Investeste in oameni [301603]

Investeste in oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

AXA PRIORITARĂ 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”

Domeniul major de interventie 2.2 Prevenirea parasirii scolii

Titlul proiectului: „DAR – Daruieste, Ajuta, Respecta”

Cod contract: POSDRU/188/2.2/S/155547

Beneficiar: EPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A DEVEI SI HUNEDOAREI

Partener: [anonimizat],

Prof. dr. Mihaela Manolea

SCURT ISTORIC AL APARIȚIEI CALCULATORULUI

De-a lungul istoriei omul a fost nevoit să efectueze diferite calcule și a căutat metode de rezolvare care să necesite un minim de efort manual și mintal.

Omul primitiv a folosit ca mijloc de numărare degetele de la mâini și picioare. Această metodă îi limita capacitatea de a calcula.

Limitarea a fost eliminată prin descoperirea faptului că obiecte mici (grăunțe, pietricele) puteau fi folosite la fel de bine pentru numărat. Problema modului utilizării pietricelelor convenabil a fost rezolvată în urmă cu 5 000 ani prin folosirea unei plăci de lut prevăzute cu canale în care erau plasate pietricele. Dispozitivul permitea ca pietricelele să se deplaseze dintr-o parte în alta a plăcii în cealaltă pentru a ușura operațiile de numărare.Acest dispozitiv reprezintă predecesorul abacului.

Abacul a fost inventat în China în jurul anului 2 600 î. H. El a [anonimizat] 300.

Fig.1 Abac

Abacul (fig. 1.) este un dispozitiv compus din mai multe șiruri de mărgele care alunecă pe niște bețișoare sau sârme montate pe un cadru dreptunghiular. Cadrul este divizat pe o parte transversală încât

Mașina de calcul a lui Blaise Pascal (fig. 2.) [anonimizat]:

– „reținerea” trebuia să fie automată;

– scăderea putea fi făcută rotind cadrele în sens invers;

– înmulțirea putea fi efectuată prin adunarea repetată.

Fig.2 Pascalina

Filosoful și matematicianul german Gottfried Leibnitz a imaginat în 1671 o [anonimizat] (fig. 3.).



Fig. 3. Aritmometru



Dispozitivul terminat în 1674 avea în componență o [anonimizat] 9 dinți de lungime crescătoare de-a lungul suprafeței lui.

[anonimizat] o [anonimizat].

Cartela perforată este o hârtie-[anonimizat]. Datele erau ulterior manipulate mecanic. Deși cartela a [anonimizat].

În 1801, francezul Joseph Marie Jaquard a construit un război de țesut (fig. 4.) complex care a [anonimizat] a [anonimizat] o cartelă în care orificiile perforate furnizau instrucțiuni ce controlau alegerea firelor și aplicarea modelelor. Dispozitivul era folosit pentru obținerea țesăturilor decorative.



Fig. 4. Războiul de țesut a lui Jaquard


Prima încercare de a folosi principiul cartelei perforate într-o aplicație matematică a fost întreprinsă de matematicianul englez Charles Babbage. În 1823 începe construcția primului calculator mecanic destinat să calculeze și să imprime tabele matematice.

După aproape 10 ani de muncă, Babbage a renunțat și și-a îndreptat atenția spre un proiect ambițios – „mașina analitică”, un dispozitiv cu multe inovații îndrăznețe. Aceasta cuprindea toate elementele fundamentale ale calculatoarelor moderne: un bloc de memorie care înmagazina datele sub formă de perforații în cartele (disponibil pentru 1 000 de numere cu 50 de cifre), dispozitive de intrare și de ieșire, blocul aritmetic în care se efectuau calcule și un bloc de comandă pentru dirijarea operațiilor.

Lucrările lui Babbage au fost bază pentru constructorii de mașini de calcul.

Un sistem de calcul (calculator) este un dispozitiv destinat prelucrării informației. El este alcătuit din resurse fizice (memorie, dispozitive de intrare/ieșire) resurse logice (programe, sisteme de operare) și resurse informaționale (date) care cooperează pentru îndeplinirea cerințelor utilizatorilor privind îndeplinirea cerințelor utilizatorilor privind introducerea, memorarea, prelucrarea, transmiterea, regăsirea informațiilor.

Între anii 1942 și 1946 a fost realizat primul calculator numit ENIAC (mașină de calculat și integrat numerică electronică) la Universitatea din Pennsylvania de către J. Presper Eckert și John Mauchly, care era alcătuit din tuburi electronice. Cântarea aproape 30 de tone, conținea peste 18 000 de tuburi electronice și necesita peste 160 2 de suprafață de podea.

În acest calculator, funcțiile de comutare și comandă erau realizate de tuburi electronice. Mișcările relativ lente ale comutatoarelor de mașinile de calculat electromagnetice au fost înlocuite de mișcarea rapidă a electronilor. Deoarece calculatorul prelucra datele conform unor instrucțiuni predeterminate operațiile pe care le putea efectua erau fixe.

Pentru a mări capacitatea calculatorului de a rula fără asistența unui operator a fost necesară memorarea programelor. Cu ajutorul unui sistem de memorare intern, calculatorul putea prelucra un program la fel cum prelucra datele. El putea să-și modifice instrucțiunile proprii după cum cerea programul.

În 1949 a fost terminat calculatorul ENIAC (fig. 6.). Aceasta avea un sistem de comandă flexibil și un nou tip de înmagazinare a datelor ce-i permitea să folosească o viteză de calcul mare.

Fig. 6. ENIAC Fig. 7. BINAC

Tot în 1949, proiectanții calculatorului ENIAC au realizat calculatorul BINAC (fig. 7.), primul calculator în care s-a folosit principiul autoverificării interne complete. Acesta a fost urmat de calculatorul UNIVAC (Universal Automatic Computer). Calculatorul UNIVAC (fig. 8.) se distingea prin viteză, siguranță în funcționare, capacitate de memorare, abilitate de a manipula umere și material descriptiv.

Fig. 8. UNIVAC

În anul 1948 este inventat tranzistorul, care deschide generația a doua de calculatoare electronice.

După aproximativ zece ani, apar circuitele integrate ce reuneau pe aceeași plăcuță de siliciu mai multe tranzistoare și elemente electronice pasive.

Acest fapt a implicat apariția generației a treia de calculatoare, cea de-a patra generație fiind bazată pe circuitele integrate pe scară largă (microprocesorul).

Progresele tehnologice din electronică și fizica corpului solid au dus la apariția unei alte generații de calculatoare la mijlocul perioadei 1950-1960, multe calculatoare au fost realizate de universități, laboratoare industriale și firme producătoare, construite special pentru utilizări în domeniul afacerilor.

Următoarea perfecționare importantă a avut loc în 1964, o dată cu introducerea echipamentului de calcul din a treia generație. Aceste echipament avea circuite microminiaturizate și alte inovații rezultate din progresele tehnologiei electronice. Calculatoarele acestei generații erau mai mici ca dimensiune, mai rapide, aveau capacitate mai mare permițând viteze de funcționare măsurate în miliardimi de secundă. Compatibilitatea mai mare a pieselor componente permitea flexibilitatea în modificarea sau extinderea sistemelor de calculatoare fără a schimba sistemul de bază.

În locul cartelelor perforate sau al benzii perforate folosite pentru introducerea datelor, se folosea pentru înmagazinarea datelor banda magnetică.

În țara noastră, în anul 1970, s-a realizat primul calculator electronic universal, din generația a treia, sub denumirea FELIX C-256 (fig. 9.).

Fig. 9. FELIX

În 1971 a fost realizat primul calculator ce avea la bază un microprocesor, iar în 1975 primul calculator personal Altair (fig. 10). Acesta conținea un microprocesor 8080, o sursă de alimentare, un panou de comandă cu multe beculețe șic u 256 octeți de memorie.

Fig. 10. Altair Fig. 11. Apple

În 1977 au apărut calculatoarele Apple (fig. 11) care s-au bucurat de un mare succes. Au avut un rol important în stabilirea standardelor pentru toate celelalte calculatoare.

În 1981, compania IBM a lansat calculatoarele personale IBM PC (fig. 12.), proiectate ținând cont de cerințele pieții.

Acestea au stabilit noul standard pentru industria microcalculatoarelor, standard corespunzător cerințelor utilizatorilor de astăzi care dețin sisteme ce oferă performanțe inimaginabile în 1981.

Fig. 12. IBM PC

Alte firme producătoare (Compaq, Intel etc.) au perfecționat tipul de calculator personal din zilele noaste bazat pe procesoare foarte performante și foarte rapide.

În 1985 a fost lansat sistemul de operare Microsoft Windows 1.0 ajungându-se astăzi la Microsoft Windows 2000.

Următoarea etapă din istoria prelucrării datelor a fost apariția calculatoarelor electronice. 
În prezent, se conturează și o a cincea generație, formată din calculatoare care sunt realizate din circuite integrate pe scară foarte largă și care folosesc metode de calcul foarte complexe, bazate pe inteligența artificială.

ARHITECTURA CALCULATORULUI

Un calculator este o mașinărie care știe să modeleze și să manipuleze informația. El poate prelucra foarte ușor, într-un timp extrem de scurt, cu o foarte mare acuratețe, o cantitate foarte mare de informație complexă. Utilizatorul îi oferă calculatorului informații, acesta le prelucrează și apoi oferă date.

Datele desemnează elementele primare, provenind din diverse surse, fără o formă organizată care să permită luarea unor decizii.

Informațiile sunt date ce au un caracter de noutate, care îmbogățesc nivelul de cunoștințe ale celui care primește aceste informații. O dată care nu aduce nimic nou nu se poate considera informație.

Calculatorul trebuie să fie capabil să modeleze și să manipuleze această informație.

Prelucrarea datelor (numită și procesare) presupune totalitatea transformărilor, ca formă și conținut a datelor.

Pornind de la faptul că informația este reprezentată în interiorul calculatorului sub formă de date, s-a ajuns la necesitatea utilizării a unui sistem de calcul binar, adică să se modeleze informația elementară prin intermediul datelor.

Unitatea de măsură folosită pentru cantitatea de informație este informația elementară numită bit (Binary digiT), adică din cele două cifre binare 0 și 1. Biții se grupează câte 8 și formează un byte sau un octet.

1 octet= 1 byte=8 biți

Octetul este, așadar, unitatea de măsură a informației.

1Kbyte=1Koctet 210 octeți = 1024 octeți

1 Moctet = 210 Kocteți =1024 Kocteți = 220 octeți

1 Goctet = 210 Mocteți = 220 Kocteți = 230 octeți

Pentru codificarea în sistemul de numerație binar a caracterelor din care sunt compuse textele, se folosește codul ASCII (acronimul de la American Standard Code for Information Intercharge).

Desenele și sunetele sunt și ele codificate în secvențe de cifre binare. Pentru codificare se stabilesc niveluri de luminozitate sau vineluri de semnal sonor. Aceste niveluri se codifică prin numere întregi care pot fi reprezentate în sistemul binar. Acest proces se numește digitizarea desenelor sau a sunetelor.

Calculatorul este o mașină care prelucrează automat informația. Pentru a realiza acest lucru, calculatorului trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) și o listă de instrucțiuni (programul) care să îi spună cum să prelucreze aceste date. În urma prelucrării datelor calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obținute (date de ieșire). Operațiile și ordinea în care acestea sunt executate de către calculator sunt transmise de către om prin intermediul programelor.

Pentru a realiza aceste operații din punct de vedere structural, calculatorul electronic este format din două componente de bază: hardware, partea de componente fizice și software, partea de programe și date.

Hardware – Componentă formată din echipamentele fizice în care circuitele electronice asigură prelucrarea automată a informației și din echipamentele care asigură comunicarea între om și calculator

Software – Componentă formată din programele destinate să asigure conducerea și controlul procesului de prelucrare, precum și efectuarea unor lucrări curente.

COMPONENTA HARDWARE

Arhitectura unui calculator definește modul în care componentele hardware sunt conectate fizic, fără să se țină cont de amplasarea lor. Componentele sunt definite după funcționalitate.

Astfel, arhitectura unui calculator este dată de:

Unitatea centrala;

Dispozitivele de intrare;

Dispozitivele de iesire;

Suporturi de memorie externa.

Unitatea centrală de prelucrare

Unitatea centrală de prelucrare sau procesorul, este creierul calculatorului. Ea coordoneaza și controlează întreaga activitate a calculatorului.

Caracteristicile microprocesorului:

Viteza de lucru determină cât de repede execută microprocesorul o instrucțiune. Ea se măsoară în milioane de instrucțiuni pe secundă.

Frecvența de lucru este frecvența impulsurilor de tact prin care li se comandă circuitelor electronice ale calculatorului să execute operații și prin care se sincronizează aceste operații. Impulsurile de tact sunt generate de ceasul sistemului. Frecvența se măsoară în megahertzi adică în milioane de impulsuri pe secundă.

Cuvântul reprezintă numărul de biți, întotdeauna multiplu de octeți, care pot fi prelucrați la un moment dat de către microprocesor. Cu cât cuvântul are mai mulți biți, cu atât viteza de lucru a microprocesoruloui este mai mare.

Memoria internă

Este locul de muncă al calculatorului, locul în care sunt aduse programele și datele pentru a fi prelucrate de procesor.

