Invatamantul Superior din Romania

Introducere

Învățământul românesc este relativ „tânăr” deoarece a început să se dezvolte în paralel cu procesele de formare ale statului român.

Odată cu trecerea anilor învățământul românesc a urcat câteva trepte ale cunoașterii destul de importante, a pornit de la o educație religioasă și a ajuns la o educație universitară, cum este în prezent. Evoluția a fost destul de remarcabilă având în vedere „piedicile istorice” ale poporului român, însă în prezent se pare că stagnează spre nemulțumirea strămoșilor noștri care s-au luptat din greu să dezvolte educația poporului.

Învățământul superior este un învățământ ce antrenează cunoașterea aprofundată, continuă și calitativă.

Misiunea învățământului superior românesc este de a genera formarea profesională de nivel universitar, de a produce cunoaștere prin cercetare științifică, inovare și creație.

Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele asemenea, numite instituții de învățământ superior sau universități. Instituțiile de învățământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale.

Noua Lege a Educației Naționale nr.1/2011, prevede un sistem de învățământ superior, mai eficient, fără facultăți neautorizate sau neacreditate și fără implicații de ordin politic, cu o clasificare a universităților în funcție de misiunea lor, ce va avea un efect benefic asupra alocării resurselor și va facilita modalitatea de alegerea a universităților de către cei care doresc să urmeze studii universitare..

Un capitol aparte în lege este ,,Învățarea pe tot parcursul vieții", care prevede că statul garantează și susține, inclusiv financiar, accesul la educație și formare profesională continuă pentru: tinerii și adulții care nu au finalizat învățământul obligatoriu; tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională, un lucru extrem de favorabil pentru dezvoltarea educației fiecărui individ din societatea noastră.

Un alt capitol esențial în lege este cel care menționează explicit ,,promovarea universității centrate pe student", studenții fiind considerați ,,parteneri ai instituțiilor de învățământ superior și membri egali ai comunității academice", un aspect foarte important deoarece studenții reprezintă nucleul oricărei universități.

Învățământul superior din România mai are nevoie de multe îmbunătățiri la nivel de cunoaștere, cercetare și inovare, un management eficient ar ajuta foarte mult la dezvoltarea sistemului de învățământ.

În prezenta lucrare de licență mi-am propus și consider că am reușit să analizez aspecte ale managementului universitar în România, pe exemplul Universității „George Bacovia” din Bacău.

Universitatea „George Bacovia” din Bacău ce a luat ființă în anul 1992, în cadrul Fundației Cultural Științifice „GEORGE BACOVIA”, și-a câștigat prestigiul prin profesionalismul tututor cadrelor didactice și al organismelor de conducere, prin orientarea spre nevoile și cerințele studenților, prin oferirea unor oportunități unice precum cele oferite prin programul ERASMUS și SPACE, ce au condus la dezvoltarea personală și profesională a studenților implicate, precum și prin inserția rapidă pe piața muncii a absolvenților de studii de licență si masterat.

Universitatea „George Bacovia” din Bacău reușește să își îndeplinească misiunea și obicetivele, atât cele generale cât și cele specifice, prin dorința continuă de a crea performanță la cel mai înalt nivel.

Pentru a realiza scopul pe care mi l-am propus, acela de a analiza particularitățile managementului în instituțiile de învățământ superior din România, am structurat lucrarea de licență pe trei capitole.

Primul capitol, intitulat Învățământul superior din România, abordează aspecte legate de sitemul național de învățământ, admiterea și durata studiilor universitare, structura universităților din România și organizarea acestora, precum și informații privind programele de studii.

Cel de-al doilea capitol, denumit Aspecte privind managementul universitar în România cuprinde elemente cu privitre la rolul și competențele statului în învățământul superior românesc, artibuțiile statului, statutul juridic al universităților, conducerea universităților, organismele naționale de învățământ superior, dar și aspecte legate de autonomia universitară.

Cel de-al treilea capitol este destinat, în întregime, Studiului de caz privind aspecte ale managementului „George Bacovia” din Bacău. Astfel, am analizat și am descris în lucrare următoarele aspecte legate de istoricul Universității, misiunea și obiectivele acesteia, organizarea, regulamentele elaborate și aplicate în mediul academic, structurile de conducere ale Universității precum și modul de alegere a organismelor de conducere.

În finalul lucrării am introdus concluziile și propunerile la care am ajuns în urma efectuării cercetării și a studiului de caz, precum și lista bibliografică care m-a ajutat la întocmirea acesteia.

Capitolul 1. Învățământul superior din România

1.1 Sistemul național de învățământ

1.1.1 Istoria învățământului românesc

„Istoria este cea dintâi carte a unei națiuni căci într-însa își vede trecutul,

Prezentul și viitorul.”

(N.Bălcescu)

Istoria învățământului românesc poate fi structurată în paralel cu liniile de formare a statului român. Perioada de înainte de 1800 a fost marcată de oportunitățile limitate din educație. Crearea statului Român modern la începutul secolului al XIX-lea duce la o creștere a interesului în domeniul educației, precum și o construcție treptată a unui sistem de învățământ. În perioada de după primul război mondial caracteristicile educației s-au schimbat prin integrarea diferitelor sisteme, datorită creșterii teritoriale și a numărului de cetățeni. La finele celui de-al doilea război mondial sistemul educațional liberal a fost schimbat cu un sistem tipic sovietic.

De la început trebuie precizat că învățământul înregistrase, asemenea restului Europei, și în epocile premoderne evoluții semnificative, ce și-au adus contribuția la dezvoltarea și optimizarea organismului social, în spațiul românesc.

Cercetările istorice de specialitate evidențiază, din acest punct de vedere, existența în ținuturile românești, în consonanță cu evoluțiile similare europene

Specifice comunei primitive și sclavagismului, a unor forme și proceduri orale de pregătire a copiilor și tinerilor de către adulții și bătrânii cu experiență, în cadrul comunității sau direct în familie, prin care erau deprinse cunoștințe practice și norme comportamentale, etico morale și ocupaționale. [Georgescu, V, 1992, p.11]

Educația înainte de 1800

Această perioadă a fost dominată de o educație religioasă. Greaca și latină au fost dominante.

Pe țărmul dobrogean al Mării Negre au fost descoperite mărturii care atestă existența primei școli organizate pe teritoriul țării, datate sec. II. Î.e.n., conform descrierii făcute în capitolul Instruirea și educația la geto-daci, din volumul I al Istoriei învățământului din România (de la origini până la 1821). [Pascu, Ș, 1983, p.8]

Prima școală latină cunoscută este cea prezentată în „Legenda Sfântului Gerard “care funcționa în Cenad (Banat), încă din anul 1028. A fost înființată cu scopul pregătirii personalului de cult și a misionarilor având aproximativ 30 de elevi. În această școală tinerii, sub îndrumarea „magiștrilor “, într-o clădire amenajată special pentru acest scop, învățau scrisul, cititul, gramatica elementară a limbii latine, precum și muzica bisericească. Odată cu începerea invaziei tătare, din anul 1241, porțile școlii se închid.

