Investiga ț ia ș tiin ț ifică pe care o întreprind vizează o problematica de interes a educa ț iei [605738]

Argumentul

Investiga ț ia ș tiin ț ifică pe care o întreprind vizează o problematica de interes a educa ț iei
contemporane lingvistice numita ​ Noi modalită ț i de învă ț are a limbilor străine ​ . Alegerea nu a fost
întâmplătoare, dorind ca pe parcurs sa pot investiga acest domeniu mai detaliat, atât ca provenien ț ă
cat ș i ca predare a limbil or străine. Aceasta tema de reflec ț ie ș tiin ț ifică este o preocupare recenta pe
agendele contemporane, deoarece însu ș irea a cat mai multor limbi străine reprezinta un factor
primordial în activitatea sociala europeana.
Metodologia la care face apel lucrarea combina anumite informa ț ii din politica ș i educa ț ie, metoda
de cercetare calitativa are la baza investigarea pe baza unui chestionar a unui grup de persoane de
diferite culturi ș i vârste.
Demonstra ț ia ș tiin ț ifică acoperă trei capitole. In capitolul unu preocuparea este de a prezenta scopul
politicilor lingvistice ș i obiectivele Consiliului European, apari ț ia ș i impactul globalizării la nivel
european ș i rezultatul acesteia asupra limbii propuse ca limba de comunicare interna ț ională. Al
doilea capitol consta în prezentarea importantei limbilor străine din Europa ș i România, atât a
limbilor minoritare cat ș i majoritare. Tot în acest capitol, am realizat un studiu de caz referitor la
învă ț area limbilor străine , în care am adresat un set de întrebări unui grup de tineri străini care au
beneficiat de programul Erasmus.
Prin intermediul acestei investigări, sub forma unui interviu-chestionar, am dorit sa aflu ș i sa
analizez în acela ș i timp cum vad tinerii studen ț i învă ț area unei limbi străine, de ce au ales sa înve ț e
limbi străine, la ce le folose ș te ș i cum au reu ș it ei sa înve ț e. Pentru investiga ț ia de fata am ales un
grup de ș aizeci tineri studen ț i ș i masteranzi cu vârsta cuprinsa intre douăzeci ș i douăzeci ș i ș apte de
ani, din Europa ș i Ameri ca de Nord. Am dorit sa elaborez investiga ț ia numai cu studen ț i Erasmus
pentru a eviden ț ia ș i observa mai clar diferen ț ele ș i modalită ț ile de abordare a învă ț ării unei limbi
străine ș i cum o percepe fiecare dintre ei. Chestionarul în sine a avut douăsprezece întrebări, toate
raportându-se la modalitatea de învă ț are ș i utilizare a unei limbi străine.
Bineîn ț eles, înain te de a aplica metoda de cercetare am avut în vedere a prezenta ș i câteva
informa ț ii despre limbil e europene ș i beneficiile acestora. Ca în orice domeniu sau cercetare
ș tiin ț ifică, rezultatul unei investigări fără informa ț ii cu privire la tema respectiva nu se poate realiza,
asa ș i o comunicare de succes fără utilizarea unei limbi este imposibila, la fel ș i o comunicare fără o
limba interna ț ională sau o limba “franca” e mai greu de realizat. Drumul către rezultatul
investigării, de ș i a fost, fără doar ș i poate, parcurs cu pa ș i mici ș i părut departe de a fi finalizat,
acesta a scos la iveala anumite trăsături ș i idei pe care nu le puteam prevede decât prin aceasta
1

modalitate. De exemplu, la o prezentare proprie făcută de curând la Universitatea din Kiel,
Germania, pe tema “Engleza ca ​ lingua franca ​ ”, a reie ș it în urma unei întrebări adresate clasei: “Ce
limba crede ț i ca ar merita statutul de ​ lingua franca ​ ?. Mai mult de 90% din clasa au răspuns ca
spaniola, ar trebui sa preia acest statut, datorita numărului de vorbitori de pe toate continentele. Pe
când, la aceea ș i întrebare , adresata doar studen ț ilor Erasmus, 99% au răspuns ca prefera ca engleza
sa rămână cu aceste statut, motivul fiind faptul ca pare mai u ș or de învă ț at ș i ca sunt obi ș nui ț i cu ea
ș i ca e singura prima limba pe care o înva ț ă cei mici în scoli. Aceasta este doar o parte din
întrebările adresate tinerilor.
Al treilea capitol completează investiga ț ia realizata în capitolul anterior, prin exemplificarea concisa
a beneficiilor bilingvismului ș i multilingvismului, urmând ca la final sa demonstrez ca învă ț area
limbilor străine poate fi o deprindere înnăscută noua, a tuturor ș i ca poate fi realizata prin diferite
metode de aplicare ț inând cont, bineîn ț eles, de scopul învă ț ării dar ș i de vârstă.
În încheiere, limbile străine sunt într-adevăr o poarta către succes dar ș i o modalitate mai facila de a
comunica cu persoane din alte state. De asemenea, rezultatul la ceea ce mi-am propus sa analizez,
arata ca limbile străine sunt “pa ș aportul” fiecăruia atunci când vorbim de rela ț ionare intre doua sau
mai multe persoane de diferite culturi. Într-un procent de 100%, to ț i cei intervieva ț i au răspuns ca,
da, limbile străine sunt ș i vor fi ș i în viitor un element importa nt, atât la nivel academic, cat ș i la
nivel social.

2

Capitolul I: Politici lingvistice

1.1 Scurt istoric al Uniunii Europene:
Uniunea Europeană este o uniune economică ș i politică unică în lume, formată din
douăzeci ș i ș apte de ț ări europene. Când ne raportăm la Europa ca ș i continent, ne gândim în
primul rând la Uniunea Europeană ca fiind un factor primordial, precum ș i un ​ leader menit
să conducă toate ț ările m embre ale acesteia.
Uniunea Europeană a fost creată în perioada celui de-al Doilea Război Mondial,
urmând ca în 1958 să ia na ș tere Comunitatea Economică Europeană care a contribuit la 1
intensificarea cooperării economice între ș ase ț ări: Belgia, Germania, Fran ț a, Italia,
Luxemburg ș i Ț ările de Jos.
Ceea ce a început ca o uniune pur economică, a evoluat treptat, devenind o organiza ț ie care
ac ț ionează în numeroase domenii de politică, de la schimbări climatice, protec ț ia mediului ș i
sănătate, la rela ț ii extern e ș i securitate sau la justi ț ie ș i migra ț ie. În anul 1993, Comunitatea
Economică Europeană î ș i schimba numele în Uniunea Europeană . 2
Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Toate ac ț iunile pe care le
întreprinde se bazează pe tratate, iar to ț i cetă ț enii din cadrul Uniunii Europene sunt
reprezenta ț i direct la nivelul Uniunii în Parlamentul European. ​ Unul dintre obiectivele
principale ale Uniunii Europene este promovarea drepturilor omului, pe plan intern ș i
mondial. Demnitatea umană, libertatea, democra ț ia, egalitatea, statul de drept ș i respectarea
drepturilor omului sunt valorile esen ț iale ale Uniunii Europene.
Din 2009, anul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene reune ș te toate aceste drepturi într-un singur act. Institu ț iile
Uniunii Europene sunt obligate prin lege să le respecte, la fel ș i guvernele statelor membre
atunci când aplică legisla ț ia europeană. ​ Bugetul Uniunii Europene este finan ț at în propor ț ie
de 99% din resurse proprii. Veniturile bugetare sunt stabilite de Consiliu, după consultarea
Parlamentului European. Decizia privind sistemul de resurse proprii trebuie să fie ratificată
de statele membre. ​ În anul 2012, Uniunea Europeana a primit Premiul Nobel pentru Pace ca
1 CEE
2 UE
3

recompensă pentru sus ț inerea unor cauze majore precum pacea, reconcilierea, democra ț ia ș i
drepturile omului în Europa.

1.2 Politici lingvistice ale Europei
Politicile lingvistice sunt măsurile administrative prin care statele în ț eleg să administreze
pluralismul lingvistic în cadrul unor state complexe, unde limba a devenit obiect, resursă ș i mijloc
de control al politicului . 3
Politica lingvistică a Uniunii Europene fundamentează diversită ț ii lingvistice în toate statele
membre ș i promovează predarea ș i învă ț area limbilor străine. Cuno ș tin ț ele de limbi străine sunt
considerate competen ț e fundamentale pe care to ț i cetă ț enii Uniunii Europene trebuie să le
dobândească pentru a- ș i spori ș ansele în domeniul educa ț iei ș i pe pia ț a muncii. Astăzi, cunoa ș terea
limbilor străine este considerată, pe baza Concluziilor Consiliului din 20 mai 2014 privind
multilingvismul ș i dezvo ltarea competen ț elor lingvistice, una dintre competen ț ele fundamentale în
educa ț ie.
Uniunea Europeană a inclus învă ț area limbilor străine printre priorită ț ile sale de primă
importan ț ă ș i finan ț ează numeroase programe ș i proiecte în acest domeniu, de aici multilingvismul
devine un element important al competitivită ț ii europene. Plecând de la această idee, unul dintre
principalele obiective ale politicii lingvistice ale Uniuni Europene este acela că fiecare cetă ț ean
european să vorbească pe lângă limba maternă, încă două limbi străine. De astfel, din anul 2001, la
26 septembrie se sărbătore ș te Ziua Europeană a Limbilor, pentru a le reaminti cetă ț enilor marea
diversitate lingvistică a Europei.
Să nu uităm ș i de existenta barierelor lingvistice, motiv pentru care institu ț iile Uniunii
Europene cheltuiesc aproape un miliard de euro pe an pentru a ajuta la men ț inerea politicilor
lingvistice prin traducerea textelor ș i interpretarea lor chiar ș i prin intermediul dispozitivelor ș i a
aplica ț iilor ​ smart. Tradu cătorii realizau traducerea textelor, de obicei, în limba lor maternă texte
dintr-o versiune originală. Dar, după creșterea numărului de combinații lingvistice, ș i negăsind
persoane care să stăpânească o anumită combinație de limbi, intre timp, Parlamentul European a
găsit o solu ț ie pentru traducerea textelor redactate chiar ș i în limbile mai pu ț in răspândite la nivelul
Uniunii Europene. Din acest motiv, s-a creat, un sistem de limbi care presupune traducerea textelor
mai întâi în limbile cele mai utilizate (engleză, franceză sau germană).
3 ​ Fishman, 1973; Grillo, 1989
4

În Parlamentul European există aproximativ 700 de traducători, traducând în toate limbile
oficiale documentelor scrise precum: documente de ședință din perioada de sesiune și ale comisiilor
parlamentare, ordini de zi, proiecte de raport, amendamente, rapoarte adoptate, avize, informări
adresate deputaților ș i multe altele. De asemenea, rolul interpreților este de a face ca reuniunile să se
desfășoare ca și cum toți ar vorbi aceeași limbă. Serviciul de Interpretare al Parlamentului European
angajează în jur de 350 de interpreți funcționari și poate recurge la o rezervă de aproximativ 2500
de interpreți externi (interpreți de conferință auxiliari). Serviciile de interpretare se aplica în:
ședințele plenare (sunt mobilizați între 800 și 1000 de interpreți.), reuniunile comisiilor
parlamentare, ale delegațiilor parlamentare și ale adunărilor parlamentare paritare, reuniunile
grupurilor politice, conferințele de presă ș i reuniunile organelor interne de decizie ale
Parlamentului.
O altă legisla ț ie adoptată de către Parlamentul European se referă la serviciile pentru
verificarea textelor juridice. Pentru acestea, Parlamentul European dispune de o echipă de
aproximativ 170 de juriști-lingviști care au sarcina de a asigura conformitatea textelor în toate
limbile comunitare. Activitatea lor constă în: verificarea calității lingvistice și a conformității
juridice a textelor supuse la vot în cadrul comisiilor parlamentare și ulterior, în ședința plenară,
verificarea și înregistrarea amendamentelor depuse, informarea și asistarea deputaților în toate
aspectele teoretice și practice legate de proceduri, de la prima redactare a textelor și până la
adoptarea lor în ședință plenară, pregătirea listelor de vot pentru ședința plenară.
Exista doua elemente clare pe care politica lingvistică le dore ș te, primul fiind promovarea unei
limbi, situa ț ie în care apare concurenta acestora, iar al doilea element presupune reglementarea
rela ț iilor dintre limbile în contact. Pentru a sus ț ine teoria anterioara sa luam exemplele Spaniei ș i
promovarea limbii catalane pe întreg teritoriul tarii prin care se dore ș te echilibrarea dominației
limbii spaniole; apoi promovarea limbii franceze în Canada, Québec în care scopul este de a elimina
limba engleza; de asemenea, Estonia, Lituania și Letonia doresc acela ș i lucru în ceea ce prive ș te
limba rusa. Aceasta concurenta a limbilor este de fapt un fenomen nelipsit în spa ț iul european
lingvistic.
Consiliul Europei este o organiza ț ie inter-guvernamentală cu 47 State Membre, fondată la
data de 5 mai 1949. Împreună cu cele douăzeci ș i ș apte State Membre ale Uniunii Europene,
Consiliului Europei are ca scop a promova drepturilor omului, a democra ț iei parlamentare ș i a
suprema ț iei legii. De asemenea, Conven ț ia Culturală Europea nă încurajează statele să sprijine
studiul limbilor, istoriei ș i civiliza ț iei celorlalte state, pe când Carta Socială Europeană asigură
dreptul lucrătorilor migran ț i ș i al familiilor acestora de a învă ț a limba statului-gazdă, sprijinind ș i
5

predarea limbii materne a lucrătorului migrant copiilor acestuia. Exista două conven ț ii ale
Consiliului Europei care se ocupă de standardele europene de promovare ș i protec ț ie a diversită ț ii
lingvistice ș i a drepturilo r lingvistice, ș i anume, Carta European ă pentru Limbi Regionale ori ale
Minorită ț ilor, respectiv C onven ț ia-cadru pentru Protec ț ia Minorită ț ilor Na ț ionale.
Carta este menită să protejeze ș i să promoveze limbile regional sau ale minorită ț ilor văzute
ca un aspect aflat în dificultate al patrimoniului cultural european. Un element important pe care îl
vizează Conven ț ia-cadru sunt condi ț iile oferite persoanele care apar ț inând minorită ț ilor na ț ionale,
să- ș i men ț ină ș i să- ș i dezvolte cultura proprie ș i să- ș i păstreze în continuare elementele esen ț iale ale
identită ț ii lor, cum ar fi: religia, limba, tradi ț iile ș i mo ș tenirea culturală. O altă activitate de luat în
seamă a Consiliul Europei apar ț ine de domeniul educa ț iei lingvistice, coordonată de către Unitatea
de Politică Lingvistică de la Strasbourg ș i de Centrul European de Limbi Moderne de la Graz. 4 5
Unitatea de Politică Lingvistică se ocupă cu programe de cooperare inter-guvernamentală
sub egida programului Comitetului de Conducere pentru Politici ș i Practici Educa ț ionale . Împreună 6
cu Comisia Europeană, Unitatea de Politică Lingvistică a format Anul European al Limbilor 2001,
oferind Statelor Membre asisten ț ă de specialitate pentru revizuirea politicilor de educa ț ie
lingvistică, ocupându-se ș i de elaborarea politicilor educa ț ionale pentru minorită ț i.
Activitatea sa recentă se referă în special la limbile de instruire, la nevoile elevilor
dezavantaja ț i, în ceea ce prive ș te educa ț ia plurilingvă ș i interculturală, precum ș i la politicile
lingvistice legate de integrarea migran ț ilor adul ț i. Programele Unită ț ii de Politică Lingvistică sunt în
strânsă legătură cu cele ale Centrului European de Limbi Moderne, înființat în 1994 la Graz
(Austria) ca rezultat al Acordului Parțial Lărgit al Consiliului Europei.
Centrului European de Limbi Moderne are ca scop promovarea unor abordări inovatoare în
domeniul învă ț ării ș i predării limbilor. Programele se desfă ș oară timp de patru ani, organizate
împreună cu exper ț i europeni în domeniul educa ț iei lingvistice. Din aceste proiecte se nasc diverse
site-uri, cum ar fi Portofoliul european pentru viitorii profesori de limbi , tradus în treisprezece 7
limbi ș i preluat în multe programe de formare a profesorilor în Europa ș i Cadrul de referință pentru
abordări pluraliste ale limbilor ș i culturilor care arată cum poate fi sprijinită dezvoltarea 8
competențelor plurilingve ș i interculturale în contextul ș colii.
4 ​ LPU
5 ​ ECML
6 ​ CDPPE
7 EPOSTL
8 ​ CARAP
6

