Invatarea Individuala Si Diferentiata

77

INTRODUCERE

“Copilul este la fericita vârstă când se trezește la viață, cu ochii plini de lumina unei fericiri nebănuite și îndepărtate. Să ne ferim a întuneca cu cărbune și cretă minunate vise ale vârstei de aur.”

A.D.Ferriere

Drumul în viață începe cu primii pași, dar în ce direcție merg acești pași nu depinde de copil, el nu poate alege lumea în care vine el.

Copilul, acest unicat cu particularități originale și bine individualizate, trebuie să se dezvolte frumos, sub scutul răbdării și a cugetării iubitoare. El trebuie alimentat înainte și lăsat să lucreze în libertate, dar trebuie totodată să fie și îndrumat.

Cine ar putea modela mai bine aceste ființe vii, pline de curiozitate, decât grădinița? Grădinița este locul în care copilul este întâmpinat cu dragoste și delicatețe, este casa dulcilor emoții, a primelor amintiri plăcute, locul în care activitățile se desfășoară sub influența împlinirii depline a copilăriei fericite.

Grădinița cu sistemul său educativ rămâne factorul de declanșare a revoluției intelectuale pe care se clădește personalitatea copilului și mai ales, factorul de construcție al acesteia, prin conștientizarea valorilor morale pe care le vehiculează și prin faptul că oferă situații de adaptare a acestora la o gamă variată de condiții.

Dezvoltatea normală a copilului sub aspect educațional este asigurată în contextul relațiilor interpersonale de tipul: educatoare – copil, copil – educatoare, copil – copil. Prin ceea ce învață în grădiniță, copilul se formează ca individualitate care poate acționa din ce în ce mai independent de colectivul în care trăiește.

Copiii își însușesc în grădiniță elemente educaționale fundamentale, care constituie conținutul instrucției primare, aici se realizează inițierea primară a copiilor în aspecte ale diviziunii muncii sociale, prin armonia unui sistem de deprinderi practice elementare. În grădiniță copilul este familiarizat cu strategii de gândire modernă, învățarea limbilor străine, este pregătit din punct de vedere intelectual, psiho-motric, fizic și artistic.

Procesul adaptării copilului la mediu străbătut de exigențe egale, de drepturi și îndatoriri, de obligații de autoservire, mai numeroase decât în familie, impune o ajustare evidentă a vieții copilului.

Trăind în două tipuri de colectivități, familia și grădiniță, copilul se adaptează treptat la amândouă, ceea ce duce la îmbogățirea experienței de viață, la creșterea gradului de independență în conduită.

Dar formarea personalității copilului nu se opreste aici, ea va fi continuată în școală și mai târziu în viață.

Subliniez rolul grădiniței dar și al familiei în dezvoltarea psihică intelectuală și fizică a copiilor, în atingerea acelei maturizări de școlarizare menite să asigure trecerea ușoară spre activități de învățare caracteristice școlii.

Lucrarea de față abordează tratarea diferențiată și individuală a copiilor, cunoașterea copiilor, posibilitatea lor de înțelegere și asimilare în diverse etape ale dezvoltării. Fiecare copil are individualitate proprie, ritmul său personal, inteligența sa, temperamentul său.

Necesitățiile curente ale activității instructiv-educative impun cerința de a cunoaște cât mai bine personalitatea pe care o prelucrăm pentru a găsi mijloacele și strategiile cele mai eficiente. Întreaga mea activitate instructiv-educativă desfășurată în grădiniță se bazează pe cunoașterea personalității copilului, care este un proces unitar “educatoarea cunoaște copilul educându-l și îl educă mai bine cunoscându-l” .

Pornind de la aceste constatării am considerat că problema studierii și cunoașterii personalității copilului este o problemă a zilelor noastre și trebuie pusă astăzi în termeni mai largi, mai bogați și mai diverși pentru a putea depăși încadrarea trasăturilor perosonalității din tipare preconcepute .

Un alt motiv pentru care am ales această temă este faptul că generațiile de astăzi nu mai încap în caracteristiciile moștenite din secolul trecut, a apărut o evoluție nativă copii de astăzi își consumă faza incipientă a dezvoltării în viața intrauterina favorizând startul de la un nivel mai ridicat decât este considerat de obicei .

Un alt motiv ar fi nivelul de cultură și civilizație cu care i-a contact copilul este indiscutabil mult mai elevat decât a copilulului din secolul trecut. Aceasta îl determină să acumuleze de timpuriu o informație mai bogată să înceapă să gândească mai devreme, să adopte comportamente sociale după modele .

Nivelul economic și cultural al familiei, năzuințele și așteptările acesteia oferă copilului posibilități de accelerare a ritmului de dezvoltarea și de îmbogățire a vieții spirituale.

În același timp mediul social cu precădere cel familiar crează condiții pentru niveluri diferite de dezvoltarea a copiilor de aceasi vârstă .

Prin diferențiere și individualizare nu se urmărește uniformizarea personalității, ci dezoltarea unor personalități diferite pe fondul trăsăturilor individuale ale fiecăruia.

Invțãmântul actual se adapteazã tot mai mult la particularitãțile psiho-fizice individuale și de vârstã ale copiilor, în vederea dezvoltãrii cât mai depline a personalitãții acestora.

Fiecare copil este diferit și poate fi comparat doar cu sine însuși. Cu toate

acestea , existã câteva trãsãturi ce caracterizeazã , în general, fiecare grupã de vârstã,

cunoașterea acestor trãsãturi ajutã la stabilirea obiectivelor educaționale în acord cu aceastã cunoaștere și la alcãtuirea unui program de activitãți corespunzatoare atât grupei de copii,cât și ficãrui copil in parte .

Lucrarea de fata abordeaza tratarea diferentiata si individuala a copiilor,cunoasterea copiilor,posibilitatea lor de intelegere,si asimilare in diverse etapee ale dezvoltarii.Fiecare copil are individualitate proprie,ritmul sau personal,inteligenta sa,temperamentul sau

Lucrarea contine cinci capitole,concluzii,bibliografie,anexe.

In capitolul intitulat „Cunoasterea pshiologica a copilului prescolar” fac referire la particularitatiile pshiho-fizice proprii ale copiilor,zestra ereditara,predispozitiile cu care este inzestrat copilul ezvoltarea sistemului nervos,organele de simt,gandirea,reprezentariile,proceseele intelectuale,dezvoltarea pe plan afectiv,achizitii privind activitatea psiho-motrica,dezvoltarea personalitatii.

O data ajuns in gradinita copilul constata un mediu afectiv nou isi doreste sa-l exploateze , sa se joace cu ceilalti , sa fie atent , sa-si ia raspunderea proprie pentru tot ceea ce face, sa invete sa respecte reguli, normele de convietuire sociala si civilizata,aici intervine „Rolul gradinitei in cunoasterea copilului prescolar”.

Un factor important in cizelarea micului om revine mediului familial.Familia este cea dintai scoala in care copiii invata sa se comporte in viata si societate.De aceea este necesar ca activitatea de colaborare cu familia sa aiba la baza pe de-o parte cunoasterea de catre cadrele didactice a conditiilor de viata ale copilului si pe de alta parte, cunoasterea de catre familie a activitatii pe care copilul o desfasoara in cadrul gradinitei.Astfel am cautat sa desfasor cat mai multe actiuni in care sa implic participarea parintiilor : lectorate,lectii deschise,expozitii,serbari,carnavalul copiilor,activitatii in parteneriat,”Ziua portiilor deschise”,vizite,excursii…Aceste teme le-am tratat pe larg in subcapitolul intitulat „ Conclucrarea cu familia in vederea cunoasterii copilului prescolar „ .

In capitolul atribuit „ Metodelor de explorare in cunoasterea copilului prescolar „dezbat necesitatea si importanta cunoasterii copilul, deoarece numai asa ii asiguram o crestere sanataoasa,o dezvoltare a proceselor psihice ca in final sa poata face fata activitatiilor scolare.Activitatea din gradinita se bazeaza pe cunoasterea personalitatii copilului,care este un proces unitar”educatoarea cunoaste copilul educandu-l si il educa mai bine cunoscandu-l” , de aceea am cautat o serie de metode si tehnici de cunoastere a copiilor :

-inregistrarea documentelor scolare

– convorbirii directe si indirecte cu parintii

– observarea directa si indirecta a copilului

– lucrariile copiilor

– probe de evaluare

– desenul,modalitate de abordare in cunoasterea copiilor

Aplicand aceste metode si tehnici am reusit sa cunosc copiii,ritmul lor de invatare,exprimare,pronuntie,socializare,deprinderi,aptitudini,lucru care m-a ajutat in planificarea activitatiilor ulterioare.

In subcapitolul „ Instruirea diferentiata si individuala a copiilor prescolari” trateaza pe larg instruirea diferentiata pe baza cunoasterii particularitatiilor de varsta a prescolariilor punand accent pe particlaritatii de varsta care reprezinta ansamblul caracteristiciilor ce se datoresc modificariilor si transformariilor care au loc in dezvoltarea biofiziologica si psihica a individului in diferite perioade ale varstei sale si particularitatii individuale ce reprezinta ansamblul insusiriilor bioconstitutionale si psihice prin care un copil se deosebeste de altii in cadrul aceleasi perioade de varsta si ale aceluiasi studiu de dezvoltare.

diferentierea si individualizarea in procesul educativ sub raportul continutului al formelor de organizare si al metodologiei didactice comform particularitatiilor copiilor: ritm de invatare,motivatie,tipuri de individualitati.

tratarea individuala in care educatia trebuie sa porneasca de la diferentele cantitative si calitative dintre copii de aceiasi varsta generate de tenacitatea personalitatii lor.

tratarea diferentiata , adaptarea activitatii de invatare sub raportul continutului,a formelor de organizare si a metodologiei didactice adecvate particularitatiilor copiilor , la tipurile de individualitati.

dimensiunile individualitatii ,cu referire la dimensiunea interna ce presupune in primul rand cunoasterea copilului ca o individualitate,o personalitate in formare,ale acrei arii de manifestare fizica,spirituale,emotionala,conictiva,sociala,se infulenteaza reciproc si se dezvolta simultan fiecare din acestea fiind in egala masura importanta si trebuie sa faca obiectul educatiei si dimensiunea externa care depinde de apartenenta copilului la un spatiu cultural,familial si social,fapt care ii induce copilului un ansamblu de motivatii,atitudini,convingeri si valori care vor fi definitorii pentru felul in care copilul se manifesta si evolueaza in cadrul procelsului educativ.

forme de realizare a tratarii diferentiare la prescolari care am realizat-o si desfasurat-o in trei variante : activitatii cu intreaga grupa de copii,activitatii pe grupuri mici de copii,activitatii individuale,perechi.

Urmatorul subcapitolul este intitulat „ Metode de invatare prin cooperare pentru prescolari” .

A invata sa cooperezi reprezinta componenta societatii indiscutabila in lumea actuala,invatarea prin cooperare, colaborare are in vedere o situatie de invatare in care copii lucreaza impreuna,invata unii de la altii,si se ajuta unii pe altii „Invata impreuna,aplica singuri”. Copii se familarizeaza cu diferite roluri,apare spiritul de intrajutorar,fiecare copil are o responsabilitate specifica,care ajuta la succesul grupului. In cadrul capitolului am facut referire la :

– caracteristicile ,avantajele,limitele invatarii prin cooperare

– educatoarea si copii in cadrul invatarii prin cooperare

– clasificarea si importanta metodelor interactive de grup.

Capitolul 4„ Obiectivele si metodologia cercetarii”.

In cercetare am avut in vedere cunoasterea particularitatiilor de varsta ale copiilor,bagajul de cunostiinte,deprinderi si aptitudini . Pentru a afla cat mai multe informatii despre copii i-am urmarit in centrele de interese,activitatiile comune,jocuri si am constat ca unii copii sunt timizi,nu colaboreaza,nu relationeaza,apar altercatii,schimburi contradictorii de idei,lipseste spiritul de colaborare,cooperare,nu respecta unele reguli impuse de joc, notand aceste lucruri am clasificat copii in doua grupe : copii timizi,retrasi ,fara initiativa

: copii activi,cu un ritm alert de munca,initiativa,idei.

Am pornit de la rezultatele constatate in urma evaluariilor initiale :

exprimare greoaie-lenta

pronunta gresit unele cuvinte

nu alcatuiesc proprozitii simple pastrand coerenta logica a ideilor

nu povestesc unele fragmente

nu participa activ la joc

cu greu rezolva sarcinile de lucru propuse

Aceste lipsuri lacune defiicente mi-am propus sa le remediez, sa le dezvolt copiilor increderea in sine,sa coopereze,sa lucreze pe grupe,perechi,individual . De aceea experimentul se bazeaza pe tratarea diferentiata si individuala a copiilor . De asemenea in acest capitol am cuprins :

obiectivele cercetarii

ipoteza studiului

selectia subiectiilor

metode utilizate

procedura utilizata

Experimentul contine un proict tematic care s-a desfasurat pe parcursul a cinci saptamani abordand metode traditionale imbinate cu cele moderne si am facut referire la metodele interactive : Metoda ciorchinelui,Metoda mozaicului,Metoda piramidei,Explozia stelara,Turul galeriei.La finele capitolului am realizat „ Analiza si interpretarea datelor” sub forma de tabele punand in evidenta evolutia copiilor iar „ Performantele obtinute in urma experimentului” sunt redate sub forme de grafice,demonstrand ca activitatea de instruire diferentiata si individuala a copiilor a fost una benefica .

. Concluzii .

In contextul actual de regandire si structural a sistemului de invatare preuniversitar se pune in termeni noi problema studierii si cunoasterii personalitatii copilului . Tot ce se intampla in jurul nostru invita la o revalorizare a locului educatiei in contextul vietii contemporare . Pe de-o parte este din ce in ce mai acuta nevoia de a oferi individului instrumentele reale de a se intelege pe sine si pe de alta parte,pentru o mai buna convietuire intr-o lume complexa . Tratarea diferentiata inseamna respectull individului in procesul de predare-invatare si presupune adaptarea metodelor si procedeelor didactice la particularitatiile invatarii individulae si ale grupului mic,prin stimulare si corelarea relatiilor interindividuale si incurajarea invatarii experientiale . Tratarea diferentiata inseamna aprecierea ritmului de gandire si de actiune a fiecarui copil,stimularea imaginatiei creatoare a unor copii in povestirile lor , crearea unei atmosfere in care jocul,invatatura,munca sa se faca cu placere.

Motto-ul grupei este : „ Suntem veseli si cantam/ Nu ne e greu sa invatam.

Dar noi vrem sa ne jucam/Si din joaca sa invatam.”

CAPITOLUL I

CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

1.1.EFICENȚA PREDĂRII ACTIVITĂȚILOR DIFFERENȚIAT ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

În literatura de specialitate ,cărți, reviste ,tratate de pedagogie, întâlnim adeseori termenii de ,,diversificare’’, ,,diferențiere’’ sau ,,individualizare’’a învățământului, instruirii și predării activității didactice a procesului instructiv educativ. Fiecare dintre acești termeni, în ansamblul lor urmăresc să desemneze fenomenul, specific învățământului contemporan de realizare a unei instrucții și educații in conformitate cu aptitudinile fiecărui individ, prin diversificarea atât a organizării structurale a sistemului de învățământ ( pe niveluri, tipuri, specialități) căt și a conținutului învățământului a formelor și metodelor de activitate instructiv-educativă. În prezent s-a propus ca diversificarea să desemneze modificările intervenite în sistemul de învățământ, să poată răspunde necesității de a forma în școală oameni potriviți pentru toate activitățile social-utile, dar ținând seama de particularitățile fiecărui copil. Diversificarea implică și o variație a conținutului care constituie rațiunea instruirii pe nivele de vârstă, tipuri, profile. Această diversificare a structurii organizatorice a conținuturilor este aplicată pe plan vertical și orizontal respectând particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, aptitudini interese. Termenul de predare diferențiată desemnă variația de forme și metode ale activității didactice, destinată să asigure respectarea trăsăturilor individuale ale copiilor. Dacă diversificarea învățământului implică anumite modificări ale conținutului, diferențierea predării poate să antreneze unele modificării în raport de pregătirea copiilor, ritm de învățare, interes….

,,Activitatea de regândire a educației preșcolarului – concretizată în noua programă – nu reprezintă un răspuns de conjunctură privind înscrierea pe coordonatele reformei învățământului românesc, ci o opțiune distinctă în favoarea redescoperirii copilului, a promovării ideilor pedagogice generoase care afirmă respectarea naturii copilului, a trebuinței sale de manifestare liberă”

Caracteristic pentru diferențierea predării este faptul că toate aceste modificări ale organizării activității didactice, ale formelor și metodelor de predare a conținuturilor se produc la nivel de grupă. În ceea ce privește individalizarea predării, ar trebui înțeleasă ca modalitate cea mai aprofundă a predării diferențiate, în sensul tratării copiilor nu pe grupe sau niveluri de grupe, ci pe fiecare în parte ca o entitate unică. Rațiunea de a fi a diferențierii este triplă.