Numărul tinerilor din școlile episcopale a crescut repede, deoarece, văzându- i utilitatea, mulți nobili au obținut aprobarea episcopilor pentru înscrierea la această școală a fiilor lor. [Pascu, Ș, 1983, p.8]

În Transilvania școli asemănătoare funcționau la Sebeș (1352), Oradea (1374), Arad și Baia Mare (1337), Mediaș (1392) etc. În aceste școli educația era asigurată de „lectori canonici “.

Școlile românești sătești și orășenești se înmulțesc sensibil în secolul al XVII-lea, în Transilvania școli confesionale, și școli de stat în Moldova și Țara Românească.

În Muntenia, istoria învățământului superior, a început la sfârșitul secolului al XVII-lea. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Tării Românești, a fondat Academia domnească de la București în 1694. Educația a fost disponibilă numai în limba greacă. În 1776, Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești, a introdus noi cursuri în cadrul Academiei. De la acea dată, franceza și italiana au început să fie predate de asemenea. Învățământul privat a fost, de asemenea disponibil. În Moldova, un Colegiu Latin este fondat la Cotnari, lângă Iași, de către Ioan Iacob Heraclid (1561-1563) și în următorul secol, Colegiul Vasilian își va deschide porțile pentru circa 20 de ani. În cele din urmă, în 1707, Antioh Cantemir fondează Academia domneasca din Iași, o instituție similară cu Academia domnească de la București. Ambele Academii va fi desfințateîn 1821 și vor fi înlocuite cu alte instituții de învățământ în limbă. [http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia]

Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească. În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru națiunea săsească.   În Transilvania, conform regulilor austriece, cea mai mare parte a educației a fost fie în limba germană sau latină. Structurile medievale, cum ar fi șerbia și un puternic sistem de breasle au supraviețuit până în secolul al XIX-lea. Astfel, a fost o educație religioasă sau de breaslă. Alfabetizare a fost destul de scăzută, în toate provinciile românești.

Educația modernă, cu toate acestea, începe să apară și în Transilvania și Banat, școlile au apărut în orașele mari (cum ar fi Cluj sau Timișoara). În Bucovina, Liceul Teologic, care mai târziu a devenit Universitatea din Cernăuți a fost format pe regulile austriece. [Bordeianu M, 1979, p.10]

Educație în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea

Progresele înregistrate pe linia învățământului au continuat, după 1848, cunoscând chiar o evidentă accelerare, după Unirea Moldovei și Munteniei de la 1859, ce marca în materializarea proiectului românesc modernizator o primă izbândă, nașterea statului național unitar modern român.

Anul reprezentat o cotitură importantă în organizarea și dezvoltarea învățământului și culturii românești. Oamenii care au pregătit și condus marile acțiuni ale vremii au fost luptători politici, scriitori, poeți, filosofi și istorici, oameni de școală, învățători și profesori.

Recensăminte școlare din mediu rural ne arată că în anul 1886 din cei 340.201 copii de vârstă școlară, din care 173.501 băieți și 166.700 fețe, s-au înscris la școală 88.945 de copii din care 69.090 băieți și 19855 fete. Așadar numai un sfert din copii de la sate urmau cursurile unei școli. [Pascu, Ș, 1983, p.17-19]

Această perioadă a fost marcată de organizarea educației în teritoriile care mai târziu urmau să formeze România Mare. Teritoriile aflate sub puterea habsburgică aveau un avantaj, în 1786, , a fost creată Școala de Teologie. Școala a fost unită 1844 cu o Academie de drept, înființată de minoritatea germană. În 1887, Academia a fost desființată. Transilvania a avut o rețea de școli mai mici și școli secundare (gimnaziale). Alfabetizarea a fost mai mare în această regiune (Transilvania și Bucovina, pentru întreaga perioadă). Mulți dintre scriitorii români din perioadă (cum ar fi Ioan Slavici, Mihai Eminescu, au studiat s-au au debutat în această regiune). Această situație a durat până în 1867, când, dominația peste Transilvania a fost transferată în nou formatul imperiu Austro-Ungar.

După transferarea dominației (ca parte a Imperiului Austro-Ungar), cele mai multe școlii de limba germană și română au fost închise, maghiara a devenit principala limba în adminstrație și cele mai multe organizații culturale românești au fost închise. Lent, de-a lungul anilor 1870 și 1880, au fost redeschise, de cele mai multe ori ca organizații private, și, uneori, la un pas de legalitate (și, de obicei, susținute de grupări culturale de români, cum ar fi ASTRA), continuând să ofere chiar și de limba română educație în această perioadă.

În Valahia și Moldova, educația de la începuturile secolului al XIX-lea a fost dezorganizată și limitată – școlarizarea a fost disponibilă numai la orașe, în mod frecvent funcționau pe lângă biserici și mănăstiri, în timp ce învățământul superior a fost organizat ad-hot și cu condiții iregulate, mai degrabă, în așa numite seminarii și pensii (dintre care unele au supraviețuit, ca licee regulate chiar și în ziua de azi (cum ar fi Colegiul Național Sfântul Sava din București). Și primele două universități (în Iași în 1860 și în București în 1864). Reformele ortografice din permis un sistem unic de educație pentru tot teritoriul României.

[http://www.scribd.com/doc/44323823/Proiect-EDUCATIE-Final]

Anii 1880 au fost marcați de alte reforme, ministrul educației Spiru Haret creează unui ambițios program reformă și modernizare în învățământ. Programul lui a fost un amestec de educație și de construire a națiunii – foarte reușit în alfabetizarea zonelor rurale. Programul acestuia a implicat deschiderea de nenumărate școli în zona rurală (uneori nu mai mult de o cameră cu un profesor, o tablă, o hartă și un steag), reorganizarea a ridicat și modernizat sistemul de învățământ și, practic a creat învățământul superior tehnic românesc de la zero. Datorită reformelor duse de Spiru Haret în sistemul de învățământ, multe instituții de învățământ îi poartă numele. [Pascu, Ș, 1983, p.17-19]

Sistemul de învățământ a fost, totuși, destul de limitat. Au existat foarte puține cadre didactice (media a fost de 82 de studenți la un profesor în 1908-1909, în zonele rurale, și 56 în mediul urban), precum și ratele de abandon, chiar și în primii patru ani de școlarizare obligatorie au fost foarte mari (până la 30 % în 1910/1911). Alfabetizarea, în special în zonele rurale, a fost extrem de scăzută, fiind estimată la aproximativ 25-30% pentru mediul rural, de sex masculin și în jur de 80-85% pentru zona urbană, de sex masculin din aceeași cohortă [Hoivik, T, 1974, p.283].

