Invaziile Barbare Si Caderea Imperiului Roman

=== 7b93fed0c6c4ac7f40c495f6c7108ace4cd7d5bb_119591_1 ===

UNIVERSITATEA……………..

FACULTATEA DE ……………

SPECIALIZARE:

REFERAT LA DISCIPLINA

Titlu:´´Invaziile barbare și căderea Imperiului Roman ´´

Coordonator,

Prof. univ. dr.

Autor,

2018

PAGINA DE GARDĂ

CUPRINS

Capitolul. Situația Imperiului în timpul invaziilor barbare…………………………………………………………………….5

Capitolul II. Destabilizarea Imperiului- Scurtă descriere a influenței populațiilor migratoare…………………………..7

Capitolul III. Căderea Imperiului Roman……………..8

Concluzii…………………………………………………………………..9

Bibliografie……………………………………………………………..10

Anexe……………………………………………………………………..11

Invaziile barbare și căderea Imperiului Roman

Capitolul I.Situația Imperiului în timpul invaziilor barbare

Principii-imperatori au recurs la acțiuni diplomatice capabile să aducă alături de Roma o serie întreagă de populații „barbare” aflate dincolo de frontierele romane, populații care să fie aliate  statului roman. Este ceea ce s-au numit alianțe – foedus– prin care Roma susținea financiar, logistic, diplomatic pe cei care acceptau acest gen de alianță, cerându-le în schimb o anume loialitate. Pornind din vremea lui Augustus creșterea economică a statului roman a fost constantă, atingând în vremea lui Domitianus (81-96 d. Hr) un prag care i-a permis principelui-imperator să crească solda trupelor. Acest gest ar fi fost imposibil în lipsa unor finanțe solide, a unor venituri ale statului care nu presupuneau sacrificii pentru populație. Finanțarea armatei romane nu se făcea din ceea ce  noi numim astăzi drept buget de stat, ci dintr-un fond („casă de bani”) special. Nu are sens să intrăm acum în detalii legate de sistemul de alianțe ale Romei în Europa. Dar este important de spus că romanii nu aveau niciun interes să provoace războaie într-un mod dezorganizat. De altfel, cine cunoaște istoria Romei, poate constata că niciodată nu au provocat un razboi în lipsa unei reale primejdii, iar atunci când au început campanii aparent fără motiv, au făcut-o în mod preventiv. Tot în aceeași perioadă dintre Augustus și Domitianus armata romană a rămas la un efectiv de aproximativ 250.000 de oameni (legiuni și trupe auxiliare) dispusă pe frontiere pentru a se apăra împotriva eventualelor atacuri externe. Pierderea celor trei legiuni în dezastrul din Pădurea Teotuburgică (clades Variana) în anul 9 d. Hr. nu a dus la crearea altor legiuni care să le înlocuiască. Augustus, mai apoi principii-imperatori au considerat că nu este necesară înlocuirea lor, apărarea fiind asigurată de trupele de care dispuneau. Aceasta deoarece, Augustus și toți cei care i-au urmat au aplicat o regula strictă: fixarea in spatele unei linii de apărare, de altfel formidabilă pentru acea vreme, celebrul limes roman (frontieră întărită). Orașele erau de mai multe grade, deosebite după drepturile lor. Se numeau colonii acelea care fuseseră întemeiate prin aducerea de coloniștiri romani, iar municipiile erau orașele mai vechi , dar care , fiind romanizatesau cu credință față de romani, căpătară drepturi de a guverna în chip autonom. Orașele autonome erau conduse de doi funcționariduumviri jure dicundo ( cu drept de judecată) și de un consiliu comunal numit ordo decurionum. Afară de aceste orașe, mai erau și orașele care se formau în jurul castrelor romane, numite canabae. Canabae-le erau alcătuite de familiile legionarilor, negustori, birtași, etc., o lume civilă care trăia de pe urma armatei. Canabae-le erau alcătuite de familiile legionarilor, negustori, birtași, o lume civilă care trăia de pe urma armatei. Canabae-le erau centre importante de romanizare, fiind întotdeauna în strânsă legătură cu armata romană. De asemenea, unele sate romane cu drept de autonomie se numeau vici(vicus), spre deosebire de teritoriul rural barbar.

Capitolul II. Destabilizarea Imperiului- influența populațiilor migratoare

Invazia barbară poate fi împărțită în două faze. Prima fază, care a avut loc între 300 și 500 d.Hr., este parțial documentată de istorici greci și latini, dar dificil de verificat din punct de vedere arheologic. Ea pune popoarele germane în controlul majorității zonelor din Imperiul Roman de Vest. Tervingii a intrat pe teritoriul roman (după o ciocnire cu Hunii) în 376. La un moment dat, în Marcianopolis, escorta conducătorului a fost ucisă în timpul întâlnirii cu Lupicinus. Tervingi s-au răzvrătit, iar vizigoții, un grup derivat fie din Tervingi, fie dintr-o fuziune a unor grupuri mai ales gotice, au invadat Italia și au izgonit populația din Roma în 410 înainte de a se stabili în Galia și apoi, 50 de ani mai târziu, în Iberia a înființat o împărăție care a durat 250 de ani. Cea de-a doua fază a avut loc între 500 și 700 și a văzut triburile slave care s-au stabilit în Europa Centrală și de Est (mai ales în estul Magne Germania), treptat devenind predominant slavă. În plus, triburile turcești, precum avarii, au fost implicate în această fază. În 567, avarii și lombarii au distrus o mare parte din Regatul Gepid. Lombarzii, un popor germanic, s-au stabilit în Italia. Ulterior au fost urmate de bavarezi și de franci, care au cucerit și au condus majoritatea Italiei. Bulgarii, inițial un grup nomad din Asia Centrală, ocupaseră stepa pontică la nord de Caucaz din secolul al II-lea, dar după aceea împinși de Khazari, majoritatea au migrat spre vest și au dominat teritoriile bizantine de-a lungul Dunării de Jos în secolul al șaptelea . Din acest moment și după aceea, imaginea demografică a Balcanilor s-a schimbat definitiv, devenind predominant slavă. Cercetătorii au privit din perspectiva primordialistă triburile ca entități biologice (rasiale) coerente, folosind acest termen pentru a se referi la grupuri etnice distincte. Aceste caracteristici au fost văzute ca fiind intrinseci, neafectate de influențele externe precum fenomenul cuceririi. Modernistii sustin ca unicitatea perceputa de grupuri specifice se bazează mai degraba pe interese politice si economice comune decat pe distinctii biologice sau rasiale. Rolul limbajului în construirea și menținerea identității grupului poate fi efemer, deoarece schimbările lingvistice pe scară largă apar frecvent în istorie. Modernistii propun ideea "comunitatilor imaginate"; politicile barbare în antichitatea târzie erau mai degrabă construcții sociale decât linii neschimbate de rudenie de sânge. Procesul de formare a unităților tribale a fost numit "etnogeneză".