Memoria este de 2 feluri:

Memorie internă

Memorie externă

Memoria RAM (Random Access Memory)

Este o memorie în care se poate scrie și din care se poate citi.

Este o memorie neremanentă

Capacitatea memoriei calculatorului se referă la capacitatea memoriei RAM

Memoria ROM (Read Only Memory)

Este o memorie din care se poate citi, dar în care nu se poate scrie.

Este o memorie remanentă

Ea este implementată sub forma unui circuit integrat în care se memorează un microprogram de tip firmware destinat inițierii lucrului cu calculatorul, la punerea sub tensiune a acestuia.

Conținutul acestor memorii nu poate fi modificat de către utilizator

Memoriile externe

Sunt suporți de informație pe care calculatorul, folosind dispozitive specifice fiecărui suport, numite unități de memorii externe, poate scrie sau citi informația.

Acestea pot fi:

1. Pe suporturi electromagnetice:

Discuri flexibile

Hard-discuri (HDD)

2. Pe suporturi optice

Discuri compact CD

Discuri DVD

Placa de bază

Microprocesorul unui calculator, memoria și celelalte componente carevor fi prezentate în continuare sunt montate pe o placă de circuit imprimat denumită placă de bază.

Chipset: Componentă dispusă pe placa de bază care controlează comunicațiile dintre microprocesor și celelalte componente instalate pe placă: memorie, adaptor grafic, alte adaptoare sau diferitele extensii. Chipset-ul constă din două procesoare denumite Northbridge și Southbridge care realizează efectiv transferul de informații de la și spre componentele plăcii de bază menționate.

Datorită rolului central al chipset-ului în funcționarea calculatorului, orice problemă manifestată prin încetinirea vitezei calculatorului trebuie rezolvată începând cu analiza stării acestei componente.

Socket: soclu în care se montează microprocesorul. Placile obișnuite pot avea unul sau două socluri. Procesoarele Intel actuale necesită un soclu tip LGA 775 (Land Grid Array) , LGA 1156 sau LGA 1366 având 775, 1156respectiv 1366 contacte.

Form factor – formatul plăcii. Mărimile sunt standardizate, cele mai des folosite în calculatoare de birou (desktop) fiind ATX sau mATX (Micro-ATX).

Placa de bază

La alegerea unei plăci de bază este important să se știe destinația calculatorului deoarece arhitectura acesteia condiționează performanțele acestuia. Pentru cazul considerat, respectiv calculator pentru birotică și Internet este de exemplu interesant să se cumpere o placă având adaptor video integrat. O astfel de placă oferă o soluție mai ieftină față de soluția cumpărării unei plăci grafice separate. Dacă se cumpără totuși o placă grafică separată trebuie să se știe de ce tip de amplasament dispune placa deoarece acesta poate fi de tip AGP (Accelerated Graphic Port) sau PCI Express (mai precis, în variantele actuale, PCI Express x16).

Unitatea de hard disc (HDD – hard disk device)

Un calculator poate avea una sau mai multe unități de hard disc. În hard disc informația este memorată pe suport magnetic, deci rolul acestuia este păstrarea informațiilor în timpul în care calculatorul nu este sub tensiune.

Caracteristicile principale ale unui hard disc sunt capacitatea, viteza de rotație, formatul, tipul magistrale de conectare și viteza de transfer.

Capacitatea se exprimă în GB (gigaocteți) sau TB (teraocteți). Valorile uzuale sunt cuprinse între 80 GB și 500 GB.

Viteza de rotație se exprimă în rotații/minut și poate lua una dintre valorile: 5400, 7200, 10000 sau 15000 rot/min.

Formatul unității se exprimă în țoli (inch, prescurtat "). Valorile uzuale sunt 3.5" (pentru calculatoare tip desktop) sau 2.5" pentru notebook-uri.

Dezvoltarea de noi echipamente audio/video miniaturizate au condus la realizarea unor unități mai mici: 1.8", 1.3". 1" sau 0.85".

Tipul magistrale de conectare. Unitățile actuale obișnuite se conectează folosind o magistrală denumită SATA (Serial ATA). În unități mai vechi se pot găsi magistrale de tip ATA (Advanced Technology Attachement, denumită ulterior IDE – Integrated Drive Electronics sau PATA – Parallel ATA).

Conectorii fiind diferiți, conectarea eronată a unui disc nu este posibilă. Plăcile de bază actuale permit folosirea atât a discurilor SATA cât și IDE.

Unitatea de disc optic (CD/DVD)

Pe lângă hard disc, un calculator are de regulă și o unitate de disc optic (CD/DVD).

Aceste echipamente folosesc pentru inscripționarea și citirea informației o rază laser. Mediile de stocare (discurile) pot fi de tip R, care pot fi înregistrate o singură dată, sau R/W, reînregistrabile.

Vitezele de transfer la înregistrare sau la citire sunt exprimate sub forma nX. Exemple: 12x (1.76 MB/s), 10x (1.46 MB/s), 32x (4.69 MB/s).

Dacă pentru o unitate sunt specificate vitezele sub forma a 3 valori (ex. 20x/8x/48x), prima valoare se referă la viteza maximă de înregistrare a discurilor R, a doua la viteza maximă de înregistrare a discurilor RW (reinscriptibile) iar a treia reprezintă viteza de citire, indiferent de disc.

Placa video

Este componenta care generează imaginea de pe ecranul monitorului, la parametrii ceruți, convertind codurile digitale în modele de biți pentru fiecare punct vizibil. Totodată determină numărul de culori afișate și rezoluția finală a imaginii.

Placa video include circuite de memorie RAM care alcătuiesc așa-numita memorie video. O placă video foarte performantă poate avea, de pildă, 64-128 MB RAM. În memoria video este păstrată toată informația din imaginea computerului. Imaginea de pe ecranul monitorului este alcătuită din puncte (sau pixeli) care sunt aranjate pe linii și coloane.

Placa video

Prin analogie cu punctele unei coli de hartie scrise, fiecare pixel poate fi "scris" (cu cerneală de o anumită culoare) sau "șters" (caz în care are culoarea hîrtiei).

Placa de sunet

Pentru a asculta muzică pe computer, nu este suficient micul difuzor (system speaker) inclus în cutia computerului, care face bip la pornire, ci este nevoie de o placă de sunet, un dispozitiv capabil să furnizeze la ieșire semnal audio care poate fi apoi auzit în boxe sau căști audio. Placa de sunet se montează în cutia computerului, și poate fi identificată ușor după cele 3 (de obicei) mufe mici, rotunde, de tip jack.

Placa de sunet

Ea înglobează toate componentele electronice necesare producerii de sunete și asigură prin caracteristicile hardware câteva funcții referitoare la componenta audio.

Cea mai importantă funcție este de conversia datelor audio digitale în formă analogică, redată de difuzoare sub formă de sunete. În plus înregistrează sunete pentru redarea ulterioară a unui convertor analogic-digital. Prin sintetizatoarele interne proprii pot crea sunete, iar prin circuitele de mixare combină datele de la toate sursele disponibile ale PC-ului. Tot aici este inclus și un amplificator care preia amestecul audio și îl amplifică la volumul dorit.

Placa de rețea

Un computer conectat într-o rețea locală are întotdeauna în el și o placă de rețea, prin care se desfășoară comunicația cu celelalte computere din rețeaua locală, printr-un cablu special de rețea.

Un computer personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu alte computere, nu are nevoie de o placă de rețea. În general, comunicația prin placa de rețea este mult mai stabilă și rapidă decît prin modem, dar ea funcționează bine numai pe distanțe mici, pînă la cîteva sute de metri.

Plăci de rețea

Mai este numită și adaptor de rețea sau placă cu interfață de rețea, este o piesă electronică proiectată petru a permite calculatoarelor să se conecteze la o rețea de calculatoare. Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card (NIC). Placa este de obicei opțională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele rețelei. Rețeaua permite utilizatorilor de a crea conexiuni cu alți utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, sau printr-o tehnologie radio fără fir de tip wireless.

Sistemul de intrare-ieșire

Asigură comunicația calculatorului cu lumea înconjurătoare prin intermediul unor echipamente specializate numite dispozitive periferice.

Dispozitivele periferice sunt de 3 feluri:

Dispozitive de intrare

Dispozitive de ieșire

Dispozitive de intrare-ieșire

Principalele dispozitive de intrare sunt:

Tastatura este componentă hardware a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă date prin apăsarea unor taste. Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare, ea existând înainte de apariția monitoarelor și evident înainte de apariția mouse-ului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de cod de scanare. La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la n – numărul de taste).

La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit și codul ASCII corespunzător. Tastatura reține nu numai apăsarea unei taste, dar și eliberarea acesteia, fiecare acțiune fiind înregistrată separat. Există două categorii de taste :taste comutatoare – au efect indiferent dacă sunt apăsate sau eliberate si taste de control – au efect numai atunci când sunt acționate. Tastaturile calculatoarelor personale pot fi împărțite în patru mari categorii:

tastaturi standard

tastaturi ergonomice

tastaturi fara fir

tastaturi speciale

Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferența între tipuri fiind dată, în principal, de prezența sau absența unor taste care intră în componența lor. Această Tastatura este conectată în spatele unității centrale printr-un fir introdus într-o mufă specială.

Tastaturi.

Mouse-ul. Mouse înseamnă "șoarece" în engleză. Acest nume îl poartă acel mic dispozitiv de formă aproximativ ovală, conectat printr-un fir la un port serial sau PS/2 al computerului. Unele tipuri de mouse sunt fără fir, comunicînd cu computerul prin raze infraroșii. Un mouse este extrem de util cînd se lucrează în mod grafic, de pildă în Windows.

Tipuri de mouse.

Scanner-ul. Dacă se dorește introducerea, în memoria computerului, a unei fotografii sau a oricărei imagini tipărite pe hîrtie, cel mai adecvat echipament periferic pentru această operație este scanner-ul. Acesta scanează fotografia și transformă informația grafică din ea în informație digitală, care apoi poate fi afișată pe ecran și poate fi salvată pe disc într-un fișier de tip grafic.

Scanner

Cititorul de cod de bare este un dispozitiv de intrare prin care se baleiază codurile de bare de pe diferite produse. Este util în magazine pentru a transmite informații desre produsele vândute.

Joystick – Este o maneta care se misca in toate directiile controland deplasarea cursorului. Exista mai multe tipuri, cele mai complexe raspunzand la miscari pe cele trei axe si au un numar de butoane configurabile. Multe jocuri necesita un joystick pentru functionare.

Joystick

Microfoanele – sunetele si vorbirea pot fi si ele digitizate, dispozitivul de intrare corespunzator fiind microfonul. Sistemele moderne permit comunicarea cu calculatorul si transformarea cuvintelor in text.

Camerele web o camera web se poate monta pe monitorul PC -ul si permite cominicarea in doua sensuri, incluzand nu doar text, ci si imagini si sunete. Desi nu este considerata ca facand parte din kitul de baza al unui PC, multi utilizatori folosesc camerele web.

Principaalele dispozitive de iesire:

Ele asigură depunerea informatiilor din memoria internă pe suporturi externe. Ele se vor trece din reprezentarea internă într-o formă accesibilă omului si sunt extrase in forma optica (pe hartie sau pe ecran) sau intr-una acustica (sunete si muzica). Dispozitivele de iesire diferă si ele în functie de suportul folosit.

Monitorul este dispozitivul pe care se pot vedea rezultatele execuției programelor. El conține un ecran realizat într-o tehnologie de televiziune digitală de înaltă performanță, iar pe ecran se afișează imagini alcătuite dintr-o rețea fină de puncte de culoare roșie, verde și albastră (sistemul RGB). Memoria video conține permanent informațiile care determină starea fiecărui punct (dacă este aprins sau stins, și la ce intensitate luminoasă), iar placa video le transmite cu o frecvență mare către monitor, care prezintă imaginea pe ecran.

Monitoare

Instrumente de proiectie (videoproiectoarele) – aceste dispozitive de proiectie pot fi atasate computerulu i si sunt utile atunci cand avem nevoie sa facem o prezentare unui grup de persoane. Ele sunt aparate care preiau semnalul digital, il convertesc in semnal audio-video si trec semnalul video printr-un sistem optic. Astfel semnalul viodeo poate fi afisat pe orice suport doreste utilizatorul sau. Astfel de prezentari pot fi facute in Power Point si se folosesc atat in vanzari cat si in institutiile de invatamant.

La achizitionarea unui astfel de dispozitiv trebuie avuta in vedere:

rezolutia (minim XGA): 800×600 – 1400×1050;

luminozitatea lampii (cu cat mai mare cu atat mai bine), se masoara in Lumeni sau ANSILumeni:1000 – 5000.

Imprimanta realizează tipărirea pe hârtie, sub formă de sucesiuni de caractere sau de reprezentări grafice, a informatiilor transmise din memoria internă a calculatorului.

Tipurile de imprimante diferă, marcând evolutia lor tehnologică: imprimante cu tambur, cu rozetă, matriceale, cu jet de cerneală, laser, ultimele fiind rapide si de o mare acuratete.