Educația între 1918-1949

Două probleme trebuiau să fie depășite, după 1918 – în primul rând, integrarea a nu mai puțin de patru sisteme de învățământ diferite datorită uniri provinciilor istorice Bucovina, Transilvania și Basarabia, și în al doilea rând, nevoia de industrializare și modernizare pe care societatea o întâmpină. Ministrul Constantin Angelescu a avut un rol esențial în modelarea inter-război a sistemului de învățământ din România. Modelul lui Spiru Haret a fost păstrat, iar, modelele sistemelor austriac și maghiar răspândite în Transilvania și Bucovina au fost eliminate. Până în 1941, au existat diferențe între tipul de educație primită de către copii de vârstă școlară în zonele rurale și urbane – fiecare au fost adaptate la nevoia de forță de muncă din zona respectivă. Diferențele puteau fi foarte mari, elevii din școlile rurale care se transferau în școlile urbane trebuiau să repete anumiți ani, pentru a se putea adapta sistemului educativ. Liceele de asemenea, au fost modernizate – învățământul clasic a fost simplificat într-o măsură (limbile moderne și limbile clasice au fost comasate în ceea ce a devenit programa de studii sociale), iar învățământul tehnic s-a îmbunătățit semnificativ pentru a furniza tehnicieni și muncitori pentru fabricile care au fost construite.

Dictatura legionar-fascistă și al doilea război mondial au marcat sistemul educațional, mulți profesori universitari fiind uciși sau forțați să se pensioneze. Cu toate acestea, ocupația sovietică, a schimbat fundamental sistemul de învățământ românesc, rotind-o de la un sistem liberal, de inspirație franceză la un sistem educațional de tip stalinist. [Hoivik, T, 1974, p.286]

Educația între 1945-1990

Această perioadă poate fi împărțită în trei perioade mai mici, bazate pe cele trei reforme. Prima dintre ele a fost reforma din 1948/1949, care în esență a instalat un sistem copie a sistemului educațional din fosta URSS, cea de-a doua a fost reforma din 1958, care a liberalizat mai multe segmente ale sistemului de învățământ, precum și cel de-a treia din 1972, care din nou restricționa sistemul, precum și readucerea ideologiei național-stalinistă în sistemul educațional. Aceste reforme urmau modelul schimbărilor din societatea românească, după vizita lui Nicolae Ceaușescu din China și Corea de Nord.

[http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia]
În prima perioadă (1949-1958) întregul sistem educațional a fost sub controlul Partidului Comunist Român, sprijinit de Uniunea Sovietică. Educația a fost considerată de către guvernul comunist, ca un instrument important de a controla oamenii și de a crea „omul nou”.

Reformele din 1949 au fost esențiale în distrugerea sistemului vechi și crearea unei noi versiuni. În primul rând, un număr mare de educatori și profesori au fost arestați sau uciși, iar cei mai puțini calificați, dar cadre ascultătoare de partid le-au luat locul. Clasică divizare între liceele tehnice, clasice și școlile profesionale au fost eliminate complet – școlile au fost segmentate pe trei niveluri (grupuri școlare, școli și universități de mijloc), care ofereau o educație identice la toată lumea. Cele mai multe universități au fost retrogradate la nivelul de institute tehnice. Toate școlile private și religioase au fost închise și au fost preluat de către stat (care le-au limitat sever). Noi materii au fost introduse – rusă a devenit obligatorie la toate nivelurile iar franceză a fost eliminată. Ateismul stințific a luat locul religiei, iar materia despre studiul sovietic a devenit foarte răspândită. Cele mai multe științe sociale au fost suprimate complet, sau comasate – sociologia a fost aproape interzisă, psihologia, dreptul și filozofia au fost reformate pe baza dogmei staliniste. Cenzură a devenit foarte răspândită – mulți autori clasici fiind interziși pe loc, iar proletariatul și realismul socialist au devenit normă în artă, știință și educație. Școlară obligatorie a crescut la 7 ani. Partidul Comunist Român să implicat în procesul educațional prin crearea de organizații în interiorul școlilor (ca de exemplu Pionierii și Uniunea de Muncă pentru Tineret). Cu toate acestea, au existat unele realizări – unul, tipic pentru regimurile totalitare, alfabetizarea în masă, fiind realizate campanii de educație pentru adulți (alfabetizarea a sărit la peste 90% în această perioadă) precum și apariția educației în limbile minorităților (în special în limba maghiară).

[http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia]

Educația între 1990-2009

Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat. În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a 10-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17). Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul de învățământ oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de Bacalaureat), licență (Cadru de absolvirea a Universității, după un examen și/sau a tezei), Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză). [Korka, M, 2000, p.25]

Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor. Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi străine, informatică etc.). Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a patra, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte).

Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a IX-a și a X-a), doi neobligatorii (a XI-a și a XII-a). [Marga, A,1998]

Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de licență (3-4 ani), de masterat (1-2ani) și doctorat (3 ani).

Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele asemenea.

Instituțiile de învățământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituții au personalitate juridică, au caracter non-profit, sunt de interes public și sunt apolitice.

Sistemul național de învățământ superior include toate instituțiile de învățământ superior acreditate.

Misiunea învățământului superior este de a genera și de a transfera cunoaștere către societate prin:

a) formare inițială și continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al inserției profesionale a individului și a satisfacerii nevoii de competență a mediului socio-economic;

b) cercetare științifică, dezvoltare, inovare și transfer tehnologic, prin creație individuală și colectivă, în domeniul științelor, al științelor inginerești, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanțelor și dezvoltării fizice și sportive, precum și valorificarea și diseminarea rezultatelor acestora. [L.nr.84/1995-Legea Educației Naționale, art.15]

1.1.2 Structura sistemului național de învățământ

Conform Legii Educației Naționale, toți copiii și tinerii au acces egal la educație, indiferent de factorii socio-economici sau demografici. În România învățământul reprezintă un serviciu de interes public conform legii, în limba română precum și în limbile minoritare și în limbile de circulație internațională.

Conform Art.2 alineatul (3) din Legea Educației Naționale promulgata de Președintele României, Traian Băsescu, în data de 4 ianuarie 2011, București și publicată în Monitorul Oficial în data de 10 ianuarie 2011: „Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului

Antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.”

În România, sistemul național de învățământ este organizat pe următoarele niveluri:

a)învățământul antepreșcolar (0-3 ani)

b)învățământul preșcolar (3-6 ani)-care cuprinde grupa mică, mijlocie și mare

c)învățământul primar (6-11)-care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV

d)învățământul secundar-care cuprinde:

– învățământul secundar inferior sau gimnazial, clasele V-IX;

– învățământul secundar superior sau liceal, clasele de liceu X- XII/XIII cu următoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;

e) învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;

f) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal

g) învățământul superior:

– Învățământul universitar:

licența

masterat

doctorat

– Învățământul postuniversitar

[L.nr.1/2011-Legea Educației Naționale, art.2,19]

1.1.3 Forme de organizare

Organizarea sistemului național de învățământ are la bază structura sistemului astfel încât fiecare nivel are propria formă de organizare.

Învățământul antepreșcolar se organizează în creșe și, după caz, în grădinițe și în centre de zi. Asigurarea personalului didactic necesar desfășurării educației antepreșcolare se face de către autoritățile administrației publice locale, împreună cu inspectoratele școlare, cu respectarea standardelor de calitate și a legislației în vigoare.

Învățământul preșcolar se organizează în grădinițe cu program normal, prelungit și săptămânal. Grădinițele pot funcționa ca unități cu personalitate juridică sau în cadrul altor unități școlare cu personalitate juridică.

Învățământul primar se organizează și funcționează, de regulă, cu program de dimineață.

În clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a părinților, a tutorilor sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.

În clasa pregătitoare din învățământul special sunt înscriși copii cu cerințe educaționale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a părinților, a tutorilor legali sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copii cu cerințe educaționale speciale cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani la data începerii anului școlar.

Învățământul gimnazial se organizează și funcționează, de regulă, cu program de dimineață.

Învățământul liceal se organizează și funcționează, de regulă, ca învățământ cu frecvență. Acesta se poate organiza și poate funcționa și ca învățământ cu frecvență redusă, în unitățile de învățământ stabilite de inspectoratul școlar, în colaborare cu autoritățile administrației publice locale.

Învățământul liceal cuprinde următoarele filiere și profiluri:

a) filiera teoretică, cu profilurile umanist și real;

b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale și protecția mediului;

c) filiera vocațională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic. [L.nr.1/2011-Legea Educației Naționale – art.27. (3), art.28. (1). Art.29. (1,2)]

Durata studiilor în învățământul liceal – forma de învățământ cu frecvență -este de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocațională și de 4 ani pentru filiera tehnologică. Pentru forma de învățământ cu frecvența redusă este de 5 ani.

Învățământul profesional se organizează și funcționează în școli profesionale care pot fi unități independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare. Absolvenții învățământul profesional care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională și suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.

Învățământul postliceal se organizează pentru absolvenții de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat. Școlile de maiștri sunt școli postliceale. Învățământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcție de complexitatea calificării și de numărul de credite pentru educație și formare profesională.

Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele asemenea, numite în continuare instituții de învățământ superior sau universități. Instituțiile de învățământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituții au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interes public și sunt apolitice.

Învățământul superior se poate organiza doar în instituții de învățământ superior care au obținut autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.

Sistemul național de învățământ superior include toate instituțiile de învățământ superior acreditate. O instituție de învățământ superior autorizată să funcționeze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine partea sistemului național de învățământ superior numai după acreditare. [L.nr.1/2011-Legea Educației Naționale – art.27. (3), art.28. (1). Art.29. (1,2), art.30, art.114]

1.2 Învățământul superior. Admitere. Durata studiilor

Învățământul superior din România reprezintă domeniul de activitate și interes al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și Sportului.

Sistemul național de învățământ superior are la bază următoarele principii:

a) principiul autonomiei universitare;

b) principiul libertății academice;

c) principiul răspunderii publice;

d) principiul asigurării calității;

e) principiul echității;

f) principiul eficienței manageriale și financiare;

g) principiul transparenței;

h) principiul respectării drepturilor și libertăților studenților și ale personalului academic;

i) principiul independenței de ideologii, religii și doctrine politice;

j) principiul libertății de mobilitate națională și internațională a studenților, a cadrelor didactice și a cercetătorilor;

k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;

l) principiul centrării educației pe student.

[L.nr.1/2011-Legea Educației Naționale – art.31. (1,4), art.114.115,116. (1)]

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituțiile de învățământ superior de stat și particulare din România. Fiecare instituție de învățământ superior elaborează și aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite.

Sistemul național de învățământ superior include toate instituțiile de învățământ superior acreditate, acestea fiind de stat sau private. O instituție de învățământ superior autorizată să funcționeze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului național de învățământ superior numai după acreditare.

În învățământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de lege.

În instituțiile de învățământ superior de stat, învățământul este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii. În învățământul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depășirea duratei de școlarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, care depășesc prevederile planurilor de învățământ. De asemenea, se pot percepe taxe și pentru activități neincluse în planul de învățământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar. Cuantumul taxelor și scutirea de la plata acestora se stabilesc de senatele universitare. Pot participa la admiterea în învățământul universitar absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competența fiecărei instituții de învățământ superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educației Naționale. Admiterea se poate organiza în două sesiuni. Absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat, care au obținut în unul din ultimii 2 ani de studii distincții la olimpiade școlare internaționale, la concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învățământul universitar fără susținerea admiterii. Absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat, care au obținut, în cel puțin unul din ultimii 2 ani de studii, premii la olimpiade școlare, la concursuri artistice sau sportive, de nivel național sau pe grupe de țări, pot fi admiși în învățământul universitar, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educației Naționale și criteriilor specifice elaborate de senatele universitare.

În instituțiile de învățământ superior particular, învățământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administrație, conform legii.

Instituțiile de învățământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor și au obligația să le comunice tuturor celor interesați, inclusiv pe site-ul universității.

Structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare și confesionale, atribuțiile, modul de constituire, precum și alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor și cu aprobarea senatului universitar.

Studenților le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor și specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare și cu planurile de învățământ.

Calificările dobândite de absolvenții programelor de studii din învățământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate și prin alte acte de studii eliberate

Numai de către instituțiile de învățământul superior acreditate.

Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare:

Studiile universitare de licență

Studiile universitare de masterat

Studiile universitare de doctorat

Studiile universitare de licență. Pot participa la admiterea în ciclul I de studii Universitare absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă. Studiile de licență corespund unui număr cuprins între minimum 180 și maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului European de credite de studiu transferabile (ECTS). În sensul Legii Educației Naționale nr.1/2011, creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unități de cursuri și altor activități didactice. Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însușirea unei discipline. La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de licență este de 3 – 4 ani și corespunde unui număr de 60 de credite de studio transferabile pentru un an de studiu.

Durata studiilor de licență pentru învățământul tehnic este de 4 ani. La învățământul seral, durata studiilor pentru obținerea numărului de credite de studiu transferabile, necesare absolvirii, este mai mare cu un an față de cea de la învățământul de zi în domeniul respectiv. Durata studiilor pentru obținerea creditelor de studiu transferabile la învățământul cu frecvență redusă și la distanță se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

Studiile universitare de licență asigura un nivel de calificare adecvat exercitării unei profesii în vederea inserției pe piața forței de muncă, prin cunoștinte generale și de specialitate corespunzătoare. În cadrul studiilor universitare de licență este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Studiile universitare de licență oferă cunoștințe și competențe largi, pe domenii de studii.

Cunoștințele generale permit abordările științifice ale domeniului de specialitate, care să asigure înțelegerea, inovarea și crearea de cunostinșe noi, precum și comunicarea efectivă orală și scrisă în domeniul de specialitate și în contexte culturale diverse.

Competentele generale se referă la: culegerea, analiza și interpretarea de date și de informații din punct de vedere cantitativ și calitativ, din diverse surse alternative, respectiv din context profesionale reale și din literatură în domeniu, pentru formularea de argumente, decizii și demersuri concrete; utilizarea unor moduri diverse de comunicare scrisă și orală, inclusiv într-o limbă străină; utilizarea tehnologiilor informatice; asumarea responsabilității de a elabora un program personal de autoperfecționare; conceperea și conducerea proceselor specifice domeniului.

Studiile universitare de masterat corespund unui număr de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 și 120. Prin excepție, în funcție de durata studiilor universitare de licență, limita inferioară poate fi de 60 de credite de studiu transferabile.
La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1 – 2 ani și corespunde unui număr de 60 de credite de studio transferabile pentru un an de studiu. Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele asemenea, numite în continuare instituții de învățământ superior sau universități.

