Invatarea Prin Cooperare Metoda Eficienta de Realizare a Activitatii de Educare a Limbajului In Gradinita, din Perspectiva Noului Curriculum
LUCRARE DE LICENȚĂ
Învățarea prin cooperare- metodă eficientă de realizare a activității de educare a limbajului în grădiniță, din perspectiva noului curriculum
Motto:
„Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume, când ei vor fi mari, nu va mai exista, și nimic nu ne va permite să știm cum va fi lumea lor.Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
Maria Montessori
CUPRINS
Argument
Capitolul I Orientări ale reformei în învățământul preșcolar
I.1.De ce un nou curriculum
I.2.Perspective de adaptare a noului curriculum în învățământul preșcolar
I.3.Educarea limbajului din perspectiva actualului curriculum
Capitolul II Educarea limbajului în etapa preșcolară
II.1.Stabilirea obiectivelor cadru și de referință specifice educării limbajului
II.2.Activități de învățare pentru formarea, educarea și dezvoltarea limbajului
II.3.Rolul și locul educării limbajului între activitățile desfășurate în grădiniță
Capitolul III Învățarea prin cooperare- fundamente teoretice
III.1.Aspecte generale ale învățării prin cooperare
III. 1.1 Definiții și delimitări conceptuale ale învățării prin cooperare
III.2. Beneficii ale folosirii învățării prin cooperare la grupă
III.3. Dimensiuni ale învățării prin cooperare
III.3.1.Interdependența pozitivă
III 3.2.Interacțiunea față în față
III.3.3 Responsabilitatea individuală și de grup
III.3.4 Formarea și dezvoltarea unor deprinderi sociale
III.3.5.Evaluarea muncii de grup
III.4. Metode specifice învățării prin cooperare- descriere și exemplificare
III.4.1 Amestecă, îngheață, formează perechi
III.4.2 Cerc interior, cerc exterior
III.4.3 Metoda Cubului
III.4.4 Explozia stelară
III.4.5Chip-urile vorbitoare
III.4.6 Metoda ciorchinelui
III.4.7 Piramida și Diamantul
III.4.8. Tehnica viselor
III.4.9 Pălăriuțele gânditoare
III.4.10.Turul Galeriei
Capitolul IV Metodologia cercetarii
IV.1.Scopul și obiectivele cercetării
IV.2.Ipoteza cercetării
IV.3.Variabilele cercetării
IV.4.Coordonatele majore ale metodicii cercetării
IV.4.1.Locul de desfașurare a cercetării
IV.4.2. Perioada de cercetare
IV.4.3. Eșantionul de participanți
IV.4.4. Eșantionul de conținut
IV. 4.5. Metodele folosite în cadrul investigării temei
IV.4.5.1.Instrumentele de cercetare folosite
IV.4.6.Etapele cercetării
IV.4.6.1 Etapa preexperimentală
IV.4.6.2. Etapa experimentală
IV.4.6.3. Etapa post experimentală
IV. 4.7. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute
IV.5. Concluziile cercetării
Limitele și deschiderile cercetării
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Argument
Prin aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, s-au adus schimbări majore și în cadrul învățământului preșcolar românesc datorită apropierii acestuia de sistemul de invățământ al țărilor europene prin preluarea anumitor idei, concepții și practici inovatoare pe baza cărora a fost elaborat noul curriculum pentru învățământul preșcolar.
Prezentul Curriculum pentru Învățământul Preșcolar aduce noi accente care pun în valoare dezvoltarea globală a personalității copilului, acesta se îndreaptă spre abordarea alternativei Step by Step, Metoda proiectelor, activităților integrate, metodelor interactive de grup, strategiilor de învățare prin cooperare etc. .
Lumea în care se nasc copiii de astăzi este una complexă, într-o permanentă schimbare, iar aceștia trebuie pregătiți să înțeleagă și să accepte provocările, să devină ei înșiși factori ai schimbărilor viitoare, motiv pentru care noul curriculum pune accentul pe capacitatea copiilor de a rezolva situații problemă, de a gândi critic, creativ, de a lua decizii, de a empatiza și evidențiază rolul deosebit al educatoarei în procesul de activizare a funcțiilor mintale constructive și creative ale copilului.
Viitorul omenirii depinde de modul în care copilul este pregătit azi pentru a avea o viață individuală și colectivă potrivit idealurilor sale. Bazele forțelor creatoare ale omului încep să se așeze în perioada preșcolară, la fel și formarea unui comportament care să corespundă timpurilor în care trăim, și care vor veni, bazat pe interacțiunea dintre indivizi la nivelul grupurilor mici.
Principala cerință a educației progesiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată, bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdependentă, iar didactica modernă promovează în acest sens o metodologie ce se bazează pe utilizarea metodelor interactive care să-i solicite copilului mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității.
Metodele interactive de grup sunt căi moderne de stimulare a învățării și dezvoltării copiilor de la cele mai fragede vârste, sunt instrumente didactice care înlesnesc schimbul reciproc de idei, de experiențe, de cunoștințe, și care favorizează modelarea unei personalități creative, inovatoare, ușor adaptabilă societății viitoare.
Alegerea temei acestei lucrări – învățarea prin cooperare, a urmat unei îndelungi analize asupra multiplelor aspecte pe care le are dezvoltarea preșcolarului.
Am observat prin activitatea la grupă faptul că preșcolarii sunt foarte individualiști, foarte egoiști, iar acest lucru dacă nu este îndepărtat, sau dacă nu sunt învățați să coopereze cu cei din jur, va fi un eșec pentru ei „întâlnirea” cu societatea.
Am ales să aplic metodele de învățare prin cooperare la activitățile de educarea limbajului, deoarece în acest domeniu există o gamă variată de opțiuni în care se pot folosi aceste metode. Educarea limbajului face parte din domeniul experiențial Limbă și comunicare, acesta ajută la dezvolatarea limbajului, dezvolatrea gândirii, îmbogățirea vocabularului, dezvolatrea imaginației etc.
Prin utilizarea metodelor de învățare prin cooperare la grupă, am încercat să le arăt copiilor cât este de frumos și de plăcut să relaționezi cu alți copii, că este mult mai ușor să rețină anumite informații, că pot fi ajutați de către colegii lor în situațiile în care ei nu știu, dar că pot ajuta și ei la rândul lor pe colegii care au nevoie de ajutor în diferite situații.
Capitolul I
Orientări ale reformei în învățământul preșcolar
I.1 De ce un nou curriculum ?
Sistemul de învățământ românesc a înregistrat progrese remarcabile, în ciuda condițiilor economice grele și a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. După acest an ca rezultat al democratizării treptate, și ale fondurilor europene alocate învățământului, s-a demarat reforma educațională.
Anul 2000 aduce o nouă viziune asupra educației preșcolare, aceasta fiind văzută ca un prim pas pentru formarea tânărului și specialistului de mâine. Astfel această idee a devenit fundamentală pentru învățământul preșcolar.
Necesitatea elaborării unui nou curriculum pentru învățământul preșcolar reiese din multitudinea noutăților apărute la nivelul preșcolar, făcând referire la: abordarea metodei proiectelor la vârstele timpurii, a activităților integrate, la deschiderea către noile educații, la promovarea conceptului de educație timpurie și la problemele referitoare la educația incluzivă. Pe de altă parte este vorba și de aderarea României la Uniunea Europeană, motiv pentru care țara noastră trebuie să se alinieze la reglementările acesteia.
Noul „Curriculum pentru învățământul preșcolar 3- 6 ani” are la bază dezvoltarea timpurie și integrată a copilului și păstrează în centrul atenției copilul, la fel ca și prioritatea de bază a UNICEF, în îndeplinirea obiectivului de dezvoltare al mileniului trei, și anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de învățământ primar de către toți copiii.
Noul curriculum promovează următoarele principii, pentru construcția unui sistem de educație timpurie în România:
Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate
acțiunile legate de copii;
Investiția în copii și respectarea drepturilor lor este una dintre modalitățile cele
mai eficiente de eradicare a sărăciei;
Orice copil este născut liber și egal în demnitate și în drepturi;
Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viață;
Toți copiii trebuie să aibă acces și să absolve învățământul primar, gratuit,
obligatoriu și de bună calitate etc.
Curriculum pentru învățământul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării:
continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular;
interdependenței dintre disciplinele școlare și tipurile de activități de învățare din
învățământul preșcolar;
deschiderii spre modelul de instruire opționale.
Punctul central al noului curriculum este copilul și nu materia, acesta aduce în atenția cadrelor didactice următoarele componente: finalitățile, conținuturile, timpul de instruire și sugestii privind strategiile de instruire și de evaluare pe cele două niveluri de vârstă.
Prezentul curriculum se remarcă prin: extensie, implicândui pe copii în cât mai multe
domenii de învățare prin experiențele de învățare; echilibru, asigurând abordarea fiecărui domeniu experiențial; relevanță, fiind adecvat atât nevoilor prezente , cât și celor de perspectivă ale copiilor preșcolari; diferențiere permițând dezvoltarea diferențiată chiar și la copiii de aceeași vârstă și progresie și continuitate permițând trecerea optimă de la un nivel la altul.
În esență curriculumul secolului XXI semnifică următoarele:
– orientarea întregii activități instructiv educative din perspectiva „țintelor” reprezentate de formarea personalității copilului aflat în plin proces instructiv-educativ, a obiectivelor exprimate la diverse grade de generalitate și pe diverse domenii;
– extinderea experiențelor de învățare de la seria celor directe, organizate de instituția școlară, la seria celor indirecte, organizate prin expansiunea diferitelor mijloace de educație nonformală.
În prezentul context putem afirma că elaborarea unui nou curriculum și axarea
învățământului preșcolar pe educația timpurie este o reușită pentru învățământul românesc.
I.2 Perspective de adaptare a noului curriculum în învățământul preșcolar
Noul curriculum din învățământul preșcolar se bazează pe convingerea că dezvoltarea
optimă a copiilor este asigurată prin împlinirea lor intrinsecă în procesul educațional. Crearea unei ambianțe bine orgnizate încurajează copiii să exploreze , să aibă inițiative și să creeze. Educatoarea trebuie să urmărească dezvoltarea copilului și să furnizeze materiale pentru învățare, să stabilească țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru grupa de copii în ansamblu, să raspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecărui copil, să mențină trează curiozitatea copilului mic și să stimuleze învățarea cooperantă.
Curriculum în varianta nouă, propune aplicarea de metode moderne de educare și instrucție, de noi modalități de comunicare, predare, învățare și evaluare, într-un mod de abordare integrat, prin interpătrunderea disciplinelor, prin exploatarea unor teme interesante care promovează educția după nevoile copilului.
Noul curriculum a scos în evidență o serie de elemente importante, care se aplică acum în învățământul preșcolar cum ar fi:
Introducerea educației timpurii, care are un efect pozitiv asupra abilităților copilului și asupra viitoarei sale cariere școlare.
Formarea grupei cu maxim 25 de copii, iar în grupele cu peste 25 de copii ar trebui să fie prezenți doi adulți.
Implicarea activă a familiilor în educație și în promovarea participării lor.
De asemenea în acest curriculum se pune accent pe învățl; relevanță, fiind adecvat atât nevoilor prezente , cât și celor de perspectivă ale copiilor preșcolari; diferențiere permițând dezvoltarea diferențiată chiar și la copiii de aceeași vârstă și progresie și continuitate permițând trecerea optimă de la un nivel la altul.