O imprimantă trebuie să contină un dispozitiv de antrenare a hârtiei, un dispozitiv de imprimare si un modul propriu de memorie care să permită retinerea temporară a unei cantităti bine determinate din informatia transmisă spre tipărire.

Imprimante

Plotterele sunt mașini-unelte utilizate pentru desenarea cu precizie a documentelor tehnice. Ele pot fi plane sau rotative. Desenarea se realizează cu un cap de desenare (plotare) prevăzut cu rezervor de tuș sau purtător de creion, pastă de pix sau orice trasator grafic.

Boxe și căști audio. Dacă exista o placă de sunet în computer, trebuie să existe și un dispozitiv prin care sunetul să poată fi redat la frecvența la care poate fi auzit de urechea umană, adică de difuzoare. Acestea se găsesc pe piață în boxe sau în căști audio. Chiar și dacă nu este o placă de sunet, căștile (și chiar boxele, la volum mic) pot fi conectate direct la mufa de tip jack de pe unitatea CD-ROM, și se pot auzi prin ele muzica de pe CD-urile audio.

Dispozitive de intrare/iesire – Unele echipamente periferice pot fi in acelasi timp de intrare si de iesire. De exemplu: fax/modem (pot fi trimise cât si receptionate date), placa de rețea și placa multimedia. Conectarea intre calculator si echipamentele periferice se realizeaza prin intermediul unor cabluri specifice.

Modem-ul (MOdulator/DEModulator) este echipamentul care permite unui calculator personal să comunice cu alte calculatoare prin intermediul liniilor telefonice standard.Uneori se poate monta un fir telefonic direct (o linie dedicată) între cele două computere. Dar foarte mulți folosesc liniile telefonice obișnuite ca să sune (dial-up) la numere de telefon unde sunt conectate computere, și astfel au acces la servicii computerizate prin linia telefonică (BBS-uri, servere de date etc.). Astăzi, acesta este mai ales cazul multor utilizatori de Internet.

Modemuri

Tipuri de calculatoare

Sistemele de calcul se clasifică în funcție de tipul de carcasă. În funcție de arhitectura carcaselor sistemelor de calcul identifică:

Sisteme tower

Sisteme minitower

Sisteme desktop

Sisteme middle tower

Sisteme portabile

Tipul sistemului de calcul

Desktop – se caracterizează prin înălțime mică. Dimensiunile acestor carcase se încadrează în jurul valorilor (lungime x înălțime x lățime) 415mm x 114mm x 355mm. Datorită arhitecturii sale sistemele de tip desktop permit conectarea unui număr mai mic de unități optice și hard disk-uri.

Unitate desktop

Mini tower – se caracterizează prin faptul ca sunt mai înguste, dar mai înalte decât carcasele de tip desktop. Dimensiunile carcaselor de tip mini tower se încadrează în jurul valorilor (înălțime x lățime x adâncime) 420mmx200mx420mm. iar în comparație cu sistemele de tip desktop permit conectarea unui număr mai mare de hard diskuri și unități de citire a sistemelor de stocare optice.

Unitate mini tower

Middle tower – sunt carcasele de mijloc. Dimensiunile acestor carcase pot ajunge până la (înălțime x lățime x adâncime) 431mm x 205mm x 470mm.

Unitate midle tower

Tower (full tower) – sunt carcasele de dimensiuni mari, iar aceste dimensiuni sunt de aproximativ (înălțime x lățime x adâncime) 488mmx262mmx536mm. Sunt sistemele care permit montarea celor mai multe unități optice și hard disk-uri.

Unitate tower

Portabil – sunt microcalculatoare, de greutate și dimensiuni reduse (laptop, notebook, …)

Calculator portabil (laptop)

Sursele de alimentare

Calculatoarele PC au nevoie de o alimentare neîntreruptă cu curent continuu,la tensiuni joase, controlată riguros și de diferite valori. Calculatoarele portabile sunt alimentate prin baterii, iar cele de tip desktop prin surse de alimentare perfecționate. Sursa de alimentare este dispozitivul intermediar ce transformă curentul alternativ în curent continuu. Principalul scop este de stabilizarea tensiunii la o valoare cât mai apropiată de valoarea ideală utilizată de sistemul de calcul.

Uzual, la sistemele de calcul se utilizează 2 tipuri de surse de alimentare:

– surse de alimentare liniare, semnalul electric brut preluat de pe linia principală de alimentare cu energie este transmis inițial printr-un transformator care reduce tensiunea la o valoare puțin mai mare decât cea necesară în PC. Apoi tensiunea trece prin unul sau mai multe redresoare, de obicei diode semiconductoare, ce convertesc curentul alternativ în curent continuu, care este transmis prin regulatorul de tensiune liniar, ce stabilește tensiunea creată de sursa de alimentare la nivelul solicitat de circuitele din calculator.

– sursele de alimentare în comutație, sunt mai eficiente și mai ieftine, operează prin transformarea semnalului de intrare de 50 Hz într-un tren de impulsuri la 20000Hz, peste limita superioară a auzului uman. După creșterea frecvenței semnalului, regulatorul de comutație egalizează semnalul prin modulare în lățime a impulsurilor, apoi impulsurile ajung la un transformator care reduce tensiunea la nivelul cerut și prin redresare și filtrare o transformă în curent continuu.

Sursa – power supply unit (PSU) asigură fiecărei componente din PC cantitatea exactă de curent de care are nevoie pentru a funcționa.

Sursa de alimentare

Sursele conțin componente periculoase la atingere, de aceea ar trebui desfăcute doar de persoane calificate în acest domeniu.

Sursele obișnuite din calculatoare transformă curentul alternativ de 110V sau 230V în diverse măsuri de curent continuu, de regulă 3,3V, 5V și 12V, necesare componentelor din PC.

Există trei tipuri de surse:

ATX Power Supply

BTX Power Supply

STX. Power Suply

Unitățile de răcire

Orice componentă electronică care este parcursă de curent electric generează căldură. Componentele unui calculator funcționează mai bine într-un mediu răcoros. În cazul în care căldura nu este evacuată, este posibil ca sistemul să funcționeze mai încet. Dacă se acumulează prea multă căldură, componentele calculatorului pot fi deteriorate.

Realizând o creștere a circulației aerului în interiorul carcasei unui calculator se permite o evacuare mai eficientă a căldurii. Un ventilator de carcasa este instalat pe carcasa calculatorului pentru a face procesul de răcire mai eficient.

În plus față de ventilatoarele de carcasă, radiatorul de pe procesor înlătură căldura de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului evacuează căldura de pe procesor.

Ca și procesorul, plăcile video produc o cantitate mare de căldură. Există ventilatoare dedicate pentru răcirea unității de procesare grafică.

Calculatoarele care au unități centrale de procesare sau unități de procesare grafică foarte rapide pot folosi sisteme de răciră cu apă. O placă de metal este așezată deasupra procesorului și apa este pompată pe deasupra acesteia pentru a colecta căldura produsă de unitatea centrală de procesare. Apa este pompată către un radiator pentru a fi răcită cu ajutorul aerului și apoi este recirculată.

Alături de componentele enumerate mai sus care generează căldură se află și sursele de alimentare. În funcție de puterea sursei, ventilatoarele surselor de alimentare pot fi plasate fie pe partea din spate care are o suprafață mai mică pentru sursele de putere mică, fie în partea de sus pe suprafața mare a sursei de alimentrare.

În funcție de rolul lor, unitățile de răcire se clasifică în:

COMPONENTA SOFTWARE

Pe un echipament de calcul pot exista urmatoarele tipuri de software (programe, aplicatii):

CMOS Setup: BIOS (Basic Input Output System) se refera la ansamblul de cod program si date si este inscris de fabricanti intr-un circuit integrat pe placa de baza a calculatorului. in momentul in care echipamentul este pornit, pe ecran va apare numele producatorului si anul de fabricatie. Exemplu: AMI BIOS 1996. BIOS-ul este livrat impreuna cu placa de baza, este inscris de catre producatorul acestuia si in mod uzual utilizatorul nu are acces la programele stocate in memoria nevolatila denumita ROM (Read Only Memory). Când porniti calculatorul, programele din BIOS preiau controlul asupra componentelor hardware, pregatindu-l pentru incarcarea sistemului de operare.

Anumite caracteristici hardware ale calculatorului (tip hard-disc, tip unitate de disc), cât si anumite optiuni (mod de citire a datelor, parole, etc) pot fi optimizate de catre utilizator prin intermediul programului (CMOS – Complementary Metal Oxide Semiconductor). Continutul memoriei ROM este asigurat prin intermediul unei baterii care trebuie schimbata in medie o data la 5 ani. Programul CMOS Setup se acceseaza prin apasarea unei combinatii de taste imediat dupa pornirea calculatorului. Combinatia corecta este afisata de obicei pe ecran printr-un mesaj de genul: “Press DEL to enter Setup” sau “Ctrl-Alt-Esc to enter Setup”.

Dupa intrarea in program, sunt afisate o serie de optiuni, care la rândul lor pot avea suboptiuni.

Sistemul de operare al unui calculator cuprinde un set de programe care ofera utilizatorilor posibilitatea de a folosi (impreuna sau separat) eficient resursele sistemului de calcul. Functiile pe care le executa vizeaza: planificarea lucrarilor, alocarea resurselor hardware, monitorizarea evenimentelor care apar in timpul executiei programelor, asigurarea interactiunii cu utilizatorul.

Sistemul de operare este o componentă a structurii calculatorului și reprezintă ansamblul programelor care au rolul de a realiza utilizarea optimă a resurselor calculatorului. El este format din două componente: nucleu și interfață.

Interfața sistemului de operare definește modul în care utilizatorul interacționează cu sistemul de operare. Ea asigură funcția de comunicare prin intermediul unui dialog între cei doi, realizat astfel:

Utilizatorul transmite calculatorului, prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului, comenzi pentru executarea operațiilor sau răspunsuri la întrebările puse de calculator, prin care își precizează intențiile.

Calculatorul transmite utilizatorului, prin intermediul monitorului, mesaje în legătură cu intențiile utilizatorului sau întrebări privind modul de realizare a operațiilor solicitate.

In momentul in care un echipament de calcul este pus sub tensiune are loc automat procesul de incarcare al sistemului de operare, proces care se mai numeste bootare. Sistemul de operare poate fi rezident (permanent în memoria internă) sau încărcabil dintr-o memorie externă (operație denumită "bootstrap").

Utilitare. Sunt programe cu scop utilitar, care ajuta la administrarea, intretinerea si depanarea echipamentelor de calcul. Exemple de astfel de programe: Disk Defragmenter, Scan Disk, Explorer, System Monitor, Character Map, etc.

Aplicatii. O aplicatie este tot un program, dar un program destinat unui anumit scop, pentru a fi utilizat intr-un domeniu de activitate si care se cumpara separat de sistemul de operare. Exemple de aplicatii: programe de contabilitate, gestiune, facturare, programe pentru procesarea textelor (Word, Wordperfect, Write), progame de baxe de date (Acces), de prezentari (PowerPoint), programe pentru proiectare, etc.

Drivere. Sunt programe scrise special pentru a facilita comunicatia echipamentului de calcul cu perifericele sale. De exemplu, pentru a putea tipari la imprimanta nu este suficient sa o cuplam fizic la calculator; este necesar ca sistemul de operare sa stie cum sa comunice cu ea si in acest scop se utilizeaza un driver specific imprimantei respective. Acest lucru este valabil si pentru alte echipamente periferice care se conecteaza la echipamentul de calcul: mouse, scanner, CD-ROM, etc.

INSTALAREA SISTEMULUI DE OPERARE

Microsoft Co. a lansat în 1981 sistemul de operare MS-DOS (MicroSoft Disk Operating System). Acesta era destinat calculatoarelor IBM-PC. Deși uniispecialiști din cadrul companiei au susținut necesitatea realizării și a uneiinterfețe grafice, mai prietenoase, conducerea companiei nu a agreat ideea.

Interfața grafică (eng. Graphical User Interface, GUI) își are originea înlaboratorul Plao Alto Research Center al firmei Xerox. Spre sfârșitul anilor '70specialiștii companiei Xerox au realizat calculatorul Star, primul calculator careafișa o interfață grafică având funcții similare celor folosite astăzi: ecran cupictograme corespunzătoare aplicațiilor disponibile, meniuri derulante, ferestrede dialog care se puteau redimensiona și suprapune etc. Toate resurseleputeau fi selectate cu un mouse.

Prima companie care a oferit un calculator personal dotat cu o interfațăutilizator grafică a fost Apple Computer care în 1984 a lansat pe piațăminicalculatorul personal Apple Macintosh.

Microsoft Co. a reacționat punând pe piață sistemul de operare Windows versiunea 1. Lansarea interfeței grafice se realiza după o pornire acalculatorului în MS-DOS. Fiind lent, predispus la blocare și neînsoțit de unansamblu de aplicații utile, ca în cazul sistemului firmei Apple, Windows 1 afost un eșec.Windows 2 a fost lansat în 1987 împreună cu aplicația de calcul tabelar Excel. Nici această versiune nu a avut succes.

