Invatarea On Line

Cuprins

INTRODUCERE

Argument

Dezvoltarea tehnologiei conduce procesul de învățământ (predare – învățare – evaluare) spre schimbări majore. Această mișcare rapidă produce modificări în perspectiva elevului despre cum se desfășoară majoritatea orelor din programul său școlar. Elevul se așteaptă să regăsească în timpul orelor strategii și ritm alert, întâlnite doar în aplicațiile pe care le utilizează cu plăcere pe computer, telefon sau tabletă. De aceea profesorul este nevoit să aplice noi metode adaptate ritmului lor de învățare pentru a satisface așteptările acestora.

Din nefericire, sunt puțini profesori care ating acest obiectiv, pentru că apar obstacole în proiectarea unei lecții asistate pe calculator din lipsa unor noțiuni elementare privind utilizarea tehnologiei. Cele mai cunoscute și aplicate activități sunt crearea unor prezentări PowerPoint, trimiterea mesajelor folosind e-mail, ascultarea de melodii/interpretări, vizionarea de filme.

Pregătirea lecției a devenit o provocare pentru că profesorul trebuie să decidă dacă proiectează toate activitățile din momentele unei lecții cu metode interactive sau le poate alterna. Altă problemă care apare este cât de des să promoveze astfel de lecții și ce competențe să consolideze mai profund.

Aceste probleme ar putea fi rezolvate dacă profesorii ar beneficia de o pregătire temeinică în ceea ce privește realizarea/proiectarea unei lecții interactive bazată și pe utilizarea calculatorului. Dar, mai apare o problemă, va putea profesorul să transmită ceea ce știe sau va aplica pur și simplu ce a învățat și testat deja și s-a dovedit a fi de success. Ar putea să se documenteze mai mult și să găsească activități interesante care să atragă elevul spre cunoaștere.

Merită să vedem avantajele și barierele pe care profesorii le întâlnesc în proiectarea unui plan de lecție cu scopul îmbunătățirii comunicării.

Noile tehnologii pun la dispoziție o multitudine de resurse care pot face prezentarea mai interesantă și mai atrăgătoare. De exemplu, în loc să citim despre personalități în cărți, elevii ar putea asculta discursuri sau ar putea analiza documente care au legătură cu activitatea lor. Vor putea citi despre muzee faimoase sau ar putea face un tur virtual. Când vorbim despre protejarea mediului, ei chiar ar putea să scrie unei organizații specializată și să își exprime astfel opinia.

Tehnologia permite elevilor să folosească o diversitate de unelte, în concordanță cu abilitățile și cunoștințele lor, fără a fi criticați de ceilalți. Profesorul le oferă sprijinul pentru a-și continua lucrul. Și astfel, elevii ajung să își exprime propriile credințe într-un mediu prietenos.

Activitățile care presupun cooperare dezvoltă calitățile pe care lucrul în echipă îl necesită: fiecare membru are sarcini și responsabilități diferite, care trebuie îndeplinite cu succes, fiecare devenind coordonatorul propriei cerințe, dar trebuie să colaboreze și cu ceilalți membri.

Abilitățile de comunicare pot fi însușite prin canale de comunicare (Yahoo Mail, Facebook, Skype, Twitter) aplicabile în actul educațional. Elevii folosesc zilnic rețelele de socializare și ar fi benefic să le introducem în actul cumunicativ al limbii noastre. Pot da curs unor discuții pe diverse teme educative, sugerate și monitorizate de profesor, îmbunătățind scrisul, vorbitul, exprimându-și opiniile și totodată actul critic.

Alt avantaj este acela că tehnologia oferă elevilor cu inteligențe multiple posibilitatea să aleagă metoda potrivită adaptată cunoștințelor individuale fiecărui elev în parte. Elevii vor învăța cel mai bine interacționând cu ceilalți prin discuții și colaborare. Pot scrie pe blog sau crea rețele sociale. Sunt elevi care învață mai ușor prin imagini și vor fi interesați de prezentări sau crearea unor povești bazate pe imagini. Mai sunt și elevi care au dezvoltată partea lingvistică și sunt buni în oratorie, scriere, citit, ascultat, toate acestea putând fi exersate pe bloguri, Facebook, wikis.

Nu în ultimul rând trebuie să ne gândim la beneficiile pe care și profesorul le poate avea; vor genera discuții bazate pe sistemul educațional, tradiții, muzică etc.

