superioare celor declarate la vama

Declararea marfurilor ca fiind in transit vamal, acestea fiind valorifiate ulterior in mod ilegal

Diminuarea rtificiala a cunatumului valoric al marfurilor exportate prin inscrierea de date fictive in declaratiile vamale de export si declaratia de incasare valutara in neconcordanta cu datele din licentele de export

Atestarea fictive ca marfurile importate temporar au fost scoase din tara, in realitate, acestea comercializandu-se in interior

Intocmirea de documente false de catre societatile comerciale autorizate sa desfasoare activitati in zonele defavorizate, prin care acestea importa utilaje pentru investitii proprii, prezentarea acestora in vama in vederea scutirii de laplata taxelor vamale, valorificand utilajele catre alti agenti economici, imediat dupa realizarea importului

Reprezentantii unor societati comerciale declara unele produse finite importate ca fiind materii prime, beneficiind de scutirea de taxe vamale si accize.

Valorificarea in piete, targuri, oboare de unele societati comerciale a unor bunuri care au fost introduce in Romania fara efectuarea formalitatilor vamale, prin complicitatea lucratorilor vamali.

Confirmarea in fals, de catre lucratorii vamali, a achitarii taxelor vamale, de catre reprezentanti ai societatilor comerciale care importa produse alimentare.

Persoanele fizice si juridice importa autoturisme cu complicitatea lucratorilor vamali, prezinta la control vamal fizic si documentar, facturi externe fictive, care se completeaza cu inscrisul “ caroserii auto”, in vederea incadrarii tarifare la o pozitie inferioara, corespunzatoare unei taxe vamale modice

Introducerea de bauturi alcoolice sau tigari cu timbre fiscal false sau fara timbre fiscal

Introducerea spre comercializare a marfurilor in magazinele duty-free

Utilizarea micului traffic de frontier in vederea cumpararii unor cantitati mari de bunuri care ulterior sunt comercializate

Introducerea de marfuri prin alte locuri decat cele destinate controlului vamal

Procedeul “capac” – agentii economici importatori camufleaza marfurile de contrabanda in mijloace de transport prin asezarea peste ele a altor produse cu valoare foarte mica pentru care se prezinta facturi false.

MICUL TRAFIC

Un grad ridicat de periculozitate il constituie eludarea taxelor vamale la punctele de trecere a frontierei de catre cetatenii romani si straini care tranziteaza zilnic frontiera, astfel ca “micul traffic” a devenit o buna sursa de castiguri ilegale atat pentru comercianti, dar si pentru vamesi.

“Micul trafic” este practic “activitatea” acelor persoane care, fiind nemultumite de veniturile pe care le au sau nu au niciun venit, trec in mod repetat granitele tarii si se aprovizioneaza din en-gross-urile aflate pe teritoriu vecin. Aceste personae folosesc masini proprii sau autocare cu ajutorul carora introduce marfa in Romania, fara a mai plati taxele vamale. Aceste marfuri sunt ulterior valorificate in targuri, piete sau prin societati comerciale, fara a avea documente de provenienta. Unele dintre aceste produse sunt introduce in Romania prin alte locuri decat punctele vamale.

Traficantii cumpara din strainatate produse al caror prêt este cu 20% – 30% mai mic decat pe piata romaneasca, iar in functie de cifra de afaceri a fiecaruia, profitul net se situeaza cam la 40% din banii investiti.

De exemplu, “traficantii” de profesie, care merg in Ungaria, cumpara astfel de produse contra cost si le valorifica ulterior in mod illegal in Romania. In schimb, cei care merg in Iugoslavia, au alt mod de operare. Ei parasesc tara cu marfa in vederea valorificarii, iar cu banii rezultati din vanzari, achizitioneaza alimente, alcool, tigari pentru a le valorifica ulterior in tara.

Aceasta “activitate” se face cu bunavointa vamesilor romani, care nu efectueaza controlul vamal in schimbul unor foloase material sau a unor sume de bani primate de la traficanti.

Din cercetarile effectuate, au rezultat o serie de manopere si procedee de savarsirea a acestui tip de ilegalitate.

Astfel, unele personae fizice achizitioneaza diferite produse din magazinele cu regim duty – free pe care le valorifica pe teritoriul Romaniei sau le scot din tara, prin contrabanda.

B. G., A.B., D. F., mecanici de locomotive la depourile CFR, impreuna cu alti 11 complici, in perioada august – noiembrie 2011, au cumparat de la magazinele duty – free din vama Bors, in mod repetat, cantitati moderate de tigari, pe care le depozitau la domiciliul lor. Ulterior, in timpul noptii, se deplasau cu un autoturism la trecerea la nivel cu cale ferata din apropirea frontierei cu Ungaria, unde, in intelegerea cu mecanicii de serviciu pe locomotiva, le treceau in Ungaria, unde erau valorificate prin doi complici, cetateni maghiari, fara a fi supuse controlului vamal. Prin acest procedeu, cei in cauza au trecut de 19 ori peste frontier 68.000 pachete tigari. Dupa ultimul transport, la domiciliul unuia dintre traficanti, au fost gasite 3000 pachete tigari, fara timbre, pregatite pentru a fi trecute in Ungaria.

De asemenea, un alt procedeu de savarsire a infractiunilor, se refera la situatia in care, cu ocazia calatoriilor in Turcia, persoanele fizice aduc in tara foarte multe bijuterii de aur si argint, folosind o serie de metode de sustragere de la plata taxelor vamale aferente, pentru a le vinde in mod illegal, fie direct, fie prin societati comerciale.

Cu ocazia verificarii unui mijloc de transport international de calatori, au fost depistate numitele A.A. si B.B., care au introdus in Romania bijuterii de aur fara a le declara la organelle vamale, in vederea sustragerii de la plata taxelor aferente.

Un alt procedeu consta in introducerea in tara a unor produse agro-alimentare, in mod illegal, spre a fi ulterior valorificate in piete, targuri etc.

R. R. si D. V. au fost depistati in timp ce transportau cu un microbus, proprietate personala, cantitatea de 1750 kg banana, declarand ca le-au cumparat din Ungaria, pentru a le valorifica in pietele din Timisoara. Controlandu-se microbuzul, a fost gasita o chitanta vamala eliberata de vama Cenad, pentru cantitatea de 250 kg banana pentru care s-au stability taxe vamale in valoare de 290 lei. Din cercetari a rezultat ca cei doi au declarat in fals organelor vamale o cantitate mai mica de banana, in vederea sustragerii de la plata taxelor vamale reale. In microbus au mai fost identificate alte 20 de declaratii vamale emise de vama Cenad pentru importul de fructe din Ungaria, efectuat in septembrie – octombrie 2011.

Persoanele fizice introduc in Romania, cu ocazia micului traffic de frontier, diferite bunuri pe care le sustrag de la plata taxelor vamale prin oferirea de foloase material necuvenite unor lucratori vamali sip e care ulterior, le valorifica pe teritoriul tarii.

Numitul V. B., referent vamal, a fost depistat in timp ce se afla in serviciu, permitand, in schimbul unor sume de bani, intrarea in tara, fara plata taxelor vamale, a unui numar de patru persoane ce transportau bunuri achizitionate din Ungaria, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 8000 lei.

O alta modalitate de comitere a infractiunilor consta in neinregistrarea in evidentele contabile, de catre societati comerciale care au ca obiect de acivitate transportul international de calatori si marfuri, a veniturilor realizate cu ocazia curselor in regim de mic trafic de frontiera.

In urma controlului efectuat la societatea comerciala SC A SRL a fost depistat administratorul M. N. Care, in perioada martie – noiembrie 2011 nu a inregistrat in evidenta contabila veniturile realizate din transportul persoanelor din Ungaria, producand bugetului de stat un prejudiciu de peste 10000 lei.

ZONELE DEFAVORIZATE

ORDONANTA DE URGENTA  Nr. 24 din 30 septembrie 1998 privind regimul zonelor defavorizate, acorda societatilor comerciale cu capital majoritar privat, persoanelor juridice romane, precum si intreprinzatorilor particulari sau asociatiilor familial autorizate, facilitate fiscal pentru investitii.

Potrivit art. 1., zonele defavorizate reprezinta arii geografice, strict delimitate teritorial, care indeplinesc cel putin una dintre urmatoarele conditii:
    a) au structuri productive monoindustriale, care, in activitatea zonei, mobilizeaza mai mult de 50% din populatia salariata;
    b) sunt zone miniere unde personalul a fost disponibilizat, in proportie de peste 25%, prin concedieri colective;
    c) s-au efectuat concedieri colective in urma lichidarii, restructurarii sau privatizarii unor agenti economici, care au afectat mai mult de 25% din numarul angajatilor cu domiciliul in zona respectiva;
    d) rata somajului depaseste cu 30% media existenta la nivel national;
    e) sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicatii si infrastructura este slab dezvoltata.
    O zona defavorizata, delimitata potrivit alin. (1), poate apartine uneia sau mai multor unitati administrativ-teritoriale.

In zonele defavorizate, agentii economici isi desfasoara activitatea in urmatoarele domenii: industria prelucratoare, transporturi, constructii, depozitare, tranzactii imobiliare si care au creat o serie de locuri de munca.

Printre facilitatile de care se bucura cei care isi desfasoara activitatea in zonele defavorizat, se numara:

scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei defavorizate

scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei sau scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizarii investitiei;

scutirea de la plata taxelor vamale si a taxei pe valoarea adaugata pentru masinile, utilajele, instalatiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, care se importa in vederea efectuarii de investitii in zona si a taxei pe valoarea adaugata pentru masinile, utilajele, instalatiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, produse in tara, in vederea efectuarii si derularii de investitii in zona, etc.

Unitatile de politie au constatat o serie de nereguli cu privire la legalitatea functionarii societatilor comerciale care isi desfasoara activitatea in zonele defavorizate. Astfel, agentii economici folosesc facilitatile acordate in interes personal, aducand prejudicii bugetului de stat.

Una dintre modalitatile de incalcare a legislatiei se refera la obtinerea de scutiri de taxe vamale pentru utilaje si mijloace importate in vederea maririi capitalului social al societatii comerciale care functioneaza in zone dafavorizate, prin declaratii false date la organele vamale, pentru ca in realitate acestea sunt folosite la alte firme, din afara acestei zone.

De asemenea, un alt procedeu se refera la obtinerea de scutiri de taxe vamale cu ocazia importurilor de materii prime care, desi ele trebuie sa fie prelucrate si valorificate in zonele defavorizate, sunt valorificate altor beneficiari, prin declaratii false date organelor vamale si intocmirea ulterioara de rapoarte de productie si documente de transport false.

Prin declararea in fals ca importurile de utilaje vor fi folosite pentru productie, in zonele defavorizate, se obtine scutirea de la taxele vamale. In realitate, ele urmeaza a fi valorificate unor ageenti economici din afara zonei defavorizate.

O alta modalitate vizeaza scutiri de impozit pe profit prin inregistrarea in evidentele contabile a productiei de bunuri ca fiind realizata in zona defavorizata, desi in realitate, ea provine din cumpararea de la alti agenti economici.

A. Si B. B., cetateni straini, administratori la SC B. SRL, din judetuL Bihor, in perioada septembrie – decembrie 2011, au beneficiat de scutire de la plata taxelor vamale, TVA si a impozitului pe profitul realizat, pentru cantitatea de 500 tone carne provenind din Suedia si Germania, declarand la organele vamale ca respectiva cantitate este destinata productiei proprii in zona defavorizata X. In realitate, carnea a fost depozitata in Bucuresti, la SC AASRL, sau valorificata catre diversi beneficiari din tara, fiind intocmite in fals rapoartele de productie si documentele de transport. Prejudiciul adus pe aceasta cale bugetului de stat este de 70000 lei.

CAPITOLUL II

Traficul internațional de autovehicule furate

Introducere

Din domeniul transporturilor fluviale este de reținut următorul caz implicând zonele libere: în luna septembrie 2009 au fost aduse cu nave fluviale din Zona Liberă Sulina, 200 autoturisme „Opel" care au fost depozitate în Portul Docuri Galați, la acea dată – societate comercială cu capital integral de stat. Autoturismele au fost aduse de firma VELISH Ltd. din Viena, reprezentată de R.S.I. cu dublă cetățenie: rusă și belize. Transportul de la Sulina la Galați s-a efectuat de către C.N.F.R.F. NAVROM S.A., societate comercială cu capital de stat la acea dată, care a și garantat plata taxelor vamale de tranzitare, conform legii. Potrivit documentelor de transport și declarației vamale de tranzit intern, destinația autoturismelor trebuia să fie Zona Liberă Galați. Numai că aceasta nu îndeplinea atunci condițiile minime de funcționare și nu desfășura nici o activitate specifică. În consecință, cele 200 de autoturisme au fost depozitate pe platformele Portului Docuri. În condiții identice au mai fost aduse 500 de autoturisme la începutul lunii octombrie 2009, care au fost depozitate în Portul Bazinul Nou Galați. În continuare, fără a avea reprezentanță la Galați și nici altundeva în România, firma VELISH Ltd. din Viena, prin reprezentantul său R.S.I. a vândut autoturismele unor cetățeni moldoveni care au plecat cu ele pe roți. Pentru efectuarea unei asemenea operațiuni, R.S.I. a apelat la serviciile firmei de comisionare vamală UNION STEEL S.A., care a întocmit declarații vamale de cumpărare pentru fiecare autoturism. Tot această firmă s-a ocupat și de înmatricularea provizorie a mașinilor, recuperând plăcuțele cu numere la vama de ieșire Oancea.

În fapt a fost vorba despre un import și un export cu încălcarea normelor vamale, deoarece autoturismele au fost aduse în România, depozitate și apoi vândute unor cetățeni străini care le-au dus în altă țară (Republica Moldova). Pentru fiecare autoturism vândut în condițiile arătate, bugetul statului a fost păgubit cu câte 1000 de dolari.

Din expunerea acestui caz se pot desprinde câteva probleme ce trebuie rezolvate în cadrul cercetării contrabandei cu autoturisme:

– proveniența autoturismului;

– legalitatea și autenticitatea documentelor privind proveniența;

– concordanța dintre documente și inscripționările de pe componentele autoturismului (șasiu, caroserie);

– corectitudinea omologărilor și a înmatriculărilor;

– modul de introducere în țară, persoanele care au efectuat operațiunea.

Practica a consemnat cazuri în care navigatori români au adus din străinătate, la bordul navelor, autoturisme demontate în componente, declarând la vamă „piese de schimb".

Considerații generale

Se constata existenta unei colaborari infractionale intre diferite filiere de hoti si traficanti, materializate indeosebi in valorificarea de masini furate, acoperirea faptelor facandu-se prin documente contrafacute ori falsificate. Aceasta problema se extinde ca urmare a cresterii plafoanelor taxelor de import la autovehiculele straine pe care multi incearca sa le evite, comandand in consecinta masini furate insotite de documente false. De asemenea, traficantii recurg la introducerea in tara a unor autoturisme furate pentru care detin chitante vamale care atesta plata taxelor vamale pe repere mari, cum sunt caroseriile si motoarele, iar pentru eludarea taxelor vamale, uziteaza, in mod repetat, certificate de repatriere cumparate de la titulari ori contrafacute.

Traficul ilegal cu autoturisme furate a devenit în ultima perioadă de timp o activitate extrem de profitabilă, în special pentru cetățenii țărilor din estul Europei, luând caracterul de „fenomen infracțional internaționalizat”.

La nivelul României, acest fenomen se menține la cote ridicate, metodele folosite fiind falsificarea documentelor de înregistrare a autoturismelor, contrafacerea cheilor de contact, a seriilor caroseriilor etc.

Mărcile de autoturisme căutate cel mai ades sunt Mercedes, Audi, BMW, Ford, Opel, Grand Cherokee, cu ani recenți de fabricație iar majoritatea persoanele implicate provin din Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Rusia și România. Aceștia fură mașinile din tarile vest-europene (uneori cu acordul proprietarilor) și le transportă spre Ucraina, Polonia, Rusia, România, comisionul primit ,,făcând rentabilă” această activitate ilegală.

Trăsături principale ale traficului internațional cu autoturisme furate

Ca trăsături principale definitorii ale traficului internațional cu autoturisme furate putem reține următoarele:

aria deosebit de largă cuprinsă de infractori în activitățile ilicite;

existența unei structuri organizatorice bine închegate care asigură un caracter deosebit de fluent în parcurgerea tuturor etapelor în activitatea infracțională (începând cu recunoașterea autoturismului ce urmează a fi furat și încheindu-se cu valorificarea);

folosirea de către infractori a unor metode și mijloace care le asigură o deosebită operativitate și, în final, eficiența activităților ilicite;

comparativ cu celelalte structuri, abilitate să acționeze pentru combaterea acestui fenomen infracțional cu caracter internațional, Poliția de Frontieră Română dispune de un atu care trebuie folosit cu tenacitate de către toți lucrătorii din P.T.F.-uri. Avem în vedere faptul că traseul parcurs de infractori, prim mai multe țări, de la locul furtului până la cel al valorificării trece obligatoriu prin P.T.F.-uri, iar acest lucru oferă posibilități care trebuie folosite în mod judicios.

Pentru a-și asigura succesul luptei în vederea depistării și combaterii traficului internațional cu autoturisme furate, polițiștii de frontieră trebuie să dispună de o bună pregătire profesională, iar aceasta este asigurată de mai mulți factori, printre care:

cunoașterea la zi a legislației în domeniu (legislația internă, convențiile și tratatele internaționale la care țara noastră este parte);

cunoașterea temeinică a metodologiei de profil privind verificarea persoanelor și mijloacelor de transport care trec frontiera;

cunoașterea metodelor și mijloacelor utilizate de infractori în falsificarea documentelor folosite pentru trecerea frontierei;

însușirea metodelor de inspectare și cercetare vizuală a mijloacelor de transport;

acumularea și dezvoltarea experienței personale pentru depistarea cu prilejul „inspecției vizuale” în cadru operațiunilor de control ce se execută la trecerea frontierei, a urmelor și indiciilor privind „cosmetizarea” exterioară efectuată asupra autoturismelor furate;

colaborarea armonioasă cu ceilalți membrii ai echipei participanți la efectuarea controlului și îndeplinirea formalităților pentru trecerea frontierei.

Obiective

Sarcini importante ce revin pe această linie cadrelor cu funcții de conducere din structurile poliției de frontieră din punct de vedere organizatoric, instructiv și logistic sunt:

la formarea echipelor din PTF-uri cu specific rutier să se asigure repartizarea judicioasă a lucrătorilor astfel încât din fiecare echipă să facă parte un lucrător cu o bună pregătire și experiență pe această linie de muncă;

instruirea temeinică înainte de intrarea în serviciu, folosind în acest sens atât materialele cu caracter orientativ general cât și datele și informațiile de care dispune subunitatea în momentul executării misiunilor;

stabilirea de strategii pe perioade determinate cu obiective concrete care să se încadreze în direcțiile strategice ale M.A.I..;

crearea unui cadru intern care să asigure funcționarea normală și cu eficiență maximă a tuturor structurilor organizatorice, în condițiile unui consum minim de resurse;

realizarea unității de acțiune și răspundere prin repartizarea activităților pe domenii de specialitate și structuri de execuție;

realizarea unui sistem viabil și operativ pentru efectuarea schimbului de informații atât între structurile organizatorice din cadrul instituției cât și între acestea și organele de cooperare ;

analiza periodică a modului cum s-a acționat în raza de competență pentru combaterea traficului internațional cu autoturisme furate, rezultatele obținute și concluziile pe baza cărora să fie stabilite măsuri;

completarea și actualizarea permanentă a bazei de date pentru a asigura folosirea eficientă a tuturor informațiilor deținute în cazurile suspecte în vederea clarificării operative legale și depline a oricăror semnalări sau suspiciuni;

în cazurile suspecte să se asigure luarea tuturor măsurilor necesare în vederea verificării operative și clarificării depline a situațiilor apărute;

crearea unei stabilități a cadrelor, condiție esențială pentru creșterea permanentă a experienței practice și prin aceasta, implicit, a competenței profesionale;

controlul și evaluarea corectă a activităților desfășurate precum aplicarea deciziei și folosirea sistemului de recompense sancțiuni și pedepsei în scopul eficientizării muncii.

Clasificare

Furtul autoturismelor

O problemă care ține de tema în discuție, constituie clasificarea acestui gen de infracțiuni după mobilul sau intenția finală a celui care săvârșește furtul sau luarea neautorizată a unui autovehicul.

După acest criteriu distingem furtul de autoturisme și luarea neautorizată a autoturismului pentru o utilizare de scurtă durată. În această categorie intră cazurile în care autovehiculele sunt luate și folosite pentru săvârșirea unor infracțiuni (deplasarea la și de la locul comiterii unei infracțiunii, transportul obiectelor însușite prin aceste fapte, fuga de la locul identificării unei persoane urmărite pentru săvârșirea unor fapte penale etc.).

Tot în această categorie se au în vedere cazurile de a conduce din plăcere, în care autorii sunt de obicei tineri care doresc să braveze în fața anturajului.

În ipostazele menționate mai sus este evident faptul ca autoturismul nu este furat pentru a obține un profit financiar, ci pentru a fi abandonat după săvârșirea infracțiunii sau consumarea escapadei de plăcere.

Furtul profesionist

Furtul profesionist – este săvârșit cu intenția clară de al deposeda definitiv pe proprietar de autovehicul, scopul de a obține un profit financiar prin vânzarea mașinii (în întregul ei sau părțile componente ale acesteia) de cele mai multe ori prin schimbarea identității autovehiculului prin tehnici destul de sofisticate.

