Invatare Centrata pe Elev

Pedagogie

Invatare Centrata pe Elev

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

1. Întroducere și context 2

Stabilirea stilurilor de învățare 6

Diferențierea instruirii 17

Tehnici de chestionare 22

Strategii de predare care să corespundă stilurilor de învățare 26

Introducere și context

Una dintre componentele esențiale ale proiectului PHARE RO 0108.01 TVET este cea de

dezvoltare profesională a personalului (în special cadrele didactice și managerii) din instituțiile de învățământ profesional și tehnic.

Activitatea generală de dezvoltare profesională a personalului didactic se îndreaptă spre scopul îmbunătățirii și dezvoltării școlare. În acest context se au în vedere noile roluri ale cadrelor didactice (acela de practician al reflecției, de agent al schimbării, de membru al comunităților de învățare, de meditator și de facilitator al procesului de învățare), precum și schimbările de ordin cultural din școli, în vederea creării unui climat prietenos și deschis, care să sprijine succesul tuturor elevilor și dezvoltarea profesională a întregului personal.

CEDEFOP Finlanda: Proiectul de stabilire a nevoilor de formare inițială și continuă a cadrelor didactice

„Rolul profesorului este în schimbare, într-o lume în care nu există adevăruri absolute și în care neprevăzutul și incertitudinea sunt prezente mereu. Se poate spune chiar că munca profesorului se transformă, din a fi o bancă de date, în a deveni mentor și cercetător. Viitorul va pune la mare încercare practica școlară și rolul profesorului.”

Întregul proces de formare se va orienta spre îmbunătățirea experiențelor de învățare ale elevilor, spre implicarea lor activă în procesul de învățare, prin promovarea unei metodologii de predare – învățare centrată pe elev.

Definiții

Gibbs (1992) dă o definiție utilă a învățării centrate pe elev. El afirmă că învățarea centrată pe elev “oferă elevilor o mai mare autonomie și un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de învățare și la ritmul de studiu” Această perspectivă subliniază caracteristicile fundamentale ale învățării centrate pe elev, promovând ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control sporit asupra învățării prin asumarea responsabilității cu privire la:

ceea ce se învață,

modul cum se învață și de ce

momentul când se învață.

O consecință importantă a acestei definiții o reprezintă necesitatea ca elevii să își asume un înalt grad de responsabilitate în contextul învățării și să își aleagă în mod activ scopurile, precum și să își administreze învățarea. Ei nu se mai pot baza pe faptul că profesorul ori persoana care predă la clasă le va spune ce, cum, unde și când să gândească. Ei sunt cei care trebuie să înceapă să o facă.

Recomandarea pentru trecerea responsabilității de la profesor la elev este răspândită în pedagogia contemporană. Într-o prezentare succintă a caracteristicilor persoanelor care învață eficient, de la Harpe, Kulski și Radloff (1999) arată că o persoană care învață eficient:

Are scopuri clare privitoare la ceea ce învață,

Are o gamă largă de strategii de învățare și știe când să le utilizeze,

Folosește resursele disponibile în mod eficace,

Știe care îi sunt punctele forte și punctele slabe,

Înțelege procesul de învățare,

Își controlează sentimentele în manieră adecvată,

Își asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învățare și

Își planifică, își monitorizează, își evaluează și își adaptează procesul de învățare

Într-o dezbatere paralelă cu privire la învățarea continuă, Candy (1994) sugerează că persoanele care învață continuu au, printre altele, capacitatea de a face corelația diferite aspecte ale cunoașterii, precum și capacitatea de a-și administra învățarea. Knowles (1984) relevă elementele învățării care sunt necesare în munca cu adulții, proces care identifică de asemenea rolul profesorului care plasează elevii în centrul învățării. Elevii trebuie să fie implicați activ în învățare și să își asume un grad înalt de responsabilitate personală în acest sens. Knowles consideră auto orientarea drept esența învățării la adulți și susține că necesitățile și experiențele persoanei care învață trebuie să fie mai presus de expertiza instructorului. Adulții, consideră el, sunt persoane care se orientează singure în procesul de învățare și fiecare adult este unic datorită experiențelor sale personale.