În esență curriculumul secolului XXI semnifică următoarele:
– orientarea întregii activități instructiv educative din perspectiva „țintelor” reprezentate de formarea personalității copilului aflat în plin proces instructiv-educativ, a obiectivelor exprimate la diverse grade de generalitate și pe diverse domenii;
– extinderea experiențelor de învățare de la seria celor directe, organizate de instituția școlară, la seria celor indirecte, organizate prin expansiunea diferitelor mijloace de educație nonformală.
În prezentul context putem afirma că elaborarea unui nou curriculum și axarea
învățământului preșcolar pe educația timpurie este o reușită pentru învățământul românesc.
I.2 Perspective de adaptare a noului curriculum în învățământul preșcolar
Noul curriculum din învățământul preșcolar se bazează pe convingerea că dezvoltarea
optimă a copiilor este asigurată prin împlinirea lor intrinsecă în procesul educațional. Crearea unei ambianțe bine orgnizate încurajează copiii să exploreze , să aibă inițiative și să creeze. Educatoarea trebuie să urmărească dezvoltarea copilului și să furnizeze materiale pentru învățare, să stabilească țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru grupa de copii în ansamblu, să raspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecărui copil, să mențină trează curiozitatea copilului mic și să stimuleze învățarea cooperantă.
Curriculum în varianta nouă, propune aplicarea de metode moderne de educare și instrucție, de noi modalități de comunicare, predare, învățare și evaluare, într-un mod de abordare integrat, prin interpătrunderea disciplinelor, prin exploatarea unor teme interesante care promovează educția după nevoile copilului.
Noul curriculum a scos în evidență o serie de elemente importante, care se aplică acum în învățământul preșcolar cum ar fi:
Introducerea educației timpurii, care are un efect pozitiv asupra abilităților copilului și asupra viitoarei sale cariere școlare.
Formarea grupei cu maxim 25 de copii, iar în grupele cu peste 25 de copii ar trebui să fie prezenți doi adulți.
Implicarea activă a familiilor în educație și în promovarea participării lor.
De asemenea în acest curriculum se pune accent pe învățarea integrată.
Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de proiectare a curriculum-ului, care presupune sintetizarea și organizarea didactică a conținuturilor din domeniile experiențiale, astfel încât să se asigure achiziția de către copii a unei imagini coerente, unitare despre lume.
Domeniile experiențiale sunt adevărate “câmpuri cocnitive” care transced granițele
dintre discipline, și care se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare. Astfel conform Noului Curriculum există următoarele domenii experiențiale : Domeniul estetic și creativ, Domeniul om și societate, Domeniul limbă și comunicare, Domeniul științe și Domeniul psiho-motric.
Accentele noi prezente în curriculumul revizuit sunt următoarele :
Diversificarea strategiilor de predare-învățare-evaluare cu accent deosebit pe:
metodele activ participative;
joc;
evaluare.
Metodele activ-participative încurajează copilul să exploreze și să devină independent. Acestea țin seamă de diferențele individuale ale copiilor, de interesele, abilitățile și capacitățile copilului. Trebuie să se mai țină cont de diferențele dintre copii și în proiectarea activităților, care trebuie să dezvolte la copil stima de sine și un sentiment pozitiv pentru învățare.
Jocul este considerat forma fundamentală de activitate în copilăria timpurie, acesta este forma cea mai naturală de învățare și descoperire a lumii înconjurătoare.
Evaluarea urmărește progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin cu raportarea la norme de grup. Evaluarea trebuie să împlinească trei funcții: măsurarea, predicția și diagnoza. O evaluare eficientă este bazată pe observare sistemică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu părinții, portofoliul copilului, fișe etc.
Mediul educațional este de asemenea un factor important în dezvoltarea copilului.
Acesta trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidență dimensiunea intelectuală și pe cea a incluziunii sociale.
Familia, conform noului curriculum , este considerată ca fiind un partener în actul
educațional. Părinții ar trebui să participe în mod efectiv la educația copiilor lor desfășurată în gradiniță. Să participe la luarea deciziilor la nivel de grupă, dar și la nivelul grădiniței, să participe efectiv la activitățile desfășurate în grădiniță.
Dezvoltarea globală este considerată centrală în perioada copilăriei timpurii.
Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului. Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experiențiale, ținându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.
Actualul curriculum aduce ca și elemente de noutate pentru aplicarea la grupă următoarele:
Temele anuale de studiu care sunt: „ Cine sunt, suntem?”„Când, cum și de ce se
întâmplă?”, „Cine și cum planifică, organizează o activitate?”, „Ce și cum vreau să fiu?”,
„ Cu ce și cum exprim ceea ce simțim?”, „Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?”
Activitățile pe domenii experiențiale sunt activitățile integrate sau pe discipline
desfășurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de curriculum, precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și de interesele copiilor din grupă.
Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe
aceștia să socializeze în mod progresiv și să se inițiezeze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social, a limbajului citit-scris. Acestea trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze , să-l invite la acțiune. Pentru desfășurarea acestor activități, educatoarea trebuie să organizeze centre precum: Bibliotecă, Joc de rol, Construcții, Știință, Nisip și apă, Joc manipulativ și Artă.
Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile, activitățile din
perioada după-amiezii și activitățile opționale.
Rutinele înglobează activitățile de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena, masa de prânz, somnul, gustarea, plecarea. Acestea sunt activități reper după care se desfășoară întreaga activitate a zilei, repetându-se în fiecare zi.
Tranzițiile sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri de activități de învățare, de la o activitate de învățare la alta. Acestea se pot desfășura sub fomă de: mers ritmat, a unei frământări de limbă, joc cu text și cânt, diferite activități care se desfășoară pe muzică etc.
Activitățile opționale sunt alese de către părinți din oferta prezentată de unitatea de învățământ. Opționalele pot fi desfășurate de către educatoarea grupei sau un profesor specialist, cu 10, 15 copii din grupă.
Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii sunt tot activități de învățare, care respectă ritmul de învățare al copilului și aptitudinile individuale ale lui.
I.3. Educarea limbajului din perspectiva actualului curriculum
În contextul actual al noului curriculum, grădinița joacă un rol important în educarea limbajului, în cultivarea exprimării orale și scrise a viitorilor cetățeni.
Educarea limbajului este încadrată în aria curriculară limbă și comunicare, fiind o componentă fundamentală a parcursului de învățare oferit copiilor pe întregul traseu al învățământului preșcolar.
În fiecare zi, copilul preșcolar folosește vorbirea pentu formularea cerințelor, nevoilor, trebuințelor, a bucuriilor, în organizarea vieții și a activității sale.
Prin participarea copiilor la activitățile de grup, aceștia devin capabili să exploreze experiențele celorlalți, și să-și mărească propriul repertoriu de experiențe semnificativ. Se urmărește ca aceștia să vorbească fluent, cu încredere, putând să aibă o discuție cu orice tip de auditoriu.
Comunicarea este un domeniu complex, care asigură concentrarea efortului spre dezvoltarea unor capacități care au toate un numitor comun, cu o mare putere de influențare și cu o largă extindere.
Se recomandă ca în instituțiile de învățământ preșcolar să se organizeze activități în care copiii să se poată exprima și să uitilizeze activ mijloacele de comunicare. Studiul operelor literare specifice acestei vârste sunt benefice pentru dezvoltarea vorbirii, rafinarea gândirii și a limbajului, aduce o contribuție importantă la dezvoltarea capacităților de evaluare.
Noul Curriculum așează comunicarea în rolul său de competență umană fundamentală. Dezvoltarea comunicării, a expresivității și a creativității sunt valori formative, esențiale, extrem de utile și necesare societății de azi.
Educarea limbajului se poate desfășura în mai multe moduri:
ca activitate de sine stătătoare, considerată activitate pe domenii experiențiale;
ca o activitate de educarea limbajului, integrată cu o altă disciplină, numită activitate pe domenii experiențiale integrată;
sau ca activitate didactică aleasă de către copii, desfășurânduse la centrul Alfabetizare sau Bibliotec
Capitolul II Educarea limbajului în etapa preșcolară
II.1. Stabilirea obiectivelor cadru și de referință specifice educării limbajului
În toate activitățile desfășurate în grădiniță: activități comune, activități la alegerea copiilor, activități recreative și de relaxare, activități de dezvoltare și exersare a aptitudinilor individuale, activități recuperatorii, etc., copiii realizează achiziții cognitive, își formează deprinderea de a acționa la comandă, de a stabili relații de cooperare cu educatoarea și cu ceilalți copii, își dezvoltă capacitatea de a comunica verbal și nonverbal, își formează deprinderi intelectuale și motrice. Cunoștințele acumulate în grădiniță, abilitățile achiziționate facilitează integrarea socială a copilului și asigură continuitatea între cele două etape ale sistemului de învățământ.
Educarea limbajului și a diferitelor forme de comunicare are o importanță majoră în învățământul pre-primar, are o valoare educativă deosebită și se fundamentează pe faptul că:
Dezvoltarea personalității copilului mic se realizează cel mai intens prin intermediul comunicării;
Vorbirea corectă îi adâncește copilului trăirile emoționale și îi dezvoltă simțul estetic;
Preșcolarii care posedă capacitatea de a comunica se „mișcă” cu mai multă siguranță, se organizează mult mai ușor în mediul înconjurător, deoarece acesta constituie un mijloc de asimilare a informaților, cunoștințelor și impresilor.
Acestea se pot realiza doar cu ajutorul obiectivelor educaționale, care ghidează educatoarea în procesul educativ pentru atingerea idealului educațional. Obiectivele cadru și de referință sunt date în programele școlare. Astfel la educarea limbajului sunt urmărite următoarele obiective:
Obiectivele cadru:
Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor verbale orale;
Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic,
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris.
Obiectivele-cadru sunt transpuse în obiective de referință, adică rezultatele așteptate, progresia în achiziția de cunoștințe și de competențe de la un an de studiu la altul. Obiectivele de referință se realizează în funcție de vârsta preșcolarilor: ele sporesc în dificultate mergând de la grupa mică până la grupa pregătitoare
Obiective de referință:
Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor.
Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea.
Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles.
Să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect.
Să-ți îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.
Să fie capabil să creeze el însuși structuri verbale, rime, ghicitori, poveștiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive.
Să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește.
Să înțeleagă că scrisul are înțeles.
Să găsească ideea unui text, urmărind indicațiile oferite de imagini.
Să manifeste interes pentru citit.
Să recunoască cuvinte simple și litere în contexte familiare.
Să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris.
Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.
Să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori, obiecte, imagini etc.
Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora.
Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificație.
Să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să se folosească de această descoperire.
Să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le traseze.
Orice activitate didactică trebuie să aibăscopuri bine definite și obiective operaționale, adică performanțele sub formă de comportamente observabile și măsurabile obținute pe parcursul procesului didactic.
II. 2. Activități de invățare pentru formarea, educarea și dezvoltarea limbajului
Cel mai eficient mijloc prin care copiii iau contact cu lumea, înțeleg evenimentele din jur
învață din ele, comunică cu alți copii, este jocul. Jocul este activitatea de bază a copilului în grădiniță. Acesta nu este doar un mijloc de recreere a copilului, ci și modalitatea principală prin care copilul învață.