În cazul mașinilor de lux se recurge chiar la „exportarea” lor, ceea ce formează „traficul internațional cu autoturisme furate”, infracțiune care se circumscrie domeniului criminalității transfrontaliere.

În situația furturilor de mașini vechi scopul este, de regulă, de a valorifica piesele de schimb și/sau pentru a fi vândute ca fier vechi.

Frauda de asigurare

Frauda de asigurare este un tip de infracțiune specifică criminalității transfrontaliere în domeniul autovehiculelor „furate”.

În asemenea cazuri, cu acordul proprietarului, mașina este transportată în altă țară, „spălată” prin vânzări succesive și ulterior declarată ca fiind furată chiar de proprietar. În unele cazuri, mașina nici nu este furată ci pur și simplu vândută de proprietar unui comerciant de fier vechi.

Furtul la comandă

Metoda practicata de retele vechi si foarte bine organizate care actioneaza la cererea de pe piata de desfacere. Periculozitatea foarte ridicata a acestui mod de operare rezida nu numai din faptul ca la savarsirea infractiunii au conlucrat infractori de diverse "specializari", deci infractori care s-au asociat in vederea comiterii acestor infractiuni, ci si din aceea ca pentru introducerea in tara si valorificarea masinilor, reteaua incearca sa corupa, cu sume mari de bani, functionari care au atributii in activitatile de control la frontiera, omologare si inmatriculare a autovehiculelor;

Deturnarea sau frauda la firmele de închirieri
Aceasta se refera la situatia in care se racolează o persoană fără posibiltăți

materiale care contra unei sume modice acceptă să deschidă pe numele său un cont într-o bancă și implicit să obțină  o carte de credit, document în baza căruia persoana închiriază de la firmele de profil autoturismul.

Reabilitarea radierii

Se refera la substituirea vehiculelor avariate grav si punerea in circulatie cu documentele si numerele de inmatriculare ale acestora a unor autovehicule furate;

Eludarea taxelor 

Autovehiculele sunt introduse in Romania in regim de admitere temporara iar ulterior, prin falsificarea documentatiei vamale sunt inmatriculate in Romania, fara a se plati taxele si impozitele datorate bugetului de stat.

Furtul in dauna societatilor de leasing 

Autovehiculele sunt achizitionate in sistem leasing, iar dupa plata primelor 2-3 rate din pretul total, sunt scoase din tara si vandute, in special in tarile ex-sovietice, deoarece sistemul de inmatriculare in aceste tari este mult simplificat.

Principalele modalități de săvârșire a infracțiunilor

Regula jocului este foarte dură și urmează niște standarde organizatorice foarte precise. Astfel, în structura acestor rețele vom întâlni:

grupa de recunoaștere – cea care realizează și furtul propriu-zis;

grupa de transport;

grupa de valorificare;

grupa de siguranță.

Delimitarea este pur teoretică pentru că, în realitate, acțiunile întreprinse de o rețea specializată în interiorul sau în exterior ei are un caracter unitar, de mecanism de ceas. Orice dereglare a sistemului are efecte dezastruoase asupra tuturor componenților lor.

a) Grupa de recunoaștere

Este constituita din infractorii care identifica autoturismele corespunzatoare telului lor si care stabilesc, locurile si intervalele temporale in care sunt parcate masinile ce urmeaza a fi furate sau identifica societatile care inchiriaza masini si ce documente sunt necesare in vederea realizarii scopului propus.

b) Grupa de transport

Imediat, după efectuarea acestor operațiuni, autoturismul este introdus într-un autotren sub acoperire TIR, care nu este nimic altceva decât un atelier mobil, deosebit de dotat, unde se face practic „toaletarea” mașinii – i se schimbă culoarea, se aplică numerele false și se introduc documentele false sau falsificate.

S-a recurs la acest mod de acțiune, pe fondul faptului că în sistemul vest-european controalele de la frontieră sunt aproape inexistente. O asemenea mașină furată apoi „prelucrată” în maniera prezentată mai sus poate ajunge, spre exemplu, din Suedia în Italia în cel mult două zile.

c) Grupa de valorificare

Autoturismul este predat apoi „cu acte în regulă”, celor care se ocupă cu transportul efectiv al acestuia în scopul valorificării lui.

Dacă se stabilește că autoturismul a fost furat, cel care la condus, va declara că mașina nu provine din furt sau în cel mai rău caz va declara că l-a furat singur.

Dacă va fi întrebat cum a falsificat actele, cum a falsificat, eventual, seria caroseriei sau de unde anume a furat mașina, răspunsurile vor fi ezitante, neclare.

Infractorii care caută comenzi, sau identifică potențiali cumpărători (cei din grupa de valorificare) se îndreaptă spre cei care dispun de posibilități materiale, ei înșiși făcând parte din această categorie – lucru care le conferă un anumit grad de onorabilitate în fața autorităților și dacă sunt implicați în acțiuni caritabile, l-i se creează o aură intangibilă.

d) Grupele de siguranță (de acoperire)

Sunt fost recrutate, de regulă din rândul infractorilor italieni și bulgari. Aceștia supraveghează, îndeaproape, modul în care se derulează faptele infracționale.

Dacă transportatorul și mașina sunt reținuți, spre exemplu, la controlul de frontieră, atunci cel din grupa de siguranță care este „coada” transportatorului (de cele mai multe ori fără ca acesta din urmă să cunoască faptul că este însoțit) anunță imediat organizația criminală.

De regulă, fiecare „cărăuș” are obligația ca periodic să comunice situația în care se află transportul. Dacă acest lucru nu se realizează, după 24 de ore sau 48 de ore, grupa de supraveghere intervine alertând restul rețelei.

Rute și rețele (filiere) de trafic ilegal cu autovehicule

Rutele folosite de catre traficantii de autovehicule furate sunt in general orientate dinspre tarile vest europene cu finalitate in tarile est europene si foste membre CSI:

Italia – Austria – Ungaria – Romania;

Germania – Austria – Ungaria – Romania – Moldova si Ucraina;

Italia – Austria – Ungaria – Romania – R.Moldova – Transnistria – Ucraina sau Federatia Rusa.

Situația operativă, în ceea ce privește filierele care activează pe teritoriul țării noastre la nivelul direcțiilor se prezintă astfel:

Filiera bulgară

acționează pe ruta: Germania – Austria – Ungaria – intrare: PPF Nădlac – ieșire: PPF Calafat – Bulgaria (- Turcia – Orient);

ca mod de operare întâlnim atât „frauda la asigurări” cât și „furtul la comandă”.

Filiera germano – austriacă

acționează pe ruta: Germania – Austria – Ungaria – România – R Moldova;

ca mod de operare întâlnim atât „frauda la asigurări” cât și „furtul la comandă”.

Filiera portuară 1

acționează pe ruta: România – port Constanța – țări din Orient;

ca mod de operare „furtul la comandă”.

Filiera portuară 2

acționează pe ruta: Canada (S.U.A.) – port Constanța – România;

are în componență cetățeni români care se ocupă de furtul mașinilor din Canada sau S.U.A. (în principal, Jeep-uri și motociclete), ascunderea acestora în containere de marfă și prin declararea în fals a încărcăturii ce urmează a fi importată și folosirea ca destinatar a unor firme fantomă, acestea sunt introduse în România. Pentru acest tip de „mărfuri” rețeaua solicită întotdeauna efectuarea controlului vamal la vămile din interiorul țării.

Filiera română

acționează pe ruta: România –R. Moldova – Ucraina – Rusia sau România – Bulgaria – Turcia – țări arabe;

ca mod de operare întâlnim atât „frauda la asigurări” cât și o metodă mai recent folosită – metoda „tranzitului fictiv”. Rețeaua fură din România un autoturism de lux, îi „fabrică” un set de documente din care rezultă că mașina provine din Occident și cu sprijinul unor falsificatori, contraface documentele de identitate și transport (ștampila de intrare în pașaport, întocmirea unei DVT etc.), în urma acestei operațiuni rezultând că mașina a intrat în țară prin frontiera vestică și a traversat România în baza unei declarații vamale de tranzit.

Filiera ex-sovietică

acționează pe ruta: Occident – România – R. Moldova – Ucraina – Rusia;

Cele mai active filiere se dovedesc a fi cele italiene și ex-sovietică, ceea ce reprezintă un element de noutate, dar care se explică prin faptul că acest fenomen este caracterizat în timp, de o deplasare a zonei țărilor beneficiare către est.

CAPITOLUL II

Contrabanda organizată și traficul cu bunuri piratate sau contrafăcute

“Investigarea contrafacerilor devine din ce în ce mai dificilă și periculoasă în multe părți ale globului, datorită caracterului tot mai sofisticat al acestora” (Peter Lowe, directorul Counterfeiting Intelligence Bureau).

Introducere

Traficul cu produse contrafăcute și piratate înregistrează importante valențe la

nivel național și internațional, asta în condițiile în care rata de creștere anuală a numărului de bunuri contrafăcute și piratate confiscate la granițele țărilor membre ale Uniunii Europene a ajuns la 300% în cazul contrafacerilor.

Bunurile contrafăcute și piratate reprezintă între 5-9% din comerțul mondial. Conform statisticilor autorităților, pagubele produse de contrafaceri

companiilor europene ajung pană la 800 de milioane de euro.

Mărfuri de contrabandă din Turcia

In ziua de 25.03.2011, lucrătorii din cadru poliției orașului Negru – Vodă, în cooperare cu lucrătorii din cadru Poliției Municipiului Mangalia, în urma unor informații din care reieșea că prin Vama Negru – Vodă se introduc mărfuri de contrabandă din Turcia, în complicitate cu lucrătorii vamali au organizat o acțiune polițienească. La controlul atent al documentelor ce însoțeau bagajele turiștilor din autocarul cu numărul de înmatriculare BC-00-XXX condus de I.P. s-a descoperit că nu erau autentice. Lucrătorul vamal de 28 de ani din Mangalia întocmise declarații vamale false, sustrăgând prin acest procedeu mărfuri în valoare de 500.000.000 lei, (50.000 ron) creând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 18.000 ron. prin neplata taxelor vamale. Vameșul L.B. a fost deferit Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, urmând a i se întocmi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și complicitate la contrabandă.

Parfumuri contrafăcute în Vama Brașov

Inspectorii Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov au fost solicitați de către reprezentanții Vămii Brașov să verifice un transport de parfumuri provenite din Grecia, suspecte de a fi contrafăcute, în urma verificărilor, au fost depistate 1 700 de flacoane de parfumuri, care aveau inscripționate mărci celebre cum ar fi: „Bulgari", „Christian Dior", „Channel", „Hugo Boss", „Calvin Klein", „Nina Ricci", „Gabriela Sabbatini" și altele. Parfumurile prezentau particule in suspensie, ambalajele aveau diverse imperfectiuni, flacoanele erau inscriptionate cu o vopsea care se stergea cu usurinta, lipsea denumirea importatorului si adresa, tara de origine, lotul de fabricatie si compozitia. Actele de insotire a marfii erau reprezentate doar de o factura, iar importatorul nu a putut prezenta dosarul de produs obligatoriu pentru comercializarea acestor produse. Valoarea totala a transportului de parfumuri se ridica doar la 2318 euro, pretul de achizitionare al unui parfum fiind de aproximativ 1,36 euro.

Microbuz cu produse falsificate oprit la Vama Borș

Un microbuz cu marfa de contrabandă, în valoare de peste un miliard de lei, a fost depistat de polițiștii de frontieră de la vama Borș, iar ocupanții autovehiculului au încercat, fără succes, să se sustragă controlului, fugind cu mașina spre Oradea. Un microbuz condus de C. L. din Târgu-Mureș, care venea din Ungaria, urma să intre în România prin vama Borș. Potrivit anchetatorilor, C.L. era însoțit de alți cinci cetățeni din județul Mureș și avea mașina plină cu diferite mărfuri, printre care parfumuri și cosmetice. După ce vameșii au controlat pașapoartele, un comisionar de la Romtrans, pe care este posibil ca cei cinci să și-1 fi făcut complice, trebuia să preia mașina și să vămuiască mărfurile. Acest lucru nu s-a mai întâmplat însă, iar microbuzul a demarat în trombă de lângă vameși în direcția Oradea. Lucrătorii vamali au anunțat imediat Poliția de Frontieră, iar un echipaj condus chiar de șeful PTF Borș a pornit în urmărirea microbuzului. Mureșenii au fost opriți după mai puțin de un kilometru și au fost aduși înapoi în vamă, unde mașina a fost supusă unui control amănunțit. în urma acestei operațiuni, vameșii au descoperit cafea, dulciuri, parfumuri și produse cosmetice, toate cumpărate din Germania, a căror valoare depășea un miliard de lei. Întreaga marfa a fost reținută în vederea confiscării, iar șoferul a primit amenda maximă prevăzută de lege pentru sustragerea de la controlul vamal, respectiv 7.500 de lei.

Considerații generale

Atât legislația internațională în vigoare, cât și cea română nu conțin o definiție exactă a fenomenului contrafacerii. Definirea conceptuală a unui fenomen infracțional de către legislativ poate fi interpretată ca restrictivă, în sensul posibilității săvârșirii acestei infracțiuni numai în forma prevăzută de actul normativ, eliminându-se astfel multitudinea de variante sub care poate fi cunoscută infracțiunea. Din punct de vedere al modalităților de săvârșire, contrafacerea prezintă foarte multe forme.

Contrafacerea este o atingere adusa dreptului titularului prin fabricarea, folosirea sau punerea in circulatie, fara permisiune, a obiectului protejat prin titlul de protectie, sau oricare alta incalcare a drepturilor conferite de titlul de protectie.

Definiția dată contrafacerii de către Organizația Mondială a Comerțului în art. 51 din Acordul TRIPS este următoarea: ,,contrafacerea mărcilor comerciale ale produselor înseamnă orice fel de marfă, inclusiv ambalaj, care poartă, fără a avea autorizație, o marcă de comerț care prezintă identitate cu marca de comerț legal înregistrată pentru produsele respective sau care nu se poate distinge în ceea ce privește aspectele sale esențiale de o astfel de marcă de comerț și care, în consecință, încalcă drepturile proprietarului mărcii comerciale în discuție, sub incidența legilor țării în care se face importul”.

Așadar, noțiunea de contrafacere este strâns legată de noțiunea de marcă.

Specialiștii susțin că o marcă este un simbol complex. Marca (brand-ul) este suma imaterială a atributelor produsului, numele său, ambalajul, prețul, istoria, reputația, felul în care este promovat. O marcă este, de asemenea, definită și prin impresiile consumatorilor care au folosit-o, ca și de propria experiență în raport cu aceasta.

Toți comercianții sunt responsabili de respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Comercianții sunt tratați de lege ca profesioniști și nu pot invoca greșeala sau neștiința. Aceștia pot fi obligați la plata de despăgubiri și pentru contrafacerile neintenționate și accindentale. Doar mărcile înregistratate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci sau mărcile notorii pot fi protejate împotriva contrafacerii. Mărcile trebuie create în mod profesionist pentru a beneficia de o distinctivitate puternică prin conținut. Înregistrarea la OSIM a mărcilor este doar premisa protecției și nu protecția însăși. După înregistrare, titularul unei mărci trebuie să inițieze măsuri active de prevenire și combaterea a contrafacerilor.

Evoluția fenomenului

Annual se produc bunuri contrafacute de sute de miliarde de dolari. Potrivit estimarilor specialistilor, produsele contrafacute reprezinta 5-7% din comertul international (circa 500 mlrd $ SUA anual).

Un raport al Comisiei Europene privind interventiile vamale plaseaza Romania pe locul patru printre tarile de provenienta a marfurilor contrafacute ce sosesc in Europa, cu o pondere de circa 2% in volumul total al marfurilor sechestrate la frontiera.

Astfel, un fenomen de o asemenea amploare nu ar putea exista daca nu ar fi susținut de toți cei implicați sau afectați de el: de la producători și comercianți, la instituțiile statului și nu în ultimul rând la cumpărători.

Exista țări in care o serie de fabrici au ca obiect de activitate doar producerea de bunuri contrafăcute, fiind piețe de desfacere deschise. Pentru a nu atrage suspiciuni asupra calității bunurilor produse, acești fabricanți fixează prețuri asemănătoare sau, uneori, chiar mai mari decât cele ale originalelor.

Traficanții internaționali folosesc de cele mai multe ori zonele libere, aceste zone fiind propice importului sau exportului de astfel de bunuri.

Se considera ca prima contrafacere este cea a romanilor, odata cu aparitia mmonedei. Monedele din cupru argintat reprezentau plata soldatilor romani care luptau in teritoriile dusmane, acest gest fiind motivat prin faptul că romanii nu doreau să piardă aur și argint. Fiind o activitate care proteja economia imperiului, contrafacerea de monede era considerată ,,legală”.

Ultimul deceniu a reprezentat apogeul contrafacerilor, înregistrându-se o creștere a fenomenului de 14 ori. Valoarea mărfurilor a fost evaluată la aproximativ 250 miliarde $, această sumă reprezentând cca. 5-6% din volumul comerțului mondial. Cel mai recent raport în domeniu arată faptul că la nivelul anului 2006, valoarea mărfurilor contrafăcute a fost de 1000 mld $, procentul de 5-6 % devenind 7% din comerțul mondial. Considerăm că această valoarea nu corespunde în totalitate realității, cifra neagră a criminalității în acest domeniu fiind mult mai mare.

Analizând evoluția fenomenului din ultimii ani, se poate constata faptul că începând din anul 2000 contrafacerile au înregistrat creșteri semnificative. Astfel, în anul 2003 s-a constatat o dublare a cantității de bunuri contrafăcute, descoperite de autoritățile cu atribuții în domeniu. Cu toate acestea, cazurile înregistrate au fost într-o ușoară scădere, ceea ce denotă faptul că anumiți “producători” și-au mărit producția de bunuri contrafăcute și și-au lărgit spectrul activității. Aceștia lansează pe piață cantități mai mari pentru că veniturile se realizează mai ușor decât dintr-o altă activitate ilegală, iar pedepsele sunt mai mici, riscurile fiind atent studiate.

La nivelul anului 2006, statisticile au înregistrat cifre record în materie de capturi în domeniu. Astfel, în portul german Hamburg autoritățile vamale au descoperit 117 containere cu mărfuri contrafăcute a căror valoare s-a ridicat la 383 de milioane de euro. Containerele conțineau 945.384 de perechi de pantofi sport marca NIKE, 139.116 de perechi ale altor firme de renume, ceasuri și jucării.

Recordul anterior data din septembrie 2005 și era deținut de portul Rotterdam, unde au fost descoperite 60 de containere cu mărfuri contrafăcute. Bunurile proveneau de la un exportator din China ale cărui date de identificare nu au putut fi stabilite. Destinația finală a mărfurilor era Rusia, containerele fiind trimise to order, destinatarul nefiind cunoscut. Plângerea penală depusă de titularii mărcilor contrafăcute nu a putut fi soluționată datorită faptului că autoritățile olandeze nu au reușit să identifice expeditorul. Mărfurile au fost confiscate și distruse.

În domeniul artelor, cel mai elocvent exemplu pe care istoria ni l-a oferit este Michelangelo, care la vârsta de 21 de ani a sculptat în marmură un mic Cupidon sau Eros având ca sursă de inspirație o sculptură antică. Cardinalul Riario, un mare colecționar de artă al acelor vremuri a achiziționat opera ca fiind autentică. În momentul în care Michelangelo și-a recunoscut opera, contemporaneitatea i-a recunoscut talentul, asemănându-l cu cel al sculptorilor antici. Așadar, Michelangelo a triumfat prin contrafacerea unei opere.

În anul 2001, celebrul specialist american în depistarea falsurilor în artă, Oscar White Muscarella, a afirmat că în marile muzee ale lumii(Luvru, British Museum, Metropolitan din New York etc.) au fost expuse în ultimii ani peste 1000 de lucrări falsificate.

Nu numai vigilența directorilor de muzee sau a criticilor de artă a fost înșelată, ci și a specialiștilor celor mai importante case de licitație (Sotheby’s și Christie’s). Aici s-au vândut peste 200 statuete a căror vechime a fost declarată de 4000-5000 de ani ca autentice, obținându-se prețuri exorbitante, în această afacere fiind implicați experți britanici, germani și francezi.

În domeniul tehnicii categoriile de produse contrafacute sunt: produse electronice, software, monede, cărți de credit, cartele telefonice, decodoare de sateliți, produse farmaceutice, cosmetice și de parfumerie, holograme, cd-uri, casete audio etc. În acest domeniu s-a dezvoltat o adevărată industrie, folosindu-se echipamente de laborator și tehnici de cea mai înaltă de performanță. Cele mai reușite copii sunt cele care contrafac chiar și materialul de ambalare, designul acestuia, mărimea etc., toate până în cele mai mici detalii.

Tehnica utilizată în contrafacerea bunurilor de larg consum nu este sofisticată. Mărfurile contrafăcute sunt dintre cele mai diferite, destinate uzului și consumului general. Sumele angrenate în aceste afaceri sunt fabuloase tocmai pentru că profiturile sunt garantate, vânzările nelăsându-se așteptate.

Metodele folosite sunt:

achiziționarea părților componente din anumite țări, asamblarea, ambalarea și etichetarea în țara de origine a falsului și exportul lor într-o țară terță;

reumplerea, reetichetarea și ambalarea produselor(parfumuri, băuturi alcoolice, cafea) în recipiente care imită foarte bine originalul;

folosirea unor materiale asemănătoare texturii celor originale, în cazul articolelor vestimentare etc.

