Invatarea Prin Cooperare Ca Alternativa In Studiul Disciplinelor Economice

Unul din scopurile declarate ale educației este acela de a transmite celor ce învață atitudini de acceptare a importanței creatoare a procesului de învățare, totodată dorința de a suporta osteneala legată de ea. Se mai adaugă și efectele secundare ale formelor de învățare, zilnic practicate, care determină apariția unor împovărări cu caracter tot mai distructiv:

Reglementarea prea strictă și prea unilaterală a motricității elevilor;

O receptivitate prea unilaterală și obținută prin constrângere, în cadrul procesului instructiv;

O atenție prea redusă acordată fundamentării motivaționale a proceselor educative;

Neglijarea transmiterii unei metodici a învățării;

Forme de exerciții insuficient pregătite didactic (teme pentru acasă), cu o puternică notă de împovărare datorită oboselii;

Cooperarea

Există diferite gradații în situația ,, a fi împreună cu alții”. Cea mai simplă formă este aceea în care o activitate se desfășoară în prezența altor persoane, fără existența unei participări sau a unei atenții reciproce, cât de neînsemnate. Cooperarea se detașează vizibil de toate formele de ,,a fi împreună” pentru că presupune existența unui grup care colaborează timp îndelungat și nemijlocit pentru realizarea unui plan, a unei acțiuni. Presupune dorința de informare și de ajutor reciproc, necesitatea găsirii și practicării unei atitudini comune în vederea rezolvării problemei propuse. A fi ,,împreună” sub forma cooperării poate deveni important sub diverse forme. Un argument deseori folosit este acela al avantajului grupului, sub aspectul posibilităților de a da randament. Din punct de vedere pedagogic sunt importante efectele relațiilor de cooperare asupra persoanelor care fac parte din grup.

Dincolo de grupuri, către cooperare

Perspectivele constructiviste în continuă dezvoltare în domeniul educației, acordă un interes crescut învățării în colaborare sau prin cooperare. Două dintre caracteristicile procesului didactic de tip constructivist sunt mediile de studii realiste și interacțiunea socială. Învățarea prin cooperare reprezintă o metodă instrucțională a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceștia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-și îmbunătățească performanțele proprii și să contribuie la creșterea performanțelor celorlalți membri ai grupului. Componentele esențiale ale cooperării sunt interdependența pozitivă, interacțiunea promotorie nemijlocită, analiza activității de grup, responsabilitatea individuală și de grup, dezvoltarea deprinderilor interpersonale în cadrul grupurilor mici.

Interdependența

Formularea clară a sarcinilor de lucru de către profesor, a obiectivelor, este o condiție importantă care induce elevilor convingerea că numai împreună pot reuși. Profesorul a reușit să structureze corespunzător interdependența pozitivă atunci când membrii grupului au convingerea că sunt legați unul de celălalt în așa fel încât unul nu poate atinge succesul dacă ceilalți nu-l ating. Dacă unul nu reușește nici ceilalți nu reușesc. Astfel elevii grupului realizează că efortul individual nu constituie un beneficiu numai la nivel individual, ci la nivelul grupului.

Responsabilitatea individuală și de grup

Grupul este răspunzător de atingerea obiectivului stabilit, iar fiecare membru este răspunzător pentru contribuția personală la îndeplinirea obiectivului. La nivelul grupului pornind de la stabilirea clară a obiectivelor, se conturează posibilitatea de a măsura modul în care se progresează pentru atingerea obiectivelor precum și eforturile individuale ale fiecărui membru al grupului. Responsabilitatea individuală intervine atunci când performanța individuală a fiecărui elev este apreciată, iar rezultatele sunt comunicate grupului pentru a se putea stabili cine are nevoie de asistență suplimentară, de sprijin, ajutor, de încurajare pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru.

Interacțiunea promotorie nemijlocită (interacțiunea față în față)

În această situație este preferabilă așezarea membrilor grupului față în față. Elevii lucrează împreună, susțin succesul fiecăruia, utilizează în comun resursele existente. Prin susținerea reciprocă în procesul de învățare un număr important de procese cognitive și elemente de dinamică interpersonală se activează. Acestea includ practici precum: explicarea orală a modului de rezolvare a unei probleme, comunicarea cunoștințelor proprii celorlalți colegi, recapitularea cunoștințelor. Prin acest tip de interacțiune membrii grupului devin atașați unii de ceilalți, precum și de obiectivele la nivelul grupului.

