ÎNVĂȚĂREA SCRISULUI – ASPECTE METODOLOGICE GENERALE [603968]

1
ÎNVĂȚĂREA SCRISULUI – ASPECTE METODOLOGICE GENERALE
prof. înv. primar Antohe Gina, Școala Gimnazială nr. 28 Galați

Scrisul este unul din instrumentele indispensabile ale activității int electuale. Însușirea
corectă a acestuia este un proces complex și de lungă durată ale cărui baze se pun e în clasa
pregătitoare , dar proce sul formării și perfecționării acestei deprinderi continuă și în clasele
următoare. Succesul în formarea deprinder ii de scriere este condiționat de efortul intelec tual
depus de fiecare elev în actu l învățării. Învățarea propriu -zisă a scrisului poate avea loc atunci
când copilul posedă anumite repreze ntări spațiale de formă, mărime, direcție , vecinătate, dar
dispune și de maturitatea motrică care să -i permită coor donarea oculo -motorie necesară
reprezentării semnelor grafice.
Învățarea scrierii se realizează în strânsă legătură cu cititul . Față de citit, scrisul implică
pe lângă un efort intelectual intens și un efort fizic deosebit de solicitant pentru școlarul mic .
Metoda comună însușirii celor două instrumente de cunoaștere este metoda fonetică analitico –
sintetică.
Însușirea scrisului presupune :
-orientarea în pagina/ rețeaua grafică;
-recunoașterea grafemelor;
– asocierea corectă sunet – literă;
-realizarea corectă și estetică a grafemelor, izolat și în ansamblul literal al
silabelor , cuvintelor;
-aplicarea regulilor grafice și tehnice specifice;
-respectarea normelor de ortografie și pu nctuație în scrierea cuvintelor /
propozițiilor/ textelor;
-înțelegerea c elor scrise;
Scrisul, ca orice deprindere, se învață prin exerciții. În exersarea componentelor
deprinderii scrisului se vor lua în considerație particularitățile începătorilor în formarea acestei
deprinderi.
Observând școlarii mici în timp ce scriu, se co nstată că mișcările diferitelor părți ale
mâinii nu sunt bine coordonate. Ei schimbă des poziția corpului, a capului, a brațelor, iar
mușchii sunt excesiv de încordați , din această cauză obosesc foarte repede. În timpul exersării ei
execută numeroase miș cări de prisos care sporesc consumul de energie și fac să se aștearnă
prematur oboseala. Ca o consecință a acestor particularități, rit mul de scriere este foarte lent , iar
scrisul nu are un caracter constant
Cercetările cu privire la particularitățile psi hologice ale procesului învățării scrisului au
stabilit câteva etape pe care le parcurge acest demers, delimitarea lor fiind aproximativă în
privința duratei pentru fiecare elev în parte.

ETAPA ELEMENTELOR – este spe cifică perioadei abecedarul. În această etapă atenția
elevilor este îndreptată asupra orientării în spațiul grafic al caietului și asupra respectării regulilor
tehnice și grafice în timpul scrisului;

ETAPA LITERELOR – începe în perioada alfabetară și se încheie atunci când se realiz ează
literele cu ușurință – clasele I – a II-a. În această etapă :
-efortul elevilor se deplasează spre realizarea corectă a literelor;
-are loc automatizarea procesului de aplicare a regulilor tehnice și grafice, elevii
manifestând o oarecare siguranță î n scris care le permite să -și deplaseze efortul spre înclinarea
elementelor grafice și spre realizarea integrală a literelor.

2
ETAPA SCRISULUI LEGAT – în care atenția este îndreptată asupra îmbinării literelor în
cuvinte și asupra elementelor grafice de legătură a literelor. Se realizează în clasele a II -a și a III –
a și vizează:
– îmbinarea literelor în silabe, respectiv cuvinte;
-scrierea caligrafică care presupune respectare formelor, a dimensiunilor, înclinațiilor,
distanțelor;
-scrierea corectă a cuvintelor : evitarea omisiunilor, inversiunilor, substituirilor,
adăugirilor de litere;
– respectarea normelor de ortografie și de punctuație;
-înțelegerea sensului celor scrise;

ETAPA SCRISULUI RAPID este o etapă superioară , pregătită de cele anterioar e
reprezentând ultimu l stadiu în învățarea scrisului . Începe în clasa a IV -a și s e continuă în clasele
următoare . În această etapă:
– scrisul tinde să se automatizeze ;
– primează interesul pentru cultivarea capacității de expri mare scrisă exersându -se astfel:
scrierea funcțională, scrierea imaginativă și scrierea despre textul literar;
Stadiile învățării scrisului așa cum au fost prezentate mai sus au caracter convențional
deoarece în fiecare etapă se mențin elemente specifice etapei precedente și ap ar elemente ale
etapei ce urmează. Acest caracter convențional este dat și de diferențe le ce apar în evoluția
elevilor unii având un ritm mai rapid de dezvoltare, alții un ritm mai lent.
Urmărind școlarii mici în timpul scrisului se pot depista numeroase greșeli de sc riere, în
aparență neînsemnate , dar care își pot pune amprenta pe întreaga evoluție viitoare a elevilor în
ceea ce privește învățarea corectă a scrisului. Dese greșeli constau în realizarea inversă a
conturului unor elemente grafice, chiar al unor litere, sau a eleme ntelor de legătură a cuvintelor ,
altele constau în faptul ca elevii fixează cu totul întâmplător locul unde trebuie început un
element grafic sau unde se termină. Cauza principală care duce la apariția unor asemenea greșeli
este ins uficienta pregătire teoretică a elevilor înainte de exersarea propriu -zisă a scrisului. În
cazul scrisului este vorba de stabilirea și aplicarea riguroasă a regulilor tehnice și mai ales a
celor grafice de sc riere a fiecărui element grafic , a fiecărei li tere și a elementelor de legătură a
acestora în cuvinte.