Concluzia este că elevii implicați activ în lucrul cu tehnologia vor fi mai încrezători, vor adopta o atitudine pozitivă față de învățătură și vor experimenta rezolvând sarcinile de lucru cu ușurință devenind comunicativi.

Tehnologia va face orele mai motivante, elevii având acces la o diversitate de resurse audio și vizuale, de actualitate, în timp real, simțindu-se conectați cu realitatea în mișcare.

Structura lucrării

Prima parte a lucrării se referă la evoluția culminantă a tehnologiei și la dependența exercitată de calculator asupra adolescenților, precum și impactul asupra actului comunicativ. Totul, chiar și învățatul trebuie să se desfășoare într-un ritm alert, atractiv și de actualitate. Sistemul educațional ar trebuie să se schimbe în concordanță cu necesitățile noii generații de elevi. Profesorii trebuie să adopte noi metode pentru a-i stimula, să facă lecțiile interesante și să-i încurajeze în a deveni autonomi, dar să și colaboreze în același timp, nu doar pentru dezvoltarea eului, dar pentru a-i implica și pe cei ale căror abilități nu au ajuns într-un stadiu superior. Pe lângă avantaje, profesorii pot întâlni dificultăți în ceea ce privește integrarea tehnologiei: care sunt metodele cele mai eficiente, când e momentul potrivit pentru a fi folosite, cum să găsească o conexiune între curriculum și nouă metodă. Acest capitol este un îndemn adus profesorilor în schimbarea stitlului de predare prin introducerea informațiilor în forme și context noi.

Capitolul privind noțiunile teoretice prezintă pe scurt referiri la literatura de specialitate scociată cu activități asistate de calculator, dar și cum se deosebesc de textele din manual. Principalele avantaje pe care calculatorul le oferă în dezvoltarea și îmbunătățirea comunicării elev-elev, profesor-elev, dar și barierele care îi fac pe profesori să fie rezervați în utilizarea activităților pe baza calculatorului, lipsa de materiale, ritmul alert al dezvoltării tehnologiei, toate se vor regăsi în acest capitol. Numai după ce profesorul va învăța la rândul său, va putea ulterior să-și proiecteze lecții integrând noile metode, folosind eficiend materiale pe care Internetul le oferă și propunând o serie de activități centrate pe comunicarea elev-elev.

REPERE TEORETICE

Metode comunicative bazate pe calculator

De când cu apariția calculatorului, tehnologia cunoaște o evoluție permanentă care are efect și asupra adolescenților, elevilor pe care îi coordonăm zi de zi. Potrivit statisticilor și observațiilor, elevii petrec foarte mult timp pe rețelele de socializare. De ce să nu valorificăm acest aspect și să-i îndrumăm să folosească acest instrument în mod eficient și educativ.

Calculatoarele pot oferi elevilor informațiile de care au nevoie, le pot analiza și utiliza în mod creative, pot colabora cu colegii de clasă, și pot face procesul de învățare mai complex din moment ce dezvoltă gândirea. Relația dintre elevi se schimbă pentru că ei interacționează cu calculatorul mai tot timpul sau se conecteză prin mail sau rețele sociale, atât de îndrăgite, chiar dacă uneori relațiile interumane pot fi afectate.

Lucrul cu calculatorul duce spre schimbări importante în predare. Profesorii nu transmit doar informații, ghidează elevii spre a descoperi singuri să folosească informația în contextual potrivit și să fie încurajați să se implice tot mai mult procesul învățării, lucru care va ajuta la consolidarea cunoștințelor prin activități centrate pe elev. Elevii pot lucra la proiecte pe grupe, fiecare contribuind cu propriile experiențe și cunoștințe, iar folosirea calculatorul facilitează transmiterea audio și video într-un timp mult mai scurt. Există o metodă nouă, The Flipped Classroom (http://www.knewton.com/flipped-classroom/), care îi pune pe elevi să studieze acasă noțiunile teoretice pregătite de profesor și să discute la școală posibilele nelămuriri și rezolvarea lor și exersarea exercițiilor bazate pe noțiunile teoretice.

Multitudinea de avantaje aduse de tehnologie pot fi aplicabile la clasă; îi face pe elevi interesați de materiale suplimentare, au parte de informații de actualitate, exerciții bune pentru practica noțiunilor teoretice; favorizează înțelegerea conceptelor mai dificile într-o perioadă scurtă de timp.