În mai 1990 Microsoft a lansat Windows 3 iar în 1992 a lansat versiuneaWindows 3.1. Practic aceasta din urmă a fost prima versiune care s-a impuspe piață devenind în scurt timp cel mai răspândit sistem de operare.Windows 3.1 era destinat minicalculatoarelor echipate cumicroprocesoare Intel 80286, capabile să efectueze operații pe 16 biți.Apariția în 1986 a microprocesoarelor pe 32 de biți (Intel 80386 și ulterior80486) a determinat refacerea sistemului de operare pentru a echipa nouagenerație de calculatoare.

În 1994 a fost lansat Windows NT 3.1 (New Technology), primaversiune a sistemului Windows destinată exclusiv calculatoarelor echipate cumicroprocesoare pe 32 de biți.

Windows NT a stat la baza următoarelor versiuni de sisteme de operare:nWindows 95, Windows 98, Windows 2000, Windows XP, Windows Vista șinWindows 7.

Ultima realizare a firmei Microsoft în materie de sisteme de operare, Windows 7, aduce o serie de îmbunătățiri versiunii Windows Vista în special înceea ce privește viteza și stabilitatea.

Ultimele siteme de operare apărute sunt Windows 8 și, mai curând Windows 10.

Funcționarea unui calculator este condiționată de existența în memoria acestuia a unui ansamblu de componente software care formează sistemul de operare.

O parte din sistemul de operare denumită BIOS (Basic Input/OutputSystem) este destinată realizării unor activități legate de pornirea calculatorului și de inițierea transferului înspre memoria principală de pe hard disc sau de pe un alt suport (disc optic sau chiar un stick de memorie) a restului componentelor sistemului. BIOS-ul poate fi configurat și pentru aceasta se apasă la pornirea calculatorului tasta indicată pe ecran (în cazul dat tasta funcțională F2).

După apăsarea tastei F2 se poate verifica în fereastra de configurare a BIOS-ului dacă acesta a identificat configurația hard (capacitate memorie, tip microprocesor, tip și mărime hard disc sau prezența unității de CD/DVD.

Configurarea BIOS-ului

În cazul unui calculator care are deja un sistem de operare instalat,dacă se dorește reinstalarea sistemului trebuie verificată ordinea în care vor fiparcurse unitățile periferice în căutarea sistemului de operare care trebuie încărcat (fereastra de configurare Boot a BIOS-ului). Deoarece sistemul de operare nou va fi instalat de pe DVD-ul producătorului, cazul clasic, se va modifica în fereastra menționată lista corespunzătoare parametrului BootDevice Priority astfel încât unitatea de CD/DVD să fie prima iar hard discul să fie în altă poziție (2 sau 3).

Boot Device Priority : [CD/DVD-ROM Drive]

[Floppy Drive]

[Hard Disk Drive]

Instalarea sistemului de operare Windows Vista

Pentru a instala sistemul Windows Vista este necesară o copie pe unDVD a acestuia. Dacă pe ambalajul discului este înscris un cod format din cinci grupuri de caractere, acesta va fi cerut într-un anumit moment al instalării.

După corectarea listei de priorități Boot Device Priority se va încărca DVD-ul în unitate și se va ieși din fereastra de configurare a BIOS-ului cu salvarea configurației impuse. Pe ecran va apărea mesajul

Press any key to boot from CD.

Se va apăsa o tastă oarecare și va începe instalarea de pe DVD a noului sistem de operare. În timpul instalării vor fi afișate pe ecran mai multe ferestre și calculatorul va fi repornit automat de câteva ori.

Prima fereastră afișată permita introducerea unor informațiifundamentale cum ar fi limba utilizată, țara în care va funcționa calculatorul și configurația tastaturii. Valorile implicite sunt cele din ecranul din figură.

2. Ecranul de pornire a instalării. La afișarea lui se apasă butonul din dreptul mesajului Install now.

După începerea instalării se afișează o fereastră în care trebuie introduscodul licenței. El se află imprimat pe cutia DVD-ului.

În fereastra următoare se va selecta varianta de Vista care trebuie instalată. DVD-ul conține mai multe variante dar nu poate fi instalată decât una, cea corespunzând codului introdus în etapa precedentă. Alegând această soluție firma Microsoft a vrut să faciliteze migrarea spre o versiune superioară.

Următoarea fereastră afișată prezintă condițiile de utilizare a licenței.

Pentru a continua instalarea trebuie validată caseta I accept license terms și trebuie apăsat butonul Next.

Fereastra care se afișează în continuare permite alegerea tipului de instalare: Upgrade (trecere la o versiune superioară) sau Custom (instalare nouă).

În fereastra care se afișează în continuare se poate alege discul pe carese va instala sistemul. Dacă discul este nou, în fereastră apare capacitatea acestuia și mențiunea Unalocated Space. Din considerente legate de o mai ușoară întrținere, de regulă discul este împărțit în mai multe părți (denumite partiții). Cazul banal presupune crearea a două partiții, una pentru sistemul de operare și pentru aplicațiile instalate și a doua pentru fișierele utilizatorilor calculatorului. Partițiile vor fi ulterior văzute de sistemul de operare ca discuri separate.

Crearea unei partiții presupune specificarea dimensiunii acesteia (pentru Vista se va prevedea un spațiu de minimum 30 GO) și apoi se va realiza formatarea partiției. Procesul de formatare presupune înregistrarea pe disc a unor informații care vor permite ulterior sistemului de operare să recunoască și să utilizeze partiția.

Pentru a pregăti partiția pe care se va instala Vista se va selecta Drive options. În fereastra afișată ulterior se va putea selecta opțiunea New care vadetermina afișarea unei ferestre în care se va putea defini capacitatea partițieinou create, după care partiția va fi formatată.

După selectarea partiției pe care se realizează instalarea va urma copierea fișierelor noului sistem de operare de pe DVD pe hard disc.

După copierea fișierelor procesul va continua cu restartarea calculatorului.

După repornire se va afișa o fereastră în care se vor putea urmări pașii realizați după copierea fișierelor.

După încheierea etapelor de instalare se va afișa o nouă fereastră în care se va specifica numele unui (prim) utilizator și parola acestuia. Parola este facultativă dar indicată.

În fereastra următoare poate fi impus numele calculatorului așa cum va putea fi el recunoscut în cadrul rețelei în care eventual va funcționa.

În fereastra următoare se poate impune modul de realizare aactualizărilor sistemului după instalare. Varianta implicită și totodată cea recomandată este prima afișată. Dacă aceasta rămâne afișată, Vista se va conecta periodic la saitul firmei Microsoft de unde își va descărca prin Internet actualizările necesare. În fereastra următoare se va putea impune ora exactă și data calendaristică precum și fusul orar.

În fereastra următoare se va putea specifica locul în care va funcționa sistemul. Variantele sunt acasă (Home), la servici, în cadrul unei rețele locale (Work) sau într-un spațiu public (Public location).

Ultima fereastră afișează mesajul Thank you. Practic instalarea s-aîncheiat.

Sistemul își va face relativ rapid câteva actualizări. Acestea necesită unoarecare timp pentru a fi încheiate și pot impune repornirea calculatorului. În momentul repornirii se vor afișa frecvent mesaje de tipul: Configuring Updates Stage 1 of 3 – 0% Complete. Do not turn off your computer.

UTILIZAREA COMPUTERULUI ȘI ORGANIZAREA FIȘIERELOR

PORNIREA CALCULATORULUI

Indiferent de tipul calculatorului, acesta are pe unitatea centrală două butoane: unul de pornire și altul de repornire (restartare) a calculatorului în caz de blocare.

Pentru a porni calculatorul va trebui apăsat butonul de pornire, care, de regulă este cel mai mare și pe care uneori scrie Power sau On. De asemenea se apasă pe butonul de pornire al monitorului, deschiderea monitorului fiind evidențiată de o luminiță mică de culoare verde. De multe ori, prin pornirea computerului este alimentat simultan cu energie electrica si monitorul.

Dacă după apăsarea butonului de pornire a calculatorului acesta nu a pornit, trebuie să verificați următoarele posibilități:

calculatorul este conectat la rețeaua electrică;

întrerupătorul aflat în partea din spatele unitatii centrale este pus pe opțiunea 1(deschis) – numai pentru calculatoarele prevăzute cu întrerupător;

monitorul este pornit.

Prin acționarea butonului Power calculatorul pornește și pe monitor apare interfața grafică cu utilizatorul.

Ce se intampla cu PC-ul dupa pornire se numeste boot. Aceasta inseamna ca sistemul ruleaza secventele necesare de start. Acestor proceduri de start le apartine si incarcarea sistemului de operare.

Windows XP este un sistem de operare ce poate executa mai multe programe in acelasi timp (multitasking) si dispune de o interfata grafica deosebita, de tip GUI (Graphical User Interface) usor de utilizat.

Sistemul Windows XP se lanseaza automat la pornirea calculatorului, daca este singurul sistem de operare instalat.

Daca sistemul de calcul este regat intr-o retea, sau este accesat de mai multi utilizatori, la lansarea sa, pe ecran vor fi prezente denumirile conturilor utilizatorilor posibili, precedate de un simbol grafic:

Porniti calculatorul

Executati click pe un nume de cont sau pe imaginea asociata

Introduceti de la tastatura parola, in caseta Password

Apasati tasta enter.

Parola a fost stabilita anterior de dumneavoastra ca propietar al contului, sau de un administrator al calculatorului respectand regulile de rigoare.

Daca nu este necesar, conturile pot fi neprotejate prin parola sau chiar sa existe doar un cont neparolat – in acest caz nu veti vedea ecranul introductiv pe care il afiseaza Windows XP.

Daca se doreste schimbarea utilizatorului dupa lansarea sistemul:

Alegeti optiunea Log Off din meniul Start;

Apasati butonul Log Off din fereastra Log Off;

Alegeti alt utilizator din fereastra care va apare.

ÎNCHIDEREA CORECTĂ A COMPUTERULUI

După efectuarea programului de lucru calculatorul trebuie închis. Pentru oprirea corectă a sistemului de operare trebuie apelată opțiunea Shut Down sau Turn Off Computer… din meniul Start existent în bara din partea de jos a ecranului (Taskbar).

La apelarea acestei funcții pe ecran va apărea o casetă din care se alege opțiunea menționată pentru închiderea calculatorului respectiv Shut Down sau Turn Off, Stand By sau Hibernate.

Alegerea opțiunii Hibernate presupune salvarea datelor din memoria RAM, pe hardisk, apoi inchiderea calculatorului. Astfel, la viitoarea pornire, incarcarea Windows va decurge mult mai repede deoarece se folosesc datele deja memorate pe hardisk, care sunt incarcate din nou in memoria RAM). Daca nu este activa optiunea Hibernate in dialogul Shut Down, puteti incerca afisarea ei, tinand apasata tasta Shift cat timp dialogul este vizibil.

O altă modalitate de afișare a acestei casete de dialog este apăsarea simultană a tastelor Alt + F4. Dacă se intenționează renunțarea la închiderea calculatorului se apasă butonul Cancel.

Inainte de închiderea calculatorului trebuie avut în vedere:

să fie salvate datele cu care s-a lucrat si se inchid toate aplicatiile;

se inchid toate dispozitivele periferice – imprimanta, scanner, etc.

REPORNIREA COMPUTERULUI

Există situații când după instalarea unui nou program, este necesară repornirea sistemului de operare, sau calculatorul nu mai raspunde comenzilor primite. Există posibilitatea de a-l reporni fără a inchide calculatorul deci a-l restarta.

Sunt trei posibilități de a restarta calculatorul:

prin alegerea opțiunii Restart din fereastra de dialog Shut Down sau Turn Off Computer…Dacă vreți să renunțați la repornirea calculatorului apăsați tasta Cancel;

Prin apăsarea simultană de două ori a tastelor Ctrl+Alt+Del

Prin apăsarea butonului Restart existent pe unitatea centrală. Aceasta metoda nu este recomandata decat in momentul in care celelalte doua optiuni nu functioneaza.

ÎNCHIDEREA UNEI APLICAȚII CARE NU MAI RASPUNDE LA COMENZILE PRIMITE

Dacă apre o situație când o aplicație nu ami răspunde comenyilor primite de la tastatură sau mouse va trebui închisă aplicația forțat. Pentru acesta se apasă simultan tastele Ctrl+Alt+Del o singură dată.

Ca urmare a acestei comenzi pe ecran apare o fereastră în care sunt prezentate apliocațiile ce rulează în momentul respectiv pe calculator, cu menționarea stării în care se găsește aplicația. În dreptul aplicației care nu mai răspunde apare scris Not Responding.

Pentru a închide aplicatia care nu mai răspunde se apasă butonul End Task.

ELEMENTELE ECRANULUI

Lansarea in executie a sistemului de operare Windows XP, plaseaza pe ecran o imagine, numita suprafata de lucru sau desktop pe care se afla diverse elemente grafice.

In versiunile anterioare existau anumite icoane care reprezentau parti importante ale sistemului de operare si erau afisate intotdeauna pe suprafata de lucru. In Windows XP acest lucru poate fi adevarat sau nu, in functie de optiunile utilizatorului.

Implicit, pe suprafata de lucru este afisata doar icoana Recycle Bin!

Principalele elemente ale ecranului sunt:

1. Bara de aplicatii (taskbar) – se alfa in partea de jos a ecranului si contine toate aplicatiile ce ruleaza la un moment dat pe calculator (icoana asociata aplicatiei si numele acesteia).