Centrului European de Limbi Moderne, de asemenea ajută ș i la utilizarea practică a Cadrului
European Comun de Referință ș i a Portofoliului European al Limbilor , fiind benefic pentru cei 9 10
care lucrează în domeniul limbilor în contexte multilingve. Toate publica ț iile ale Centrului
European de Limbi Moderne sunt disponibile în mod gratuit prin intermediul site-ului Centrului . 11

1.3 Globalizarea în spa ț iul lingvistic

De foarte multi ani ne lovim de termenul “globalizare”pe care îl auzim, îl vedem ș i sim ț im
la fiecare pas. Acest termen binecunoscut apărut în anul 1960 reprezint ​ ă un ​ proces de
interacționare și integrare al populațiilor, companiilor și guvernelor diferitelor națiuni, un proces
condus prin tratate, investiții și acces la informația tehnologică. Acest proces are efecte asupra
mediului, culturii, sistemului politic și economic, asupra dezvoltării și prosperității, asupra
dezvoltării și stării psihice sociale din întreaga lume . ​ Globalizarea în sine reprezintă toate 12
schimbările care au loc în societatea noastră și felul în economia se manifestă la nivel interna ț ional.
Cei mai multi dintre noi percep globalizarea ca fiind o continuă preluare a unor valori ș i culturi de
la un popor la altul, tehnologia este primul element prin care identificăm apari ț ia globalizării.
Aceasta din urmă, a produs schimbări majore cu privire atât la modul de interac ț ionare a oamenilor
cat ș i la u ș urin ț a deplasă rii acestora poate într-un timp record dintr-un capăt al lumii la celălalt
capăt. Următorul factor important al globalizării este cel politic, prin care se resimte ș i factorul
economic, acesta din urma fiind cel mai puternic sim ț it la nivel global.
Globalizarea a apărut subit ș i inevitabil în vie ț ile noastre ș i încă suntem în procesul de
adaptare ș i cunoa ș tere ș i de vie ț uire în ceea ce prive ș te formele ei de dezvoltare. Si aici ne referim la
globalizarea informației și a culturii, a televiziunii ș i a Internetului.
Globalizarea poate fi sinonimă ș i cu libertatea omului de a alege fără a fi constrâns de anumi ț i
factori din împrejur, dar ș i libertatea comercializării a diferitelor servicii cu ajutorul tehnologiei.
Latura pozitivă a acestui fenomen este deschiderea ș i interac ț iunea lingvistică, culturală ș i
economică intre ț ări. Iar ca aspect negativ ea afectează ș i sistemul demografic, ajută la cre ș terea
fenomenului de sărăcie la nivel global, ș i scăderea drastică a economiei ceea ce poate conduce la un
“război” global.
9 ​ CEFR
10 ​ ELP
11 Site-ul Centrului European de limbi străine: ​ www.ecml.at
12 ​ Conform www.globalization.org
7

Globalizarea se refer ​ ă ș i la un mediu ș i la o societate de dezvoltare durabil ​ ă prin care se
formează un sistem de valori unic. Acest sistem de valori aduce bunăstare, progres cultural ș i
informa ț ional ș i o cre ș tere economic ​ ă consistent ​ ă ​ . De aceea prin intermediul globalizării
informa ț iei, a internetului ș i a tot ceea ce reprezinta mass-media orice idee, ac ț iune sau fapt poate fi
comercializat la nivel global. Fenomenul globalizării a fost descoperit de către profesorii Marshall
McLuhan de la Universitatea din Toronto ș i Zbigniew Brzezinski de la Universitatea Columbia
afirmând c ​ ă globalizarea presupune modernizare în toate aspectele vie ț ii ș i o deschidere spre tot
ceea ce este nou ș i inovativ. Odată cu împânzirea fenomenului pe toate domeniile existente, în
domeniul politic, economic, social ș i cultural, globalizarea a ajuns sa fie un element primordial în
dezvoltarea continua a societă ț ii. Cu alte cuvinte, globalizarea va fi mereu într-o continua
dezvoltare ș i schimbare în toate aspectele vie ț ii.
Pentru a arata efectul globalizării în afara de marele ș i puternicul Internet, putem vorbi ș i
despre cultura global ​ ă americanizat ​ ă ș i putem exemplifica prin binecunoscutele mărci interna ț ionale
care de multi ani încoace ne-a acaparat în mod inevitabil pia ț a ș i economia românească, printre care
număram ritualurile ș i obiceiurile păgâne: Halloween, Valentine’s Day, Thanksgiving; mărci de
produse alimentare: CocaCola, Pepsi, Pizza Hut, McDonald’s, KFC; mărci de îmbrăcăminte: Zara,
Stradivarius, H&M, Bershka, Tommy Hilfiger; mărci electronice: Apple, HP, Samsung; posturi de
televiziuni: CNN, abc; prin produc ț ia imens ​ ă de filme hollywoodiene, acestea sunt doar câteva din
mul ț imea mărcilor globa lizate, plus multe alte firme de curierat ș i numeroase spatii comerciale,
devenite la mod ​ ă ​ în zilele noastre.
Globalizarea în prezent are rolul de a influen ț a oamenii ș i faptele lor zilnice prin expunerea
continu ​ ă a valorilor socio-culturale existente. Internetul a fost ș i este poarta principal ​ ă a na ș terii
globalizării, în care accesul la informa ț ie a luat o alt ​ ă întorsătura, în primul rând datorit ​ ă eficien ț ei ș i
rapidită ț ii acestuia. Totu ș i s ​ ă ​ enumer ​ ă ​ m câteva aspecte concrete a le globalizării, cum ar fi:
– globalizarea culturală, referitoare la schimburile interculturale dintre popoare
– globalizarea economico-financiară, reprezint ​ ă marile organiza ț ii care au preluat puterea
economic ​ ă
– globalizarea politică, având un rol dominant pe întregul glob
– globalizarea etnică, apărut ​ ă ​ datorit ​ ă ​ migra ț iilor
– globalizarea mediatică, reprezentat ​ ă ​ de sistemul de telecomunica ț ii ș i mass-media.
De aici se na ș te globalizarea culturală ș i mediatica care devine tot mai dezvoltat ​ ă în plan
lingvistic. Este destul de evident faptul ca nevoia de comunicare intre oameni chiar ș i la mari
distante a devenit primordial ​ ă ​ , în acest fel comunicarea virtual ​ ă a devenit o ac ț iune comun ​ ă nou ​ ă
8

tuturor, fără de care nu mai putem concepe viata fără Internet. Dar totu ș i cum se realizează aceast ​ ă
comunicare na ț ională ș i mai ales cea interna ț ională? Cum reu ș im noi s ​ ă putem comunica cu diverse
persoane din alte ț ări ș i continente? Prin ce metod ​ ă ​ reu ș im s ​ ă ​ ne facem în ț ele ș i?
Punctul de plecare pe plan cultural al globalizării lingvistice o reprezinta limba latina,
considerată ​ lingua franca ​ , adică limba comun ​ ă ​ , având rol de instrument de comunicare, urmând
apoi limba francez ​ ă ​ , iar în prezent ​ lingua franca ​ fiind dominat ​ ă ​ de limba engleza.
Limba englez ​ ă este o limb ​ ă germanic ​ ă ​ , vorbit ​ ă ca limb ​ ă matern ​ ă în tari precum: Anglia, Statele
Unite ale Americii, Irlanda, Australia, Canada, iar ​ engleza este limbă oficială secundară și în alte
54 de țări, printre care Bahamas, Barbados, Fiji, Kenya, Namibia, Sierra Leone. Numărul total de
vorbitori de limba engleza ajunge la 1,5 miliarde de persoane . 13
Conform ​ The Power Language Index ​ , ca o clasificare a celor mai influente limbi după limba
engleză sunt următoarele: mandarina, urmată de franceză, spaniolă, arabă, rusă, germană, japoneză,
portugheză ș i hindi. Conceptul de social media este parte integrantă a globalizării lingvistice, însă
felul de comunicare în acest spa ț iu virtual nu întrune ș te elementele gramaticale corespunzătoare
vorbirii, mai mult decât atât creându-se un limbaj propriu online prin abrevieri preluate din limba
engleză precum: ​ brb , lol , bff , asap , iar lista continuă. Altfel spus, globalizarea lingvistică a 14 15 16 17
dorit adoptarea ș i utilizar ea unei limbi comune de circula ț ie interna ț ională precum limba engleză,
aceasta fiind un mijloc de comunicare intre diferitele culturi ș i rela ț ii interna ț ionale. Statisticile arată
ca doar unul din patru persoane vorbitoare de limba engleza este nativ.
Limba engleză este recunoscută ca ș i fenomen de anglicizare, mai exact ca o limbă în care
acoperă aproape toate domeniile existente, de aici ș i existenta multor dintre cuvinte ș i expresii sunt
adoptate în alte limbi de către vorbitori, de exemplu: ​ OK, feedback, social media, mass-media,
network, link ș i multe altele, iar popula ț ia indiană este un exemp lu evident prin care limba hindusă
este rezultatul anglicizării. In partea opusă, întâlnim ț ări ș i state care î ș i men ț in pură limba
natioanală ș i cultura precum Germania, Fran ț a, Italia, Spania ș i nu doresc ca limba lor nativă să fie
influen ț ată într-un fel sau altul. In momentul de fată, cei mai multi lingvi ș ti vorbesc despre limba
engleză ca fiind singura limbă globală, dar ț ările din Brazilia ș i Portugalia refuză pe deplin limba
engleză ca fiind cea globala ș i interzic anglicizarea limbii portugheze.
Limba engleză în prezent este o punte de legătură intre popoare cu limbi ș i culturi diferite, în
care, din fericire, nu a înlocuit nicio limbă, în ț ări precum celor men ț ionate mai sus dar ș i în ț ările
13 ​ Conform www.evz.ro
14 Be right back
15 ​ Laughing out loud
16 ​ Best friend forever
17 ​ As soon as possible
9

scandinave ș i nord europene, Suedia, Norvegia, Finlanda. Pe lângă vorbirea curentă, zilnică,
engleza a pătruns ș i în mediile academice din lumea întreagă, unde învă ț ământul la toate nivelurile
au implementat limba engleză ca limba străină. De asemenea, în toate universită ț ile europene există
studii de specializare complete cu profil bilingv, unde studen ț ii se pot perfec ț iona atât în zona
limbilor germanice cat ș i a cele latine sau slavice.
Există un raport realizat de către cei de la ​ Statista din anul 2015 în care se specifică faptul că
engleză este limba cea mai vorbită ca limbă secundară, învă ț ată ș i căutată la nivel global. Mai jos se
demonstrează care sunt ț ările cu cei mai buni vorbitori de limba engleză ș i anume: Suedia, Olanda,
Danemarca, Norvegia, Finlanda, Slovacia, Estonia, Luxemburg, Polonia, ș i Germania . In mod 18
surprinzător, România nu se află pe aceasta hartă, din cauza faptului că cei mai putini vorbitori de
limba engleză sunt adul ț i, iar în cazul elevilor, de ș i numărul a crescut în ultimii ani, acest procentaj
nu este suficient.
Europa este caracterizată prin culturile ș i limbile existente în teritoriul său, iar cultura în sine
fără limbă nu poate exista ș i nici invers. Această coexistentă este un adevăr general valabil pe care
Europa o impune. Iar cu privire la limba engleză ca ș i lingua franca, aceasta nu demonstrează
eliminarea în totalitate a posibililor neîn ț elegeri între culturi ș i popoare.