Învățare on-line

  Având în vedere că doar prin practică se ajunge la perfecțiune, profesorii pot învăța mai bine lucrul pe un calculator, fie prin participarea la un curs on-line sau în căutarea pentru planuri de lecție și adaptându-le la propriile lor scopuri. Abordarea on-line este un exemplu de a învăța despre tehnologie prin intermediul tehnologiei. Cursurile online pot fi oferite din motive practice (de exemplu, deoarece candidații cadre didactice nu sunt în aceeași locație ca și curs), sau deoarece obiectivul cursului este de a instrui profesorii pentru livrare on-line a propriilor Cursuri de limba / lecții. În fiecare caz, ei trebuie să folosească tehnologia în mod regulat pentru a efectua toate cursurile: vizionares prezentărilor noilor instrumente, practică lucrurile pe care le învață, crează secvențe de lecție și obține feedback-ul, comunică cu formatori și ceilalți participanți, pot face proiecte.

Forumurile și site-urile de specialitate (www.nationalgeographic.com, www.english-la- go.com, www.camsoftpartners.co.uk / freestuff.htm, HotPotatoes, www.ReadWriteThink.com)
oferă materiale didactice online sau idei pentru a fi exploatate de către profesori în lecțiile lor. Planurile de lecție pot fi utilizate ca atare și după practicarea lor pentru un timp și studiind structura lor, punctele lor puternice și dezavantajele, profesorii pot trece la crearea de propriile planuri și poate să le ofere altora ca o sursă de inspirație. Ei pot găsi, de asemenea, tutoriale care arată cum să creeze un blog sau o platformă, cum ar fi Moodle, în scopul de a testa cunoștințele elevilor, să le dea teme pentru acasă sau de a -i face să colaboreze într-un grup pentru a termina un proiect. Aceste site-uri oferă, de asemenea, feedback-ul, oferindu-le profesorilor teste finale prin care se pot revizui lucrurile pe care le-au învățat. Învățare auto-dirijată se dovedește a fi mai eficientă uneori decât de cursuri pentru că, la fel ca și elevii, profesorii caută informații, selectând ceea ce este adecvat pentru scopurile lor, reformulând, pentru a fi accesibile pentru studenți, urmărind pas cu pas liniile directoare oferite în tutoriale, luând decizii și, astfel, să învețe să folosească tehnici diferite.

Profesorii pot recurge la SocialNetworks (SNS), în scopuri de dezvoltare profesională, prin crearea unei rețele de învățare personală (PLN). O PLN cuprinde un număr mare de oameni care colaborează și folosesc diferite instrumente (blog, wiki, rețele sociale), pentru a cere sfaturi sau a face schimb de cunoștințe și consiliere, în scopul de a îmbunătăți procesul de învățare. Cele mai populare SNS în acest moment sunt Facebook, LinkedIn și Twitter (www.aplanet-project.eu). Profesori de peste tot în jurul lumii sunt conectați și contribuie la dezvoltarea profesională a colegilor lor prin informarea acestora cu privire la conferințe educative, ateliere de lucru sau seminarii web, care se va desfășura online sau la universități de renume sau prin distribuirea de link-uri de publicații științifice pe care le-au studiat.

Prin implicarea în rețele sociale, profesorii pot găsi resursele cele mai utile pentru activitățile de la clasă prin verificarea listelor furnizate de către alți colegi care le-au selectat deja din multitudinea existentă de materiale online (programe audio sau video, instrumente care îmbunătățesc abilitățile, culegeri de exerciții). Ei au găsit, de asemenea, sfaturi metodologice pentru integrarea noilor instrumente într-un plan de lecție și aprecieri cu privire la avantajele și dificultățile întâmpinate atunci ci colegi care le-au selectat deja din multitudinea existentă de materiale online (programe audio sau video, instrumente care îmbunătățesc abilitățile, culegeri de exerciții). Ei au găsit, de asemenea, sfaturi metodologice pentru integrarea noilor instrumente într-un plan de lecție și aprecieri cu privire la avantajele și dificultățile întâmpinate atunci când se lucrează cu ei. Aceștia fac schimb de link-uri utile, impresii cu privire la noile tehnologii, chiar și planuri de lecție, care pot fi folosite pentru practica și ca un punct de plecare pentru planuri de lecție personale. Există, de asemenea, resurse legate de managementul clasei sau de dezvoltare profesională (www.aplanet-project.eu).