În ceea ce privește repartizarea pe zone geografice a fenomenului de contrafacere, situația se prezintă astfel:

70% din producția mondială provine din Asia de Sud – Est, din acest procent 60% vizând Uniunea Europeană, iar 40% restul lumii. Într-un clasament al țărilor asiatice, Thailanda, China, Coreea și Taiwan sunt cele care conduc detașat;

30% provin din Bazinul Mediteranean, pe primele locuri situându-se Italia, Spania, Turcia și Maroc, cu destinația Uniunea Europeană, U.S.A., Africa, estul Europei.

Pentru România, în urma efectuării analizei de risc în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală pentru anul 2005, situația se prezintă astfel: 61% din mărfurile contrafăcute provin din China, 25% din Turcia, 4% din Bulgaria și 3% din Emiratele Arabe Unite.

Într-un clasament mondial al statelor producătoare, Italia se află pe locul III în lume, după Coreea de Sud și Taiwan. În Europa, Italia ocupă primul loc, atât ca producător, cât și în calitate de consumator.

Produsele care sunt contrafacute cel mai des sunt:

hainele si incaltamintea, in special cele pentru sport;

gentile, ceasurile, electrocasnicele;

medicamentele, parfumurile, detergentii;

jucariile;

produsele alimentare si bauturile, in special cele scumpe;

piesele auto, de exemplu, placutele de frana;

mobila si obiectele de decor etc.

Fenomenul contrafacerilor a impus specializarea piețelor de producție pentru ca produsele obținute să imite cât mai bine originalul. În același timp, sumele cheltuite pe tehnica de producție vor fi mai mici și se vor concentra pe investiții în tehnica actuală, în modernizarea acesteia. „Repartiția” pe state și zone geografice se prezintă astfel:

Coreea de Sud – componente mecanice, confecții;

Filipine – articole de lux, sportive confecții, produse de parfumerie;

Taiwan – articole de lux, sportive, de parfumerie, confecții, electrocasnice și electronice, pesticide, produse farmaceutice, componente mecanice, cărți;

Hong Kong – articole de lux, produse electronice, confecții;

Singapore – ceasuri, confecții, produse electronice, informatică;

Indonezia – articole de lux, de parfumerie, componente mecanice;

India – șampanie, articole sportive, produse farmaceutice;

Pakistan – articole electronice și produse farmaceutice;

Japonia – produse electronice, articole sportive, confecții;

China – produse electronice, farmaceutice, de parfumerie, jucării, cd-uri;

Canada – produse electronice;

U.S.A. – articole de lux, produse electronice, componente mecanice;

Mexic – orice tip de produse;

Maroc – articole de lux;

Nigeria – produse farmaceutice;

Camerun – produse farmaceutice;

Europa de Est – Articole de lux, sportive, confecții, produse de parfumerie, mărfuri elctronice, pesticide, produse ale industriei farmaceutice, cărți, componente mecanice, șampanie, pielărie;

Bulgaria – whisky;

Polonia – componente mecanice;

Rusia – șampanie;

Turcia – articole de lux, pielărie, confecții, țesături, articole de parfumerie, produse farmaceutice;

Olanda – articole de parfumerie, confecții, ceasuri;

Franța – parfumuri;

Marea Britanie – orice produse;

Grecia – pielărie, produse farmaceutice;

Portugalia – pielărie, whisky, produse electrocasnice;

Spania – țesături, confecții, pielărie, jucării, produse de parfumerie;

Italia – articole de lux, confecții, produse electrocasnice, aparatură audio-video, ceasuri;

Belgia – articole de lux;

Germania – componente mecanice.

Caracteristici

utilizarea celor mai avansate tehnologii în realizarea falsurilor;

mijloacele moderne, de genul Internetului și utilizarea celor mai sofisticate echipamente în domeniul computerelor nu numai că facilitează producerea contrafacerilor dar permit inclusiv trecerea la producția de masă a acestora, alături de deschiderea de noi canale potențiale de distribuție pentru aceste produse piratate, cum ar fi livrarea lor prin Internet dar și direct către supermarket-uri și la distribuitori en-gros;

contrafacerile sunt din ce în ce mai greu de identificat, dificultatea punerii lor în evidență fiind sporită și datorită lipsei unei cazuistici la care să se poată apela, datorată folosirii celor mai sofisticate și de ultimă generație tehnici și metode;

ca urmare a folosirii noilor tehnologii, calitatea produselor piratate este din ce în ce mai ridicată iar produsele contrafăcute devin ce în ce mai greu de identificat în canalele de distribuție obișnuite, de cele mai multe ori falsul neputând fi pus în evidență decât în urma unor expertize,;

majoritatea falsificatorilor nu au caziere iar echipamentele folosite sunt la îndemâna oricui, atât ca modalități de procurare cât și ca preț și, de asemenea, sunt perfect legale (computere, scannere, imprimante).

Riscurile cauzate de contrafacere

Produsele contrafacute si piratate sunt fabricate fara a fi supuse unor controale din partea autoritatilor competente si nu respecta normele minime de calitate. De cele mai multe ori, produsul contrafacut nu corespunde calitatii asteptate pentru costul achitat.

Printre riscurile majore pe care produsele contrafacute le pot avea se numara consecintele asupra sanatatii. Nu putine au fost situatiile in care, pe piata, au fost introduce medicamente contrafacute. Circa 30% din medicamentele contrafacute depistate nu contin nici o substanta activa, iar 20% contin alte proportii ale substantelor active decat cele anuntate. Circa 20% din produse contin ingredienti inadecvati, iar 9% – impuritati si/sau substante nocive. Conform unui studiu realizat in anul 2010 de compania Pfizer, piata de produse farmaceutice contrafacute  s-a marit de patru ori in ultimii 5 ani si este estimata la o valoare de 14.3 milioane de dolari pe an.
Cele mai multe medicamente contrafacute din Europa sunt importate din China, India, Pakistan si alte tari asiatice iar unele tari europene sunt doar puncte de tranzit. Exista fabrici de productie ilegale si in unele tari unde legislatie in domeniu este slaba.

De asemenea, achizitionarea unor piese auto contrafacute care nu satisfac standardele de calitate, poate duce la defectiuni tehnice ale mijlocului de transport si chiar la accidente.

Un alt pericol il constituie si jucariile fabricate din materiale care pot contine un nivel periculos de substante nocive.

Reguli de eficientizare a acțiunilor de combaterea a fenomenului de contrafacere

Uniunea Europeană, în cele mai recente rapoarte ale Comisiei Europene, tratează fenomenele de contrafacere și piraterie ca prioritare în demersul de eradicare a criminalității și, în același timp, ca problemă în asigurarea sănătății și securității consumatorului cetățean european.

Prin legislația existentă și controlul asigurat de autoritățile cu atribuții pe această linie se asigură, pe lângă protecția propriilor cetățeni, și protecția cetățenilor statelor slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare care sunt destinații pentru produsele contrafăcute, în special medicamente și piese auto.

Regulamentul 1383/2003 a reprezentat o inovație în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Actul normativ conține prevederi pentru noi domenii în care nu existau încă reglementări (desene, brevete, indicații geografice). De asemenea, sunt prevăzute proceduri simplificate pentru distrugerea bunurilor contrafăcute și reducerea costurilor aferente litigiilor în domeniu. În ceea ce privește procedura pentru distrugerea bunurilor dovedite a fi contrafăcute, au fost eliminate demersurile birocratice aferente aprobării unei astfel de activități inițiate de către titularul prejudiciat.

Astfel, potrivit Regulamentului 1383/2003 comercializarea mărfurilor contrafăcute, a mărfurilor piratate și, în general, comercializarea tuturor mărfurilor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală aduce un prejudiciu semnificativ producătorilor și comercianților care respectă legea, precum și titularilor de drepturi și înșeală consumatorii, supunându-i uneori unor riscuri în ceea ce privește sănătatea și siguranța lor. Prin urmare, în măsura în care este posibil, introducerea pe piață a unor astfel de mărfuri ar trebui împiedicată și, în acest sens, ar trebui adoptate măsuri care să permită contracararea eficientă a acestei activități ilicite, fără a limita totuși libertatea comerțului legitim. Acest obiectiv se alătură de altfel eforturilor întreprinse în acest sens pe plan internațional.

De asemenea, autoritățile vamale ar trebui să poată interveni în acțiunile de combatere a mărfurilor contrafăcute, a mărfurilor piratate și a mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală care sunt în curs de exportare sau reexportare sau urmează să părăsească teritoriul vamal al Comunității.

Atunci când, în cursul unei intervenții a autorităților vamale, există motive suficiente pentru a bănui că este vorba de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile vamale pot suspenda acordarea liberului de vamă pentru mărfurile în cauză sau pot proceda la reținerea mărfurilor în termen de trei zile

lucrătoare de la data primirii notificării de către titular, precum și de către declarant sau detentor, în măsura în care aceștia sunt cunoscuți, pentru a permite titularului să depună o

cerere de intervenție. Însă, pentru a putea lua astfel de măsuri, este necesar ca statele membre să fie autorizate să rețină mărfurile în cauză, pentru o perioadă determinată, chiar înainte de depunerea sau aprobarea unei cereri a titularului, pentru a-i permite acestuia să depună o cerere de intervenție la autoritățile vamale.

De asemenea, Regulamentul stabilește condițiile în care autoritățile vamale pot interveni, și anume atunci când mărfurile susceptibile a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală sunt declarate pentru punere în liberă circulație, exportare sau reexportare în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, precum și când astfel de mărfuri sunt descoperite cu ocazia unui control asupra mărfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunității sau părăsesc acest teritoriu în conformitate cu articolele 37 și 183 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, sunt plasate sub un regim suspensiv în sensul articolului 84 alineatul (1) litera (a) din regulamentul în cauză, sunt în curs de a fi reexportate cu notificare în conformitate cu articolul 182 alineatul (2) din regulamentul în cauză sau sunt plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber în sensul articolului 166 din regulamentul în cauză.

În conformitate cu normele în vigoare în statul membru în cauză, autoritățile vamale pot cere titularului furnizarea informațiilor de care ar putea avea nevoie pentru a-și confirma suspiciunile, fără a divulga alte informații decât cele privind numărul real sau presupus de obiecte și natura acestora și înainte de a-l informa pe titular asupra existenței unei eventuale încălcări.

Un alt act care reglementează drepturile de proprietate intelectuală este Directiva 48/2004/CE privind întărirea drepturilor de proprietate intelectuală.

Obiectivul acestei Directive este de a modifica sistemele legislative pentru asigurarea unui nivel înalt, egal și omogen de protecție a pieței interne

În sensul Directivei 48/2004/CE, încălcarea drepturilor de proprietate presupune desfășurarea cu intenție a unor activități de producere, distribuire sau comercializare de bunuri susceptibile de contrafacere. În momentul în care fapta este săvârșită cu intenție, daunele acordate titularului unui drept trebuie să fie proporționale cu pierderile suferite, acesta fiind unul dintre criteriile de acordare a acestora.

Directiva precizează noțiunea de „costuri de identificare”. Acestea sunt acele sume cheltuite cu investigarea cazurilor, sume rezultate din folosirea mijloacelor din dotarea autorităților cu atribuții pe această linie de muncă, sume ce se dorește a fi imputate.

Persoanele recunoscute ca îndreptățite să invoce prevederile acestei Directive sunt:

– deținătorii de drepturi de proprietate intelectuală;

– orice alte persoane autorizate să facă uz de aceste drepturi, deținătorii de licențe;

– instituțiile de administrare a drepturilor colective de proprietate intelectuală care sunt recunoscute în mod oficial pentru a reprezenta deținătorii de drepturi;

– instituțiile de apărare profesionale, recunoscute pentru a reprezenta titularii de drepturi.

O măsură deosebit de importantă este prevenirea unor eventuale activități infracționale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Astfel, se promovează monitorizarea produselor originale prin atașarea la acestea a unor unități optice care să reușească să evidențieze falsul. Scopul este ca un consumator să reușească să diferențieze un produs original de cel contrafăcut .

Comisia Europeană a prezentat o propunere de modificare a directivei privind măsurile penale preconizate pentru asigurarea întăririi drepturilor de proprietate intelectuală. Această propunere a fost elaborată ca urmare a avalanșei de produse contrafăcute apărute pe piața Uniunii Europene.

În ceea ce privește sistemul sancționator, în fara detenției în cazul persoanelor fizice, Directiva asigură și o serie de sancțiuni specifice atât personaelor fizice cât și juridice, cum ar fi aplicarea de amenzi și confiscarea bunurilor aparținând contravenientului, cuprinzând bunurile contrafăcute și materialele și instrumentele sau mijloacele media utilizate predominant pentru fabricarea sau distribuirea bunurilor confiscate. Alte tipuri de sancțiuni sunt disponibile pentru cazuri speciale: distrugerea bunurilor contrafăcute și a celor utilizate pentru fabricarea lor, închiderea totală sau parțială, permanentă sau temporară, a stabilimentului sau unității comerciale folosite în activitatea infracțională. Este prevăzută de asemenea interzicerea permanentă sau temporară a desfășurării de activități comerciale, plasarea sub supervizare judecătorească și interzicerea accesului la asistență și subvenții publice. În sfârșit, se asigură publicarea deciziilor judecătorești. Acesta poate constitui un mijloc de descurajare și un canal de informare atât a deținătorilor de drepturi intelectuale, cât și a publicului larg.

Chiar dacă mărfurile contrfăcute nu au produs încă nicio victimă, dar riscul este iminent, există posibilitatea ca aceste sancțiuni să fie aplicate celor care le-au comercializat.

De asemenea, mai sunt prevăzute și următoarele sancțiuni:

(a) închiderea totală sau parțială, permanentă sau temporară, a unității comerciale folosite în activitatea infracțională;

(b) interzicerea permanentă sau temporară a desfășurării de activități comerciale;

(c) distrugerea bunurilor provenite din încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;

(d) plasarea sub supervizare judecătorească;

(e) declararea falimentului pe cale judecătorească;

(f) interzicerea accesului la asistență și subvenții publice;

(g) publicarea deciziilor judecătorești.

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, România este obligată să plătească de la buget daunele cerute de companiile occidentale păgubite de contrafaceri. Măsura face parte dintr-o campanie a Parlamentului European, care a adoptat un proiect de directivă pentru armonizarea legislației în materie de respectare a dreptului de proprietate intelectuala și industrială. România nu este percepută ca fiind o țară producătoare de mărfuri contrafăcute, dar are o reputație deosebită de țară de tranzit pentru aceste produse în drumul lor din Asia spre Occident. După momentul aderării, România plătește foarte scump dacă nu oferă garanții pentru eliminarea contrafacerilor și pirateriei de orice fel.

Uniunea Europeană promovează controlul operațional ca metodă de combatere a activităților infracționale, implicit și a celor care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală. În urma unui studiu asupra transporturilor de bunuri, studiu realizat de către autoritățile vamale de la nivel european, s-a statuat faptul că 90% din transporturile mondiale se realizează containerizat, dar numai 2% din totalul acestora sunt supuse unui control fizic, facilitând activitățile ilicite. Având ca argumente aceste cifre, Comisia Europeană a hotărât înființarea unui sistem, ConTraffic, care să supravegheze traseele urmate de containere, rerutarea acestora constituind una dintre cele mai folosite metode pentru tăinuirea originii produselor importate de statele membre. La înființarea sistemului, un rol deosebit de important l-a avut și Oficiul European Anti-Fraudă.

Sistemul a înregistrat rezultate foarte bune în ceea ce privește declarațiile importatorilor asupra originii mărfurilor, fie pentru eludarea taxelor vamale, fie pentru comercializarea de bunuri contrafăcute pe teritoriul Uniunii.

Sistemul adună simultan date din mai multe surse și permite lucrătorilor vamali accesarea informațiilor din ultimii 3 ani despre rutele containerelor care sosesc în porturile europene. Conține mai mult de 220 de milioane de înregistrări despre aproximativ 4,4 milioane de containere.

Înainte ca acest sistem să fie înființat, organele de control puteau cunoaște numai ultima destinație a containerului. Astfel, acesta era recrutat către o destinație care să nu trezească suspiciuni lucrătorilor vamali. Prin implementarea containerului în sistem, destinația de rerutare apare ca intermediară, fiind descoperit adevăratul loc de expediție al mărfurilor. Numai prin folosirea datelor din sistem, eficiența controalelor sporește cu 40%, realizându-se analize de risc ale informațiilor pe această linie.

ConTraffic permite realizarea unei analize de risc eficiente, pe baza căreia lucrătorii vamali pot depista în timp util containerele care provin din zone de risc pentru titularii drepturilor de proprietate intelectuală.

Relansarea la nivelul Uniunii Europene a cooperării internaționale în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală

Pentru a înregistra progrese în domeniul controalelor împotriva bunurilor importate este necesară descoperirea sursei problemei, respectiv stoparea exportului de bunuiri contrafăcute și, acolo unde este posibil, desființarea acestor societăți. Acest fenomen implică cooperarea internațională.

Autoritățile vamale consideră ce este necesar ca în lupta împotriva contrafacerilor să fie utilizate și alte instrumente în afara controalelor asupra importurilor prevăzute de Acordul TRIPS ca standard minim de protejare a drepturilor de proprietate intelectuale.

În acest sens, autoritățile vamale au formulat două propuneri de eficientizare a activităților pe această linie. Prima propunerea o reprezintă încercarea de a stopa scoaterea bunurilor contrafăcute din statele producătoare pentru a masca originea acestora prin tranzitarea unor țări considerate ca sigure și declararea lor ca țări de expediție. Cea de-a doua propunere este de a dezvolta cooperarea prin acorduri și protocoale unde producția de bunuri contrafăcute înregistrează cifre semnificative. Semnarea Acordului de cooperarea vamală cu China în aprilie 2005 este un exmplu în acest sens.

Intensificarea cooperării dintre organismele implicate în combaterea contrafacerilor, organisme ca Organizația Mondială a Vămii, Organizația Mondială a Comerțului și Interpol, reprezintă unul dintre obiectivele Uniunii Europene. Acestea pot pune la dispoziția celorlalte organisme statistici proprii pentru descoperirea unor noi tendințe și evoluții ale fenomenului.

Acordurile bilaterale reprezintă o altă modalitate de cooperare internațională. Aceste acorduri vizează state și organizații ca India, Japonia, Pakistan, Mercosur sau ASEAN.

Întrucât China ocupă primul loc în clasamentul țărilor producătoare de mărfuri contrafăcute, se impune si o puternica colaborare cu acest stat. Astfel, în 2005 a fost încheiat un acord de cooperare vamală între Uniune și China. Acest acord presupune un schimb de informații atât despre traficul de mărfuri, cât și despre activitate firmelor producătoare de bunuri contrafăcute. China a înființat în august 2006 chiar și o linie telefonică prin care pot fi raportate încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală.

Astfel, la nivelul lunii august 2006 au fost înregistrate 6000 de plângeri și denunțuri. Numărul reprezintă o explozie pentru autoritățile chineze. Ceea ce interesează țările afectate de contrafaceri este modul cum aceste cereri vor fi soluționate și care vor fi măsurile adoptate de autoritățile chineze pentru obținerea unui oarecare control asupra fenomenului.

O altă colaborare ca prezintă un real interes pentru Uniunea Europeană este cea cu SUA datorită unei cantități mari și variate de informații de care dinspun ambele părți și care, coroborate, pot soluționa anumite cazuri. În acest context, la 20 iunie 2006, la Viena, SUA și Uniunea Europeană au semnat Strategia de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală. Strategia va promova o structură a celor două administrații care să identifice și să elaboreze proiecte comune de colaborare, beneficiind de sprijinul sectorului privat. Astfel, producătorii vor furniza resurse necesare pentru expertizele tehnice care să confirme falsificarea unui produs și vor iniția campanii sociale de mobilizare a populație pentru denunțarea oricărei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.

