Inventarele de Emisii

INVENTARELE DE EMISII

Pentru a înțelege și a rezolva problemele legate de poluarea chimică a aerului , se pornește de la emisiile de substanțe chimice din atmosferă. Descrierea situației acestora și a managementului calității aerului se realizează prin inventarele de emisii.

Inventarele de emisii sunt considerate a fi unelte necesare ce oferă date despre sursele de emisii, și despre fluxurile de emisii ce se doresc a fi studiate.

Inventarele de emisii pot fi de tip local, național, continental sau global.

Deoarece calitatea aerului, impactul surselor de poluare, precum și receptorii efectelor de poluare sunt foarte importante pentru sănătatea oamenilor, inventarele de emisii trebuie să îndeplinească anumite obiective necesare asigurării și controlului calității datelor.

Obiectivele generale pentru asigurarea și controlul calității datelor trebuie să respecte următoarele:

integritatea datelor

precizia datelor

consecvența datelor

comparabilitatea datelor

Inventarele locale de emisii

Inventarele locale de emisii se realizează la o scară mai mică pe arii locale.

Acestea sunt create pentru a determina starea actuală a calității aerului, pentru a găsi soluții privind gestionarea calității aerului precum și pentru a elabora anumite previziuni ce țin cont de diferite moduri de dezvoltare.

Inventarele locale de emisii sunt realizate de autoritățile locale pentru protecția mediului, pentru fiecare județ în parte. Ele trebuie să fie structurate astfel încât să detalieze sursa fiecărei emisii din punct de vedere al tipului sursei, al tipului procesului, al localizării în spațiu, al variației în timp în cursul unui an, precum și debitul maxim al poluanților.

Inventarele naționale de emisii

Inventarele de emisii se realizează la nivel național pentru sursele antropice și naturale.

Acestea sunt organizate pe diverse categorii de activități și poluanți.

Inventarele naționale de emisii sunt folosite pentru a întocmi rapoarte privind starea României, precum și obligațiile acesteia legate de emisiile de poluanți în atmosferă, către organismele europene și internaționale.

Inventarele de emisii trebuie să îndeplinească următoarele obiective:

consistența datelor

acuratețea datelor

transparența datelor

completitudinea datelor

PROIECTAREA SISTEMULUI DE MONITORIZARE A CALITĂȚII AERULUI

Pornind de la necesitățile populației, activitățile generatoare de presiuni de mediu, precum și de la efectele pe care acestea le generează asupra calității mediului, s-a elaborat o strategie de protecție a atmosferei numită DPSIR (presiune – stare -răspuns).

Această abordare are ca scop elaborarea și implementarea măsurilor ce sunt necesare pentru a îmbunătății starea aerului din punct de vedere calitativ.

Metoda DPSIR se utilizează la evaluarea următorilor factori:

impactul asupra mediului abiotic și biotic

factorul de risc

eficiența măsurilor aplicate

factorii de emisii poluante

factorii socio-economici

factori de transport ai poluanților

Fig. 1. Componentele sistemului de management al aerului

Etape ce se parcurg în cadrul procesului de proiectare al unui sistem de monitorizare a aerului:

Stabilirea obiectivelor

Stabilirea zonei de monitorizare

Stabilirea componentelor măsurate

Stabilirea numărului de puncte de măsurare

Stabilirea tipului de puncte de măsurare

Stabilirea locației punctelor de măsurare

Alegerea instalațiilor necesare

Determinarea frecvențelor de măsurare

Stabilirea metodelor de analiză a probelor de aer

Stabilirea unui sistem de analiză, prelucrare și raportare a datelor

Resurse necesare implementării sistemului

Pentru stabilirea obiectivelor sistemului de monitorizare a calității aerului, trebuie avute în vedere următoarele:

identificarea surselor de poluare

stabilirea poluărilor de fond și a tendințelor de poluare

evaluarea schimbării microclimatului din cauza poluării

prognozarea unor soluții pentru prevenirea pe termen scurt a efectelor catastrofale ale poluării

evaluarea impactului de mediu

validarea modelelor de dispersie și transport a poluanților în aer

supravegherea calității aerului în raport cu legislația în vigoare

avertizare în cazul depășirii normelor în vigoare

Metode ce ajută la dezvoltarea sistemelor de monitorizare

Metoda împărțirii pe zone – această metodă presupune împărțirea în zone omogene în care se măsoară variabilele specifice, si se evaluează impactul global

Metoda statistică – se analizează cu relațiile în timp și spațiu a relațiilor date, de către un număr minim de stații de măsurare existente, care furnizează date precise

Metoda grilei – se implementează un număr mare de puncte de măsurare, repartizate relativ uniform în aria supusă monitorizării

Metoda analitică utilizând modelarea matematică a dispersiei – stațiile de măsurare se amplasează în funcție de localizarea punctelor de intensitate maximă a poluării ce este furnizat de un model matematic al dispersiei poluanților în zona supusă monitorizării.

Metoda empirică – realizarea măsurătorilor pe un anumit traseu stabilit

Similar Posts