Social networking adaugă la oportunitățile de formare a profesorilor oferta on-line, care este extrem de promițătoare. Profesorii pot afla despre mai multe conferințe internaționale, care pot fi urmate on-line sau înregistrate pentru o utilizare ulterioară. Există un concept nou în legătură cu acest tip de formare, numit " webinar ", care a fost folosit mai mult și mai mult în ultima vreme pentru a defini un mod interactiv de a discuta un nou instrument, cu posibilitatea participanților de a pune întrebări și de a primi răspunsuri de la o experiență difuzor.

Profesorii recurg la toate aceste resurse pentru a îmbunătăți predarea lor, aceștia ar putea împărtăși, de asemenea, experiența lor cu alții. Există mai multe moduri de a face asta: prin publicarea pe un blog și de scriere blogposts în cazul în care descriu instrumentele TIC cu exemple de punere în aplicare într- un plan de lecție, prin crearea de conturi pe site-uri de marcare socială în care se listează resurse, contribuind la forumuri, de a deveni membri la rețele sociale dedicat educatorilor de limbă.

2.2. Cursuri față-n față vs Învățarea Online

Rețele sociale oferă cadrelor didactice posibilitatea de a afla despre cursuri online sau să urmăreascăla tutoriale care se dovedesc a fi mai eficiente decât cursurile față-în-față, datorită faptului că le oferă șansa de a participa la activități practice.

Profesorii care iau un curs oficial încearcă să folosească noile tehnici de învățat acolo, dar își dau seama că mulți dintre ei creează probleme neașteptate ei nu știu cum să se ocupe. De formare on-line oferă o mare varietate de situații care ilustrează utilizarea unei tehnologii specifice, cu sfaturi și dezavantaje , procesul de lucru cu ea și rezultatele finale. S-ar putea fi chiar mai multe exemple pentru același instrument, care permite profesorilor pentru a compara și analiza rezultatelor.
        De formare on-line are avantajul că elevii pot participa la activitățile fără teama de a se exprima . Ele sunt mult mai încrezători și colaborează cu ceilalți în procesul de învățare pentru că nu există un contact direct între ele. Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă cu elevii timizi în laboratorul de informatică: ei lucrează acolo fără restricții și într-adevăr vrea să se alăture la activitățile de clasă.

        În cazul de cursuri on-line , participanții ar trebui să posta munca lor pe o platformă , fără a permite celorlalți să-l văd . Formatorul este singurul care are acces la posturile lor , în scopul de a oferi feedback . Cu toate acestea , participanții pot colabora , atunci când rezolvarea unei anumite sarcini , ei pot cere sfaturi și să ofere idei utile pe forum a cursului . Toate aceste discuții pot fi revizuite într-un moment mai mult , deoarece acestea rămân acolo, chiar după ce cursul se termină , spre deosebire de față -în-față clase în care discuțiile nu sunt înregistrate și nu pot fi recuperate ( http://nikpeachey.blogspot.ro ).

       Utilizarea computerului personal este un alt avantaj de instruire on-line . Tipurile de sisteme de operare (Windows Vista, Windows XP), folosite la domiciliu și de la cursuri sunt diferite și acest lucru aduce o serie de dificultăți. Este frustrant pentru a lucra la un curs pe un anumit calculator și apoi vin acasă și găsi acolo sunt diferite aspecte și butoane și că anumite documente nu poate fi deschise. Acesta este motivul pentru formare pentru a utiliza tehnologia trebuie să includă pregătire pentru a face față cu problemele profesorii pot avea cu calculatorul și de a învăța cum să le depășească.

         În mediul on-line, profesorii dezvoltă alfabetizarea digitală , care va ajuta să înțeleagă modul în care elevii sunt de fapt de învățare și ce fel de aptitudini de care au nevoie pentru a lucra la (Pope , Golub, 2000). Atunci când faci un Websearch de materiale educaționale, tutorii înșiși practică aceleași etape elevii lor vor urma: ei vor căuta prin cantitatea mare de site-uri, selectați doar pe cele adecvate după un proces critic și de a folosi materialele pentru scopuri diferite. Atunci când participarea la webinarii, ei practică abilitățile de ascultare și activitatea după – ascultare va dovedi înțelegerea adecvată a prezentării. De asemenea, ei învață cum să construiască o rețea de învățare care poate ghida dezvoltarea lor profesională și să le ghida în utilizarea rețelelor sociale pentru a comunica cu elevii lor .