Dezvoltarea deprinderilor interpersonale în cadrul grupurilor mici

Când se lucrează în echipă, elevii au nevoie să stăpânească materia propriu-zisă și un set de deprinderi de relaționare interpersonală, de abilități, să fie capabili să asigure conducerea grupului, să coordoneze comunicarea, stabilirea unui climat de încredere, să poată lua decizii, să medieze conflicte, să fie motivați, să acționeze conform cerințelor. Profesorul specifică obiectivele actului instrucțional, fie că țin de materia respectivă, fie că sunt deprinderi sociale. Decide în privința dimensiunii grupului luând în considerare limita de timp, experiența elevilor în ceea ce privește lucrul în grup, vârsta acestora și să dispună de materialele didactice necesare. Distribuirea elevilor pe grupe se poate face aleatoriu sau folosind criterii multiple pentru a asigura eterogenitatea grupului. Când elevii se grupează după propria lor dorință, grupurile sunt de obicei omogene. Atunci când profesorul distribuie rolurile în grup, se asigură de existența celor patru tipuri de abilități: formative, verbalizante, catalizatoare. Elevul cu abilități formative va monitoriza modul în care membrii grupului succed în activitate, cel cu abilități funcționale va înregistra discuțiile din grup, îi va încuraja pe toți să participe la ele, va explica mai clar ideile rezultate din discuția în grup. Cei cu abilități verbalizante vor da tonul discuțiilor în grup și vor prezenta, rezuma rezultatul activității grupului. Abilitățile catalizatoare sunt importante pentru că generează explicația rezultatelor obținute în grup, determină contribuții la identificarea unor argumente cu privire la activitatea grupului. Profesorul planifică modul de desfășurare a activităților pe baza unor decizii premergătoare, structurează sarcinile de lucru ale elevilor, explică ce au de făcut, care sunt cerințele, criteriile de succes. Este foarte importantă explicarea elementelor de interdependență pozitivă, a responsabilităților individuale, specificarea așteptărilor la nivel comportamental organizând modul de cooperare în grup și între grupuri.

Învățarea prin cooperare reclamă un sistem de evaluare care se bazează pe un set de criterii, ceea ce înseamnă necesitatea de a adopta un set de standarde fixe la care se raportează permanent activitatea fiecărui elev. Variantele pot fi: evaluarea cu ajutorul punctelor, notelor, calificativelor. Interdependența pozitivă se instituie în condițiile în care procesul de învățare se stabilește un obiectiv de interes comun, astfel încât la nivel individual elevii să conștientizeze că își pot atinge obiectivele dacă și numai dacă obiectivele grupului au fost atinse. Profesorul poate suplimenta interdependența pozitivă a obiectivelor cu alte forme de interdependență pozitivă precum recompensa, atribuirea de roluri sociale în clasă (negociator, mediator). Interdependența pozitivă poate fi structurată și prin introducerea recompenselor la nivelul grupului. Dacă grupul obține un punctaj mai mare decât cel stabilit, atunci fiecare membru al grupului primește puncte suplimentare drept recompensă. Prin aplicarea interdependenței pozitive se conturează relații de colegialitate, se încurajează sprijinul reciproc în procesul de învățare.

Un obiectiv al învățării prin cooperare este determinarea fiecărui membru al grupului să devină mai puternic și mai încrezător. Acest obiectiv poate fi îndeplinit apelând la simțul responsabilității individuale în mod constant în procesul de învățare și introducând simțul colegialității și al ajutorului. Profesorii pot aprecia performanța individuală a elevilor și pot comunica rezultatele persoanei în cauză și grupului, raportându-le la criteriile de evaluare stabilite. Feed-back-ul îi determină pe elevi să recunoască, să aprecieze eforturile lor și ale colegilor, să ofere remedii imediate ale eșecurilor, să asigure sprijin și asistență celor care au nevoie. Responsabilitatea individuală implică ideea că individul nu poate profita de activitate și efortul celorlalți și nu poate trata cu superficialitate sarcina de lucru.

Observația ocupă un rol importat în construcția învățării prin cooperare. Construcția acestui proces al observației cuprinde aspecte precum: pregătirea observației, observația propru-zisă, înregistrarea comportamentelor, intervenția, rezumarea. Pregătirea pentru observație presupune un set de decizii referitoare la comportamentele, acțiunile care sunt supuse observației, la persoana care observă, la alcătuirea unui plan model, a unui formular de observație, precum și la pregătirea observatorilor.

Lista termenilor cheie care definesc și fundamentează învățarea prin cooperare sunt: monitorizarea, monitorizarea și intervenția, aprecierea, evaluarea/interpretarea datelor.