Dacă ne referim la educarea limbajului, și aici jocul are o importanță deosebită în învățare. Acesta poate fi liber desfășurat, sau poate avea reguli și este dirijat de către educatoare.
Pe lângă joc, educarea limbajului se poate realiza prin următoarele mijloace didactice specifice:
Povestirea
Memorizarea
Convorbirea
Jocul didactic
Lectura după imagini
Teatrul de păpuși și dramatizarea
Povestirea
Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite și accesibile activități dirijate din grădiniță pentru că redă cel mai bine cadru familial și satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginația și le creează cadrul optim de comunicare.
Ca activitate specifică învățământului preșcolar povestirea dezvoltă următoarele procedee psihice: gândirea logică, memoria voluntară, imaginația, limbajul, atenția.
Reușita activității de povestire depinde de condițiile favorizante:
admosfera plăcută și liniștitoare, reducând la minim factorii perturbatori din mediu;
pregătirea educatoarei pentru activitate prin crearea unei admosfere plăcute.
Este o activitate îndrăgită de către copii, deoarece dorința lor de a asculta povești este la
fel de mare ca și aceea de a se juca. Nici jocul și nici povestirea nu implică aplicarea de metode rigide, deoarece spre acest tip de activități copilul are o pornire firească.
Niciodată o povestire nu se desfășoară fără o pregătire prealabilă, în mod improvizat, deoarece este nevoie de o admosferă liniștitoare pentru realizarea mesajului educativ.
Firul poveștii nu se întrerupe prin prezentarea unor ilustrații sau note explicative. Acestea se fac înainte sau după expunerea poveștii, pentru a-i putea urmării firul logic.
Este indicat ca în fiecare grupă să existe o bibliotecă cu cărți ilustrate, pentru ca cei mici să fie interesați și atrași de cărți, să le placă să citească mai târziu, să fregventeze biblioteci.
În grădiniță se utilizează două tipuri de povestiri:
povestirile educatoarei
povestirile copiilor
Povestirile educatoarei sunt expuneri ale unor opere literare (povești, povestiri) realizate de către educatoare cu întreaga grupă, ca activitate obligatorie sau în timpul jocurilor sau activităților alese de către copii. Prin conținutul lor, aceste opere literare contribuie la lărgirea sferei de cunoștințe ale copiilor prin :
– urmărirea atentă a conținutului operei respective;
– urmărirea și descoperirea trăsăturilor și comportamentelor personajelor;
– descoperirea relațiilor dintre personaje.
Povestirea copiilor se realizează în două moduri:
-repovestira: prin această formă de povestire se dezvoltă gândirea logică, memoria și capacitatea de comunicare liberă a copiilor.
-povestire create de copii : au o valoare formativă, deoarece contribuie la dezvoltarea gândirii logice și creative, la dezvoltarea imaginației, a exprimării fluente și corecte.
Memorizarea
Memorizarea este o activitate de educare a limbajului a cărei valoare formativă se centrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a copiilor în corelație cu procesele psihice ale vârstei lor.
Memoria este un proces psihic care are următoarele trei faze succesive: faza de achiziție (memorare), faza de reținere (păstrare) și faza de reactivare (actualizare) cu cele două momente: recunoașterea și reproducerea. Alături de gândire, memoria stă la baza procesului de învățare.
Memoria poate fi:
voluntară sau involuntară
mecanică sau logică.
Pentru eficiența actvității de memorizare este necesară respectarea cu strictețe a
următoarelor cerințe:
pregătirea emoțională a copiilor;
asigurarea cadrului adecvat acestui gen de activități, o admosferă liniștitoare;
cuvintele necunoscute se explică la centrul bibliotecă;
nu se repetă de foarte multe ori poezia, pentru a nu-și pierde copiii interesul.
Poezia reprezintă pentru copii o atracție, o distracție, o trăire colectivă, pentru că se începe cu mici poezioare, frământări de limbă și se ajunge până la creațiile literare ale poețiilor naționali renumiți.
În cadrul activităților obligatorii se vor propune creații literare valoroase, planificate cu simțul măsurii pentru a nu-i obosi pe copii și pentru a nu abuza de puterea lor de receptare.
Tipurile de activități de memorare sunt întotdeauna determinate de sarcinile didactice propuse și urmărite. Astfel, putem vorbi de:
1. Activități de predare – învățare;
2. Activități de fixare (repetare),
3. Activități de verificare
Convorbirea
Convorbirea este o activitate prin care copiii preșcolari ajung în situația de a se exprima în mod independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ, în urma unor activități de observare, povestire, jocuri didactice, lectură pe bază de imagini sau în contactul lor direct cu obiectele și fenomenele înconjurătoare.
Atât ca activități obligatorii, cât și ca discuții ocazionale, convorbirile constituie baza comunicării între educatoare și copii, între copii și adulți.
Deprinderea de a comunica se poate realiza numai prin mult exercițiu, oferind copilului posibilitatea de a-și exprima toate impresiile, sentimentele, în orice moment al zilei. Comunicarea îl dezvoltă nu numai intelectual ci și socio-afectiv, căci îi dă siguranță și curaj să-și exprime propriile gânduri.
Caracteristicile acestei forme de activități sunt:
– este o activitate complexă de evaluare a limbajului;
– presupune folosirea cunoștințelor asimilate în activități anterioare;
– se folosește cu precădere metoda conversației, pe o durată mai lungă, fără suport intuitiv;
– se organizează în număr relativ redus și cu precădere în grupa mare, pregătitoare;
– se actualizează și se sistematizează cunoștințele, se formează capacitatea de a-și ordona și
sistematiza reprezentările despre lumea reală;
– contribuie la exersarea capacităților de exprimare; pentru a răspunde corect la întrebări, copiii
trebuie să selecteze lexicul adecvat, să utilizeze anumite structuri gramaticale;
Jocul didactic
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniță, dar și o metodă didactică, dacă este utilizat în structura unei alte activități obligatorii. Ne ajută să organizăm activitatea intelectuală a copiilor în forme cât mai plăcute, atrăgătoare, accesibile și foarte eficient.
Jocul didactic poate fi utilizat ca activitate de sine stătătoare, ca element de joc sau ca moment al altor activități, atât sub formă frontală, individuală, cât și pe grupuri mici.
Jocul didactic implică următoarele procese psihice:
Gândirea cu operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea;
Memoria;
Atenția și spiritul de observație;
Voința;
Imaginația;
Limbajul;
Jocul didactice are:
1. o componentă informativă care constă în structra jocului didactic, care are umătoarele etape:
Conținutul jocului
Sarcina didactică
Regulile jocului
Acțiunile de joc
2. și una formativă care constă în :
– exersarea și perfecționarea senzațiilor și a percepțiilor,
– antrenarea memoriei,
– dezvoltarea gândirii,
– exersarea limbajului.
Etapele jocului didactic sunt următoarele:
Organizarea jocului
Desfășurarea jocului
Introducerea în joc;
Prezentarea materialului;
Titlul jocului și scopul acestuia;
Explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
Fixarea regulilor;
Demonstrarea jocului de către educatoare;
Executarea jocului de probă;
Executarea jocului de către copii;
Complicarea jocului, introducerea de noi variante;
Încheierea jocului
Sub aspectul conținutului, jocul didactic se poate clasifica astfel:
Jocul- exercițiu pentru formarea tehnicii de vorbire
Jocul didactic pentru îmbogățirea vocabularului
Jocul didactic pentru alcătuirea corectă a propozițiilor
Lectura după imagini
Lectura pe bază de imagini este o activitate de educare a limbajului specifică învățământului preșcolar. Această activitate are două componente de bază:
– observarea dirijată a imaginilor și
– dezvoltarea capacităților de receptare și de exprimare a mesajelor.
Lectura după imagini îl determină pe copil să descopere, să denumească și să descrie obiecte, situații, acțiuni. Ea contribuie la dezvoltarea exprimării, la îmbogățirii cunoștințelor și a vocabularului, la activizarea acestuia.
Educatoarea are sarcina de a-l ghida pe copil în lectura după imagini, pentru ca acesta să fie atent la conținutul povestirii, să sesizeze legăturile contextuale, și să-și exprime părerile despre povestire.
Activitatea de lectură pe bază de imagini are următoarele sarcini:
– dezvoltarea capacităților intelectuale;
– dezvoltarea proceselor psihice;
– exersarea și îmbunătățirea deprinderilor de exprimare corectă și fluentă;
– dezvoltarea unor trăiri afective, morale și estetice.
Pentru ca activitatea să fie reușită, și să-și atingă obiectivele propuse, planșele trebuie să fie de dimensiuni mari, imaginile să reprezinte acțiuni, și să aibă aspect estetic atrăgător, de asemenea trebuie ca planșele arătate să fie în concordanță cu acțiunea povestită.
Teatrul de păpuși și dramatizarea
Dramatizarea reprezintă o metodă didactică de învățământ în care predomină acțiunea practică simulată. Această acțiune didactică valorifică tehnicile specifice artei teatrale, adaptabile la particularitățile de vârstă ale elevilor și la forma de exprimare a unor conținuturi prevăzute în programele școlare.
Teatrul de păpuși și dramatizarea pot constitui o formă distinctă de activitate sau un element de joc în alte activități.
Copiii percep aceste activități ca pe o joacă, care le oferă posibilitatea de a-și înfrânge timiditatea, de a se exprima liber, de a-și expune gândurile, sentimentele, dorințele.
Teatrul de păpuși și dramatizarea sunt foarte atractive pentru copii, acestea implicând copiii în asigurarea rechizitei.
Cele doua mijloace didactice se pot folosi pentru fixarea unor povești, poezii predate și învățate anterior.
II.3. Rolul și locul educării limbajului între activitățile desfășurate în grădiniță
Limbajul este o activitate de comunicare interumană, realizată prin intermediul limbii și al tuturor resurselor sale.
Educarea limbajului este una dintre activitățile de bază din grădiniță. Aceasta este fundament pentru celelelte activități.
Cu ajutorul activităților de educare a limbajului copiii își îmbogățesc vocabularul, iși dezvoltă vorbirea, imaginația, îi ajută să interacționeze cu ceilalți copii, să își exprime sentimentele, opinile, părerile. Educarea limbajului îl ajută pe copil nu doar în cadrul grădiniței, la activitățile zilnice, ci și în afara ei. Astfel copilul poate comunica și dialoga și cu persoanele din mediul său apropiat: familie, prieteni, cunoscuți etc.
În cadrul activităților de educare a limbajului metodele cele mai des utilizate sunt: povestirea, memorizarea, jocul de rol, etc, acestea putând fi folosite și la alte activități.
Capitolul III
Învățarea prin cooperare- fundamente teoretice
III.1. Aspecte generale ale învățării prin cooperare
Odată cu modernizarea procesului de învățământ, s-au adoptat și noi metode de predare, în învățământul preșcolar. Dar așa cum afirmă și Ioan Cerghit „ pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de tețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența, etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte, ea nu se opune în nici un fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reorganizare în spirit creator, a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele”.
În noul proces de învățământ se propune utlizarea metodelor activ participative, metodelor de cooperare, adică acele metode cu un pronunțat caracter formativ. Pentru a avea o educație de calitate centrată pe copil, este necesară combinarea metodelor de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdependentă, în activitatea la grupă.
Noul, necunoscutul, prin folosirea metodelor interactive și de cooperare, oferă activităților un „mister didactic”. Copilul participă la o „aventură a cunoașterii”, deoarece el participă activ și întâlnește probleme, situații complexe, dar în grup, cu analize, dezbateri, rezolvă cu succes problemele apărute.