         Angajați în formare on-line , profesorii au mai mult timp la indemana pentru a studia considerente teoretice și de a posta sarcinile lor sau de a lua parte la discuțiile de pe forum. În cursurile față – în – față, totul se întâmplă în momentul de clasa , care este într- un timp foarte scurt și într-un ritm rapid , deoarece alte stagiari ar trebui să participe, de asemenea . La cursuri on-line, elevii sunt alocate mai mult timp pentru a citi sau de a rezolva sarcini , fără a afecta timp de învățare un alt stagiar și respectarea, desigur, limitele de atribuire impuse de formatori. Un alt avantaj pentru stagiari este că acestea au conținutul cursului, sugestii și celorlalți formatorilor ideile on-line și le pot studia ori de câte ori au nevoie . Există mai multă flexibilitate în cursuri on-line decât în clasele față – în – față în cazul în care regulile sunt foarte stricte.

         Toate oportunitățile de formare menționate mai sus sunt menite să ofere cadrelor didactice adecvate competențelor pedagogice și tehnice și pentru a asigura un transfer adecvat de activități de apel de la curs / program on-line de clasă . Aici sunt unele dintre lucrurile pe care cadrele didactice ar trebui să fie în măsură să pună în practică, la sfârșitul unei sesiuni de instruire (Egbert, Paulus, 2002:116 ):

 – Internet de cercetare ;
– cuvânt de prelucrare activități ;
– de formare a abilitatilor activități ;
– crearea unui document extern ;
– prezentarea de software / instrumente online pentru a clasa ;
– folosind software-ul ;
– marcare site-uri cele mai utile ;
– fiind implicate în schimburile de pe rețelele profesionale ;
– crearea unei Webquest ;
– crearea unei pagina de web de instruire pentru studenți sau profesori ;
– crearea unui blog de ​​clasă ;
– dezvoltarea de planuri de lecție de calculator ;
– Web portofolii .

MODALITĂȚI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A COMUNICĂRII ÎNTRE ELEVII CLASEI (grupul școlar)

Pentru a identifica modalități de facilitare a comunicării între elevi trebuie să identificăm mai întâi cauzele pentru care elevii nu participă la dialogul școlar. Cauzele pentru care elevii se implică prea puțin sau deloc în dialogul școlar sunt uneori obiective, întemeiate, iar alteori subiective, nejustificate. Chiar și atunci când este vorba despre cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este capabila să rezolve problemele. Într-o intervenție educativă de succes, după indentificarea cauzelor se recurge la elaborarea unor strategii acționale de contracarare a manifestărilor nefavorabile și de promovare a celor favorabile.

În urma unui studiu de caz realizat pe un eșantion reprezentativ de un numar de 86 de elevi, din clasele gimnaziale, li s-a cerut să specifice motivele personale pentru care nu participă efectiv la desfășurarea lecțiilor. După prelucrarea răspunsurilor au fost inventariate următoarele categorii de cauze:

natura temperamentală (în mare măsura hotărâtă prin programul genetic!): introvertit, nesociabil, necomunicativ, timid, pasiv;

gradul de solicitare în realizarea sarcinilor școlare;

atractivitatea pe care o inspiră profesorul;

atractivitatea pe care o inspira disciplina de învățământ;

capacitatea stimulativă a profesorului;

capacitatea stimulativă a clasei de elevi;

gradul de satisfacție personală pe care îl procură interacțiunea;

gradul de satisfacție inter-personală pe care îl procura interacțiunea;

măsura în care interacțiunea poate satisface așteptările, speranțele, aspirațiile elevului;

climatul psiho-afectiv pe care îl degajă instituția în mod explicit și implicit.

Același studiu a relevat faptul că profesorii recurg exclusiv la metode frontale de predare (mai puțin la limbi străine) și că oferă extrem de rare oportunități elevilor de a interacționa unii cu ceilalți. De altfel – așa cum se poate observa din analiza răspunsurilor de mai sus – multe dintre cauze privesc chiar personalitatea și incapacitatea lui de a provoca interacțiunile dintre elevi. Elevii invocă – în mod deosebit – nu atât cauze de ordin logic, rațional, cât mai ales, cauze de ordin sensibil, emoțional.