Bune practici la nivel comunitar în domeniul combaterii contrafacerilor

Alianța împotriva Contrafacerilor și Pirateriei este un grup de lucru format la nivelul Regatului Unit al Marii Britanii din reprezentanți ai firmelor și ai organelor cu atribuții în combaterea acestor fenomene. În încercarea alianței de a demonstra pericolul constituit de contrafaceri și piraterie și de a evidenția legătura acestor infracțiuni cu crima organizată, a elaborat un ghid al bunelor practici la nivel comunitar în domeniul combaterii contrafacerilor. Astfel, statele comunitare trebuie să aibă în vedere în lupta împotriva contrafacerilor următoarele obiective:

înființarea unei agenții care să instruiască avocați, ofițeri de poliție, reprezentanți ai companiilor titulare ale drepturilor de proprietate intelectuală. Sesiunile de pregătire au un rol cognitiv deosebit de important, fiind recunoscută necesitatea cunoașterii temeinice a regimului juridic al drepturilor de proprietate intelectuală, al modurilor de operare, de investigare și documentare a activităților ilicite;

organizarea de sesiuni de pregătire pentru lucrătorii vamali în vederea îmbunătățirii măsurilor adoptate la frontieră împotriva importului/exportului de bunuri contrafăcute;

organizarea de acțiuni comune și colaborarea între instituțiile cu atribuții pe linia combaterii contrafacerilor în vederea descoperirii noilor tendințe și evoluții ale fenomenului;

promovarea prin mass-media a capturilor și a dezmembrărilor grupurilor de crimă organizată și evidențierea amplorii fenomenului pentru determinarea consumatorilor de a sprijini autoritățile în eradicarea fenomenului;

instruirea angajaților companiilor titulare de drepturi de proprietate intelectuală de către avocați, ofițeri de poliție sau lucrători vamali în vederea obținerii de informații și probe concludente pentru documentarea activităților infracționale;

susținerea eforturilor producătorilor de către organizațiile anti-contrafaceri, organizații care de cele mai multe ori oferă acestora și reprezentanți în instanță în situația încălcării unui drept de proprietate intelectuală de către un terț;

înființarea de linii telefonice de către titularii de drepturi de proprietate intelectuală și organizațiile anti-contrafaceri pentru a stabili un contact direct și confidențial cu consumatorii;

înființarea de puncte de contact între instituțiile cu atribuții în domeniul protejării drepturilor de proprietate intelectuală și titulari în vederea asigurării unui flux informațional eficient;

realizarea unui ghid anti-contrafaceri și postarea informațiilor într-un sistem electronic pe Internet care să asigure transmiterea de date în timp real pentru luarea unor decizii optime de către autoritățile competente;

formarea unei rețele de informatori care să furnizeze date cu interes în cauzele în lucru și alcătuirea unui sistem de coduri pentru unitățile de poliție și vamă pentru a evidenția un management transparent în domeniu;

planificarea riguroasă a activităților pentru a identifica mijloacele de combatere a fenomenului și procedurile care minimalizează costurile atât pentru poliție și vamă, cât și pentru titulari;

dezvoltarea unui sistem de investigare pro-activă care să includă observarea și urmărirea. respectiv folosirea de ofițeri sub acoperire. Aceste mijloace și metode trebuie să respecte legislațiile în vigoare și codurile deontologice ale poliției și vămii;

înființarea unui grup de lucru care să elaboreze propuneri legislative în vederea combaterii contrafacerilor;

îmbunătățirea metodelor de control folosite la frontieră.

Impactul fenomenului de contrafacere asupra economiei naționale

Fenomenul de contrafacere se prezintă ca un sistem complex de violare a legilor, normelor, regulamentelor și clauzelor cotractuale ce reglementează dreptul de proprietate intelectuală și care exploatează comercial toate categoriile de produse. Comercializarea produselor contrafăcute a condus în realitate la apariția unei piețe paralele, cu consecințe grave asupra economiei unei țări (pagube imense pentru state și desfășurarea unei activități criminale contra societății civile).

Pierderi în domeniul inovației, transfer de tehnologie și reducerea numărului de produse de calitate

Condițiile de dominație și exploatare în care au fost menținute tinerele state suverane, țări în curs de dezvoltare, le-au ținut departe de progresele științei și tehnicii și le-au împiedicat să participe la revoluția științifică și tehnică și să beneficieze de rezultatele ei. Cuceririle științei și tehnologiei moderne trebuie să fie considerate ca un bun comun al întregii umanități, toate popoarele beneficiind de aceste cuceriri.

Atât transferul de tehnologie, cât și asistența tehnică și dezvoltarea cercetării științifice naționale se realizează și se dezvoltă într-un cadru juridic de principii și norme care aparțin, în special, dreptului de proprietate industrială.

Pentru a transfera însă dreptul de proprietate industrială într-un instrument eficace pentru lichidarea subdezvoltării și înlăturarea decalajelor economice existențiale, este necesară o reevaluare a principiilor și instituțiilor sale fundamentale într-un dublu scop: pe de o parte, pentru a pune la dispoziția țărilor în curs de dezvoltare o reglementare internă corespunzătoare nevoilor lor specifice, iar pe de altă parte, pentru a fixa coordonatele eforturilor de reașezare necesară a reglementărilor internaționale care au pus bazele unei cooperări, în prezent centenare, la un moment în care problemele și obiectivele erau foarte diferite de cele pe care le urmăresc azi popoarele și care și-au găsit expresia în Carta drepturilor și îndatoririlor economice ale statelor.

Consumatorii sunt afectați prin achiziționarea și folosirea produselor contrafăcute ce prezintă un risc ridicat pentru sănătatea și siguranța lor. În plus, s-a dovedit faptul că prin astfel de activități ilicite sunt finanțate alte operațiuni ale crimei organizate. Impactul social generat de aceste fenomene a determinat ca eradicarea fenomenului să devină o prioritate a societății, în general, și nu numai a organismelor cu atribuții pe această linie.

Atât comercializarea produselor originale de import, cât și a celor din producția națională suferă pierderi, determinând antreprenorii locali să reducă cifra investițiilor. Țările care au ca obiectiv creșterea valorii exporturilor prin utilizarea capitalului intelectual sunt afectate de contrafaceri. 22% din companiile din Japonia afirmă că produsele contrafăcute reprezintă principala problemă în desfășurarea negocierilor cu firmele din China. De asemenea, SUA și alte țări dezvoltate se confruntă cu această problemă. Astfel, economia engleză a raportat în 2002 pierderi de aproape 10 mld. lire sterline, iar în California cifra s-a ridicat la 34.5 mld $.

Pierderea de locuri de muncă și reducerea cuantumului taxelor și impozitelor

Contrafacerile afectează și mediul concurențial: prețul produselor companiilor care desfășoară activitatea în mod legal nu pot concura cu prețul produselor contrafăcute, în cazul acestora din urmă costurile de cercetare și marketing fiind inexistente.

Impactul fenomenului de contrafacere

a) la nivel global

Conform Camerei Internaționale de Comerț, companiile producătoare de autovehicule pierd anual miliarde de dolari din cauza contrafacerilor. Pierderile anuale se estimează la aproximativ 12 miliarde $. 25% din această cifră se înregistrează numai în America de Nord. Eforturile statelor care se confruntă cu acest fenomen este direct proporțional cu cifra pierderilor înregistrate.

Un studiu efectuat de Camera de Comerț a SUA a estimat că anual FORD înregistrează pierderi de 1 miliard $ din cauza contrafacerilor. La nivel internațional, pierderile industriei de piese auto se ridică la aproximativ 12 miliarde. $, din această sumă 3 miliarde $ fiind numai în SUA. Ca și în cazul General Motors, FORD a desfășurat mai multe investigații care au avut ca țintă China și India, dar și SUA. Aceste investigații au relevat faptul piesele nu sunt comercializate direct în magazine, ci sunt livrate de către atelierele de reparații, consumatorii putând să-și dea seama numai după prețul mai mic al produselor.

În Arabia Saudită, contrafacerea ceasurilor cauzează pierderi economiei naționale de 1,5 miliarde $ anual. Produsele au ca țară de destinație în special Marea Britanie.

Mexicul este unul dintre statele cele mai afectate de acest fenomen. Pierderile se ridică la 12.5 miliarde $, conform unui studiu realizat de Institutul Mexican pentru Protejarea Proprietății Intelectuale. 30% din băuturile alcoolice aflate în comerț sunt contrafăcute. În ceea ce privește articolele vestimentare sportive, procentul este de 60%. Aceste cifre își au justificarea în numărul mare de șomeri din Mexic. 1,9 milioane de locuitori sunt înregistrați ca vânzători stradali, cifra reală considerându-se a fi de 42 de milioane. Activitatea lor comercială este foarte greu de monitorizat și datorită legislației deficitare în acest domeniu, își permit ca fără un risc foarte mare, să câștige sume atractive. Numărul plângerilor depuse la organismele abilitate este foarte scăzut, la nivelul anului 2005 fiind înregistrate 400 de astfel de acte.

Pierderile Braziliei se ridică la 30 miliarde $, în creștere cu aproximativ 50% față de anul precedent. Se contraface o gamă kargă de produse. În domeniul țigaretelor, pierderile sunt de 500 milioane $, 34% din totalul celor aflate în comerț fiind contrafăcute. Industria jucăriilor a pierdut 80 000 de locuri de muncă, iar procentul de astfel de produse contrafăcute este de 12%.

7% este procentul care corespunde medicamentelor contrafăcute din Brazilia. 48% din ochelarii comercializați sunt falsuri.

În ceea ce privește domeniul produselor farmaceutice, Centrul de Medicină din SUA a realizat o prognoză, afirmând faptul că în 2010 cifra realizată din comercializarea medicamentelor contrafăcute va fi de 75 miliarde $, ceea ce ar însemna o creștere de 90% față de anul 2005.

b) la nivel european

Cuantumul încasărilor din taxe și impozite la nivelul Uniunii Europene a scăzut considerabil, un studiu recent arătând că pierderile se ridică la 7.581 mld. de euro în domeniul vestimentar și al articolelor de încălțăminte, 3 miliarde de euro pentru parfumuri și cosmetice, 3.731 miliarde de euro pentru jucării și articole sportive și 1.554 miliarde de euro în domeniul produselor farmaceutice. Aceste pierderi privează guvernele de sumele necesare dezvoltării infrastructurii și altor proiecte și impun o creștere a presiunii asupra contribuabililor. În ceea ce privește originea produselor contrafăcute care pătrund în spațiul Uniunii Europene, Camera Internațională de Comerț a publicat în 2004 un studiu în care indica că peste 50% dintre mărfurile contrafăcute provin din China.

În 2005, Comisia Europeană a publicat un studiu în ceea ce privește originea produselor contrafăcute care pătrund în spațiul Uniunii Europene, observându-se o schimbare în ceea ce privește poziția României, ale cărei eforturi de aderare au determinat și eficientizarea acțiunilor în domeniul proprietății intelectuale.

c) la nivel național

Recrudescența criminalității în România este o realitate și o consecință a problemelor complexe pe care le antrenează tranziția la economia de piață.

În această situație criminalitatea economico-financiară și, îndeosebi, contrafacerea au diminuat într-o măsură importantă realizarea resurselor bugetului de stat si, implicit, reducerea nivelului de trai al marii majorității a populației.

Contrafacerea nu reprezintă simple acte de păgubire a bugetului de stat și lezare a intereselor cetățenilor, ci constituie adevărate segmente și forme de criminalitate organizată, majoritatea fiind săvârșite de grupuri de infractori care au atribuții bine determinate și responsabilități precise, organizați pe criterii entice, de rudenie sau relații afective, specializați pe categorii de produse ori genuri de falsificare și desfacere a acestora.

Dacă în urmă cu câțiva ani, actele de contrafacere se realizau în principal de personae fizice care călătoreau in străinătate și de unde aduceau fraudulos cantități relative mici de mărfuri, odată cu creșterea numărului de societați comerciale cu capital privat, și, îndeosebi, a celor înființate de cetățeni străini, cu capital simbolic, s-au creat premisele constituirii grupurilor infracționale pe structura unor filiere cu segmente în străinătate, la frontieră și în interiorul țării.

La nivelul anului 2006, statul român și firmele de pe piață au înregistrat pierderi de 800 de milioane de euro. Comparativ cu anii anteriori, suma este mai mică, observându-se o scădere și a numărului de dosare penale instrumentate de autoritățile competente. Procentul produselor contrafăcute comercializate este de 30%, față de 2005 când procentul a fost estimat la 32% .

Efectele contrafacerilor

Amploarea fenomenului, sumele de bani angrenate în aceste activități, forța de muncă folosită și delimitarea zonelor de producție a anumitor categorii bunuri au determinat efectuarea a numeroase studii care să evidențieze cauzele, efectele și implicațiile generale ale fenomenului în complexitatea sa. În ce ce privește efectele contrafacerii, acestea au fost delimitate în economice, sociale și politice.

Efectele economice se răsfrâng, în special, asupra statelor în care se comercializează astfel de produse și asupra titularilor drepturilor de proprietate intelectuală. Astfel, producătorii originali înregistrează scăderi, uneori dramatice, ale volumului de vânzări. Există domenii în care produsele contrafăcute de piață depășesc numărul celor originale, titularii de marcă ajungând în imposibilitate de plată, fiind supuși procedurii falimentului.

În momentul în care producătorii originali descoperă falsuri ale produselor care fac obiectul lor de activitate, aceștia măresc sumele alocate cercetării în vederea realizării unor mijloace de protecție care să particularizeze și să individualizeze articolele realizate, asigurând astfel clienților siguranța și satisfacția calității. Acest lucru implică alocarea unor sume suplimentare, acoperirea cheltuielilor realizându-se prin creșterea prețului de vânzare către consumatori. Unul dintre elementele definitorii în achiziționarea unui produs este prețul. Clientul se așteaptă ca între calitatea produsului și preț să fie un raport de proporționalitate. Astfel, în momentul în care apare o creștere de preț aparent nejustificată, consumatorul este tentat să renunțe la acel bun, orientându-se spre alte categorii.

Sunt situații în care firme – producători de marcă ai unor produse – suferă prejudicii economice datorită situării țării căreia aparțin printre cele cu „potențial” în domeniul contrafacerilor. Astfel, în activitatea comercială desfășurată, aceste firme pleacă cu un real deficit de imagine în demersul lor de a încheia contracte care să le asigure o stabilitate financiară. Eventuala parte contractantă prezintă circumspecție în momentul încheierii unui contract, clauzele inserate fiind mult mai dure decât în situația unui firme care ar proveni dintr-un stat sigur. În acest mod, producătorul va cheltui mai mult pentru afirmarea pe piață și pentru a câștiga încrederea partenerilor de afaceri și a clienților.

În momentul în care pe o anumită piață de desfacere apar produse contrafăcute, firmele care dețin drepturi de proprietate intelectuală asupra unor astfel de produse nu mai sunt motivate în realizarea de cercetări pentru promovarea de noi produse, fiind afectați și consumatorii care nu vor mai beneficia de calitatea și tehnologia de noi produse.

Efectele sociale afectează populația, atât din perspectiva consumatorului, cât și din perspectiva angajatului unei firme. Consumatorul este o victimă a contrafacerilor, fiindu-i pusă în pericol sănătatea și integritatea fizică în urma folosirii sau exploatării unor astfel de produse, prin compoziție necorespunzătoare, prin nocivitate, prin omitere de componente etc.

„Imperiul” contrafacerilor obține profituri și prin exploatarea forței de muncă. Astfel, salariile acordate sunt cu mult sub cele din domenii de producție asemănătoare, dar care desfășoară o activitate legală. Condițiile de activitate sunt minime, neîncadrându-se în standardele normale de lucru.

Un alt efect este acela al șomajului, care apare în momentul în care titularul unui drept de proprietate intelectuală nu-și mai permite continuarea activității comerciale în condiții de concurență neloială, fiind nevoit să recurgă la procedura falimentului. Creșterea șomajului, în ultimii 10 ani a afectat aproximativ 300.000 de locuri de muncă, din care, numai în Uniunea Europeană s-au pierdut peste 100.000.

Efectele politice

În ceea ce privește efectele politice, acestea se datorează fraudelor fiscale, a profiturilor ilicite care, de cele mai multe ori, generează și amplifică noi fenomene infracționale, atât din domeniul economic, cât și din alte domenii. Falimentul unor firme afectate de fenomenul contrafacerii semnifică o scădere a contribuțiilor la bugetul de stat, cu puternice implicații asupra nivelului de trai din acel stat. Șomajul determină o majorare a fondurilor alocate asigurărilor sociale și, implicit, diminuarea sumelor acordate altor ramuri.

De asemenea, investitorii străini sunt sceptici în ceea ce privește dezvoltarea unei activități comerciale profitabile în acel stat.

Țările care se confruntă cu fenomenul de contrafacere alocă sume suplimentare pentru contracararea acestuia, fiind create noi instituții care să monitorizeze activitățile economice de producție, import, export etc.

Infracțiuni conexe

Fenomenul contrafacerii de produse și servicii este perceput de populație ca fiind larg răspindit, iar aprecierea este corectă, întrucât contrafacerea, falsul, pirateria sunt fenomene strâns corelate cu contrabanda, cu frauda, cu comerțul ilegal, cu exploatarea minorilor în procesul de producție al produselor contrafăcute, cu finanțarea grupărilor de criminalitate organizată, dimensiunile reale ale fenomenului fiind probabil necunoscute, chiar și celor abilitați să lupte cu el.

Fenomenul dispune de propriile sale mecanisme de extindere, în plină funcțiune în prezent, și de o toleranță ridicată a populației față de unele dintre componentele sale. Această concluzie are un impact ridicat asupra oricăror politici destinate combaterii fenomenului. Un fenomen social se modelează sau se combate cel mai bine prin declanșarea unor fenomene sociale cu efecte contrare. În schimb acțiunea strict administrativă împotriva lui nu poate avea decât efecte limitate.

Contrafacerea este în strânsă legătură cu infracțiunile economico-financiare. Evaziunea fiscală reprezintă o amenințare directă și periculoasă pentru social. Statul are obligația implicită de a identifica și constrânge rău-platnicii să-și achite contribuția, pentru o bună funcționare a structurilor guvernamentale și a serviciilor.

Impozitarea reprezintă contribuția cetățenilor la crearea și sustenabilitatea bugetului de stat, din care administrația alocă fonduri pentru muncile publice și serviciile de diferite tipuri, variind de la infrastructură la sistemul sanitar. Impozitele pot fi percepute direct sau indirect, taxa pe valoarea adăugată și taxa pe accize fiind contribuții indirecte. Modalități ale evaziunii fiscale sunt nedeclararea venitului, a profitului, neplata taxei pe valoarea adăugată etc., acestea reprezentând și formele pe care evaziunea fiscală le îmbracă în activitățile de contrafacere.

Spălarea banilor reprezintă procesarea beneficiilor din infracțiuni, prin conversie sau transfer de bunuri, pentru a masca sau ascunde originea ilicită a acestora, prin tăiniurea sau mascarea adevăratei naturi, proveniențe, locații, circulații, drepturi privind proprietatea de bunuri, achiziționarea, păstrarea sau folosirea bunurilor, știind că acestea proveneau din activități ilicite sau din participarea la astfel de activități.

Conexă infracțiunii de contrafacere este și cea de contrabandă. În principial, în urma desfășurării de activități ilicite specifice trecerii ilicite de bunuri peste frontieră, statul român este prejudiciat cu sume importante ce se formează și se dezvoltă prin neplata impozitelor sau a taxei legate de bunurile introduse fraudulos în circuitul economic, pornind de la taxele vamale și ajungând până la taxa pe valoarea adăugată neplătită de un comerciant care desfășoară activități comerciale directe, cu amănuntul. Se poate observa, cu ușurință, că prejudiciul statului începe a fi generat în urma activităților ce au ca rezultat trecerea ilicită a bunurilor peste frontieră și se dezvoltă, exponențial, mărindu-și dimensiunile prin desfășurarea a diverse activități economice în condiții ilegale, consecință directă și obligatorie – bunurile, odată introduse pe teritoriul vamal al României, generează ilegalitate fiind transportate fără acte sau cu acte false, sunt manevrate, vândute, revândute, ș.a., totul, în aceleași condiții de fraudare a legii.

A. A., este un om de afaceri sirian, care deține afaceri în România. Este cercetat pentru activități ilegale, sub acuzația că a produs țigări pe care mai apoi le-ar fi vîndut cu timbre false. De asemenea a mai fost învinuit de operațiuni vamale ilicite cu utilaje de producție a țigărilor și alcoolului, în afara antrepozitului fiscal, precum și ascunderea sursei impozabile, prejudiciul adus statului Român fiind de aproape 580.000 de euro.

A. A a fost cercetat în multe dosare penale de contrabandă cu țigări începând cu 1995, cu prejudicii de sute de mii de dolari aduse statului român, fiind arestat în repetate rânduri de magistrați. El a adunat zeci de condamnări pentru pentru șantaj, fals intelectual, fals în înscrisuri oficiale și instigare la călcarea de consemn. Chiar și când se afla după gratii, în perioada 1998-1999, A. A. a reușit să corupă polițiști. El a determinat un ofițer să transmită contracost bilețele cu mesaje și instrucțiuni clare către familie și partenerii săi de afaceri.

Anchetatorii au stabilit că, începând din 1990, A. A. a avut un rol important în contrafacerea și contrabanda cu țigări, fiind proprietarul unei fabrici din localitatea X. Potrivit acestora, țigările erau destinate atât pieței din Europa de Vest, cât și din Orientul Mijlociu. Tutunul era livrat de la o firmă din Liban care ar fi controlată de familia lui A. A. Probele administrate au arătat implicarea lui A.A., B. B. și G. G. în contrabanda cu utilaje de producție de țigarete importate din Italia.

În procesul de producție pentru contrafacerea acestor țigări erau folosite matrițe care erau montate pe utilaje și dupa realizarea unor mostre, se puneau elementele de identificare și marcare, apoi se trecea la lansarea în producție a țigaretelor contrafacute. Acestea erau depozitate temporar la sediul fabricii, în locuri special amenajate, iar G. G. se ocupa de depozitarea ulterioară a acestora, după care urma plasarea pe piața neagră. Mai erau și alte persoane implicate, care întocmeau actele vamale și mediau relația cu lucratorii vamali, pentru ca aceste țigări sa fie exportate. O alta parte a țigărilor contrafacute erau comercializate în Complexul Euro-Timișoara de un alt cetățean sirian.

Tot în legătură cu activitatea ilegală a lui A. A., DNA a anchetat și patru funcționari de la Direcția generală a Finanțelor Publice Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și instigare la fals intelectual.

A fost arestat, la 19 mai 2005, împreună cu B. B. și G. G., sub acuzația de "inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, respectiv contrafacerea și contrabanda de mare anvergură cu țigări". A părăsit arestul tot în luna mai 2005.