2. Butonul Start – se afla in partea stanga a barei de aplicatii; locul de unde incepe practic lucrul in Windows.

3. Iconuri care seteaza anumiti parametri ai sistemului de operare –se afla in partea dreapta a barei de aplicatii si sunt grupate in asa-numita zona de notificare.

4. Icoane – se afla plasate pe desktop sub forma unor simboluri grafice mici.

UTILIZAREA MOUSE-ULUI

Operatiile care se pot efectua cu mouse-ul sunt:

1. Indicare – se mentine cursorul de mouse asupra unui obiect. In functie de obiectul indicat cursorul poate lua mai multe forme.

2. Click pe butonul stang – apasarea rapida butonul stang al mouse-ului si apoi eliberarea sa; Se executa pentru selectarea unui obiect (icoana,fisier,dosar,etc.) – obiectul selecat apare afisat in cluloare aprinsa, (de exemplu se alege obtiunea My Computer din meniul Start) sau pentru apasarea unui buton.

3. Click pe butonul drept – apasarea rapida a butonului drept al mouselui; Se observa aparitia unui meniu numit menu local sau meniu contextual ale carui optiuni sunt in functie de locul sau obiectul unde s-a executat click.

4. Dublu click – indicarea unui element, urmata de o dubla apasare rapida pe butonul stang aal mouse-ului, apoi eliberarea sa.Se utilizeaza pentru a deschide un fisier, dosar sau fereatra, folosind icoana acestora.

5. Tragere sau glisare – se deplaseaza mouse-ul in timp ce se mentine apasat butonul stang(de obicei) sau drept.

Start

Windows XP ofera posibilitatea accesului la programe, prin intermediul butonului Start sau prin alte modalitati.

Meniul asociat butonului START poate avea doua infatisari, in functie de optiunea aleasa astfel:

• Modul de afisare clasic este prezentat in figura de mai jos:

• Modul de afisare specific Windows XP este prezentat in figura urmatoare:

Comutarea intre cele 2 moduri de vizualizare se face astfel:

Click pe butonul drept al mouse-ului pe butonul START, din meniul corespunzator se selecteaza optiunea PROPRIETATI (Properties).

In urma executarii acestei comenzi apare urmatoarea caseta, de unde se bifeaza una dintre cele doua optiuni:

• Meniul Start – pentru varianta de afisare specifica Windows XP

• Meniul Start clasic – pentru varianta de afisare asemanatoare versiunilor anterioare Windows.

Meniul START permite lansarea in executie a diferitelor aplicatii.

Meniul Start – pentru varianta de afisare specifica Windows XP, este impartit in doua coloane.

I. In partea de sus a coloanei din stanga se afla unele aplicatii legate de Internet si Posta electronica, iar in partea de jos sunt enumerate ultimele sase aplicatii deschise. Sub aceste aplicatii se afla butonul All Programs. De aici se lanseaza in executie aplicatiile dorite. Acest buton este similar optiunii Programs din modul de afisare clasic al meniului Start.

II. Coloana din dreapta, a meniului Start, contine optiunile:

Optiunea My Documents (Documentele mele) se gaseste in ambele moduri de afisare si reprezinta fisierul unde se pot stoca diferite documente cum ar fi rapoarte, note si alte documente personale. In modul de afisare clasic, aceasta optiune se regaseste pornind de la optiunea “Documente”.

Optiunea My Recent Documents (Documente recente) este specifica modului de afisare Windows XP. De aici pot fi apelate rapid ultimele fisiere cu care s-a lucrat.

In modul de afisare clasic, exista aceasta facilitate sub forma unei liste pornind de la optiunea “Documente”.

Optiunea My Pictures (Imaginile mele) si My Music (Muzica mea) sunt directoare in care au fost (sau pot fi) stocate fisiere ce reprezinta imagini, sau muzica. In modul de afisare clasic, exista doar directorul “ My Music” iar apelarea acestuia porneste de la optiunea “Documente” (Documents).

Optiunea My Computer (Computerul meu) reprezinta o aplicatie pentru gestionarea discurilor, directoarelor si a fisierelor. In modul de afisare clasic, aceasta aplicatie se afla sub forma unei pictograme pe spatiul de lucru (Desktop).

Optiunea My Network places (Locurile mele din retea) permite apelarea informatiilor stocate pe un alt calculator aflat in retea cu calculatorul de la care se face apelarea. Pentru a putea fi vizualizate documentele dintre calculatoarele legate in retea, acestea trebuie stocate in directorul “Documente partajate” (Shared Documents). In modul clasic de vizualizare, aceasta aplicatie este afisata pe spatiul de lucru.

Optiunea Control Panel (Panoul de control) reprezinta o aplicatie ce furnizeaza facilitati pentru particularizarea aspectului si functionalitatii computerului, facilitati pentru adaugarea sau eliminarea programelor. In modul clasic de vizualizare se apeleaza pornind de la: START → SETTINGS → CONTROL PANEL.

Optiunea Printers and faxes (Imprimante si faxuri) permite configurarea, instalarea sau dezinstalarea imprimantelor si a faxurilor. In modul clasic de afisare optiunea se apeleaza astfel: Start → Settings → Printers and faxes.

Optiunea Help and support (Ajutor si asistenta) permite lansarea in executie a unei aplicatii care ofera explicatii in timpul lucrului. Optiunea este apelabila direct in ambele moduri de vizualizare.

Optiunea Search (Cauta) permite cautarea fisierelor, directoarelor si computerelor din retea. Optiunea este apelabila direct in ambele moduri de vizualizare.

Taskbar (Bara de activitati)

Pe Taskbar se afla mai multe instrumente foarte utile cum ar fi: butonul START,

bara de lansare rapida (Quick Launch), butoanele aplicatiilor deschise, zona de

notificare (Notification Area).

VIZUALIZAREA INFORMAȚIILOR REFERITOARE LA SISTEMUL DE BAZĂ ALE COMPUTER-ULUI

Dupa ce pornim calculatorul, apare interfata grafica a sistemului de operare Windows. Prima „imagine” ce apare pe ecran este Desktop-ul – un fundal pe care sunt cateva iconite si o bara de programe (taskbar).

Pentru a vedea ce sistem de operare avem instalat pe computer, ce tip de procesor si cata memorie RAM avem instalata facem clic cu butonul din dreapta la mouse-ului (clic de dreapta) pe iconita My Computer si se alege din meniul ce se deschide optiunea Properties.

Această opțiune va deschide fereastra System Properties în care se prezintă proprietățile sistemului astfel:

• System: sistemul de operare instalat pe statia de lucru: ex: Microsoft Windows XP Professional Version 2002 Service Pack 2

• Registered to: catre cine a fost inregistrat si numarul de inregistrare.

• Computer: aici sunt afisate tipul procesorului: ex: Intel (R) Pentium (R) 4 CPU 3.06Ghz si cata memorie RAM este instalata pe computer: 448 MB RAM

VIZUALIZARE CONFIGURAȚIE DESKTOP

Pentru a modifica ora și data curentă se poate alege una din următoarele posibilități:

Se face dublu clic pe pictograma din partea dreapta a taskbar-ului (bara de jos) unde este evidențiată ora, deschizându-se astfel fereastra Date and Time Properties.

Prin deschiderea directorului Control Panel din meniul Start-Settings.

Această funcție va deschide următoarea fereastră:

Aici va trebui dat dublu clic pe pictograma Date and Time pentru a dschide fereastra de proprietăți Date and Time unde se poate modifica data și ora curentă.

Se pot accesa butoanele:

Data & ora (Date & Time) – vizualizarea si modificarea datei si orei curente;

Fus orar (Time Zone) – vizualizarea si modificarea fusului orar;

Timp Internet (Internet Time) – sincronizarea automata cu un server de timp Internet dorit.

Pentru a modifica volumul activați tot fereastra Control Panel, în care va trebui să dați dublu clic pe pictograma Sounds and Audio Devices. Aceasta va activa fereastra Sounds and Audio Devices Properties în care puteți modifica volumul.

Pentru a afișa acest simbol în Taskbar va trebui să dați un clic stânga pe opțiunea Place volume icon in the taskbar.

Pentru a configura desktop-ul (a alege caracteristicile principale ale ecranului) va trebui aleasă opțiunea Properties pe care o obținem printr-un clic dreapta în orice loc de pe ecran.

Această opțiune deschide fereastra Display Properties.

Se pot alege următoarele opțiuni de setare:

• Theme (Teme) – crearea si alegerea apoi a temei preferate pentru fundal, sunete, etc. pentru a personaliza computerul alegand:

Tema (Theme) – tema dorita

Salvare ca… (Save as…) – salvarea temei alese intr-un fisier

Stergere (Delete) – stergerea temei alese din lista de la Tema si ca fisier daca a fost salvata.

• Desktop (Spatiul de lucru) – personalizarea suprafetei de lucru alegand:

Fundal (Background) – imaginea dorita;

Rasfoire (Browse) – alegerea unor fisiere cu imagini din calculator pentru a le pune in lista Fundal;

Pozitie (Position) – se precizeaza pozitia unde va fi plasata pe ecran imaginea aleasa la fundal:

Centrare (Center) – in centru,

Largire (Strech) – se afiseaza pe tot ecranul prin marire,

Impartire (Tile) – se afiseaza pe tot ecranul prin repetare.

Culoare (Color) – culoarea care se pune:

pe tot ecranul daca se alege la Fundal → None (Background → None);

in jurul imaginii daca se alege la Pozitie → Centrare (Position → Center)

Particularizare spatiu de lucru (Customize Desktop) – se pot alege alte optiuni de afisare in spatiul de lucru (pictograme, pagini Web).

• Screen Saver (Economizor ecran) – economisirea resurselor ecranului in perioade de intrerupere a activitatii alegand:

Economizor ecran (Screen Saver) – imaginea dorita;

Setari (Settings) – modificarea imaginii alese;

Examinare (Preview) – vizualizarea imaginii alese;

Se asteapta: (Wait:) – precizarea timpului de nefunctionare dupa care apare pe ecran imaginea aleasa;

Alimentare (Power…) – precizarea unor optiuni de economie a energiei in caz de intrerupere a activitatii.

In situația în care există o perioadă de timp de repaos în lucru, există posibilitatea de a allege diferite opțiuni pentru ecranul monitorului dumneavoastră. Una din aceste opțiuni este activarea Screen Saver-ului. Acesta se activeaza atunci cand nu lucram mai mult timp la computer.Dacă doriți puteți stabili o parolă astfel încât numai cei care știu parola să aibă acces la date. Puteți de asemenea allege timpul după care pornește screen saver-ul dacă calculatorul este nefolosit.

d) Appearance (Aspect) – modificarea aspectului de afisare a ferestrelor alegand:

Ferestre si butoane (Windows and buttons) – se alege unul din stilurile de afisare dorit;

Schema de culori (Color scheme) – se alege schema cromatica dorita;

Dimensiune font (Font size) – se alege dimensiunea dorita pentru font;

Efecte (Effects) – se pot alege efecte speciale (umbrire…);

Complex (Advanced) – se pot alege caracteristici dorite (dimensiune, font, …) pentru diverse elemente din fereastra (meniu, pictograme)

e) Settings (Setari) – permite modificarea unor caracteristici ale monitorului (rezolutie, culori, etc.) Rezolutia este numarul de puncte care sunt folosite pe ecran pentru a afisa o imagine. Cu cat rezolutia este mai mare, cu atat numarul de puncte este mai mare, deci calitatea va fi mai buna. Adancimea de culoare – este data de numarul de biti folositi. Daca se va folosi o setare pe 32 de biti, calitatea imaginii afisate va fi mai buna.

SETAREA TASTATURII ȘI SCHIMBAREA OPȚIUNII PENTRU ALTĂ LIMBĂ

Dacă doriți să scrieți anumite documente într-o altă limbă, puteți avea nevoie de anumite caractere care nu există pe tastatură. De aceea va trebui să setați tastatura pentru limba dorită. De exemplu pentru a scie cu diacritice setarea se face pentru limba română. Schimbarea tastaturii se face din meniul Start-Settings-Control Panel-Regional a Linguage Options.

Această aplicație permite:

a) Optiuni regionale (Regional Options) – alegerea standardelor si formatelor folosite pentru formatarea numerelor, valorilor monetare, datei calendaristice si momentului de timp astfel:

i. Din caseta se alege standardul dorit (English…);

ii. Particularizare (Customize…) se pot modifica unele caracteristici care nu se doresc ca in standard (simbol zecimal, separator de lista, sistem de masura a lungimii, data, ora, …);

iii. Amplasare (Location) – se poate opta pentru modul (nu cel implicit al standardului ales) in care se doreste receptionarea stirilor de la un furnizor de stiri Internet cand se lucreaza cu navigatorul de Internet (Internet Explorer).

b) Limbi (Languages) – se poate opta pentru servicii speciale pentru unele limbi (folosirea tastaturii, scrierea de la dreapta la stanga, etc.);

c) Complex (Advanced) – se pot alege optiuni pentru folosirea in limba dorita a programelor scrise fara a folosi codul Unicode de codare a caracterelor.