Printr-o consultare a celuilalt partener al relației – profesorul, a rezultat că, într-adevar, ei recurg arareori la lucrul în grup, pe echipe. Ei argumentează că programele școlare sunt excesiv de încărcate și nu le lasa timp pentru diversificarea metodologiei de lucru, dar nu se sfiesc să recunoască faptul că nu stăpânesc asemenea tehnici de învățare prin cooperare. O sinteza a cauzelor pe care profesorii le invocă pentru a se justifica, evidențiază următoarele tipuri de probleme cu care se confruntă ei din punct de vedere al aplicării practice acestor noi metodologii:

În textele oficiale sunt puține referințe care să-i stimuleze să acționeze în acest sens și care să furnizeze argumente privind avantajele utilizării acestor moduri de lucru.

Există o serie de neclarități privind scopul pentru care sunt preferabile metodele de învațare prin cooperare: activitățile în grup sunt o simpla tehnică de lucru sau ele trebuie să asigure autonomia acționala și nu inițiativa elevilor

Incapacitatea unor profesori de a opta pentru una dintre alternativele dilemei: mai importante sunt rezultatele pe care doresc să le obțină prin utilizarea acestui sistem de lucru sau faptul de a provoca solidarizarea elevilor în jurul sarcinilor comune, capacitatea lor de a intra în relație unii cu alții, de a se sprijini reciproc, de a se bucura de ceea ce au obținut împreună?!

Probleme de conținut al sarcinilor de învățare: ce fel de sarcini se pretează la lucrul în grup și de ce?! Ce fel de sarcini nu se pretează la lucrul în grup și de ce?!

Ce fel de criterii se folosesc în constituirea grupurilor: după tipul sarcinii sau după tipul relațiilor pe care doresc să le dezvolt la elevi?!

Organizarea: cum poți repartiza sarcinile?!

Economia de timp: cum voi gestiona timpul disponibil pentru aceste activități?!

Gestiunea relațiilor de comunicare: conflicte, managementul microgrupului, manifestările de tip afectiv și alte fenomene care apar în desfășurarea unor astfel de activități.

Reintregrarea în grupul inițial: cum voi acționa pentru reintregarea elevilor distribuiți pe grupe în grupul inițial (clasa școlară)

Natura celor mai multe dintre aceste probleme ține de slaba informare a cadrelor didactice în domeniul respectiv utilizării acestor noi metodologii didactice. Rezultatele procesului educațional și eficiența comunicării didactice continuă să fie apreciate exclusiv dupa criteriul asimilării cunoștințelor cu caracter școlar.

Cele mai bune oportunități de dezvoltare a abilităților de comunicare s-au dovedit a fi oferite însuși exercițiul comunicativ. Teoretizările savante nu pot decât să explice unele chestiuni privind corectitudinea și precizia exprimării, dar nu pot rezolva blocajele și obstacolele reale pe care le simțim cu toții atunci când ne aflam într-o confruntare directa cu un interlocutor. Pentru astfel de motive apreciez că în practica educațională este necesar ca elevilor să li se ofere ocaziile de a comunica. Din acest punct de vedere școala a creat o adevarată mentalitate care se cere complet revizuită: a comunica nu înseamnă a multiplica actele de vorbire. Aceasta presupune ca, pentru antrenarea elevilor în procesul comunicativ nu trebuie să li se pretindă să vorbească mult, ci să fie găsite modalități de intensificare a interacțiunilor elev-elev în planul schimbului informațional și interpersonal.

În acest scop formula organizării sarcinilor de învățare pe grupe, este cea mai adecvată. Ea urmează să fie adaptata specificului activităților școlare și tipului de lecție.

Cele mai cunoscute formule de structurare a grupurilor sunt:

grupurile omogene-cu următoarele particularități:

-elevii au posibilitatea de învățare asemănătoare ceea ce facilitează comunicarea profesorului cu fiecare grup de elevi, dar și comunicarea intragrupală;

-colaborarea între elevi are ca obiect schimbul informațional.

grupurile eterogene – în cadrul cărora:

-elevi au posibilitatea de învățare diferite, ceea ce îl determină pe profesor să se adreseze nivelului mijlociu al grupului (efortul de accesibilizare a mesajelor cu caracter informațional este mare și nu poate acoperi toate nivelurile de înțelegere);

-în interacțiunile elev–elev se intensifică colaborările pe plan internațional (elevi buni îi sprijină pe cei cu performanțe scăzute).