Capitolul III. Căderea Imperiului Roman

Efectul de domino creează o reacție în lanț și toate piesele domino cad una după alta. Căderea Romei este un exemplu al efectului de domino. Pentru căderea Romei, huni invadând din est au provocat efectul de domino, au invadat goții, care apoi au invadat Imperiul Roman. Căderea Imperiului Roman de Vest este o un exemplu istoric de eșec a lstrategiei de apărare a unui stat. O cauză conduce la un efect.Deoarece legiunile romane au evacuat Britannia în 410 d. Hr., anglo-saxonii s-au mutat în Britannia. Hunii au împins alte grupuri spre vest, astfel încât vandalii au invadat Spania, Africa de Nord, vechile provincii ale Imperiului. Legiunile romane evacuează Britannia în anul 406 d.Hr. , astfel, anglo-saxonii se instalează Britannia . Hunii împing alte grupuri spre vest, în cele din urmă pe teritoriul roman. Aleric și vizigoții atacă Roma în 400 î.Hr. Vandalii invadează Spania, Africa de Nord și sac de Roma în 455 d. Hr.

Au existat, de asemenea, cauze interne pentru căderea Romei. Creștinismul era mai puțin tolerant față de alte culturi și religii. Împăratul Teodosie a încheiat Jocurile Olimpice deoarece au onorat pe Zeus. Împărțirea imperiului în două părți a slăbit imperiul. Soldații romani erau loiali conducătorilor lor militari, nu neapărat împăratului. O economie falimentară, împreună cu taxele înalte au fost rezultatul conforului exagerat. De altfel, romanii au angajat mercenari barbari pentru a păstra granițele Căderea orașului Roma și Imperiul de Vest nu a pus capăt întregului Imperiu Roman. Imperiul de Est a supraviețuit încă o mie de ani. Imperiul de Est este numit uneori Imperiul Bizantin, după capitala Bizanțului. Greaca a fost limba principală în Imperiul Bizantin, nu latina.

Concluzii

Roma s-a dezvoltat dintr-un oraș într-un stat puternic și apoi imperiu. Odată cu creșterea puterii militare, Roma a preluat terenurile care se învecinează cu Marea Mediterană și dincolo de aceasta. Diferența dintre bogați și săraci a crescut cu evoluția imperiului. Numele de barbar este dat de greci și romani pentru cei care nu vorbea limba greacă sau nu era cetățean roman. Romanii au extins semnificația termenului la cei care doreau să distrugă societățile grecilor și romanilor. În perioada invaziilor barbare, din cauza amenințării permanente la granițele sale, Imperiul Roman trebuia să-și păzească continuu frontiera. Ca urmare, resursele umane și financiare ale imperiului s-au diminuat. În cele din urmă, barbarii au distrus gloria care a fost odată Roma. Aceasta este o teorie a modului în care Imperiul Roman a căzut. Există și alte păreri , care implică dăinuirea Imperiului Roman, schimbat în diferite unități deconectate, după invaziile barbare. Părerea unanimă este că anul 476 î. Hr. a fost un moment central în istoria lumii deoarece Imperiul Roman după acel an a fost foarte diferit de ceea ce a fost în perioadele anterioare.

Bibliografie

Ligia Ruscu, Cristian Roman și colectivul, Orbis Antiqvvs, Ed. Nerama Napocae Press, resursă în limba engleză, Cluj Napoca, 2004.

M. Carry, H.H. Scullard, A history of Rome, Ed. MacMillan Press, 1975, p.34.

https://www.historia.ro/articol/razboaiele-daco-romane-controverse-si-mitificari.

M. Carry, H.H. Scullard, A history of Rome, Ed. MacMillan Press, 1975.

Vasile Moga, Din istoria militară a Daciei- Legiunea a XIII-a Gemina, Ed.Dacia, 1985.

Michael Schmitz, Enemies of Rome. The dacian treat 101-106, Ed. Caeros Pty, Australia, 2005, p.151.

Petre Panaitescu, Istoria Românilor, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1942, p.40 și urm.

Iorga, Nicolae (ed.), Acte și fragmente cu privire la istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului„ vol 1, Imprimeria Statului, București, 1895.

Surse imagini:

Fall of Rome, picture, image, illustration. Barbarians invade Rome de Tancredi Scarpelli

https://www.lookandlearn.com/history-images/search.php?search=Barbarians+Rome&x=0&y=0&cat=look-and-learn-collections

Enciclopedia Britanica, 1994.

Anexa- Rutele invaziilor barbare în Imperiul Roman