Principii

Principiile care staul la baza învățării eficiente centrate pe elev sunt:

Accentul activității de învățare trebuie să fie pe persoana care învață și nu pe profesor.

Recunoașterea faptului că procesul de predare în sensul tradițional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să învețe.

Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învățare al elevilor pe care îi are în grijă.

Recunoașterea faptului că, în mare parte, procesul de învățare nu are loc în sala de clasă și nici când cadrul didactic este de față.

Înțelegerea procesului de învățare nu trebuie să aparțină doar profesorului – ea trebuie împărtășită și elevilor.

Profesorii trebuie să încurajeze și să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea și administrarea propriului lor proces de învățare prin proiectarea structurată a oportunităților de învățare atât în sala de clasă, cât și în afara ei.

Luați individual, elevii pot învăța în mod eficient în moduri foarte diferite.

Se pune de asemenea accentul pe autoevaluarea cadrului didactic și pe practica reflecției, pentru a facilita dezvoltarea profesională continuă.

Dezvoltarea profesională a personalului trebuie să ofere cadrelor didactice aptitudinile și încrederea necesară pentru:

A identifica necesitățile individuale de învățare ale elevilor

A încuraja și a facilita învățarea independentă, ajutând elevii să “învețe cum să învețe”

A practica principiile învățării pe baza includerii

A înțelege și a utiliza strategii de învățare activă, centrate pe elev

A înțelege și a utiliza strategii de diferențiere

A facilita dobândirea de către elevi a aptitudinilor cheie

Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev și utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasă, se va pune accent pe strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de învățare.

În cadrul acestor strategii:

Lecția pleacă de la experiențele elevilor și cuprinde întrebări sau activități care să îi implice pe elevi.

Elevii sunt lăsați să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă și cum prezintă rezultatele studiului lor.

Elevii pot beneficia de meditații, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învățare și pot cere îndrumări.

Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informațiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informații standardizate.

Pe lângă învățarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.

Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situații din viața reală, cum ar fi studiile de caz și simulările.

Lecțiile cuprind o combinație de activități, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învățare (vizual, auditiv, practic / kinetic)

Lecțiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare și solicită participarea activă a elevilor la învățare.

Lecțiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învățate, a modului cum au învățat și de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învățare în cazul lor

Acest proces de formare se orientează deci în final spre scopul de a spori succesul elevilor,

concentrându-se pe ceea ce este necesar pentru a îmbunătăți experiența de învățare a elevilor și implicarea lor activă în acest proces, precum și satisfacția pe care le-o dă această învățare. Acest lucru trebuie să se înscrie în contextul general al îmbunătățirii oportunităților oferite tinerilor în cadrul dezvoltării unei piețe moderne a muncii. Scopul implicit este de asemenea acela de a le permite să aibă încredere în procesul de învățare, astfel încât să poată continua să își pună în aplicare aptitudinile de învățare la locul de muncă, la vârsta maturității, precum și în procesul de învățare continuă.

DIFERENȚIEREA INSTRUIRII

înseamnă răspunsul profesorului la nevoile elevului

călăuzit de principii generale ale diferențierii, ca

sarcini care evaluarea și ajustarea

respectă elevul continuă

grupare flexibilă

Profesorii pot diferenția

în funcție de

folosind o varietate de strategii de instruire și de

management al clasei , ca :

Inteligențe multiple

Puzzle

Casete

Activități ancoră

Fișe de lucru

Texte

Materiale suport

Cercuri literare

Studii orbitale

Instruire complexă

Contracte de învățare

Învățare în grupuri mici

Investigații în grup

Studiu independent

Strategii de interogare

Centre de interes

Grupuri de interes

Teme pentru acasă

Jurnale

Principii cheie a clasei diferențiate

Profesorul știe clar ce este important la materia lui

Profesorul înțelege, apreciază și clădește pe diferențele dintre elevi

Evaluarea și învățarea sunt inseparabile

Profesorul ajustează conținutul, procesul și produsul în funcție de disponibilitatea , interesele și profilul de învățare al elevului