Omogenitatea sau eterogenitatea poate fi o caracteristică a întregului grup clasa-școlara, sau a subgrupului școlar prin împărțirea efectivului clasei de elevi în microgrupuri de câte 4, 5, 6 membri.

Obiectivul fundamental urmărit prin organizarea activităților pe grupe este: stimularea învățarii prin cooperare.

Despre activizarea clasei de elevi se vorbește de mult timp în literature pedagogică. Ea a fost înțeleasă în sensul reducerii monopolului pe care îl deține adesea profesorul asupra procesului de vorbire. Și acest lucru este un aspect important al comunicării didactice care atrage atenția asupra faptului că profesorul este cel care ocupă cea mai mare parte din economia de timp a unei activități școlare vorbind, în timp ce elevii tac, adoptând o atitudine pasivă.

Crearea ocaziilor pentru ca elevii să interacționeze unii cu ceilalti nu este întotdeauna suficientă pentru ca acest lucru să se și întâmple. Este necesar să fie îndeplinite câteva condiții facilitatoare, într-o manieră care să nu-l excludă pe profesor, ci să-i modifice rolurile pe care și le asumă. Astfel este recomandabil ca:

Secvențele directe să alterneze cu cele semi-directive și cu cele nondirective. Profesorul își va asuma treptat rolul de animator, apoi pe cel de meditator și, finalmente, pe cel de evaluator.

Sarcinile de învățare să nu fie prea complexe (ca să nu necesite intervenția permanentă a profesorului), dar nici prea simple (pentru ca elevul să nu le poată realiza singur ci să aiba nevoie de colaboratori).

Elevii să-și poată asuma cât mai multe roluri care să le permită atât exersarea unor comportamente de tip comunicativ cu valoare școlară.

Să se recurgă la modalități distincte de apreciere și recompensare a comportamentului informațional și a celui interacțional.

Ocaziile de învățare în grup urmează să fie selectate nu numai după criteriul complexității sarcinii care se cere realizată în colaborare ci și după criteriul posibilităților de exersare de către elevi a unor roluri diverse care să le ofere prilejul de a pune în evidență fie abilitațile de a interacționa și de a comunica, fie dificultățile pe care le întâmpină în acest sens.

Comportamentele de tip interacțional și comunicativ nu pot fi apreciate pe baza câtorva observații, ci se dovedesc a fi relevante atunci când se regăsesc în mod constant într-o mare diversitate de situații psiho-relaționale.

Din acest punct de vedere, încă din 1948 Kenneth D. Benne și Paul Sheats au evidențiat un adevărat inventar de roluri funcționale pe care un individ le poate exercita în cadrul unui grup:

1.cel ce dă /oferă informații

2.cel ce formulează opinii

3.cel ce caută informații

4.cel ce caută opinii

5.cel ce demarează activitățile

6.cel ce dă direcții

7.cel ce sintetizează

8.cel ce diagnostighează

9.cel ce energizează

10.cel ce testează /verifică realitatea

11.cel ce evaluează

12.cel ce încurajează participarea

13.cel ce armonizează relațiile

14.cel ce evidențiază tensiunile

15.cel ce evaluează climatul emoțional

16.cel ce observă procesele /activitățile

17.cel ce premiază / laudă

18.cel ce ascult în mod empatic

19.cel ce rezolvă problemele de ordin interpersonal

Acest inventar de roluri nu acoperă întreaga gamă a raporturilor ce se stabilesc într-un grup, dar are meritul de a atrage atenția aupra multitudinii mobilurilor care stau la baza implicării membrilor grupului în activitate.

Contribuția maximă pe care un subiect o poate aduce la desfașurarea unei activități colective este desigur în direcția rolurilor care i se potrivesc și prin intermediul cărora fiecare se considera împlinit. În același fel cel care nu-și regăsește locul și rolul într-o activitate colectivă oarecare păstrează o anumită distanță, se implică mai puțin sau mai formal.

Elias, Maurice, J., Tobias, Steven, E., Friedlander, Brian amintesc în cartea lor de comunicarea încrezătoare, ce reprezintă un mod de a înțelege cele patru elemente de bază care pot conduce la o dialogare sporită: poziția, privirea, vorbirea și tonul vocii, pe scurt, PPVT.