APLICATIA CONTROL PANEL (PANOUL DE CONTROL)

Panou de Control este aplicatia care permite modificari pentru intreg sistemul. Aplicatia se poate lansa in executie prin: Start → Panou de Control (Control Panel). Dupa lansare, pe ecran apare fereastra aplicatiei ce contine elementele oricarei ferestre (bara de meniu, bare de instrumente, zona de lucru, etc.).

Vizualizare dupa categorii

Vizualizare in mod clasic

In zona de lucru a ferestrei Panou de control se afla:

1. In stanga, optiunile:

Panou de control (Control Panel) – prin care se poate alege modul de vizualizare dorit pentru pictogramele din dreapta (dupa categorii sau clasic);

Vezi si (See Also) – prin care se pot aduce informatii noi sau explicative 2. In dreapta, pictogramele ce reprezinta diverse microaplicatii care permit:

Activitati programate (Scheduled Tasks) – planificare activitati pentru executare automata;

Adaugare sau eliminare de programe (Add and Remove Programs) – instalare si eliminare de programe;

Afisare (Display) – modifica aspectul spatiului de lucru;

Bara de activitati si meniul Start (Taskbar and Start Menu) – modifica caracteristicile barei de activitati si a meniului Start;

Conexiuni in retea (Network Connections) – conectare la alte computere, retele sau Internet;

Conturi utilizator (User Accounts) – creaza si modifica setarile specifice unor utilizatori;

Data si ora (Date and Time) – stabilire data, ora si fus orar;

Dispozitive de control si joc (Game Controllers) – adaugare, eliminare, modificare dispozitive pentru jocuri;

Dispozitive de sunet si audio (Sounds and Audio Devices) – modificare caracteristici pentru elementele multimedia;

Fonturi (Fonts) – adaugare, modificare, eliminare fonturi;

Imprimante si faxuri (Printers and Faxes) – adaugare, modificare caracteristici pentru imprimante si faxuri;

Instrumente de administrare (Administrative Tools) – modificare setari de administrare;

Intel ® Graphics Technology – controleaza caracteristicile grafice ale calculatorului;

Mail (Mail) – precizare caracteristici pentru posta electronica;

Maus (Mouse) – setare caracteristici mouse;

Optiuni de accesibilitate (Accesibility Options) – setare caracteristici speciale pentru persoane cu handicap (audio, video, mobilitate);

Optiuni folder (Folder Options) – setare de caracteristici pentru fisiere si foldere (directoare);

Optiuni Internet (Internet Options) – setare caracteristici de conectare la Internet;

Optiuni regionale si lingvistice (Regional and Language Options) – setare caracteristici de afisare a limbilor, numerelor, datei si orei;

Optiuni telefonie si modem (Phone and Modem Options) – setare caracteristici de apelare prin telefon si modem;

Scanere si aparate foto (Scanners and Cameras) – setare caracteristici pentru scanere si aparate foto;

Sistem (System) – vizualizare si modificare caracteristici ale calculatorului;

Tastatura (Keyboard) – setare caracteristici tastatura;

Vorbire (Speech) – setari pentru recunoasterea textelor vorbite.

Toate microaplicatiile din Panou de control se lanseaza in executie prin dublu click pe pictograma corespunzatoare. Dupa lansarea in executie apare fereastra proprie fiecarei microaplicatii care permite selectarea diverselor optiuni pentru efectuarea modificarilor dorite. Dupa ce se aleg optiunile se poate continua alegand:

a) Apply – modificarile efectuate se aplica, dar se mai continua efectuarea altor modificari (nu se termina executia curenta a microaplicatiei);

b) OK – modificarile efectuate se aplica si se termina efectuarea modificarilor (se termina executia curenta a microaplicatiei);

c) Cancel – se renunta la modificarile efectuate si se termina executia curenta a microaplicatiei.

Microaplicatia Mouse

Se lanseaza in executie ca orice aplicatie din Panoul de Control (prin dublu clic pe pictograma corespunzatoare) si permite:

a) Butoane (Buttons) – modificarea modului de actionare a butoanelor mouse-ului:

i. Configurare butoane (Buttons Configuration) – prin √ (bifare) Comutare…butoane (Switch…buttons) mouse-ului isi inverseaza rolul (mouse-ul se poate folosi de stangaci);

ii. Viteza dublu click (Double-click speed) – permite modificarea vitezei pentru dublu-click, prin deplasarea indicatorului intre Lent-Rapid (Slow-Fast);

iii. Blocare click (ClickLock) – prin √ (bifare) Activare… (Turn on…) se face evidentierea / glisarea fara a tine butonul mouse-ului apasat.

b) Indicatori (Pointers) – permite modificarea aspectului indicatorilor afisati pentru mouse;

c) Optiuni indicator (Pointer Options) – modificarea unor caracteristici ale indicatorilor (miscare, vizibilitate, etc.);

d) Roata (Wheel) – modificarea caracteristicilor de deplasare prin folosirea mouse-ului tip Trackball (cu roata de deplasare rapida);

e) Hardware – modificarea caracteristicilor interfetei mouse-ului.

UTILIZAREA APLICAȚIEI MICROSOFT WORD

Microsoft Word este considerat ca fiind cel mai perfecționat program de procesare a textelor din mediul Windows.

Word face parte din pachetul Office, realizat de firma Microsoft și este un procesor de documente foarte complex și des folosit. Realizarea unui document cu ajutorul aplicației Microsoft Word presupune formatarea inițial ă a acestuia și editarea conținutului. Orice document poate conține text, imagini, grafice, diagrame, organigrame, tabele ș.a.

Principalele operații cu un document sunt:

– Crearea unui document nou;

– Stabilirea proprietăților acestuia;

– Salvarea acestuia;

– Deschiderea unui document salvat anterior;

– Editarea conținutului acestuia;

– Imprimarea acestuia.

1.1. Pornirea aplicației

Aplicația se poate porni în mai multe feluri: – se caut ă icoana atașat ă fie pe Desktop, fie în meniul Start. – se folosește Start →Run iar în fereastra care apare se scrie cuvântul winword, acesta fiind numele fișierului executabil care pornește programul. – se folosește fișierul winword.exe din C:/Program Files/Microsoft Office/Office10 (respectiv Office 11 pentru versiunea de Office 2007). Acestuia i se poate face un shortcut pentru a fi mai ușor accesibil ă aplicația. – se d ă clic dreapta pe Desktop sau în dosarul în urmeaz ă a fi salvat documentul și se alege din meniul derulant opțiunea New →Microsoft Office Word document. – se d ă dublu clic pe pictograma atașat ă unui fișier text (fișier cu extensia doc, docx sau rtf).

Word 2003. Elementele ferestrei principale ale versiunii 2003 sunt:

– bara de titlu (title bar) – se află în partea de sus a ferestrei și conține pe centru numele documentului deschis, iar în partea dreaptă butoanele Minimize, Maximize/Restore și Close.

– bara de meniuri (meniu bar).

– barele de butoane (toolbars) – inițial sunt deschise barele Standard, Formatare (Formatting) și Desenare (Drawing).

– rigla (ruler) – se poate afișa folosind meniul View (Vizualizare).

– suprafața de lucru.

– bara de stare (status bar) – se află în partea de jos a ferestrei și prezintă detalii despre document cum ar fi numărul de pagini din document, numărul de cuvinte ș.a.

– barele de derulare – se găsesc în partea dreaptă a ferestre și jos și permit vizualizarea suprafeței de lucru în întregime.

Word 2007. Elementele ferestrei principale ale versiunii 2007 sunt:

– bara de titlu – meniul principal – conține principalele opțiuni care permit lucrul cu documentul Word și anume crearea unui document nou, deschiderea unui document salvat anterior, salvarea, respectiv tipărirea documentului ș.a.

– bara de acces rapid (Quick access tolbar) care se poate particulariza după preferință cu un clic dreapta lângă filele existente în aplicația Word, alegând din meniul derulant opțiunea Customize Quick access toolbar (Particularizare bară de acces rapid).

– filele de lucru

– rigla

– suprafața de lucru

– bara de stare

– barele de derulare

1.3. Crearea, deschiderea și salvarea unui document Word

Pentru a crea un document Word se selectează:

opțiunea New(Nou) din meniul File(Fișier), iar din fereastra care apare se alege opțiunea Document necompletat (Blank document). (În versiunea 2007 se folosește opțiunea New din meniul principal.)

se apasă butonul New de pe bara de butoane Standard în versiunea 2003, iar în versiunea 2007 se poate folosi acelați buton de pe bara de acces rapid.

se dă clic dreapta în dosarul (folderul) unde dorim să salvăm noul fișier, iar din meniul derulant se alege opțiunea New →Microsoft Office Word document.

se folosește combinația de taste CTRL+N.

Pentru a deschide un document salvat anterior în memoria externă a computerului:

se apasă Fișier→Deschidere (Open), se caută documentul, apoi se apasă butonul Deschidere. (În versiunea 2007 se folosește opțiunea Open din meniul principal.)

se caută documentul și se dă dublu clic pe el.

se folosește combinația de taste CTRL + O.

Pentru a salva un document se poate proceda în felul următor:

se alege opțiunea Save (File), sau Save as (Salvare ca) din meniul File în versiunea 2003. În versiunea 2007 cele două opțiuni se găsesc în meniul principal.

se apasă butonul de pe bara de instrumente Standard (2003), sau de pe bara de acces rapid (2007).

se folosesc tastele CTRL + S.

Extensia fișierelor create cu aplicația Word 2003 este doc, iar extensia implicită a fișierelor create cu aplicația Word 2007 este docx. Ambele versiuni permit însă modificare tipului

fișierului, în fereastra de salvare, în secțiunea Tip Fișier (File type).

În Word 2007 conversia documentului într-o versiune anterioară se poate face și din meniul principal, opțiunea Save as.

Între opțiunea Save și Save as nu există diferențe decât dacă documentul a mai fost salvat.

Dacă documentul a fost deja salvat opțiunea Save (Salvare) salvează modificările efectuate asupra documentului de la ultima salvare, iar Salvare ca (Save as) permite salvarea fișierului în alt loc sau cu un alt nume.

Fereastra de mai sus se deschide în momentul în care apăsăm butonul Save (iar documentul nu a mai fost salvat) sau Save as. Pentru a selecta dosarul în care dorim să salvăm fișierul se folosește opțiunea Save in (Salvare în) situată în partea de sus a ferestrei.

Odată selectat locul unde dorim să salvăm se dă nume fișierului, se alege tipul acestuia și se apasă butonul Salvare (Save).

Pentru a salva un document Word ca pagină Web în versiunea 2003 fie se selectează din meniul File (Fișier) opțiunea Salvare ca pagină web (Save as web page), fie se folosește opțiunea Save iar la tipul fișierului se alege Pagină Web.

Salvarea unui fișier ca pagină Web în versiunea 2007 se face din meniul principal, opțiunea Save, iar în fereastra de salvare se alege tipul HTML Document.

1.4. Formatarea inițială a documentului (opțiunea Page setup)

În momentul creării un document nou acesta va avea anumite proprietăți implicite pe care i le conferă aplicația. De aceea înainte de a edita un document este recomandată setarea anumitor proprietăți ale paginii precum dimensiunea acesteia, orientarea textului, marginile, distanța de la antet și subsol la marginile paginii, ș.a.

Pentru a realiza acest lucru Microsoft Word 2003 pune la dispoziția utilizatorului opțiunea Page Setup(Inițializare pagină) din meniul File(Fișier). Această opțiune se găsește în versiunea 2007 pe fila Page Layout (Aspect pagină).

În fereastra atașată se pot seta distanțele de la marginile propriu-zise ale foii (secțiunea Margins).

Dacă documentul urmează a fi îndoit după imprimare, se poate lăsa și pentru îndoire o anumită distanță fie în stânga, fie în partea de sus a foii (Gutter (Îndoiere) – secțiunea Margini). Tot în această fereastră poate fi modificată orientarea textului pe foaie. O foaie poate fi editată pe lățime (Tip vedere – Landscape) sau pe înălțime (Tip portret – Portrait). Pentru a folosi ambele tipuri de orientare într-un document, adică pentru a trece de la aliniere tip vedere la aliniere tip portret se alege orientarea nou dorită, dar pentru a nu modifica foile existente deja se selectează în lista derulantă închisă de sub eticheta „Se aplică pentru:” opțiunea Din acest punct înainte (From this point forward). Astfel paginile existente își vor păstra orientarea iar paginile noi vor avea altă orientare. Același lucru este valabil și în cazul în care se doresc proprietăți diferite (dimensiuni diferite, margini diferite ș.a.) pentru pagini diferite a aceluiași document.

În secțiunea Pagini → Pagini multiple există o listă derulantă care conține următoarele elemente:

Normal – pentru a păstra pagina cu aspectul normal.

Margini în oglindă – pune marginile foilor în oglindă.

Două pagini per foaie – împarte foaia în două părți care au dimensiuni egale.

Pagini de tip carte – împarte pagina în două părți egale care au aspectul unei cărți. Marginile existente sunt puse automat în oglindă.

Această opțiune contează mult deoarece i se vede efectul la tipărirea documentului. Pe o foaie vor fi tipărite două pagini a cărții, dar pagini corespondente, la fel ca și într-o carte obișnuită.