Învățarea prin cooperare are loc atunci când copiii lucrează împreună, pentru a rezolva una și aceeași problemă, pentru a explora o temă nouă sau a crea idei noi, combinații noi, sau chiar inovații autentice.
Învățarea prin cooperare ajută copiii să învețe mai profund, cultivând relațiile bazate pe respect reciproc și colaborare constructivă.
Tehnicile de învățare prin cooperare implică strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceștia să se sprijine reciproc în procesul de învățare. Nu mai este suficient să li se prezinte copiilor date intuitive sau verbale, pentru ca ei să le înregistreze și să le interiorizeze, în scopul de a le reda fidel, este nevoie de interacțiune cognitive, sociale, prin intermediul cărora copiii să înțeleagă scopul, rezultatele și utilitatea procesului pe care-l parcurg, acela de dobândire nu numai de noi informații, dar și de formare de atitudini și comportamente, acesta este de fapt, învățarea.
Metodele interactive de grup promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățiile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate eficente. Metodele interactive urmăresc: optimizarea comunicării, observând tendințele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului.
Metodele interactive de grup se prezintă ca jocuri distractive de cooperare și de învățare. Ele determină preșcolarul să urmărească, atent cu interes sporit și curiozitate lecția , să-și folosească imaginația, memoria, puterea de anticipare. Un alt aspect pozitiv al folosirii acestor metode în lucrul efectiv la grupă este încurajarea colaborării și stimularea spiritului de echipă.. Munca în echipă îi bucură, le conferă încredere în forțele proprii, ceea ce îi determină să își asume responsabilități, să se ajute reciproc pentru a duce la bun sfârșit sarcinile asumate.
Pentru avantajele pe care metodele interactive le aduc în învățământ, se impune ca toate educatoarele să fie familiarizate cu aceste modalități de acțiune, cu scopul de a-și organiza pas cu pas integrarea metodelor în actul didactic. Aplicarea acestora solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune din partea educatoarelor, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în materialele teoretice de prezentare și în capacitatea personală de a le aplica.
III.1.1 Definiții și delimitări conceptuale ale invățării prin cooperare
„Învățarea prin cooperare înseamnă utilizarea ca metodă instruțională a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceștia să poată lucra împreună urmând ca fiecare membru al grupului să-și îmbunătățească performanțele proprii și să contribuie la creșterea performanțelor celorlalți membri ai grupului” (Johnson, R., Johnson, D., Holubec, E., 1994, pag. 3).
„Învățarea cooperativă este o metodă didactică bazată pe organizarea, funcție de obiective operaționale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate, orientată spre asigurarea aspectului social al învățării și care vizează dezvoltarea deprinderilor de comunicare interpersonală, a interacțiunilor, competențelor și comportamentelor sociale ale elevilor” (Ionescu, M., Bocos, M., 2001).
Ion Cerghit susține faptul că “învățarea în grup dezvoltă capacitatea de decizie și inițiativă, dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emoție, de stimulare reciprocă de cooperare fructuoasă.”
Învățarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată și sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un țel comun. Premisa învățării prin cooperare este aceea conform, căreia subiecții lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să utilizeze cunoștiințele în diferite moduri, învățând în același timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual.
Învățarea prin cooperare determină dezvoltarea personală prin acțiuni de autoconștientizare în cadrul grupurilor mici. Ea solicită toleranță față de modurile diferite de gândire și simțire, valorizând nevoia copiilor de a lucra împreună, într-un climat prietenos, de susținere reciprocă.
În concluzie, învățarea prin cooperare este promovată în grădinița modernă, ca o formă de interacțiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranță, pe efort susținut, din partea tuturor îndreptată spre același scop. Învățarea prin cooperare presupune învățarea de la alții și cu alții.
III.2. Beneficii ale folosirii învățării prin cooperare la grupă
Folosirea metodelor de cooperare în cadrul activităților din grădiniță are o influență pozitivă asupra cunoștințelor și asupra comportamentului copiilor, având următoarele beneficii:
1. Creșterea capacității copiilor de fixare a cunoștințelor
Copiii care sunt implicați în mod activ în procesul de învățare au șanse mai mari de a deveni interesați de învățare Clasa în care copiii interacționează stimulează crearea unui mediu propice pentru o motivație și o participare crescută a copiilor.
2. Promovează o atitudine pozitivă față de activitatea instructiv educativă
Abilitățile copiilor de gândire critică cresc, se îmbunătățește capacitatea de reținere a informațiilor și interesul față de activitatea instructiv educativă. Când copiii au succes, au o atitudine pozitivă față de activitatea instructiv educativă desfășurată. Ei împărtășesc succesul cu întregul grup, crescând stima de sine atât a grupului cât și cea a indivizilor.
3. Dezvoltă abilități de interacțiune socială
Învățarea prin cooperare formează la copii abilitățile sociale necesare colaborării în muncă. Cerând membrilor grupului să identifice ce comportamente îi ajută să lucreze împreună și apoi prin procesarea ulterioară a experienței de învățare prin cooperare, elevii devin conștienți de nevoia lor de interacțiuni pozitive și de ajutorare atunci când lucrează în grup.
4. Se adresează stilurilor diferite de învățare
Preșcolarii care lucrează prin cooperare în clasă utilizează fiecare dintre cele trei stiluri principale de învățare: kinestezic, auditiv, vizual.
Fiecare dintre aceste stiluri de învățare sunt folosite de mai multe ori într-o activitate în contrast cu formatul de tip prelegere în care predomină stilul auditiv și mai rar vizual.
5. Îmbunătățește performanța preșcolarilor cu rezultate mai slabe la învățătură atunci când sunt grupați cu preșcolari mai buni
Preșcolarii care au rezultate mai slabe au beneficii de pe urma participării în grupuri heterogene compuse din preșcolari cu rezultate la învățătură diferite în comparație cu participarea în grupuri omogene de preșcolari cu rezultate mai slabe.
III.3. Dimensiuni ale învățării prin cooperare
III.3.1 Interdependența pozitivă
În situațiile de învățare cooperantă, elevii au două responsabilități: să învețe materialul
dat spre studiu și să se asigure că toți membrii grupului lor au învățat acel material. În felul acesta, elevii se simt dependenți unii de alții conștientizând că succesul personal depinde de succesul colegilor de grup. Interdependența pozitivă există atunci când elevii se simt responsabili pentru succesul colegilor, când eforturile individuale sunt coordonate cu cele ale grupului în vederea finalizării sarcinilor de învățare.
III.3.2 Interacțiune față în față
Învățarea prin cooperare necesită și menținerea unei interacțiuni pozitive, față în față între membrii grupurilor. Este foarte important a oferi elevilor oportunitatea de a se ajuta, asista, încuraja, lăuda continuu unii pe alții. Acest tip de interacțiune între elevi facilitează atât schimburi intelectuale între elevi (explicarea unor modalități de rezolvare a problemelor, discutarea naturii conceptelor învățate, explicarea modului în care noile cunoștințe se leagă de cele anterioare), cât și influențe sociale (sprijin, suport, ajutor unii pentru ceilalți).
III.3.3 Responsabilitate individuală și de grup
Responsabilitatea individuală există atunci când performanța individuală a fiecărui elev este evaluată și rezultatele sunt făcute cunoscute grupului și individului. Este important ca fiecare elev din grup să-și îndeplinească sarcina ce-i revine, căci scopul muncii în grupuri cooperante este de a îmbunătăți nivelul performanțelor fiecărui elev. Pentru a responsabiliza elevii, este necesar a se evalua efortul individual depus de fiecare elev în rezolvarea sarcinii grupului, deci de a măsura contribuția personală a fiecărui elev pentru finalizarea sarcinii comune.
III.3.4 Formarea și dezvoltarea unor deprinderi sociale
Utilizarea adecvată a unui set de deprinderi de cooperare este o altă dimensiune importantă a învățării prin cooperare. Deoarece nu toți copiii au instinctiv aceste deprinderi, este foarte important ca în timpul activităților din clasă să se acorde un timp special formării acestor deprinderi. Calitatea interacțiunilor dintre elevi depinde de nivelul stăpânirii de către ei a acestor deprinderi, precum și de motivația lor de a le folosi în activitățile de învățare în grup. Elevii trebuie să învețe să se cunoască și să aibă încredere unii în alții, să comunice deschis unii cu alții, să se accepte și să se sprijine, să rezolve într-un mod constructiv conflictele atunci când acestea apar, să ia decizii pe baza acordului comun al membrilor.
III.3.5 Evaluarea muncii de grup
Evaluarea modului în care grupurile au funcționat este a cincea componentă a învățării prin cooperare. Scopul acestor activități de evaluare a grupului este clarificarea și îmbunătățirea contribuției membrilor în vederea atingerii obiectivelor grupului. În evaluarea grupului, se acordă atenție descrierii modului de funcționare a grupurilor, precum și luării unor decizii despre ceea ce e necesar să se continue pe viitor sau despre ceea ce trebuie să se schimbe în viața grupulu
III.4. Metode specifice învățării prin cooperare- descriere și exemplificare
Utilizarea metodelor active și interactive în grădiniță solicită o anumită adaptare. Dacă
până acum educatoarea conducea activitatea în stil tradițional, acum aplicând metode moderne interactive de grup ea devine coechipierul copiilor, iar copiii trebuie să fie capabili să asigure conducerea grupului, să coordoneze comunicarea, să stabilească un climat de încredere, să poată lua decizii, să medieze conflicte, să fie motivați să acționeze conform cerințelor educatoarei.
În continuare voi prezenta câteva metode de cooperare foarte eficiente în cadrul activităților din grădiniță.
III.4.1 Amestecă, îngheață, formează perechi
Metoda poate fi folosită atât pentru grupuri aleatorii, cât și pentru grupuri făcute prin selecție precisă.
Ea implică un proces ce se desfășoară în trei pași:
Preșcolarii se mișcă liber prin sala de grupă.
Când educatoarea spune “Îngheață”, copiii se opresc în loc.
Când educatoarea spune “Formează perechi”, copiii se întorc spre persoana cea mai apropiată de ei și discută unul cu celălalt pe tema dată de educatoare.
Aplicație: Educarea limbajului „Sunete, silabe, cuvinte”
Această metodă poate fi folosită la etapa de activitate Fixarea cunoștințelor. După ce la activitate s-a vorbit despre sunete, silabe și cuvinte, la sfârșit copiii se plimbă liber prin sală, la semnalul educatoarei, „Ingheață”, copiii se opresc. Educatoarea le spune sarcina pe baza căruia să discute. Exemple: Alcătuiți cuvinte cu sunetul T. Alcătuiți cuvinte care să conțină silaba „va” la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului. Alcătuiți propoziții cu cuvintele „scară”, „măr” etc. După ce educatoarea a enunțat sarcina, dă următoarea comandă „Formează perechi”, iar copiii își aleg colegul cel mai apropiat pentru a rezolva sarcina primită. Pentru a complica metoda, educatoarea poate cere să se formeze grupuri de mai mult de 2 copii, astfel răspunsul unui copil va fi ascultat de mai mulți colegi.
III.4.2 Cerc interior, cerc exterior
Această activitate de echipă este excelentă pentru construirea grupei ca și pentru a conduce învățarea copiilor.