Adele Faber propune șapte metode de a-i atrage pe copii să colaboreze:

În loc să acuzăm, să descriem problema: Cum să faci așa ceva? Cine ți-a dat voie sa mâzgălești banca?

În loc să învinuim, să oferim informații: Ce caută discheta pe jos? Îți dai seama că s-a stricat?

În loc sa dăm un ordin, mai bine să oferim o variantă: Stânge imediat cuburile alea!

În loc de un avertisment, să ne exprimăm printr-un cuvânt: Unde pleci așa fără haină? Afară e ger. Vrei să răcești?

În loc de sarcasm, să le vorbim despre sentimentele noastre: Semăn eu cu un copac? Nu te mai agăța de mine! Ești o pacoste!

În loc să-i certăm, să folosim altă voce sau alt accent: Ce mizerie ați făcut! Porcilor!

Așterne pe hârtie!

Comportamentul unui copil depinde și este influențat de ceea ce se întâmplă acasă și la școala. Am pus accent pe mediul de acasă întrucât, parintele este cel nelipsit din viața unui copil. Ideal ar fi ca cei doi, părintele și profesorul să formeze o echipă în ceea ce privește viața unui copil.

METODE DE CERCETARE

Colectarea datelor

O lecție la care am participat (martie 2011, Grupul Scolar de Servicii " Sf.Apostol Andrei "), a fost pentru elevii de clasa a șasea și a fost bazată pe activități de ascultare. Profesorul a pu un clip de pe YouTube care prezintă una dintre rețetele lui Jamie Oliver, fără a lăsa elevii să vizioneze imaginile. Ar fi trebuit să scrie ingredientele pe care le-au auzit. Profesorul le-a dat foi de lucru cu exerciții în care elevii au trebuit să completeze spațiile libere cu frazele care lipsesc, pentru a rezuma rețeta folosind fraze în ordinea în care le-a auzit. După terminarea lucrului lor, elevii au ascultat din nou la înregistrarea și au verificat răspunsurile lor. La sfârșitul lecției, elevii au prezentat propriile rețete omletă și au discutat despre ele.

           Nivelul de limbă de înregistrarea a fost potrivit pentru nivelul de limbă al elevilor și a fost jucat de câte ori se consideră necesar, în scopul de a finaliza sarcinile lor. Exercițiile pe care le aveau de rezolvat nu au fost foarte dificile. Elevii au practicat ascultarea, scrisul și vorbitul. A fost o lecție simplă, dar eficientă.

Foaie de Observație
1. Lecția își propune -lecție are ca scop dezvoltarea abilităților de ascultare ale elevilor / pentru a încuraja producția de limbă , folosind cuvinte de gătit ) au fost realizate cu succes.
2. Utilizarea de materiale adecvate – Profesorul a folosit un calculator cu conexiune la Internet , în scopul de a pune un video de pe YouTube, foi de lucru cu exerciții.
3. Eficacitatea instrumentului ales – Profesorul a pus video, fără a lăsa elevii vedea pe ecran și care ar fi trebuit să scrie în caietele lor de ingredientele menționate și modalitățile de gătit. Având în vedere că rețeta a fost una comună, elevii au fost capabili de a obține aproape toate cuvintele și activitatea de ascultare a fost repetat pentru o mai bună înțelegere. Faptul că nu au putut vedea ecranul elevii au acordat mai multă atenție înregistrării , în scopul de a distinge cuvintele solicitate în fluxul de vorbire natural. Activitatea de ascultare a fost un punct de plecare pentru activitățile de vocabular care au urmat atunci când elevii ar fi trebuit să se integreze cuvintele date în propoziții cu spațiu lipsă, să urmeze ordinea corectă a procesului de gătire și scrie propriile lor rețete pe care le-au comparat în termeni de dificultate de gătit, varietate de ingredient, aspect.
4. Model de interacțiune – Gama de modele de interacțiune nu a fost foarte variată. Profesorul a oferit clasei instrucțiuni clare cu privire la activități, elevii au lucrat individual pe recunoașterea ingredientele și rezolvarea exercițiilor de pe foile de lucru. Elevii au interacționat unii cu alții numai atunci când au comentat pe rețete lor.