1.4 Programe europene de studiu
De aproape treizeci de ani, Comisia Europeană oferă sprijin tinerilor studen ț i dornici să
beneficieze de o experientă de schimb academică ș i culturală la universită ț ile europene de stat prin
alocarea de burse Erasmus. Bursele de studiu sunt oferite doar studen ț ilor înscri ș i la un program
academic de stat, prin care se acorda o finan ț are par ț ială în care se asigură costurile de cazare ș i
anumite costuri universitare la universitatea gazda, precum diferite taxe impuse de fiecare
universitate în parte. Această finan ț are este, însă, calculată în func ț ie de bugetul fiecărui stat în parte
ș i de numărul de stude n ț i selec ț iona ț i, de aceea nu poate acoperi toate cheltuielile necesare,
suplimentarea acestora poate veni din resursele personale sau prin intermediul sponsorilor de la
intreprinderi private, dar nu ​ prin intermediul altor programe ale Comisiei Europene.
Trebuie precizat faptul că nu to ț i studen ț ii Erasmus pot fi benefic iari de grantul oferit de Comisie ș i
există posibilitatea ca fiecare student în parte să poată pleca la o universitate gazdă asigurându- ș i
singur toate cheltuielile pe toată perioada de studiu, având însă acelea ș i drepturi ca ale unui student
Erasmus.
18 Conform ​ www.statista.com ​ . ​ A se vedea anexa nr. 1
10

Bursele Erasmus oferă schimburi de studiu ș i stagii de practică pe o durată de cel pu ț in trei
luni ș i pana la un an ș i se poate beneficia numai o singură dată în cadrul aceluia ș i program de
studiu. Condi ț iile Comis iei Europene pentru a putea participa la programul de studiu impun ca
viitorii studen ț i Erasmus să finalizeze cel pu ț in primul an de studiu ș i să ob ț ină toate creditele
respectivului an academic înainte de plecare cat ș i la venirea de la universitatea gazda astfel încât
grantul sa nu fie rambursat universită ț ii. Toate regulamentele programului vor fi specificate pe baza
unui contract semnat intre universitatea de origine ș i student.
In ceea ce prive ș te programul Erasmus+, acesta este un program nou adresat tot tinerilor
studen ț i interesa ț i în dezvoltarea universitară pentru perioada 2014-2020 colaborând cu alte ș apte
programe europene de finan ț are Life Long Learning (Invă ț are pe Tot Parcursul Vie ț ii, Tineret în
Ac ț iune), Erasmus Mund us, Tempus, Alfa, Edulink. Programul ERASMUS+ oferă: mobilități de
studiu pentru studenți, mobilită ț i de practică pentru studen ț i, mobilități cadre didactice, formarea
cadrelor didactice și a personalului nedidactic. Obiectivul principal al programului este:
– ​ să ajute studenții să beneficieze educațional, lingvistic și cultural de o experiență de studiu în alte
țări europene
– să promoveze cooperarea între instituții și îmbogățirea mediului educațional al instituțiilor gazdă
– să contribuie la dezvoltarea unui corp comun de tineri calificați, cu deschidere și cu experiență
internațională, ca viitori specialiști
– să faciliteze transferul de credite și recunoașterea perioadelor de mobilitate petrecute în
străinătate, cu ajutorul sistemului ECTS sau a unui alt sistem de credite compatibil . 19
Mobilită ț ile de practică pentru studenți care au loc în interiorul companiilor, centre de
formare sau centre de cercetare constau în practica profesională ​ având ca scop formarea studenților
în vederea adaptării la cerințele pieței de muncă prin dobândirea unor cunoștințe practice , ​ pe 20
când mobilită ț ile cadrelo r didactice au ca scop ​ să permită studenților care nu pot să participe
într-un plan de mobilități să beneficieze de cunoștințele și expertiza unor cadre didactice
universitare din alte țări europene, să promoveze schimbul de expertiză și experiența în ceea ce
privește metodologia de predare, să încurajeze universitățile să își extindă și să își îmbogățească
conținutul cursurilor pe care le oferă . 21
Înainte de mobilitate, conform contractului semnat intre ambii parteneri, de către institu ț ia
de origine și institu ț ia gazdă, studen ț ii au obliga ț ia de a sus ț ine un examen pentru ob ț inerea unui
certificat de competente în limba engleza ș i un alt examen în limba în care se vor sus ț ine cursurile la
19 ​ Conform ​ www.erasmusplus.ro
20 Ibidem 19
21 ​ Ibidem 20
11

universitatea gazdă. Scopul acestor examene de competente este de a tine o evidentă clară asupra
nivelului de limbă a studen ț ilor de dinainte de mobilitate ș i după mobilitate, urmând ca după aceasta
a se sus ț ine încă o data un examen de limbă. Ini ț iativa examinării a nivelului limbii înainte ș i după
mobilitate cuprinde un sistem foarte bine pus la punct, în care se vizează un scop foarte precis ș i
anume cum ș i cat de repede pot deprinde studen ț ii competen ț e de limba străină în decursul a celor
trei, sase sau doisprezece luni de studiu ș i interac ț iune cu limba ș i diversitatea culturală a respectivei
ț ări. Studen ț ii au ș ansa de a studia la universitatea gazda mai multe limbi străine ș i de frecventa
cursuri sus ț inute în respectivele limbi. Un alt aspect destul de important în ceea ce prive ș te
deprinderea ș i învă ț area intensivă a limbii din ț ara în care se face mobilitatea este acela că
universită ț ile gazda oferă în mod gratuit sau par ț ial gratuit (unele universită ț i europene cer achitarea
unei sume modice la început de curs), cursuri de limbă special pentru studen ț ii de schimb, urmând
ca la încheierea cursului sa li se ofere acestora o diplomă de competentă lingvistică.
Fiind un program sută la sută european, Erasmus promovează diversitatea lingvistică dintre
popoare, promovează bilingvismul ș i multilingvismul în viata tinerilor studen ț i, impactul ș i
beneficiile acestuia fiind nenumărate ș i apreciate de studen ț i . 22
Mobilitatea Erasmus are ca obiective principale sus ț inerea studen ț ilor în a deprinde ș i învă ț a o altă
sau alte limbi străine pe lângă cele ș tiute ș i de a cunoa ș te cat mai multe deosebirile ș i asemănările
dintre popoarele europene. Un alt obiectiv în afara domeniului academic se are în vedere ș i
dezvoltarea în plan social, comportamental ș i mental al studen ț ilor, ei având ș ansa de a experimenta
ș i de a se testa pe ei în ș i ș i în decursul acelor luni de studiu. Programul Erasmus dore ș te, de altfel să
producă schimbări benefice în viata studen ț ilor menite să ii ajute atât în dezvoltarea profesională cat
ș i în cea socială.

22 ​ A se vedea studiul de caz din capitolul doi
12

Capitolul 2. Limbile europene

2.1 Importanta limbilor europene

După cum am men ț ionat ș i în capitolul anterior, în Euro pa sunt douăzeci ș i patru de limbi
oficiale, o limba oficială fiind limba majorită ț ii popula ț iei autohtone. Prin intermediul programului
“Promoting language learning and linguistic diversity 2004-2006”, în traducere “Promovarea
învățării limbilor și diversitatea lingvistică 2004-2006”, se demonstrează că, învățarea limbilor a
devenit obligatorie în aproape toate țările europene încă de la vârste foarte mici, existând o
varietatea limitata a limbilor oferite pentru studiu, bineîn ț eles, engleza ocupând, locul întâi. In
aceasta privin ț ă, progresu l cel mai mare înregistrat a fost la nivelul învă ț ământului secundar ș i în
învă ț ământul superior.
În România studiul limbilor a de ț inut o mare importan ț ă în sistemul educational, încă din
1965 introducându-se în învă ț ământul primar și secundar o ofertă variată de studiu a limbilor străine
de la vârsta de 8 ani (clasa a doua, ș coala primară) pentru prima limbă și de la vârsta de 12 ani
pentru cea de a doua (clasa a șasea, ș coala generală), în asa fel încât, elevii putând alege între
engleză, germană, franceză, spaniolă și rusă, oferta fiind mai variată, evident, în mediul urban și în
orașele mari.
Potrivit Anuarului Statistic din 2005, engleza a fost una din limbile cele mai căutate ș i
predate în aproape toate școlile de stat, iar în învățământul preuniversitar din România, în perioada
1996 – 2005 următoarele cele mai căutate limbi sunt: franceză, germană, rusă, spaniolă, italiană,
greacă, japoneză, portugheză și norvegiană . Drept urmare, multilingvismul a luat o mai mare 23
amploare cu scopul de a promova a limbile regionale din Europa. Purtătorul de cuvânt al
Inspectoratului Școlar București, sustine printr-o declaratie: “Continuă criza de cadre didactice
specializate la disciplina limbi străine. Numărul acestora este total insuficient, nu numai la nivelul
Capitalei, ci la nivelul întregii țări” . Aceasta declara ț ie este una fondata pe baza faptului ca o mare 24
23 Conform Anuarul Statistic 2005
24 ​ Conform www.gardianul.ro
13

parte dintre profesorii de limbi se îndreaptă dinspre învățământ către alți angajatori, chiar spre alte
domenii, ducând spre diminuarea personalului calificat în scoli, mai ales în zonele rurale sau cele
urbane mai puțin dezvoltate.
In România exista o multitudine de institu ț ii ș i centre de învă ț are a limbilor străine după
cum urmează: în învă ț ământul pre- ș colar (grădini ț e) particular și de stat, cursurile de limbi se 25
plătesc, în învățământul școlar de stat, în învățământul școlar de stat cu profil bilingv, școli
particulare înființate de companii, organizații, ambasade și institute culturale străine, școli
particulare de limbi (în ultimii ani apărute un număr impresionant de scoli ș i grădini ț e particulare
numai în jude ț ul Constan ț a ). Dacă vorbim de învă ț ământul liceal particular, aici numărul lor au 26
crescut în ultimii ani (de la 8 în România, 2 în București în 1997 la aproximativ 13 în București și
peste 50 în țară ). 27
Si bineîn ț eles, învă ț area limbilor străine presupune a avea minimum un certificat, drept
standard pentru evaluarea competen ț ei lingvistice a persoanei, acesta fiind un aspect de mare
importan ț ă la nivel indiv idual, la nivel institu ț ional și chiar na ț ional. In Europa există aproximativ
300 de certificate, pentru 27 de limbi, împreună cu un indicator european al competenței lingvistice
(the European Indicator of Language Competence) care să utilizeze teste ale căror punctaje să fie
bazate pe scala Cadrului european comun de referință pentru limbi (Common European Framework
of Reference for Languages). The Association of Language Testers in Europe (Asociația
examinatorilor competenței lingvistice în Europa) este utilizată pentru a descrie progresele celor
care studiază limbi. Common European Framework of Reference for Languages constă dintr-o
scară cu șase niveluri pentru diferite abilități lingvistice, împărțite în trei categorii mari: utilizatorul
de bază (A1-A2), utilizatorul independent (B1-B2) și utilizatorul foarte bun (C1-C2). Un alt
element important cu privire la evaluarea competen ț ei lingvistice, o reprezinta ș i evaluarea străinilor
pentru limba din ț ara-gazd a.

2.2 Limbile Uniunii Europene
Parlamentul European a adoptat o politică a multilingvismului, ca toate limbile oficiale ale
Uniunii Europene să aibă aceea ș i importan ț ă, ca toate documen tele parlamentare să fie traduse în
toate limbile oficiale, iar fiecare deputat în Parlamentul European să aibă dreptul de a se exprima în
limba oficială aleasă. Drept urmare, cele douăzeci ș i patru de limbi oficiale ale Uniunii Europene
sunt: bulgară, croată, cehă, daneză, neerlandeză, engleză, estoniană, finlandeză, franceză, germană,
25 Se poate vedea întreaga lista aici: http://gradinitedinromania.ro
26 Se poate vedea întreaga lista aici: http://scoliconstanta.particulare.ro
27 Conform www.calificativ.ro
14

greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, portugheză, română,
slovacă, slovenă, spaniolă ș i suedeză.
Limbile se împart în doua categorii: limbi oficiale ș i limbi co-oficiale. La început, primul
Regulament adoptat de Comunitatea Europeană în 1958 stabilea ca limbi oficiale germana,
franceza, italiana și olandeza, mai exact, limbile ț ărilor fondatoare: Germania, Belgia, Franța, Italia,
Luxemburg și Olanda, însă cu fiecare integrare a noilor state membre au fost recunoscute ș i limbile
acestora. Mai târziu, în 1973 au fost adăugate engleza, daneza ș i irlandeza, urmând ca limbi oficiale,
greaca, adoptata în 1981, spaniola și portugheza, în 1986, finlandeza și suedeza, în 1995, estona,
maghiara, letona, lituaniana, malteza, polona, ceha, slovaca și slovena, în 2004, iar ultimele limbi,
dar nu cele din urma sunt limba romana ș i limba bulgara, adoptate odată cu aderarea tarilor la 1
ianuarie 2007. Tot la aceea ș i data, irlandeza a devenit limbă oficială, aceasta fiind pana în 2007 doar
o „limbă a tratatelor” (fiind traduse în irlandeza doar Tratatul de Aderare al Irlandei și textele
fundamentale referitoare la această țară).
Numai douăsprezece dintre limbile oficiale europene au acest statut în mai multe state
independente din Europa: germana în cinci (Austria, Belgia, Elveția, Germania, Liechtenstein), în
câte patru state franceza (Belgia, Elveția, Franța, Monaco), italiana (Elveția, Italia, San Marino,
Vatican), engleza în trei (Irlanda, Malta, Marea Britanic, la care se adaugă un teritoriu neautonom,
Insulele Normande), iar în câte două state croata (Bosnia – Herțegovina, Croația), greaca (Cipru,
Grecia), neerlandeza sau olandeza (Belgia,Olanda), româna (Republica Moldova ș i România), rusa
(Belarus, Rusia), sârba (Bosnia – Herțegovina, Serbia), suedeza (Finlanda – unde este numită
actualmente „na ț ională”, Suedia), turca (Cipru, Turcia). Iar limbile precum: albaneza, armeana,
azera, belarusa, bosniaca, bulgara, catalana (în Andorra, unde este numită și andorrană), ceha,
croata, daneza (în Danemarca, la care se adaugă Insulele Feroe și Groenlanda), estona, sunt oficiale
în câte un singur stat independent din Europa.
Cei ș apte miliarde de locuitori ai întregii lumi vorbesc între 6 000 ș i 7 000 de limbi diferite
ș i anume 96% dintre limbile lumii sunt vorbite de doar 4% din popula ț ia globului, numai în Europa
existând aproximativ 225 de limbi. Diversitatea limbilor ș i culturilor în ziua de astăzi este un
fenomen destul de controversat dar ș i în ț eles, mai ales pentru faptul ca fiecare limba are istoria ș i
identitatea ei proprie.
Limbile din Europa sunt numite limbi indoeuropene, fiind grupate în limbi germanice,
romanice ș i slave. Famili a limbilor germanice are o ramură nordică ce cuprinde daneza, norvegiana,
suedeza, islandeza ș i feroeza ș i o ramură occidentală ce cuprin de germana, neerlandeza, frizona,
engleza ș i idi ș . Familia limbilor romanice reune ș te româna, italiana, corsicana, spaniola,
15