Toți elevii participă

Elevii și profesorii sunt colaboratori în învățare

Scopurile clasei diferențiate sunt dezvoltarea maximă și succesul individual

Flexibilitatea este caracteristică marcantă a clasei diferențiate

Cum să începi

Dacă noțiunea de clasă diferențiată, centrată pe elev, ți se pare nouă, iată câteva sugestii care te ajută să-ți orientezi gândirea și proiectarea în această direcție.

Examinează-ți filozofia despre nevoile individuale

În loc să te concentrez pe ce să faci în clasă, e mai înțelept să te concentrez asupra modului cum înțelegi predarea și învățarea. Iată câteva întrebări care te-ar ajuta :

Ce ți se pare mai rezonabil : să faci mare parte din munca de la clasă sau în primul rând elevii sunt muncitorii și gânditorii ? De ce ?

Ți se pare că toți elevii, tot timpul, au nevoie de același manual, aceeași problemă, aceeași lecție? Sau ți se pare că elevii au diferite disponibilități pentru cifre, matematică sau desen? De ce?

Se pare că toți elevii învață la fel și în același ritm? Sau unii procesează informația în mod diferit și în ritm diferit față de alții ? De unde știi ?afli mai mult despre elevi vorbind în fața lor sau vorbind cu ei ? De ce ?

Își formează elevii capacități de studiu individual într-o clasă în care tot timpul li se spune ce să facă ? Sau devin independenți când profesorul le dă treptat tot mai multă responsabilitate în învățare și îi învață cum să-și folosească independența în mod înțelept ? De ce ?

Le pasă elevilor dacă pot alege sau nu despre ce și cum să înveți ? Le pasă mult sau puțin ? De ce ?

Când este învățarea mai bogată și mai de durată : când înveți pe dinafară sau când te bazezi pe înțelegere ?

Cunoscând care este părerea ta, te vei simți mai comod și mai încrezător când trebuie să răspunzi întrebărilor puse de elevi, colegi, directori și părinți ( De ce predai așa ?)

Începe cu pași mici

sarcinile diferențiate să dureze puțin la început

Dezvoltă-te profesional încet, dar dezvoltă-te !

Stabilește-ți anual unul sau două obiective, pe care să le urmărești.

Ia-ți notițe despre elevi.

Fă o lecție diferențiată la fiecare capitol.

Diferențiază un produs pe fiecare semestru.

Găsește resurse multiple pentru câteva părți esențiale ale curriculum-ului.

Stabilește criterii de performanță comune pentru produse și apoi personalizează cerințele.

Oferă elevilor posibilitatea de a-și alege modul de lucru, exprimarea, tema pentru acasă.

Imaginează-ți cum vor arăta activitățile

Cum va începe, se va derula și se va termina activitatea ?

Ce ar putea să nu meargă? Cum să eviți ?

Fă un pas înapoi și reflectează

De unde știi că toți au înțeles ce ai vrut ?

Cum ai introdus activitatea ?

Au rămas elevii concentrați?

Cum s-a terminat activitatea ?

Cum ai interacționat cu elevii ?

Vorbește din timp și des cu elevii

Folosește o activitate în care elevii să reflecteze asupra diferențelor în învățare.

Cere ajutor elevilor pentru stabilirea liniilor directoare în vederea funcționării clase.

Dă instrucțiuni bine gândite

Pornește cu o sarcină familiară, apoi dă o sarcină diferențiată unui grup mic.

Dă instrucțiuni de pe o zi cealaltă.

Folosește fișe de lucru

Proiectează sau afișează indicațiile sarcinilor de lucru

Fii conștient și organizat

Folosește dosare de lucru.

Fă o listă cu competențele dorite.

Stabilește locuri de colectare pentru produse.