Regulile grafice se referă la forma, mărimea și înclinarea literelor, precum și la distanța
dintre ele.

Regulile tehnice precizează:
-spatele se va ține drept , cu umerii la aceeași înălțime;
-picioarele se vor sprijini pe podea sau pe stinghia băncii;
-capul va fi ușor înclinat în față;
-antebrațele vor fi așezate pe bancă: dreapta pentru scris, stânga pentru sprijin;
-coatele se vor ține la 10 -15 cm de corp;
-distanța dintre ochi și caiet va fi de aproxinativ 30 de cm;
-sursa de lumină se va afla în partea stângă;
Se va mai avea în vedere m odul de ținere a i nstrumentului de scris – stiloul și p oziția corectă
a caietului .
La început regulile grafice și cele tehnice vor fi explicate și demonstrate de învățător, iar
treptat elevii le vor aplica în mod automat.
Elevii trebuie să conștientizeze și consecințele nerespectării acestor reguli:
-deformarea coloanei vertebrale;
-apariția unor dificultăți de vedere;
-deteriorarea scrisului;

3
ETAPE LE PRED ĂRII –ÎNVĂȚĂ RII UNUI ELEMENT GRAFIC ( pregrafem )

 Prezentarea pregrafemului în variant ă mărită
 Analiza pre grafemului ( alc ătuire, sens, spațiu necesar)
 Executarea la tabl ă a pregrafemului însoțit ă de verbalizarea acțiunilor;
 Numirea pregrafemului de către învățător și de c ătre elevi;
 Efectuarea unor exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai m âinilor: ”Ploaia”,
„Cântăm la pian „ , ”Cântăm la fluier”, ”S toarcerea rufelor”, ”G herute”, etc.
 Simularea execut ării pregrafemului ( în aer, pe palm ă, pe banc ă) folosind stiloul închis
 Scrierea de prob ă a grafemului de c ătre unii elevi la tabl ă, de c ătre ceilalți pe foi
neliniate, în mărimi din ce în ce mai mici, f ăcându-se observațiile necesare;
 Enunțarea regulilor tehnice și verificarea respect ării lor ;
 Executarea diferențiat ă a semnului grafic sub îndrumarea învățătorului
 Aprecieri individuale și colective . Greșelile tipice vor fi supuse atenției întregii clase
 Scrierea pregrafemului pe r ândul urm ător
 Autoevaluarea se va realiza prin raportarea scrisului propriu la scrisul din abecedar
 Exerciții variate de exersare a elementelor grafice învățate

ETAPELE UNEI LEC ȚII DE SCRIERE ÎN PERIOADA ALFABETAR Ă

 Prezentarea literei de mân ă însoțită de explica țiile înv ățătorului – modelele sunt prezentate
descompus și integral pe tabl ă/ plan șă/videoproiector;
 Studierea modelului literei noi( în variant ă mărită)- se precizeaz ă punctul de unde începe
litera , sensul de realizare a conturului , punctul unde se termin ă litera.
 Demonstra ția înv ățătorului înso țită de explica țiile corespunz ătoare
 Verbalizarea regulilor grafice de c ătre elevi în scopul transfer ării ac țiunii din planul
exterior în planul mintal
 Exerci ții de înc ălzire a mu șchilor mâinii
 Reactualizarea regulilor grafice și tehnice
 Exerci ții de scriere propriu -zisă:
-simularea scrierii literei în aer, pe banc ă, cu stiloul închis
– scrierea literei de trei – cinci ori dup ă model
-controlul calit ății scrisului elevilor ( dacă numărul elevilor care au gre șeli este mare,
învățătorul trebuie s ă ofere frontal explica ții suplimentare, dac ă nu sunt astfel de situa ții,
învățătorul se va ocupa de elevii care întâmpin ă dificult ăți)
– completarea rândului urmat ă de control și de aprecierea scrisului el evilor
( copiii nu vor fi l ăsați să scrie gre șit litera deoarece o deprindere format ă greșit e mult
mai greu de corectat)
Scrierea cuvintelor care con țin litera nou ă
-rostirea cuvântului urmat ă de analiza și sinteza fonetic ă
-scrierea model pe tabl ă a cuvântului cu scopul explic ării leg ăturilor dintre litere
-scrierea cuvântului la tabl ă de către elevi
-scrierea cuvântului în caiete sub supravegherea înv ățătorului
-citirea cuvintelor scrise
-scrierea propozi țiilor și a textelor

4
PERIOADA POSTALFABETARĂ SAU POSTGRAFEMATICĂ

Corespunde perioadei de du pă învățarea tuturor literelor . Este primul pas în lucrul cu textul ,
prin antrenarea tuturor elevilor în descifrarea, decodarea și receptarea fiecărui text apelând la
componentele lecturii explicative.
Reprezintă un moment decisiv în formarea capacității de exprimare scrisă și se
caracterizează prin:
– lipsa modelelor gra fice;
-dirijarea din perioadele precedente este substanțial diminuată;
-scrisul devine un act independent în vederea obținerii autonomiei în comunicarea
scrisă.

BIBLIOGRAFIE
1. Șerdean, Ioan, DIDACTICA LIMBII ȘI LATERATURII ROMÂNE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR , Editura Corint,București, 2002
2. Nicolescu, Estera, DIDACTICA LIMBII ȘI LATERATURII ROMÂNE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR , Editura Egal, Bacau, 2003
4. Peneș, Marcela, ABECEDAR , manual pentru clasa I , Editura Ana, București, 2004
5. REVISTA INVĂȚĂMÂNTUL PR IMAR , Editura Miniped, 2003