Din punct de vedere psihologic s-a constatat că copiii diferă între ei sub aspectul dezvoltării intelectuale, al aptitudinilor, al capacităților generale de învațare, al ritmului de învățare, al motivației, intereselor și atitudinilor de învățare. Din punct de vedere social se știe că mediul de proveniență provoacă mari diferențe în adaptarea copiilor la activitatea din grădiniță:famili monoparentale, statut social diferit, situația financiară, stabilitatea locului de muncă. Din punct de vedere pedagogic, modul în care este concepută astăzi eficiența învățământului presupune atât realizarea fiecărui copil la nivel maxim al posibilităților sale cât și satisfacerea unor cerințe prestabilte în vederea încadrării într-o activitate social-utilă, conform acestor posibilități. Tratarea diferențiată înseamnă în esență adaptarea învățământului la particularițățile psiho-fizice ale copilului, înfluențarea instructiv-educativă a copilului potrivit particularităților, intereselor lui, pregătirea la nivelul posibilităților de care dispune, crearea unui cadru favorabil formării personalității. Activitatea diferențiată cu copiii trebuie să aibă ca obiectiv principal luarea în considerare a particularităților de vârstă a copiilor, la organizarea și desfășurarea procesului de învățământ. Este necesar ca în activitățile desfășurate să se pornească de la nivelul real, atins de copil în fiecare moment dat, să se urmărească impulsionarea dezvoltării și pregătirii copilului la un nivel superior prin solicitarea la eforturi din ce în ce mai mari, dar obiective pentru el. In literatura de specialitate găsim unele sensuri asupra problemelor individualizării învățămîntului:

Parcurgerea materiei într-un ritm determinat, potrivit cu structura psihică a copilului.

Posibilitatea ca un copilul, să lucreze în anumite momente, în condițiile care îi convin.

Posibilitatea de a aborda un subiect într-o anumita fază , în funcție de cunoștințele acumulate ulterior.

Posibilitatea întroducerii unor unități de instruire în folosul copiilor înhibați de absența de cunoștințe sau a unor deprinderi ușor identificabile.

Punerea la dispoziția copilului a mai multor mijloace de instruire din care să poată alege cea adecvată.

Esențial pentru realizarea unei instruiri adaptive este cunoașterea diferențelor individuale în scopul conceperii unui proces de instruire cât mai aproape de adevăr,pe masura fiecarui copil.

Funcțiile principale ale predării diferențiate în activitățile desfașurate în grădiniță ar fi:

a) În primul rând ideea de referință cu privire la contribuția acestui principiu la realizarea finalitățiilor educației ne conduce la desprinderea unei condiții generale și anume aceea a realizării scopului general al educației într-un context social dat.

b)În corelație cu această condiție și oarecum derivat din ea, tehnicile de diferențiere a instruirii sunt menite să asigure obținerea unor rezultate mai bune în pregătirea copiilor pentru școala, prin metode de lucru adecvate, prin cultivarea unei motivații superioare față de învățătură.

c)Aplicarea principiului diferențierii instruirii favorizază depistarea la timpul potrivit a intereselor și aptitudinilor copiilor și oferă condiții prielnice de cultivare a acestora.

d)Privite din punct de vedere al adaptării conținutului la cele 2 nivele de studiu din grădiniță, acțiunile de diferențiere a instruirii au efecte pozitive și permit realizarea unei legături organice între pregătirea științifică generală și specializarea în vederea organizării unei activității, de aprofundare în raport de interesele și aptitudinile copiilor.

e)De asemenea atât prin stabilirea unui acord mai strâns înre înclinațiile copiilor și cunținutul predării, cât și prin motivația față de învățătură pe care o cultivă se creează premise favorabile pentru prevenirea și eliminarea fenomenelor de supraîncaracare a programelor si suprasolicitarea copiilor.

f)Tratarea adecvata a copiilor în cadrul activităților, inclusive cele extrașcolare trebuie să privească atât pe cei cu dificultăți, au nevoie de sprijin suplimentar cât și pe cei apți să lucreze într-un ritm mai rapid, să aprofundeze și să îmbogățească cunoștințele în cadrul unui program de studiu.

Astfel funcția fundamentală a diferențierii constă în adaptarea cadrului general la nivelul unor categorii precise de individualități și dacă se poate la nivelul fiecărei individualități date în așa fel încât aceasta să-și însușească cel puțin volumul de cunoștințe, priceperi, asigurând-li-se o bază unitară de cultură apreciată ca social-utilitară. Din această prismă grădinița ca instituție , este delegată să aplice concret fiecărui copil în parte obiectivele reformei generale a învățământului.

Din analiza acestei funcții fundamentale au fost deduse următoarele obiective:

– organizarea și desfășurarea procesului de învaățământ în funcție de particularițăile copiilor.

-stimularea dezvoltării psihice și a progresului fiecărui copil în parte.

– descoperirea cât mai timpurie a lacunelor în pregătirea copiilor pentru școală.

– dezvoltarea interesului pentru cunoaștere și a dorinței de a învața.

– asigurarea unui ritm propriu, individual de lucru.

– dozarea corectă a diferitelor activități didactice și prevenirea fenomenelor de suprasolicitare a copiilor.Condiția indispensabilă pentru alegerea judicioasă a acestor soluții este cunoașterea prealabilă a copiilor, diagnosticarea exactă a particularităților fiecărui copil. Coordonatele principale ce trebuie să asigure realizarea, organizarea și desfașurarea unei activități diferențiate cu copiii sunt:

a)activitatea diferențiată trebuie să asigure realizarea sarcinilor învățământului formativ

b)activitatea diferențiată se desfașoară în cadrul procesului instructiv-educativ, organizat cu întreaga grupă.

c)activitatea diferențiată trebuie să cuprindă pe toți copiii, atât pe cei care întâmpină dificultăți cât și pe cei cu posibilități deosebite.

d) în tratarea diferentiata a copiilor se va evita atat suprasolicitarea cat si subsolicitarea lor fata de potentialul pshic real de care dispun.

e) activitatea diferențiată trebuie să țină cont de raportul dezvoltare-învățare

f) în timpul activității diferențiate se vor folosi în permanentă metode și procedee care să anteneze la cel mai înalt grad capacitățile intelectuale ale copiilor să trezească și să mențină curiozitatea față de obiecte și fenomenele studiate.

g) diferențierea în cadrul activităților presupune ,îmbinarea și alternarea echilibrată a activităților frontale cu activitatea individuală și pe grupe.

Prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne, alternarea metodelor și procedeelor actv-participative, munca prin cooperare ,favorizează formarea deprinderilor intelectuale a copiilor.

1.1.1.PRINCIPALELE CATEGORI SI FORME ALE PREDĂRII DIFERENȚATE

Formele predării diferențiate pot fii impărțite în două categorii principale:

-forme care presupun o organizare la nivelul grădiniței(nivelul 1; nivelul 2)

– forme de organizare a activităților la nivelul grupei.

Din prima categorie fac parte activitățile din trunchiul comun, activitățile opționale , cursuri și concursuri organizate la nivel de unitate îmbinate cu activitățile extrașcolare.

În cea de a doua categorie se încadrează organizarea în clasa a grupelor, a echipelor de lucru precum și metode de individualizare propriu-zisă. Organizarea grupelor pe nivele de vărstă presupune împărțirea copiilor de aceeași vărstă ,după capacitățile lor de învățare……Criteriul de distribuire a copiilor pe grupe, echipe, poate fi după capacitatea generală de învățare: rapizi, lenți, timizi…..Pentru această organizare este necesar cunoașterea copiilor, a particularităților specifice vârstei.

1.1.2.NECESITATEA SELECTĂRII CUMULATE A DIVERSELOR TIPURI DE DIFERENȚIERE

Datoria educatoarei este să cunoască posibilitățile pe care le oferă modalitățile de diferențiere folosite în învaățământ, să le aleagă pe cele care apreciază ca fiind mai potrivite condițiilor concrete ale actului de predare și să le aplice. Orice alegere a unui tratament diferențiat trebuie să se bazeze pe cunoașterea copiilor și trebuie descoperită capacitatea de gândire și înțelegere, ritmul învățării, cunoștințele și experința anterioara, priceperile si deprinderile de munca, autocontrolul, motivația, înteresele, înclinațiile, aspirațile, stilul și dificultățile de adaptare și învățare. Îndivdualizarea predării nu trebuie confundată cu învățământ individual, cu renunțarea la activități frontale, acesta din urmă prezentând nu numai avantaje de ordin material, dar și prețioase valențe educative. Predarea diferențiată nu trebuie confundată cu munca individuală, care desigur poate fi aceași pentru toți copiii.

Soluția activităților individualizate nu trebuie aplicate în exclusivitate ci trebuie alternate cu formele învățământului colectiv care dezvoltă simțul de cooperare, munca in echipă. Diferențierea instruirii trebuie aplicată tuturor copiilor și adecvată trasăturilor lor individuale și diverselor ritmuri de învățare.

Predarea diferențiată nu trebuie să se limiteze doar la momentul recapitulării și verificării cunoștințelor ci trebuie să se aplice în toate momentele și în special în activitățile de achiziționare de noi cunoștințe, prin adaptarea la condițiile concrete ale grupei, planificarea unor teme accesibile ,o abordare liniară sau concentică a cunoștințelor, revenirea asupra cunoștințelor anterioare. Învățarea individualizată este un mod de abordare educațional care vizează contribuția fiecărui copil adusă la situația predării și învățării. Premisa acestui mod de abordare este aceea că niciodată doi copii nu încep o activitate educațională exact la fel. Copiii contribuie la o activitate cu proprile lor experiențe, atitudini, calități, abilități, personalitate. De aceea pentru a preda în mod eficient educatoarea trebuie să fie receptivă la aceste diferențe. Predarea individualizată are loc atunci când copilul și educatoarea se influențiază reciproc și între ei se stabilește o relație de comunicare bazată pe respect, încredere, sinceritate….

Abordarea individualizată pune accentul pe principiile toleranței și echității, răspunzând unei game largi de calități, stiluri de învățare și nevoi ale copiilor. Rolul educatoarei în cunoașterea copiilor este primordial, orice învățare este eficientă dacă pleacă de la cunoașterea copilului, individualizarea fiind imposibilă fară o cunoaștere a particularităților de vârstă a copiilor.

1.2.INSTRUIREA DIFERENȚIATĂ ȘI INDIVIDUALA A PREȘCOLARILOR

1.2.1.Predarea diferențiată pe baza cunoașterii particularităților de vârstă a preșcolarilor

Determinarea nivelului dezvoltării psihice este foarte important, pentru că ne edifică asupra a două mari componente ale deosebirilor dintre copii:

particularitățile de vârsta;

particularitățile individuale.

♦ Particularitățile de vârstă reprezintă ansamblul caracteristicilor ce se datoresc modificărilor și transformărilor care au loc în organizarea biofiziologică și psihică a individului în diferite perioada ale vieții sale. Ele sunt legate la noțiunile de stadium și stadalitate în dezvoltarea care arată că anumitor încădrari cronologice ale evoluției finite copilului îi corespund profiluri bine conturate, comune pentru toți copii care au aceeasi vârsta.

♦ Particularitățile individuale reprezintă ansamblul însușirilor bioconstituționale și psihice prin care un copil se deosebește de alții în cadrul aceleeași perioade de vârstă și al aceluiași stadium de dezvoltare.

Cele două categorii de particularități exprimă deosebirea în două planuri- vertical și orizontal între ele existând o strânsă legatură în faptul că însușirile individuale pot fi atât de marcante încât să facă necesară raportarea copilului la un alt stadium de dezvoltarea decât cel corespunzator vârstei cronologice pe care o are.

Existența unui fond al particularităților de vârsta comune mai multor copii va face posibilă desfășurarea simultană a unei activități instructive educative frontale cu grupul de copii. Pe de alta parte neidentificarea psihologică a copiilor de aceeasi vârsta care se deosebesc între ei prin numeroase particularități individuale – datorate fie construcției anatomo-fiziologică a organismului, fie diferitelor întârzieri, tulburări, deficiență, fie însuși modului de organizare a influențelor educative, toate aceste reclamă un demers de individualizare a ciclului instructive educativ care să determine că venirea în contact cu unele și aceleași valori de conținut să fie profitabilă pentru fiecare copil în parte.

1.2.2.Diferențierea și individualizarea în procesul educativ

Diferențierea învățării reprezintă adaptarea activității de învățare sub raportul conținutului, al formelor de organizare și cel al metodologiei didactice la particularitățile copiilor, și anume:

ritm de învățare;

motivatie;

tipuri de individualități.

Individualizarea învățării reprezintă adaptarea activității didactice la particularitățile individuale ale copilului.

În activitatea instructiv- educativă din grădiniță, diferențierea se realizează la nivelul metodelor și procedeelor de învățare. În organizarea activității diferențiate trebuie să respectăm mai multe cerințe:

cunoașterea inițială a copiilor

nivelul de cunoștințe

nivelul capacităților cognitive

calitățile atenției, efortul voluntar, ritmul de muncă

interesele, înclinațiile

deprinderile intelectuale și materii

gradul de maturizare socio – afectivă

gradul de independență

realizarea obiectivelor pedagogice de către toți copiii adecvând metodologia la particularitățile individuale;

organizarea învațării diferențiate și individualizate la toate tipurile de activități și pe parcursul secvențelor de predare – învățare;

evitarea suprasolicitării și a subsolicitării;

antrenarea diferențiată nu numai a copiilor cu deficiențe de învățare, cu lacune, dar și a copiilor cu înclinații speciale.

îmbinarea activității diferențiate și individuale cu activitatea frontală, favorizând astfel potențarea capacității de învățare dar și relaționarea copiilor, formarea capacităților de cooperare și competiție.

Fiecare copil trebuie tratat diferit, astfel încât să-l determinăm să participe la jocuri și activități cu plăcere, în ritmul său propriu. Individualizarea și diferențierea încep, încă din momentul conceperii activității, educatoarea își cunoaște bine copiii, știe de cele mai multe ori care dintre ei vor întâmpina greutăți, de aceea se impune să-și structureze și să-și proiecteze activitatea în funcție de aspectele părțiculare înlănțuite.

Diferențierea și individualizarea trebuie să constituie o preocupare permanentă pe parcursul întregului proces de învățământ, manifestată prin maniera particulară a proiectelor, organizarea și desfășurarea activităților instructive – formative.

Diferențierea și individualizarea presupune un ansamblu de acțiuni organizate și sistematice, ce au că scop identificarea nevoilor educaționale individuale sau ale unor subgrupuri din grupul, clasa și crearea unui context educațional care să vină în întâmpinarea acestor nevoi.

1.2.3. Tratarea individuală

Principiul individualizării afirmă că educația trebuie să pornească de la diferențele cantitative și calicative dintre copiii de aceeasi vârsta, generate de tenacitatea personalității lor.

Individualizarea instruirii pornește de la idea că reflectarea realității obiective în conștiința copiilor are un caracter subiectiv:

nu toți copiii percep obiectele și fenomenele în același fel;

nu rețin aceleați expresii, cuvinte, aspecte…

nu trezesc aceleasi impresii;

nu au același ecou afectiv;

copiii nu gândesc în același ritm;

nu au aceași imaginație;

diferă deprinderile-aptitudinile;

fiecărui copil îi sunt proprii anumite tipuri de învățare.

Tratarea individuală e necesară pentru a favoriza dezvoltarea optimă a capacităților fiecărui copil, pentru a interveni în împrejurări nefavorabile ( boala, accident) folosindu-se procedee adecvate pentru ajutorarea și prevenirea evenimentelor, rămâneri în urmă sau eșecuri la învățare.

Individualizarea privește diferențierea sarcinilor didactice și a căilor de indeplinire a lor, a normelor de efort și a procedeelor de reglare a acestora potrivit particularităților copiilor.

În cazul în care conținuturile și sarcinile învățării depașesc nivelul de dezvoltare generală a copilului se obține o învățare mecanică, bazată pe memorare, după cum pot să apară atitudini de dezinteres și plictiseala atunci când sarcinile de învățare sunt inferioare nivelului de pregătire atins de copii.

Diferențierea și individualizarea nu se limitează la subordonarea influentelor educative , la particularitățile individuale sau de grup, ci dimpotrivă își propune activarea și valorificarea la maximum a potențialilor reale ale copiilor, accelerând astfel dezvoltarea lor, iar activitățile diferențiate să țintească “zonei proximei dezvoltări” la care copilul e capabil să ajungă cu sprijin adecvat.

1.2.4. PREDAREA DIFERENȚIATĂ

“Nu trebuie să i se predea copilului altceva decât ceea ce este potrivit cu capacitatile sale și cu cunostințele pe care deja le posedă”.