Angajează toți elevii

Crește motivația elevilor prin angajarea activă în învățare a tuturor elevilor

Pentru a fi motivați să învețe, elevii trebuie implicați și angajați în desfășurarea lecțiilor din clasă. Elevii nu vor fi motivați dacă se află într-o poziție de așteptare pasivă ( spectatori) în clasă. Este necesar să fie participanți activi în timpul învățării. Cu cât mai activi sunt elevii, cu atât mai motivați vor fi să învețe și vor obține rezultate mai bune. Când elevii nu sunt angajați în instruirea din clasă, ei se plictisesc, și atunci când se plictisesc se gândesc la altceva și se comportă ca atare.

Utilizează strategii de calitate pentru a angaja toți elevii.

Punctul de intrare în lecție

Începe lecția cu ceva ce captează atenția elevilor și îi angajează direct în lecție, să fie astfel implicați chiar de la început.

Abilități de prezentare

Utilizează abilități eficiente de prezentare pentru a vorbi cu elevii, nu a le vorbi.

Strategii de chestionare

Pune întrebări tuturor elevilor, și într-un astfel de mod, încât să-i provoace să gândească și să răspundă.

Strategii de implicare

Utilizează strategii care îl încurajează pe elevi sp reflecteze la ceea ce învață și să fie implicați activ în timpul orei.

Strategii pentru tema de acasă

Extinde lecțiile în clasă prin tema de acasă – elevii să fie activi și angajați în învățarea în afara clasei, în special în tema de casă.

Motivarea elevilor ( motivație = calitate)

-puncte cheie-

Pentru a motiva elevii, este esențială utilizarea de strategii de calitate în patru domenii cheie pentru motivație :

1.- Stabilirea unui mediu încurajator de învățare

A. Stabilește o apropiere fizică de elevi.

Deplasează-te prin clasă

Mută din când în când elevii

B. Comunică la un nivel personal cu ei.

C. Demonstrează corectitudine în așteptările privind comportamentul și învățarea

II. Implică toți elevii

A.- Planifică-ți un punct de intrare ( modalitate de a începe ora ) interesant

Principii pentru un punct de intrare eficient. Scurt ( 2-4 minute) și utilizat în fiecare lecție

Utilizează o varietate de tehnici

B. Utilizează abilități și modalități eficiente de prezentare

Expresii faciale

Gesturi

Contact vizual

Vocea

Mișcarea

C. Utilizează strategii de chestionare ( întrebări ) de calitate

Comunică tuturor elevilor că se așteaptă ca fiecare să răspundă la întrebări

Acordă șanse egale de a răspunde tuturor elevilor

Pune la dispoziție timp de așteptare pentru toți elevii

Utilizează tehnici de investigare a informației

Pune întrebări de nivel cognitiv mai înalt

D. Utilizează strategii de implicare a elevilor

Strategii de implicare care dezvăluie gândirea independentă

Strategii de implicare care pune în valoare capacități de gândire în cooperare

E. Dă – le teme pentru acasă motivante

Dă instrucțiuni / enunțuri clare

Formulează sarcini de lucru motivante și relevante

Asigură feedback pentru temele de acasă făcute

Implică-i și pe părinți

III. Asigură feedback – ul privind nivelul de performanță

Asigură un feedback analitic pentru elevi

Spune-le elevilor de ce lucrarea / răspunsul lor este pe subiect sau în afara subiectului

Asigură feedback la momentul potrivit

IV. Recunoaște meritele pentru eforturile și realizările elevilor

Utilizează recunoașterea spontană prin :

laude

notări pozitive ale elevilor

mini sărbătoriri

recompense, simboluri, certificate, insigne, etc.

privilegii speciale

Utilizează recunoașterea planificată

Expuneți / afișați lucrările elevilor

Stabiliți obiective pentru toată clasa și apreciați / recunoașteți atingerea lor.