Programele de studii universitare de master pot fi:

a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competențelor profesionale;

b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competențelor de cercetare științifică.

Studiile universitare de masterat asigura aprofundarea în domeniul studiilor de licență sau într-un domeniu apropiat, dezvoltarea capacităților de cercetare științifică și constituie o bază pregătitoare obligatorie pentru studiile doctorale.

Diplomele de master atestă că titularii acestora au dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice. Cunoștințele generale se referă la: familiarizarea cu cele mai noi și avansate dezvoltări ale cunoașterii în domeniu; abilități superioare de cercetare independentă; capacitatea de a aplica teoria în situații noi și care nu au putut fi prevăzute.

Cunoștințele de specialitate se referă la: acumularea unei cantități substanțiale de cunoștințe noi; identificarea, abordarea și soluționarea de probleme cognitive și profesionale noi; compararea cunoștințelor noi cu cele tradiționale și capacitatea de a stabili relații între acestea, în vederea sesizării direcțiilor noi de creștere a cunoașterii și de dezvoltare a profesiei. Competențele generale se referă la: aplicarea creativă a tehnicilor de cercetare și rezolvare de probleme; elaborarea de studii și rapoarte publicabile sau aplicabile profesional; capacitatea de a conduce grupuri de lucru și de a comunica în context dintre cele mai diverse; capacitatea de a acționa independent și creativ în abordarea și soluționarea problemelor, de a evalua obiectiv și constructiv stări critice, de a rezolva creative probleme și de a comunica rezultate în mod demonstrativ; abilități de conducător și angajare clară pe calea propriei dezvoltări profesionale.

Studiile universitare de doctorat au, de regulă, o durată de 3 ani. În situații speciale, când tematica abordată necesită o perioadă mai mare de studiu sau experimentare, durata poate fi prelungită cu 1 – 2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat. Susținerea tezei de doctorat se poate face în termen de maximum 3 ani de la terminarea studiilor universitare de doctorat. Diploma de doctor atesta ca titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice.

Cunoștințele generale se referă la acumularea, interpretarea și dezvoltarea cunoașterii de vârf din domeniul de doctorat. Competentele generale se referă la: dezvoltarea tehnicilor de cercetare și aplicarea lor în contexte diverse și specifice; construcție teoretică și aplicare profesională; construcții discursive de tip academic pentru publicații de prestigiu în domeniu și de tipul cunoașterii comune pentru comunicare publică; asumarea responsabilității de a elabora un program de cercetare, spirit critic, creativitate, inventivitate.

[L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.142,148,150,153,154.158,159]

1.3 Structura instituțiilor de învățământ superior și organizarea acestora

Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituție de învățământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăți, departamente, institute, centre sau laboratoare, unități de proiectare, centre de consultanță, clinici universitare, studiouri și ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unități de microproducție și prestări servicii, stațiuni experimentale sau alte entități pentru activități de producție și transfer de cunoaștere și tehnologie. În structura instituțiilor de învățământ superior funcționează servicii tehnico-administrative.

Universitatea este o instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții. Fiecare facultate are una sau mai multe domenii de licență, iar fiecare domeniu are una sau mai multe specializări acreditate. Fiecare specializare are una sau multe forme de învățământ (zi, frecvență redusă și la distanță).

Facultatea este unitatea funcțională care elaborează și gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale științelor, artelor sau sportului. Orice facultate se înființează, se organizează sau se desființează la propunerea și cu aprobarea Senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituțiilor de învățământ superior, inițiată anual de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. O facultate poate include unul sau mai multe departamente, școli doctorale, școli postuniversitare și extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri și cicluri de studii universitare.

Departamentul este unitatea academică funcționala care asigură producerea, transmiterea și valorificarea cunoașterii în unul sau mai multe domenii de specialitate și poate avea în componență centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, școli postuniversitare și extensii universitare.

Înființarea institutelor, stațiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislației în vigoare.

Spațiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, stațiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor și clinicilor universitare, precum și dotările aferente, folosite de instituția de învățământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptățită să le utilizeze.

Spațiul universitar este inviolabil. Accesul în spațiul universitar este permis numai în condițiile stabilite prin lege și prin Carta universitară. Carta universitară prezintă opțiunile majore ale comunității universitare și se aplică în tot spațiul universitar.

Comunitatea universitară este constituită din studenți, personal didactic și de cercetare și personal didactic și de cercetare auxiliar. Membrii comunității universitare au drepturile și îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare și prin Carta universitară.

[L.nr.1/2011-Legea Educației Naționale-art, 131,132,133,134,126,127]

1.4 Programul de studii

Structura anului universitar

Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie și include două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activități didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni.

Senatul universitar al fiecărei instituții de învățământ superior aprobă anual, cu cel puțin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studenților, precum și calendarul activităților educaționale specifice semestrelor academice de studiu.

Programe de studii universitare

Programul de studii universitare reprezintă un grup de unități curriculare de predare, învățare, cercetare, aplicații practice și evaluare, planificate astfel încât să ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă și printr-un supliment de diplomă.

Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificării definit în Cadrul Național al Calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabilește astfel încât să maximizeze șansele obținerii calificării dorite și se aprobă de către senatul universitar.

Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii și organizate pe 3 cicluri de studiu: licență, master, doctorat. Un program de studii universitare funcționează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare.

Forme de organizare

Formele de organizare a programelor de studii sunt:

a) cu frecvență, caracterizată prin activități de învățământ și/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului și presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice și de cercetare;

b) cu frecvență redusă, caracterizată prin activități dedicate mai ales unor cursuri de sinteză și pregătirii aplicative, programate în mod compact și periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învățământului la distanță;

c) la distanță, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice și de comunicații specifice, activități de autoînvățare și autoevaluare completate de activități specifice de tutorat.

Programele de studii universitare de licență se pot organiza la următoarele forme de învățământ: cu frecvență, cu frecvență redusă și la distanță

Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoarele forme de învățământ: cu frecvență și cu frecvență redusă.

Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la formă de învățământ cu frecvență.

Diplomele și certificatele de studii universitare eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceleași programe de studii, indiferent de formă de învățământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competențele și cunoștințele verificate, corespondența dintre rezultatele învățării și notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru orice formă de învățământ corespunzătoare unui anumit program de studii din cadrul unei instituții de învățământ superior.

Pot organiza programe de studii universitare la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță numai instituțiile de învățământ superior care au acreditat programul de învățământ respectiv la formă de învățământ cu frecvență. [L.nr.1/2011-Legea Educației Naționale-art.136,137.138,139,140]

Capitolul 2. Aspecte privind managementul universitar în România

2.1 Rolul și competențele statului în învățământul superior românesc

Statul are un rol esențial în domeniul învățământului superior privind asigurarea unui sistem de învățământ performant și eficient prin intermediul Parlamentului, Guvernului și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului proiectează, fundamentează și aplică strategiile naționale în domeniul educației, cu consultarea asociațiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinților, Consiliului Național al Rectorilor, structurilor asociative ale universităților și școlilor de stat, particulare și confesionale, Consiliului Minorităților Naționale, sindicatelor reprezentative din învățământ, asociațiilor reprezentative ale elevilor, asociațiilor reprezentative ale studenților, autorităților administrației publice, mediului de afaceri și organizațiilor neguvernamentale finanțatoare care susțin programe educative/federații ale furnizorilor de servicii sociale.

Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat. Instituțiile de învățământ superior de stat și particulare se înființează prin lege, cu respectarea dispozițiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.

Inițiativa înființării instituției de învățământ superior de stat aparține Guvernului. Inițiativa înființării instituției de învățământ superior particular și confesional aparține unei fundații, unei asociații sau unui cult religios ori altui furnizor de educație, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit fondator.

Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare, împreună cu stabilirea numărului maxim al studenților care pot fi școlarizați și cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de către ARACIS sau de către o altă agenție de asigurare a calității, din țară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior, denumit în continuare EQAR.

Nomenclatorul domeniilor și al programelor de studii universitare, domeniile și programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, locațiile geografice de desfășurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învățământ sau limbă de predare, precum și numărul maxim de studenți care pot fi școlarizați, propus de către agențiile de evaluare a calității care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, înaintea datei de 31 martie a anului respectiv.

Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii și a clasificării universităților se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului, în maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezenței legi. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Evaluarea este realizată periodic.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituțiile de învățământ superior de stat și particulare din România.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la propunerea CNFIS¹, elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precum și conținutul informațiilor care vor fi scrise în RMUR (Registrul matricol unic al universităților din România).

[L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale- art.14,122,123,155,137,193,201]

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului asigură finanțarea de bază pentru universitățile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu și per limbă de predare. Granturile de studii sunt alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă și competitivă a societății, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia calității acestora, numărul de granturi de studii alocate unui program variind în funcție de poziția programului în această ierarhie.

Categoriile de cheltuieli eligibile și metodologia de distribuire a acestora din finanțarea complementară și suplimentară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale nr.1/2011.

Statul român poate acorda anual burse pentru sprijinirea etnicilor români din țări învecinate și a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate, care doresc să studieze în cadrul unităților și instituțiilor de învățământ de stat din România. Universitățile de stat sau particulare au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.

Instituțiile de învățământ superior de stat asigură, în limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii comasate a studenților, pe perioada prevăzută în planurile de învățământ, cheltuielile de masă, cazare și transport, în situațiile în care practica se desfășoară în afara centrului universitar respectiv.

Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului și transmise în proprietate universităților de stat, în condițiile legii. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru universitățile de stat pe baza documentației înaintate de acestea. Universitățile particulare sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condițiile legii.

Instituțiile de învățământ superior particulare și confesionale particulare sunt acreditate prin lege, inițiată de către Guvern la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de burse pentru școlarizarea studenților străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universități și programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.

Statul încurajează excelența în instituțiile de învățământ superior prin pârghii financiare specifice, existente în lege:

   a) universităților li se alocă o finanțare suplimentară, în sumă, la nivel național, de minimum 30% din suma alocată la nivel național universităților de stat ca finanțare de bază, pe baza criteriilor și a standardelor de calitate stabilite de CNFIS și aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

  b) universităților de stat li se alocă un fond distinct pentru dezvoltarea instituțională, din bugetul alocat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Fondul de dezvoltare instituțională se adresează celor mai performante instituții de învățământ superior din fiecare categorie și se alocă după criterii competitive bazate pe standarde internaționale. Metodologia de alocare și utilizare a fondului pentru dezvoltare instituțională se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Guvernul României înființează Institutul de Studii și Cercetări Avansate din România, având ca obiectiv principal susținerea elitelor științifice românești din țară și din diaspora. Metodologia de înființare a acestuia se elaborează de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezenței legi.). [L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.205,223,224,226,228,206,197]

Competențele statului în învățământul românesc

Competența asupra auto-reglajului.. Statul are obligația de-a asigura existenta, funcționarea și îmbunatățirea mijloacelor (structurale/pârghiilor) de auto-reglare a sistemului educativ)- MECTS asigura posibilitatea educabililor (elevi/studenți) de a alege furnizorii de educație/programele de studii/cursurile/traseele curriculare ce corespund cu domeniile lor (sau a reprezentaților legitimi ai acestora) de interes.

  Autoreglarea competențelor. Statul are obligația de a asigura existenta și funcționarea mecanismelor ce permit promovarea valorilor și eliminarea non-valorilor. Statul are obligația de a promova prin educație: cultura, cercetarea științifică, inventivitatea, forța de lucru înalt calificată, dorința de a crea ceva peren, valorile unei societăți democratice de tip occidental și urban, bazate pe îmbinarea armonioasă între libertatea și bunăstarea individului cu cele ale comunității, pe producția de calitate, pe schimburi de bunuri sau idei și pe deschiderea spre lumea întreagă.

Responsabilitatea calității. Statul are obligația de a asigura existenta și funcționarea instrumentelor care să producă responsabilizarea persoanelor implicate în asigurarea calității educației.

Este obligația organelor administrației publice locale (primarii, consilii, etc.) de-a asigura educația de bază pentru toți copiii și de-a se asigura că educația este posibilă pentru toți copiii de vârsta școlară. Aceasta înseamnă pentru elevi gratuitatea manualelor și a auxiliarelor curriculare, a școlarizării, a materialelor școlare și a transportului la distanțe de peste 5 km (costurile respective urmând a fi acoperite de administrația publică locală).

Calitatea responsabilității. Statul are obligația de-a dezvolta și pune în practica instrumentele necesare asigurării funcționării indicatorilor și mecanismelor de responsabilizare. Educația adulților pentru reangajare în altă profesie se va face prin colaborarea dintre MECTS și Ministerul Muncii, utilizând furnizorii de educație existenți, sau dezvoltând cadrul de manifestare necesar pentru alți furnizori de educație. Ministerului Muncii îi revine sarcina organizării acesteia.

Resursele responsabilității. Statul are obligația de a dezvolta structurile și mecanismele necesare responsabilizării educatiei– Răspunderea asupra calității funcționarii MECTS care revine unor mecanisme (parlament), mecanisme ale societății civile. Aceste mecanisme pot începe auditarea MECTS în urma reacțiilor societății civile, a părinților, ONG-urilor, presei sau se poate auto-sesiza. În cazul în care componenții structurii de gestiune a educației din cadrul MECTS sau a ISJurilor/DRE- (Departamentelor regionale pentru educație) au obținut rezultate negative vis-a vis de activitatea lor, gradul de pregătire profesională, sau abuzuri în funcție, atunci aceștia vor fi eliberați din funcție, posturile lor intrând în concurs de competente.