Metoda cuprinde trei pași:
Copiii formează două cercuri concentrice, ei stau cu fața în direcții opuse.
Cele două cercuri se rotesc în direcții opuse până când educatoarea spune “Stop!”.
Se formează perechi între un copil din cercul exterior și un copil din cercul interior. Copiii răspund întrebării adresate de educatoare. Procedeul se repetă până când toți
copiii au avut posibilitatea să facă pereche cu câțiva colegi diferiți.
Aplicație: Educarea limbajului “Personajul preferat din basmul Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”
După ce am discutat la grupă despre povestea “Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, pentru a fixa cunoștințele copiilor despre personajele basmului metoda Cerc interior, cerc exterior este foarte potrivită. Copiii se aranjează în două cercuri concentrice. La semnalul “Rotește” copiii se rotesc în sensuri opuse. Când educatoarea spune “Stop!” copiii se opresc, cei din centrul interior se întorc spre exterior, formând pereche cu colegul său din față. Fiecare copil își spune personajul preferat.
Sarcina se poate complica. De exemplu: Copiii din cercul interior numesc personajele pozitive, iar cei din cercul exterior personajele negative, sau narează o secvență în care personajul lui preferat apare etc
III.4.3. Metoda Cubului
Această strategia de predare-învățare urmărește un algoritm ce vizează descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective.
Etapele urmărite:
1. se formează grupuri de 4-5 copii
2.fiecare copil din grup interpretează un rol în funcție de sarcina primită (rostogolici, istețul, știe tot, umoristul, cronometrorul)
3. copiii rezolvă sarcina individal într-un timp dat
4. prezintă pe rând răspunsul formulat.
Aplicație: Educarea limbajului “Cubul poveștilor”
La sfârșitul unui proiect tematic în care s-a discutat despre povești se poate face o activitate în care să se folosească metoda Cubului.
Pe fețele cubului vor fi lipite imagini din poveștile: “Capra cu trei iezi”, “Cei trei purceluși”, “ Scufița Roșie”, “ Punguța cu doi bani”, “ Ursul păcălit de vulpe” și “Pinochio”.
Copiii se împart în grupe de câte 4 copii. Fiecare copil având pe rând rolul de rostogolici, știe tot, cronometrul, umoristul. Rostogolici va rostogoli cubul, știe tot răspunde la întrebările scrise pe latura cubului cu fața în sus, cronometrul are un ceas care cronometrează timpul în care copiii trebuie să se încadreze pentru a răspunde la întrebări, iar umoristul trebuie să găsească o întâmplare hazlie din poveste.
De exemplu la grupa unu, rostogolici aruncă cubul care se oprește la povestea “Pinochio”, copilul care este cel care “știe tot” va răspunde la întrebările scrise pe cub: Cine este Pinochio?, Cum s-a născut Pinochio?, Cum îl chema pe tatăl său? Povestiți o întâmplare prin care a trecut Pinochio, etc. Copilul cu cronometrul cronometrează timpul în care poate “stie tot” să răspundă. Timpul e scris pe latura cubului, în funcție de complexitatea sarcinilor. Ultimul copil din echipă, umoristul, se gândește la o întâmplare hazlie pentru a o nara, de exemplu atunci când i-au crescut urechi de măgar lui Pinochio.
III.4.4 Explozia stelară
Aceasta este o metodă de stimulare a creativității,o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme și noi descoperiri.
Obiectivele acestei metode sunt formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme.
Descrierea metodei:
– copiii asezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau desenează ideea centrală;
– pe 5 steluțe se scrie câte o întrebare de tipul CE?, CINE?, UNDE?, DE CE?, CAND?, iar 5 copii din grupă extrag câte o întrebare.
Fiecare copil din cei 5 își alege 3-4 colegi, organizându-se în cinci grupuri. Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor. La expirarea timpului, copiii revin în cerc în jurul steluței mari și spun întrebările elaborate fie individual, fie un reprezentant al grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corect, precum și modul de cooperare, interacțiune.
Aplicație: Educarea limbajului „Cenușăreasa”
Această metodă se poate folosi pentru aprofundarea cunoștințelor copiilor despre poveste. Am împărțit copiii în cinci grupe. Fiecare grupă are câte o steluță cu câte o întrebare. Sarcina pentru copii este de a formula patru întrebări referitoare la povestea „Cenușăreasa” cu întrebarea de pe steluța grupei. Fiecare grupă adresează câte o întrebare celorlalte grupe.
Exemplu de întrebări: Cine este personajul principal din poveste?, Ce și-a pierdut Cenușăreasa? etc. La fiecare răspuns corect echipele primesc câte o steluță mică.
III.4.5 Cip-urile vorbitoare
Metoda este folosită în mod special pentru a organiza comunicarea și este asociată cu
scopurile curente ale învățării.
Cuprinde patru pași:
Educatoarea distribuie un chip vorbitor fiecărui membru al grupului.
Copilul care vrea să participe la discuție, trebuie să-și așeze chip-ul pe mijlocul mesei.
Cel care și-a așezat chip-ul pe mijlocul mesei nu va mai putea vorbi din nou până când fiecărui membru al grupului nu i-a venit rândul să vorbească.
Procesul se reia după ce fiecare copil avut șansa să vorbească și și-a retras chip-ul.
Aplicație: Educarea limbajului– povestea “Cei trei fluturași”
Copiii se organizează în echipe prin „alegerea simbolurilor”: albină, furnică, greieraș, mămăruță. Fiecare copil din cadrul fiecărei grupe – grupa albinelor, grupa furnicilor, grupa greierașilor, grupa mămăruțelor primește un fluturaș diferit colorat.
Educatoarea povestește o parte din povestea “Cei trei fluturași” și se oprește.
Ea dă o propoziție promptă. Exemplu: “Imi place de…”; “Nu-mi place de…”; “Fluturașul meu preferat este…”; “M-am bucurat când…”; “M-am întristat când…”.
Copiii se rotesc pentru a împărtăși răspunsul lor. Atunci când un copil împărtășește cu echipa sa, își pune chip-ul vorbitor în mijlocul mesei echipei. El nu mai poate vorbi din nou, până când fiecărei persoane din echipă nu i-a venit rândul să împărtășească. Grupul discută în ordinea culorilor de chip (fluturași colorați) indicată de educatoare, un timp egal, echilibrând discuția.
Când toate cip-urile vorbitoare au fost așezate în mijloc și fiecare a împărtășit, educatoarea continuă povestea “Cei trei fluturași”.
Se repetă pașii mai sus amintiți.
III.4.6 Metoda Ciorchinelui
Este o tehnică ce stimulează realizarea unor asociații de idei noi. Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi informații la volumul de cunoștințe acumulate de copii. Tehnica contribuie la organizarea reprezentărilor, exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut.
ETAPE:
Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tablei / foaie de hârtie
Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei prin cuvinte sau desene legate de tema dată
Se fac conexiuni, de la titlu la lucrările copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuțiile copiilor sau a grupurilor
Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează individual
Aplicație: Educarea limbajului „Cuvinte care încep cu sunetul ….”
Copiii sunt grupați în grupe de câte patru copii. Pe tabla magnetică vor fi puse literele „A”, „S”, „V” și „M”. Fiecare grupă își va alege o literă. Sarcina copiilor este de a găsi și desena cât mai multe cuvinte care încep cu litera aleasă de ei. La expirarea timpului o grupă își vor expune desenele în formă de cerc pe lângă litera aleasă, și vor spune cuvintele care au fost găsite de către ei. La sfârșitul prezentării, celelalte echipe pot găsi și alte cuvinte care încep cu litera respecivă. Același lucru vor face și celelalte echipe.
III.4.7. Piramida și Diamantul
Metoda „PIRAMIDA ȘI DIAMANTUL” reprezintă o strategie modernă de instruire
care are la bază împletirea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ. Prin aplicarea acestei metode am urmărit antrenarea în activitate a fiecărui copil astfel încât întregul colectiv să participe la soluționarea sarcinilor date.
Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape :
● expunerea datelor problemei în cauză;
● anunțarea temei;
● împărțirea copiilor în două grupe.
Aceasta este o metodă care :
● stimulează interacțiunea între copii;
● dezvoltă abilitățile de comunicare;
● dezvoltă gândirea.
Aplicație: Educarea limbajului „Povestea unei buburuze” (varianta 1); „Fluturele, râma, greierele și furnica” (varianta 2).
Am folosit metoda „Piramida și diamantul” în etapa de fixare a conținutului poveștii
studiate, iar impactul asupra copiilor a fost excelent.
Etape: – Copiii sunt împărțiți în două echipe”Buburuzele” și ”Fluturașii” și vor avea de
completat cele două diamante.
– Fiecare echipă, după ce se va consulta în prealabil, va desemna un lider care va rezolva
sarcina dată.
– Finalizarea se face prin „șlefuirea” diamantului care va străluci în funcție de corectitudi- nea răspunsurilor date.
Varianta 2
În fiecare pătrat este așezat un personaj din povestea „Fluturele, râma, greierele și
furnica”.
1. Râma – să redea momentul întâlnirii întâmplătoare a insectelor în grădină.
2. Soare, flori – să povestească fragmentul în care apar aceste elemente.
3.Greierele, furnica, fluturele – să povestească de ce erau supărate cele trei insecte.
4. Cuvintele”grăunțe”,”mușuroi”- să formuleze propoziții cu aceste cuvinte.
5. Proverb – să spună morala poveștii.
III.4.8. Tehnica viselor
Tehnica prin care copilul își lasă în voie imaginația să lucreze pentru a exprima ceea ce au gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuința lui, colegii, școala, parcul etc., apoi compară visul cu realitatea în vederea obținerii unor situații viabile pentru viitor
Obiectivul urmărit este stimularea imaginației prin crearea de situații comparabile cu cele existente în viața reală
Etapele metodei:
1. Organizarea copiilor pe grupuri de câte patru
2. Prezentarea sarcinii didactice de exemplu în cadrul temei „Orasul meu” fiecare copil isi va imagina cum va arăta localitatea în care trăiește când va fi mare. Grupa 1-lingviștii, grupa
2-arhitecții, grupa 3-naturaliștii, grupa 4. –artiștii
3. Explorarea visului- în grup copiii își imaginează, colaborează pentru realizarea sarcinii de lucru
4. Prezentarea muncii în grup- fiecare grup prezintă rezultatele obținute textul, macheta, poster, tetru de păpuși, în formă cât mai plăcută.
5. Prezentarea rezultatelor
Aplicație: Educarea limbajului „Degețica”
Am grupat copiii în echipe de câte patru. Le povestesc pentru început povestea Degețica. Apoi fiecare grupă a extras câte un bilețel aflând fiecare ce sarcină are. Le explic sarcinile: Lingviștii trebuie să repovestească un fragment din poveste, fragmentul fiind la alegere; arhitecții trebuie să realizeze o machetă prin care să ilustreze un fragment din poveste; Naturaliștii vor face un poster în care să redea toate vieșuitoarele cu care s-a întâlnit Degețica în călătoria sa; iar artiștii vor realiza un teatru de păpuși a unei secvențe din poveste.
La sfârșit toate echipele vor prezenta ceea ce au realizat în fața întregii grupe.
III.4.9. Pălăriuțele gânditoare
Tehnica interactivă de stimulare a creativității, are la bază interpretarea de roluri prin care copiii își exprimă liber gândirea dar în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care definesc rolul.