Monitorizarea este instrumentul principal utilizat de profesori pentru aprecierea eficienței procesului didactic constând în înregistrarea, descrierea unui comportament așa cum se manifestă acesta în clasă, având ca scop oferirea de date, informații obiective cu privire la calitatea performanței elevilor, la calitatea metodelor, procedeelor pe care elevii le aplică pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru. Problema care poate apărea este subiectivitatea observatorului.

Intervenția ca element esențial al cooperării presupune nevoia profesorului de a corecta erorile de înțelegere sau concepțiile greșite cu privire la o anumită activitate, la materia în sine sau la strategiile ce trebuie utilizate. Intervenția poate să le arate elevilor modul corect de utilizare a deprinderilor cognitive și sociale și poate încuraja utilizarea deprinderilor bune pe care elevii deja le-au dobândit.

Aprecierea și evaluarea calitativă și cantitativă a activității elevilor este o altă sarcină extrem de importantă a profesorului. Antrenarea elevilor în procesul de autoapreciere și în aprecierea reciprocă a activității este un element definitoriu pentru o construcție evaluativă benefică. În ceea ce privește procesarea, interpretarea datelor la nivel de grup, profesorul se asigură că toți elevii primesc un feed-back, reușesc să-și stabilească un program de îmbunătățire a performanțelor și sărbătoresc succesul în echipă. La nivelul grupei elevii vor denumi trei activități pe care le-au îndeplinit cu succes în ziua respectivă și o activitate pe care doresc să o îmbunătățească în activitățile următoare.

Din categoria deprinderilor/abilităților necesare pentru o funcționare benefică a învățării prin cooperare amintesc deprinderile formative, cele funcționale, verbalizante precum și cele catalizatoare.

Automonitorizarea, posibilitatea de a-i determina pe elevi să se autoaprecieze și să aprecieze activitatea colegilor este un element deosebit de important la toate nivelurile actului decizional. Învățarea prin cooperare solicită efort intelectual și practic atât din partea elevilor cât și din partea profesorului care coordonează bunul mers al activității.

Utilizând strategia învățării prin cooperare, profesorul trebuie să dețină următoarele competențe:

Competența empatică care presupune abilitatea de a lucra cu elevii reușind să se transpună în situațiile pe care aceștia le parcurg. Astfel profesorul își va cunoaște mai bine elevii și va îmbunătăți comunicarea cu ei.

Competența energizantă care are în vedere capacitatea profesorului de a-i face pe elevi să dorească să se implice în activitate, în rezolvarea problemelor date.

Competența organizatorică înseamnă abilitatea cadrelor didactice de a organiza colectivul pe echipe de lucru și de a menține și impune respectarea regulilor care privesc învățarea prin cooperare.

Competența interrelațională presupunând disponibilitățile de comunicare cu elevii, menite să dezvolte și la aceștia abilitățile sociale necesare integrării optime în colectiv. Toleranța și deschiderea față de nou, precum și încurajarea originalității răspunsurilor elevilor va avea ca efect crearea de disponibilități asemănătoare elevilor săi în relațiile cu ceilalți. Alături de aceste competențe nu trebuie neglijate nici cele științifice, disciplinare, cele psihopedagogice și metodice, competențele manageriale și psihosociale.

Studiu la o clasă cu specializarea tehnician în activități economice

Aplicarea metodei învățării prin cooperare s-a realizat la o clasă cu o structură și comportament specific, în componență existând elevi cu capacități intelectuale bune și foarte bune dar și elevi care au avut greutăți în asimilarea cunoștințelor. Nivelul de asimilare al cunoștințelor a fost foarte diferit și s-a manifestat o atitudine pasivă față de învățare, o preocupare haotică, în valuri. Grupele de elevi au fost constituite și au rămas relativ constante deoarece am observat o rapidă sudare a acestora, conturarea unor relații de bună colegialitate, de prietenie, ceea ce a influențat pozitiv implicarea în activitățile de învățare pe parcursul orelor de contabilitate. Periodic s-au produs mutații în cadrul grupelor dar nu am modificat structura de bază a grupei, au rămas stabili acei elevi care reprezentau catalizatorul învățării, aceia care aveau o influență pozitivă, stimulatoare pentru ceilalți.

Prezint în continuare etapele derulării studiului prin aplicarea învățării prin cooperare.

1.Am stabilit numărul grupelor, componența lor, caracteristicile grupelor și a membrilor săi.