Autoreglarea responsabilității. Statul are obligația de a dezvolta mecanismele care să creeze feedback cu familia, comunitatea locală, organizațiile de elevi, organizațiile profesionale – MECTS are obligația de a colecta opiniile părinților, elevilor, profesorilor în privința modului în care funcționează educația în cadrul Programului de Supraveghere Națională. Aceste opinii sunt obligatoriu făcute publice pe net de către MEC. [http://edu-gate.ro/2008/09/05/rolul-statului-in-educatie/]

Calitatea deschiderii. Statul are obligația de a dezvolta rețelele de colaborare care să asigure modernizarea educatiei-. Parlamentul decide asupra principiilor generale ale politicilor educaționale și asupra legislației necesare. Implementarea este făcută de MECTS care supervizează toată educația și trainingul profesional ce se face pe bani publici. Sectorul administrativ acoperit de MECTS beneficiază de 14% din fondurile bugetare naționale. MECTS garantează cetățenilor oportunitatea dezvoltării personale prin educație și cultura și asigură cele necesare pe piața forței de muncă, cooperarea internațională și viața culturală a României. Partenerii săi principali sunt Ministerul de Externe, Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, și Ministerul Industriilor.

Calitatea resurselor. Statul are obligația de a dezvolta mecanismele de promovare – Finanțarea școlilor liceale, vocaționale, politehnice, universități va fi întreruptă în clipa în care fondurile vor fi irosite fără a se vedea performanta cerută.

  Resurse de calitate. Statul are obligația de a dezvolta mecanismele și resursele necesare creșterii permanente a calității resurselor și proceselor – MECTS pregătește reglementari și decizii, crează cadrul de cooperare europeană în domeniul educației, crează granturi pentru instituțiile publice și sprijină organizațiile educaționale private și consiliile munincipale.

Calitatea autoreglării. Statul are obligația de a dezvolta mecanismele și codurile necesare dezvoltării calitative a mecanismelor de autoreglare. Educația pentru responsabilitatea globală: socială, de dezvoltare personală și de protecție a mediului va constitui programul prioritar al statului

 Autoreglarea calității. Statul are obligația de a dezvolta mecanismele de piață ale calității -Pentru dezvoltarea calității în educație orice formă de lucru se va realiza pe bază de contract pe verticală și orizontală în funcție de indicatorii de performanță la toate nivelurile de decizie. Educația adulților se face prin mecanisme de furnizare-ofertare de educație pe piața liberă și va fi dependenta de nevoile de instruire solicitate de piață. Educația adulților poate oferi cursuri interesante și pentru studenți, în cazul unui parteneriat cu facultatea creditele obținute pot fi transferate. Educația adulților care duce la o formă de calificare este susținută financiar parțial sau total de către stat

  Deschiderea asupra resurselor. Statul are obligația de a asigura deschiderea asupra resurselor de orice fel prin mecanisme descentralizate – Educația pentru responsabilitatea globală: socială, de dezvoltare personală și de protecție a mediului va constitui programul prioritar al statului. Angajarea socială și de mediu la toate nivelurile de educație se va realiza prin exemple și acțiuni directe, analiza indicatorilor, măsurători practice și evaluări calitative. Analiza evaluativa se va face pe: integrarea inovării, integrarea pe piața muncii, integrarea socio-ecologica, integrarea în dezbaterile sociale asupra politicilor publice și deciziilor publice, integrarea în operațiile de mediu.

Autoreglarea resurselor. Statul are obligația de a dezvolta sistemul de norme care permită autonomia deciziei locale (resursele de deschidere) – Educația antreprenorială cu curricula locală va depinde de conditiil e locale, atitudine, importanta data educației antreprenoriale, cunoștințe și resurse. Educația antreprenorială va fi evaluată în funcție de elementele de bază din curricula nucleu. Trainingul profesorilor este obligatoriu. Acesta cuprinde curricula nucleu, educația antreprenorială și psiho-pedagogia excelenței. Educația continua trebuie motivata salarial. Educația antreprenorială trebuie legată de proiectele de dezvoltare naționale, județene sau locale. În același timp educația antreprenorială trebuie să conțină cunoștințe și să vizeze competente privind dezvoltarea personală și gestiunea propriei vieti- în familie/în grupul social restrâns, în comunitate și în societate în general/, pe piața muncii și business. Educația antreprenorială va fi centrată pe student și se vor folosi metode specifice și stiluri de predare specifice. Educația antreprenorială va fi finanțată de către autoritățile locale.

Deschiderea asupra autoreglării. Statul are obligația de a încuraja și dezvolta mecanismele deontologice. MECTS are obligația de a face o raportare anuală privind starea națiunii la capitolul educație. Aceasta raportare trebuie să citeze raportările internațională făcute, să facă o analiză a obiectivelor propuse și măsura în care acestea au fost atinse, să arate care vor fi obiectivele cheie pe anul următor și de ce. Raportarea anuală va lua în considerație feedback-ul pieței asupra gestionarii educației. De patru ori pe an, în funcție de acest feedback MECTS va evalua modul în care administrația în subordine și funcționarii din MECTS au dus la îndeplinire sarcinile fixate și va face corecțiile necesare atât la capitolul personal angajat, cât și la capitolele buget și programe.

Resursele de autoreglare. Statul are obligația de a dezvolta sistemul de credite transferabile și recunoaștere a competentelor – MECTS va asigura un sistem de educație formală, informala și nonformala deschis și flexibil începând cu educația obligatorie, continuând cu educația complementară și cu educația continua. Educația va fi adaptata nevoilor personale sau specifice de educație. Profesorii vor fi antrenați obligatoriu pentru practicarea acestor forme de educație.

Calitatea competentei. Statul are răspunderea de a asigura calitatea competentei furnizorilor de educație. La toate nivelele școlare profesorii vor avea calificare înalta și motivație profesională. Aceasta cere masterate și practica profesională. Universitățile vor selecta pe cei mai motivați și mai talentați aplicanți.

Profesorii vor lucra independent și vor avea o puternică autonomie de lucru la clasă. Autoevaluarea furnizorilor de educație, evaluările studenților și evaluările externe vor fi clarificate și întărite pentru a corespunde criteriilor calității în educație.

Competența deschiderii. Statul are competenta de a asigura deschiderea sistemului educațional prin politici educative. Evaluarea și autoevaluarea universităților și studenților sunt încurajate cu scopul de a produce informații utile atât universităților cât și studenților. Se favorizează educarea întregii populații la standarde internaționale. În acest scop evaluările sunt utilizate pentru crearea de politici educaționale specifice.

Dacă statul român și-ar exercita toate aceste competente scrise, învățământul românesc ar fi mult mai eficient, însă din păcate rămân doar scrise fiindcă nu e capabil nimeni să lucreze la eficientizare și de ce nu la atingerea performanței. Dacă ar fi să aplicăm cele mai înalte standarde și practici ale învățământului, prezente în țări recunoscute ca exemple de performanță precum Finlanda, Singapore, Marea Britanie, British Columbia-Canada, atunci vom scăpa de aceasta mare de incompententa și incultură și vom avea un sistem de învățământ real și nu unul deficitar ca în prezent, care pune în pericolul viitorul intelectual al țării.. [http://edu-gate.ro/2008/09/05/rolul-statului-in-educatie/].