Diferențierea învățării înseamnă adaptarea activității de învățare sub raportul conținutului, al formelor de organizare și al metodologiei didactice la particularitățile copiilor, la tipurile de individualități.

Activitatea diferențiată solicită toți copiii, atât pe cei care întâmpină greutăți în acumularea cunostințelor, în formarea priceperilor și deprinderilor, cât și pe cei cu posibilități deosebite, organizând stimularea dezvoltării lor până la nivelul maxim al disponibilităților de care dispun, ținând seama de interesele și aptitudinile fiecăruia în parte.

1.2.5.Dimensiunile individualității

Considerarea copilului că un întreg, că un ansamblu structurat de trăsături, nevoi, înclinații, potentialități definitorii aflate într-o strânsă determinare și relaționare reciprocă prin mijloace specifice educației a unei personaliății integrale și armonioase. Acest principiu integrează două dimensiuni de manifestare: o dimensiune internă și una externă. Fiecare din acestea sintetizând caracteristici ce se influențează reciproc și contribuie integral la evoluția educației.

Dimensiunea internă presupune în primul rând recunoașterea copilului că o individualitate, o personalitate în formare ale cărei arii de manifestare fizică, spirituală, emoțională, cognitive, socială se influențează reciproc și se dezvoltă simultan fiecare din acestea fiind în egală măsură importanța și trebuie să facă obiectul educației. Abordarea personalității copilului că un tot întreg și asumarea acesteia că obiect al formării, nu se poate face în afara considerării și a altor cateva definitorii pentru individualitatea copilului: nevoile de cunoaștere și formare a copiilor. Nevoile copilului preșcolar nu se rezumă la cele de bază fiziologice sau privind protectia și îngrijirea, ci parcurg întreg registrul nevoilor fundamentale ale ființe umane: nevoi afective, de cunoaștere, de acțiune și de afirmare a individualității.

Fiecare din aceste nevoi ia forme particulare diferite de la copil la copil și de la o perioada de dezvoltarea la alta și trebuie cunoscute, interpretate, înțelese și întâmpinate că un ansamblu de nevoi, unele determinându-le și influențându-le pe altele.

Nevoile de cunoaștere ale copilului sunt direct influențate de nivelul dezvoltării cognitive dar și de stabilirea afectiv- emoțională și de trăsăturile temperamentale ale copilului.

Dimensiunea externă este dată de considerarea determinărilor externe ce își pun amprenta asupra evoluției copilului, apartenența copilului la un spatiu cultural, familial și social, fapt care îi induce copilului un ansamblu de motivații, atitudini, convingeri și valori care vor fi definitorii pentru felul în care copilul se manifesta și evoluează în cadrul procesului educativ.

Copilul vine în grădiniță cu o experiența socio – culturală importantă care continuă să se acumuleze și în afara instituției de aceea efortul de cunoaștere a copilului trebuie să meargă în direcția relevării acestei experiențe și considerării în interelație interdependența cu alte domenii definitorii pentru copil.

Determinările interne și externe ce se influențează reciproc trebuie să constituie un obiectiv permanent în orice tip de intervenție educatională și cu atât mai mult în educația preșcolară, atunci când determinările sunt mai puternice, mai evidente în manifestare.

Recunoașterea a ceea ce copilul este dincolo de statutul de obiect al educației constituie o preocupare ce determină deschiderea procesului educativ spre diferențiere – diversitate – individualitatea acestuia.

1.2.6.Forme de realizare a predarii diferențiate la preșcolari

În învățământul preșcolar tratarea diferențiată se poate realiza și desfășura în trei variante:

– activități cu întreaga grupă de copii;

– activități pe grupuri mici de copii;

– activități individuale.

♦ Activitatea cu întreaga grupă de copii, reprezintă modalitatea tradițională de lucru din grădiniță. În cadrul acestor activități conținutul abordat este același pentru toți copiii. Mijloacele, metodele și evaluarea se fac în același mod pentru toți copiii, fie difernțiat și acest lucru asigură trecerea spre activitățile de grup.

Pentru realizarea acestor activități este nevoie de o grupa omogenă, atât ca vârsta cât și că nivel de dezvoltarea psihica a copiilor. Rolul educatoarei este de a trezi și menține interesul copiilor pentru o anumita temă, pentru un anumit conținut, în contextul în care părticiparea formală a copiilor este obligatorie. “Intenția este de a-i antrena pe toți într-o activitate interesantă și nu de a-i obliga să participe”. Prin activitățile cu întreaga grupă de copii, acestia se obisnuiesc să ia parte efectiv la activitate, își dezvoltă sentimentele de apartenență la grup și cele de cooperare și intrajutorare, dar și abilitatile competiționale.

Când grupa de copii nu este omogenă, când exista diferențe din puct de vedere al posibilităților de învățare, al ritmului diferit de lucru, educatoarea trebuie să trateze individual copiii. Astfel solicitările trebuie să fie difernțiate, prin întrebări cu grad diferit de dificultate, prin sarcini cu grad diferit de complexitate, prin fișe cu număr diferit de itemi sau cu itemi cu dificultăți variate. Inegalitatile în învățare se pot compensa numai prin activități diferențiate: pe grupuri sau individuale.

Printre avantajele folosirii activității cu întreaga grupa putem menționa:

posibilitatea abordării unor conținuturi variate pentru toți copii;

educarea atenției și a autocontrolului;

educarea spiritului de cooperare și de competitor între copii;

formarea sentimentului de apartenență la un grup.

Totodată prin asemănarea pe care o au activitățile comune cu lecțiile de la nivelul ciclului primar, acestea contribuie la viitoarea adaptare scolară.

Ca puncte slabe ale acestor activități putem aminti:

dificultatea în păstrarea interesului tuturor copiilor pe parcursul întregii activități;

verbalismul crescut;

imposibilitatea activizării tuturor copiilor;

imposibilitatea verificării, înțelegerii și corectării imediate a fiecărui copil.

Acestea sunt doar câteva motive pentru care activitățile cu întreaga grupă de copii trebuie completate de activitățile de grupuri mici sau individuale.

♦ Activitatea pe grupuri mici de copii răspunde unor nevoi individuale mai accentuate ale copiilor și vine în întâmpinarea unui învățământ de calitate.

Întreaga activitate din grădiniță se poate realize pe grupuri mici de copii. Există însa o serie de activități care se realizează numai într-o astfel de organizare, pe grupuri: jocurile și activitățile alese. Activitățile comune se pot realize fie pe grupuri, fie printr-o combinație între lucrul cu toți copiii grupei și lucrul pe grupe mici.

Activitatea pe grupuri mici răspunde nevoilor actuale ale învățământului preșcolar, ținând cont de faptul că numărul de copii la grupa este destul de ridicat și de faptul că nu întotdeauna grupele formate sunt omogene.

Constituirea grupurilor de copii are la bază mai multe criterii: grupurile se pot constitui fie spontan, în funcție de interesele de moment ale copiilor, fie după criterii stabilite de educatoare ( băieți – fete, cei de la fereastră- cei de lângă dulapuri, cei mai înalți – cei mai scunzi, cei mai lenți – cei care rezolvă mai repede sarcinile etc.). Gruparea spontană a copiilor se întâlnește mai ales în cazul jocurilor și activităților alese și ale jocurilor recreative și de relaxare de după amiza. În cazul unor activități comune educatoarea va stabili grupurile în funcție de anumite criterii: dificultatea sarcinilor, a întrebărilor, complexitatea problemelor de rezolvat etc. De asemenea grupurile formate pot fi omogene pentru a respecta ritmul individual de lucru, posibilitățile de învățare sau pot fi erogene, pentru a impulsiona anumiți copii cu dificultăți de învățare.

Durata și densitatea activității ține cont de posibilitățile copiilor. Dacă la activitatea cu întreaga grupa pot exista timpi morți, în cadrul grupurilor toți copiii participă activ și sunt activi.

Conținutul abordat în cadrul lucrului pe grupuri poate fi același pentru toți, iar diferențierea se face prin sarcini diferite și individuale în funcție de posibilitatile reale ale copilului. Astfel fie conținutul abordat este diferit, și , implicit sarcinile sunt diferite, fie se folosesc alte metode, materiale didactice, mijloace de învățământ, diferite în funcție de dispoziția de moment a copilului, de interesul său de cunoașterea imediată. Primul caz este regăsit în activitatea comună, iar al doilea caz în jocurile și activitățile alese. În acest fel conținuturile pot fi personalizate, legate de interesele copilului sau de cunosțiintele anterioare.

“În cadrul activităților pe grupuri mici evaluarea cunostintelor accumulate și a deprinderilor formate este mai relevantă, în sensul că în fiecare moment se poate interveni și corectă copilul”.

De asemenea, în acest tip de activități mijloacele de învățământ pot fi utilizate mai bine, materialul didactic nu mai este același pentru toți, este mai variat, iar timpul efectiv de mânuire și exploatare al acestuia de către copil crește.

În ceea ce privește relațiile dintre copii, remarcăm faptul că acestea sunt mai numeroase și mai diversificate decât în activitatea cu întreaga grupă. Copiii se manifestă în activitățile pe grupuri mici activ și spontan, comunică și interactionează mai mult și se încurajează reciproc în rezolvarea în comun a unor sarcini sau executarea unor lucrări colective, își educă spiritul de echipă și întrajutorare etc. Totodată, pentru unii copii mai timizi, mai lenți, grupul reprezintă un factor motivator și stimulator.

Prin lucrul în grupuri mici educatoarea poate observa mai bine copiii: cum încep activitatea în grup, cum participă la rezolvarea unor sarcini, cum folosesc timpul alocat pentru rezolvarea unor sarcini, relațiile dintre membrii grupului, coeziunea grupului etc. Astfel ,intervențiile educatoarei vor fi oportune, cunoscând mai bine fiecare copil în parte.

Activitatea pe grupuri mici se realizează mai greu în cazul copiilor de grupa mică unde educatoarei îi revine sarcina de a forma deprinderile acestora, de a lucra și de a se juca în grupuri mici.

Acestea sunt unele dintre cele mai importante avantaje ale folosirii activității pe grupuri mici. Datorită posibilităților educative multiple, lucrul și învățarea pe grupuri mici ar trebui să ocupe o pondere mai mare decât învățarea frontală sau individuală.

♦ Activitatea individuală. Activitatea educativă cu un singur copil este de natură episodică, atunci când se recuperează anumite teme cu un copil care a absentat sau care nu a obținut perfomanțele minime. De asemenea , ea poate fi o activitate constantă când avem cazul unor copii cu dificultăți de învățare, care necesită un ajutor suplimentar permanent sau în cazul unor copii supradotați, cu aptitudini deosebite într-un domeniu care reclamă o pregătire în plus.

Activitatea cu un singur copil se poate desfășra în prima, a treia și a patra etapă a zilei, conținutul, metodele și mijloacele didactice variind de la caz la caz.

Preocuparea educatoarei pentru fiecare copil în parte pune în valoare individualizatea copiilor și măiestria pedagogică a educatoarei.

1.2.7. Modalități de predare diferențiată

♦ În activități cu conținut matematic ponderea mare revine sarcinilor de formare , alcătuire de mulțimi după criterii stabilite. De la un nivel de grupa la altul se îmbogățesc criteriile pe bază cărora se constituie mulțimi de obiecte.

La grupă am folosit fișe individuale, elaborate în funcție de posibilitatile copiilor. Grupa am împărțit-o în trei grupuri de lucru, omogene în structura lor prin prisma capacităților copiilor, astfel:

– copii rapizi în gândire;

– copii lenti;

– copii cu dificultăți.

Pentru toate grupurile de copii, la activitatea cu tema ”Consolidarea numărului în limitele 1-5” am folosit fișa care avea următoarele sarcini:

-“Desenează în spațiul alăturat tot atâtea floricele câte obiecte sunt în mulțimea dată”;

-“Unește cifra cu mulțimea de obiecte dată”;

-“Unește cifra cu mulțimea corespunzătoare”;

-“Desenează în spatiul dat tot atâtea cerculețe cât arată cifra”;

Fișele le-am distribuit începând cu copiii din prima grupa, am transmis pe rând sarcinile și am cerut copiilor să le rezolve cât mai rapid și cât mai corect. În timpul activității am căutat să ne implicăm mai mult la grupa de copii, care avea nevoie de sprijin și îndrumare.

♦ Activitatile de educare a limbajului oferă copiilor posibilitatea de a exersa și de a cultiva sistematic limbajul active, însă obiectele operaționale se pot urmări prin toate activitățile desfășurate în procesul instructiv-educativ.

La grupa am desfășurat jocul ”Răspunde repede și bine”, care a avut următoarele obiective:

Să aleagă imaginile corespunzătoare;

Să pronunțe corect cuvintele;

Să formuleze propoziții simple și dezvoltate cu un cuvânt dat.

Copiii au fost împărțiti în grupuri astfel:

copii lenti în gândire

copii rapizi în gândire;

Copiii au avut că sarcina, să denumească obiectul după care să formuleze o propoziție simplă cu acel cuvânt.

Numărul relativ mic de copii din grupa, favorizează tratarea difernțiată a acestora, de aceea am organizat deseori grupuri de copii care lucrează simultan în activități cu conținut diferit.

Astfel, cu un grup am desfășurat jocuri didactice de educare a limbajului, sau am reprodus o poveste, sau o lectură după imagini, iar cu copiii din celalalt grup au desenat sau au modelat, pentru a nu necesita îndrumarea permanentă a educatoarei, apoi am repetat activitățile schimbând grupurile de copii între ele. În felul acesta am asigurat pariciparea activă a fiecărui copil la activități, am stimulat vorbirea, am creat o atmosfera plăcuta de lucru.

♦ La activitatea de educare plastică cu tema “Flori de primăvara” ,copiii au fost împărțiti în două grupuri și au lucrat difernțiat astfel: primul grup a realizat flori de primăvara folosind tehnica dactilopictura, iar al doilea grup a pictat flori.

♦ La activitatea practică cu tema “Podoabe pentru pomul de crăciun”, grupul a fost împărțit în trei subgrupuri:

-Grupul clopoțeilor – tăiere după contur; -clopoțelul și colorarea clopoteilor

– tăiere după contur și decorare fundițe

-Grupul globulețelor- tăiere după contur – globuletul și colorarea globuletelor

– tăiere după contur di decorare fundițe

-Grupul îngerasilor – tăiere după contur – ingerasii

– tăiere și lipire lantisor colorat

La sfârșitul activității, fiecare grupă a împodobit bradul cu lucrările executate, cântand:” O, brad frumos!”.

♦ Jocurile și activitățile alese, din prima etapa, constituie pentru copiii cu probleme, un mijloc foarte eficient de recuperare a cunostințelor și deprinderilor. În aceasta etapa se poate pune copilul în ipostaze diferite, dar într-un cadru atractiv, pe care să-l accepte și să-l dorească. Se poate lucra în grupuri mici de copii. Solicitarea difernțiată a copiilor am realizat-o prin întrebări cu grade diferite de dificultate, prin sarcini în plus pentru copiii care lucrează mai rapid. Am lucrat cu grupuri mici de copii, activități cu conținut matematic, activități de povestire, activități artistico-plastice, activități practice.

♦ Tratarea diferențiată a copiilor am realizat-o, de asemenea, în activități individuale (repetând unele exerciții efectuate cu întreaga grupă, organizând jocuri didactice, recitând și exersând deprinderi practice).Am lucrat individual atât cu copiii care manifestau dificultăți în însușirea unor cunoștințe și deprinderi, cât și cu copiii care dovedeau înclinații deosebite.

♦ Serbările organizate cu ocazia diferitelor evenimente constituie un cadru special de tratare individuală și difernțiată a copiilor. În acest sens , repartizarea rolurilor și poeziilor am făcut-o ținând cont de capacitățile fiecărui copil, de aptitudinile și talentele sale. Pentru bună reușită a serbărilor am repetat în cadrul activităților alese, în grup sau individual cu copiii, rolurile sau poeziile, în timp ce restul desena, modela, etc. O mare bucurie și satisfacție am simțit atunci când, în timp ce repetam rolurile, ceilalti copii din grupa, copii mai lenți sau cu dificultăți, deși desfățurau o altă activitate, au arătat că au învățat și ei poeziile colegiilor sau au memorat rolurile acestora din scenete sau din piesele de teatru.

