Invazia Biologica Cauzata de Speciile Straine

Una dintre cele mai mari amenințări asupra diversității biologice este reprezentată în zilele noastre de invazia biologică cauzată de speciile străine. Impactul acestora poate fi imens și ireversibil. Invazia speciilor străine este adesea responsabilă de deteriorarea unor ecosisteme, de dispariția unor specii native.

În ultimele decenii, marcate de accentuarea procesului de globalizare sub toate formele sale, problema speciilor străine invazive a cunoscut o exacerbare fără precedent la scară mondială. Intensificarea schimburilor comerciale pe cale acvatică – maritime sau prin utilizarea cursurilor de apă interioare (inclusiv prin deschiderea unor canale de navigație intracontinentale), intensificarea fără precedent a turismului ca și schimbările climatice globale s-au constituit în tot atâtea categorii majore de factori care favorizează pătrunderea speciilor străine invazive.

Din aceste motive, speciile străine invazive au devenit un subiect important abordat de comunitatea internațională, relevându-se necesitatea unei colaborări la diferite niveluri precum și o abordare pluridisciplinară la nivelul structurilor administrative, academice și a comunităților locale. Adoptarea de măsuri pentru a limita impactul speciilor străine invazive este o obligativitate asumată prin semnarea Convenției privind Diversitatea Biologică (ratificata prin Legea nr.58 din 13 iulie 1994) și a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna), la care România a aderat prin Legea nr.13/1993.

Dezvoltarea unor programe și strategii la nivel internațional a reprezentat rezultantă firească a acestui mod de abordare. Programul global privind speciile străine invazive – Global Invasive Species Program (GISP) – promovează cooperarea interregională cu privire la speciile străine invazive, publicând totodată o strategie globală privind speciile străine invazive (Global Strategy on Invasive Alien Species) și un protocol privind cele mai bune practice de prevenire și management al situaților create de noile specii invazive (Toolkit of Best Prevention and Management Practices). Convenția asupra Diversității Biologice (CDB) identifică speciile străine invazive ca una din problemele interdisciplinare de maximă importanță. În anul 2002 a fost adoptată la conferința parților semnatare a CDB a dat publicității o decizie și o serie de principii de bază. Această decizie cere parților semnatare să trateze cu prioritate problema speciilor străine invazive și să elaboreze strategii și pănuri de acțiune naționale și regionale în ideea de a implementa principiile promovate de CDB.

Principiile adoptate de CDB iau în calcul o strategie bazată pe Principiul Precauției, care considera în primul rând aspectul prevenirii: este mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor și al problemelor de mediu prevenirea pătrunderii unor specii străine invazive decât orice măsură ulterioară. În cazul în care speciile străine invazive au pătruns totuși, o identificare rapidă și luarea de măsuri preventive radicale sunt esențiale și de preferat oricăror măsuri care ar fi luate după ce speciile străine invazive se instalează în noile habitate. În cazul în care speciile străine invazive s-au aclimatizat și instalat, trebuie avute în vedere măsuri de control pe termen lung.

La nivel global IUCN (The World Conservation Union) și-a asumat un rol important în lupta împotriva speciilor străine invazive. Această organizație, prin intermediul unui grup de specialiști (Invasive Species Specialist Group – ISSG), a elaborat o listă cu cele mai agresive specii invazive și a stabilit o serie de măsuri orientative pentru prevenirea pierderii biodiversității cauzată de speciile străine invazive:

– creșterea conștientizării asupra fenomenului de invazie a speciilor străine, problemă majoră ce afectează diversitatea nativă din foarte multe regiuni ale lumii;

– prevenirea introducerii speciilor invazive străine – prioritate ce necesită eforturi naționale și internaționale;

– reducerea numărului de introduceri neintenționate și prevenirea introducerii neautorizate a speciilor străine;

– asigurarea că introducerile intenționate, inclusiv acelea pentru scopuri științifice, sunt corect evaluate înainte, cu privire specială la impactul potențial asupra biodiversității;

– dezvoltarea și implementarea unor campanii și programe pentru eradicarea și controlul speciilor invazive străine; creșterea eficacității acestor campanii și programe;

– dezvoltarea unui cadru legislativ național adecvat și a cooperării internaționale în vederea reglementării introducerii, eradicării și controlului speciilor invazive străine;

– încurajarea cercetărilor necesare, dezvoltarea unei baze de cunoștințe adecvate asupra speciilor străine invazive larg răspândite.