Pentru a modifica dimensiunile foii se trece în fereastră la opțiunea Hârtie (Paper), iar din caseta Paper Size (Dimensiune hârtie) se selectează opțiunea dorită. Se observă că sub această listă derulantă există două casete în care sunt trecute lățimea și înălțimea paginii pentru fiecare tip de foaie aleasă. Dacă trebuie să se lucreze cu pagini a căror dimensiuni nu există în listă, se trec la lățime și înălțime dimensiunile dorite. În zona Sursă hârtie se poate seta locul de unde să-și ia imprimanta hârtia folosită pentru prima pagină și pentru restul foilor, asta dacă imprimanta are mai

multe locuri de unde poate lua hârtia.

Butonul Opțiuni de imprimare apăsat permite setarea unor opțiuni pentru imprimare și anume imprimare în ordine inversă, imprimare duplex dacă imprimanta permite, ș.a.

1.5. Introducerea de texte

Tehnoredactarea unui document se realizează pe trei nivele:

Primul nivel este numit nivel document și presupune stabilirea caracteristicilor pentru un document precum formatul paginii, marginile, orientarea textului.

Al doilea nivel este nivelul paragraf și după cum îi spune și numele se stabilesc anumite caracteristici pentru paragrafele din document.

Al treilea nivel este nivelul caracter care presupune lucrul cu grupurile de caractere din interiorul paragrafelor pentru a obține anumite efecte: scoaterea în evidență a anumitor cuvinte, citate prin înclinarea textului, efecte de umbră, sublinierea textului ș.a.

Un paragraf se caracterizează prin:

aliniere

spațiul dintre liniile paragrafului

indentare (deplasare spre interior sau exterior față de marginea paginii a marginii stângi, respectiv drepte a paragrafului)

spațiul dintre liniile paragrafului

spațiul de deasupra și dedesubtul paragrafului.

În Word o porțiune de text se caracterizează prin:

font

stil de afișare

dimensiune culoare

efecte speciale

spațiul dintre caractere.

1.6. Formatarea paragrafelor

Toate caracteristicile unui paragraf se pot seta cu ajutorul opțiunii Paragraf din meniul Format. În versiunea 2007 se folosește fila Home ( Pornire), opțiunea Paragraph.

Un paragraf poate fi aliniat în patru părți, relativ la marginile foii: la stânga, la dreapta, în centru sau stânga-dreapta (Justify – din margine în margine). Această proprietate se poate seta în fereastra Paragraf, zona Generale, caseta Aliniere.

Pentru alinierea paragrafelor se mai pot folosi cele patru butoane existente pe bara de instrumente Formatare (2003), respectiv fila Home (Pornire) (2007), sau combinațiile de taste CTRL + L, CTRL + R, CTRL + E, CTRL + J.

O altă proprietate a paragrafului este indentarea acestuia. Pentru fiecare paragraf se pot stabili distanțele de la marginea stângă și cea dreaptă a foii până la textul paragrafului. Aceste distanțe au valoarea 0 implicit și se pot modifica în zona Indentare. Dacă valorile trecute în acele casete text sunt pozitive marginile paragrafului se vor deplasa spre interior, iar dacă sunt negative vor ieși în exteriorul marginilor documentului.

Pentru o indentare specială se pot alege două opțiuni:

– indentarea primei linii – duce spre dreapta prima linie cu numărul de centimetrii trecuți în caseta Cu.

– indentare agățață – lasă primul rând pe loc și duce restul de rânduri ale paragrafului mai spre dreapta.

Distanța care va apărea deasupra și dedesubtul paragrafului este implicit 0 și se poate modifica în zona Spațiere, în casetele Înainte și După.

Pentru a modifica distanța între rândurile paragrafului se folosește caseta Spațiere. Dacă în listă nu apare distanța dorită, aceasta se poate trece în caseta La:. Opțiunile existente în lista Line spacing (Spațiere) sunt: Simplă (această opțiune presupune o spațiere la un rând, adică o distanță egală cu cel mai mare font și puțin spațiu suplimentar, acesta diferind în funcție de fontul folosit), 1,5 linii (spațiere la un rând și jumătate), dublă (aceasta este dublă față de spațierea simplă), Cel puțin (aceasta setează spațierea rândurilor astfel încât cel mai mare caracter, sau reprezentare grafică să încapă), Exact(setează între rânduri exact valoarea trecută în caseta La) și Multiplă(aceasta mărește cu un anumit procent spațierea simplă, de exemplu dacă în caseta La se va scrie valoarea 1,3 spațierea se va mări față de cea normală cu 30%).

1.7. Formatarea textului

Formatarea textului este procesul prin care utilizatorul își modifică aspectul textul din document după preferință. Acest lucru se poate face înainte de editarea textului selectând din timp proprietățile dorite, sau după editare.

Toate caracteristicile textului se pot defini sau modifica în fereastra care apare la apăsarea butonului Font din meniul Format (în versiunea 2007 fila Home, opțiunea Font).

Fontul poate fi ales dintr-o listă pusă la dispoziția utilizatorului, fie în fereastra Font, fie pe bara de instrumente, la fel stilul de afișare și dimensiunea caracterelor. Textul poate avea dimensiunea cuprinsă între 8 și 72, adică astea sunt limitele existente în lista derulantă. Dacă valoarea dorită nu se află în lista, aceasta se poate scrie în caseta asociată dimensiunii textului, după ce s-a șters valoarea existentă.

UTILIZAREA MICROSOFT POWERPOINT

Microsoft PowerPoint este un program de birotică, produs de Microsoft care face parte din suita de programeMicrosoft Office, utilizat pentru efectuarea unor prezentări grafice.

El are următoarele avantaje:

Are același tip de interfață ca și celelalte aplicații din set și aceeași organizare a sistemului de meniuri și a barelor cu instrumente, ușurând procesul de învățare a operării cu interfața aplicației.

Permite integrarea într-o prezentare a informațiilor create cu aplicațiile Word și Excel.

Aplicația PowerPoint, fiind orientată pe prelucrarea unor documente specifice (prezentările), folosește entități și concepte specifice, altele decât cele folosite de aplicațiile studiate din setul de programe Microsoft Office.

Prezentările PowerPoint constau dintr-un număr de pagini individuale sau "cadre" sau "slide"-uri. Termenul "slide" este o trimitere la proiector de diapozitive.

Diapozitivele pot conține text, grafică, sunet, filme, și alte obiecte, care pot fi aranjate în mod liber. Acestea pot fi create atât separat, cât și cu ajutorul unui șablon sau "Slide Master".

Prezentarea poate fi imprimată, afișată în direct pe un calculator, sau cu ajutorul unui proiector video.

Formatarea paginii

Pornire de la un șablon gol

1. Faceți clic pe butonul Microsoft OfficePowerPoint, apoi faceți clic pe Nou.

2. Faceți clic pe Document necompletat, apoi faceți clic pe Creare.

3. Efectuați modificările dorite pentru setările marginilor, mărimea și orientarea paginii, stilul și alte formate.

Se poate adăuga text cu instrucțiuni cum ar fi un selector de dată și elemente grafice care să apară în toate documentele noi care au la bază șablonul.

4. Faceți clic pe butonul Microsoft Office Powerpoint, apoi pe Salvare ca.

5. În caseta de dialog Salvare ca, faceți clic pe Șabloane de încredere.

6. Atribuiți noului șablon un nume de fișier, selectați Șablon Word în lista Tip fișier , apoi faceți clic pe Salvare.

Se poate salva șablonul ca Șablon Word cu macrocomenzi activate (fișier .dotm) sau Șablon Word 97-2003 (fișier .dot).

7. Închideți șablonul.

Editarea diapozitivului (slideuri-lor)

Pentru stabilirea fontului executați click în zona pentru titlu și selectați meniul Format opțiunea font; din caseta de dialog care apare sectați fontul, stiul, mărimea fontului, culoarea fontului. Editați textul, de exemplu: Școala Gimnazială ………

Executați click în zona de subtitlu și,după selecțiile referitoare la fonturi, introduceți textul, de exemplu: Prezentare Școală.

Formatarea diapozitivului

Pentru crearea unui fundal se selectează din meniul FORMAT opțiunea BACKGORUND din fereastra care apare se apasă sageata de la dreaptea casetei de editare, pentru a afișa lista derulantă de culori; se poate selecta culoarea dorită pentru fundal; prin selectarea opțiunii FILL EFFECTS se poate realiza un fundal cu două culori sau cu model, prin selectarea etichetelor GARDIENT, TEXTURE sau PATTERNS; dupa aceste selecții se face click pe butonul APPLY (aplică).

Folosirea unei imagini ca fundal

Selectati eticheta PICTURE a casetei de dialog FILL EFFECTS. Se face click pe butonul SELECT PICTURE, iar din caseta de dialog care apare se selecteaza directorul si numele fisierului in care se afla imaginea.

Dupa terminarea primului diapozitiv, realizati urmatoarele diapozitive selectand optiunea NEW SLIDE din meniul INSERT. Pentru realizarea prezentarii creati oricate diapozitive sunt necesare, respectand aceste etape.

Vizualizarea diapozitiv cu diapozitiv (slide view)

Se realizeaza cu comanda SLIDE din meniul VIEW sau cu butonul SLIDE VIEW (coltul din stanga-jos). Deplasarea in cadrul prezentarii se face cu butoanele de derulare: PREVOUS SLIDE (diapozitivul precedent) si NEXT SLIDE(diapozitivul urmator).

Stergerea diapozitivelor

Se realizeaza facand pasii urmatori:

a) apasati butonul OUTLINE VIEW (vederea de asamblu) din clotul din stanga jos al ferestrei sau selectati optiunea OUTLINE din meniul VIEW.

b) executati click pe pictograma pentru diapozitiv, plasata in stanga continutului diapozitivului, pentru selectie; pentru a selecta mai multe diapozitive, se face click pe pictograma primului diapozitiv.

c) apasati tasta DELETE si diapozitivele selectate vor fi sterse;cu combinatia de taste CTRL+HOME va plasati la inceputul prezentarii

d) salvati modificariile cu butonul SAVE.

Expunerea unei prezentari

Prezentariile pe ecran, cunoscute si sub denumirea de prezentari electronice,permit derularea diapozitivelor cu ajutorul calculatorului, incorporarea efectelor speciale aplicate asupra textului, animatia si asocierea de sunete. Derularea unei prezentari se poate realiza cu o placa LCD-care este un ecran plat si transparentce se conecteaza la calculator si reproduce imaginea de pe ecranul monitorului. Placa este plasata pe un retroproiector, ce proiecteaza imaginea pe un ecran vizibil auditorului. Sepoate folosi si un proiector LCD care functioneaza pe acelasi principiu.

Derularea manuala a prezentari se efectueaza astfel:

1. Plasati indicatorul de insertie in diapozitivul 1 al prezentari, apasati butonul Slide Show (defilarea diapozitivelor) din coltul stanga-jos al ferestrei, ca sa afisati primul diapozitiv al prezentarii, sau alegeti optiunea Slide Show din meniul View.

2. Pentru plasarea la urmatorul diapozitiv apasati butonul din stanga al mouseului sau tasta Page Down. Deplasarea la diapozitivul precedent se face cu tasta Page Up sau efectuand click pe butonul drept al mouse-ului si selectand optiunea Previous. Intreruperea derularii diapozitivelor in orice moment se face cu tasta ESC.

Derularea automata a prezentarii. Dupa cum ati vazut, putem derula manual prezentarea de la calculatorul nostru, apasand butoanele de mouse sau tastele ca sa trecem de la un diapozitiv la altul. Dupa prezentarea tuturor diapozitivelor, Powerpoint ne va trece brusc la diapozitivul la care ne aflam inainte sa lansam prezentarea. Pentru a evita acest lucru, in cazul unei prezentari automate, trebuie sa adaugam un cadru vid la sfarsitul prezentarii.

Operatiile efectuate sunt:

1. Cu prezentarea deschisain vederea diapozitiv cu diapozitiv, treceti la ultiul diapozitiv.

2. Apasati butonul New Sleade din bara cu instrumente Standard si, dupa ce apare caseta de dialog New Slide, executati dublu click pe structura vida (ultima din cel de-al treilea rand) ca sa adaugati un vid la sfarsitul prezentarii.

3. Treceti in vederea pentru sortarea diapozitivelor, efectuand dublu click pe butonul Slide Soreter si alegeti Select All din meniul Edit, ca sa selectati toate diapozitivele prezentarii.

4. Selectati optiunea Slide Transition (tranzatia diapozitivelor)din meniul Slide Show ori faceti click pe butonul cu acelasi nume din bara cu instrumente Slide Sorter, ca sa afisati caseta de dialog alaturata.

5. Vom lucra imediat cu sectiunea Effect a acestei casete de dialog.Pentru moment, selectati optiunea Automatically after din sectiunea Advance (avans), scrieti 10 in caseta de editare Seconds si apasati Apply to All.Powerpoit indica timpul de expunere pe ecran pe care l-ati stability pentru fiecare diapozitiv.