Erape:
Se formează un grup de 6 copii.
Se împart pălăriuțele gânditoare.
Se prezintă de către educatoare o situație cât mai concis formulată pentru a fi înțeleasă de copii.
Copiii dezbat situația expusă ținând cont de culoarea pălăriei care definește rolul.
Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuțiilor, extrage concluzii – clarifică/alege soluția corectă
Pălăria albă – deține informații despre tema pusă în discuție, face conexiuni, oferă informația brută așa cum a primit-o – informează
Pălăria roșie – își exprimă emoțiile, sentimentele, supărarea, față de personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, greșeli la soluțiile propuse, exprimă doar judecați negative – identifică greșelile
Pălăria verde – oferă soluții alternative, idei noi, inovatoare, cauta alternative {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, explorează optimist posibilitățile, creează finalul – efortul aduce beneficii
Aplicație: „Greierele și furnica”- fabulă
Într-o echipă sunt șase copii, fiecare dintre ei are câte un rol:
Pălăriuța albă: recită poezia pentru ca și ceilalți să și-o amintească.
Pălăriuța albastră: o caracterizează pe furnică în contradicție cu greierele: frurnica era harnică, grijulie, se gândea la copilașii ei, adună hrană pentru iarnă; pe când greierele era un „pierde vară”, cânta tot timpu, se gândea doar la el, era leneș. Vorbesc despre ce vor pății oamenii care sunt leneși la fel ca și greierele.
Pălăriuța roșie: arată părțile bune ale greierului și anume că era un bun cântăreț, vara îi bucura pe alții cu cântecul lui, iubea viața.
Pălăriuța neagră: îl critică pe greieraș deoarece acesta nu se gândește că va veni și iarna și nu v-a avea ce să mănânce, că nu strânge nimic pentru iarnă, că cere de la furnică știind că aceasta are mulți copii și abea îi ajunge ei.
Pălăriuța verde: îi acordă variante greierului: dacă voia să mănânce trebuia să-și adune în timpul verii, sau putea să o ajute pe furnică la treabă, iar aceasta îi dădea și lui iarna puțină mâncare.
Pălăriuța galbenă: dă alt sfârșit poeziei: furnica l-ar fi ajutat pe greier, s-ar fi mutat amândoi în casa furnicii, iar greierele s-ar fi făcut harnic și și-ar fi dat seama de greșeala lui, de a nu aduna vara mâncare pentru iarnă.
III.4.10. Turul galeriei
Scopul metodei este să ofere un format activ de împărtășire a informațiilor sau ideilor cu întreg grupul, versus un timp în care fiecare grup prezent stă și ascultă. Când grupurile și-au structurat informația sau au creat un anumit exponat care să fie împărtășit întregii clase, Turul galeriei permite participanților să vadă munca celorlalți.
Ea cuprinde trei pași:
Produsele sau exponatele care trebuiesc împărtășite sunt plasate prin încăpere.
Grupurile au posibilitatea să se plimbe prin încăpere și să observe produsele ca și cum ar fi într-o galerie de artă.
O foaie albă este pusă lângă fiecare produs/exponat, participanții pot face observații, pot scrie întrebări, sau pot oferi un feed-back.
Aplicație: Educarea limbajului Povestea „Căsuța din oală”
Copiii au fost grupați în grupe de câte trei, fiecare grupă având sarcina de a desena o scenă din povestea „Căsuța din oală”. După ce au termnat, desenele vor fi expuse în grupă iar fiecare echipă va trece pe la toate desenele pentru a le observa. Lângă desene v-a fi pusă o foaie albă pentru celelalte echipe, dacă lipsește ceva din desen și doresc să completeze desenul celelalte echipe pot face acest lucru. La sfârșit echipele vor face aprecieri comune asupra exponatelor.
Capitolul IV Metodologia cercetarii
IV.1.Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetarii:
Tendințele actuale în pedagogie evidențiază deschiderea către abordarea metodei proiectelor, a activităților integrate, a metodelor interactive de grup, a metodelor de învățare prin cooperare, rolul acestor tehnici moderne fiind instruirea centrată pe preșcolar, pe nevoile sale, în relație cu finalitățile actului educațional.
Grădinița cere astăzi, mai mult ca oricând, tuturor cadrelor didactice din învățământul preșcolar o temeinică pregătire psihologică, pedagogică și metodologică, pentru că, înainte de a preda cunoștințele din orice domeniu de dezvoltare, trebuie cunoscută individualitatea copilului și găsite acele metode și procedee care să trezească interesul și dragostea lui pentru cunoaștere.
În urma observării copiilor, am constatat că unii copii sunt foarte egoiști și individualiști, nu vor să coopereze cu ceilalți copii, sunt foarte egocentriști, iar alți copii sunt timizi, retrași, refuzând să interacționeze cu ceilalți și participă cu greu la activitățile în comun. Scopul acestei cercetări este de a îmbunătății relația dintre copii, de a-i face să colaboreze mult mai bine și de a-i accepta pe cei din jur așa cum sunt, iar pe copiii timizi de a-i face să se integreze în colectivul grupei cât mai bine și într-un mod cât mai plăcut, atât pentru ei cât și pentru întreaga grupă.
Obiectivele cercetarii:
utilizarea unor metode de învățare prin cooperare, pentru o mai bună asimilare a cunoștințelor la educarea limbajului;
determinarea nivelului general de pregătire la educarea limbajului, a elevilor implicați în cercetare;
înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de preșcolarii grupelor experimentale și de control pe parcursul întregii perioade de cercetare;
analiza relației rezultatelor preșcolare , interpretarea rezultatelor cantitative și calitative a preșcolarilor la testele administrate folosind metodele de învățare prin cooperare;
analiza, prelucrarea și valorificarea rezultatelor obținute în urma utilizării metodelor de învățare prin cooperare.
IV.2.Ipoteza cercetării
Dacă utilizez metode de învățare prin cooperare la activitățile de educarea limbajului, la grupa mare pregătitoare, copiii vor asimila mult mai ușor cunoștințele necesare pentru această vârstă și vor învăța să fie mult mai flexibili la schimbari și să colaboreze cu cei din jurul său pentru a realiza o sarcină.
IV.3. Variabilele cercetării
variabila independenta – utilizarea metodelor de învățare prin cooperare la grupa mare pregătitoare la activitățile de educare a limbajului;
variabila dependentă – nivelul preșcolarilor la activitățile de educare a limbajului și capacitatea acestora de a colabora cu cei din jur în vederea rezolvării unei sarcini
IV.4.Coordonatele majore ale metodicii cercetări
IV.4.1.Locul de desfașurare a cercetării
Experimentul psihopedagogic s-a desfășurat la Grãdinița cu Program Prelungit „Licurici”, Tg. Mureș, Jud. Mureș.
Grupa mare/pregătitoare –– Grupa Fluturașilor, alcătuită din 23 de preșcolari, este grupa experimentală
Grupa mare/pregătitoare – Grupa Mămăruțelor, alcătuită din 21 de preșcolari, este grupa de control.
Cadrele didactice participante la experiment sunt: Educatoare Aldea Daniela la grupa experimentală și Deteșan Oana la grupa de control.
IV.4.2. Perioada de cercetare
Testarea ipotezei cercetării a fost realizată pe parcursul anului școlar 2010-2011 în perioada 10.01.2011-14-02.2011.
IV.4.3. Eșantionul de participanți
Eșantionul experimental: Grupa mare pregãtitoare – „Grupa Fluturașilor”, formatã din 23 de preșcolari, dintre care 10 fete și 13 bãieți. Preșcolarii au vârsta cuprinsã între 5 și 7 ani.
Eșantionul de control: Grupa mare pregãtitoare – „Grupa Mãmãruțelor”, formatã din 21 de copii, dintre care 10 fete și 11 bãieți. Preșcolarii au vârsta cuprinsã între 6 și 7 ani.
IV.4.4. Eșantionul de conținut
Eșantionul de conținut predat copiilor a fost:
Tema proiectului: Călătorie în lumea poveștilor. De la Creangă la Frații Grimm
Subtemele: 1. Minunata lume a lui Creangă
2. Cele trei dorințe ale lui Pinochio
3. Povești universale
4. Poveștile copilăriei mele- evaluare
Eșantionul de conținut predat copiilor a urmărit:
Dezvoltarea exprimării orale
să participe la activitățile de grup în calitate de vorbitor și de auditor;
să înțeleagă și să transmită mesaje simple;
să asculte un text (o poveste), să-l repovestească pe scurt, să răspundă la întrebări legate de textul ascultat;
Educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic
să recunoască un anumit sunet la începutul, la sfârșitul sau la mijlocul unui cuvânt;
să folosească în vorbire cuvinte nou învățate, să se exprime corect din punct de vedere gramatical;
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral
să creeze rime, ghicitori, povestiri… folosind elemente expresive;
Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații prin limbajul scris
să recunoască existența scrisului unde îl vede;
să înțeleagă că acel scris înseamnă ceva;
să spună despre ce e vorba în text urmărind imaginile (pozele);
să recunoască litere și cuvinte simple (să spună care sunt la fel, fără să le rostească neaparat);
să cunoască literele alfabetului;
să transmită mesaje "scriind" desene, simboluri;
să recunoască unele cuvinte scrise cu litere de tipar
IV. 4.5. Metodele folosite în cadrul investigării temei
Metodele de cercetare folosite în cercetarea didactică experimentală sunt următoarele: metoda observației sistematice, experimentul psihopedagogic, metoda testelor.
Metoda observației sistematice s-a utilizat pe tot parcursul acțiunii de cercetare, însoțind și sprijinind realizarea experimentului psihopedagogic și valorificarea celorlalte metode de cercetare pedagogică prin înregistrarea, codificarea și interpretarea evenimentului observat.
Experimentul psihopedagogic: Testarea ipotezei cercetării a impus organizarea și desfășurarea unor experimente didactice și parcurgerea a 4 etape: etapa preexperimentală, etapa experimentală, etapa postexperimentală și etapa retestului, prin care se observă evoluția cunoștințelor copiilor din grupa eșantionului experimental.
Testele de evaluare: s-au folosi teste pentru a vedea gradul de cunoștințe a elevilor, și modul în care copiii vor fi capabili să rezolve diferite sarcini. Testele s-au administrat în cele trei etape ale experimentului: preexperimentală, experimentală și postexperimentală și au avut rolul de a înregistra cât mai obiectiv evoluția rezultatelor preșcolarilor din grupa experimentală și grupa de control.
IV 4.5.1.Instrumentele de cercetare folosite
Principalele instrumente de cercetare utilizate au fost: testele de evaluare și chestionarul oral.
Testele de evaluare sunt instrumente de cercetare alcătuite dintr-un ansamblu de itemi, care vizează verificarea cunoștințelor, capacităților, abilităților copiilor. Acesta a fost principalul instrument de cercetare în această cercetare.
Chestionarul oral este un instrument de cercetare care reprezintă o serie de întrebări adresate celui chestionat, și care favorizează observarea și interacțiunea dintre cei doi. Este un instrument foarte accesibil pentru a cerceta activitatea copiilor de grădiniță.
IV.4.6.Etapele cercetării
Etapele experimentului psihopedagogic desfășurat au fost următoarele:
Etapa preexperimentală/etapa cu caracter constatativ/pretestul;
În etapa preexperimentală s-a stabilit nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la grupa experimentală, cât și la cea de control.