La nivel european în ultimii ani au fost intensificate eforturile de identificare a speciilor străine invazive, de înțelegere a fenomenului de invazie biologică, de detectare a impactului pe care acest fenomen îl poate avea asupra ecosistemelor, economiei și sănătății oamenilor, de dezvoltare a unor programe pentru prevenirea de noi introduceri și controlul speciilor străine existente deja. în acest context se înscriu și activitățile desfășurate în cadrul unor proiecte precum: GLANTALIEN (studiu asupra plantei Heracleum mantegazzianum, invazivă în țările Europei centrale și de vest); EPIDEMIE (studiu pnvind impactul invaziilor biologice asupra insulelor mediteraneene); ALARM (studiu de analiză a riscului invaziilor biologice); BALLAST (studiu privitor la transportul speciilor străine în apă de balast a vapoarelor); DA1SIE (elaborarea de inventare și hărți pentru speciile străine invazive din Europa).

O altă rețea, constituită de data aceasta pentru studiul speciilor invazive din mediul acvatic, este ERNAIS (European Research Network on Aquatic Invasive Species). Aceasta include 105 experți din 27 de țări europene. Obiectivele principale ale ERNAIS sunt:

– facilitarea cooperării internaționale în cercetare, a schimburilor de informație științifică și management asupra speciilor invazive acvatice din Europa și din întreaga lume;

– dezvoltarea unui sistem de informații on-line privitor la speciile invazive acvatice pentru apele de coastă și interne ale Europei, cu funcții de avertizare timpurie;

– crearea unei publicații on-line, focalizată pe problemele invaziilor acvatice din Europa;

– participarea la Rețeaua Globală de Informații pentru Speciile Invazive (GISIN) prin dezvoltarea unei rețele informatice europene privitoare la speciile invazive.

Impactul multor specii străine invazive ar putea fi redus dacă statele europene ar aplica în mod uniform măsurile de prevenire și control a speciilor străine invazive. Multe din problemele acute create de unele specii străine invazive la nivel european fi putut fi prevenite dacă la nivel European ar fi existat o abordare unitară și rapidă în ceea ce privește avertizarea și prevenirea impactului speciilor invasive. Starea actuală de inactivitate față de situația speciilor străine invazive din marea majoritate a statelor europene reprezintă o amenințare pentru biodiversitatea regională, sănătatea publică și economie. În perioada actuală, este esențială dezvoltarea unei cooperări eficiente la nivel național și regional în idea de a preveni și diminua impactul speciilor străine invazive.

2. Situația speciilor străine în România

În România, în conformitate cu cel de-al treilea raport național CDB din 2005, sunt înregistrate un număr destul de important de specii străine invazive. Astfel, în raport sunt menționate 112 specii de arbori exotici dintre care însă doar 6 sunt considerate specii străine invazive – Acer negundo, Ailanthus altisima, Amorpha fruticosa, Cytisus scoparius, Fraxinus americană și Fraxinus pennsylvanica. Interesant că din acest raport lispseste salcâmul – Robinia pseudacacia – specie străine invaziva de asemenea.

Pentru ecosistemele acvatice, rata de pătrundere de specii străine invazive începând cu finele secolului XIX este estimată a fi de 3 – 4 ani pentru apele costiere ale Mării Negre și de 4 – 5 ani pentru apele dulci. În total sunt inventariate 67 de specii străine invazive în ecosistemele acvatice din România, dintre care 60% sunt marine și 40% dulcicole (Gomoiu et al., 2002).

Impactul unora dintre speciile străine invazive în Marea Neagră – Rapana thomasiana, Mnemiopsis leidyi, Mya arenaria – este extrem de bine documentat, ca și efectele aclimatizării acestor specii asupra habitatelor (Gomoiu et al. 2002).

Impactul introducerii de salmonide – cum este cazul păstrăvului curcubeu – în lacuri alpine situate în arii protejate este de asemenea documentat, fiind remarcate de specialiști declinul populațiilor de amfibieni și crustacee.

Plantațiile de salcâm – el însăși o specie invazivă – au fost afectate destul de grav în ultimii 5 ani de două specii de lepidoptere miniere originare din America de Nord, iar castanul ornamental este profund afectat peste tot în țara de larvele microlepidopterului gracilariid Cameraria ohridella, originar din zona fostei Iugoslavii.