Principii pentru recunoașterea meritelor elevilor

Recunoașterea meritelor trebuie să fie relevantă pentru elevi

Obiectivele trebuie să poată fi atinse de toți elevii

Recunoașterea trebuie să se facă la timpul potrivit

Nu utilizați în mod abuziv aceste strategii

APLICAȚIE

Activitate individuală :

Priviți harta mentală de diferențiere și

Bifați √ metodele pe care le folosiți uneori

Bifați de două ori √√ modelele pe care le folosiți adeseori

Notați cu axterisc * mezodele despre care ați vrea să știți mai mult sau pe care ați vrea să le folosiți mai mult

DIFERENȚIEREA

sau predarea pentru maximum de învățare individuală

Reduceți nevoia de diferențiere prin :

Îndrumarea inițială corespunzătoare

Programe individuale de învățare

Evaluarea diagnostică în vederea planificării individualizate

Învățare păas cu pas

Verificați aptitudinile cerute la intrarea în program

TEHNICI DE CHESTIONARE

Diferențiere – întrebări și folosirea greșelilor

Întrebările puse în clasă reprezintă unul dintre cele mai valoroase instrumente din repertoriul unui profesor. Cu toate acestea, deseori este foarte greu de stabilit modul potrivit în care putem pune întrebarea potrivită în cel mai potrivit mod.

Evitați să puneți întrebări de tipul „ Ghiciți la ce mă gândesc / la ce am eu în minte ”. Astfel de întrebări pot crea situații în care elevilor li se spune că au greșit din cauză că nu au dat răspunsul pe care îl aveți în minte. La rândul său acest lucru poate genera la elevi sentimente de jenă, de insatisfacție, de vinovăție și duce la demotivarea elevilor.

Varietatea de stiluri și abilități ale elevilor necesită o gamă variată de întrebări. Va trebui să puneți unele întrebări pentru întregul grup, să reformulați anumite întrebări pentru unii dintre elevi și să formulați întrebări speciale pentru acei elevi care sunt mai tăcuți sau care par mai nedumeriți. Lucrul esențial este să urmăriți cu atenție și să luați în considerare tipurile diferite de comportament ale elevilor.

Ca profesori, suntem „ experți ” în domeniul nostru și cunoaștem limbajul specific al disciplinei pe care o predăm. Acest lucru ne poate face să uităm că cei care învață s-ar putea să nu cunoască terminologia noastră. Deseori, elevii nu răspund la o întrebare nu pentru că nu ar cunoaște răspunsul, ci pentru că nu înțeleg întrebarea. Trebuie să folosim un limbaj adecvat pentru fiecare elev în parte.

După ce elevul a fost ajutat să „ obțină răspunsul corect” prin folosirea unor cuvinte care îi sunt cunoscute, putem introduce elemente noi de terminologie care să ducă la înțelegerea conceptului. Nu uitați să scrieți cuvântul pe tablă și în același timp să și îl rostiți. Apoi, ajutați asimilarea noii terminologii prin întrebări suplimentare care îl determină pe elev să folosească cuvântul nou.

Aprecierea pozitivă a răspunsurilor pe care le dă o persoană ajută la creșterea siguranței de sine și la sporirea încrederii. Cu toate acestea, ce facem în cazul în care răspunsul pe care îl primim este greșit ? Există pericolul de a întări idei sau concepte greșite sau confuze dacă acceptăm sau suntem de acord cu toate răspunsurile din partea elevilor, fără a afce nici o diferențiere.

O greșeală poate fi un eșec demotivant sau o oportunitate de a învăța – depinde de dumneavoastră cum o veți folosi. „ Greșelile” sunt o sursă de învățare importantă care poate fi folosită pentru a exploata la maxim succesul / răspunsurile bune și pentru a consolida lucrurile noi învățate. Efortul elevilor care dau răspunsuri greșite este adesea la fel de mare ca și al elevului care dă răspunsul corect.

Elevii care reușesc să răspundă corect nu sunt neapărat mai înzestrați ; aceștia pot avea același stil de învățare ca al profesorului și, de aceea, predarea poate fi „ mai ușoară” în cazul lor și ei înțeleg mai repede și mai bine. Ce facem în astfel de situații ?