portugheza, catalana, occitana, franceza, roman ș a, ladina ș i sarda. Iar, rusa, ucraineana, bielorusa,
poloneza, soraba, ceha, slovaca, slovena, sârba, croata, macedoneana ș i bulgara sunt limbi slave.
Familia celtică cuprinde irlandeza, gaelica din Sco ț ia, galeza ș i bretona, ș i se observă mi ș cări de
rena ș tere a limbii cornic e ș i a limbii manx. Letona ș i lituaniana apar ț in familiei limbilor baltice.
Greaca, albaneza ș i arme niana constituie fiecare o familie distinctă cuprinzând un singur membru.
Limba bască (din Spania) este o o limbă non indo-europeană ș i a cărei origine este încă
necunoscută. În nordul Europei, limbile uraliene sunt reprezentate de finlandeză, estoniană,
maghiară, mai multe limbi sami ș i alte limbi mai mici vorbite în partea nordică a Rusiei, precum
ingriana sau kareliana. În sud-estul Europei, avem reprezentan ț i ai familiei altaice, în special turca
ș i azera. Familia caucaz iană, vorbită într-o zonă relativ compactă între marea Neagră ș i marea
Caspică, cuprinde vreo patruzeci de limbi, dintre care georgiana ș i abkhaza. Familia afro-asiatică
înglobează malteza, ebraica ș i berbera. Majoritatea limbilor au adoptat alfabetul latin (sau roman).
Rusa ș i anumite alte limbi slave utilizează alfabetul chirilic. Greaca, idi ș , armeana ș i georgiana au
propria lor grafie. De remarcat sunt, însa, limbile non europene utilizate frecvent pe teritoriul
european, precum araba, chineza ș i hindi, fiecare cu alfabetul ș i grafia lor.
Cele mai vorbite limbi, reprezentate ca a doua limbă în Uniunea Europeana sunt engleza,
germana ș i franceza. De asemena, cu privire la limbajul semnelor, Parlamentul European a aprobat
o rezolu ț ie, prin care se cere tuturor statelor membre să recunoască limbajul lor na ț ional al semnelor
drept limbă oficială a persoanelor surdomute. În prezent, un număr ridicat de ț ări recunoa ș te
limbajul semnelor. Totu ș i, să nu uităm că în Europa sunt înregistrate în total 67 de limbi, dar nu
toate sunt recunoscute ca limbi oficiale ale Uniunii Europene. În domeniul politic, legăturile
lingvistice sunt desemnate ca ș i politici de limbă . De exemplu, ț ările din Marea Britanie, Fran ț a ș i 28
Germania doresc să î ș i promoveze limba, conducând astfel la o concuren ț ă între cele trei ț ări.
Limba reprezintă o parte importantă a identită ț ii noastre europene ș i elementul cel mai de
pre ț al unei culturi, fiind un factor determinant în asigurarea respectării diversită ț ii culturale ș i
lingvistice a Uniunii Europene. Pentru a-i oferi o alta defini ț ie “limbii”, as spune ca este sistem de
comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace ș tia î ș i exprimă
gândurile, sentimentele ș i dorin ț ele, este limbajul unei comu nită ț i umane, istoric constituită,
caracterizat prin structură gramaticală, fonetică ș i lexicală proprie. 29
Respectul pentru diversitatea culturală ș i lingvistică reprezintă valorile fundamentale ale
Uniunii Europene, în aceea ș i măsură ca respectul pentru persoană ș i deschiderea către alte culturi.
28 ​ Conform lucrărilor lui Coulmas (1991) si Philipson (1992 ​ )
29 ​ Conform dexonline.ro
16

Faptul de a comunica în mai multe limbi reprezintă un avantaj important pentru oameni ș i joacă un
rol important în via ț a de z i cu zi.
În conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a fost adoptată
în anul 2000 ș i a dobând it for ț ă juridică în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, se interzice
discriminarea bazată pe limba vorbită (articolul 21), iar Uniunea are obliga ț ia să respecte
diversitatea lingvistică (articolul 22). Primul regulament, adoptat în anul 1958, stabile ș te limbile
utilizate în cadrul fostei Comunită ț i Economice Europene ș i a fost modificat pe măsură ce noi state 30
au aderat la Uniunea Europeană ș i stabile ș te ca fiecare cetă ț ean al Uniunii are dreptul de a se adresa
în scris oricărei institu ț ii sau oricărui organ al Uniunii Europene în una din aceste limbi, să
primească un răspuns redactat în aceea ș i limbă, conform dispozi ț iilor de la articolul douăzeci ș i
patru din Tratatul privind func ț ionarea Uniunii Europene.
In perioada 2009-2012, binecunoscutul British Council a proiectat o cercetare numita
Language Rich Europe cu scopul de a sprijini cooperarea între creatorii de politici ș i practicienii din
Europa în ceea ce prive ș te elaborarea unor politici ș i practici multilingve. Aceste politici va asigura
continuarea promovării ș i încurajării schimburilor lingvistice și culturale în școală, universitate cat
și în rândul cetă ț enilor. Autorii proiectului sustin ca ​ este esențial ca europenii de toate vârstele să
adopte o perspectivă internațională mai largă și ca Europa în ansamblu să dezvolte schimburi
economice eficiente cu puterile emergente ale lumii în secolul XXI. 31
Language Rich Europe dore ș te sa sprijine dialogul intercultural și diversitatea în spa ț iul
european, indiferent de limba vorbita, totodată a investiga politicile și practicile lingvistice curente
din țările partenere și pentru a observa bogă ț ia lor lingvistica. Prin intermediul cercetării lor s-a
putut explora o varietate de tipuri de limbi: limbi străine, limbi regionale sau ale minorităților, limbi
ale imigranților și limbi naționale, dar ș i modalitățile prin care instituțiile europene sprijină
învățarea limbii naționale de către cei nou-sosiți într-o alta ț ară, acestea fiind aspecte de mare
importanță atât pentru educația cât și pentru angajabilitatea acestora.
Pe lângă domeniul educa ț ional, cu privire la predarea și învă ț area limbilor străine, o alta
preocupare a fost ș i explorarea politicii și practicii lingvistice din mass-media, servicii și spații
publice și mediul de afaceri, pentru că, după cum sus ț in cercetătorii ​ un mediu lingvistic bogat în
afara școlii este la fel de important precum educația formală în ceea ce privește dezvoltarea
aprecierii și cunoașterii unor alte limbi și culturi . 32
30 CEE
31 ​ LRE 6
32 Ibidem 31
17

Politicile lingvistice mai pot avea rolul de a face ora ș ele mult mai atractive pentru to ț i
turistii, cat și pentru locuitori. In continuare voi prezenta obiectivele principale ale proiectului
Language Rich Europe, co-finanțat de Comisia Europeană:
● facilitarea schimbului de bune practici în promovarea dialogului intercultural și incluziunii
sociale prin intermediul predării și învățării limbilor;
● promovarea cooperării europene în elaborarea politicilor și practicilor lingvistice dintr-o
serie de sectoare educaționale și din societate pe ansamblu;
● ridicarea gradului de conștientizare în ce privește recomandările UE și Consiliului Europei
de promovare a învățării limbilor și diversității lingvistice în Europa ​ . 33
Dacă ne raportăm la limbile în documentele ș i bazele de date oficiale, în majoritatea ț ărilor
există legisla ț ie referitoar e la limba națională ș i la limbile regionale, ale minorită ț ilor, la momentul
actual în doar 14 țări existând legislație referitoare la limbi străine, ș i în doar șase țări referitoare la
limbi ale imigranților. Exista documente oficiale de politică lingvistică pentru promovarea limbii
naționale ș i a limbilor străine aproximativ în toate țările, în 18 țări pentru limbi regionale sau
minoritare si în 4 țări pentru limbi ale imigranților. Cel mai mare număr de limbi regionale sau
minoritare cu privire la sistemul educațional se gaseste în țările din Europa de Sud-Est ș i Centrale.
În țările Europei de Vest, limbile imigranților au de multe ori o prezență mai pronunțată decât
limbile regionale sau minoritare, nu au parte de o recunoa ș tere, protecție sau promovare. Tipurile de
limbi cele mai cunoscute sunt: limbile naționale, limbile regionale sau minoritare ș i limbile
imigranților.

2.3 Limbile minoritare în Europa
Potrivit Comisii Europene, coexisten ț a armonioasă a limbilor în Europa este un simbol
puternic al aspira ț iei Uniunii Europene de a fi unită în diversitate, care constituie unul dintre
fundamentele proiectului european. Limbile definesc identită ț i personale ș i pot servi drept punte de
legătură cu al ț i oameni ș i pot deschide calea către alte ț ări ș i culturi, promovând în ț elegerea
reciprocă. In Uniunea Europeana exista aproape 500 de milioane de cetă ț eni, 28 de state membre 34
ș i cel pu ț in 175 de na ț ionalită ț i, 3 alfabete ș i 24 de limbi oficiale. Daca ne raportam ș i la limbile
imigran ț ilor, în prezent în Europa, fac parte 60 de limbi, regionale sau minoritare, vorbite de
aproximativ 40 de milioane de persoane. Printre acestea se numără limbile catalană, bască, friziană,
sami, galeză ș i idi ș . Astfel, a luat na ș tere diversitatea lingvistică, garantată de articolul 22 din Carta
33 Ibidem 32
34 Potrivit Comisii Europene: http://ec.europa.eu/education/policy/multilingualism/linguistic-diversity_ro
18

drepturilor fundamentale a UE („Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă ș i lingvistică”)
ș i de articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) („Uniunea respectă bogă ț ia
diversită ț ii sale culturale ș i lingvistice ș i veghează la protejarea ș i dezvoltarea patrimoniului cultural
european.”) . ​ Pentru a sprijini, prin diverse evenimente ș i manifestări, diversitatea lingvistică ș i 35
învă ț area limbilor străin e, Uniunea Europeana promovează diverse programe, cel mai cunoscut
fiind ​ Programul de învă ț are pe tot parcursul vie ț ii 2007-2013 (dedicată învă ț ării limbilor străine ș i
diversită ț ii lingvistice) din cadrul actualului program Erasmus+ ​ ​ (2014-2020).
Raportându-ne la imigran ț i ș i refugia ț i, în prezent, Europa s-a transformat într-un continent
multilingv, numărul acestora fiind într-o continua cre ș tere. În Europa occidentală, sunt aproximativ
200 de limbi materne vorbite în mediul ș colar. Peste câ ț iva ani, exista riscul ca cel pu ț in o jumătate
din limbile lumii sa dispară, asta datorita distrugerii unei comunită ț i, datorita grupurilor politice,
domina ț ia economică ș i culturală de către limbi mai puternice ș i mai prestigioase. Anumi ț i exper ț i
sus ț in faptul ca în interva lul dintre două genera ț ii, o limbă poate să dispară în întregime dacă nu este
transmisă copiilor. Singura cale de a men ț ine vie o limba este de a continua interac ț iunea pe cale
orală zilnic între părin ț i ș i copii.
Conform legii nr. 282/2007, România a semnat acordul pentru Carta europeană a limbilor
regionale sau minoritare, având obliga ț ia să specifice în legea de ratificare fiecare limbă regională
sau minoritară la care se aplică anumite paragrafe din Cartă, selecționate conform regulilor stabilite
de către aceasta. Politica față de minorități în România sustine:
· păstrarea, afirmarea și dezvoltarea identității etnice, culturale, religioase și lingvistice prin politici
afirmative
· încurajarea dialogului interetnic și intercultural
· combaterea discriminării și promovarea toleranței
· eliminarea oricărei forme de extremism, șovinism, antisemitism
· îmbunătățirea situației romilor și continuarea politicilor de reducere a decalajelor dintre populația
romă și societate în ansamblu.
· utilizarea limbii materne în diferite domenii.
Pentru integrarea minorităților naționale au fost adoptate aproape 200 de acte normative, au
fost înființate instituții de stat cu competențe în domenii de interes pentru comunitățile minoritare și
au fost alocate fonduri însemnate pentru sprijinirea organizațiilor comunităților respective, totodată
s-a dezvoltat un curriculum și s-au elaborat materialele didactice pentru un curs opțional de educație
multiculturală care să se predea la clasele a III-a sau a IV-a.
35 Ibidem 34
19

De ș i limba român ă este ș i va fi singura limbă oficială na ț ională, ea este vorbită de 90% din
popula ț ie ca limbă mate rnă, aceasta se datorează prezentei limbilor minoritare precum: limba
maghiară, limba romani, limba ucraineană, limba germană ș i limba turcă, albaneza, armeana,
bulgara, ceha, croata, germana, greaca, idi ș , italiana, macedoneana, maghiara, poloneza, rusa,
ruteana, sârba, slovaca, tătară ș i ucrainiana.
La data de 18 decembrie 1992, Adunarea Generala a Organizației Națiunilor Unite a
adoptat Declara ț ia cu privire la drepturile persoanelor apar ț inând minorită ț ilor na ț ionale, etnice,
lingvistice ș i religioase. prin urmare, în România în fiecare an la 18 decembrie Ziua minorită ț ilor
na ț ionale din România.