2.Unitatea tematică prelucrată a fost: ,,Decontări cu terții”

3. Defalcarea conținuturilor s-a realizat pe grupe astfel:

Grupa I: Datoriile comerciale

Grupa II: Creanțele comerciale

Grupa III: Decontări cu personalul

Grupa IV : Impozitul pe profit

Grupa V: Taxa pe valoarea adăugată

Grupa VI: Contabilitatea operațiunilor de regularizare și provizioane pentru deprecierea creanțelor

3.Stabilirea sarcinilor pe grupe și a responsabilităților individuale s-a structurat diferențiat, fiecare elev având un rol de îndeplinit. (scribul grupului, purtătorul de cuvânt, coordonatorul, elevul care monitoriza și evaluatorul grupului)

4. Fiecare conținut a fost detaliat, diferențiat în funcție de specific pe elemente urmărite de membrii grupului. (Exemplu: Grupa I a avut ca elemente de conținut noțiunea de datorie, definiția ei, clasificarea datoriilor comerciale după criterii, conturile utilizate în contabilitatea datoriilor comerciale, efectuarea de aplicații contabile, compunerea de aplicații contabile)

5.Obiectivele urmărite au fost stabilite diferențiat în funcție de tipul și specificul conținutului. Pentru asigurarea coerenței rămân la exemplul grupei I care a avut ca obiective prestabilite următoarele: conștientizarea noțiunii de datorie, capacitatea de a defini datoria în general, cunoașterea clasificărilor, rezolvarea de diverse aplicații practice legate de datorii comerciale, să compună aplicații prin relaționarea cu mediul. Termenii cheie stabiliți au fost: termen de scadență, factură fiscală, ordin de plată, efecte comerciale de plată, cumpărare fără factură cu sosirea ulterioară a facturii, stingerea datoriei față de furnizor,datorii externe, diferențe de curs valutar.

6. Observarea și monitorizarea grupelor s-a realizat în parale cu autoobservarea și automonitorizarea, s-a notat pas cu pas gradul de implicare a fiecărui elev, s-a evaluat modalitatea de comunicare în cadrul grupei, utilizarea materialelor auxiliare, respectarea sarcinilor de lucru, a rolurilor stabilite.

7. În ceea ce privește relațiile din grup și repartizarea sarcinilor fiecare elev a reprezentat un pilon important tocmai datorită diferențierii acestor sarcini referitoare la coordonare, scriere, sintetizare, monitorizarea învățării ori reprezentarea grupei. Observațiile legate de relații și realizarea sarcinilor stabilite s-au centralizat într-un tablou al grupei, tablou care a evidențiat delimitări exacte ale responsabilităților, cumulări periodice, influențe pozitive în ceea ce privește implicarea elevilor, modalități interesante de învățare, regândire a rolurilor.

8. Prezentarea temei a scos în evidență elementele de conținut asimilate/aplicate, acele noțiuni a căror acceptare a fost relativ ușoară, precum și dificultățile întâmpinate. Toate acestea s-au centralizat comparativ într-un tabel al grupei respective.

Concluziile s-au referit la următoarele aspecte:

În cadrul grupelor au existat elevi care au conștientizat rapid sarcinile de lucru și au reușit să selecteze din bagajul de cunoștințe informațiile de care aveau nevoie, au știut să le structureze, să rezolve aplicații, să compună exemple fără prea mare greutate.

O altă categorie de elevi au avut informațiile necesare dar au avut greutăți în selecție, integrare în structură și în găsirea unor exemple specifice și proprii.

A treia categorie de elevi a avut lacune în cunoștințe, le-au clarificat și înțeles cu ajutorul explicațiilor date de colegii de grupă, au corelat mai greu sfera teoriei cu partea practică, iar aplicațiile le-au rezolvat doar sub îndrumarea colegilor de grupă.

O ultimă categorie se remarcă prin cunoștințe lacunare datorită dezinteresului manifestat, datorită neglijării învățării acestei discipline. Ei au avut nevoie de intervenții permanente din partea grupei cât și din partea mea.

Fișele de observare a grupelor cuprind automonitorizarea, comportamentul fiecărui elev în cadrul grupei, felul în care a relaționat cu colegii, a explicat, argumentat, felul în care s-a acceptat coordonarea, modalitatea în care a simțit rezultatul/succesul obținut.

Competiția și colaborarea sunt practici care se întâlnesc în școala contemporană sunt ambele necesare. Competiția devine distructivă pentru armonia climatului educațional atunci când este exacerbată și devine un scop în sine. Noi, educatorii trebuie să echilibrăm cele două forme de organizare a activității educative conturând oportunități de învățare axate pe activitățile de grup care accentuează latura formativă, favorizează cooperarea și întrețin competiția constructivă.