1.3.METODE DE ÎNVĂȚARE PRIN COOPERARE PENTRU PREȘCOLARI

1.3.1. Invățarea prin cooperare. Caracteristici. Avantaje. Limite.

A învața să cooperezi reprezintă componenta socială indispensabilă în lumea actuală și care trebuie inițiată de la cele mai fragede vârste. Îndiferent de sintagma preferată fie: învățare prin cooperare, colaborare, învățare colaborativă, avem în vedere aceeași realitate adică o situație de învățare în care copii lucrează împreună învață unii de la alții și se ajută unii pe alții în acest fel prin interacțiunile din interiorul grupului își îmbunătățesc atât performanțele proprii cât și ale celorlalți membrii ai grupului. Rezultatele arată că acei copii care au avut ocazia să învete prin cooperare, învață mai repede și mai bine, rețin mai ușor și privesc cu mai multă plăcere învățarea școlara prin accentul pus deopotrivă pe competențe academice și competența socială metodele de învățare prin cooperare îi ajută pe copii să relaționeze și să își dezvolte abilitățiile de a lucra în echipă.

Copii se familiarizează cu diferite roluri apare spiritual de întrajutoarare, fiecare copil are o responsabilitate specifică fiecare copil trebuie să fie antrenat în realizarea proiectului comun și nici unul nu are voie să stea deoparte. Succesul grupului depinde de succesul în munca fiecăruia.

1.3.2. Caracteristiciile învățării prin cooperare:

Scopul învățării prin cooperare este de a face din fiecare membru al grupului o individualitate mai puternică prin valorificarea potențialului fiecărui individ și de a întări acest potential prin creearea de contexte interactive reale.

Învațarea prin cooperare ar trebui să funcționeze continuu ca și matrice a modului de învățare

Deviza învățării prin cooperare: “învațați împreună , aplicații singuri”!.

Învățarea prin cooperare cere că educatoarea să structureze grupul astfel încât copii să constientizeze:

– reușesc împreună;

– îi ajuta și îi încurajează și pe alții să reușească;

– sunt responsabili pentru îndeplinirea muncii ce le revine;

– trebuie și sunt capabili să își formeze capacitatea de a relaționa și de a fi un membru util în cadrul grupului ;

Numeroasele cercetări arată că învățarea prin cooperare sporește randamentul procesului de învățare îmbunătățește memoria și creația. Generează relații pozitive între copii, dezvoltă sanatatea psihică și respectul față de sine.

Învățarea prin cooperare este un act de descoperire și reflexie pentru copii și educatoare precum și o sursă importantă pentru aceasta în proiectarea și rularea procesului didactic.

Avantajele invatarii prin cooperare:

Copiilor li se solicită în mod explicit formarea de mici echipe pentru rezolvarea unui proiect a unui exercițiu, a unei lucrări …

Copii trebuie să își împartă sarcinile și să relaționeze unul cu altul;

apar idei mai multe și mai bune;

copii învață unul de la altul nu doar de la educatoare;

copilul intră în contact cu alte opinie decât ale sale, acesta obligându-l să țina seama de ele;

ajută copilul să accepte schimbarea și cooperarea prin identificarea unor soluții la probleme cu care se confruntă el sau echipa sa;

dezvoltarea socială, dobândirea competențelor sociale, respectul de sine, simțul identității și capacitatea de a rezista în condiții de stres și situații de adversitate ;

dezvoltarea unor relații interpersonale mai bune relații colegiale, solidaritate, grija și devotament, sprijin personal;

Limitele invatarii prin cooperare:

Impunerea lucrului în echipă nu va reuși întotdeauna să integreze copiii timizi și cu deficiență majoră de comunicare;

Productivitatea unor copii poate scădea uneori, atunci când sunt obligații să colaboreze cu alți copii ;

Educatoarea se confruntă cu necesitatea realizării unui compromis între eficiență și performanță;

Necesită mai mult timp;

Unii copii pot domina grupul;

Se poate pierde din vedere obiectivul final de învățare , acordând mai multa atenție relațiilor intra-grup;

1.3.3. Educatoarea și copiii în cadrul învățării prin cooperare

♦ Ce fac copiii:

Copiii se ajută unii pe alții să învețe, împărtășindu-și ideiile;

Stau unii lângă alții , explică ceea ce știu ceilalții, discută fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat împreună, se învață unii pe alți;

Copiii trebuie să fie capabili :

– să asigure conducerea grupului ;

– să coordoneze comunicarea;

– să stabilească un climat de încredere ;

– să poată lua decizii;

– să medieze conflicte;

– să fie motivate , să acționeze conform cerințelor educatoarei ;

♦ Ce face educatoarea:

Aranjează mobilierul din clasa în mod corespunzator: ideal este formarea grupurilor în număr de câte patru copii, aranjați de o parte și alta a măsuței.;

Stabilește criterii de grupare (prietenii, în nivelul abilitățiilor într-un anumit domeniu, diferite jocuri) și dimensiunea grupului de la doi la șase copiii;

Stabilește regulile de lucru (se vorbețte pe rând, nu se atacă persoana ci opinia sa, se consulată între ei, nu se monopolizează discuția, nu rezolvă unul singur sarcina, se lucrează cu culorii diferite…);

Explică foarte clar obiecticvele activității, specifică timpul pe care îl au copii la dispoziție;

1.3.4, Clasificarea și importanța metodelor interactive de grup

♦ CLASIFICARE:

I. Metode de predare și învățare

– mozaicul

– citirea cuprinzătoare

– cascada

– metoda schimbării de perechi

– metoda piramidei

– învățarea dramatizată

II. Metode de fixare și sitematizare a cunostintelor

– harta conceptuală;

– matricele;

– tehnica florii de nufăr;

– cartonașele luminoase;

III. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității

– explozia stelară;

– metoda pălăriilor gânditoare;

– caruselul;

– tehnica focus-grup;

– studiul de caz;

IV. Metode de cercetare în grup

– tema sau proiectul de cercetare în grup;

– experimentul pe echipe;

– portofoliul de grup;

♦ IMPORTANȚĂ:

– Prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare nu de concentrare metodele active, învață copii să rezolve probleme cu care se confruntă, se ia decizii în grup și să aplaneze conflictele;

– Folosirea metodelor interactive, dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critica comportamentul, ideea, fapta, nu personajul, nu copilul;

– Metodele învață copiii cu un comportament întâlnit de zi cu zi poate fi criticat pentru a-l învața cum să-l evităm;

– Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința în rezolvarea sarcinilor de grup .

– Metodele interactive implică mult tact din partea educatoarelor deoarece trebuie să își adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerabdator, iar pentru fiecare găsind gestul, mimică interjecția, întrebarea, sfatul, lauda, reținerea, aprecierea, recompense.

CAPITOLUL 2.PROIECT DE CERCETARE

2.1 METODE DE EXPLORARE ÎN CUNOAȘTEREA COPILULUI PREMISA PREDARII DIFERENTIATE

2.1.Metode și tehnici de cunoaștere a copilului preșcolar

Perioada preșcolară este una de rapide achiziții, de dezvoltarea a gândirii copilului. El pipăie, combină, exprimă în același timp actionează, gândește acțiunea și o vorbește. Copilul este în plină evoluție a operațiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea și proprietatile sale. Este important să cunoaștem copilul deoarece numai așa îi asigurăm o creșteare sănătoasă, o dezvoltarea a proceselor psihice că în final să facă față cerințelor de mai târziu, impuse de activitatea școlară.

La intrarea în grădiniță copilul depune un efort considerabil deoarece pătrunde într-un univers pe care încearcă să-l descifreze, să-l înțeleagă și să-l asimileze. Pentru a facilita intrarea în universul grădiniței am căutat o serie de metode și tehnici:

înregistrarea documentelor școlare;

convorbirea directă și indirectă cu părinții;

observarea directă și indirectă cu copilul;

lucrările copiilor;

probe de evaluare.

♦ Inregistrarea documentelor este modalitatea prin care am aflat date despre identitatea copiluli: nașterea copilului, ocupatia părinților, numărul membrilor în familie, relații familiale, antecedente de sanatate, dezvoltarea fizică. Este important să știu dacă unii au doar un părinte, dacă părinții sunt plecați în străinătate la muncă și copilul stă la bunici, dacă s-a născut cu unele deficiențe. Aceste date le-am corelat ca particularități ale manifestărilor copiilor întelegandu-le subtextul, adaptând o atitudine justă. De asemenea pentru o cunoaștere mai aprofundată am aplicat chestionare părinților.

♦ Convorbirea directă și planificată cu părinții

Din dialogul cu părinții am obținut informații privind: atmosfera familială, mediul cultural din care provine copilul, preocuparea pentru educarea copilului, ambientul copilului (camera sa , locul de joacă, jucării), relațiile copilului cu părinții și cu ceilalți membrii ai familiei, evenimente mai deosebite trăite de copil, maturizarea neurofiziologică. Se poate obține sprijinul părinților în corectarea deficientelor de vorbire, de comportament și astfel se inițiază colaborarea grădiniță – familie în desfășurarea programului de formare a copilului.

♦ Convorbirea directă și planificată cu copilul

Din dialogul cu copiii am constatat vocabularul, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificației cuvintelor, exprimarea din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic, fluiditatea coerentă vorbirii, expresivitatea exprimării, prin convorbire, întâlnirea de dimineață se pot consemna cunostințele copiilor referitoare la mediul înconjurator, fenomene naturale, animale, flori, capacitatea de orientare spațială, cunoașterea propriului corp, dezvoltarea simturilor, gradul de emotivitate și sociabilitate al fiecărui copil. Având aceste informații am stabilit unele activități, jocuri pentru remedierea unor deficiente, cultivarea unor aptitudini, formarea unor deprinderi necesare integrarii într-un grup social, realizând un climat afectiv, un ton cald protector, stabilind relații de prietenii educator – copil și copil – educator.

♦ Observarea directă sau planificată

Această metodă este foarte importantă în cunoașterea copilului. Dacă am aplicat aceasta metodă am putut urmării copilul când se joacă, cum se joacă, cu ce se joacă, cu cine se joacă, cum se comportă, cum reacționează în diferite momente ale zilei, identificăm nivelul de cunoaștere ale copilului , în raport cu obiectivele generale specifice instruirii: se poate stabili unele strategii eficiente ale educației adaptate la potențiaul fiecărui copil.

Aceasta metodă mi-a permis adunarea unor informații despre domeniul cognitive psihomotor, socio – afectiv și ajută la stabilirea obiectivelor în structurarea și sistematizarea conținuturilor în selectarea metodelor și procedeelor în alegerea formelor de organizare a strategiilor de evaluare, deci în organizarea întregului demers educativ.

Observarea directă mi-a oferit prilejul de a privi, de a auzi, de a analiza, de a vedea, cum mânuiește obiectele, cum se joacă, cum cooperează. Dacă am folosit aceasta metodă, atunci se poate obține informații care ne ajuta la instruire difernțiata și individuală a copiilor. Aceste informații vor fi notate în fișa de observații sau caiet de observații.

♦ Lucrările copiilor

Prin analiza lucrărilor am putut evalua nivelul inițial de dezvoltarea și evolutia copiilor în timp în urma activităților desfășurate.

Analizând desenele copiilor din primele zile de grădiniță am putut să constat că sunt relizate sistematic, elementele așezate întâmplător acestea datorăndu-se stadiilor dezvoltării în ceea ce privește operațiile, gândirii, experienței lor de viață.

La un copil de 3-4 ani, o linie poate deveni pe rând : o casă, un copac, un tren …

Pe parcursul frecventării grădiniței și în timpul acțiunii de exersare, desenele, picturile, aplicatiile, colajul, modelajele copiilor au prezentat mai multa claritate, o centralizare a elementelor, mai multa siguranță.

Aplicând această metodă am putut constata aptitudinile, cunostintele, deprinderile de muncă ale copiilor și ne ajută la instruirea difernțiată, m-a jutat la gruparea copiilor în funcție de potențialul lor, de mânuirea materialelor, de imaginație și creativitate.

♦ Probele de evaluare

La probele de evaluare aplicate la începutul anului școlar am ținut cont de calitatea și claritatea obiectivelor de particularitățile de vârsta a copiilor, elaborand jocuri și activități atractive prin care mi-am propus verificarea nivelului de cunoaștere.

Prin aceste evaluări am urmărit:

exprimarea orală a copiilor;

pronunția corecta a cuvintelor, sunetelor componente;

formarea de mulțimi după anumite criterii;

cunoașterea propriului corp;

identificarea unor fenomene naturale;

denumirea unor animale, plante , flori;

folosirea corectă a materialelor și instrumentelor necesare desenului, picturii, modelajului.

Folosind aceste probe, am notat nivelul de cunoaștere a copiilor și m-a ajutat la întocmirea planificării calendaristice dar și la gruparea diferențiată a copiilor pe domenii experențiale.

2.2.Importanta si necesitatea cunoașterii copilului preșcolar

Grădinița este prima instituție în care copilul învață să desfășoare o activitate ordonată, încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieții. Aceasta conduce la achizitii și progrese în sfera congnitivă , afectivă și psihomotorie a preșcolarului precum și în domeniul lui.

Vârsta preșcolară este considerată perioada imaginației, fanteziei și a jocului: prin joc se îmbogătește sfera vieții psihice a copilului, se dezvoltă curiozitatea se conturează interesele, se extinde câmpul și natura relațiilor interpersonale se deschide planul imaginației prin imitarea lucidă a rolurilor socio- profesionale. Modelarea finită și umană în conformitate cu scopurile propuse nu se poate realiza decât pe bază cunoașterii echipamentului biopsihic al copilului prin stimularea potentelor sale interne și prin dirijarea dezvoltării acestuia în ritmuri proprii găsind mijloacele și strategiile cele mai eficiente.Cunoașterea copilului este o cerință logică ce se impune cu caracter permanent și condiționează succesul activității educative în măsura în care educatoarea cunoaște bine trăsăturile caracteristice ale personalității copilului pe care le modelează și pe bază acestei cunoașteri alege și utilizează mijloacele tehnice și strategice, cele mai adecvate

2.3.Formarea deprinderilor de muncă intelectuală

Grădinița cu sistemul său educativ rămâne factorul de declansare a revoluției intelectuale pe care se clădește personalitatea copiilor prin constientizarea valorilor morale pe care le vehiculează.

Deprinderile de muncă intelectuală constau în învățarea gradate de către copil a următoarelor etape:

cum să observe;

să memoreze ceea ce este esențial;

să reproducă esențialul de neesențial;

să fie capabil de a elabora un raționament clar și concret pe bază celor observate.

Formarea unor deprinderi intelectuale nu este posibilă fără un fond de reprezentări și noțiuni dobândite prin învățare , de aceea pentru o bună adaptare școlară, un rol important revine dezvoltării abilităților intelectuale și anume maturizare a proceselor psihice de cunoaștere. Pentru a realiza aceasta copilul trebuie învațat:

să observe realitatea înconjuratoare: oameni, fiinte, animale, plante, în vederea deprinderii însusirilor si “de ce”-urile, de a afla ce se ascunde dincolo de aspectul exterior.

să descrie și să înregistreze cele observate;

să sesizeze elementele dintr-un ansamblu;

să găsească însușiri comune unor obiecte ceea ce duce la abstractizare și generalizare;

să sesizeze diferențe între obiecte și fenomene;

să ordoneze obiectele cu care operează

să pună în corespondența;

să recunoască diferite obiecte dintr-o categorie;

să pună întrebări;

să exprime pe plan verbal o acțiune desfășurată;

să-și exprime trăirile personale;

să devină capabil de autocontrol;

să colaboreze cu colegii în vederea realizării unei lucrări.

În cadrul activităților de cunoaștere a mediului copiilor li se formează deprinderea de a asculta întrebările și explicațiile educatoarelor sau a altor copii, de a acționa pentru rezolvarea unor probleme. Prin activitățile de observare, lectura după imagini, jocuri didactice, copiii învață să cunoască, să observe, să descrie, să compare, să clasifice obiectele și imaginile, răspund la întrebări, găsesc soluții în situații problematice, grupează și clasifică cele observate după criteriile cerute de educatoare.

De exemplu, după observarea mijloacelor de locomoție, copiii pot clasifica mijloacele de locomoție de pe uscat, apă, aer; după observarea animalelor domestice și sălbatice au clasificat animalele după modul lor de viață (animale domestice și animale sălbatice din țara noastră); am clasificat apoi legumele, fructele, florile după ce în prealabil au fost făcute observări în acest sens, lecturi după imagini și jocuri didactice.

Observând două fructe, legume sau două animale, copiii pot identifica asemănările și deosebirile dintre ele comparandu-le. La activitatea de observare roșia și ardeiul, copiii au constatat că sunt legume, sunt hrănitoare, se mănâncă crude sau în mâncare și au multe vitamine. De asemenea, comparându-le , au sesizat și deosebirile dintre cele două legume: roșia este zemoasă, pe când ardeiul nu este zemos, ardeiul este gol pe dinăuntru și nu este cărnos ca și roșia, forma lor este diferită.