2.4 Studiu de caz: Abordarea ș i învă ț area limbilor stră ine

In acest subcapitol am ales sa investighez un număr de studen ț i ș i masteranzi străini care au
beneficiat de o mobilitate interna ț ională, ș i anume Erasmus. Prin intermediul acestei investigări am
dorit sa aflu ș i să analizez în acela ș i timp, cum văd tinerii studen ț i învă ț area unei limbi străine, de ce
au ales sa înve ț e limbi străine, la ce le folose ș te ș i cum au reu ș it ei să înve ț e. Pentru investiga ț ia de
fată am ales un grup de ș aizeci de tineri studen ț i ș i masteranzi cu vârsta cuprinsă intre douăzeci ș i
douăzeci ș i ș apte de ani, din Europa ș i America de Nord ș i America de Sud, cei din urma aplicând
la o altfel de bursa, dar tot studen ț i Erasmus erau considera ț i, ș i anume din tari precum: Italia,
Spania, Germania, Fran ț a, România, Grecia, Anglia, Lituania, Cehia, Portugalia, Mexic, Brazilia,
Chile ș i Costa Rica. Am dorit să elaborez investiga ț ia numai cu studen ț i Erasmus ș i al ț i studen ț i
interna ț ionali pentru a eviden ț ia ș i observa mai clar diferen ț ele de abordare ș i a învă ț ării limbilor
străine ș i cum o percepe fiecare dintre ei. A se retine faptul ca nu to ț i cei intervieva ț i au avut
schimbul de experienta în aceea ș i ț ară, cei mai multi în mobilitate în Spania, Germania ș i Fran ț a.
To ț i cei ș aizeci de studen ț i ș i masteranzi au avut de răspuns la un set de treisprezece
întrebări:
1. Cate limbi străine vorbe ș ti?
2. Ce limbă străină ai învă ț at prima?
3. Deja ș tiai limba în ț ara în care ai făcut schimbul de experienta Erasmus?
4. Dacă da, cum te-a ajutat în alegerea tării?
5. Dacă nu, cum ai învă ț at-o? Prin intermediul cursurilor de limba sau ai învă ț at-o
singur?
6. Cum crezi că te va ajuta în viitor limba respectivă?
20

7. Cum crezi că te va ajuta pe viitor cu privire la studiile tale?
8. Ce nivel de limbă (limba în ț ara care ai făcut mobilitatea) crezi că de ț ii după
Erasmus?
9. Ce nivel de limbă engleză de ț ii după mobilitate?
10. In opinia ta, care sunt beneficiile învă ț ării limbilor străine?
11. Cum crezi că va fi învă ț area limbilor străine europene în viitor?
12. Cum crezi că va fi învă ț area limbilor minoritare ș i regionale?
13. Ce limbă străină crezi că ar trebui fi desemnată ca fiind “lingua franca” în viitor? Tot
limba engleză sau altă limbă? Te rog, justifică răspunsul dat.
După cum mă a ș teptam, la prima întrebare, ​ Cate limbi străine vorbe ș ti?, ​ majoritatea dintre ei au
răspuns că ș tiu să vorbea scă doua sau mai mult de doua limbi străine. Zece dintre ei au răspuns că
vorbesc doar doua limbi străine, cincisprezece dintre ei: trei limbi străine, douăzeci ș i cinci dintre
ei: patru limbi străine ș i zece: cinci limbi străine . 36
Cea mai vorbita limba străina de către to ț i cei ș aizeci de intervieva ț i rămâne încă limba engleza,
urmata de limba spaniola (valabil pentru persoanele non-native), limba germana, limba franceza,
limba italiana . 37
La întrebarea numărul doi: ​ Ce limbă străină ai învă ț at prima? ​ , to ț i cei ș aizeci intervieva ț i au
răspuns că prima limbă străină învă ț ată a fost limba engleză.
La întrebarea numărul trei: ​ Deja ș tiai limba în ț ara în care ai făcut schimbul de experienta
Erasmus? ​ Peste 75% dintre studen ț i sus ț in ca ș tiau limba tarii de mobilitate la nivel intermediar,
urmând mai târziu sa o perfec ț ioneze. Restul studen ț ilor sus ț in ca nu ș tiau decât câteva cuvinte sau
deloc . 38
La cea de-a patra întrebare: ​ Dacă da, cum te-a ajutat în alegerea tării?, ​ to ț i au sus ț inut ca ș tiind
deja limba respectivei tari le-a fost mai u ș or în alegerea materiilor de studiu, dar ș i în ceea ce
prive ș te rela ț ionarea cu profesorii.
Întrebarea numărul cinci: ​ Dacă nu, cum ai învă ț at-o? Prin intermediul cursurilor de limba sau ai
învă ț at-o singur?, se refera strict la acei zece studen ț i care au răspuns ca nu cuno ș teau limba
înaintea mobilită ț ii. Ace ș tia au răspuns ca au învă ț at sau au început sa înve ț e respectiva limba prin
cursurile de limba organizate de către universitatea gazda ș i în acela ș i timp interac ț ionând cu
persoane native.
36 A se vedea anexa nr. 2
37 A se vedea anexa nr. 2.2
38 A se vedea anexa nr. 3
21

La următoarele întrebări, sase ș i ș apte: ​ Cum crezi că te va ajuta în viitor limba respectiva?
respectiv, ​ Cum crezi că te va ajuta pe viitor cu privire la studiile tale?, to ț i au răspuns entuziasmat
ca spera la găsirea unui loc de munca în ț ara unde au avut mobilitatea sau în tarile în care se
vorbe ș te respectiva limba sau la o posibila continuarea a studiilor universitare (Masterat, Doctorat).
La întrebarea numărul opt: ​ Ce nivel de limba (limba în ț ara care ai făcut mobilitatea) crezi că de ț ii
după Erasmus?, ​ peste jumătate din ei au un nivel intermediar, iar ceilal ț i nivel începător.
La întrebarea numărul noua: ​ Ce nivel de limba engleză de ț ii după mobilitate?, majoritatea sus ț in
faptul ca au un nivel avansat, iar ceilal ț i nivel intermediar . 39
La întrebarea numărul zece: ​ In opinia ta, care sunt beneficiile învă ț ării limbilor străine?, ​ multi au
răspuns ca cel mai benefic fapt în învă ț area limbilor străine este comunicarea, apoi posibilitatea de a
găsi de munca în străinătate.
La întrebarea numărul unsprezece: ​ Cum crezi ca va fi învă ț area limbilor străine europene în viitor?,
mai mult de jumătate au răspuns că vor spera că învă ț area limbilor străine va fi concentrata mai
mult pe vocabular prin prezentări, conversa ț ii ș i interac ț ionări cu nativi ș i mai pu ț in pe gramatică. In
acest fel, învă ț area limbil or va deveni o practica mai obi ș nuită ș i uzuala. De asemenea, în viziunea
lor învă ț area limbilor străine în Europa va fi în cre ș tere, acest aspect datorându-se profesorilor
califica ț i din scoli ș i universită ț i.
La întrebarea numărul doisprezece: ​ Cum crezi ca va fi învă ț area limbilor minoritare ș i regionale?,
majoritatea studen ț ilor nu au oferit un răspuns concret din lipsa cunoa ș terii acestui subiect. Cei mai
multi dintre ei sus ț in faptu l că principalul motiv al repromovării limbilor minoritare ș i regionale este
factorul politic, guvernele tarilor europene induc lipsa fondurilor în educa ț ia acestor limbi pe motiv
de criza financiara. Un alt punct de vedere prezentat de către studen ț ii din Spania (pentru ca Spania
încă se lupta pentru promovarea propriei limbi materne din fiecare regiune) a fost faptul ca limbile
minoritare ș i regionale vor rămâne interzise pentru mult timp în regiunile locale, deoarece cele mai
multe institu ț ii se specia lizează din ce în ce mai des pe limbi globale precum engleza, spaniola,
franceza sau germana.
Iar la ultima întrebare din acest chestionar: ​ Ce limbă străină crezi ca ar trebui fi desemnată ca fiind
“lingua franca” în viitor? Tot limba engleză sau altă limbă? Te rog, justifică răspunsul dat. Din
diagrama de mai jos, se poate observa că limba engleza încă î ș i men ț ine puterea chiar în rândul
preferin ț elor studen ț ilor ca ș i ​ lingua franca ​ , deoarece multora li se pare foarte u ș or de învă ț at, altora
din cauza faptului că deja ș tiu limba engleză. Pe locul doi, în mod surprinzător, se afla limba
chineză în opinia studen ț ilor din cauza economiei în cre ș tere a Chinei dar ș i a popula ț iei mult prea
39 A se vedea anexa nr. 4
22

aglomerată. Limba franceză, este vizată pe locul al treilea invocându-se motivul că este a doua
limbă vorbită oficial în Uniunea Europeană, dar ș i din cauza cre ș terii emigrării din Africa către alte
state europene.
Următoarea op ț iune ca ș i ​ lingua franca este preferată limba spaniola pentru că este una din cele mai
vorbite ș i promovate (în s coli, prin mass-media) limbi străine în lume.
Ultima op ț iune prezentată de studen ț i ar fi limbile orientale motivul fiind economia deja crescută în
ț ările orientale . 40
In anul 2015 în Europa aproximativ nouăzeci ș i noua la suta dintre elevii de ș coală primară
din Uniunea Europeana au studiat o limbă de circula ț ie interna ț ională, iar cincizeci la suta dintre ei
au studiat doua limbi străine. In acest fel multilingvismul la învă ț area ș i însu ș irea limbilor ș i
culturilor diferite. La nivel na ț ional, Oficiul European de Statistică arata ca peste nouăzeci ș i cinci
la suta dintre elevii de scoală primara au învă ț at mai mult de doua limbi străine. Dupa cum ne arata
graficul de mai jos, România este pe pozi ț ia a patra în clasamentul statelor membre ale Uniunii
Europene, cu 95,2% de procente din numărul de elevi ai ciclului secundar care înva ț ă cel pu ț in două
limbi străine , la care Luxemburg procentul maximum de 100%, Finlanda 98,4% ș i Italia 95,8%, 41
fiind aproape la egalitate cu Estonia 95%, Bulgaria 16,5%, Irlanda 12,7%, Austria 8,8% ș i Ungaria
6%. Ca un procent total al Uniunii Europene, sunt peste ș aptesprezece milioane de elevi de ș coală
primară printre care doar 98,6% au învă ț at în anul 2015 cel pu ț in o limbă străină, pe când 58,8%
dintre ei au învă ț at două s au mai multe limbi străine.
Dupa cum am demonstrat ș i în capitolul întâi cea mai studiată limba străina în învă ț ământul
secundar este limba engleză cu un procent de 97,3%, iar limba franceză 33,8%, germană 23,1%,
spaniolă 13.6%, rusă 2,7% ș i italiană 1,1% . În România engleza a fost studiată ca limbă străină în 42
propor ț ie de 99,5%, limba franceză 83,6%. ​ Trebuie precizat faptul ca franceza este studiata ca limba
principala străină de tari europene ca Portugalia, Spania, Luxemburg, Olanda, Germania, Austria,
Italia, România, Grecia, Cipru, Belgia ș i Irlanda. Iar limba germana în Luxemburg ca limba
principala si ca limba secundara în Irlanda, Danemarca, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croa ț ia
ș i Slovenia iar spaniola în Fran ț a ș i Suedia. Insa, foarte important de specificat ca limba rusa este
limbă străină cea mai studiata din afara Uniunii Europene la nivel secundar de către cei din Estonia,
Lituania, Letonia ș i Bulga ria.

40 ​ A se vedea anexa nr. 5
41 Conform Eurostat. A se vedea anexa nr. 6
42 Conform Eurostat. A se vedea anexa nr. 7
23

Capitolul III: Comunicarea în mai multe limbi în spa ț iul lingvistic european

3.1 Bilingvismul
La fel cum am men ț ionat ș i în primul capitol, politicil e lingvistice sunt create pentru a
promova ș i a respecta diversitatea lingvistică, dar ș i bilingvismul ș i multilingvismul. De aceea
dintre limbă și identitate există un punct comun.
Multilingvismul dorește să sporească învățarea continuă, ocuparea forței de muncă, competențele
lingvistice având rolul de a spori perspectivele de angajare, iar politica multilingvismului doreste ca
fiecare dintre noi ar trebui să poată vorbi și să fie înțeles în limba sa maternă.
Este binecunoscut faptul ca în societatea actuala a vorbi una sau doua limbi străine a devenit
un adevărat ​ must have ​ , atât printre copii ș i adolescen ț i cat ș i printre adul ț i. Dar ce înseamnă cu
exactitate bilingvismul? Ce se în ț elege prin a bilingv ș i care sunt beneficiile acestui fenomen încă în
cre ș tere? Bilingvismul are loc atunci când o persoana este capabila sa poarte cu u ș urin ț ă o discu ț ie
în două limbi străine, însă exista ș i riscul ș i anumite situa ț ii în care de multe ori unii vorbitori nu pot
cunoa ș te ambele limbi la acela ș i nivel, de ș i însă ș i defini ț ia de a fi bilingv este doar acela care
posedă în egală măsură două limbi întotdeauna este confirmată de realitate, prima limba fiind limba
maternă L1, iar a doua limba străină, nematernă L2.
Bilingvismul este forma primară și cea mai răspândită a contactului lingvistic și este
generat de esența dialogală a comunicării, care presupune existența emițătorului și a receptorului,
când aceștia pot fi vorbitori de limbi diferite. A învăța o a doua limbă trebuie privit pe de o parte ca
achiziționare a unei culturi, iar pe de altă parte ca îmbrățișare a unei noi identități personale . 43
Bilingvismul poate fi de 3 tipuri: simultan – atunci când copilul crește cu părinți care vorbesc două
limbi diferite, ​ succesiv – ​ atunci când copilul învață de mic a doua limbă sau ​ tardiv – când cea de-a
doua limbă se invață după vârsta de 6 ani. In aceasta ramura a bilingvismului ia parte
sociolingvistica in care se face referire la studiul limbii văzute ca parte integrantă a culturii și vieții
sociale, incluzând deci „orice aspect sau folosire a limbii care se corelează cu funcțiile sale
culturale și sociale , cu alte cuvinte sociolingvistica cercetează relațiile dintre limbă și societate. 44
Cercetările au demonstrat că nu există limba izolată, ferită de influența unei alte limbi. Nevoile de
43 ​ John Lyons p. 287
44 Ibidem 43
24

comunicare au obligat dintotdeauna o colectivitate la contact cu vorbitorii altei limbi. Rezultatele
la nivel lingvistic ale unui astfel de contact interuman depinde de însușirea unei alte limbi decât cea
maternă, ceea ce implicit duce la apariția fenomenelor lingvistice ca bilingvism, interferența,
împrumut. Noutatea pe care o aduce sociolingvistica constă, în primul rând, în modul de abordare
a problemei relațiilor dintre limbă și societate: limba și societatea sunt concepute ca două structuri
de organizare proprie a căror variație este corelativă și sistematică, cu alte cuvinte, raporturile
dintre ele sunt modelabile . Motivul sociolingvisticii din Statele Unite ale Americii se datorează 45
interesului specialiștilor pentru a cunoa ș te popula ț ia nou venita din America, avându-se în vedere
structura limbii lor, viața și a cultura lor. Sociolingvistica poate fi analizata pe doua planuri: în
planul vorbirii în care se analizează compartimentul lingvistic al indivizilor în cadrul comunită ț ii
sociale în care aceștia acționează ca vorbitori ș i în planul cominității lingvistice în care se
examinează structura verbală ș i variațiile sale – în planul sistemelor lingvistice analizate în calitate
de sisteme semiotice centrale ale procesului de comunicare. Pentru a face o investiga ț ie
sociolingvistică sunt utile trei elemente: interviul, observația și experimentul, prin care se pune
accent pe vorbire în situații reale din spa ț iul social cu scopul de a putea observa variațiilor
lingvistice.
Contactul dintre limbi are ca urmare interferența – influența reciprocă a limbilor. Gradul de
interferență e însă direct influențat de factorii lingvistici: structură și origine. Astfel, două limbi
înrudite genetic îndeaproape sau cu structura foarte asemănătoare se influențează reciproc mult
mai puternic decât două limbi neînrudite genetic sau tipologic. Oricare ar fi aspectul interferenței
ca urmare a contactului dintre limbi, punctul de pornire este întotdeauna un anumit stadiu de
bilingvism. De aceea în mod practic „două sau mai multe limbi pot fi considerate în contact dacă
sunt folosite alternativ de aceleași persoane. Indivizii vorbitori reprezintă locul contactului 46
Contactul dintre limbi are loc prin intermediul bilingvismului mai fiind reprezentata de ​ o influență
reciprocă între două sisteme lingvistice diferite, ca urmare a învățării celei de a doua limbi odată
cu limba maternă. Astazi două treimi din populația lumii sunt bilingve . 47
Acest contact lingvistic este clasificat în mai multe tipuri:

– tipuri externe depinzând de aria geografică – interlingvistice
-tipuri interne referindu-se la felul limbii: indigenă sau imigrantă – intralingvistice, intraregionale
45 Liliana Ionescu, p. 7
46 Uriel Weinreich, p.1
47 ​ Al. Rosetti, p. 38

25

-tipuri directe sau interumane ș i anume contactul men ț inut prin viu grai dintre grupurile culturale ș i
etnice
-tipuri la distanță, contactul manifestându-se prin intermediul scrisului, învățământului sau a
mass-media.
Apariția și dezvoltarea bilingvismului are la bază structura lingvistică și cea extralingvistică,
ambele de natură politică și socială precum: relațiile culturale, economice, politice sau populațiile
mixte. In spatele bilingvismului exista motive legate de religie, rasă, vârstă, statut social, ocupație ș i
de caracterul urban sau rural al comunității, dar si datorita cresterii migratiei. De aceea în anumite
țări grupurile minoritare au primit sprijin instituțional pentru păstrarea limbilor care au fost puse în
pericol de către mass-media și sistemul educațional.
Bilingvismul mai apare ș i sub forma a doua forme: bilingvism individual și bilingvism
social. Bilingvismul individual îl întâlnim în cadrul familiei (căsătorii mixte, contacte permanente
cu persoane care vorbesc o altă limbă) sau poate fi o simpla alegere con ș tientă, adică atunci când
persoana respectivă achiziționează a doua limbă prin simpla dorin ț a de a învă ț a o alta limba străină.
Daca vorbim despre beneficiile bilingvismului, primul dintre beneficii ar fi capacitățile intelectuale
care sunt puse în mi ș care și contribuie la dezvoltarea spirituală și culturală a persoanei, fiind
întotdeauna apreciate, deoarece cunoașterea limbilor numărându-se printre calitățile intelectuale
cele mai căutate.
Trebuie men ț ionat ș i modelul bilingv care îl întâlnim în familiile mixte, în care cele două
limbi native ale părinților, limba mamei și limba tatălui, iar aici pot exemplifica foarte bine prin
intermediul comunită ț ilor latine ș i nu numai din Statele Unite ale Americii, în care copiii născu ț i
dintr-un părinte latin ș i un părinte de orice alta origine sunt crescu ț i vorbind limba spaniola ș i
engleza. De aici putem vedea de ce limba spaniola a devenit atâta de globalizata ș i de cunoscuta pe
toate continentele. Iar al doilea model bilingv este cel din plan social, în care o comunitate devine
bilingvă datorită existenței mai multor indivizi ce posedă două limbi.
La rândul lui bilingvismul individual de ț ine alte forme de bilingvism ș i anume: bilingvism
echilibrat, bilingvism dominant, bilingvism precoce, bilingvism tardiv, bilingvism simultan,
bilingvism consecutiv, bilingvism al adolescen ț ilor, bilingvism al adul ț ilor. Renumitul François
Grosjean vorbe ș te despr e faptul ca de fapt cei care vorbesc fără accent cele două limbi sunt
denumi ț i biculturali si nu bilingvi. Prin urmare bilingvismul echilibrat poate fi achizi ț ionat doar în
copilărie și cei care sunt bilingvi din copilărie vor fi mai târziu traducători foarte buni. Bilingvismul
echilibrat arata ca că o limbă străină poate fi învă ț ată doar după ce copilul ș i-a însu ș it în totalitate
limba maternă.
26

Gradul de cunoa ș tere a lim bilor poate fi diferit ș i se poate clasifica astfel:
– A1: Nivelul introductiv sau de descoperire
– A2: Nivelul intermediar sau de supravie ț uire
– B1: Nivelul-prag
– B2: Nivelul avansat sau utilizator independent
– C1: Nivelul autonom
– C2: Nivelul de măiestrie sau perfec ț iune
Bilingvismul social este cel impus din cauza contactelor economice sau al acțiunilor
politice. Un exemplu concret ar fi bilingvismul din Republica Moldova, unde limba rusă a fost
intens promovată de către autorită ț ile ț ariste după anexarea Basarabiei în 1812. Au fost ș i încă
exista situa ț ii în care majoritatea vorbitorilor de limbi a unor comunită ț ilor a fost însu ș ită incorect,
fără anumite reguli impuse ș i numai din motivul că aceasta este promovată de autorită ț i ș i are un
prestigiu mai mare. Asa a apărut forma de semilingvism, ceea ce este ​ „incapacitatea individului de
a vorbi clar, coerent ș i elaborat în vreuna dintre limbi, înapoierea culturală ș i depersonalizarea
sa”.

3.2 Educa ț ia bilingvă
Dupa cum am men ț ionat ș i la începutul capitolului biling vismul are un efect pozitiv asupra
creierului, îmbunătățind capacitatățile cognitive și protejându-ne împotriva demenței produse de
îmbătrânire. Din punct de vedere psihologic s-a demonstrat ca o persoana bilingva poate avea
ambele sisteme lingvistice active de ș i doar una dintre limbi este folosita. Bilingvismul
îmbunătățește procesul de atenție și concentrare ajutând la reținerea mai rapida a informațiilor. Un
studiu prezentat de către cei de la New York Times arata ca ​ efectele bilingvismului se resimt și la
vârste înaintate.Un studiu efectuat pe mai multe persoane vârstnice a demonstrat că cei care
cunosc mai multe limbi străine ajung să prezinte mai târziu demență și alte simptome ale bolii
Alzheimer, cu atât mai târziu cu cât cunosc mai bine o limbă străină . 48
O educa ț ie bilingv ă demonstrează ca sunt recunoscute valorile unei societă ț i interculturale a
ambelor culturi ș i având aceea ș i egalitate de promovare. In acest sens, ș coala se va transforma
într-un mediu al schimbului intercultural ș i al egalită ț ii al tuturor culturilor.
De ș i în România, educa ț ia bilingvă este prezentă numai la licee, mai cu seamă la liceele cu
specializări unde învă ț area limbilor moderne precum engleză, franceză, spaniolă, italiana germană
48 Potrivit ziarului ​ The New York Times
27

este intensivă, totu ș i predarea tuturor materiilor ș colare în două limbi nefiind încă disponibilă, ele
fiind predate doar în limba romană.
Deja ș tim din defini ț iile anterioare că limba ​ ne define ș te etnic, social ș i intelectual, este strâns
legată de ceea ce suntem ș i de ceea ce nu suntem, ne evocă cele mai adânci trăiri ale identită ț ii, iar
dispari ț ia ei este o traged ie care distruge echilibrul cultural al umanită ț ii . 49
Educația bilingvă are doua forme ca ș i în cazul bilingvismului în sine: educa ț ia bilingvă
familială, când în respectiva familie se întâlnesc doua culturi diferite ș i educa ț ia bilingvă școlară,
când învă ț area celei de a doua limbi se desfășoară în mediul școlar. Educația bilingvă reprezinta
punctul forte în comunită ț ile minoritare, deoarece elevii se dezvolta în școală intr-un mediu
intercultural unde interac ț ionează în acela ș i timp cu ambele limbi și culturi. Dar în ce consta o
educa ț ie bilingvă? Aceast a presupune:
– oferă cunoștințe fundamentale despre a doua limbă prin intermediul predării în prima limbă;
alfabetizează în ambele limbi
– întărește studiul primei limbi prin intermediul cunoașterii celei de-a doua.
Educa ț ia bilingva se face în doi pa ș i crescători: materiile din filiera umană precum literatură,
istorie, sociologie, filosofie, arte, muzică se predau în limba minoritară, iar materiile din filiera reală
si anume matematică, fizică, chimie, biologie se predau în limba majoritară, ca mai apoi toate
disciplinele sa fie predate în ambele limbi.
În cele ce urmează voi prezenta formele de învă ț ământ aferent bilingve, a ș adar exista doua forme
mari de învă ț ământ:
1. Învă ț ământ bilingv de tranziție presupune învățarea limbii majoritare pentru pregătirea în
învățământul monolingv-majoritar
2. Învățământ bilingv evolutiv în care limbile minoritare devin limbi de predare în școală. Educația
bilingvă dore ș te sa creeze ș i sa păstreze un proces de învățarea comuna ș i egală a limbilor
majoritară și minoritară în scoli, în asa fel încât elevii înva ț ă limba celuilalt, învață să se cunoască și
să se respecte unul pe celălalt, creându-se astfel un schimb intercultural.
Un element forte în educația bilingvă este acela ca prin astfel de educa ț ie se facilitează învă ț area
limbii majoritare, iar buna cunoa ș tere a limbii materne ajuta la învățarea corectă a limbii majoritare.

3.3 Multilingvismu ​ l
Capacitatea de a fi multilingv consta în actul de a în ț elege ș i de a vorbi mai multe limbi
străine. Aceasta abilitate multilingva a devenit în ultimii ani, (în special începând cu intrarea
49 Colin Baker, p. 10
28

României în Uniunea Europeana) un ​ must have ​ , un asa zis trend, mai ales în rândul tinerilor. Acesta
este ș i motivul pentru care grădini ț ele ș i ș colile au ca factor principal focalizarea pe învă ț area
limbilor străine încă de la vârsta foarte frageda. Multilingvismul actual are la baza multe aspecte
benefice în viata noastră, ne dezvolta capacită ț ile cognitive ș i ne consolidează competentele
lingvistice, ne îndrumă sa apelam la alte culturi ș i mentalită ț i ș i ne facilitează comunicarea oriunde
am merge.
Multilingvismul vizează următoarele:
• competitivitatea economică, cre ș terea și crearea unor locuri de muncă mai bune
• învă ț area continuă ș i dialogul intercultural
• cultivarea unui spațiu al dialogului politic la nivel european printr-o comunicare multilingvă cu
cetățenii.
Unul dintre obiectivele multilingvismului este de a sprijini programul de învățare pe toată
durata vieții si de a asigura mijloace financiare pentru proiecte lingvistice adresându-se tuturor
limbilor, inclusiv celor regionale și minoritare. Facilitarea dialogului politic la nivel european și
comunicarea multilingvă cu cetățenii altor state membre europene.
Nu de curând mi-a atras aten ț ia acest citat: ​ E ș ti de atâtea ori om cate limbi stăpâne ș ti ​ , nu as dori sa
fac o analiza a acestuia, însă aceste câteva cuvinte au o semnifica ț ie enorma. A ș adar, Francois
Grosjean vorbe ș te de limba ca fiind nu numai un instrument de comunicare ​ , ​ ci un simbol al
identită ț ii respectivei societă ț i . Aici, Grosjean se refera la faptul ca limba în sine nu este doar o 50
simpla limba cu elemente gramaticale și vocabular cat mai bogat ș i plin de diferite sensuri, se refera
la ea ca fiind un drapel, un moment pentru poporul respectiv, cu alte cuvinte o emblema unica
pentru ț ară în sine. Limb a unui popor este sămân ț a societă ț ii lor, este rădăcina ș i punctul de plecare
a cetă ț enilor unui stat. Ea are la baza toate caracteristicile unui popor.
Asemenea bilingvismului, multilingvismul prezintă câteva forme:
– multilingvism social (colectiv) – al unei întregi comunități; multilingvism de grup
– multilingvism individual
– multilingvism succesiv (secvențial) – limba a doua este învă ț ată după fixarea primei limbi
(după 3-4 ani)
– multilingvism tardiv – distincție similară cu precedenta, dar care permite identificarea unor
subtipuri în funcție de vârsta la care este învățată limba a doua, a treia etc.
– multilingvism compus – limbile sunt privite ca similare funcțional, unitățile lor aflându-se într-o
relație de corespondență (cazul limbilor învățate la școală).
50 Francois Grosjean, p. 177
29

– multilingvism coordonat – limbile sunt separate funcțional, considerându-se că unitățile lor
exprimă semnificații parțial sau total distincte (o limbă este folosită în situații oficiale:
administrație, școală etc. cealaltă – în familie, între prieteni etc.; e.g., cazul aromânilor din Grecia).
-multilingvism simetric – toate limbile sunt cunoscute în egală măsură (situație rar întâlnită);
multilingvism asimetric – există diferențe de cunoaștere
– multilingvism receptor (pasiv) – una dintre limbi este înțeleasă, dar nu este vorbită
– multilingvism scris – una dintre limbi este înțeleasă la lectură, dar nu și la audiție – multilingvism
tehnic – una dintre limbi este cunoscută numai atât cât o cer necesități strict profesionale
– multilingvism impersonal – caracteristic sistemului de guvernare dintr-un stat ai cărui cetățeni sunt
monolingvi (cazul Belgiei)
– multilingvism personal – caracteristic pentru un stat al cărui sistem de guvernare este monolingv,
dar ai cărui cetățeni sunt plurilingvi
– multilingvismul poate fi: natural – rezultat al unor căsătorii mixte, al traiului într-o zonă de
frontieră sau într-un mediu aloglot;
– voluntar (de promovare) – determinat de dorința individului de a promova într-o societate
transnațională multilingvă (cazul Uniunii Europene)
Un element cheia pe care îl are multilingvismul este cel de ​ code switching care desemnează
capacitatea individului de a trece de la o limbă la alta, de la un dialect în timpul interacțiunii
verbale.
Multilingvismului are un rol important în:
• competitivitatea economică, creșterea și crearea unor locuri de muncă mai bune
• învățarea continuă și dialogul intercultural
• cultivarea unui spațiu al dialogului politic la nivel european printr-o comunicare multilingvă cu
cetățenii.
Competențele lingvistice pot de asemenea să îmbunătățească în mod considerabil perspectivele de
angajare și mobilitatea persoanelor.