La nivel național, măsurile existente sunt insuficiente, limitate ca scop și sectoriale. Astfel, exista în porturile maritime un control formal al apelor de balast și a foulingului de pe nave. Institutul de Cercetări Agro-Silvice (ICAS) are în componența laboratoare ce permit identificarea unor specii invazive, cu precădere insecte miniere sau defoliatori. De asemenea, la nivel național exista un laborator de carantină fitosanitară, cu reglementări stricte în domeniu. În concluzie, situația actuală în România poate fi caracterizată prin:

– un grad redus de conștientizare al opiniei publice și în consecință o opoziție a societății civile la intervențiile administrației guvernamentale;

– grad extrem de redus de accesibilitate a informațiilor științifice, mai ales în legătură cu identificarea speciilor, analiza de risc, etc;

– absența unei abordări prioritare a acțiunilor privind controlul speciilor invazive;

– introducere nestânjenită a speciilor;

– capacitate de monitorizare inadecvată;

– lipsa unor măsuri de urgență efective;

– legislație depășită sau inadecvată;

– slabă coordonare între agențiile guvernamentale, autoritățile locale și comunitățile locale.

3. Cum acționam pentru prevenire și control

Articolul 8 al Convenției privind Diversitatea Biologică (CBD, 1992, Rio de Janeiro) recomandă ca fiecare parte contractantă să prevină introducerea, să controleze sau să elimine complet acele specii străine care amenință ecosistemele, habitatele sau speciile native. Pe baza acestei recomandări IUCN, prin Invasive Species Specialist Group, a elaborat un ghid pentru prevenirea, introducerea și micșorarea impactului speciilor străine care amenință ecosistemele, habitatele sau speciile (,.Guidelines for the Prevention, introduction and Mitigation of Impacts of Alien Species that threaten Ecosystems, Habitats or Species”). Acest ghid a fost adoptat la cea de-a 6-a Conferință a părților semnatare CBD (CBD/COP6/VI/23) și îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită prevenirii și cercetărilor științifice asupra impactului speciilor invazive străine (BIODIV2002).

La inițiativa Consiliului Europei, în decembrie 2003, Comitetul Permanent al Convenției de la Bema a adoptat Strategia Europeană asupra Speciilor Invazive (European Strategy on Invasive Species) (Council of Europe 2003).

Măsuri și recomandări privitoare la introducerea, prevenirea și controlul speciilor străine invazive sunt cuprinse, de asemenea, în Convenția de la Bonn privind conservarea speciilor animale migratoare, Convenția de la Bema privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale, Convenția Ramsar privitoare la conservarea zonelor umede. Strategia Globală de Conservare a Plantelor (Haga 2002) etc.

La nivel național fac referințe la speciile străine următoarele legi/ordonanțe/holărâri:

– legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Convenției privind diverși¬tatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 (articolul 8);

– legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna în 19 septembrie 1979. Cap. 5, art. 11, aliniatul 2b prevede că fiecare parte contractantă se angajează „să controleze strict introducerea speciilor non-indigene”.

– legea nr. 137/1995, cap. III, secț. a 4-a, art. 59 privind protecția resurselor naturale și conservarea biodiversității precizează: introducerea pe teritoriul țării, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, plante și animale vii, fără acordul eliberat de autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu consultarea Academiei Române, este interzisă.

– hotărârea nr. 1030 din 18 octombrie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România interzice introducerea în țară a unor plante precum unele graminee sau solanacee, dar nu face referire specială la introducerea unor plante potențial invazive.

Pentru prevenirea pierderii biodiversității cauzată de speciile invazive străine se recomandă următoarele măsuri generale, orientative:

– creșterea conștientizării asupra fenomenului de invazie a plantelor străine, problemă majoră ce afectează diversitatea nativă din toate regiunile lumii, în acest sens se impune – pregătirea unor broșuri și materiale prin care persoanele,

grupurile, instituțiile interesate se pot informa asupra acestui fenomen;

– introducerea în programele școlare a unor capitole speciale referitoare la speciile invazive, așa cum există pentru speciile rare, monumentele naturii etc.;

– organizarea de conferințe, seminarii, programe de instruire pentru horticultori, agricultori, pădurari, comercianți de materiale vegetale și animale, deținători de acvarii, terarii etc.;

– editarea unei publicații care să cuprindă toate speciile invazive

prezente la noi în țară, cu scurte descrieri, imagini etc.;

– revenirea introducerii speciilor invazive străine – problemă prioritară nu numai la nivel internațional, dar care necesită unele acțiuni și la nivel național. O bună informare a comercianților de animale, ciuperci, plante, precum și lărgirea listei cuprinzând organismele de carantină ar putea fi eficiente în prevenirea introducerii de noi specii invazive. Tot în acest sens este necesară și o înșiruire mai bună a autorităților competente care verifică introducerea de materiale biologice în țară;

– minimizarea numărului de introduceri neintenționate și prevenirea introducerii neautorizate a speciilor străine;