Observând activitatea oamenilor, uneltele cu care lucrează și produsele muncii lor, copiii au avut posibilitatea de a recunoaște în cadrul jocurilor – Spune a cui este, Jocul meseriilor, Spune la ce folosește – diferite obiecte dintr-o anumită categorie: zidar, tâmplar, medic, învățător, grădinar, croitor etc. La finele anului școlar, în semestrul al II-lea , am desfășurat jocul Cine știe mai multe, joc care l-am conceput în așa fel încât să pot verifica toate cunostințele copiilor pe care le-am predat în cursul anului școlar la cunoașterea mediului ( mijloace de transport, animale, meserii, legume, fructe, anotimpuri).

Tot pentru a verifica cunostințele copiilor în acest domeniu am conceput jocurile: Ce imagine urmează?. Numai observând realitatea înconjuratoare copiii pot găsi răspunsurile “ de ce “-urilor caracteristice vârstei curiozităților, de a afla ce se ascunde dincolo de aspectul exterior.

Pentru a satisface nevoia de cunoaștere a copiilor le-am citit din colectia Curiozități a grupei (colecție ce a fost realizată împreună cu copii, cu imagini din reviste) și din cartea Din secretele naturii și ale lumii înconjurătoare de Claudiu Voda, ceea ce am crezut că-i intereseaza mai mult pe copii (de ce sare mingea, de ce ne spălăm mai bine cu săpun pe mâini, cum se fabrică hârtia, ce fac animalele din pădure iarna, de ce ninge, unde doarme soarele ce comoară ascunde pâinea, curiozități din lumea plantelor și a păsărilor).

Toate aceste deprinderi se pot dobândi numai prin activități instructive- educative din grădiniță printr-o muncă bine organizată și structurată.

Prin activitățile de educare a limbajului copilul, are posibilitatea de a-și forma deprinderea de exprimare corectă sub aspect gramatical, stimularea vorbirii corecte și expresive și îmbogățirea vocabularului. Copilul își însușește treptat structurile gramaticale și învață să comunice cu cei din jur. Însușirile limbajului și a comunicării se realizează prin analiza imaginilor și verbalizarea conținutului prin propoziții corect formulate din punct de vedere gramatical și folosirea dialogului.

În vederea educării limbajului o eficiență deosebită o au lecturile după imagini, povestirile, jocurile didactice cum sunt: Cine spune mai repede; Spune la ce m-am gândit; Eu spun una, tu spui multe; Privește și spune ce știi; Roata anotimpurilor etc. Educarea limbajului are ca bază experiența cognitiva a copilului în relațiile cu cei din jur.

Prin activitățile de memorizare copii învață să memoreze o poezie ( mai întâi învățând pe părți și apoi poezia în ansamblu, cunoscând foarte bine conținutul poeziei și cuvintele necunoscute). Însusindu-și aceste aspecte, copilul va reuși mai ușor să memoreze o poezie atunci când va fi la școală. Tot prin activități de memorizare copiii învață să folosească un ton și mimică adecvată conținutului.

Dezvoltarea creativității și originalității în gândire și vorbire am realizat-o prin povestirile create după un șir de ilustrații, după un plan verbal sau cu un început dat. În acest sens am creat cu copiii povestiri cum sunt: Copiii harnici; O faptă bună; Oglinda fermecată sau povestiri cu început dat: În pădure; La grădiniță. Prin aceste activități copiii crează după imaginația lor, dau soluții originale, încearcă să folosească expresii întâlnite în povestirile educatoarei. Dar pe lângă copiii care crează cu ușurinta o poveste sunt și copiii care se exprimă greu. Cu acești copii am desfășurat muncă independentă în etape. Pentru că imaginile să fie la îndemâna lor am organizat o etajeră cu tot felul de cărți cu imagini atrăgatoare, mape cu ilustrații din povești, poezii, povestiri create, jocuri didactice, planse illustrate, ilustrații cu imagini separate, care puteau fi sortate de copii în imagini specifice unor anotimpuri, animale, meserii.

Având la dispoziție materialele, copiii învață cum să folosească cartea și planșele, cum să le păstreze și să le ordoneze pe raft, deprinderi care sunt foarte necesare la școală. Alteori, după ce s-au jucat cu jocuri de reconstituire de imagini, jocuri cu jetoane (Ce imagine urmează și În familie ), copiii au clasificat și ordonat imaginile după o acțiune (În pădure; La grădiniță; De ziua mamei; Jocurile copiilor iarna; Jocurile copiilor la grădiniță; Primăvara) și au povestit succesiunea imaginilor.

Alteori am executat experiențe simple și astfel, prin descoperirile din activitatea practică de zi cu zi, le-am alimentat setea de curiozitate. De exemplu, pentru a înțelege cum circula aerul, am așezat o lumânare la ușa întredeschisă. Copiii au observat că aerul rece pătrunde în clasa pe jos deoarece flacăra lumânării s-a îndreptat spre clasa și aerul cald iese pe deasupra, pentru că flacăra lumânării era îndreptată spre hol. Astfel copiii au înțeles că aerul rece este mai greu, iar aerul cald este mai ușor și plutește pe deasupra.

Pentru a le arăta cât de importantă este apa și lumina soarelui pentru vegetație, am pus semințele la încolțit iar copiii au constatat că fără lumina, apa, căldură, plantele mor.

Activitățile matematice ușurează introducerea copiilor în studiul calcului matematic, care are o mare valoare formativă în dezvoltarea gândirii copiilor. De aceea este necesară îmbinarea celor două căi:

calea logică a înțelegerii mulțimilor și a relațiilor, prin activități variate de comparare, grupare, clasificare, ordonare pe diferite criterii;

calea aritmetică, de numerație și calcul.

Ignorarea oricărei dintre ele duce la nedezvoltarea corectă a gândirii matematice. De exemplu, dacă este neglijată numerația până la zece și operațiile artimetice care pot fi însușite (de adunare și scădere cu 1-2 unități) se întârzie însușirea calcului matematic de către copii. Procesul de formare a reprezentărilor matematice și operațiile de calcul se bazează pe acțiunea copilului cu obiecte concrete.

În cadrul activității matematice cu material individual, prin jocurile matematice, prin jocuri logice, copiii au posibilitatea de a-și forma unele deprinderi de muncă intelectuală și anume:

de a asculta cerințele formulate de educatoare;

de a răspunde la întrebări;

de a asculta răspunsurile colegilor și de a le completa;

de a pune întrebări;

de a acționa corect cu obiectele în raport cu sarcinile date;

de a compara, clasifica grupele de obiecte după forma, culoare, grosime, lățime, mărime.

Am desfășurat activități de acest gen încă de la grupa mică și apoi le-am continuat la grupele mijlocii, mare. În urma acestor activități am constatat progrese de la o grupa la alta.

Verificarea culorilor am făcut-o și prin jocul Așează culoarea potrivită pe care am căutat să-l organizez cât mai original, respectând totodată obiectivele. Prin cântecul pe care l-am compus am încercat să sintetizez culorile aplicate pe planșă.

Acțiunea directă a copiilor cu obiectele asigură dezvoltarea capacitatilor intelectuale, a spiritului activ independent, iar abilitatea în mânuirea materialului distribuit și vorbirea cu expresii matematice specifice, contribuie la dezvoltarea vocabularului. Prin grupare, ordonare, comparare, numărare, copilul dobândește o experiența personală despre existența mulțimilor de obiecte, a relațiilor dintre ele ceea ce favorizează înțelegerea cunoștințelor de aritmetică în clasa I. În cadrul activităților matematice copiii se deprind cu însușirea limbajului matematic cu care ei vor opera mai târziu la școala și anume: grupa de obiecte, multime, tot atâtea obiecte, mai puțin sau mai mult cu un obiect, semnul plus, minus, egal, element ,figuri geometrice, cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi, mai mic, mai mare.

În cadrul jocurilor logice copiii învață să sesizeze cantitatea dintre obiecte, să compare, să pună în corespondență să stabilească diferențe între piese, își fixează mărimea, grosimea,culoarea și forma. În acest sens amintesc jocurile: Te rog să-mi dai; Saculețul fermecat; Constructorii; Jocul cu două cercuri; Trenul cu o diferență; Jocurile de aranjare a pieselor în tablou după mărime, forma, culoare. Aceste jocuri logice matematice contribuie într-o mare măsură la procesul de constituire a gândirii și operatorii. Ele pun în față copiilor probleme de analiză, comparative, grupare, confruntare. În unele situații copiii sunt puși să recunoască caracteristicile piesei nu prin atributele pe care le are, ci prin negații. Așa sunt jocurile: Cine ghicește mai repede; Ce nu este această piesă.

Pregătirea copilului pentru învățătură, formarea unor deprinderi de muncă intelectuală nu este posibilă fără un fond de reprezentări, noțiuni dobândite prin învățare. În cadrul activităților practice copilul, încă de la grupa mică, ia contact cu noțiunile de mărime, culoare, dimensiune (mare, mic). Copilului i se cere să treacă de la o stare pasivă de percepere și ascultare la o stare acțională prin care copilul beneficiază de practica socială. De exemplu, în confecționarea șiragului de mărgele pentru păpușă, copiii lucrează cu staniol colorat de mărimi diferite sau cu alte materiale, actionează cu ele și le sortează. În finalizarea lucrării mărgelele sunt gata puse la gâtul păpușii. Finalitatea practică duce la stimularea perseverenței în muncă.

Organele de simț cele mai importante: văz, auz, motricitatea mâinilor, puse în starea acțională, se dezvoltă functional pe bază relației dintre maturizare – dezvoltarea – învățare. Maturizarea lor timpurie prin acțiune facilitează dezvoltarea funcțională, iar dezvoltarea faciliteaza învățarea. Învățarea devine un proces integral prin trecerea de la reprezentarea acțională la reprezentarea imaginative și de aici, la gândire, copilul având posibilitatea să emită judecăți care anticipează acțiunea. Deci, dacă acțiunea formează gândirea, gândirea coordonează acțiunea de confecționare de obiecte utile. Prin joc copilul îmbină elementele distractive cu cele instructive și acceptă jocul nu cu ideea de a învăța, ci cu idea de a se juca și de a face ceva util.

În activitățile practice copiii sunt puși în situația de a-și exersa gândirea, de a compara materialele cu care lucrează, de a le coordona în funcție de operațiile pe care le execută, precum și de a aprecia rezultatele muncii proprii și a altor colegi.

Activitățile artistico-plastice stimulează și ele gândirea copiilor atât în înțelegerea temei de desen, pictură, modelaj, cât și prin efectuarea unor comparații, analize cu prilejul redării în desen a imaginii, dar și în evaluarea lucrărilor. De cele mai multe ori copiii reușesc să deprindă din multitudinea lucrărilor pe acelea care sunt executate și pe cele care sunt greșite, fiind foarte obiectivi.

Prin educația muzicala copiii își formează deprinderea de a asculta și înțelege muzica și își cultivă dragostea pentru frumosul din muzică. Plăcute sunt pentru copii audițiile din folclorul copiilor și din folclorul național.

Formarea deprinderilor de muncă intelectuală nu se limitează doar la activitățile comune. La centrele de interes, am desfășurat cu copiii muncă individuală sau pe subgrupe pentru pregatirea sau consolidarea activităților comune. În acest sens am pus la dispozitia copiilor imagini diverse decupate din reviste, cărți de colorat, jocuri cu jetoane, cărți de joc illustrate, dominouri cu fructe, legume, păsări, jocul anotimpurilor, în care copiii reușesc să descrie cele observate, să citească imaginile, să le clasifice, să le grupeze.

Jocurile de reconstituire de imagini cum sunt cele cu animale, povești, peisaje, solicită un efort mare din partea copiilor în a găsi elementele componente dintr-un ansamblu și apoi le îmbină în redarea imaginii, îi ajută pe copii să colaboreze în realitatea lucrării și să-și retrăiască bucuria muncii împlinite. Este o satisfacție deosebită pentru copii când reușesc după un efort mai îndelungat să termine lucrarea începută. La unele lucrări la care unele elemente au fost foarte mărunte și peisajul destul de mare și complicat, copiii au lucrat mai multe zile în sir și nu l-au abandonat până când nu l-au realizat până la capat, dorind cu orice preț să-l vadă gata.

Tot pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor le-am pus la dispoziție, în etape, probleme de perspicacitate colecționate de reviste Pipo cum sunt: care dintre ființe zboară și care înoată, ce mănâncă iepurașul, cine rezolvă mai bine labirintul, sesizează greșeala, așează la locul potrivit, completați desenele și colorați-le, ce anotimp reprezintă fiecare desen. Acestea au contribuit din plin la cooperarea între copii în găsirea unor soluții, la verificarea cunoștințelor anterioare, la dezvoltarea gândirii și imaginației, la înțelegere și gândire logică în rezolvarea unor probleme.

Dezvoltând deprinderile de muncă contribuim din plin la integrarea ușoară a copilului în noua etapă a vieții lui, care este școala. Dar deprinderile de muncă intelectuală nu se formează singure, ele fiind într-o strânsă corelare cu formarea celorlalte deprinderi.

2.4. Desenul, modalitate de abordare în cunoașterea copiilor

Desenul liber sau tematic constituie o foarte potrivită modalitate de cunoaștere a personalității în formare a copilului, a problemelor sale emoționale precum și a relațiilor lui cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existentiale, a capacitățiilor și a dificultățiilor sale de a se adapta la nivelul social.

Cum și cât poate fi descifrată lumea subiectivă a copilului mic prin desen?

Răspunsul la această întrebare este dat de valoarea simbolică a desenului sau de mesajele pe care copilul este încapabil de a îl exprima verbal, ci doar afectiv-imagistic prin intermediul linilor grafice, culoriilor, formelor,dimensiunea personajelor sau a obiecatelor desenate. Atât desenele cât și jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalități de expresie în primi anii de viață, oferind date importante despre inteligența și afectivitatea copiluilui.

În mod special desenul liber îndeplinește rolul unei veritabile creații care exprimă spontan viziunea spontană a copilului asupra mediului înconjurător și prin aceasta se instituie într-un veritabil text al personalității lui. Dintre testele proiectate și aplicate am folosit:

♦ Desenul omulețului

♦ Testul familiei

♦ Testul culorilor

♦ Desenul omulețului: este un desen proiectiv în care am solicitat că pe cele trei foi primate copii să deseneze pe rând o femeie, un bărbat, iar pe a treia foaie propria persoană.

Prin acest test am urmărit în primul rând aptitudiniile de desenare, dar și finețea simțului de observație privind diferența semnificativă în realizerea celor trei sarcini-subiect, punând accent pe prezentarea diferitelor componenete ale feței: ochi , sprâncene, nas, urechii, gură , păr.

♦ Testul familiei: este un desen prin care copii desenează persoanele care fac parte din familie. M-a interesat ordinea desenării, formele, mărimile și distanțele dintre membrii familiei desenate, gradul de identitate ce i se oferă prin desen. Cei desenații cu atenție și înfrumusețării sunt peroanele cele mai agreate și stimate, iubite și cu un statut important în familie, persoanele a căror desenare este neglijentă sunt în esență mai puțin agreați și stimați. Copii care realizează desene minuscule au un oarecare grad de dezaprobare și dezorientare, o închidere în sine, o lipsă de cunoaștere a diferențelor dintre regulile fundamentale ale realului.

♦ Testul culorilor: culorile au semnificații proiective și au fost folosite în testele foarte cunoscute a lui Luscher. Există o interpretare a culorilor ca semnificație legată de pulsiuniile pe care le provoacă.

Roșu : este culoarea forței, violenței dar și a agresivității și conflictelor. Pune în evidență tendința de contrarietate, agitație dar și exprimă căldura sufletească, ordonare, trebuința de mișcare, schimbare și realizare.

Albastru: este culoarea seninătății , a liniști și păcii, exprimă dorința de meditație de a fi lăsat copilul să termine ce vrea să facă, exprimă o exagerată pasivitate ce poate fi o tendință spre resemnare și exces de lipsa de compativitate și mișcare.

Galben:este culoarea bucuriei, dinamismului personalității, este culoarea solară implică semnificații de entuziasm și dorința de schimbare, spontaneitate, aspirații spre libertate. Dar poate însemna și tensiunii nesatisfăcute, trecerea printr-o situație greu de acceptat.

Verde: este culoarea persoanelor ce se simt echlibrate și securizate, exprimă dorința de dominație , orgoliu și sociabilitate în general.

Griul : este culoarea ce indică lipsa de enegie vitală , tendințe de izolare și lipsa de plăcere de a aduce la bun sfârșit unele activități în anumite împrejurări.

Caracteristiciile culorilor alese sunt dominante în structura personalității copilului: ordinea cum alege culoarea, dar și dominația ei. Ordinea aleasă arată și ce caracteristicii psihice sunt de prin plan iar dominația arată ce caracteristicii de personalitate sunt mai puternice

CAPITOLUL 3.OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

3.1Descrierea succintă a populației studiate

Orice cercetare realizează un decupaj din relitatea complexă pe care o studiază, orice decupaj prezintă la râdui o arie limitată, un eșantion. Eșantionul studiat este format dintr-un număr de 24 de copii preșcolari din care 12 fete si 12 băieți în vârstă de 6-7 ani din grupa Albinuțelor la Gradinița nr. 15 Mediaș .