6. Alegeti Set Up Show (stabilirea caracteristicilor de derulare)din meniul Slide Show, ca sa afisati aceasta caseta de dialog si selectati pentru aceasta prezentare in regim automat (ca intr-un raion de magazin) a doua sau a treia optiune; pentru o prezentare sustinuta de o persoana, lasati selectata o singura optiune.

7. In sectiunea Advance Slides (avansul diapozitivelor) verificati sa fie selectata optiunea Using timings, if present (folosirea timpilor de expunere progamati daca exista), ca sa activati timpi de expunere stabiliti in caseta de dialog Slide Transition, si apasati OK. Alegeti View Show din meniul Slide Show. Powerpoint trece cu vederea diapozitiv cu diapozitv si afiseaza diapozitivul numarul 1. Dupa zece secunde, prezentarea electronica avanseaza la diapozitivul 2, dupa alte zece secunde, la diapozitivul numarul trei si asa ma departe .

8. Intrerupeti prezentarea in orice moment apasand tasta ESC. Reveniti astfel in vederea pentru sortarea diapozitivelor.

Adaugarea tranzitilor

In Powerpoint, tranzatia este un asamblu de efecte vizuale sau sonore pe care le aplicam ca sa usuram audientei trecerea de la un diapozitiv la altul , fara momentele stanjenitoarea de salt brusc la folia urmatoare.

Parcurgeti pasi urmatori ca sa adaugati tranzitii tuturor diapozitivelor din prezentare, cu exceptia celui pentru titlu:

1. In vederea pentru sortarea diapozitivelor verificati daca sunt selectate toate diapozitivele. (Daca nu, alegeti Select All din meniul Edit.) Tineti apasata tasta Shift si executati un click pe diapozitivul pentru titlu, ca sa-l deselectati. Comenzile pe care le veti da de acum incolo vor afecta toate diapozitivele, cu exceptia celui pentru titlu.

2. Apasati sageata de la dreapta casetei Slide Transition Efects (efecte pentru tranzitia diapozitivelor) din bara cu instrumente Slider Sorter, selectati Blids Verical din lista derulanta si urmariti cu atentie diapozitivul 2 in timp ce Powerpoit demonstreaza efectul tranzatie pe care ati ales-o. Remarcati ca Powerpoint afiseaza o pictograma sub diapozitivele pentru care sa defint tranzatia.

3. Apasati diapozitivul pentru titlu ca sa-l selectati. Treceti in vederea pentru vizionarea prezentarii si urmariti cum Powerpoint trece de la un diapozitiv la altul aplicand tranzatiile stabilite.

4. Cand Powerpoint ajunge la diapozitivul vid , apasati ESC ca sa reveniti la vederea pentru sortarea diapozitivelor si sa expirementati si alte efecte pentru tranzitie. De exemplu incercati sa aplicati un effect diferit fiecarui diapozitiv.

5. In continoare selectati diapozitivele 2 si 3, apasati butonul Slide Transition din bara cu instrumente Slide Sorter ca sa afisati caseta de dialog Slide Transition si, in sectiunea Effect, executati un click pe optiunea Slow (incet) si apasati Apply. Selectati diapozitivul 1 si reluati derularea prezentarii. De data aceasta tranzitia se realizeaza cu alta viteza.

6. Aplicati tranzatia Wipe Left tuturor diapozitivelor, cu exceptia celor pentru titlu, stabiliti viteza Fast (repede), selectati diapozitivul 1 si urmariti prezentarea ca sa testeteze aceiasi parametri pentru tranzitii

Adaugarea efetelor pentru text

Putem sa folosi si alte performante ale caculatorului nostru, adaugand efecte pentru text diapozitivelor care au liste de subiecte cu marcaje. Randurile unei astfel de liste sunt afisate treptat.Efectele pentru test ne permit sa atragem atentia asistentei asupra a ceea ce tocmai afirmam, in loc sa-i oferim ocazia sa citeasca inainte si sa nu mai recepteze mesajul.

Sa adaugam efecte pentru text unuia dintre diapozitivele prezentarii ca sa aflam cum functioneaza:

1. In vederea pentru sortarea diapozitivelor selectati diapozitivul care contine o lista, apasati sageata din dreapta casetei Text Present Animation si selectati Fly From Left din lista derulanta. Powerpoint afiseaza pictograma unui efect pentru text sub diapozitivul respective ca sa indice ca ati atasat un astfel de efect pentru acestui diapozitiv.

2. Treceti in vedere pentru vizionarea prezentarii, efectuand click pe butonul Slide show ca sa testati efeectele. Diapozitivul apare pentru inceput doar cu titlul, iar Powerpoint afiseaza subiectele marcate pe rand,cate unul.

3. Cand prezentarea trece la diapozitivul urmator, reveniti la vederea pentru sortarea diapozitivelor apasand tasta Esc.

Deplasarea dintre stanga a subiectelor marcate poate fi derulata pentru ca ochii nostrii sunt obisnuiti sa citeasca de la stanga la dreapta, si nu de la dreapta la stanga. Putem modifica din barea cu instrumente sensul de intrare in scena a textului. De asemenea, aceasta modificare, ca si altele, poate fi obtinuta din caseta de dialog Custom Animation (personatilizarea animatiei).

Parcurgeti pasii urmatori:

1.Afisati diapozitivul dorit in vederea diapozitiv cu diapozitiv. (Ca sa accesati caseta de dialog Custom Animation trebuie sa folositi vederea diapozitiv cu diapozitiv.)

2.Alegeti Custom Animation din meniul Slide Show.

3.In caseta Animatin Order a casetei de dialog Custom Animation executati un click pe linia 1, Text 2 si apasati etichetele Effects din jumatatea de jos a casetei de dialog, ca sa afisati optiunile alaturate.

4.Modificati sensul animatiei in Fly From Right, pentru ca textul sa se deplaseze de la dreapta, si nu de la stanga.

5.Apasati sageata de la dreapta casetei After Animation (dupa animatie), selectati cea de-a cincea culoare si apsati OK.

6.Testati modificariile pe care le-ati facut, trecand in vederea pentru vizionarea prezentarii. Remarcati ca acum Powerpoint scimba culoarea randurilor deja afisate in momentul in care incepe afisarea unui nou subiect, astfel incat atentia privitoriilor sa fie atrasa de ideea curenta.

7.Cele zece secunde allocate afisarii fiecarui diapozitiv par acum insuficente. Treceti la vederea pentru sortarea diapozitivelor, selectati diapozitivul caruia I-ati aplicat acesteefecte, apasati butonul Slide Transition, schimbati valoarea parametrului Automatically After din sectiunea Advancela 20 si apasati Apply. In vederea pentru sortarea diapozitivelor, parametrul, de la valoarea 10, ajunge la valoarea 20.

8. Selectati diapozitivul anterior si treceti la vederea diapozitiv cu diapozitiv ca sa vereficati tranzatia la diapozitivul cu efecte, efectul aplicat textului si tranzatia la diapozitivul urmator.

Animatia este un pachet de efecte vizuale,insotite sau nu de efecte sonore, pe care le aplicam unor obiecte anume din diapozitiv, precum titlul.

Powerpoint ne pune la dispozitie bara cu instrumente Animation effects (efecte pentru animatie), pe care o putem folosi ca sa adaugam efecte de animatie unei prezentari. Ca sa folosim bara trebuie sa afisam prezentarea in vederea diapozitiv cu diapozitiv si trebuie sa selectam unul dintre obiectele diapozitivului curent, pe care sa-l animam.

Ca sa adaugam efecte de animatie trebuie sa facem urmatoarele:

1. Afisati diapozitivul in vederea diapozitiv cu diapozitiv.

2. Apasati butonul Animation Effects din bara cu instrumente Formatting, ca sa activati bara cu instrumente Animation Effects.

3. Selectati titlul cudiapozitivul 1 (care ar trebui inscris intr-un chenar cu manere de dimensionare) si apasati butonul Camera Effect din bara cu instrumenteAnimation Effects.

4.Selectati subtitlul si apasati butonul Drop In din bara cu instrumente Animation Effects.

5.Subtitlul find in continoare selectat apasati butonul Custom Animation din bara cu instrumente Animation Effects.Powerpoint afiseaza caseta de dialog Custom Animation.

La cativa dintre parametrii din caseta de dialog si in mod special la cei din pagina Effects. Pentru a selecta efectul drop-in (cadere), subtitlul va aparea cuvant cu cuvant, ca si cum fiecaruia I sa-r da drumul de sus. Remarcati ordinea de afisare a textelor asupra carora s-au aplicat efecte, anuntata in caseta cu lista Animation Order din coltul din stanga sus al casetei de dialog. In mod normal, titlul diapozitivului 1 va fi afisat primu si va fi urmat de subtitlu.aveti la dispozitie sagetile de langa caseta Animation Order sau lista derulanta Animation orderdin bara cu instrumente Animation Effects ca sa modificati ordineain care isi fac aparitia in diapozitiv obiectele animate.

6. Daca sunt montate placa de sunet si difuzoarele, apasati sageata cu varful in jos din drepta casetei cu efecte sonore, care este in mod implicit fixata pe valoarea (No souand) nici un sunet. Parcurgeti lista efectelor sonore posibilesi selectatiWhoosh. Daca aveti propiile voastre fisierecu sunete sau secvente sonore, puteti sa accedeti la ele selectand Other Sounds de la sfarsitul listei derulante.

7. Daca apasati OK in caseta de dialog Custom Animation ca s-o inchideti si sa modificati modificarile pe care le-ati cerut.

Folosirea unui sablon pentru editarea prezentarilor

Daca stim exact ce dorim sa spunem, putem construi prezentarea pornind de la unul dintre sabloanele Powerpoint pentru proiectarea prezentarilor. Un sablon (template) este un set de formatari predefinite care stabilesc efectul diapozitivului. Powerpoint ne pune la dispozitie o multime de sabloane care incorporeaza diferite combinati grafice, tipografice si efecte speciale. Adesea, unul dintre aceste sabloane este exact cea ce ne trebuie sa realizam o prezentare cu aspect professional. Si, daca mai tarziu ne razgandim, putem sa trecem cu usurinta la alt sablon prin doar cateva manevre simple.

Parcurgeti etapele de mai jos ca sa creati o prezentare folosind un sablon:

1. Lasati programul Powerpoint, alegand Programs si apoi Microsoft Powerpoint din meniul Start.

2. Cand apare caseta de dialog Powerpoint, executati dublu click pe optiunea Template ca sa deschideti caseta de dialog New Presentation si apoi, daca este necesar,apasati eticheta Presentation Desingns ca sa afisati optiunile pentru sabloanele care sunt prezentate in continoare.

3. Apasati pictograma oricarui sablon si verificati cum aratain caseta Preview din dreapta. Apasati pictogramele altor sabloane si examinati-le.

4. Cand ati terminat, executati click pe pictograma Pluse. Powerpoint deschide caseta de dialog New Slide aratata mai jos. Powerpoint ne propune sa alegem dintre 23 de machete predefinite denumite autolayouts, plus un cadru vid pe care puteti sa-l folositi ca sa proiectati singuri o macheta. Puteti sa afisati si alte machete in fereastra folosind bara de derulare din dreapta. Selectati prima sau a doua macheta pentru a crea un diapozitiv. Acesta va aparea conform sablonului selectat.

5. Salvati prezentarea sub numele dorit.Primul diapozitiv acum pregatit si asteapta textele noastre.

Puteti aplica un design unui diapozitiv deja realizat astfel:

1. Pozitionati-va pe diapozitiv si selectati din meniul Format optiunea Apply Design.

2. Din fereastra care apare selectati una dintre optiunile de design, dorite si faceti click pe butonul Apply sau faceti dublu click pe optiune. Diapozitivul va aparea designul selectat.

BIBLIOGRAFIE

PERMISUL EUROPEAN DE CONDUCERE A COMPUTERULUI: ECDL, EXCEL, ACCESS, POWER POINT IN 20 DE LECTII SI 75 DE SIMULARI – Ana Dulu, coord. Vasile Baltac, Bucuresti, Ed. Andreco 2003;

INTRODUCERE IN UTILIZAREA CALCULATOARELOR – Raluca Vernic, Luana Cosma, Constanta, Editura Ovidius 2002;

BAZELE INFORMATICII – Remus Joldes, Alba Iulia, Universitatea 1 Decembrie 1918, 2002;

APLICATII POWER POINT EDUCATIONALE – Bogdan Patrut, Monica Patrut, Bacau, Editura EduSoft, 2005;

WORD: GHID DE INITIERE – Florin Sorin Andras, Claudia Dragos-Roman, Cluj Napoca Editura Dacia, 2001;

ACCESS 2002 PENTRU INCEPATORI – Joe Habracken, trad. Cora Radulian, Bucuresti, Ed. Toera, 2002;

LECTII DE ACCESS – Alexandru Teodorescu, Cluj Napoca, Ed. Albastra, 2002;

BAZE DE DATE: MICROSOFT ACCESS 2000 – Pavel Nastase, Florin Mihai, Bogdan Barbulescu, Bucuresti, Ed. Teora, 2000;

INTERNET. UTILIZAREA RETELEI INTERNET; PROIECTARE PAGINI WEB – Emanuela Cerchez, Ed. Polirom, Iasi 2000.

http://nib.ro/03/21/manual-de-instalare-a-windows-7-ghid-de-instalare-cu-imagini/