3.4 Bilingvismul ș i mult ilingvismul la copii
Copiii care vorbesc o singură limbă se dezvoltă diferit din punct de vedere al limbajului. Un
copil poate deveni bilingv atunci când cre ș terea lui are loc într-un mediu echilibrat din punct de
vedere afectiv. Părin ț ii sunt punctul de plecare în ceea ce prive ș te dorin ț a copilului de a învă ț a o a
doua limba. Copiii, în prima faza, obi ș nuiesc sa înve ț e cele două limbi precum limbi materne, ș i nu
este nevoia ca prima limbă să fie vorbită corect pentru a putea să o învețe pe următoarea. Copiii
30

înva ț ă mai repede o limba străină pana la vârsta de ș apte ani, deoarece învă ț area este mai degrabă
intuitiva, însă exista riscul sa uite mai ușor o anumita limba care nu este folosita pe un termen mai
lung. Este bine de precizat faptul ca amestecarea anumitor cuvinte a ambelor limbi este absolut
normal la copiii, aceasta etapa fiind un semn de creativitate lingvistică ceea ce le stimulează creierul
și îl menține activ. Comparativ cu cei care vorbesc doar o limba, copiii bilingvi sunt mult mai
creativi, au o mare capacitate de concentrare, sunt mai organizați si receptivi. De asemenea, un copil
bilingv poate începe a vorbi pu ț in mai târziu decât o face un copil monolingv, având chiar ș i un
vocabular mai sărac ca cel din urmă.
Ca ș i la persoanel e bilingve adulte este mai greu să folosească sau sa traducă cuvânt dintr-o
limba în cealaltă atunci când poartă o conversație pentru că trebuie să schimbe limba în permanență.
Învă ț area ambelor limbi unui copil bilingv nu se face ca la scoală, ci se dezvolta în mediul familiar,
într-un mod cat mai natural ș i expus în mod frecvent la ambele limbi. In situa ț iile în care părintii au
diferite na ț ionalită ț i ș i diferite limbi este util ca fiecare părinte să își vorbească propria limbă cu
copilul. Insa, ambele limbi trebuiesc vorbite în aceea ș i măsură de către ambii părinti pentru a evita
confuziile cu privire la importanta fiecare limbi, în acest fel copilul va avea implementat în minte ca
nu trebuie să aleagă intre cele doua limbi. La fel nu este benefic ca fiecare limbă sa fie vorbita
pentru fiecare mediu, ci este nevoie să fie expuși ambelor limbi în situații ș i cu persoane diferite. In
ultimele decenii milioane de copiii au crescut în familii bilingve, multi dintre ei devenind ulterior
multilingvi.
Doresc a prezenta un caz de copil multilingv care la doar vârsta de cinci ani cunoa ș te opt
limbi străine: rusa, fiind limba materna, limba engleza, spaniola, germana, franceza, italiana,
chineza ș i araba. Numele ei este Bella Devyatkina ș i este născută în Moscova, Rusia. Cu ajutorul
mamei sale, de meserie fiind profesor de limba engleza, Bella a început sa înve ț e engleza de la
vârsta de doi ani, timp în care mama sa, Yulia, a descoperit talentul ș i afinitatea dar fetitei de a
învă ț a ș i a în ț elege limba engleza. Drept urmare, părin ț ii Bellei au decis sa înceapă lec ț ii de limba
precum: franceza, spaniola, germana, araba ș i chineza, însă numai cu profesori nativi. Dupa doi ani
intensivi de lec ț ii, Bella la vârsta de patru ani putea conversa cu multa u ș urin ț ă cu nativi
respectivelor limbi. Începând cu vârsta de cinci ani, în urma unei vacante în Italia, fetita înva ț ă ce-a
de-a opta limba, ș i anum e limba italiana. In prezent, Bella poate fi numit un copil poliglot. Ea a
ajuns celebra datorita unei apari ț ii televizate din Rusia “Amazing People”, unde a conversat ș i a
cantat împreună cu nativi. Dupa pu ț in timp, emisiunea a fost postat, iar in scurt timp Bella urma sa
devina o mica vedeta, fiind invitata la multe alte emisiuni, în special la cele din America Latina.
31

Într-un interviu telefonic realizat de un lingvist german , postat ulterior în mediul online, 51
mama sa relata pas cu pas toate ​ Metodele de învă ț are ș i activită ț ile parcurse de către Bella. Toate
lec ț iile cuprind, în mod special, diferite jocuri ș i activită ț i la care iau parte mai mul ț i copii
multilingvi, dar monitorizate de către profesori sau vorbitori nativi ai respectivelor limbi. Pe lângă
cursurile intensive de limbi străine la care Bella ia parte zilnic, ea este înscrisă ș i la alte activită ț i
artistice precum teatru, pictura, dans ș i patinaj. In cea mai mare parte a zilei, Bella petrece
aproximativ ș ase ore pe zi pentru învă ț area limbilor străine ș i alte doua pentru celelalte activită ț i
artistice.

3.5 Limbile străine în spa ț iul online
In afara de Bella, prin intermediul spa ț iului virtual putem găsi cu u ș urin ț ă persoane bilingve
sau poliglote care se promovează pe diverse canale de socializare. Unii dintre ei activează pe canale
unde pot fi urmări ț i prin ​ vlogging ​ , iar al ț ii prin intermediul scrisului, prin ​ blogging ​ .
Pași în învă ț area limbilor străine:
Conform lingvistului Benny Lewis cei mai importan ț i pa ș i în învă ț area limbilor străine sunt:
– descoperirea motivului pentru care se înva ț ă respectiva sau respectivele limbi
– gândirea în limba respectiva
– ie ș irea din zona de confort
– alocarea mai mult a intensită ț ii studiului decât a duratei lui
– admiterea gre ș elilor
– începe să vorbe ș ti limba încă din primele zile ș i cu voce tare
– învă ț area pentru început a vocabularului uzual (1000-1200 de cuvinte) ș i expresii utile care
ajută la comunicarea necesită ț ilor de bază
– ascultarea, vizualizarea a filmelor sau radiourilor
– utilizarea dic ț ionarelor, programelor ș i site-urilor gratuite (a se vedea listele aferente)
– găsirea unui vorbitor nativi
– mergi în țara a cărei limbă vrei s-o înveți
– repeti ț ia constanta a cuvintelor
Utilizând toate aceste metode, de asemenea trebuie ț inut cont de faptul ca pentru început
este important sa ne alegem cuvintele pe care le învă ț ăm doar pe cele care le folosim ș i în limba
materna cel mai des. Apoi, pentru a însu ș irea vocabularului indicat ar fi sa ne folosim de cuvinte
înrudite, ș i anume de acele cuvinte care sunt similare cu limba materna ș i retinerea acestora va fi
51 Canalul YouTube Sprachheld
32

mai u ș oară. Sa luam drept exemplu, limba spaniola ca limba materna ș i limba portugheza ca a doua
limba , a se vedea tabelul anexat . 52
Dupa care asociază mental o imagine respectivului cuvânt si vei vedea ca atunci vei folosi
acel cuvântul i ț i vei amin ti mai degrabă imaginea din mintea ta, iar aceasta imagine va fi drumul cel
mai scurt în amintirea cuvântului. In ceea ce prive ș te memorarea gramaticii este benefic formulam
propozi ț ii din limba maternă în limba noua pe care o învă ț ăm trecând prin toate formele
gramaticale, în așa fel încât să în ț elegem limba respectiva înainte de a o vorbi. Sa nu uitam de
învă ț area primelor verbe dintr-o limba, ș i anume verbele auxiliare. Ele sunt importante în vorbirea
curentă, în special pentru ca sunt verbe utile în formarea tuturor timpurilor verbale.
Următorul pas în învă ț area limbilor străine este în ț elegerea topicii sau ordinii cuvintelor din
propozi ț ie, pentru este variata în func ț ie de limba ș i de categoria din care face parte. Mai apoi, po ț i
utiliza o tehnica ajutătoare prin a formula o prezentare în scris de un minut despre propria persoana,
din limba nativa în limba noua. Aceasta tehnica reprezinta ș i verificarea cuno ș tin ț elor dar ș i poate
ajuta la îmbogă ț irea voca bularului ș i a expresiilor de baza. ​ Daca ne referim la metodele folosite la
cursurile intensive sau nu de limbi străine, aici exista alte metode de învă ț are a acestora:
Prima metoda este metoda traducerii ș i are ca scop studiul gramaticii ș i al vocabularului prin
intermediul învă ț ării con ș tiente ș i deductive. A doua metoda este metoda audio-linguală punându-se
accentul mai mult pe comunicare prin diferite jocuri. Metoda directă este metoda folosita mai mult
profesorii nativi la cursurile oferite studen ț ilor sau persoanelor de origine străin ​ ă ​ . Acesta metod ​ ă
permite traducerii cuvintelor sa fie prezentata prin intermediul imaginilor sau a pantomimei (voi da
drept exemplu cursul de limba catalana la care am luat parte în schimbul de experienta din Spania.
Următoarea metoda este metoda tăcerii, în care studen ț ii interac ț ionează intre ei fără ca profesorul
s ​ ă intervină, ci doar s ​ ă asculte. Iar ultima metod ​ ă este metoda răspunsului fizic total în care
profesorul le cere elevilor verbal sa întreprindă o anumita activitate, ace ș tia din urma ac ț ionând fără
a putea vorbi. ​ In ceea ce prive ș te învă ț area la copiii, lingvistul Steve Kaufmann propune o serie
larga de tehnici ș i aplica ț ii, care bineîn ț eles pot fi preluate ș i la adul ț i ș i se are în vedere următoarele
elemente precum:
– Repetarea constanta a cuvintelor învă ț ate
– Exemplificarea ș i experimentarea cuvintelor prin intermediul jocurilor ș i a activită ț ilor
artistice
– Lucrul în echipe
– Punerea in practica a elementelor învă ț ate prin comunicarea
52 A se vedea Anexa 7
33

– Citirea sau ascultarea unor lecturi specifice vârstei lor
Insa, învă ț area structurilor gramaticale ș i de vocabular doar prin simpla memorare, fără
exerci ț iu practic, prin teme pentru acasă, aceste metode sunt, fără doar ș i poate, sortite e ș ecului. Sa
ne amintim de exemplul Bellei, unde ea înva ț ă totul prin metode practice, auditive ș i afective.
Prin promovarea Uniunii Europene a bilingvismului și a multilingvismului, atât mediul
online cat ș i mediul academic institu ț ional, a sporit incurajarea învă ț ării limbilor străine, în special
cele oficiale ș i co-oficial e ale Europei. Toate universită ț ile oferă cursuri intensive ș i interactive de
limbi străine la toate nivelele, de cele mai multe ori cursurile fiind sus ț inute de profesori nativi ș i
specializa ț i în ramura lingvistică. La sfâr ș itul cursurilor fiecărui nivel în parte se oferă cate o
diploma cursan ț ilor pe baza cursului sus ț inut ș i a unui examen la final de curs. De exemplu, la
cursurile oferite de universită ț ile europene partenere prin programul Erasmus Plus, toate lectoratele
de limbi străine ofereau cursuri intensive numai cu profesori nativi, iar la pentru a beneficia de
certificatul de competenta lingvistic era necesar sus ț inerea a doua examene finale înainte de
finalizare cursului propriu zis de limba. Desigur, ambele examene finale pot diferi, pot fie fie scris
fie orale, în func ț ie de niv elul cursului respectiv.
In afară de universită ț ile de spe ț ă din întreaga Europ ă, observam ș i multe alte centre
educationale acreditate în domeniul lingvistic, cu alte cuvinte, spatii educationale în care se oferă
cursuri de limbi străine în func ț ie de nivelul ș i necesitatea fiecărui cursant. In aceste centre
educationale sunt oferite cursuri pentru toate vârstele ș i toate domeniile existente, fie că vorbim de
cursuri de limbi străine în domeniul economic, medical, naval ș i asa mai departe. Pe lângă
participarea la cursurile sus ț inute în centrele aferente, la astfel de cursuri se pot participa ș i online,
prin anumite platforme online special pentru persoanele care doresc sa înve ț e de la distanta sau
direct de la locul de munca. Exista unele companii private interna ț ionale din diferite domenii care
oferă angaja ț ilor cursuri de limbi străine cu scopul de a-i ajuta sa se dezvolte ș i pe ramura
comunicării. De aici observam ca profesiile în domeniul educational nu este necesar numai în
detrimentul unei institu ț ii publice sau private, ci ș i în spatiile online, unde din zi în zi se observa o
cre ș tere imensa de cereri a cursurilor online. Această modalitate oferă avantaje atât angajatului cat
ș i angajatorului.
Există nu numai companii speciale în predarea limbilor străine la distanta prin intermediul
unui centru specializat, ci exista ș i anumi ț i profesori priva ț i ș i chiar studen ț i care oferă cursuri la
distanta doritorilor ș i pasiona ț ilor de studiu al limbilor străine. Sunt nenumărate site-uri unde multi
dintre ace ș tia au ș ansa de a- ș i promova ofertele cursurilor, acestea din urmă fiind sus ț inute prin
34

intermediul platformelor online Skype sau Whatsapp, în func ț ie de posibilitatea ș i preferin ț a
fiecăruia.
In mediul online observam atât de multi lingvi ș ti din aproape toate col ț urile lumii, în care î ș i
creează propriul spa ț iu virtual, prin blogging sau vlogging. Dacă ne referim la vlogging, atunci
aducem în tema platforma YouTube unde găsim o multitudine de persoane pasionate ș i persoane
calificate în domeniul lingvistic care fie î ș i promovează propria limba oferind cursuri de limba prin
scurte tutoriale, fie promovează pa ș i spre învă ț area rapida ș i eficienta a diferitelor limbi. Si aici
vorbim despre faimoasa canadianca Ronnie în care oferă cursuri de limba engleza interesante dar
haioase în acela ș i timp. La limba portugheză îl întâlnim pe canalul online pe Marcel originar din
Brazilia, stabilit în Spania, Madrid împreună cu părintii sai. Acesta de ț ine propria lui pagina online
de YouTube ​ Tus clases de portugues în care î ș i prezintă limba nativa vorbind limba spaniolă pentru
a avea o familie online cat mai largă. Apoi avem persoane lingviste care î ș i prezintă proprii pa ș i în
învă ț area ș i dezvoltarea fluentei: LinguaMarina o antreprenoare rusoaica tânără ș i ambi ț ioasă unde
de ț ine un canal bine pus la punct în care î ș i promovează propriile tips-uri lingvistice, dar ș i propriul
ei program intensiv de limbi străine: LinguaTrip. O alta persoana dedicata aceluia ș i domeniu este
însu ș i Steve Kaufmann, un canadian vorbitor a ș aisprezece limbi străine, furnizează tehnici utile în
sporirea ș i învă ț ării cat mai rapide cu ajutorul propriei aplica ț ii online numita: LingQ. De asemenea,
Alexander Arguelles, fondatorul site-ului ​ foreignlanguageexpertise.com ​ , recunoscut pentru
pasiunea sa pentru lectură ș i literaturi interna ț ionale.
Mergând spre sfera programelor inteligente, numite aplica ț ii online menite sa ne faciliteze
învă ț area unei limbi străine ș i sporirea fluentei acesteia, exista multe alte programe de ​ self-learning ​ ,
care au scopul de a ne oferi informa ț ii într-un mediu cat mai confortabil ș i benefic noua, fără a mai
fi nevoie a merge la cursuri specializate, unde se necesita timp ș i poate mai mult capital comparativ
cu mica aplica ț ie. Câteva dintre ele sunt: Duolingo, LingQ, Mondly, Babbel, Memrise, LinGo Play,
FluentU, Busuu, MnemoLingo, Bright, LingoDeer, Lingorilla, Find and Learn, 6000 Words
Learning, Learn and Play Languages ș i multe altele.
Dacă ne uităm în spa ț iul virtual ș i accesam în pagina de căutare persoane lingviste sau
metode practice de învă ț are a oricărei limbi străine, găsim o mul ț ime de genera ț ii ș i persoane de
culturi diferite care sunt cunoscute la nivel global pentru ceea ce fac. Si voi da următoarele exemple
de persoane poliglote care ș i-au însu ș it singuri metode de învă ț are ș i care au reu ș it ș i au demonstrat
că pot învă ț a orice limbă străină indiferent de origine sau limba nativa pe care o vorbe ș ti.
In primul rând al listei îl găsim pe Benny Lewis care vorbe ș te opt limbi străine; Luca
Lampariello, zece limbi; Susanna Zaraysky, douăsprezece limbi; Olly Richards, ș apte limbi; Conor
35