Instituționalizarea la nivel global și național a luptei împotriva contrafacerilor

Analiza comparativă a modelelor unor „Instituții internaționale”

Ceea ce comunitatea internațională încearcă este medierea relației invenție/inovație și progres tehnologic, artistic sau economic, în sensul respectării atât a drepturilor care decurg din brevetarea unei activități de creație, cât și a posibilității promovării progresului, indiferent de ramura în care se încadrează sau de tipul dreptului de proprietate intelectuală.

Anul 1994 reprezintă un pas important în demararea luptei împotriva fenomenului contrafacerii, în acest an semnându-se o convenție în domeniul comercializării produselor ce fac obiectul drepturilor de proprietate intelectuală – Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights (TRIPS), sub egida Organizației Mondiale a Comerțului. Convenția consfințește protecția mondială a proprietății intelectuale. În același context și în urma unei analize de risc, S.U.A. a semnat cu China convenții directe datorită amplorii fenomenului de contrafacere în acest stat.

Ca soluție la fenomenul mondial, Camera Internațională de Comerț a creat Counterfeiting Intelligence Bureau în anul 1985, care are ca atribuții analiza fenomenului, motivele, amploarea și implicațiile pentru toți producătorii din toate țările lumii.

Camera Internațională de Comerț a considerat necesară și înființarea unei organizații care să elaboreze sistematic un ghid atât al tehnicilor utilizate în lupta anti-contrafaceri, cât și al celor mai moderne mijloace de securizare a produselor. Astfel, a apărut Commercial Crime Services, organizație non-profit care a realizat și o clasificare a mijloacelor de securizare (vizibile/invizibile, digitale, criptografice, steganografice etc.). Commercial Crime Services are 2 sedii, unul la Londra, iar altul la Kuala Lumpur.

Camera Internațională de Comerț, cu sprijinul Universității Cass Business School din Londra, a înființat recent Business Action to Stop Counterfeiting and Piracy (BASCAP), o nouă organizație cu atribuții pe linia combaterii fenomenului de contrafacere și piraterie. Această organizație reunește comunitatea de afaceri în lupta transfrontalieră împotriva contrafacerilor și pirateriei prin identificarea eficientă a încălcărilor aduse drepturilor de proprietate intelectuală.

În ceea ce privește instituțiile regionale și națioanle angrenate în lupta împotriva contrafacerilor, pot fi amintite:

INDICAM – Italia;

PROMARCA – Elveția;

MARKENVERBRAND – Germania;

SAFACT – Africa de Sud;

FICCI – India etc.

Italia, ca țară care ocupă primul loc în Europa în domeniul contrafacerilor, a creat INDICAM – Centru de studiu asupra falsurilor – care centralizează, din punct de vedere sociologic, motivele de achiziționare a falsurilor de către cumpărători, efectele contrafacerilor asupra pieței forței de muncă și asupra titularilor de mărci.

Uniunea Europeană a considerat că lupta împotriva contrafacerilor nu poate avea ca punct de plecare decât o legislație comună în domeniu. În acest sens a fost încheiat Acordul privitor la aspectele dreptului proprietății intelectuale din comerț care a statuat noțiunea de brand și a instituit un sistem de recunoaștere universală a drepturilor înregistrate în diferite state. Creându-se această ipoteză, statele europene au considerat că este binevenit demersul de realizare a propriului sistem de acest fel. Așadar, brand-ul comunitar este recunoscut și protejat în toate țările membre și nu se confundă cu mărcile naționale care continuă să existe. Sistemul funcționează de la l ianuarie 1996 și este administrat în prezent de 700 agenți ai Oficiului de armonizare a pieții interne (OHMI) care își are sediul în Alicante, Spania.

Depunerile pentru înregistrare de mărci pot fi efectuate în 5 limbi (germană, engleză, spaniolă, franceză și italiană). Durata de protecție a mărcii este de 10 ani începând de la data depunerii. OHMI a elaborat încă din momentul înființării, 185.000 de certificate de înregistrare, valabile pe tot teritoriul comunitar, dintre care 60 % au fost solicitate de întreprinderi europene. Originalitatea procedurii constă în economisirea de timp și bani. Costul său se situează într-adevăr la aproximativ 50 % din costul global al înregistrărilor naționale în cele 15 state membre.

Titularii unei mărci anterioare identice, în mod real exploatată, se pot împotrivi unei alte reînnoiri sau pot cere anularea acesteia. Ei trebuie atunci să revendice întâietatea, în fața camerelor de recurs din cadrul OHMI, care sunt organe cu caracter aproape jurisdicțional. Acțiunile de contrafacere nu pot fi deci introduse decât în tribunalele naționale specializate. Aceste tribunale, așa zise « ale mărcilor comunitare » facilitează lupta împotriva contrafacerilor deoarece iau hotărâri executorii pe întregul teritoriu UE. Titularii de drept pot deci introduce o singură acțiune în fata unei singure instanțe chiar dacă au suferit prejudiciul în mai multe tari.

Este adevărat că o acțiune de contrafacere durează în medie doi ani. Acest interval de timp este incompatibil cu caracterul sezonier al anumitor produse care deja nu vor mai fi comercializate de titularii de drept atunci când justiția își va fi dat verdictul. Cât despre costuri, trebuie avută în vedere o sumă medie de 4.000 euro pentru a putea apăra, în primă instanță, un drept de proprietate intelectuală (15.000 euro pentru brevete), și dublul acestei sume pentru cazurile frecvente în care există recurs. Un proces penal costă până la 10.000 euro.

În mai multe state europene, despăgubirile acordate de judecători în materie de contrafaceri sunt mai mult simbolice, neacoperind cheltuielile reprezentate de o acțiune în justiție sau de prejudiciile create imaginii firmei.

Exceptând acest tip de cooperare privată între state, există o cooperare interguvernamentală asigurată de următoarele instituții:

APEC – Asia Pacific Economic Cooperation, înființată în 1989, la Canberra, ca grup de lucru interministerial format din 12 membri pentru ca astăzi să însumeze 21 de membri: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Hong-Kong, Indonezia, Japonia, Korea, Malaezia, Mexic, Noua Zeelandă, papua Noua Guinee, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, Taipei, Thailanda, SUA, Vietnam.

INTERPOL – International Criminal Police Organization, care a înființat un grup de lucru căruia i-a fost repartizată această linie de muncă.

WCO – World Customs Organisation al cărei scop este sporirea eficacității tuturor administrațiilor vamale.

WIPO – World Intellectual Proprety Organization a cărei principală misiune este aceea de a proteja drepturile de proprietate intelectuală în întreaga lume prin colaborarea cu structuri interguvernamentale sau orice alte organizații care au ca scop declarat protejarea drepturile de proprietate intelectuală.

WHO – World Health Organization, care a înființat în anul 2003 Comisia asupra drepturilor de proprietate intelectuală, inovație și sănătate publică.

WTO – World Trade Organization, singura organizație mondială al cărei scop este desfășurarea comerțului mondial în limitele impuse de normele în materie, în vigoare, în vederea asigurării unui mediu concurențial dinamic.

Un alt organism de combatere a contrafacerilor este REACT (European Anti-Counterfeiting Network). S-a înființat în luna aprilie 1991, la inițiativa Camerei de Comerț și Industrie din Amsterdam, ca o instituție nonguvernamentală de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și de promovare a intereselor specifice titularilor de drepturi de proprietate intelectuală.

REACT a cunoscut o extindere regională și națională, fapt care a favorizat dezvoltarea unei rețele internaționale bazată pe colaborare.

REACT înseamnă astăzi aproximativ 200 de mari companii titulare de drepturi de proprietate intelectuală, cu o activitate care acoperă întreaga lume. În afara dezvoltării unităților naționale, își desfășoară activitatea și prin programe de luptă anti-contrafacere inițiate chiar în locurile mari furnizoare de produse contrafăcute precum Turcia, China, Ucraina etc.

Chiar dacă promovează interesele private ale titularilor de drepturi de proprietate intelectuală, încă de la început a fost evident interesul public al activităților și serviciilor promovate de REACT. Astfel, activitatea sa a stârnit un mare interes din partea autorităților publice și organizațiilor internaționale.

Programele REACT au vizat colaborarea cu Comisia Europeană, cu Organizația Mondială a Vămilor și OMPI. Acolo unde prezența asociației a avut o importanță deosebită, s-au înființat unități distincte sub forma unor asociații naționale membre ale rețelei REACT pentru a focaliza cu exactitate problemele și pentru a personaliza soluțiile în funcție de „specificul” zonei.

Pe fondul unui raport al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD), care a evidențiat faptul că în afara daunelor aduse mediului internațional concurențial, contrafacerilor conduc într-un clasament al fenomenelor care reduc încasările guvernelor din taxe și impozite, Interpol a înființat un serviciu de luptă împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală. În 2000, Secretariatul General al instituției, întrunit la Lyon, a dezvoltat un plan de acțiune pentru a combate criminalitatea în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. Acest plan a fost dezvoltat în cooperare cu reprezentanții titularilor marilor branduri. Astefel, în noiembrie 2001 s-a înființat la nivelul Interpol Grupul de lucru pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, participând reprezentanți ai unităților de poliție, ai autorităților vamale și ai titularilor marilor branduri. Grupul are următoarea structură:

Subcomitetul pentru informarea publicului asigură menținerea colaborării cu guvernele statelor, instituțiile de combatere a fenomenului și titularii drepturilor de proprietate intelectuală;

Subcomitetul Training și bune practici oferă materiale necesare pentru antrenarea și formarea de ofițeri specialiști ai unităților de poliție ale statelor membre Interpol;

Subcomitetul pentru schimbul de informații are ca atribuție colectarea și stocarea datelor care prezintă interes pentru această linie de muncă, în timp real, într-un sistem eficient;

Subcomitetul pentru resurse asigură funcționarea grupului ca un parteneriat public-privat. Examinează resursele disponibile și atrage investiții ale titularilor de drepturi;

Subcomitetul operațional coordonează desfășurarea operațiunilor transnaționale ca modalități cu cea mai mare eficacitate de combatere a fenomenului și susține operațiunile naționale ale statelor membre.

Instituții la nivel național

Adaptându-se tendințelor acestui fenomen infracțional transfrontalier, Politia de Frontiera Română a elaborat o concepție unitară de prevenire și combatere a faptelor care aduc atingere intereselor legale ale deținătorilor de drepturi de autor și conexe sau de proprietate industrială, constând în special în:

– crearea în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a unei structuri cu atribuții de coordonare a activităților specifice pe aceste linii de muncă și care să coroboreze datele obținute la nivel național de structurile teritoriale, în vederea plasării centrului de greutate al investigațiilor pe rețele transnaționale de trafic cu produse piratate și contrafăcute;

– participarea la seminarii și pregătirea polițiștilor de frontieră în aceste noi domenii infracționale care cuprind contrafacerea băuturilor alcoolice, cosmeticelor, țigaretelor, produselor textile, unităților optice de stocare, cu sprijinul Ambasadei S.U.A. la București, Asociației Internaționale a Producătorilor de Alcool, C.N. „Imprimeria Națională” S.A., Prestige Parfum România, Asociația Anticontrafacere din România – REACT, Asociația Antipiraterie din România – ROACT, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, O.S.I.M., Gallaher Ltd.;

– intensificarea și diversificarea formelor de cooperare interinstituțională cu organismele de stat care au atribuții legale de combatere a fenomenului contrafacerilor în România: Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, precum și cu reprezentanți ai societății civile sau organisme care protejează interesele unor mărci de renume mondial, pe teritoriul țării noastre.

În contextul combaterii fenomenului contrafacerilor și al armonizării legislației interne cu cea europeană, a fost înființat Serviciul pentru coordonare activității Ministerului Public în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală. În cadrul acestui serviciului funcționează două birouri cu atribuții în combaterea infracțiunilor în domeniul proprietății intelectuale, respectiv pentru coordonarea activității în acest domeniu. Procurorii din cadrul Biroului de combaterea contrafacerilor efectuează urmărirea penală pentru următoarele infracțiuni:

– infracțiunile prevăzute de Legea nr. 39/2003 – privind combaterea criminalității organizate în condițiile în care infracțiunea scop este reprezentată de infracțiunea de concurență neloială sau infracțiuni prevăzute de Legea privind drepturile de autor, nr. 8/1996 pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani;

– orice alte cauze repartizate de conducerea secției pentru efectuarea urmăririi penale.

Autoritatea Națională a Vămilor este organizată și funcționează, în conformitate cu prevederile H.G. nr 165/2005, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, având sarcina de a înfăptui politica vamală a Guvernului.

Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea legislației în domeniul vamal, în mod uniform, imparțial, transparent și nediscriminatoriu, tuturor persoanelor fizice și juridice, indiferent de statutul lor juridic și de forma de organizare și funcționare a acestora.

În vederea realizării obiectului său de activitate, Autoritatea Națională a Vămilor exercită o serie de atribuții printre care:

aplică, în domeniul vamal, măsurile specifice rezultate din programele guvernamentale și din legislația în domeniul vamal;

urmărește și supraveghează respectarea legislației vamale pe întregul teritoriu al țării și exercită controlul specific potrivit reglementărilor în vigoare;

ia măsuri de prevenire și combatere, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, a oricăror infracțiuni și contravenții în domeniul vamal;

– verifică modul de declarare de către titularul operațiunii vamale sau de către
comisionarul vamal a drepturilor cuvenite bugetului de stat; încasează și virează aceste drepturi
la bugetul de stat; stabilește eventualele diferențe prin controale ulterioare și asigură încasarea
acestora; aplică formele și instrumentele de plată și de garantare a plății taxelor și drepturilor
vamale, în conformitate cu legislația în vigoare; asigură colectarea creanțelor bugetare;

controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import, export sau aflate în tranzit, precum și bagajele însoțite sau neînsoțite ale călătorilor care trec frontiera de stat a României și verifică legalitatea și regimul vamal al acestora, potrivit reglementărilor vamale în vigoare;

urmărește aplicarea corectă a regulilor de interpretare a Nomenclatorului sistemului armonizat, a regulilor generale de stabilire a originii bunurilor și de evaluare în vamă a mărfurilor, precum și a prevederilor actelor normative referitoare la taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, la accize și la alte drepturi vamale;

coordonează și îndrumă activitatea direcțiilor regionale vamale și a birourilor vamale pe linia prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozibili, obiecte din patrimoniul cultural național;

exercită, în cadrul controlului vamal ulterior, verificarea oricăror documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite;

efectuează investigații, supravegheri și verificări, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației vamale de către persoane fizice și juridice; verifică registre, corespondența și alte forme de evidență și are dreptul de a cere oricărei persoane fizice și juridice să prezinte documentația și informațiile privind operațiunile vamale; sesizează organele de urmărire penală competente atunci când există indiciile săvârșirii unor infracțiuni, etc.

În perioada actuală, Autoritatea Națională a Vămilor are un rol major în atragerea de venituri la bugetul de stat, prin încasarea de taxe vamale și alte drepturi de import, precum și în lupta împotriva contrabandei, evaziunii fiscale și a altor abateri de la legislația vamală.

România este prima țară din sud – estul Europei în care rețeaua REACT a considerat că este necesar să deschidă o unitate proprie. Asociația Română Anti – Contrafacere REACT s-a înființat în luna iunie 2001, la inițiativa REACT Int. Principalul obiectiv al asociației a fost colaborare strânsă cu autoritățile care au atribuții pe linia evaluării și diminuării activităților de contrafacere.

Alături de REACT, ființează Asociația Română pentru Combaterea Contrafacerilor. În anul 2002, s-a desfășurat Conferința Internațională Anti-Contrafacere în Atlanta, S.U.A. La eveniment au participat reprezentanții a 14 state. În timpul lucrărilor conferinței, un reprezentant al organizației americane International Anticounterfeiting Coalition (IACC) a ridicat problema existenței un organism de protecție împotriva contrafacerilor în România. Astfel, în urma acestei conferințe, în luna octombrie 2002 a apărut Asociația Română pentru Combaterea Contrafacerilor.

Principalul obiectiv al asociației îl constituie monitorizarea și semnalarea eventualelor cazuri de contrafacere. Asociația promovează proiecte de acte normative în domeniul contrafacerilor, inițiază campanii de educare a populației, fiind subliniate riscurile la care este supusă o persoană care achiziționează și folosește un produs contrafăcut.

Asociația Română pentru Combaterea Contrafacerilor și Asociația Română Anti-Contrafaceri REACT au convenit să încheie o alianță pentru a-și reuni eforturile ș resursele în activitatea desfășurată. În acest scop s-a încheiat un protocol care să consfințească înființarea Alianței Române pentru Combaterea Contrafacerilor. Astfel a apărut cea mai importantă forță din România care reprezintă societatea civilă în lupta împotriva contrafacerilor.

Protocolul Alianței Române pentru Combaterea Contrafacerilor cuprinde următoarele obiective:

mobilizarea eforturilor sectorului privat și de stat prin crearea unui parteneriat între investitori, producători, consumatori și autorități, într-o campanie susținută împotriva contrafacerilor prin crearea unui climat economic solid și deschis dezvoltării și investițiilor;

acordarea de servicii de consultanță, servicii juridice, relații publice și servicii informatice persoanelor fizice și juridice în scopul identificării contrafacerilor și falsurilor, precum și a preîntâmpinării și stopării acestui fenomen prin elaborarea unui sistem adecvat de securizare;

promovarea în rândurile populației a respectului pentru dreptul de autor și a sancționării încălcări ale acestuia prin comunicarea către autoritățile competente, atât a contrafacerilor identificate, cât și a autorilor;

apărarea dreptului de proprietate intelectuală prin comunicarea către autoritățile competente a contrafacerilor identificate și a autorilor și acționarea acestora în judecată, la cererea titularului de drept intelectual care a făcut obiectul contrafacerii identificate;

promovarea de proiecte de acte normative menite să conducă la îmbunătățirea climatului economic din România, creând un sentiment de siguranță pentru investițiile străine.

Alături de REACT România și A.R.C.C., o altă instituție angrenată în lupta împotriva contrafacerilor este și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. În anul 1999, A.N.P.C. a aderat la sistemul TRAPEX , sistem aplicabil în țările Europei Centrale și de Est. Acest sistem este o variantă a sistemului RAPEX aplicabil în Uniunea Europeană din anul 1994. În momentul descoperii unui produs contrafăcut, algoritmul este următorul: statul care reclamă produsul contrafăcut transmite secretariatului din Ungaria rezultatul cercetărilor efectuate asupra produsului respectiv. După notificare, secretariatul transmite punctelor naționale de contact informațiile privind produsul cu pericol grav și imediat, pentru luarea măsurilor care se impun, având în vedere și legislația internă în vigoare a fiecărui stat.

În vederea eficientizării operațiunilor de combatere a contrafacerilor, diferite instituții ale statului au încheiat numeroase protocoale de colaborare:

în 2001, între Oficiul de Stat pentru Invenții Mărci, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Direcția Generală a Vămilor;

în 1999, între Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Inspectoratul General al Poliției Române, protocol reactualizat în anul 2001, precum și cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în 2003;

în 2000, între Oficiul de Stat pentru Invenții Mărci și Camera de Comerț și Industrie a României, modificat în anul 2003;

în 2003, între Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Camera de Comerț și Industrie a României.

Pentru stoparea fenomenului de contrafacere, autoritățile române doresc introducerea unui sistem care să deosebească magazinele ce vând produse de firmă de cele care vând contrafaceri. Produsele de firmă vor primi marca „PRO Q”, marile branduri europene așteptând punerea în practică a acestei inițiative, considerând-o o soluție eficientă în lupta împotriva contrafacerilor . Soluția tehnică de tip holograma PRO Q are un design de înaltă securitate și este înregistrat la „Hologram Manufactures Association”. Eticheta de securitate este un real succes validat de calitate deosebită și proprietățile materialelor ce conferă posibilitatea aplicării pe o gamă largă de produse, excluzând ipoteza desprinderii ulterioare.

Această măsură vine după ce s-a constat că produsele contrafăcute introduse pe piață se apropie din ce în ce mai mult de produsele originale , fiind comercializate în magazine de lux. Pe lângă protecția marilor branduri europene, această inițiativă va crea și noi locuri de muncă, dorindu-se introducerea în nomenclatorul de meserii a evaluatorilor de contrafaceri.

Strategia națională în domeniul proprietății intelectuale pentru perioada 2003 – 2007, astfel cum aceasta a fost aprobată prin Hotarârea de Guvern nr. 1424/2003, cu modificările și completările ulterioare a prevăzut înființarea unui parteneriatul public – privat în domeniul proprietatii intelectuale care s-a dovedit a fi în România un proiect viabil, așteptat și apreciat de observatorii externi. În acest context, parteneriatul a condus la oficializarea, la data de 26 iunie 2006, a unei structuri formale: Grupul de Lucru pe Probleme de Proprietate Intelectuală.

Grupul de Lucru pe Probleme de Proprietate Intelectuală este expresia unui efort conjugat la care instituțiile statului și importante structuri private au înțeles că trebuie să se angajeze pentru combaterea unui pericol de amploarea unui fenomen: acela al pirateriei, al contrafacerilor și al descurajării și vătămarii creativității prin încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală.

CAPITOLUL IV

Traficul internațional ilegal cu obiecte din Patrimoniul Cultural Național

“TABLOURI PALLADY SI AMAN”

La data de 05.12.2010, în baza unei informatii culese in procesul muncii la P.T.F. Giurgiu Rutier, s-a organizat o actiune tip "C" intre orele 07:00- 12:00, pe sensul de iesire persoane.