Clasa a fost împărțită în grupe si subgrupe.

Copiii acestei grupe provin din medii familiale diferite, respectiv familii organizate, dezorganizate, cu parinți plecați la muncă în străinătate și lăsați în grija bunicilor, familii cu stare materială bună și mai puțin bună

Frecvența copiilor este in general bună, condiționată de starea de sănătate a copiilor și mai puțin de starea materială.

Tabel nr.1structura grupei

În cercetare am avut în vedere cunoașterea particularităților de vârstă ale copiilor , a bagajului de cunoștințe cognitiv , afectiv, psiho-motric, deprinderi și aptitudini. Pentru a afla cât mai multe informații despre copiii i-am urmărit la centrele de interes la zona “Constructii”, “Biblioteca”, “Jocuri de masă”, “Jocuri de creație”, la activitățiile comune din cadrul domeniilor experientiale și am constatat că unii copii sunt timizi nu colaborează, nu relaționează , apar altercații , schimburi contradictori de idei, lipsește spiritual de colaborare, cooperare, dialogul, nu respectă unele reguli impuse de joc, aceste lucruri notându-le și clasificând copiii sub aspect afectiv: timizi , retrași, fără inițiativă, și copii activi cu un ritm alert de muncă cu inițiativă, idei. În urma testelor de evaluare inițială am constatat nivelul de cunoștințe a copiilor la activitățiile pe domenii experientiale:

– exprimarea greoaie, lentă

– pronunță greșit unele cuvinte

– nu alcătuiesc propoziții și fraze păstrând coerența logică a ideiilor

– nu povestesc unele fragmente din poveștiile știute

– nu părticipă afectiv la joc

– cu greu rezolvă sarcinile de lucru propuse

Aceste lipsuri, lacune, deficiențe mi-am propus să le remediez , să ajut copiii să le constientizeze, aplicând învățarea diferențiată și individuală lucrând cu grupuri mici de copii având același ritm de învățare și deprinderi, muncă individuală cu copiii care sunt timizi, fără inițiative, retrași stimulându-i, motivându-i prin laudă și recompense. Aceste activității le-am desfășurat pe tot parcursul anului școlar atât în activitatea “Întalnirea de dimineață” cât și în cadrul activitățiilor frontale.

Promovarea unei educații centrate pe copil în acord cu particularitățiile de vârstă și cu cele individuale sunt posibile doar în condițiile unei cunoașteri complete și complexe a personalității acesuia .

Este necesar că adulții implicați în educația copilului să accepte ideea că intrarea în grădiniță nu este un prag pe care toți copiii îl trec ”în același pas”, cu același ritm, cu același bagaj, sau cu “ același elan” și că nici pe parcursul programului desfășurat în grădiniță nu este eficient să ne străduim ai încadra pe toți copiii într-un tot unitar de aceea am recurs la educația diferențiată și învățarea individualizată .

3.2 Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării de față sunt reprezentate de:

– dezvoltarea capacității de exprimare orală;

– dezvoltarea creativității și expresivități limbajului oral;

– dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții , gânduri, impresii într-o înlănțuire logică a ideilor;

3.3 Ipoteza studiului

Pornind de la literatura de specialitate se formulează următoarea ipoteză: dacă se utilizează jocul în procesul instructive- educativ că metoda interactivă de predare-învățare-evluare, metoda îndrăgită de copii și specifică ca activitate la vârsta copilăriei, atunci se dezvoltă abilitațiile de a lucra în echipă și de a- i învăța pe copii să relaționeze și de a face din fiecare membru a grupului o individualitate care să își exerseze aptitudinile de comunicarea și exprimare orală .

3.4 Selecția subiecților

În cadrul experimentului am folosit metode interactive și s-a utilizat un total de 24de copii cu vârsta cuprinsă între 5-6 ani.

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2011-2012 grupa mare , Grădinița cu program prelungit nr.15 Medias.

3.5 Metode utilizate

Metode de cunoaștere a individualității copilului:

1. observația

2. analiza produselor activității

3. analiza psihologică de dezvoltarea a abilitățiilor creatoare

Metode de cunoaștere a individualității copiilor în care s-a solicită colaborarea persoanei

a) convorbire

b) fișe aplicate, folosite în prelucrarea informației

Metode folosite în prelucrarea informației

metoda interpretative

intercorelația psihică dintre probe

metoda statistică

Metode și tehnici de organizare a informației

tabele;

grafice;

desene;

poze;

3.6. Procedura utilizată

Cercetarea cuprinde cinci probe aplicate individual, grupuri, colectiv, oral.

Conținutul probelor a cuprins noțiuni din curriculum pentru învățământul preșcolar la domeniul limba și comunicare grupa mare, care au fost date spre rezolvare subiecțiilor. Probele aplicate au pornit de la un nivel redus de dificultate până la un grad ridicat de dificultate și au fost aplicate la sfârșitul anului școlar, după un șir de activității premergătoare desfășurate de-a lungul întregului an școlar. Probele s-au desfășurat în cadrul a cinci activități în ultimele cinci săptămâni ale semestrului II.

3.7 Calendarul cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în anul 2011 – 2012, cuprinzând mai multe etape, astfel:

Etapa I: numită etapa constatativă s-a realizat pe parcursul semestrului I al anului școlar 2011 – 2012 și a urmărit colectarea datelor prin diferite metode necesare atingerii obiectivelor cercetării;

Etapa a II-a: experimentală, în care s-a încercat în cadrul activității susținute la grupă, îmbogățirea bagajului de cunoștințe al copiilor din diverse domenii de cunoaștere, formarea unei imagini globale despre subiect, implicarea preșcolarilor într-o situație autentică de cercetare, în care singuri să găsească soluții precum și implicarea a cât mai mulți factori în procesul educațional: familia și alți specialiști. În această etapă s-a urmărit influențarea subiecților și captarea interesului lor pentru activitatea școlară prin metode de intervenție adecvate;

Etapa a III-a: este etapa finală, desfășurată la sfârșitul anului școlar 2011- 2012, în care s-au aplicat probe de cunoștințe sintetizate complet și complex, care să edifice cunoștințele pe care le posedă copiii la sfârșitul grupei mari, evidențiindu-se progresele obținute în urma derulării experimentului și eficacitatea cercetării.

3.8.Operaționalizarea conceptelor cheie (activități desfășurate cu copiii pentru îmbunătățirea performanțelor)

Pentru o desfășurare eficientă a tuturor activităților cu grupa am creat un microunivers în care ficare copil să se simtă ca acasă, să comunice, să participe în ritm propriu, să nu se simta îngrădit. Tot timpul s-a avut în vedere crearea unui climat propriu din punct de vedere ambiental și afectiv, o atitudine plină de optimism și încurajare, crearea unor activități care îi va solicita pe copii sa lucreze împreună activități de împărtășire a cunoștințelor.

La începutul anului școlar s-au planificat temele săptămânale și s-au ales cu grijă jocurile didactice care s-au desfășurat în cadrul activităților comune, în jocurile pe arii de stimulare și în activitățile complementare. S-a selectat cu atenție materialul intuitiv, jetoanele, planșele cu imagini, subiecți și diferite obiecte din mediul înconjurator. Toate jocurile didactice vor fi des utilizate în diverse situații din viață, în colectivul grădiniței și în viața de familie, părinții fiind mereu informați asupra temelor desfășurate pe parcursul lor și vor fi implicați în procesul de învățare prin intermediul unor lecții deschise, întâlniri pe diferite teme.

Ca obiective operaționale care s-au avut în vedere în derularea acestui experiment sunt următoarele:

– să participe la activitatea de grup, inclusiv la activitatea de joc atât în calitate de vorbitor

cât și în calitate de auditor;

– să înteleagă și să transmită mesaje simple, să reacționeze la acestea;

– să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienției activității personale sau a relațiilor cu ceilalți și simultan;

– să utilizeze un limbaj oral, corect din punct de vedere gramatical

Schimbările în planul gândirii pe care metodele interactive de grup le produc, cele de idei, de opinii, acțiune, activează copiii și îi motivează. Sarcinile de lucru prevăzute prin aceste metode trebuie să respecte anumite condiții: să fie descrise gradual, să fie legate de viața reală, să ofere copiilor posibilitatea de a se autoevalua, de a se corecta, de a comunica cu colegii. Pentru sistematizare și rezumare, după fiecare activitate trebuie adresate „Ce ai învățat?” „Când, cum, de ce veți folosi aceste informații?”. Pentru exemplificare vom prezenta un proiect tematic desfasurat pe parcursul unei saptamanii, activitate în care am folosit cateva metode interactive de grup:

PROIECT TEMATIC,,MAGIA PRIMAVERII’’

Tip de activitate: Activitate integrată

Tema: Primăvara

Subiectul:Culorile primăverii

Grupa: mare

Scopul: cunoașterea aspectelor anotimpului de primăvara, dezvoltarea capacității de a sintetiză, analiză, generalizarea;

Mijloace de realizare: exerciții cu material individual, aplicații jetoane, planșe cu imagini despre primăvară

Obiective:

să rezolve sarcini de lucru în grup;

să construiască un ciorchine simplu;

să formuleze enunțuri;

să numere cuvintele dintr-un enunț;

să descrie o imagine;

să se exprime corect din punct de vedere gramatical;

să recite o poezie, strofă;

să formuleze ideea principală a unei strofe;

– să denumească aspectele specifice anotimpului primăvara

– să redea într-o înlănțuire logică, conținutul unei povești

Metoda „Ciorchinelui”

Joc didactic: „Ce știi despre primăvară?”

Am prezentat copiilor o imagine a anotimpului de „Primavara” este plasată în interiorul unei imagini de primavară. Le-am cerut să spună ce reprezintă această imagine precizând că ne vom juca jocul „Ce știi despre primăvară?”. Sarcina copiilor a fost aceea de a se gândi la cuvinte care le trec prin minte când spun cuvântul „primăvară”. Se va construi ciorchinele cu ajutorul unor jetoane cu imagini. Apoi vor spune un enunț care să conțină cuvântul dat. Copiii vor alcătui scurte propoziții despre anotimpul primăvara sau denumesc corect imaginea.

Metoda „Mozaicului”

.”Primăvara, primăvara”. Lectură după imagini.

Este o metodă de învățare prin colaborare și are la bază împărțirea copiilor în mai multe grupe de lucru (4 grupe). Fiecare grupă a primit o planșă cu imagini despre primăvara. Copiii au sarcina să relateze ce văd în imaginea pe care au primit-o. Copiii dintr-un grup au un lider care descrie imaginea reținând enunțurile colegilor de grup și o prezintă întregii grupe.

Metoda „Piramidei”

Concurs-recitări-„ Cel mai bun câștigă”

Pe parchet se lipesc 6 pătrate mari de culori diferite formând o piramidă. Se aleg 6 copii care recită fiecare o strofă din poezia „Primăvara” de Vasile Alecsandri, sau altă poezie despre primăvară. Se așează apoi în pătrățica care corespunde strofei. Alți 6 copii vor formula ideea principală din fiecare strofă sau redau conținutul poeziei cu cuvinte proprii.

Ex:“A trecut iarna geroasă,
Câmpul iată-l înverzit,
Rândunica cea voioasă
La noi iarăși a venit.”

Ideea: „ Ce anotimp este descris?”

Răspuns: „Anotimpul primăvara.”

IV : „Explozia stelară”

Joc-exercițiu: „CINE?; CE?; CÂND?”

„O metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe alcătuirea de propoziții , formulare de întrebări pentru rezolvarea unor probleme și noi descoperiri. Copii sunt asezați în semicerc și propun probleme de rezolvat. Pe steaua mare se scriu sau se desenează ideea centrată. Pe cinci steluțe se scrie o întrebare de tipul:”CE?, CINE ?, UNDE ?, DE CE ?, CÂND ?” . Iar cinci copii din grupa extrag câte o întrebare . Fiecare copil își alege câte trei-patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri. La expirarea timpului copiii revin în semicerc și comunică întrebările elaborate fie un reprezentant al grupului fie individual.

Copiii extrag dintr-un coșulet un simbol al primăverii apoi se grupează în cinci grupuri și vor răspunde în raport de capacitatea și ritmul de învățare la întrebările: ” CE ? , CINE ?, UNDE ?, CÂND ?, DE CE ?.”

V. Metoda „Turul galeriei”

Pictură-Desen-Modelaj: „Peisaj de primăvară”

Este o tehnică de învățare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea, încurajând copiii să-și exprime opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor. Copiii vor fi împărțiți în 4 grupe. Fiecare grup are pe măsuță materialele necesare pentru a executa o lucrare cu temă de primăvara. Lucrările se expun în sală de clasă. Copiii, în calitate de vizitatori și critici, analizează fiecare tablou, apoi se întorc la locurile lor și își reexaminează lucrarea.

CAPITOLUL 4. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

4.1. Probe de evaluare inițială

Asupra eșantionului experimental se va interveni pe parcursul cercetarii cu o serie de activitati selectate prin diverse metode și procedee, aplicând metode interactive de grup ,punand acent pe instruirea diferentiata si individuala. Pentru a măsura obiectiv progresul facut de copii din grupa mare am aplicat teste de evaluare. Testele se aplică în două perioade diferite: odată la începutul semestrului I – Test inițial și a doua oară la finele semestrului II ca probă de evaluare sumativă. În perioada de evaluare inițială am testat nivelul de comunicare al copiilor, volumul vocabularuui activ, capacitatea de înțelegere, articularea corectă a suntelor și a grupurilor de sunete. exprimarea corectă sub aspect gramatical. În acest sens am stabilit itemii reprezentativi , după cum urmează :

Exprimare orală corectă în structuri gramaticale.

Pronunțarea clară a tuturor sunetelor și a grupurilor de sunete.

Exprimarea corectă în propoziții sub aspect morfologic și sintactic.

Selectarea cât mai multor cuvinte care încep cu un anumit sunet sau silabă.

Despărțirea cuvintelor în silabe.

Sesizarea și înțelegerea dintre singular și plural.

Reproducerea dialogului în exprimare.

Capacitatea de a distinge sunetele în poziții diferite în structura cuvântului.

Capacitatea de a înțelege sensul și semnificația cuvintelor (omonime, antonime, sinonime).

Tabel nr.2 rezultate in urma evaluarilor initiale

Probele constatative au fost desfășurate sub formă de observații, de chestionar, interviu, joc didactic, fișa de lucru individuală în timpul evaluărilor inițiale. În urma probelor aplicate s-a constatat că preșcolarii reușesc să rezolve sarcinile mecanic fără a putea motiva alegerile facute. Pornind de la aceste rezultate analizate și interpretate am stabilit ca în timpul experimentului să se utilizeze jocuri didactice selectate adecvat particularităților de vârstă pe care să le exploreze și valorifice în așa fel încât să-i implice în exprimarea corectă și îmbogățirea vocabularului.

4.2. Probe de evaluare finală

În vederea finalizării experimentului cercetării, am recurs la o serie de probe de evaluare, cu un grad mai mare de dificultate decât probele din etapa constatativă, care s-a desfășurat pe parcursul unei săptămâni, la sfârșitul anului școlar 2011-2012.

Probele finale au grad de dificultate mai mare cerând copiilor motivarea și argumentarea alegerilor și a afirmațiilor făcute. Am respectat în felul acesta principiul pedagogic al accesibilității, pornind de la ceea ce le este mai cunoscut, mai apropiat, mai ușor de înțeles copiilor, spre aspecte mai indepartate, mai greu accesibile, de la simplu la complex.

Descriptori de performanță :

Nivel maximal : rezolvă corect toți itemii.

Nivel mediu : rezolvă corect primul item și cu ajutor al 2-lea si al 3-lea

Nivel minimal : rezolvă cel puțin un item.

Tabel nr.3reprezentand nivelul de cunostinte al copiilor

4.3Analiza și interpretarea datelor

♦ Tabelul nr.1cu structura grupei:

Proba nr. 1

4.3.1. Metoda Ciorchinelui. Joc didactic: „Ce știi despre primăvară?”

Analizând particularitățiile de vârsta ale copiilor am format două grupuri având în vedere ritmul de învățare, deprinderi, aptitudini, mod de exprimare

Grupul nr.1 – Copii cu un ritm ridicat de învățare, deprinderi , aptitudini rapide, și exprimare ușoară.

Tabel Nr.2 copii cu ritm rapid de invatare

În ceea ce privește răspunsurile date se poate observa că subiecții s-au descurcat bine dând dovadă de fluiditate în exprimare cu o pronunție corectă a cuvintelor, flexibilitate verbală prin volumul de întrebări și alcătuirea de propoziții, originalitate prin formularea unor întrebări și propoziții, lucrând în grup dând dovadă de colaborare în îndeplinirea sarcinilor propuse .