Clyne, zece limbi; Aaron Myers, sase limbi; Lindsay Dow, cinci limbi; Steve Kaufmann,
ș aisprezece limbi (plus limba romana); Richard Simcott, saisprezece limbi printre care ș i limba
romană; Alexander Arguelles, douăsprezece limbi; Moses McCormick, douăsprezece limbi;
Timothy Doner, douăzeci limbi; Akshay Swaminathan, unsprezece limbi; Félix Wang, zece limbi
cu limba romana; Tatiana Dankova, cinci limbi.
Cel mai important lucru de remarcat este dorin ț a ș i pasiunea pe care ace ș ti lingvi ș ti ș i
poliglo ț i o au în comun. Al doilea aspect la fel de important este faptul că to ț i dintre cei prezenta ț i
mai sus sunt multilingvi ș i odată ce ș i-au însu ș it ș i stabilit clar punctele de plecare ș i baza studiului
unei limbi, au putut aplica acelea ș i principii descrise în acest capitol în toate limbile existente. Se
spune că pentru a deprinde o limbă străină este necesar un gram de talent precum talentul de a picta,
de a canta, de a dansa, însă to ț i ace ș ti poliglo ț i ș i dedica ț i asupra studiului limbilor au demonstrat că
limbile străine sunt asemănătoare studiilor matematice, în care dacă sunt respectate normele ș i
regulile de baza în procesul de studiu sunt ș anse infime de a nu reu ș i a deprinde limba respectivă.
A ș adar, atât studiul limbi lor străine cat ș i vorbirea ș i predarea acestora a devenit o reala provocare
pentru multi dintre noi, cu atât mai mult cererea pie ț ei de lucru solicita aceasta deprindere ș i
abilitate de a vorbi cat mai multe limbi străine ș i mai ales acele limbi mai pu ț in ​ globalizate sau
cunoscute.

36

Concluzie

Lucrarea intitulată Noi modalită ț i de învă ț are a limbilor străine ​ , a vizat importanta învă ț ării
limbilor străine, importanta politicii lingvistice în spa ț iul european ș i noile modalită ț i de învă ț are a
limbilor străine, plecând de la ipoteza ca diversitatea lingvistica în prezent de ț ine o mare putere mai
ales în tarile din Uniunea Europeana.
Investiga ț ia de fata a ajuns la o serie de concluzii, inerent par ț iale. Din primul capitol, cel
mai important aspect de re ț inut este faptul ca Uniunea Europeana sprijină în continuare dezvoltarea
cetă ț enilor într-un spa ț iu lingvistic ș i cultural. De asemenea, datorita globalizării apărute ș i resim ț ite
din ce în ce mai mult în spa ț iul european, engleza a preluat “conducerea” ș i statutul de lingua
franca.
Din cel de-al doilea capitol ceea ce trebuie re ț inut este ca în Europa din zilele noastre a ș tii o
alta limba străină pe lângă de cea materna este un factor mai mult decât util, important ș i benefic
atât pentru cetă ț ean cat ș i pentru societate. Fiecare cultură împreună cu limba sa proprie trebuie
apreciate, respectate ș i în ț elese de către to ț i ceilal ț i cetă ț eni ai Europei. In ceea ce prive ș te studiul de
caz elaborat cu ajutorul studen ț ilor Erasmus, elementul de baza rămâne acela ca orice profesie, orice
cultura, etnie sau limba materna de ț ii, abilitatea de a stăpâni o a doua limba străină sau mai multe
este util pentru fiecare om în parte, chiar ș i la orice vârstă.
Din capitolul trei am observat ca învă ț area unei noi limbi străine se poate face în orice circumstan ț ă,
noile metode variind de la caz la caz ș i în func ț ie de necesită ț ile fiecăruia. Insa, cele mai
binecunoscute metode de învă ț area a unei limbi străine este metoda clasica, metoda participării la
un curs de limba intensiv cu un profesor bine instruit sau de ce nu, cu un profesor nativ. In ziua de
astăzi, metodele cele mai apreciate, în special, în rândul tinerilor ș i adolescen ț ilor rămâne metoda
cursurilor la distanta, online, aceasta fiind mai comoda. Aici ne referim la spa ț iul virtual YouTube,
de fapt la cursurile de limba oferite chiar de nativii respectivei limbi.
Datorită răspândirii cat mai mare a diversită ț ii lingvistice în mai toate ț ările europene, de
asemenea, s-a sporit ș i interesul tinerilor asupra domeniului lingvistic ș i cultural, în acest fel pentru
unii, devenind chiar o profesie reală în viata de zi cu zi. De aici pleacă ș i profesia de “linguistic
influencer” sau “youtuber”, în care miile sau sutele pasiona ț i de studiul lingvistic lucrează în mediul
online.
Moda de a lucra în intermediul online a pornit întâi în Statele Unite ale Americii apoi s-a
răspândit cu rapiditate ș i în Europa ș i în celelalte continente . Aceste profesii prin intermediul
online-ului devenind de foarte multi ani încoace printre cele mai bine plătite profesii din lume.
37

Competentele de comunicare într-una sau mai multe limbi străine ajuta la evolu ț ia culturilor
profesionale ș i adâncire a personalită ț ilor profesionale, fiind un punct forte pentru fiecare stat
european căruia ii oferă o pozi ț ie bine văzută în mediul european în toate aspectele sociale, de la
economic pana la cel educativ.

38

Anexe

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

39

Anexa nr. 2.2

Anexa nr. 3

40

Anexa nr. 4

Anexa nr. 5

41

Anexa nr. 6

Anexa nr. 7

42

Tabel cu asemănările de lexic în limba spaniolă ș i portugheză:
Spaniolă Portugheză Romană
preguntar perguntar a întreba
mañana amannha diminea ț ă
poco pouco pu ț in
escribir escrever a scrie
mediano medio mediu
vivir viver a locui, a trai
escoger escorrer a alege
volar voar a zbura
recibir receber a primi
cocina cozinha bucătărie

Anexa nr. 8

43

Bibliografie

Neagu, Ionela, ​ Politici lingvistice educaționale în România ​ , Editura Universității Petrol-Gaze din
Ploiești, 2008
Gherghina, Sergiu, Chiru, Mihail, ​ Perspective române ș ti asupra politicilor europene. Programele
electorale ale partidelor române ș ti la alegerile europene din 2014, ​ Editura Adenium, 2016
Guus, Extra, Kutlay Yağmur, Language rich europe- Tendinte in politicile si practicile
multilingvismului in Europa, ​ Cambridge University Press, 2012
George, Soros, ​ Despre globalizare ​ , Ed. Polirom, Iași, 2002
John Tomlinson, Globalizare ș i cultură, Editura Amarcord, Timi ș oara, 2002
David Held; Anthony McGrew; David Goldblat; Jonathan Perraton, Tra ​ nsformări globale. Politică,
economie ș i cultură ​ , Editu ra Polirom, Ia ș i, 2004
Selma K. Sonntag, ​ The Local Politics of Global English: Case Studies in Linguistic Globalization
Neagu Djuvara, ​ Civiliza ț ii ș i tipare istorice: un studiu comparat al civiliza ț iilor ​ , Editura Humanitas,
Bucure ș ti, 2008
Marius SALA, Ioana VINTILĂ RĂDULESCU, ​ Limbile Europei, Editura Univers Enciclopedic,
București, 2001
Radu CARP, ​ Proiectul politic european – de la valori la acțiune comună ​ , Editura Universității din
București, București, 2006
Nevaci, Manuela, Identitatea prin limbă și „modele” lingvistice ​ , volumul ​ „Limba și literatura
română în spațiul etnocultural dacoromânesc și în diaspora” ​ , Iași, 2003
Bauman, Zygmund, Globalizarea si efectele ei sociale, Ed. Antet, București, 1999
Cătălin, Zamfir, Simona, Ștefănescu, Enciclopedia dezvoltării sociale, Ed. Polirom, Iași, 2007
George, Soros, ​ Despre globalizare ​ , Ed. Polirom, Iași, 2002,
Eugen Ovidiu Chirovici, Națiunea virtuală. Eseu despre globalizare, Editura Polirom, Iași, 2001
John Lyons, ​ New Horizons in Linguistics ​ , Penguin Books, Londra,1971
Liliana, Ionescu-Ruxădoiu, Dumitru, Chițoran, ​ Sociolingvistică ​ , Editura Didactică și Pedagogică,
București,
Uriel, Weinreich, ​ Languages in Contact ​ , New York, 1953
Colin Baker and Sylvia Prys Jones ​ , Encyclopedia of Bilingualism and Bilingual Education

44

Adrian, Liviu, Ivan, ​ Statele Unite ale Europei: Uniunea Europeană între interguvernamentalism și
supranaționalism, ​ Editura Institutul European, Iasi, 2007.
Bărbulescu, Iordan, Gheorghe, ​ Procesul decizional în Uniunea Europeană ​ , Editura Polirom, Iasi,
2008.
Bărbulescu, Iordan, Gheorghe, ​ Uniunea Europeană: politicile extinderii, ​ Editura Tritonic,
Bucuresti, 2006
Bibere, Octavian, ​ Uniunea Europeană; între real și virtual ​ , Editura All, București,1999
Vidu, Bidilean, ​ ​ Uniunea Europeană. Instituții, Politici, Activități, ​ ​ Editura Universitara, 2011
Augustin, Fuerea, ​ Manualul Uniunii Europene, ​ ​ Universul Juridic, Bucuresti, 2011 (scribd)
Beatrice, Andresan- Grigoriu; Stefan, Tudorel, Tratatele Uniunii Europene, ​ Editura Hamangiu,
2016
Consiliul Europei și apărarea drepturilor omului, ​ ​ S. l. , Editura L. A. D. O. , 1994

Dragoș, Dacian, Cosmin, ​ Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme, ​ Editura All Beck, București,
2007
Dumitrescu, Sterian, ​ Uniunea Europeană ​ , ​ Editura Independența Economică, Pitești, 2002
Geană, Elena, Zenovia, ​ Surse de informare privind Uniunea Europeană, ​ Editura Institutul
European, București, 2003
Ghica, Luciana, Alexandra, ​ România si Uniunea Europeană: O istorie cronologică, ​ Editura
Meronia, București, 2006
Jing, Ion, ​ Uniunea Europeană în căutarea viitorului: Studii Europene ​ , Editura C. H. Beck,
București, 2008 Niță, Ion, Integrarea României în Uniunea Europeană ​ , ​ Editura Independența
Economică, Pitești, 2007 ​ Suveranitate națională și intergrare europeană ​ , Iași, 2002.
Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, ​ Editura All Beck, București, 2005
Tudorică, Roxana, ​ Managementul educației în context european, ​ Editura Meronia, București, 2007
Un concept românesc privind viitorul Uniunii Europene ​ , ​ Editura Polirom, Iași, 2001
Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare în România. Intre norme ș i practici ​ , Fundatia
CRDE, Cluj-Napoca, 2009
Cristina, Calarasu, ​ Globalizare lingvistică ș i anglicizare, ​ Universitatea Bucure ș ti (scribd)
S. Mercer, ​ Psychology for Language Learning, ​ Palgrave Macmillan UK
Tej, K. ​ Bhatia, ​ The Handbook of Bilingualism and Multilingualism, ​ Wiley
45

Thinking and Speaking in Two Languages, ​ Channel View Publications Ltd, 2000
Colin. Baker, Foundations of Bilingual Education and Bilingualism ​ , MULTILINGUAL MATTERS
LTD
Carroll, E. Wilson, ​ ​ Bilingualism, ​ Nova Science Publishers Inc, ​ 2016
Kathryn, Henn-Reinke, ​ Considering Trilingual Education, ​ Routledge, ​ 2014
D Shawn, Loewen, ​ Key Concepts in Second Language Acquisition, ​ Macmillan Education UK, ​ 2011
Annette, M. B. de Groot, Language and Cognition in Bilinguals and Multilinguals, ​ Psychology
Press, ​ 2010
Una, Cunningham, ​ Growing Up with Two Languages ​ , Taylor & Francis, ​ 2011
Vivian, J. Cook, ​ Language and Bilingual Cognition, ​ Psychology Press, ​ 2010
Ofelia, García, ​ Bilingual Education in the 21st Century, ​ Wiley, ​ 2008
Bilingual Education, ​ State University Press of New York (SUNY), ​ 1996

Portaluri online:
European Parliament: ​ http://www.europarl.europa.eu
http://ec.europa.eu/education/policy/multilingualism/linguistic-diversity_ro
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, ​ Istoria limbii române ​ : www.lingv.ro
www.YouTube.com ​ : ​ https://www.youtube.com/watch?v=-unCD1oWQxc
www.topuniversities.com ​ : 7 YouTubers Who Can Help You Improve Your English
www.fluentu.com ​ : ​ The 14 Best Polyglot YouTube Channels to Inspire Your Language Learning

46