Astfel, in jurul orei 08:30, cu un autoturism Dacia inmatriculat in Bucuresti, s-au prezentat pentru a iesi din tara cetatenii romani S.J.V. si S.V., sot si sotie.

La controlul de frontiera echipa de control a constatat ca susnumitii poseda un numar de 5 tablouri si 3 sculpturi purtand semnaturi de autori consacrati, dupa cum urmează:

– THEODOR PALLADY (1972);

– NICOLAE VERMONT (1866-1932)

– RUDOLF SCHWEITZER CUMPANA (1886-1975);

– THEODOR AMAN (1831-1891);

– OSCAR HAN (SCULPTOR).

Bunurile mentionate sunt susceptibile a face parte din P.C.N.

Cetatenii prezinta o factura care atesta provenienta si valoarea lor (eliberata de S.C.ALIS SRL, Bucuresti, Bvd.N.Balcescu nr.2, sect.1), dar nu poseda Certificat de Export Temporar de la Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu.

A fost intocmita lucrare penala cetateanului S.J.V., sub aspectul savarsirii infractiunii de "Operatiuni de export ilegal de bunuri cultural mobile, fapta prev.si ped.de art.69, alin.1 din Lg. 182/2000, modificata si completata.

Obiectele mai susmentionate au fost ridicate in vederea continuarii cercetarii, expertizarii si stabilirii valorii acestora de catre personalul autorizat in acest sens.

Considerații generale

Potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, patrimoniul cultural national cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezinta o marturie si o expresie a valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor aflate in continua evolutie; cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea, de-a lungul timpului, intre factorii umani si cei naturali. 

Patrimoniul cultural, produs al omului, a fost mereu obiectul acțiunilor umane, pozitive și negative. Factorul uman, ca factor distructiv, a reprezentat un pericol pentru patrimoniul cultural.

Patrimoniul cultural national reprezinta totalitatea valorilor culturale, constand in vestigii ale istoriei si civilizatiilor faurite de-a lungul mileniilor pe teritoriul Romaniei, in creatii literar – artistice, stiintifice si tehnice cu valoare consacrata de-a lungul timpului si in valorile apartinand tezaurului cultural universal existent pe teritoriul Romaniei.

Ideea de ocrotire a fost concretizată la început în opinii personale, apoi de grup și ulterior în forme organizate, mai ales de ordin juridic, rezultând un proces lent de conștientizare. Pe măsura progresului social, această idee se conturează în istoria culturii, apărând în înscrisurile unor învățați, în acte normative și în jurisdicție, toate acestea ducând la apariția primelor măsuri de protejare a patrimoniului cultural. Spre exemplu, în 1162 un edict papal declara Columna lui Traian monument al eternității, care „nu trebuie să fie distrus sau mutilat niciodată, ci trebuie să rămână așa cum este spre cinstea poporului roman până la sfârșitul lumii”.

Primele preocupări în acest sens în Europa de Est le întâlnim la Petru cel Mare, care ordonă strângerea obiectelor antice de pe întreg teritoriul Rusiei, ca urmare a descoperirilor întâmplătoare.

Din secolul al XVII-lea monumentele se bucură de o atenție deosebită, iar în Moldova, Ștefan cel Mare ridică peste 40 de monumente istorice. Un strălucit exemplu de exprimare a respectului și grijii față de memoria istoriei naționale ni-l furnizează epoca lui Matei Basarab. Programul său edilitar și de înzestrare cu bunuri artistice dovedește faptul că acesta era un mare om de cultură și un susținător al acesteia. Referitor la acest aspect, un călător al acelor timpuri (B. Boksic) afirma că Matei Basarab „a ridicat multe mănăstiri și a renovat biserici pe întinsul Țării Românești”.

Mai târziu, în toate Țările Românești apar reglementări pe linie de stat special instituite pentru apărarea și conservarea patrimoniului cultural. În 1860 Alexandru Golescu instituie prima Comisie pentru cercetări istorico-arheologice care cerceta și înregistra bunurile cultural artistice. În secolul XX, patrimoniul cultural primește două lovituri puternice prilejuite de cele două războaie mondiale, care au cauzat pierderi nemaiîntâlnite, în Italia fiind distruse peste 38711 manuscrise, 13321 ediții bibliofile rare; în Germania au fost distruse aproximativ 24 milioane cărți; în Polonia 20 milioane, iar în fosta URSS au fost distruse 78000 muzee. Războaiele au cauzat grave pierderi, în special monumentelor istorice, în urma lor din cele 40000 de mănăstiri, câte au fost ridicate în Europa Occidentală între secolele X-XVIII, doar aproximativ 5000 mai pot fi admirate și astăzi.

Traficul ilegal de bunuri culturale a devenit o afacere profitabilă, spre paguba proprietarului de drept, persoană fizică sau juridică. Pentru stoparea acestui fenomen au fost luate o serie de măsuri care se reflectă în legislația internațională și națională. O importantă reglementare legislativă internațională privind protejarea bunurilor culturale mobile a apărut în urma ratificării documentului intitulat Convenția privind protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat (UNESCO, Haga, 14 mai 1954; ratificată la 21 martie 1958).

Ulterior, necesitatea crescândă de a găsi soluții pentru stoparea actelor cornisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora a determinat emiterea mai multor acte normative naționale și europene (Institutul de Memorie Culturala).

Potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata 2008  instituie regimul juridic al bunurilor apartinand patrimoniului cultural national mobil, ca parte a patrimoniului cultural national, si reglementeaza activitatile specifice de protejare a acestora. 

Patrimoniul cultural national mobil este alcatuit din bunuri cu valoare istorica, arheologica, documentara, etnografica, artistica, stiintifica si tehnica, literara, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica si epigrafica, reprezentand marturii materiale ale evolutiei mediului natural si ale relatiilor omului cu acesta, ale potentialului creator uman si ale contributiei romanesti, precum si a minoritatilor nationale la civilizatia universala.

Persoanele predispuse a comite ilegalitati in domeniul protejării patrimoniului cultural național

Cunoașterea persoanelor predispuse la săvârșirea infracțiunilor susmenționate reprezintă o prioritate în activitatea de prevenire și este esențială pentru elaborarea ipotezelor, stabilirea cercului de suspecți, respectiv dispunerea măsurilor concrete care să conducă la identificarea operativă a autorilor faptelor penale și recuperarea bunurilor care au făcut obiectul infracțiunilor.

Persoanele predispune a comite aceste tipuri de ilegalitati, sunt:

cele care au în preocupări comercializarea legală (prin societățile comerciale specializate în acest sens) sau ilegală (comercianți ambulanți) a bunurilor culturale mobile;

persoanele despre care există date sau informații că manifestă interes în achiziționarea de bunuri culturale mobile în vederea scoaterii din țară sau în colecționarea acestora în diferite scopuri;

funcționari din cadrul direcțiilor județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național, respectiv a municipiului București, în special cei cu atribuții pe linia eliberării certificatelor de export pentru bunuri culturale mobile;

cele care gestionează bunuri culturale mobile ce fac parte din patrimoniul cultural național sau sunt susceptibile a face parte din această categorie;

muzeografi, conservatori, supraveghetori și alte persoane care au atribuții de pază și control-acces în cadrul muzeelor, caselor memoriale,altor locuri de expunere și depozitare ale bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural național;

reprezentanții societăților de construcții autorizate să restaureze monumente istorice;

arheologi despre care sunt date că nu predau muzeelor obiectele pe care le descoperă în timpul cercetărilor arheologice;

persoane care dețin detectoare de metale sau nemetale ori au în preocupare împrumutul unor astfel de aparate în scopul desfășurării “braconajului arheologic”;

alte persoane care frecventează zonele siturilor arheologice, despre care se obțin date că au descoperit întâmplător bunuri arheologice și nu le-au predat în termenul prevăzut de lege, instituțiilor abilitate;

reprezentanți ai cultelor religioase, gestionari de bunuri culturale mobile sau care intră în contact cu astfel de bunuri;

artiști plastici (pictori, restauratori și conservatori, absolvenți ai instituțiilor de profil, membrii ai Uniunii Artiștilor Plastici etc.) care ar putea fi implicați în falsificarea sau copierea neautorizată a bunurilor aparținând patrimoniului cultural național;

cele care sunt cunoscute sau cu privire la care există date și informații că se ocupă cu tăinuirea sau valorificarea bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni, precum și gazdele de infractori;

persoanele cu antecedente penale, mai ales cale care au fost condamnate pentru furturi, tâlhării și înșelăciuni, infracțiuni ce au avut ca obiect material bunuri culturale mobile sau imobile clasate sau susceptibile a face parte din patrimoniul cultural național;

cele despre care s-au obținut date și informații că săvârșesc sau pregătesc comiterea de infracțiuni care aduc atingere valorilor aparținând patrimoniului cultural național;

persoanele urmărite local sau general pentru sustragerea de la urmărirea penală, arestarea preventivă ori executarea unor pedepse pentru comiterea de asemenea infracțiuni;

cele semnalate de polițiile altor state etc.

Cauzele și condițiile care generează sau favorizează comiterea infracțiunilor care aduc atingere patrimoniului cultural național

În domeniul comercializării bunurilor culturale:

interesul din ce în ce mai mare, manifestat de cumpărători, în special colecționari celebri, oameni de cultură ori membri ai clanurilor mafiote, europeni, asiatici sau de pe alte continente, care nu sunt interesați de modul cum ajung obiectele în colecție;

nerespectarea normelor metodologice privind vânzarea obiectelor de artă, de către casele de licitație;

insuficiența cunoștințelor în domeniul artei din partea unor deținători particulari, ceea ce determină incapacitatea de apreciere reală a valorii bunurilor deținute și facilitează în acest mod posibilitatea de a deveni victime pentru comercianții specializați;

condițiile în care bunurile susceptibile a face parte din patrimoniul cultural național pot fi scoase temporar din țară și expuse în străinătate le pun în pericol de degradare sau distrugere prin neluarea măsurilor absolut necesare a securității și conservării pe timpul transportului. De asemenea, nu este efectuată clasarea în patrimoniul cultural național, înainte de a părăsi România;

deficiențele în activitatea de păstrare și conservare a valorilor culturale, manifestate de regulă în unitățile muzeale, case memoriale, biblioteci, depozite, unități de cult etc.;

în foarte multe cazuri nu sunt respectate nici un fel de reguli, nu există nici o evidență a depunătorilor ori cumpărătorilor, sunt folosiți drept specialiști persoane neautorizate ori neatestate;

comerțul ilicit cu bunuri culturale efectuat prin intermediul unor societăți mixte, de regulă româno-italiene și româno-germane, care au în obiectul de activitate și comerțul ori exportul de obiecte de artă, altele decât cele din patrimoniul cultural național și care în realitate se ocupă de scoaterea din țară de bunuri de certă valoare, multe dintre ele făcând parte din patrimoniul cultural al României;

din cazuistica judiciară reiese că infractorii depozitează pe perioade îndelungate bunurile furate, în alte locuri decât cele de domiciliu sau reședință, pe care apoi le valorifică în alte localități, prin intermediul tăinuitorilor ori comercianților de ocazie, ce motivează că le-au procurat din târguri sau de la persoane necunoscute.

În lăcașurile de cult:

în majoritatea unităților bisericești nu s-a realizat inventarierea și fotografierea obiectelor de cult;

majoritatea mănăstirilor, bisericilor și caselor parohiale, muzeelor și depozitelor aparținând instituțiilor ecleziastice în care intrarea vizitatorilor este liberă și nesupravegheată, nu beneficiază de pază asigurată cu personal specializat, aceasta fiind realizată de către administratori sau personalul mănăstirilor, numai pe timp de zi;

foarte puține din lăcașurile de cult sunt asigurate cu sisteme de alarmă anti-efracție și sisteme de protecție mecano-fizice corespunzătoare, la nivelul ușilor de acces și ferestrelor.

În locuințe și reședințe private:

insuficienta preocupare a proprietarilor sau a chiriașilor pentru asigurarea cu încuietori corespunzătoare, uși și tocuri metalice, grilaje la ferestre, sisteme de pază și alarmare, seifuri etc.;

insuficienta pregătire antiinfracțională a populației;

valorificarea cu ușurință a bunurilor provenite din furturi, fără a exista posibilitatea controlului corespunzător asupra acestor activități (înființarea talciocurilor, înmulțirea consignațiilor particulare, a caselor de amanet etc.);

existența unor colecționari „înrăiți” care achiziționează bunuri culturale mobile cu tot riscul, deși cunosc că acestea provin din infracțiuni;

neasigurarea, prin societățile de profil, a bunurilor de artă deținute.

În domeniul monumentelor istorice și a siturilor arheologice:

lăsarea mai multor monumente istorice și de arhitectură din patrimoniul cultural național în administrarea unor societăți comerciale care, de cele mai multe ori, nu sunt interesate în asigurarea unui minim de protecție pentru aceste valori;

executarea precară a lucrărilor de conservare și restaurare la monumentele istorice și de artă, de către societăți private neavizate de Ministerul Culturii și Cultelor, cărora li se acordă nejustificat avansuri semnificative ori care pretind, prin situații de lucrări, sume mult majorate față de lucrările efectiv realizate;

existența unor traficanți „de profesie” a obiectelor arheologice, fiind tot mai multe solicitări din exterior, de bunuri din această categorie.

Modurile de operare mai frecvente folosite de infractori care săvârșesc infracțiuni în acest domeniu

In cazul infracțiunilor de natură economică (delapidare, gestiune frauduloasă, evaziune fiscală, infracțiuni la legea contabilității):

achiziționarea de bunuri prin diverse modalități, vânzarea acestora prin intermediul societăților care au ca obiect comercializarea de bunuri culturale mobile, antichități etc. și neînregistrarea operațiunilor efectuate în evidențele contabile ale societății comerciale sau folosirea unor evidențe contabile duble, în scopul însușirii contravalorii rezultate din vânzare și eludării plății unor taxe și impozite;

neînregistrarea în evidențele contabile, în totalitate, a mărfurilor produse și comercializate;

comercializarea prin intermediul societăților comerciale a bunurilor procurate ilegal, provenind din săvârșirea de infracțiuni, precum și neînregistrarea operațiunilor comerciale în evidențele contabile;

ținerea unor evidențe nereale cu privire la bunurile primite în regim de consignație, trecându-se în registrul de intrări cantități mai mici de bunuri decât cele primite;

achiziționarea de bunuri culturale mobile de la persoane fizice, urmată de întocmirea unor documente justificative (borderouri de achiziție) în fals, având ca rezultat înregistrarea denaturată în evidențele contabile a cheltuielilor ocazionate cu achiziționarea bunurilor;

întrucât plafonul maxim pentru scoaterea din țară, de către persoanele fizice, de bunuri de orice categorie, este de 1200 de euro, conform legislației vamale existente în acest moment, persoanele fizice, cetățeni români și străini, în baza unei înțelegeri prealabile cu patronii unor magazine tip consignația, introduc bunurile respective în consignația, pe numele altor persoane (deseori pe numele patronilor) și apoi le recumpără, la un preț mult mai mic față de valoarea reală a bunului, obținând o factură fiscală pe care o folosesc ca justificare în fața organelor vamale, profitând și de faptul că direcțiile județene de cultură, culte și patrimoniu cultural național, în certificatul de export definitiv nu menționează valoarea adevărată a bunului respectiv cu ocazia expertizării. În schimbul prestării acestei activități, patronii magazinelor tip consignația încasează un “comision” ce variază în funcție de valoarea bunului, “comision” care nu se regăsește înregistrat în evidențele contabile ale societății;

sustragerea de către preoți sau gestionarii din cadrul instituțiilor de cult, de bunuri din inventarul propriu și apoi comercializarea acestora către diferite persoane fizice sau juridice ori depunerea lor spre a fi valorificate în magazine tip consignația, sumele de bani obținute fiind însușite în interes propriu;

împrumutul de bunuri culturale mobile efectuat între instituții sau persoane de drept privat, fără întocmirea de documente legale, ceea ce conduce la nerestituire sau la restituirea lor în stare de degradare.

In ceea ce privește infracțiunea de „scoaterea ilegală din țară a bunurilor culturale mobile”:

obținerea de certificate de export definitiv ireale pentru bunuri culturale mobile susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural național, cu concursul specialistului de la direcția județeană pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național, respectiv a municipiului București, care de cele mai multe ori întocmește tabelele anexă fără să descrie bunul cultural exportat separat, făcând doar o mențiune succintă, existând posibilitatea ca printre acestea să fie exportate bunuri cu valoare de patrimoniu cultural național;

ascunderea tabloului susceptibil a face parte din patrimoniul cultural național, fără ramă, sub cel pentru care s-a obținut certificat de export definitiv, care are ramă, având în vedere că la controlul vamal tablourile nu sunt scoase din rame pentru verificare, iar ștampila care atestă că tabloul a fost examinat de Direcția de cultură, culte și patrimoniu cultural național, este aplicată pe rame sau pe cartonul ce protejează tabloul pe verso;

scoaterea bunurilor culturale mobile, în special cele cu volum mic, prin punctul de trecere a frontierei, ascunzându-le în celelalte bagaje sau în autoturism; folosirea metodei „capac” pentru ascunderea bunurilor de dimensiuni mai mici în bunuri culturale mai mari (gen mobilier vechi), pentru care au fost obținute certificate de export definitiv conform prevederilor legale în vigoare;

scoaterea bunurilor culturale mobile prin punctul de trecere a frontierei în bagaje diplomatice care, de regulă, nu sunt supuse controlului;

trecerea frontierei de stat prin alte locuri decât cele supuse controlului, profitându-se de neatenția lucrătorilor din punctele de trecere ale frontierei;

invocându-se necunoașterea prevederilor legale în domeniul exportului bunurilor culturale mobile, cetățenii străini se prezintă în fața autorităților vamale din punctele de trecere ale frontierei cu bunuri culturale pentru care nu au obținut anterior certificat de export, încercând scoaterea lor peste graniță;

adăugarea, pe tabelele anexă de la certificatele de export definitiv, a unor bunuri susceptibile a face parte din patrimoniul cultural național, ce au fost respinse de specialiștii direcțiilor pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național.

In cazul infracțiunilor de înșelăciune și fals:

în magazine tip anticariate sau antichități, la galeriile de artă sau casele de licitații, la expozițiile cu vânzare sunt depuse opere de artă false dar care sunt prezentate ca autentice iar consilierii de specialitate de pe lângă aceste societăți sunt în complicitate cu deponenții, cumpărătorii sunt înșelați profitându-se de faptul că cei mai mulți dintre ei nu sunt buni cunoscători ai acestor opere de artă;

cu ocazia restituirii către deponent a bunurilor culturale mobile nevândute, se predau falsuri, iar cele autentice sunt valorificate de patroni. Același aspect poate fi întâlnit și atunci când bunurile sunt depuse în ateliere sau laboratoare de restaurare sau când sunt împrumutate din diverse motive, de regulă persoanele înșelate fiind în vârstă.

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil prevede o serie de fapte care constituie infractiuni:

executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fara acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului.

Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, in scopuri comerciale sau in orice alte scopuri, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. 

Degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare sau distrugerea unui bun cultural mobil clasat ori impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate

Degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare sau distrugerea din culpa a unui bun cultural mobil clasat

Efectuarea fara certificat de export a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie operatiuni de export ilegal

Efectuarea oricaror operatiuni de export definitiv avand ca obiect bunuri culturale mobile clasate, indiferent de titularul dreptului de proprietate,

Introducerea pe teritoriul statului roman, precum si detinerea, comercializarea, organizarea de expozitii sau orice operatie privind circulatia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat strain, conform dispozitiilor legale ale statului respectiv, si care au fost exportate ilegal,

Furnizarea de date confidentiale privind patrimoniul cultural national mobil altor persoane fizice sau juridice decat cele prevazute la art. 15 alin. (4) si (5)

Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridica a patrimoniului cultural in alta, precum si declasarea unui bun cultural mobil, fara respectarea procedurilor prevazute la art. 19 si 20,

Efectuarea de catre persoanele fizice sau juridice neautorizate, conform art. 47, a unor detectii sau sapaturi in siturile arheologice

Executarea de catre persoanele fizice, fara acreditare si certificat de libera practica, prevazute la art. 28 alin. (2) si (3), a unor lucrari de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasate

Functionarea fara autorizatia prevazuta la art. 28 alin. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care executa lucrari de restaurare si conservare a bunurilor culturale mobile clasate

Topirea sau modificarea, sub orice forma, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt detinute cu orice titlu de Banca Nationala a Romaniei, de Monetaria Statului sau de celelalte banci

CAPITOLUL V

Contrabanda cu țigări

Contrabanda si evaziunea fiscala

Actele de contrabandă, fraudele valutar-vamale și urmarea lor, evaziunea fiscală, au constituit în tot acest timp activități extrem de profitabile pentru elementele infractoare, numeroși agenți economici devenind într-o perioadă foarte scurtă multimiliardari de pe urma comerțului cu mărfuri provenite din astfel de infracțiuni.

S-au creat rețele calificate de traficanți în domeniul petrolului, alcoolului, țigărilor, cafelei etc., care au facilitat intrarea sau ieșirea din țară a unor imense cantități de produse și organizarea unor adevărate canale subterane de distribuire a acestora către majoritatea localităților din țară.