– asigurarea că introducerile intenționate, inclusiv acelea pentru scopuri științifice, sunt corect evaluate înainte, cu privire specială la impactul potențial asupra biodiversității;

– dezvoltarea și implementarea de campanii de eradicare și control și programe pentru speciile invazive străine, și creșterea eficacității acestor campanii și programe. La nivel global și european există astfel de campanii finalizate adesea cu rezultate pozitive. Din păcate, la noi în țară nu există astfel de acțiuni, cu excepția încercărilor de eradicare a unor buruieni din culturile agricole. Din contră, în domeniul silvic încă se mai realizează împăduriri cu specii exotice (ex. Ailanlhus altissima, Robinia pseudacacia), practică cu efecte dezastruoase asupra ecosistemelor naturale și seminaturale;

– monitorizarea permanentă a ariilor protejate și a zonelor învecinate pentru depistarea precoce a prezenței oricărei specii invazive. Pentru fiecare arie protejată trebuie elaborate „liste negre” cuprinzând acele specii cu risc invaziv;

– dezvoltarea unui cadru legislativ național larg și a cooperării internaționale pentru a reglementa introducerea speciilor invazive străine, precum și eradicarea și controlul acestora;

– organizarea unui laborator specializat care să poată acorda expertiză în problematica ridicată de speciile invazive:

– interzicerea cultivării unor specii ornamentale cunoscute a avea potențial invaziv (ex. Impatiens glandulifera, Reynoutria japónica, Heracleum mantegazzianum, Solidago canadensis, Solidago giganea ssp. serótina, Rudbeckia laciniata, Nelumbo nucífera etc.);

– încurajarea cercetărilor necesare, dezvoltarea și difuzarea unei baze de cunoștințe adecvate asupra speciilor străine invazive larg răspândite;

– realizarea de baze de date și hărți de răspândire a speciilor invazive;

– organizarea de conferințe și workshop-uri având ca tema invaziile biologice.

BIBLIOGRAFIE

BELDIE A. 1952. Genul 39. Morns, pp. 325-328. In: T. SÂVULESCU (ed.). Flora României. Voi. 1. București: Edit. Academiei Române.

CIOCÂRLAN V., BERCA M„ CHIR1LĂ C., COSTE I. & POPESCU G. 2004. Flora segetală a României. București: Edit. Ceres.

DIHORU G. & DIHORU Alexandrina. 1994. Plante rare, periclitate și endemice in Flora României – Lista roșie. Acta Bot. Horti bucurest. /1993—1994/: 173-197.

DUMITRIU-TĂTĂRANTJ 1. 1961. Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați in R. P. România. București: Edit. Agro-Silvică.

GRINȚESCU I. 1958. Fam. 72. Vitaceae Lindl. pp. 314- 315. In: T. SÂVULESCU (ed.). Flora României. Voi. 6. București: Edit. Academici Române.

JÂVORKA S. 1910. Ambrosia artemisiifolia Magyarorszâgon. Bot. Kozl. 9(6): 303 (74).

MIHÂ1LESCU Simona & FALCĂ M. (eds.) 2004. Bioplațform – Romanian National Platform for Biodiversity. Voi. I Biodiversity research Strategy. București: Edit. Vergiliu, pp. 130. ISBN 973-85592-3-5; 973-86827-0-3.

NYÂRADY E.I. 1964. Fam. 107. Compositae Adans. Pp. 303. In: T. SĂVU-LESCU (ed.). Flora României. Voi. 9. București: Edit. Academici Române.

OLTEAN M., NEGREAN G., POPESCU A., ROMAN N., DIHORU G„ SANDA V. & MLHĂILESCU S. 1994. Lista roșie a plantelor superioare din România. In: M. OLTEAN (coord.). Studii, sinteze, documentații de ecologie, Acad. Română, Institutul de Biologic, Nr. 1: 1 52.

PYăEK P„ RICHARDSON D.M., REJMÂNEK M., WEBSTER G. L„ WILLIAMSON M. & KIRSCHNER J. 2004. Alien plants in checklists and floras: towards better communication between taxonomists and ecologists. Taxon 51(1): 131-143.

PYSEK P., SADLO J, & MANDÂK B. 2002. Catalogue of alien plants of the Czech Republic. Preslia 74: 97-186.

RICHARDSON D.M., PYSEK P., REJMÂNEK M.. BARBOUR M. G., PANETTA F.D. & WEST C. J. 2000. Naturalization and invasion of alien plants: concepts and definitions. Diversity and Distribution (2000) 6: 93-107.

SIRBU C. 2003. Podgoriile Cotnari, Iași și Huși – studiu botanic. Iași: Edit. Ion Ionescu de la Brad