Câteva greșeli frecvente în ceea ce privește modul de a pune întrebări

Prea multe întrebări puse în același timp

Punerea unei întrebări și oferirea imediată a răspunsului de către profesor

Se pun întrebări doar celor mai buni elevi sau doar elevilor celor mai simpatizanți

Punerea de întrebări de un singur ( același ) tip

Punerea de întrebări într-un mod ( pe un ton ) amenințător

Nu se indică schimbarea tipului de întrebare

Nu se folosesc întrebări exploratorii ( de detaliere, de verificare a înțelegerii, etc )

Nu se lasă suficient timp de gândire

Nu se corectează răspunsurile greșite

Ignorarea unor răspunsuri

Nu se observă variatele implicații posibile ale răspunsurilor

Nu se dezvoltă / exploatează conținutul răspunsurilor

Analizarea propriului mod de a pune întrebări

Pentru a efectua această analiză aveți nevoie de exemple de întrebări pe care le-ați pus elevilor dumneavoastră. Cea mai eficientă modalitate de a obține aceste exemple este înregistrarea unei lecții ( cel puțin 45 de minute ) și extragerea întrebărilor pe care le – ați pus. Dacă nu reușiți să faceți acest lucru, puteți alcătui o listă din memorie ( dar această metodă este mai puțin sigură și eficientă – nu întotdeauna spunem exact ceea ce ne-am planificat să spunem sau ne amintim exact și în totalitate ce aveam de spus sau am spus !).

ACTIVITATE 1

Întrebările închise necesită drept răspuns un singur cuvânt sau o frază scurtă ( uneori doar da sau nu ), au doar un singur răspuns corect, iar cel care pune întrebarea are un anumit răspuns predeterminat pe care se așteaptă să-l primească . Ex. :” Care este formula chimică a oxidului de fier ? „

Întrebările deschise necesită drept un răspuns o propoziție sau mai multe. În cazul acestor întrebări există o varietate de răspunsuri acceptabile și poate să nu existe un anumit răspuns „ corect”.

Ex.:” Apreciați că este nerecomandabil ca un cuplu să locuiască împreună înainte de căsătorie ? „

1.- analizați propria listă pe care le-ați pus în cadrul unei lecții, stabilind dacă acestea au fost întrebări închise sau deschise .Ce proporție au avut întrebările deschise ?

2.-Ce vă indică acestea despre propriul stil de predare ( didacticist, magistrocentrist ( centrat pe profesor), axat pe conținut ? sau informațional, pedocentrist ( centrat pe elev), axat pe procese? )

Ce vă indică această analiză despre cât de stimulativă este lecția dumneavoastră ? Cui ați adresat întrebările ? Cine a răspuns ? Ce proporție din întregul grup a răspuns la întrebări ?

ACTIVITATEA 2

1.- Studiați categoriile de întrebări din Tabelul 1 până ajungeți la o înțelegere deplină a acestora .

2.- Organizați pe categorii propriul eșantion de întrebări folosind cele șase tipuri descrise.

3.- Acum completați căsuțele din Tabelul 2.-

4.- Ce vă indică acest lucru despre propriul stil de a pune întrebări? Vă concentrați mai mult pe consolidarea cunoștințelor ( prin întrebări ce solicită procese cognitive de nivel scăzut) decât pe stimularea gândirii ( prin întrebări ce solicită procese cognitive de nivel înalt)? Modul de a pune întrebări pe care l-ați folosit a fost adecvat pentru grupul de elevi la care predați ?

Studiile arată că elevilor din școala primară le sunt adresate într-o proporție mai mare întrebări de nivel înalt decât elevilor din învățământul secundar. De ce se întâmplă acest lucru ?

5.- Cum vă apreciați aptitudinile de a pune întrebări ? Care sunt lucrurile bune în modul dumneavoastră de a pune întrebări și ce ar putea fi îmbunătățit ?