Grupul II – copii cu un ritm lent de învățare, deprinderi, aptitudini și exprimare greoaie.

Tabel nr.3 copii cu ritm lent de invatare

Lucrând diferențiat, sarcina didactică diferită de primul grup prin volum și conținut, copii s-au descurcat bine alegând imagini reprezentative primăverii, pronunțând corect cuvintele: ghiocel, lalea, fluture, albina….Flexibilitatea verbală, limitată, originalitatea în alcătuirea unor propoziții simple a fost una bună : „Albina zboară”, „Ghiocelul este alb”.

Proba Nr 2:

4.3.2.Metoda mozaicului: ”PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ”- lectură după imagini.

Am grupat copiii pe trei sub-grupe respectând particularitățiile de vârstă, ritm de învățare, deprinderi și aptitudini de lucru , subiecții aveau ca sarcina didactică să descrie în scurte propoziții imaginile primite dând dovadă de flexibilitate și originalitate în exprimare prin liderul care reprezintă grupul.

Tabel Nr.4 copii cu ritm rapid de invatare

Grupul I:

Format din copiii , cu un ritm alert de învățare, pronunție, deprinderi și aptitudini au primit sarcini didactice complexe prin conținut și volum să relateze imaginiile primite alcătuind o scurtă povestire cu întâmplări din experiența proprie.

Grupul II:

Format din 8 copiii cu un ritm de învățare ușoară, deprinderi și aptitudini lente au primit ca sarcina didactică alcătuirea unor scurte propoziții pe bază imaginilor primite având că lider de grup unul sau doi copii care să exprime ideile grupului.

Grupul III :

Format din 5 copii cu un ritm de învățare lent și deprinderi și aptitudini lente fiind diferiți ca vârstă au primit ca sarcină didactică pronunțarea corectă a imaginiilor prezentate și alcătuirea unor propoziții având suport intuitiv.

Analizând psihopedagogic răspunsurile date de subiecți se observă că muncă prin cooperare stimulează încrederea în sine ajută la rezolvarea unor probleme și sarcinii iar subiecții duc la indeplinire sarciniile propuse respectând ritmul de învățare, afectivitate…

Această probă a evidențiat originalitatea, fluiditatea și flexibilitatea vorbirii și se poate observa că și copii din grupa II și grupa III au dat dovadă de originalitate și creație proprie.

PROBA 3 :

4.3.3.Metoda piramidei : Concurs ”Cel mai bun câștigă”

La această probă am abordat cerințele educației centrată pe copii, respectând trăsăturile de personalitate , temperament și potențialul intelectual al fiecăruia.

Subiecții au avut ca sarcină didactică recitarea unor poezii de primăvară sau una-două strofe dintr-o poezie cunoscută, urmând ca alți copii să formuleze ideea principală sau să redeie conținutul poeziei într-o exprimare corectă, asigurând dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral. Am lucrat individual dar, am grupat copii după potențialul intelectual, mod de exprimare diversificând sarciniile didactice prin volum și conținut respectând individualitatea fiecărui copil.

Grupul I: Copiii cu capacitate ridicată în formulare de propoziții, redarea unor fragmente, executarea sarciniilor didactice complexe într-o exprimare logică a ideilor .

Tabel Nr.5 copii cu capacitate ridicata de invatare

Acest exercițiu joc, a fost propus pentru evidențierea expresivității, creativității și originalității subiecților și se poate observa că și dintre copii foarte buni au avut un aport scăzut (2 copii), expresivitatea și originalitatea în exprimare fiind mai scăzută. Ceilalți copiii au apelat la diverse informații din activitățiile anterioare dând dovada de expresivitate, creativitate, originalitate prin modul de formulare a ideiilor desprinse în urma poeziilor recitate.

Grupul II : Copii având ca sarcină didactică recitarea unor poezi de primăvară cunoscute sau a unor strofe fiind selectați copiii cu pronunție mai lentă, timizi, retrași, iar ca finalitate am urmărit pronunția, intonația și redarea corectă a conținutului expus.

Tabel Nr.6 copii cu capacitate lenta de invatare

În ceea ce privește răspunsurile date se poate observa că și grupul 2 s-a descurcat, majoritatea copiilor au recitat fie o strofă – două dintr-o poezie sau întreaga poezie cum ar fi: „PRIMĂVARĂ– PRIMĂVARĂ”, „A SOSIT PRIMĂVARA „”PENTRU TINE PRIMĂVARĂ”, „GLASUL FLORILOR…”

Abordând diferențierea prin sarciniile didactice propuse am evidențiat potențialul intelectual al fiecărui copil în parte, și am notat progresul fiecăruia.

PROBA 4:

4.3.4.Metoda Exploziei Stelare: joc exercițiu: „Cine?, Ce?, Când?”

La această probă subiecții investighează, coordonează și elaborează propoziții interogative și propoziții subiective într-o înlănțuire logică asigurându-se dezvoltarea limbajului oral sub aspect morfologic și sintactic .Copiii sunt împărțiți în cinci subgrupe având sarcina didactică diferită, atâta ca volum cât și complexitate. După rezolvarea sarciinilor propuse se revine la împărțirea grupei după potențialul intelectual și volumul de cunoștințe dobândit, respectând particularitățiile individuale, ale fiecărui copil .

Grupul I: Cuprinde copii care au de rezolvat sarcini didactice mai complicate privind natura întrebărilor: „CÂND…?, UNDE…?, DE CE…?”.

Tabel Nr.7 copii cu capacitate ridicata de invatare

Această probă a fost una care s-a desfășurat colectiv și oral. Subiecții au fost încântați de acest joc, au fost încântați de elementul surpriză: „ZÂNA PRIMĂVERII’’.în urma jocului propus s-a putut observa că subiecții au găsit răspunsuri la întrebările : „CE ? UNDE ? DE CE?”, printr-o exprimare corectă dând dovadă de fluiditate, flexibilitate și originalitate:

Ex: „UNDE?”… „Unde se desfășoară acțiunea…?”

„DE CE ? „… „De ce înfloresc pomii…?”

„CÂND ?”…. „Când vin păsările călătoare….?”

Grupul II : Cuprinde copii care au de rezolvat sarcinii didactice mai ușoare privind natura întrebărilor, volumul și complexitatea lor: „CE…?, CINE…?”

Tabel Nr.8 copii cu capacitate lenta de invatare

La această probă având în vedere complexitatea întrebărilor copiilor le-a fost ușor să găsească răspunsurile adecvate, exersând gândirea cauzală, deducativă, limbajul și atenția distributivă.

În urma analizări rezultatelor se poate observa că o parte dintre subiecții au dat dovada de : originalitate, fluiditate, flexibilitate în exprimare. Răspunsurile mai multe și originale se regăsesc în următoarele…:

Ex.:„CE?…” „Ce vedeți în acest tablou…?

„Ce anotimp este prezentat….?

„CINE…?” „Cine îngrijește florile….?”

„Cine topește zăpada….?”

PROBA 5

4.3.5.Metoda Turul galeriei: Pictură-Desen-Modelaj

Copiii sunt așezați la măsuțe respectând dezvoltarea deprinderilor și aptitudiniilor practice și artistico-plastice, mânuirea materialelor de lucru, tehnică necesară la rezolvarea sarciniilor de lucru .

Grupul I : Cuprinde patru-cinci copii având de realizat desene reprezentând anotimpul de primăvară

Grupul II : Cuprinde cinci-șase copii având de realizat peisaje reprezentând anotimpul de primăvară, folosind tehnici specifice activității de pictură

Grupul III : Cuprinde patru-cinci copii având de realizat imagini specifice primăverii folosind tehnici și meotode specifice activităților practice: colaj, aplicație

Grupul IV : Cuprinde patru-cinci copii care prin modelaj realizează flori specifice anotimpului de primăvară .

Lucrăriile copiilor sunt expuse într-o mică expoziție urmând ca fiecare să analizeze și să aprecieze lucrul în echipă. Toți au fost recompensați prin: laudă, aprecieri, buline roșii, medalioane.

4.4. PERFORMANȚE OBȚINUTE ÎN CADRUL CERCETARII

În activitatea desfășurată la clasă, am avut în vedere respectarea particularităților de vârstă și individuale ale copiilor, în special bagajul de cunoștințe, nivelul capacităților nivelul capacităților cognitive, ritmul lor de învățare, calitățile atenției, efortul voluntar, interesele și gradul de independență. Evaluările inițiale mi-au oferit prilejul de a cunoaște bagajul de cunoștințe și nivelul intelectual al fiecărui copil, deprinderile și aptitudinile. Acestea constituind un punct de plecare în proiectarea activităților ulterioare.

Rezultatele evaluărilor inițiale care au urmărit printre altele exprimarea, pronunția corectă a cuvintelor, alcătuirea de propoziții, relatarea unor întâmplări sau povești într-o succesiune logică, au fost următoarele:

FB – 9 copii

B – 11 copii

S – 6 copii

Foarte bine

Bine

Suficient

Reprezentarea grafica a subiectilor inn faza constatativa

Având în vedere aceste rezultate, mi-am propus să lucrez diferențiat și individual grupând copiii astfel: copii rapizi în gândire cărora li s-au propus sarcini mai dificile și complexe, copii cu ritm mediu de învățare și copii care aveau mereu nevoie de explicații suplimentare, ajutor, care investeau mai mult timp în rezolvarea sarcinilor. Ca urmare am îmbinat metodele tradiționale cu cele moderne, lucrând frontal, în grupuri mici, în perechi și individual.

Tratând în acest fel situațiile de învățare, lucrând în egală măsură cu fiecare, corectând, exersând, repetând, am reușit ca la evaluările finale să obțin rezultate simțitor mai bune. Astfel:

Exprimarea copiilor s-a îmbunătățit

Pronunția a devenit una mai corectă și mai accesibilă,

Utilizează în exprimare propoziții simple și dezvoltate, corect formulate din punct de vedere gramatical ,

Redau cu ușurință în cuvinte proprii conținutul unei poezii, povești, întâmplări, experiențe,

Au primit încredere în forțele proprii,

Colaborează, comunică, relaționează mai bine,

S-a dezvoltat spiritul de colaborare și cooperare,

Rezultatele sunt următoarele:

FB – 16 copii

B – 8 copii

S – 2 copii

Foarte bine

Bine

Suficient

Reprezentarea grafica in urma cercetarii,etapa finala.

Reprezentarea practică a celor 3 nivele în etapa finală – Grupa de control

Reprezentarea practică a celor 3 nivele în etapa finală – Grupa experimentală

PLAN DE INTERVENȚIE

OPTIONAL

Pentru anul școlar 2011- 2012 am întocmit un plan de intervenție adresat grupului țintă care este alcătuit din preșcolarii grupei mari, menit să continue activitatea de instruire diferentiata punand accent pe dezvoltarea a limbajului verbal și nonverbal prin intermediul activităților derulate în parteneriat cu familiile copiilor și școlarii ciclului primar..

Se afirmă din ce în ce mai des că în vremurile pe care le trăim au început să se altereze tot mai mult valorile tradiționale. Continuăm să trăim într-o lume în care în discoteci tinerii dansează pe mese, alții pornesc noaptea pe motociclete cu casetofoane date la maxim de unde răsună o muzică neplăcută, rași în cap sau cu plete, o lume în care tânărul nu mai oferă locul în autobuz celui mai învârstă ci, din contră îl împinge la urcare pentru a-și croi primul loc, etc. – o lume pe care noi nu o înțelegem și care ne dă senzația că înnebunim pe zi ce trece.

În astfel de condiții, mai merită să ne preocupăm de bunele maniere? Răspunsul e unul singur: buna creștere nu este și nu va deveni niciodată inutilă, pentru că ea îl face pe om să se respecte în primul rând pe sine ca apoi să-i poată respecta pe cei din jur.

Alterarea comportamentului își află rădăcinile în etapa de vârstă preșcolară. O tot mai mare libertate a copiilor, lipsa de supraveghere intenționată și conștientă din partea părinților, par să fie cauzele cele mai frecvente generatoare ale comportamentului nedorit la copil.

Pornind de la aceste considerații și de la faptul că educația unui copil nu se limitează doar la a-l învăța să scrie, să citească și să calculeze, ci și la învățarea felului în care trebuie să se comporte cu ceilalți, am ales introducerea unei activități opționale care să pună bazele unui comportament adecvat, adică a bunelor maniere – acestea fiind cheia către succesul social.

TEMA: „ABC-ul bunelor maniere”

ARIA CURRICULARĂ: Opțional la nivelul mai multor arii curriculare

CATEGORII DE ATIVITĂȚI IMPLICATE:

Educație pentru societate Educarea limbajului Educație muzicală Cunoașterea mediului

Activități practice și elemente de activitate casnică

PROPUNĂTOR: CRISAN DANIELA

BUCIURCA MARIA

NIVEL DE VÂRSTĂ: II – Grupa pregetitoare

TIMP DE DESFĂȘURARE: 1 an

OBIECTIVE CADRU

Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești, folosirea cuvintelor și expresiilor specifice acestora;

Formarea capacităților de exprimare prin muzică.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

Să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de securitate personală;

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de joacă);

Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului;

Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea;

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles;

Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului;

Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană și față de alte ființe și obiecte;

Să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți;

Să cânte cu dezinvoltură cântece pentru copii.

PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ A

ACTIVITĂȚILOR

SEMESTRUL I

SEMESTRUL II

EVALUARE

Evaluarea finală se va realiza în data de 10 iunie 2012 prin jocul didactic „ABC-ul bunelor maniere”, care are următoarele obiective:

să conștientizeze consecințele pozitive și negative ale actelor sale asupra sa și asupra celorlalți;

să manifeste comportamente pozitive în relațiile de grup;

să dezaprobe atitudinile negative și comportamentul necuviincios.

Educatoare: Crișan Daniela

Grădinița 15 Mediaș

Scopul proiectului: Diferențiere și individualizare

Obiectivele generale ale proiectului:

Perfecționarea exprimării copiilor prin abordarea unui program specific de educarea limbajului verbal și nonverbal.

Dezvoltarea unor atitudini pozitive față de problemele educative ale preșcolarilor.

Abordarea metodelor interactive de grup

Respectarea particularităților de vărstă,cognitive ,deprinderi si aptitudini

Obiective specifice:

Identificarea responsabilităților membrilor parteneriatului.

Derularea unor activități specifice menite să perfecționeze comunicarea copiilor

. Resursele implicate în acest proiect sunt:

Resurse umane: preșcolarii, educatoarea , părinții preșcolarilor, bunici, elevi.

Resurse materiale: cărți, pliante, reviste, fișe, calculator.

Resurse financiare: bugetul minim alocat de membrii proiectului

Obligațiile colaterale ale partenerilor implicați în proiect sunt:

Educatoarea și părinții au obligația de a fi prezenți la activitățile întreprinse, de a media și soluționa problemele ce pot apărea în urma unor dezbateri și lecturări de materiale.

Părinții participă de bună voie la acțiunile desfășurate la grupă, dar au obligația de a asigura mijloacele necesare pentru preșcolari

Modalități de realizare a planului de intervenție:

Ședințe si lecții demonstrative cu părinții ;

Întălniri cu părinți, bunici, elevi care să prezinte povești, basme, povestiri preșcolarilor.

Expoziții cu lucrările copiilor , măști și costume de serbare

Serbările tematice

Calendarul activităților desfășurate

Întâlnirea va avea loc lunar, pe o perioada de un an școlar .

La finele fiecărei întâlniri, educatoarea anunță tema pentru luna viitoare, pentru a da posibilitatea celor implicați să se pregătească cu materiale și noutăți .

Modalități de evaluare: fișe de observație, chestionare, jocuri, expoziții, serbări, carnaval,munca pe echipe….

CONCLUZII

În contextul actual de regândire și structurare a sistemului de învățământ preuniversitar se pune în termeni noi problema studierii și cunoașterii personalității copilului.

Copilul de astăzi nu mai încape în caracteristiciile moștenite din secolul trecut, a apărut o evoluție nativă, copiii de astăzi sunt dezinvolți, provin din medii culturale și materiale diferite, au acces la informație și aceste lucruri îl determină să acumuleze de timpuriu o informație bogată, să înceapă să gândească mai devreme, să adopte comportamente sociale după modele. Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită la o revalorizare a locului educației în contextul vieții contemporane. Pe de o parte este din ce în ce mai acută nevoia de a oferi individului instrumente reale de a se înțelege pe sine și pe de altă parte, pentru o mai bună conviețuire într-o lume complexă.

Fiecare copil este unic și, că atare, în grupul educațional există o diversitate de copii, o diversitate de personalități fizice, psihice și emoționale. Respectând diversitatea copiilor am avut posibilitatea adoptării unei game diverse de stiluri și procedee de lucru, creând pentru fiecare copil condiții optime de stimulare și învățare. Însăși diversitatea copiilor a fost o provocare, prin căutarea permanentă a unor soluții pentru problemele ivite.