Etapa experimentală/etapa experimentului formativ;
Etapa experimentală a presupus introducerea la grupa experimentală a variabilei independente, respectiv metodele de învățare prin cooperare. În acest timp, la grupa de control, procesul educațional a decurs în mod obișnuit, după o metodică obișnuită.
Etapa postexperimentală/etapa de control/posttestul.
Etapa postexperimentală a constat în administratea de teste de evaluare finală, identice pentru cele două grupe de preșcolari. S-a realizat compararea datelor și rezultatelor finale cu cele de start, atât în interiorul fiecărei categorii de grupe, cât și între cele două grupe de preșcolari.
IV.4.6.1 Etapa preexperimentală
În etapa preexperimentală am folosit un test, pe care l-am aplicat atât la eșantioul de conținut– „Grupa Fluturașilor” cât și la eșantionul de control – „Grupa Mãmãruțelor”. Acest pretest a avut rolul de a stabili nivelul cunoștințelor copiilor la educarea limbajului.
PRETEST
Colorează căsuțele în care se află litere.
Colorează imaginile corespunzătoare cuvintelor care conțin sunetul „L”. Colorează atâtea cerculețe, câte silabe are fiecare cuvânt.
Unește fiecare imagine cu sunetul inițial potrivit:
T G C A L P
Scrie, cu litere cunoscute deja, denumirea fiecărei imagini.
Terminați propoziția alegând imaginea potrivită:
Azorică a primit de ros un…
Șoricelul Carnaval a furat un…
Maimuței Hana îi place….
6. Identifică povestea ilustrată. Scrie în căsuță cifra corespunzătoare momentului de desfășurare al povești. Încercuiește personajele pozitive și taie cu un X personajele negative.
La orectarea acestui test am folosit următorul barem de corectare:
1.IV. Descriptori de performanță pretest
În urma testului aplicat, copiii din grupa experimentală- Grupa Fluturașilor, au obținut următoarele rezultate:
EȘANTIONUL EXPERIMENTAL
Figura 2.IV. Diagrama de structură reprezentând rezultatele obținute de eșantion experimental la pretest
Același pretest s-a aplicat și la eșantionul de control, iar rezultatele au fost următoarele:
EȘANTIONUL DE CONTROL
Figura 3.IV. Diagrama de structură reprezentând rezultatele eșantionului de control la pretest
Rezultatele celor două grupe sunt asemănătoare, dar se observă faptul că preșcolarii din grupa de control au obținut mai multe calificative de FB decât cei din grupul experimental.
IV.4.6.2. Etapa experimentală
După ce am evaluat cele două grupe în etapa precedentă, în etapa experimentală propriu-zisă a urmat predarea următoarelor teme:
1. Minunata lume a lui Creangă
2. Cele trei dorințe ale lui Pinochio
3. Povești universale
4. Poveștile copilăriei mele- evaluare
Aceste teme s-au predate atât la eșantionul de control cât și la eșantionul experimental, diferența făcânde-se la eșantionul experimental prin introducerea metodelor de cooperare în procesul instructive educativ la educarea limbajului pe perioada întregului experiment.
Rezultatele obținute de preșcolarii de la grupa experimentală au fost monitorizate pe toată perioada desfășurării experimentului psihopedagogic, prin observare directă și evaluare formativă.
Pe parcursul experimentului psihopedagogic am aplicat două fișe de evaluare formativă la ambele grupe pentru a putea face o comparație între evoluția celor două grupe.
Testul formativ nr. 1
Incercuiește acele obiecte în care se aude atât sunetul „ I” și sunetul „E”.
Citește și scrie primul sunet cu care începe fiecare imagine și vei descoperi numele cărții care te învață să citești în clasa I.
Formulează propoziții după imaginile date. Reprezintă grafic propozițiile după model.
Copilul plânge.
.
Aranjează secvențele poveștii după ordinea întâmplărilor.
Ajută-l pe Nică să ajungă la cireșe, culegând toate literele “O” și “C” de pe traseu.
Scrie în căsuța alăturată câte cuvinte are titlul. Numește personajele poveștii.
FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI
Desenați trei obiecte care să înceapă cu același sunet ca și cuvântul “cocoș”.
Incercuiește cu roșu personajele pozitive din povești, și cu albastru personajele negative.
Notarea s-a făcut după următorul barem de corectare:
Figura 4. IV. Descriptorii de performanță la fișa de evaluare sumativă nr. 1
La fișa de evaluare nr. 1 rezultatele preșcolarilor din grupa Fluturașilor – eșantionul experimental au fost următoarele:
EȘANTIONUL EXPERIMENTAL
Figura 5. IV. Diagrama de structură reprezentând rezultatele eșantionului experimental la
fișa de evaluare formativă nr. 1
Testul formativ nr. 2
1. Arată câte silabe are fiecare cuvânt trasând liniuțe sub imagini. Încercuiește imaginile care au mai mult de o silabă.
2. Unește cu o linie fiecare imagine cu schema corespunzătoare numărului de silabe.
3. Desenați cu roz părțille în care găsiți litera „T”, cu verde părțile în care găsiți litera „Ț”, iar restul părților cum doriți.
4. Prințesa a uitat cuvintele din poezie. Imaginile alăturate îi pot fi de ajutor. Alegeți-le pe cele potrivite și desenează-le în locul punctelor.
Pedeapsa mâței
De Elena Farago
– I-auzi, draga mea păpușă,
Zgârie mâța la……………!
Dar eu nu-I deschid deloc,
Că sunt supărată………… .
A furat iar, ca o hoață,
Un întreg picior de…………… .
Și-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, pân-la …………..,
A dus osul, binișor,
În cotețul lui Azor.
5. Scrie în căsuțe tot atâtea cerculețe câte suntete se aud în cuvintele care reprezintă imginile de mai jos. Încercuiește imaginile care reprezintă pluralul cuvintelor.
6. Unește cu o linie imaginile a căror nume rimează.
Notarea s-a făcut după următorul barem de corectare:
Figura 4. IV. Descriptorii de performanță la fișa de evaluare sumativă nr. 2
La fișa de evaluare nr. 1 rezultatele preșcolarilor din grupa Fluturașilor – eșantionul experimental au fost următoarele:
EȘANTIONUL EXPERIMENTAL
Figura 6. IV. Diagrama de structură reprezentând rezultatele eșantionului experimental la
fișa de evaluare formativă nr. 2
Figura 7.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de
eșantionului experimental la pretest, fișa de evaluare formativă nr. 1, fișa de evaluare
formativă nr. 2.
IV.4.6.3. Etapa postexperimentală
În etapa postexperimentală, s-a aplicat un test de evaluare a cunoștințelor predate în etapa anterioară, pentru a verifica modul de evoluție a celor două eșantioane, pentru a compara rezultatele finale cu cele inițiale, stabilirea eficienței folosirii metodelor de cooperare la eșantionul experimental folosite în etapa experimentală. Testele folosite la cele două eșantioane au fost identice.
POSTTEST
1.Încercuiește literele din următorul șir:
X 1 4 A e S = 8 – ! N + 7 B 3 9 D I N ? * Ț F „ % h ( L , Ș – 4 &
2. Unește cu o linie fiecare personaj cu schema corespunzătoare numărului de silabe.
3. Aranjează secvențele poveștii după ordinea întâmplărilor.
4. Încercuiește acele obiecte în care se aude atât sunetul „I” cât și sunetul „C”.
5. Scrie schema propozițiilor date.
Pinguinul alunecă pe gheață. Familia vopsește ouă
Mama citește băiatului o poveste
.
.
6. Privește imaginile de mai jos și continuă spusele Zânei cele bune, trasând o linie de la propoziție la imaginea corectă.
Fratele meu nu e niciodată trist, el e mereu……
Bunicul meu nu e tânăr ci e………….
Am un nou frățior care nu e mare ci e foarte…………….
Suntem cu toții foarte buni amici, adică ……………
7. Desenează patru personaje pozitive, și patru personaje negative din poveștile pe care care le cunoști.
Notarea s-a făcut după următorul barem:
În urma aplicării posttestului, eșantionul experimental – Grupa Fluturașilor a obținut următoarele rezultate:
EȘANTIONUL EXPERIMENTAL
Figura 8. IV. Diagrama de structură reprezentând rezultatele eșantionului experimental la
posttest
În urma aplicării posttestului, eșantionul de control – Grupa Mămăruțelor, a obținut următoarele rezultate:
EȘANTIONUL DE CONTROL
Figura 8. IV. Diagrama de structură reprezentând rezultatele eșantionului experimental la
posttest
Diagrama de comparatie Eșantionul experimental și Eșantionul de control
Figura 9.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de eșantionul experimental și eșantionul de control la posttest.
Prin compararea datelor obținute la cele două grupe, am observat că la grupa experimentală unde s-a folosit învățarea prin cooperare, rezultatele sunt mai bune decâat la grupa de control.
IV. 4.7. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute
Atât grupa experimentală, cât și grupa de control, pe perioada experimentului psihopedagogic, au fost monitorizate în vederea observării gradului de evoluâie la una dintre grupe.
Rezultatele obținute de grupa experimentală și cea de control la activitățile de educarea limbajului se pot urmări în graficele comparative de mai jos.
PRETEST
Figura 10.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de Eșantionul experimental și Eșantionul de control la Pretest
Din această diagramă comparativă se poate observa faptul că rezultateele obținute de cele două grupe la pretest sunt destul de apropiate, grupa de control având rezultate umpic mai bune la calificativele de foarte bine.
Pe parcursul perioadei experimentale, rezultatele fiecărui test au fost comparate, fiind puse în diagrame comparative.
FISA DE EVALUARE FORMATIVA NR. 1
Figura 11.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de Eșanionul experimental și Eșantionul de control la fișa de evaluare formativă Nr. 1
FISA DE EVALUARE FORMATIVA
NR.2
Figura 12.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de eșantionul experimental și eșantionul de conâinut la fișa de evaluare formativă Nr. 2
POSTTEST
Figura 13.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de Eșantionul experimental și Eșantionul de conținut la posttest
Se poate observa în diagramele comparative un progres a copiilor din eșantionul experimental, în urma folosirii la activitățile de educarea limbajului învăâarea prin cooperare; pe când la copiii din grupul de control rezultatele sunt oarecum constante.
Rezultatele obținute la posttest sunt vizibil mai bune la grupul experimental, aceștia obținând mai mult de jumătate de copii din grupă calificativul „foarte bine”
După părerea noastră, eficiența introducerii variabilei independente la grupa
experimentală a fost demonstrată prin comparațiile făcute până acum. O ultimă comparație făcându-se între rezultatele obținute de la începutul cercetării și până în momentul posttestului, atât la grupul experimental, cât și la grupul de control.
EȘANTIONUL EXPERIMENTAL
Figura 14.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de Eșantionul experimental
pe parcursul întregului experiment
Cu ajutorul acestei diagrame, putem observa faptul că în urma folosirii metodelor de cooperare la educarea limbajului, copiii din eșantionul experimental au progresat. Dacă la pretest doar nouă copii au luat calificativul foarte bine, la psttest 18 copii au obținut acest calificativ, iar calificativul suficient la pretest a fost obținut de 4 copii, iar la posttest niciun copil nu a luat acest calificativ.