Infracțiunile de contrabandă și evaziune fiscală, în contextul creșterii traficului de călători și al multiplicării operațiunilor comerciale, s-au diversificat atât sub aspectul formelor de comitere, cât și al bunurilor care fac obiectul acestora, practic ele extinzându-se asupra tuturor mărfurilor susceptibile de a fi introduse sau scoase din țară fără achitarea taxelor prevăzute de lege.

Una dintre metodele mai des folosite în această perioadă, în comiterea infracțiunii de contrabandă, a constituit-o introducerea în țară de mărfuri și produse prin sistemul „tranzit”, pe numele unor cetățeni moldoveni, și prin facturi externe la prețuri subevaluate și în cantități mai mici decât cele reale. Cele mai vizate zone ale țării au fost Portul Constanța, Dunărea Inferioară, Giurgiu și zonele de vest, ale frontierei cu Iugoslavia și Ungaria, unde s-a derulat peste 80% din traficul de mărfuri la import și export.

În aceste zone, grupurile de contrabandiști autohtoni și străini au stabilit legături infracționale cu filiere internaționale bine organizate, complicități cu lucrătorii vamali și Căpităniile porturilor și dispun de mijloace financiare și materiale deosebite, de relații în rândul autorităților, astfel încât descoperirea și documentarea activității lor infracționale, a fost și este dificilă.

Evaziunea fiscală, fenomen care alimentează din plin economia subterană, s-a manifestat mai ales prin intermediul firmelor „fantomă”, cu ajutorul cărora sunt vehiculate cantități mari de bunuri, fără ca statul să încaseze vreun ban.

În principal, actele de evaziune fiscală se comit prin neevidențierea corectă a operațiunilor economico-comerciale, înregistrări fictive în contabilitate, distrugerea intenționată a documentelor de evidență contabilă primară, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidențe duble, întocmirea și prezentarea de date nereale în bilanțuri și balanțe, ascunderea unor activități comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor și magazinelor, prezentarea de documente false la operațiunile de import-export etc. Practic, este vorba de eludarea, printr-o gamă largă de metode și mijloace, a legislației financiare a țării.

De altfel, fenomenul evazionist a fost favorizat de existența firmelor „fantomă” a căror înființare a fost și este încurajată de însăși comportarea incorectă a unor funcționari publici care au acceptat confirmarea de situații nereale referitoare la înființarea și derularea activității acestora, devenind în acest fel complicii ai infractorilor.

Contrabanda cu țigări – Trecut si Prezent

În România au intrat țigări de contrabandă și pe vremea monarhiei constituționale, și în perioada dictaturii comuniste, și în regimul republican de după 1989. Fenomenul a existat întotdeauna, însă ceea ce diferă sunt metodele de introducere în țară, care s-au perfecționat de-a lunul anilor, și pedepsele aplicate contrabandiștilor.

În perioada domniei lui Carol I, Regia Monopolului Tutunurilor publica în ziare, la mica publicitate, în fiecare lună, numele contrabandiștilor prinși în cursul lunii anterioare, cantitățile de tutun găsite asupra lor, precum și "amendele la cari s'au supus delicuentii".

Zonele în care se făcea cotrabandă cu tutun erau aproape aceleași în care se manifestă fenomenul și în zilele noastre: Brăila, Galați, Rădăuți, Iași, Sculeni, Severin, Giurgiu. Amenzile porneau de la 25 de lei pentru 500 de grame de tutun și puteau ajunge până la 36.000 de lei, pentru un contrabandist prins cu 3.000 kg de tutun.

În perioada dictaturii comuniste, contrabanda cu țigări era pedepsită cu 12 ani de închisoare și, de aceea, fenomenul nu căpăta amploare.

Asa cum se intampla si in trecut, si in present, metodele utilizate de contrabandiști sunt dintre cele mai ingenioase. Pe Tisa, țigările sunt trimise pe malul românesc pe plute făcute din PET-uri, lăsate în voia curenților. În regiunile muntoase din Satu Mare și Maramureș, în special zona localităților Halmeu, Tarna Mare și Negrești-Oaș, dar și în regiunile Valea Vișeului și Valea Vaserului, se apelează la o altă metodă. Ucrainenii și românii din Ucraina cumpără cai și căruțe ieftine, special pentru traficul cu țigări. Atelajul încărcat cu țigări este adus până la fâșia verde, unde calul este trecut peste graniță prin aplicarea unei singure lovituri de bici. Potrivit polițiștilor de frontieră, un alt mijloc de transport utilizat de contrabandiști este trenul de marfă, în vagoane încărcate cu lemne sau cărbuni.

Cosideratii generale

Contrabanda cu țigări nesupuse taxelor vamale a atins un prim punct culminant în anii '90, dar a pierdut imediat din importanță, deoarece organizațiile infracționale implicate în astfel de activități s-au reorientat către mult mai profitabilul trafic de droguri. Deschiderea frontierelor țărilor din Europa de Est și decizia guvernelor europene și a celui american de a crește foarte mult cota de impozitare a țigărilor din motive de sănătate publică, decizie ce a cauzat creșteri uriașe ale prețurilor țigărilor, au fost principalele cauze care au condus la o redobândire a atractivității contrabandei cu țigări. Chiar dacă profiturile obținute din contrabanda cu țigări sunt mai mici decât cele obținute din traficul de droguri, dacă se poate organiza transportul unor cantități mari atunci activitatea devine chiar foarte profitabilă.

Tigarile care fac obiectul fraudelor vamale sunt cumparate direct de la producator sau din Zonele Libere din Cipru, Grecia, Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria, Belgia.

Punctele de intrare in tara sunt: Giurgiu si Albita – pentru transport rutier, Constanta – trafic maritim, Galati si Braila – pentru navele fluviale, Bucuresti (Otopeni si Baneasa) si Timisoara – pentru aeronavele cargo.

Fiind prin definiție o afacere internațională, țările de tranzit sunt alese atat din motive ce țin de localizarea geografică, dar si pentru că au anumite caracteristici care fac mai ușoară camuflarea activităților de contrabandă, în alegerea țărilor de destinație, oportunitățile de desfacere și estimarea profitului joacă un rol important.

Țări țintă tipice în Europa sunt Marea Britanie pentru prețurile foarte mari practicate la țigările "legale" și Italia pentru piețele mari de desfacere oferite și pentru faptul că cea mai mare parte a granițelor sale sunt maritime.

Europa de Sud-Est este de mare importanță pentru contrabandiștii de țigări. Grupurile infracționale transfrontaliere au monopolizat întreaga afacere, cu tot cu instituțiile locale care pot asigura logistica operațiunilor și neimplicarea organismelor de aplicare a legii. Cele mai importante sunt mafia italiană și grupurile alcătuite din etnici albanezi și sârbi. Zona balcanică este folosită ca important loc de depozitare pentru țigările produse în S.U.A. sau Europa de către marile companii producătoare. Apoi acestea sunt introduse ilegal în țările Uniunii Europene pe diferite rute.

Contrabanda a căpătat în ultimii ani un caracter organizat sau chiar de masă, în unele perioade. Ea vizeaza bunuri și obiecte dintre cele mai diferite, de la sare și cuie până la cereale, carburanți, țigări, alcool și autoturisme sau arme, droguri și materiale radioactive.

Traficul ilegal cu țigări, ca fenomen, a luat o amploare deosebita în ultimii ani la frontierele României, traficanții mizând pe "profitul" impresionant pe care il pot obține din comercializarea "la negru" atât pe piețele de desfacere din țara noastră, cat mai ales pe cele din Occident, unde prețul unui pachet de țigări este de 4 ori mai mare decât în România.

Cauze si conditii care favorizeaza comiterea acetui tip de ilegalitate

Slaba colaborare interinstituțională și neasumarea responsabiității (mutarea responsabilității de la o instituție la alta)

Numărul redus de jurnaliști de investigație care scriu pe acest subiect

Dificultățile în aplicarea cadrului legislativ

Posibilitatea de a corupe, relativ usor, personalul instituțional

Dificultatea cu care se iau măsuri la nivel legislativ de către factorii de decizie politică

Dificultatea și lipsa de eficiență cu care se cheltuie banii alocați României

Lipsa unor instrumente eficiente pentru controlul aplicarii politicilor si a strategiilor existente la nivelul Ministerului Afacerilor Interne

Nealocarea unor fonduri pentru desfasurarea activitatilor de prevenire, dar si de combatere propriu-zisa a acestui fenomen

Modalitatile prin care se poate preveni savarsirea acestui tip de ilegalitatea

Orientare mass-media către subiectul traficului ilegal cu produse accizabile

Îmbunătățirile legislative, în vederea creării unui cadru legal adecvat combaterii comerțului ilegal cu țigări (ex. modificari ale actelor normative, adoptarea Codului Vamal și a Codului Fiscal etc.)

Dialogul permanent centrat pe soluții dintre reprezentanții industriei tutunului și reprezentanții instituțiilor publice, în special ministerele

Interesul companiilor mari din industria tutunului pentru combaterea fenomenului – acordurile dintre reprezentanții industriei tutunului și Comisia Europeană

Adoptarea de către Guvern a Strategiei Ministerului Administrației și Internelor de prevenire și combatere a corupției pentru perioada 2011-2013

Proiecte de twinning cu administrația vamală din Letonia

Existenta la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a unei bune practici in materia prevenirii si combaterii acetui tip de ilegaliitate

Existenta unor canale facile de adresabilitate la dispozitia cetatenilor pentru efectuarea de sesizari

Desfasurarea perioadica de analize privind identificarea riscurilor

Studiu de caz

Grup infracțional "specializat" în traficul cu țigări de contrabandă, destructurat de polițiștii de frontieră și procurorii D.I.I.C.O.T.

O importanta grupare infracțională ce avea ca obiect de activitate contrabandă cu țigări, a fost anihilata în urma acțiunilor desfășurate de Poliția de Frontiera Româna și procurorii D.I.I.C.O.T., în colaborare cu Serviciul Român de Informații, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generala de Informații și Protecție Interna și Garda Financiară.

Gruparea era formata din cinci membri – trei cetățeni români (printre care și Șeful Biroului Vamal Albita), un moldovean și unul cu dubla cetățenie româna și moldoveana – și era structurata pe mai multe niveluri, cu roluri bine stabilite pentru fiecare membru. In data de 17.07.2010, în urma unei descinderi efectuate la o societate comerciala de pe raza județului Constanta, a fost depistat un transport în care se găseau ascunse, prin metoda capac, 3.010 baxuri țigări, încărcate cu aproximativ 600.000 pachete de țigări. Acesta este al cincilea transport reținut de polițiștii de frontiera, în cursul lunii aprilie a.c., în cadrul aceleiași acțiuni, fiind depistate patru autocisterne încărcate cu peste 456.000 pachete de țigări proveniența R. Moldova.

In cursul zilei de 18 iulie 2010, procurorii D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași au dispus reținerea a cinci dintre membrii unei grupări de crima organizata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prezentare la autoritatea vamala de documente comerciale și de transport ce se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vama, înșelăciune și nerespectarea dispozițiilor privind operațiuni de import sau export.

Investigațiile

La începutul anului 2010, polițiștii de frontiera din cadrul I.J.P.F. Iași au intrat în posesia unor informații cu privire la constituirea unui grup infracțional organizat, care acționa în scopul introducerii ilegale de țigări din R. Moldova în România și comercializarea acestora pe piața neagra de desfacere.

Aceste activități erau desfășurate prin sustragerea de la plata accizelor, ce s-ar fi datorat bugetului de stat dacă activitățile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislației vamale și comerciale, scopul fiind obținerea ilicita de beneficii bănești.

In urma activităților informativ operative desfășurate în perioada februarie – iulie 2010, sub directa supraveghere a procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Iași, s-a reușit identificarea membrilor grupului și probarea activității infracționale a acestora.

Organizarea rețelei

S-a stabilit că grupul era format cinci membri, respectiv:

V. M., zis "Vova", cetățean din R. Moldova, în vârsta de 32 ani, care coordona operatiunile efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

V. R., persoana cu dubla cetățenie romana și moldoveana, în vârsta de 47 ani și B. I. R. – cetățean roman, din Iași, în vârsta de 31 ani, ambii supravegheau activitățile desfășurate pe teritoriul României;

G. B. – șeful Biroului Vamal Albita;

N. C. – cetățean roman, din Constanta, de 33 ani – răspundea de preluarea țigărilor în România și distribuirea acestora pe piața neagra de desfacere.

Rețeaua avea o structura bine determinata, pe mai multe nivele, ierarhia în cadrul acesteia fiind data de importanta rolului pe care fiecare membru il avea în desfăurarea activității infracționale.

In vârful ierarhiei se aflau cei care se ocupau de trimiterea tigarilor din Republica Moldova în România și de însoțirea transportului pana la predarea acestuia către destinatari.

Nivelul următor al grupului era format din persoanele ce comandau și plăteau respectivele transporturi de țigări. Aceleași persoane se ocupau în România de găsirea locațiilor pentru primirea transporturilor, depozitarea țigărilor și mai apoi de vânzarea acestora pe piața neagra.

Descărcarea țigărilor și apoi transportul pentru vânzare se realiza de alte persoane decât expeditorii și destinatarii, acestea situându-se la ultimul nivel al grupului.

Primele capturi

In cursul lunii aprilie a.c., în urma unor acțiuni specifice, polițiștii de frontieră din cadrul I.J.P.F. Iași au identificat și reținut patru cisterne, intrate în România prin P.T.F. Albița, în care au fost descoperite 456.790 pachete de tigari proveniența R. Moldova ("Ronson", "Viceroy", "MT", "More", "Plugarul", "Saint George").

Țigările erau ascunse în locuri special amenajate, între învelișul exterior și bazinul de combustibil ale mijloacelor de transport.

In urma capturilor realizate, membrii grupării au încercat sa identifice alte modalitati de a introduce țigări pe teritoriul României, respectiv ascunderea în alte mijloace de transport și prin intermediul altor societăți comerciale.

Flagrantul

In luna iulie 2008, polițiștii de frontiera au intrat în posesia informațiilor cu privire la faptul ca gruparea infracționala urmărita a stabilit introducerea ilegala în tara a unei alte cantități de țigări, disimulate intr-un transport de băuturi răcoritoare și cu documente aparținând unei firme fantoma din R. Moldova.

Drept urmare, s-a procedat la monitorizarea transportului, stabilindu-se ca, în data de 16.07.2010, în jurul orelor 23.53, prin P.T.F. Albița, a intrat în România un autotren, încărcat cu suc de fructe.

Transportul a fost supravegheat de polițiștii de frontiera din cadrul I.J.P.F. Iași și I.J.P.F. Constanta, pana pe raza județului Constanta, unde, în apropiere de localitatea Hirșova, la un punct de lucru al unei societății comerciale, acesta a oprit. Aici s-a prezentat și destinatarul "mărfii", respectiv N. C.

In data de 17.07.2010, în jurul orei 11.00, polițiștii de frontiera din cadrul I.J.P.F. Iași, I.J.P.F. Constanta, Garda Financiara Constanta și D.R.A.O.V. Constanta au descins la locația respectiva pentru efectuarea controlului amănunțit al autovehiculului.

Astfel, în interior au fost găsite ascunse, prin metoda capac, în spatele lăzilor cu suc de fructe, un număr de 3.010 baxuri țigări de proveniența din R. Moldova.

Tirul a fost escortat pana la sediul I.J.P.F. Iași (care avea cazul în lucru), aici, stabilindu-se ca, în interior, se aflau aproximativ 600.000 pachete de țigări, mărcile "Bond", "Regal" și "Plugarul".

Răspunderea penală

In cauza, s-a întocmit dosar penal împotriva celor cinci membri ai grupului infracțional sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, prezentare la autoritatea vamala de documente comerciale și de transport ce se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vama, înșelaciune și nerespectarea dispozițiilor privind operațiuni de import sau export.

Cercetările continua sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T.

CAPITOLUL VI

IMPORTUL, PRODUCEREA SI COMERCIALIZAREA ALCOOLULUI ȘI BĂUTURILOR ALCOOLICE

EVOLUȚIA CRIMINALITĂȚII ÎN DOMENIUL IMPORTULUI, PRODUCERII ȘI COMERCIALIZĂRII ALCOOLULUI ȘI BĂUTURILOR ALCOOLICE

Odata cu elaborarea Constituției, economia românească a fost definită ca fiind o economie de piață în care statul are obligația de a aigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și a consumatorilor.

Reorganizarea întreprinderilor de stat în regii autonome și societăți comerciale a dus la apariția unor agenți economici care aveau ca obiect de activitate producerea și comercializarea băuturilor alcoolice.

De asemnea, acum încep să se contureze noțiuni precum eludarea taxelor și impozitelor (evaziunea fiscală), nerespectarea tarifelor la importuri ori introducerea în țară de mărfuri fără plata taxelor vamale (contrabanda), contrafacerea unor mărfuri de import, spălarea banilor, etc.

Pe de altă parte, privatizarea a creat cadrul favorabil pentru capitalul străin, iar investițiile duc în mod hotărâtor la dezvoltarea sectorului privat prin transferul proprietății publice.

Crearea unor structuri economice noi, determinate de cerințele obiective ale circulației mărfurilor, cât și a circuitului monetar specific economiei de piață pe fondul inexistenței unui cadru juridic adecvat care să reglementeze acest nou mecanism de piață, a făcut posibilă creșterea fenomenului infracțional prin apariția unor noi forme de manifestare a criminalității economico – financiare cu consecințe păgubitoare pentru economia națională și care afectează și interesele legitime ale cetățenilor în calitate de consumatori.

Din cercetările efectuate, s-a ajuns la concluzia că cele mai frecvente fapte comise sunt actele de inșelăciune, cu privire la cantitatea și calitatea mărfurilor vândute, nerespectarea prețurilor legale de vânzare a mărfurilor, cele referitoare la actele de evaziune fiscală, bancrută frauduloasă sau la regimul contabilității.

FACTORII CRIMINOGENI CARE FAVORIZEAZĂ CREȘTEREA CRIMINALITĂȚII ÎN ACEST DOMENIU

Infracșiunile din acest domeniu sunt favorizate de lipsa unor structuri instituționale corespunzătoare care sa răspundă la nevoile cetățenilor. De asemenea, sunt necesare și programe de infromare și educare prin care cetățenii să fie avertizați de posibilitatea comiterii acestor tipuri de ilegalități.

Din puct de vedere economic și organizatoric, un factor ce duce la săvârșirea acstor tipuri de ilegalități se referă la efectuarea de plăți și încasări efectiv în numerar, ocolind instituția principală, care este banca, ceea ce duce la alimentarea economiei subterane cu sume mari de bani.

O problemă care continuă să existe este lipsa de specializare și profesionalism al organelor de control aparținând structurilor și instituțiilor cu atribuții de control și supraveghere în acest domeniu, deficiențe în colaborarea acestora.

Activitățile proprii de control întreprinse de poliție asupra agenților economici, rezultatele acestor verificări, au dus la concluzia că factorii care duc la comiterea de nereguli au drept efect păgubirea statului și afectarea intereselor legale ale cetățenilor. De asemenea, un alt factor de comitere il reprezintă și carențele cadrului legislativ care reglementează acest domeniu.

Cele mai importante segmente ale vieții sociale sunt afectate în special de privatizarea, concurența neloială, specula, contrabanda, bancruta frauduloasă, corupția, înșelăciunile, delapidarea și altele. Este astfel necesară prezența și acționarea cu operativitate a Poliției de Investigarea Fraudelor pentru a combate și micșora numărul infracțiunilor care se comit și pentru a-i sancționa prompt pe cei care desfășoare activități ilegale.

De asemenea, se impune ca echipele de control specifice actelor de contrabandă să adopte strategii profesionale pentru prevenirea și descoperirea neregulilor ce se pot produce în acest domeniu.

Un alt factor care favorizează săvârșirea de ilegalități se referă la nivelul scăzut al puterii de cumpărare a populației, ceea ce duce la falsificarea și comercializarea în mod ilegal a alcoolului și băuturilor alcoolice.

FORME ȘI METODE FOLOSITE LA COMITEREA INFRACȚIUNILOR

Activitățile ilegale din domeniul importului producerii și comercializării alcoolului și a băuturilor alcoolice tind să prezinte un grad sporit de periculozitate. Măsurile specifice organizate de către organele de poliție au relevat multiple forme de evaziune fiscală, contrabandă, comerț ilicit și falsificări de băuturi alcoolice.

Metodele de eludare a obligațiilor vamale în acest domeniu sunt multiple și diversificate. Identificam, astfel:

Cantități mari de alcool și băuturi alcoolice sunt introduse în țară cu facturi externe subevaluate ori în care sunt consemnate cantități mai mici sau prețuri inferioare celor reale, precum și folosirea unor licențe falsificate.

Unii agenți economici sau privați introduc în țară băuturi alcoolice prin contrabandă, prezentând organelor vamale documente în numele unor firme fantomă sau pentru mărfuri înscrise la poziții tarifare inferioare.

Agenții economici privați introduc în țară băuturi alcoolice prin prezentarea de documente false prin care se atestă nereal că țara de origine a mărfii este Republica Mldova pentru a beneficia de scutirea plății taxelor vamale în mod ilegal

Reprezentanții unor societăți comerciale sau persoane fizice neautorizate întocmesc documente fictive pentru exportul unor cantități de alcool și având complicitatea lucrătorilor vamali, vor comercializa intreaga cantitate la intern fără înregistrarea și plata obligațiilor fiscale.