Tratarea diferențiată înseamnă respectul individului în procesul de predare-învățare. Ea presupune adaptarea metodelor și procedeelor didactice la particularitățile învățării individuale și ale grupului mic, prin stimularea și corelarea relațiilor interindividuale și încurajarea învățării experiențiale.

Tratarea diferențiată înseamnă aprecierea ritmului de gândire și de acțiune al fiecărui copil, stimularea imaginației creatoare a unor copii în povestirile lor, creearea unei atmosfere în care jocul, învățătura, munca să se facă cu plăcere.

În învățământul preșcolar, tratarea difernțiată a copiilor se poate realiza în forme variate de organizare: activități frontale, grupuri mici, activități individuale.

În activitățile frontale am avut posibilitatea să lucrez în mod difernțiat să realizez o participare activă a fiecărui copil și să nu lucreze numai cu câțiva copii din grupă. Dacă iau în considerație atât obiectivele activității cât și particularitățile și interesele copiilor, folosind strategii variate, adresând copiilor întrebări care prezintă grade de dificultate diferite. Numărul mai mic de copii în grupa m-a ajutat la tratarea difernțiată a acestora, de aceea activitatea frontală se poate uneori înlocui cu organizarea a două grupuri de copii care lucrează simultan în activități cu conținut diferit. Astfel, într-o grupă de copii am reprodus o povestire, am organizat un joc didactic pentru dezvoltarea vorbirii sau lectură după imagini, iar în cealaltă grupă se desenează sau se modelează, tema fiind aleasă de copii pentru a nu necesita îndrumarea și participarea permanentă a mea. Apoi, activitățile se repetă, schimbându-se grupele de copii între ele. Am asigurat participarea activă a fiecărui copil în activitate, am stimulat vorbirea, am creat o atmosferă intimă de lucru.

Tratarea diferențiată a copiilor am obținut-o și prin organizarea grupurilor mici de lucru, formate din 4-5 copii, conduse de mine , având un scop bine precizat. Aceste grupuri de lucru se deosebesc de grupurile spontane organizate și conduse de copii în jocurile liber-creative.

Experiența mi-a confirmat ipoteza potrivit căreia în grupurile mici omogene se dezvoltă inclinațiile copiilor (pentru povestire, activități artistice, activități practice,etc), am realizat o atmosferă de lucru plăcută, creatoare, grupul mic favorizând cooperarea interindividuală, integrarea în activitate.

Tratarea diferențiată a copiilor am realizat-o, de asemenea, în activitățiile individuale. În acest fel, am repetat unele exerciții efectuate cu întreaga grupă de copii, am organizat jocuri didactice, am învățat poezii, am exersat deprinderile practice, artistice. Am lucrat individual atât cu copiii care manifestă dificultăți în însușirea unor cunoștințe și deprinderi, cât și cu copiii care dovedesc înclinații deosebite.

Folosirea modului de tratare individuală și mai ales a muncii diferențiate, alături de activitatea frontală, oferă posibilitatea de a obține cele mai bune rezultate în muncă didactică: deprinderi temeinice de muncă intelectuală, cunoștințe asimilate precis și capacitatea de a le aplica în practică, dezvoltarea corespunzătoare a proceselor psihice. Utilizarea fișelor este un procedeu care permite fiecărui copil să execute o muncă personală mai bine adaptată posibilităților sale intelectuale. Fișele pot fi aplicate cu condiția să cuprindă sarcini care să nu depășească nivelul de înțelegere a copiilor, particularităților lor psihice și cerințele programei școlare, care trebuie concepute, structurate, integrate, corectate și valorificate în lecție. Munca independentă în grupuri omogene constituie principalul mijloc pentru tratarea diferențiată a copiilor, determinant fiind nivelul realizării obiectivelor propuse, comportamentului așteptat, probele de progres.

Motto-ul zilnic al grupei este:,,Suntem veseli și cântăm/ Nu e greu să învățăm/Dar noi vrem să ne jucăm/Si din joacă să – nvățam.

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu Simona ; Metodologia cercetării educaționale, Ed. Fundației Universitare „Dunărea de Jos”

Galați, 2005;

2. Barbu H, Jocul-factor de integrare a copiilor în activitatea de tip școlar .În : integrarea copilului

în activitatea școlară .Culegerea metodică , Bucuresti ,Revista de pedagogie ,1978

3. Barna A.(2003); Cercetarea pedagogică, în Curs de Pedagogie. Teoria instruirii și evaluării. Editura Antohe, G., Istru, Galați.

4. Barta, Andrei și Dragomir, Petrică – Deprinderi motrice la preșcolari, Ed. V&I Integral, București, 1995

5. Barzea,C.și col.,Reforma Învatamantului în Romania,conditii și perspective,I.,de S.E.,1993

6. Bizdună Maria, Neagu Alexandrina– Texte pentru educația limbajului la preșcolari, Ed.PROGnosis, București, 2000

7. Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela; Metode interactive de grup, ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2005

8. Breben, S., Fulga, M., Ruiu, G., Gongea, E. – Metode interactive de grup, Ed.Arves, Craiova, 2006

9. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G. – Activități bazate pe teoria inteligențelor multiple (vol.I-III), Ed.Reprograph, Craiova, 2005

10. Breben, S., Fulga, M., Tuturuga, M. – Mediul educațional în grădiniță, Ed.Reprograph, Craiova, 2005

11. Cerghit Ioan “ Metode de Învățământ” Editura: Polirom 2006

12. Cerghit,I. și col., Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactica și Pedagogica, Bucuresti, 1983

13. Cerghit, L, Etapele unei cercetări științifico- pedagogice, în Revista de pedagogie nr.

2/1989; . De Singly, Ancheta și metodele ei, Ed. Polirom, Iași, 1998; Francois, ș.a.

14. Cerghit, I, Radu, I.T., Popescu, E.,Vlăsceanu, L. – Didactica (manual pentru clasa a X-a, școli normale), EDP, București, 1995

15. Cimpoieș Maria ,Câteva cugetări asupra educației, E.D.P., Bucuresti,1971

16. Chelcea, S., Un secol de cercetări psihosociologice, Ed. Polirom, Iași, 2002;

17. Chircev Anatolie; Cu privire la problematica școlarizării copilului de 6 ani. În copilul,grădinița și școala.Culegere metodica, Bucuresti, Revista de pedagogie

18. Constantinescu Paula; Aspecte psihologice și pedagogice privind sistemul de valori la vârsta

copiilor. În:Activității metodice în grădiniță, Bucuresti, Reviste de pedagogia

19. Cristea, S.,Metodologia Reformei Educației ,Ed.Hardiscom, Pitesti,1996

20. Cucos,C.,”Pedagogie”, Editura Polirom, Iasi,1996

21. Damas I.,și colaboratori “Dezvoltarea vorbirii în grădiniță de copii și în clasele I și a II. a – Ghid metodic – editura.P.RA.Bucuresti,1996

22. De Landsheere, G., Istoria pedagogiei experimentale, E.D.P., Buc., 1995;

23. DIDACTICA PREȘCOLARĂ- V& I INTEGRAL – BUC. 1998-REV. INV. PRESCOLAR NR. 3-4 / 1996

24. Dima Silvia, Contributia familiei la educarea și dezvoltarea copilului. În :Revista învățământului preșcolar nr 1/ 1991

25. Dodge D.Programa creativă pentru vârstele mici,Washington DC,1993.

26. Drăgan, L., Cercetarea psihopedagogică. Ed, Tipomur, 1993; Nicola, I.,

27. Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol.I și II, Ed.Compania, București, 1999, 2001

28. Dumitrana, Magdalena – Activitățile matematice în grădiniță – ghid practic, Ed.Compania, București, 2002

29. Dumitrana, Magdalena – Copilul, familia și grădinița, Ed.Compania, București, 2000

30. Enachescu Gheorghe, Acum pot să merg la școală. În :Învatamantul preșcolar și școala,

Revista de Pedagogie, Bucuresti,1981.

31. Glava Adina, Glava Cătalin. Introducere în Pedagogia preșcolară. Editura Dacia Cluj-Napoca 2002,

32. King, G. et.al.. Fundamentele cercetării sociale. Polirom, Iași. 2000;

33. Kolumbus, E.S. – Didactica preșcolară (“It is tomorrow yet?” – titlu original, traducere în limba română de Magdalena Dumitrana), Ed.V&I Întegral, București, 1998

34. Lespezeanu, Monica – Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc (o metodică a activităților instructiv-educative în grădinița de copii), Ed. Omfal Esențial, București, 2007

35. Mitu, Florica – Metodica activităților de educare a limbajului, Ed.Pro Humanitas, București, 2000

36. Mitu Florica, Antonovici Ștefania; Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Humanitas Educational, Bucuresti ,2005

37. Muster, D. Metodologia cercetării în educație și învățământ. Ed Litera, 1985;

38. Modul Educația Centrata pe copii , anul 2008-2009

39. Neagu Mihaela, Beraru Georgeta, Activități de educare a limbajului în grădiniță, Iași, Editura Polirom, 1997

40. Novak Cornelia,Jugau Mihaela,Cartea albă a reformei Învățământului, Editura:Alternative,

Bucuresti,1998

41. Oprescu, Nicolae.”Metodica activităților instructive-educative în învățământul primar” Editura:

Bucuresti 2002

42. Păiși, Lăzărescu, Emilia și Ezechil, Liliana – Laborator preșcolar, Ed.V&I Întegral, București, 2001

43. Planchard, E., Cercetarea în pedagogie E.D.P. București, 1980;

44. Popa, Valerica – Activitățile de educație plastică în grădiniță, Ed.V&I Întegral, București, 2000

45. Preda, Viorica – Copilul și grădinița, Ed.Compania, București, 1999

46. Preda, Viorica – Educația pentru știință, Ed.Compania, București, 2000

47. Radu, I., ș.a., Metodologia psihologică și analiza datelor, Ed. Sincron, 1993;

48. Rafailă, Elena – Educarea creativității la vârsta preșcolară, Ed.Aramis, București, 2003

49. Revista învățământul preșcolar,Nr.1-2/ 2000,București,.

50. Revista învățământul preșcolar, Nr. 3-4/1995, București,

51. Rotariu, T. Metode statistice aplicate în științele sociale, Polirom, Iași. 1999.

52. Șchiopu, Ursula”copilaria din persopectiva cercetării știintifice”-“Copilaria-Fundamental personalității Editura: Bucuresti,1997, pag:109.

53. Tomșa, Gh., Oprescu, N. – Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, Ed.V&I Integral, București, 2007

54. Vrașmaș, Adina, Ecaterina – Consilierea și educația părinților, Ed.Aramis,București, 2002

55. *** Caietul profesional al educatoarei, Ed.Omfal Esențial, București, 2006

56. *** ”Copilăria fundament al personalității”, Revista Învățământului Prescolar, Bucuresti,1997

57. ***” Cunoașterea copilului preșolar”. Colecția Cathedra,1992

58. *** Documentar metodic, Ed.V&I Integral, București, 2001

59. *** Grădinița, altfel, Ed.Miniped, București, 2003

60. *** Laborator metodic (supliment metodic al revistei Învățământ primar, dedicat cadrelor didactice din învățământul preșcolar), Ed.Miniped, București, 2007

61. *** Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Ed.V&I Întegral, București, 2002

62. *** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Ed.V&I Integral, București, 2000

http/www.didactic.ro/materiale didactic

http/wwwpeisaje.ro/files

Chestionar pentru părinți

privind relațiile grădiniță -familie

Vă rugăm să raspundeți sincer la întrebările următoare. Răspunsurile ne vor ajuta să oferim o calitate mai bună în ceea ce privește educația copiilor în grădiniță noastră.

Numele și Prenumele Copilului–––––––––––-

Anul nașterii––––––––––––––––––

Locul nașterii–––––––––––––––––––

1.-Încercuiți cifra din fața răspunsurilor care vi se potriveste sau completați spațiile goale

– Sex: 1.feminin

2.masculin

– vârsta: 1.20-29

2.30-39

3.40-49

4.50-59

– starea civilă: 1.necăsătorit

2.căsătorit

3.divorțat

4.văduv

– mediul de proveniență: 1.rural

2.urban,cu părinți născuți și crescuți în rural

3.urban,cu părinți născuți și crescuți în urban

-Apartenența etnică–––––––––––––––-

-Apartenența religioasă:–––––––––––––-

-grup de referință: ocupația d-voastră –––––––––-

ocupația soțului [soției] –––––––

nivelul de pregătire al d-voastră ––––––––––

– nivelul de pregătire al soțului [soției]––––––––

2.Referitor la relația familie grădiniță, răspundeți la următoarele întrebări ,prin încercuirea cifrei din fața răspunsului potrivit:

-Educatoarea acordă timp discuțiilor cu d-voastră: 1.prea mult

2.suficient

3.prea puțin

4.deloc

-Educatoarea vă relatează aspectele și comportamentul copilului : 1.prea mult

2.suficient

3.prea puțin

4.deloc

-Educatoarea afișează la vedere lucrări practice, picturi, desene, fișe, probe de evaluare ale copilului: 1.prea mult

2.suficient

3.prea puțin

4.deloc

`Educatoarea organizează sedințe cu părinții;

1.prea mult

2.suficient

3.prea puțin

4.deloc

-Educatoarea organizează vizite, excursii împreună cu părinții și copiii:

1.prea mult

2.suficient

3.prea puțin

4.deloc

-Educatoarea organizează serbări, lecții deschise, expoziții cu copiii și părinții:

1.prea mult

2.suficient

3.prea puțin

4.deloc

3.Enumerați câteva dintre motivele care v-au determinat să vă înscrieți copilul la grădiniță noastră:

––––––––––––––––––––––––––––––

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

Categoria de activitate :Educarea limbajului

Denumirea activității :Povestirea educatoarei

Tipul activității :Formare de priceperi și deprinderi

SCOP :

Dezvoltarea capacității de a se concentra și a asculta cu atenție o poveste ;

Formarea capacitatii de a aprecia faptele bune și a dezaproba faptele rele ;

Dezvoltarea memoriei voluntare și a atenției ;

Fixarea conținutului poveștii prin formularea de întrebări specifice Exploziei stelare ;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

Să rețină titlul și autorul poveștii ;

Să rețină desfășurarea evenimentelor în succesiunea întamplărilor,cu ajutorul planșelor ;

Să aprecieze trăsăturile de vointa și caracter ale Cenusaresei ,desprinse din fapte;

Să dezaprobe comportamentul personajelor negative din poveste ;

Să formuleze corect întrebările exploziei stelare, exprimându-se corect în propoziții și fraze ;

METODE SI PROCEDEE :

Explicația ;

povestirea ;

conversația;

exercițiul;

problematizarea ;

MATERIAL DIDACTIC :

O păpușă reprezentând personajul principal (Cenușăreasa);

Imagini reprezentând momentele principale din poveste;

Steaua mare cu silueta Cenușăresei și steluțele cu întrebări ;

Imagini din poveste pentru jocul Puzzle ;

Ecusoane pentru copii

MATERIAL BIBLIOGRAFIC :

Fratii Grimm, Cenușăreasa, editura Humanitas Junior, Bucurețti ,2004 ;

Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2005;

Florica Mitu, Stefania Antonovici, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Humanitas Educational, Bucuresti , 2005;

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: Albinuțelor

DOMENIUL EXPERENTIAL: Educarea limbajului

MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic

TEMA: “ Cine știe, răspunde “

TIPUL ACTIVITĂȚII: evaluare de cunoștințe

OBIECTIV FUNDAMENTAL: Evaluarea cunoștințelor privind comunicarea orală, elemente de limbaj citit-scris.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1: să alcatuiască propoziții cu cuvântul dat, precizând numărul cuvintelor și ordinea lor;

O2: să despartă în silabe cuvintele date, să le denumească și să redea numărul lor prin diferite mișcări sau elemente grafice;

O3: să distingă sunetul cu care începe cuvântul dat, să găsească alte cuvinte care încep cu același sunet;

O4: să asocieze elementele grafice numărului de cuvinte din propoziție sau de silabe din cuvânt;

O5: să rezolve sarcinile din fișa de lucru;

O6: să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical.

SARCINA DIDACTICĂ: Rezolvarea sarcinilor în mod individual sau cu ajutorul coechipierilor și participarea afectivă, plină de interes la activitate.

REGULILE JOCULUI: Copilul numit se deplasează,aruncă zarul,extrage biletul și răspunde la întrebare sau rezolvă sarcina cerută.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, întrecerea,deplasarea, aruncarea zarului, aplauze.

METODE: expunerea, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, munca independentă.

MATERIAL DIDACTIC:

plicuri cu întrebari;

un zar;

ecusoane;

panou cu coli pentru aprecierea rezultatelor;

panou pentru rezolvarea sarcinilor;

planșă reprezentând un soare împărțit în șase părți.