EȘANTIONUL DE CONTROL
Figura 15.IV. Diagrama de comparație reprezentând rezultatele obținute de Eșantionul de control
pe parcursul întregului experiment
Privind această diagramă putem observa că rezultatele obținute de copiii din grupa de control sunt asemănătore pe tot parcursul experimentului. La pretest 11 copii au obținut calificativul foarte bine, iar la posttest 10 copii au obținut acest calificativ. Calificativul suficient a fost obținut de doi copii la pretest, și tot atâția copii au obținut acest calificativ și la posttest.
Dacă la începutul experimentului cele două grupe aveau rezultate asemănătoare, la sfârșitul experimentului grupa experimentală a obținut rezultate semnificativ mai bune decât grupa de control. Acesat lucru s-a datorat utilizării metodelor de cooperare la eșantionul experimental.
Se poate afirma că ipoteza cercetării a fost confirmată, deci , metodele de învățare prin
cooperare utilizate în cadrul activităților de educarea limbajului, la grupa mare pregătitore, conduc la eficientizarea procesului instructiv-educativ și la o mai bună asimilare a cunoștințelor de educarea limbajului.
IV.5. Concluziile cercetării
Datorită dinamicii întâmplărilor din această perioadă, si a evoluției societății, activitățile din grădiniță sunt în concordanță cu acest dinamism. Aceasta introduce mijloace noi de lucru la grupă pentru a pregăti copiii să fie capabili să se descurce în viața cotidiană.
În acest sens, am introdus în activitățile didactice învățarea prin cooperare, aceasta fiind una dintre metodele cele mai eficiente de a-l face pe copil să exploreze și să colaboreze cu colegii săi, în vederea rezultării unui produs comun, dar totuși cu părți individuale.
Folosirea învățării prin cooperare la educarea limbajului, a contribuit la: formarea motivației intrinseci pentru învățare și la asumarea mai ușoară a sarcinilor de lucru; asigurarea unei colaborări și cooperări interactive; formarea unui ansamblu de instrumente de muncă intelectuală pentru fiecare preșcolar în parte, etc
Originalitatea lucrării constă în faptul că am folosit metode de cooperare la activitățile de educarea limbajului, atât pentru însușirea unor cunoștințe și deprinderi noi, cât și pentru evaluarea acestor cunoștințe.
În urma efectuării cercetării s-a constatat că ipoteza a fost confirmată: în urma folosirii metodelor de cooperare, preșcolarii au asimilat mult mai ușor noile cunoștințe la educarea limbajului, au fost mult mai flexibili la cunoștințele noi, și au colaborat între ei pentru a realiza o sarcină colectivă.
Limitele și deschiderile cercetării
Folosirea metodelor de cooperare la grupă poate avea și anumite limite. În cadrul grupurilor
formate pot apărea copii lideri, care să îi monopolarizeze pe ceilalți copii; implicarea copiilor v-a fi diferită, iar recompensa acordată întregului gup, etc.
Activitatea de cercetare va putea fi valorificată și popularizată în următoarele forme:
Lecții deschise în cadrul comisiilor metodice și al cercurilor pedagogice;
Sesiuni de comunicări științifice, simpozione;
Articole în ziare, reviste de specialitate, volume;
Postarea pe site-uri de specialitate.
Din punct de vedere metodico-științific rezultatele acestei cercetări și experiența didactică asimilată, vor fi puncte de plecare spre alte teme interesante de cercetare și aprofunda
Concluzii
Implementarea noului curriculum în învățământul preșcolar a dus la o serie de modificări în practica sistemului de învățământ. Cadrele didactice au fost nevoite să modifice atât modul de predare în cadrul activităților, cât și modul de organizare, metodele și materialele didactice folosite.
Datorită schimbării societății, s-au schimbat și nevoile copiilor, modul lor de gândire, asfel grădinița a fost printre primele instituții care i-a ajutat pe copii să intre în viață cu un bagaj de cunoștințe, dar și cu deprinderi fără de care le-ar fi foarte greu să se integreze în societate.
Dorind să ajut copiii să-și însușească cât mai multe deprinderi folositoare integrării lor în societate, am utilizat în cadrul activităților de limbă și comunicare metode de învățare prin cooperare, pentu că acestea sunt cele mai indicate pentru a ajuta copilul să exploreze și să devină independent.
Originalitatea lucrării constă în implementarea metodelor de învățare prin cooperare în cadrul activităților de educare a limbajului, acestea oferind o gamă variată de instrumente cu ajutorul cărora preșcolarii pot să acționeze, putând învăța cunoștințe noi într-un mod autonom, activ, independent, eficient și interactiv.
Metodele de învățare prin cooperare folosite în cadrul acestei cercetări au fost: Amestecă, îngheață, formează perechi; Cerc interior, cerc exterio; Metoda Cubului; Explozia stelară; Chip-urile vorbitoare; Metoda ciorchinelui; Piramida și Diamantul; Tehnica viselor; Pălăriuțele gânditoare; Turul Galeriei. Acestea le-am utilizat datorită faptului că mi s-au părut a fi cele mai potrivite pentru a fi utilizate în cadrul activităților de educare a limbajului.
În urma rezultatelor obținute pe baza cercetării efectuate am constatat faptul că ipoteza cercetării s-a confirmat: utilizarea metode de învățare prin cooperare la activitățile de educarea limbajului, la grupa mare pregătitoare, facilitează asimilarea cunoștințelor necesare pentru această vârstă și ajută la o socializare și o cooperare mult mai eficientă.
Folosind metodele de îvățare prin cooperare în cadrul activităților de educare a limbajului, la grupa mare pregătitoare, am observat următoarele:
Copiii au o atitudine pozitivă față de activitatea instructiv educativă;
Preșcolarii câștigă autonomie în rezolvarea sarcinilor individuale și de grup;
Fiecare preșcolar este valoros prin ceva și i se dă șansa să se afirme;
Rezultatele obținute în urma cercetării psihopedagogice, au fost interpretate, prelucrate și analizate, observându-se faptul că rezultatele obținute de către eșantionul expeimental, unde s-au folosit metode de învățare prin cooperare, au fost mai ridicate decât la eșantionul de control, unde activitățile de educarea limbajului s-au desfășurat în mod tradițional.
De asemenea folosirea învățării prin cooperare poate avea și anumite limite cum ar fi: în activitatea de grup pot apărea și anumite efecte negative: polarizarea intereselor, implicări inegale, neechilibrate ale membrilor grupului.
Acestă lucrare poate fi utilizată și valorificată în cadrul lecțiilor deschise din cadrul comisilor metodice, în cadrul simpozioanelo, pentru publicarea unor articole de ziar, sau postarea pe saiturile educaționale.
Concluziile acestei cercetări pot sta la baza elaborării altor lucrări metodică-științifice mult mai elaborate și care să studieze acest subiect mult mai în profunzime.
BIBLIOGRAFIE
Antonovici, Ș., Mitu, F., Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar (editia a II-a revizuita), Editura Humanitas Educațional
Avram, I., Sărmășan, E., Kovacs, J., Nagy, Z., (2000), Cartea educatoarei, Ghid practic aplicativ, Tg Mureș.
Bălan, A., (2002), Metodologia cercetării calitative, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca
Bocoș, M.(2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, ediția a II-a revăzută, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Npoca.
Bocoș, M., Catalano, H., Avram, , Someșan, E. (coord.) (2009), Pedagogia învățământului preșcolar, Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, .
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2007), Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves, Craiova.
Cerghit, I., (1980), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Drăgan, I., Nicola, I., 1995, „Cercetarea pedagogică”, editura Tipomur, Târgu-Mureș
Dumitrana, M.,(1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, volumul 1, Editura Print Multicolor, Iași.
Hassenforder, J., (1976), Inovația in învățamânt, Editura Didactică și Pedagogică, București
Ionescu, M., (2000), Demersuri creative in predare și învățare Editura Presa Universitara Clujeană, Cluj-Napoca
Johnson, D., Johnson, R., (1991), Learning Together and Alone: Cooperative, Competitive and Individualistic Learning.
Joița, E., (1999), Pedagogia-stiința integrativă a educației, Editura Polirom, Iași
King, G., Verba, S., 2000), Fundamentele cercetării sociale, Editura
Polirom, Iasi
Mateieș, C., (2003), Pedagogie pentru învățământul preprimar, Editura Didactică și pedagogică, R.A.
Mușata Bocoș,( 2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, editura Casa Cărții de Stiință,
Simpozion județian (2009), Mijloace de evidențiere a creativității didactice în predarea integrată a cunoștințelor din perspectiva noului curriculum, Târgu Mureș
Simpozion județean (2010), Strategii de învățare prin cooperare și metode interactive de grup utilizate în cadrul proiectului tematic “În lumea minunată a insectelor”, Tg. Mureș
***(2009), Curriculum pentru învățământul preșcolar, Prezentare și explicări, Ed. DPH, București.
***(2010) Revista învățământului preșcolar n nr. 2, Editura Arlechin
***(2009) Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?, Editura Diana
***(2011) Revista Meki junior, Asociația Media Kinder
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Antonovici, Ș., Mitu, F., Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar (editia a II-a revizuita), Editura Humanitas Educațional
Avram, I., Sărmășan, E., Kovacs, J., Nagy, Z., (2000), Cartea educatoarei, Ghid practic aplicativ, Tg Mureș.
Bălan, A., (2002), Metodologia cercetării calitative, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca
Bocoș, M.(2002), Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, ediția a II-a revăzută, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Npoca.
Bocoș, M., Catalano, H., Avram, , Someșan, E. (coord.) (2009), Pedagogia învățământului preșcolar, Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, .
Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2007), Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves, Craiova.
Cerghit, I., (1980), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Drăgan, I., Nicola, I., 1995, „Cercetarea pedagogică”, editura Tipomur, Târgu-Mureș
Dumitrana, M.,(1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar, volumul 1, Editura Print Multicolor, Iași.
Hassenforder, J., (1976), Inovația in învățamânt, Editura Didactică și Pedagogică, București
Ionescu, M., (2000), Demersuri creative in predare și învățare Editura Presa Universitara Clujeană, Cluj-Napoca
Johnson, D., Johnson, R., (1991), Learning Together and Alone: Cooperative, Competitive and Individualistic Learning.
Joița, E., (1999), Pedagogia-stiința integrativă a educației, Editura Polirom, Iași
King, G., Verba, S., 2000), Fundamentele cercetării sociale, Editura
Polirom, Iasi
Mateieș, C., (2003), Pedagogie pentru învățământul preprimar, Editura Didactică și pedagogică, R.A.
Mușata Bocoș,( 2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, editura Casa Cărții de Stiință,
Simpozion județian (2009), Mijloace de evidențiere a creativității didactice în predarea integrată a cunoștințelor din perspectiva noului curriculum, Târgu Mureș
Simpozion județean (2010), Strategii de învățare prin cooperare și metode interactive de grup utilizate în cadrul proiectului tematic “În lumea minunată a insectelor”, Tg. Mureș
***(2009), Curriculum pentru învățământul preșcolar, Prezentare și explicări, Ed. DPH, București.
***(2010) Revista învățământului preșcolar n nr. 2, Editura Arlechin
***(2009) Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?, Editura Diana
***(2011) Revista Meki junior, Asociația Media Kinder
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Invatarea Prin Cooperare Metoda Eficienta de Realizare a Activitatii de Educare a Limbajului In Gradinita, din Perspectiva Noului Curriculum (ID: 159656)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.