Administratorii unor societăți comerciale ce produc și comercializează alcool împuternicesc alți cetățeni, în mod fictiv, pentru a desfășura activități comerciale ăn numele acestor societăți. În acest mod, ei se sustrag de la plata impozitelor și accizelor datorate statului.

Pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, unii asociați unici ai unor societăți comerciale cesioneză în totalitate părți sociale unor persoane fizice bolnave psihic ori incurabil sau unor cetățeni care părăsesc definitiv țara.

O altă metodă de comitere a ilegalităților se referă la neînregistrarea în evidențele contabile a întregii cantități de alcool sau băuturi alcoolice produsă și comercializată, în vederea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate staului.

De asemenea, cetățenii români în complicitate cu cetățeni străini, înființează firme ce au ca obiect de activitate producerea și comercializarea alcoolului, iar după ce apar datorii către stat, acestea sunt cesionate către unii cetățeni arabi care folosesc acte de identitate false, prin care se angajează să preia societatea cu activul și pasivul existent, inclusiv evidențele contabile, ștampile, facturi și avize de expediție aflate ăn stoc pe care apoi le folosesc la derularea unor afaceri ilegale.

O altă metodă de comiterea presupune aprovizionarea cu alcool sau alte mărfuri de la firme fantomă. Ulterior, cu complicitatea unor funcționari fiscali, administratorii unor astfel de societăți solicită și primesc ilegal rambursări de T.V.A.

Sustragerea de la plata datoriilor către bugetul de stat se poate face si cu complicitatea unor reprezentanți ai Ministerului Finanțelor. Astfel, administratorii unor societăți comerciale, nu evidențiază și nu plătesc la bugetul de stat obligațiile fiscale ce decurg din producerea și comercializarea alcoolului și băuturilor alcoolice, iar pentru a nu putea fi trași la răspundere penală, cesionează părțile sociale unor persoane fizice care nu pot fi identificate.

O altă metodă implică și cetățenii arabi, care, fiind asociași unici și administratori de societăți comerciale, au cumpărat în leasing instalații de producere alcool, iar după o utilizare a acestora timp de 6 luni – 1 an, au părăsit țara fără a plăti la buget accize și T.V.A. aferente.

Reprezentanții unor societăți comerciale ce produc băuturi alcoolice se aprovizionează de la producători clandestini, iar pentru justificarea acestuia întocmesc documente fictive.

Unii cetățeni români înființează mai multe societăți comerciale, iar prin mijloace frauduloaseiși creeaază stocuri de materii prime și produse finite, după care una din firme este cesionată, iar plusurile create sunt valorificate prin această firmă, folosind banderole de marcare falsificate.

Administratorii unor societăți comerciale si-au continuat activitatea desi nu au mai fost autorizate să producă alcool. Astfel, pentru a justifica proveniența alcoolului, au înregistrat în contabilitate documente fictive în numele unor societăți.

O altă metodă se referă la producerea și comercializarea de băuturi alcoolice fără a deține licențe de fabricație sau comercializare. În acest fel, persoanele fizice neautorizate sau agenții economici privați reușesc să se sustragă de la plata obligației de plată la bugetul de stat, atentând totodată la sănătatea consumatorilor.

ORGANISMELE DE APLICARE A LEGII ȘI COOPERARE INTERINSTITUȚIONALĂ

Poliția de Investigare a Fraudelor cooperează cu structure și organism din componența diferitelor instituții publice, și anume:

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Ministerul Economiei și Comerțului

Ministerul Finanțelor Publice

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Autoritatea Națională a Vămilor

Oficiul Național de Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor etc.

OBIECTIVELE SPECIFICE CONTROLULUI ECONOMIC

La agenții economici importatori de alcool și băuturi alcoolice spirtoase se vor verifica licențele de import emise de Ministerul Finanțelor Publice și dacă supraveghetorul fiscal urmărește importul și destinația controlului.

Vor fi verificate documentele de proveniență. În caz de suspiciune asupra realității prețurilor, vor fi solicitate din străinătate facturile externe eliberate de furnizori.

De asemenea, pentru verificarea corectitudinii preșului declarat în vamă se vor verifica:

– factura externă;

– contractual de vânzare – cumpărare;

– documentele de transport;

– contractual și polița de asigurare.

Pe baza acestor documente se va verifica dacă calculul obligației fiscal în vamă s-a făcut corect și s-a efectuat plata cu documente justificate.

La producătorii de alcool, Poliția de Investigare a Fraudelor va verifica în primul rând daca agenții economici dețin licența de fabricație, precum și autorizația de comercializare emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

De asemenea, se va verifica existența supraveghetorului fiscal și se va avea în vedere activitatea acestuia și a documentelor și evidențelor conduse de acesta.

Agenții economici sunt obligați să dețină contoarele de înregistrare a producției de alcoolmontate pe cele 3 tipuri de alcool rezultat din instalații.

O altă obligație se referă la existența certificatelor de calibrare emise de autoritatea de metrologie a rezervoarelor și recipienților folosiți în procesul de producție și depozitare, precum și documentele de achiziție a meterii prime și modul de înregistrare în contabilitate. Se va verifica dacă există corelare între cantitatea de materii prime înregistrată și producția de alcool și randamentul instalației de fabricație.

Se va avea în vedere realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat și tehnic înscrise în evidențele operative ale depozitelor de astfel de produse. Se vor verifica registrele de vânzări și cumpărări, iar prin sondaj se vor solicita documentele primare aferente acestora.

PROCEDURA DE LUCRU

Fenomenul producerii de alcool în condiții ilegale și a contrafacerii băuturilor alcoolice este foarte răspândit pe piața românească și este susținut de către producători, comercianți și consumatori.

Lucrătorii structurii de investigare a fraudelor efectuează ectivități de cercetare a infracțiunilor comise cu ocazia producerii și comercializării de alcool și băuturi alcoolice. În acest sens, organelle de poliție se pot sesiza sau pot fi sesizate prin oricare dintre modurile prevăzute de legea procesual – penală.

Principalele activități ce trebuie effectuate de către polițiștii de investigare a fraudelor sunt următoarele:

Înregistrarea plângerii sau sesizării în evidențele formațiunii de poliție.

Verificarea competențelor material și teritoriale.

Înștiințarea Parchetului care supraveghează activitatea de cercetare penală în vederea atribuirii numărului unic de înregistrare și pentru desemnarea unui procurer care să supravegheze activitatea de cercetare penală în cauză.

Întocmirea planului de cercetare în cauză și supunerea spre avizarea procurorului desemnat.

Efectuarea de verificări în bazele de date publice sau specific care pot fi accesate la nivelul structurii de poliție.

Activități specific de supraveghere operativă prin compartimentele specializate ale D.S.O.I sau ale S.R.I., D.G.I.P.I., S.I.E..

Identificarea tuturor societăților comerciale implicate în procesul de producție și comercializarea ilicită a alcoolului și băuturilor alcoolice. Se vor avea în vedere reprezentanții legali ai acestora.

În funcție de situație, se vor solicita copii a dosarelor juridice ale societăților comerciale implicate in cauză de la Oficiul Registrului Comerțului.

Solicitarea documentelor contabile ale societăților comerciale implicate în cauză de la Administrațiile Fiscale teritoriale.

Identificarea arhivelor contabile ale societăților comerciale implicate și ridicarea, în condițiile legii, în baza unor autorizații de percheziție, a înscrisurilor financiare contabile care sunt relevante în cauză.

Ridicarea în condișiile legii a dosarului de autorizare și supraveghere fiscal pentru producerea și comercializarea alcoolului și băuturilor alcoolice de la Direcșia Generală a Finanșelor Publice teritorială sau Autoritatea Națională a Vămilor și studierea înscrisurilor conform celor specificate de prevederile legale în materie.

Solicitarea de date de la Compania Națională Imprimeria Națională cu privire la emiterea de banderole și timbre de marcare pentru băuturile alcoolice către persoanele juridice implicate. Vor fi solicitate si informații cu privire la eliberarea de formulare cu regim special.

Se vor solicita date de la Agenția Națională de Administrare Fiscală cu privire la conturile bancare deținute de persoanele fizice și juridice implicate.

Se vor solicita dosarele de deschidere a conturilor, rulajele acestora și documentele justificative pentru tranzacțiile efectuate de la unitățile bancare unde persoanele fizice și juridice dețin conturi.

Audierea tuturor persoanelor implicate care au cunoțtință despre faptele și împrejurările care au dus la săvârșirea infracțiunilor.

Efectuarea demersurilor necesare in vederea dispunerii de percheziții domiciliare și informatice, ridicării de probe și mijloace de probă, interceptări și ascultări telefonice etc.

Verificarea la Arhiva Electronică a Garanțiilor Reale Mobiliare la Birourile de carte funciară de pe lângă Judecătorii și la unitățile de cadastru în scopul identificării de bunuri pentru care se pot aplica măsuri asiguratorii.

Solicitarea efectuării de verificări de specialitate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor etc.

Efectuarea de verificări la agenții economici.

Întocmirea referatului cu propunere în cauză.

STUDIU DE CAZ

Procurorii si politistii au facut, vineri, 59 de percheziții in Vrancea, Galati si Braila, la persoane suspectate ca prin contrabanda cu alcool au produs un prejudiciu estimat la opt milioane de euro.

Perchezitiile au avut loc la sedile unor firme si la locuintele unor persoane suspectate ca fac parte dintr-o grupare infractionala organizata constituita in iulie 2011, care se ocupa cu activitati ilicite in domeniul productiei, transportului si comercializarii alcoolului cu concentratie de 95 -96 de grade.

Prejudiciul este estimat la peste opt milioane de euro.

Potrivit anchetatorilor, liderul acestei grupari era omul de afaceri M. M.

In urma perchezitiilor, 75 de persoane au fost duse la audieri, la sediul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Galati, cercetarile in aceasta cauza fiind efectuate pentru constituirea unui grup infractional organizat, detinerea in afara unui antrepozit fiscal si comercializarea ilicita de produse accizabile in forma continuata, amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitati de alcool sau distilate necontorizate si evaziune fiscala in forma continuata.

De asemenea, in cursul zilei de vineri, pentru destructurarea acestei grupari suspectate ca a produs un prejudiciu de peste 8.000.000 de euro prin activitati ilicite cu alcool, au fost identificate importante sume de bani, respectiv aproximativ un miliard de lei vechi, 16.100 de litri de alcool, butoaie cu vin, instalatii artizanale de fabricat bauturi alcoolice, dopuri, peturi, evidente contabile duble, documente.

Totodata, au fost ridicate, in vederea confiscarii ori instituirii masurilor asiguratorii de catre procurori, un kilogram de bijuterii din aur, ceasuri de lux, doua camioane si sase autoturisme de lux.

In timpul actiunii a fost depistata o cisterna pentru lapte, la iesirea din sediul unei societati comerciale, care transporta peste 2.000 de litri de alcool fara documente legale. De asemenea, in urma perchezitiilor au fost gasiti 16.000 de litri de alcool.

Anchetatorii au stabilit ca, in perioada iulie 2011 – martie 2013, liderul gruparii, M. M., in calitate de administrator la doua societati comerciale, ar fi participat in mod direct la detinerea a importante cantitati de alcool in afara antrepozitului fiscal, intr-un spatiu special amenajat in incinta uneia dintre firmele pe care le administra si ca i-ar fi ajutat pe alti membri ai grupului la savarsirea aceleiasi fapte.

"Sprijinul catre ceilalti membrii ai gruparii s-a manifestat prin facilitarea transportului de la una din societati catre un spatiu special amenajat al unei alte societati din judetul Vrancea a sute de mii de litri de alcool dublu rafinat, de asemenea ajutand si la comercializarea alcoolului din acest spatiu", potrivit Politiei Romane.

De asemenea, M.M. este suspectat ca, in calitate de administrator unic al uneia dintre societati, a participat la amplasarea inaintea contoarelor a mai multor instalatii neautorizate in cadrul liniei tehnologice de productie de alcool dublu rafinat prin care s-au extras cantitati de alcool necontorizate.

Totodata, M.M. este suspectat ca a omis in totalitate evidentierea in contabilitatea societatii a operatiunilor comerciale aferente cantitatilor de alcool necontorizate produse, respectiv peste 800.000 de litri.

"In fapt, se retine ca, sub coordonarea liderului gruparii, M.M., invinuitii au obtinut beneficii financiare substantiale din producerea unor mari cantitati de alcool si comercializarea acestora cu eludarea dispozitiilor legale privind producerea, detinerea si marcajul produselor accizabile", a precizat DIICOT intr-un comunicat de presa.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat de membrii gruparii prin sustragerea de la plata accizelor, taxelor si impozitelor a fost estimat la peste opt milioane de euro.

Capitolul VII

Traficul de arme

Considerații generale

Principala amenințare pentru securitatea internă a statelor o reprezintă – din punctul de vedere al criminalității – traficul de arme ușoare și de arme portabile. În general, traficanți de arme și intermediarii vor opera pe plan mondial în trei direcții:

pentru aprovizionarea zonelor de conflict;

pentru alimentarea organizațiilor teroriste;

pentru satisfacerea cererilor diferitelor organizații criminale.

Nerespectarea regimului armelor și munițiilor, deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, reprezintă infracțiune.

Prin arme de foc se înțeleg acele arme a căror funcționare determină aruncarea a două sau mai multor proiectile, substanțe aprinse sau luminoase sau împrăștierea de gaze nocive sau de neutralizare.

În funcție de categoriile de traficanți și de utilizatori de arme procurate ilicit putem deosebi:

traficul la scară mică (este specific organizațiilor criminale și cuprinde tranzacțiile efectuate cu un număr mic de arme sau un număr mare de mici tranzacții);

procurarea de arme și explozivi de către organizațiile teroriste (aprovizionarea cu arme se realizează pe cele mai diverse căi – de exemplu: IRA a încercat să-și cumpere arme din fosta Iugoslanvie; ETA a încercat să fure explozivi din Franța; Tigrii Tamili au procurat explozivi din Europa de Est și din Asia);

aprovizionarea zonelor de conflict (de regulă, se realizează pe cale maritimă).

Armamentul ușor traficat ilegal îl întâlnim cel mai des în zonele de producție și pe rutele de trafic cu droguri, dar și în teritoriile palestiniene.

Pentru contracararea acestui fenomen în țara noastră, se impune luarea următoarelor măsuri:

intensificarea activității de culegere de informații despre persoanele cunoscute că au ca preocupare acest tip de trafic, astfel încât, atunci când se vor prezenta la trecerea frontierei, să li se efectueze un control exigent;

executarea controalelor amănunțite la persoanele și autovehiculele care au tranzitat diverse zone de conflict sau provin din țările care tolerează extremismul;

cooperarea cu serviciile specializate din cadrul structurilor M. A. I.;

perfecționarea pregătirii profesionale a personalului și adaptarea măsurilor specifice de control la evoluția factorilor de risc;

acordarea unei atenții străinilor care intră în țară pentru practicarea vânătorii, de cele mai multe ori introducând muniție peste plafoanele legale.

Filiera procedurală efectuată de ofițerul de poliție de frontieră de la primirea informației, la investigație și finalizarea cu consemnarea pedepsei pentru un transport de 14 arme descoperite într-un TIR din Ungaria pentru județul Harghita.

Zone de risc privind traficul de armament, muniții, explozivi:

– Frontiera de sud-vest;

-Frontiera de nord, nord-est și est .

Studiu de caz

La data de 02.12.2010, la PTF Calafat, pe sensul de intrare în România din Bulgaria, în camionul bulgăresc, marca Volvo, cu nr. CM0000AK au fost descoperite 99 țevi mitralieră, cal. 7,62 mm, 1650 cutii pentru benzi cartușe și 1650 benzi pentru cartușe, bunuri care nu au fost declarate conform legislației vamale române, în 5 cutii și 9 paleți din lemn.

La controlul de frontieră, din documentele prezentate a rezultat faptul că sunt transportate doar 5 cutii și 9 paleți din lemn, fără alte mențiuni, conform declarației vamale și invoice-ul care însoțeau marfa.

Bunurile proveneau de la firma ARMAR CORP Corp General Tehnical Co -Opertion cu sediul social în Bulgaria, Sofia, B-dl Simeonovsko Shosse, nr. 58 și aveau ca destinatar firma KOUPION ASEVARIKKO cu sediul social în Finlanda, loc. Koupio, str. Neulaniementie, nr. 6, operațiune realizată prin intermediul firmei POLUSTUSVOIMIEN MATERIAALIAITOKSEN ESIKUNTA cu sediul social în Finlanda, Tampere, str. TALOUSECTOPRI , nr. 69. Marfa era însoțită de carnet TIR, seria GX nr. 53724992, iar firma de transport se numește STAJKOV I SIE VASLAV din localitatea Smolian – Bulgaria.

La data de 24.05.2011, la PTF Calafat, pe sensul de ieșire din România, polițiști de frontieră români au descoperit, nedeclarate, în remorca TIR-ului, marca DAF, cu nr. de înmatriculare C 0000 XB, remorcă C 0000 EH, condus de cetățeanul bulgar A. M. I., născut la data de 07.07.1950, posesor al pașaportului bulgăresc nr.330927723 într-o cutie de carton, printre alte colete cu marfă, următoarele bunuri:

– 3 cutii de plastic care conțin 302 gloanțe de oțel de culoare cenușie, calibru 30-168 GRAIN MATCH GRADE, marca „BERGER BULLETS”; – o cutie de plastic care conține 102 bucăți gloanțe de oțel de culoare cenușie, calibru 30, marca „NORMA”; – o cutie de plastic care conține 100 bucăți gloanțe cu înveliș de cupru, calibru 30, marca „SIERRA”; – o cutie de plastic care conține 99 bucăți gloanțe cu înveliș de cupru, calibru 7,62 mm, marca „LAUPA”; – 2 cutii carton care conțin fiecare 100 bucați tuburi cartuș de culoare arămie, calibru 7,62 mm, marca „LAUPA”; – 10 cutii conținând fiecare câte 100 bucăți capse percutante, marca „MAGNUM PRIMES”;- 10 cutii conținând în total 998 bucăți capse percutante, marca „BENCH REST PRIMERS”;

– 2 seturi cu accesorii pentru întreținerea armelor;

– un dispozitiv folosit pentru asamblarea cartușelor.

CONCLUZII

Potrivit atestărilor documentare, reglementările vamale și-au făcut apariția pe teritoriile locuite de români odată cu impunerea administrației romane și împreună cu ele, dispozițiile de incriminare a faptelor de încălcare a regulilor de trecere a mărfurilor peste frontiere. Cu siguranță că asemenea reglementări au existat și mai înainte.

În perioada evului mediu când taxele vamale constituiau ponderea în cadrul surselor de venituri la visteria țării, uneori singura, erau de așteptat reglementări cât se poate de riguroase, amănunțite și drastice. Datorită vicisitudinilor vremii nu au existat asemenea legi. În schimb încălcarea regulilor impuse prin diferite acte domnești era reprimată cu toată asprimea. Regulile, câte au fost erau, în general de inspirație bizantină și urmăreau asigurarea circulației mărfurilor fără de care nu s-ar fi putut concepe ideea încasării taxelor vamale. De aceea unii voievozi români au acordat privilegii negustorilor din anumite centre cum erau Brașov și Sibiu.

Ingerințele imperiilor otoman, austriac și țarist, mai ales cele de natură economică, au frânat dezvoltarea comerțului autohton și, implicit, apariția unui sistem de drept vamal românesc.

Abia la constituirea statului român modern (24 ianuarie 1959) s-a putut pune problema unor reglementări vamale care să răspundă exigențelor timpului. Chestiunea era atât de importantă încât a constituit o prioritate a momentului. S-a elaborat Proiectul pentru administrarea vămilor Principatelor Unite Moldova și Țara Românească, publicat în Monitorul Oficial nr. 2 din 4 ianuarie 1860. La acea dată, demersul guvernanților țării avea și o mare încărcătură politică deoarece prin acesta noul stat român se manifesta suveran și independent numai că circumstanțele politice n-au permis proiectului să devină lege.

La 1874, în cu totul alte conjuncturi, România a putut dobândi prima lege vamală modernă, simbol al suveranității și independenței sale. Aceasta aducea și primele incriminări legale, introducând oficial în dreptul penal român prima definiție a infracțiunii de contrabandă. De la acest moment și până la 1949, contrabanda a fost concepută, în general, ca fiind un import sau export săvârșit sau încercat prin încălcarea dispozițiilor legii vamale. Pornind de la acest enunț, erau stabilite și individualizate modalitățile legale sau formele infracțiunii de contrabandă.

De altfel, cele trei legi de până la 1949 erau de inspirație europeană, în special franceză și italiană.

L. nr. 9/1949 a constituit, în plan juridic, o trecere a reglementărilor vamale specifice economiei de piață la cele specifice economiei de stat. Definiția contrabandei, a formelor și modalităților sale, nu a suferit modificări substanțiale.

Începând cu L. nr. 6/1961 s-a adoptat o nouă definiție a contrabandei, în acord cu noile realități economice și în acord cu relațiile României în spațiul economic socialist. L nr. 30/1978 a simplificat și sistematizat incriminările în materie de contrabandă, eliminând inadvertențele generate de legea anterioară.

Reglementările de natură penală din legea vamală actuală sunt departe de cele existente in țări precum Franța, Italia, R.U.M.B., așa cum s-a văzut pe parcursul lucrării. Totuși, orice reglementare poate fi modificată, îmbunătățită, perfecționată, Perspectiva aderării României la U.E. impune ca obligativitate armonizarea legislației naționale cu cea europeană. Este un bun prilej și pentru îmbunătățirea legii vamale.