Analizarea propriului mod de a pune întrebări

Tabelul 1 Tipuri de întrebări și niveluri de solicitare cognitivă

Tabelul 2 Analizarea propriului eșantion de întrebări

STRATEGII DE PREDARE CARE SĂ CORESPUNDĂ STILURILOR

INDIVIDUALE DE ÎNVĂȚARE

Scopul acestui document

Scopul acestui document este:

De a produce îndrumări privind strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de învățare.

Obiectivele sunt:

De a identifica o gamă largă de strategii de predare.

De a folosi strategiile de predare care corespund cel mai bine stilurilor de învățare individuale.

De a prezenta un ansamblu de abordări și exemple de predare care pot fi folosite pentru a asigura faptul că planurile de lecție și materialele de studiu se potrivesc stilurilor de învățare ale elevilor.

De a elabora o metodologie pentru evaluarea gradului de adecvare a strategiilor de predare la stilurile de învățare, în raport cu percepția /satisfacția elevului, cu succesul și rata de retenție.

Rezultatele / produsele sunt:

Un instrument care să le permită profesorilor să realizeze o corespondență cât mai bună între strategiile lor de predare și stilurile individuale de învățare.

Idei pe care școlile să le poată folosi pentru a lua în calcul și a integra factorii necesari pentru evaluarea eficienței utilizării unei predări potrivite cu învățarea și pentru evaluarea impactului acesteia asupra percepției, succesului și ratei de retenție a elevilor.

Acest pachet va ajuta profesorii să se asigure că elevii lor:

petrec în mod plăcut și cu succes timpul la școală

găsesc cea mai bună cale de a învăța

își dezvoltă stilul preferat de învățare

capătă o mai bună înțelegere a modului în care învață

devin mai eficienți și mai compleți în învățare

capătă posibilitatea de a-și îmbunătăți performanțele de învățare.

Acest pachet va ajuta managerii, profesorii, maiștrii-instructori și personalul de sprijin să:

dezvolte și să înțeleagă cum să dezvolte strategii de predare astfel încât strategia

respectivă să includă prevederi care să răspundă fiecărui stil de învățare.

înțeleagă diversitatea stilurilor de învățare ale elevilor lor.

integreze factorii necesari pentru evaluarea eficienței utilizării unei predări potrivite cu învățarea și să evalueze impactul acesteia asupra percepției, succesului și ratei de retenție a elevilor.

Proiectul FEDA CBD 204

Strategii pentru o predare care să corespundă stilurilor individuale de învățare ale persoanelor

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic

Cum se folosește tabelul

Mai întâi trebuie să cunoașteți stilurile individuale de învățare ale elevilor dumneavoastră.

Uitați-vă pe coloana intitulată “Scopul predării – Ce doriți să realizați?”

Decideți ce “Scop” va stabiliți pentru sesiunea respectivă (lista nu este exhaustivă).

Uitați-vă pe coloana următoare, intitulată “Strategie de predare – cum o să procedați?”

Decideți ce strategie /strategii intenționați să folosiți pe parcursul sesiunii.

Mergeți la pagina indicată.

Ultimele trei coloane, având titlul “Puncte tari pentru acest tip de persoană” indică ce strategie prezintă cel mai mare grad de confort și încredere pentru tipul respectiv de persoană care învață. Este deci esențial să vă îndreptați cea mai mare parte a atenției în mod special asupra modului în care îi puteți implica pe elevii pentru care această strategie nu este un punct tare.

Folosiți formularele de plan de lecție pentru a planifica și a include toate stilurile de învățare ale elevilor dumneavoastră.

Cum se folosește tabelul

În paginile următoare vom reda câteva modele de idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de predare aleasă la stilurile individuale de învățare ale persoanelor, indicând numărul paginii corespunzătoare din tabel. Pentru a studia toate modelele conform tabelului consultați site-ul www. tvet.ro / aplicații.

Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de predare aleasă la stilurile individuale de învățare ale persoanelor.