2.2 Atribuțiile statului în învățământul superior

Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza consultării celorlalte instituții și ministere interesate, proiectează, fundamentează și aplică strategia globală a învățământului, stabilește obiectivele sistemului de învățământ în ansamblul său, precum și obiectivele educaționale pe niveluri și profiluri de învățământ.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se organizează și funcționează potrivit legii Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca organ de specialitate, are răspunderea de a elabora și de a aplica politica educațională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și a resurselor umane din sfera educației și colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învățământului.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are următoarele atribuții principale:

a) propune politicile și strategiile naționale pentru învățământul superior, ca parte a Ariei europene a învățământului superior;

b) elaborează reglementările de organizare și funcționare a sistemului de învățământ superior;

c) monitorizează și verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea și funcționarea învățământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară și

Asigurarea calității în învățământul superior;

d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare a universităților și de ierarhizare a programelor de studii ale acestora;

e) controlează gestionarea RMUR;

f) organizează recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor conform normelor interne și în conformitate cu normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaște automat diplomele și certificatele obținute în universități din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană, precum și în universități de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate și reactualizate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; organizează recunoașterea automată a funcțiilor didactice universitare Și a calității de conducător de doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor și pentru vizarea actelor de studii;

g) elaborează și propune proiectul de buget pentru învățământul superior, ca parte a bugetului educației și bugetului cercetării;

h) verifică și gestionează sistemul de indicatori statistici de referință pentru învățământul superior și bazele de date corespunzătoare pentru monitorizarea și prognozarea evoluției învățământului superior în raport cu piața muncii;

i) susține realizarea de studii și de cercetări în învățământul superior;

j) publică anual un raport privind starea învățământului superior.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului conduce sistemul național de educație, cercetare și inovare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate.

Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Ministerul îndeplinește următoarele funcții:

a) de strategie, prin care planifica strategic și asigură elaborarea și implementarea politicilor în domeniul Învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului;

b) de administrare, prin care aloca, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate;

c) de evaluare, coordonare și control al realizării politicilor în domeniul educației, învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului;

d) de elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile din domeniile sale de activitate;

e) de autoritate de stat, prin care asigura urmărirea și controlul respectării reglementarilor din domeniile sale de activitate;

f) de reprezentare, prin care asigură, în numele Guvernului, reprezentarea în organismele și în organizațiile naționale, regionale și internaționale, ca autoritate de stat pentru domeniile sale de activitate;

g) de comunicare cu cele lalte structuri ale administrației publice centrale și locale și cu societatea civilă;

h) de cooperare internațională, prin care asigura aplicarea acordurilor internaționale în Domeniile sale de activitate și promovarea de noi acorduri;

i) de organism intermediar pentru dezvoltarea resurselor umane, precum și pentru Cercetare-dezvoltare, sport și tineret.. [L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.216,217,218]

În structura organizatorică a Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului la nivel central, funcționează 7 direcții generale, 15 direcții, servicii În subordinea acestora, corpul de control al ministrului, 3 unități de management al proiectelor. În subordinea directă a ministrului sunt structurile care gestionează domeniile juridic și contencios, controlul, auditul intern, comunicarea și relațiile publice, relațiile internaționale și europene.

În baza OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației au fost înființate două agenții naționale având drept scop managementul calității educației la nivel național: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) – instituție publică independenta, de interes național, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli. Structurii organizatorice a MECTS i se adaugă consiliile și comisiile consultative, stabilite prin lege, instituțiile și unitățile care funcționează în subordine sau în coordonare.

În domeniile cercetării științifice, dezvoltării tehnologice și inovării, MECTS își exercită atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, organ de specialitate al administrației publice centrale care funcționează în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, potrivit prevederilor H.G. nr.1449/2005 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, cu modificările și completările ulterioare.

În domeniile tineretului și sportului, MECTS își exercită atribuțiile prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și care funcționează în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, potrivit prevederilor H.G. nr.141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, cu modificările și completările ulterioare. [http://www.cdep.ro/proiecte/2010/800/30/7/axIII_25.pdf]

2.3 Statutul juridic al universităților

Statutul juridic al universităților este cel de persoana juridică de drept privat și utilitate publică recunoscute prin lege și prin Sentință Civilă, ce atestă acreditarea instituțională și implicit integrarea în sistemul național de învățământ din România.

Instituțiile de învățământ superior de stat și particulare se înființează prin lege, cu respectarea dispozițiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.

Universitățile sunt instituții de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu conform reglementărilor legale.

Universitățile au patrimoniu propriu și îl gestionează conform legii.

Universitățile pot fi publice sau private. Ele sunt persoane juridice de interes public, au caracter non-profit, sunt nepolitice și promovează învățământul și cercetarea ca bunuri publice.

Universitățile publice se înființează la inițiativa și cu resursele Guvernului.

Universitățile private se înființează la inițiativa și cu resursele unor persoane fizice, grup de persoane fizice, asociații sau fundații, numiți în continuare fondatori.

Fondatorii au dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile pe care le-au adus la fondarea universității. Bunurile mobile sau imobile dobândite după înființarea universității, din taxele de studii plătite de studenți, sunt bunuri publice și aparțin universității.

Actele de studii emise în România sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care programele de studii au fost inițiate, derulate și finalizate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituții de învățământ superior acreditate.

Instituțiile de învățământ superior pot înființa, singure sau prin asociere, societăți comerciale, fundații sau asociații, cu condiția ca acestea să contribuie la creșterea performanțelor instituției și să nu influențeze negativ în niciun fel activitățile de cercetare, predare și învățare. Pot constitui consorții universitare, inclusiv cu unitățile de cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislației în vigoare.

Universitățile adoptă un cod de etică universitară, un cod de asigurare a calității și un cod al îndatoririlor, drepturilor și libertăților studenților. Acestea fac parte din carta universității.

Rectorul universității are obligația să prezinte, la finalul fiecărui an, un raport privind starea universității. Raportul va fi publicat și transmis tuturor părților interesate.

Raportul anual al Rectorului este o componentă a răspunderii publice și constituie o condiție fundamentală pentru accesul la finanțările din bugetul public.

Autonomia universitară și libertatea academică sunt garantate prin lege. Universitățile se organizează și funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase. Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, publică sau privată să respecte legislația în vigoare.

Guvernul României, prin intermediul Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și a altor instituții abilitate, are obligația să monitorizeze permanent modul în care se realizează autonomia și răspunderea publică a instituțiilor de învățământ superior.

Spațiul universitar este inviolabil. Accesul în spațiul universitar este permis numai în condițiile stabilite prin lege sau prin carta universitară.

Carta universităților cuprinde ansamblul normelor și prevederilor care reglementează activitățile comunității universitare în spațiul universitar propriu, precum și relațiile

Academice, juridice și administrative ale universităților cu persoane fizice sau juridice, sau cu alte instituți sau așezăminte academice naționale și internaționale.

Carta universitară trebuie să se refere, în mod expres la:

a) modalitățile de desemnare și revocare a mandatelor structurilor și organismelor de conducere ale universității și a oricărui membru al acestora, în conformitate cu legislația în vigoare;

b) situațiile de conflicte de interese și incompatibilități, incluzând prevederea că în aceeași universitate nu pot ocupa simultan funcții de conducere, la oricare nivel, afini și rude de grad inclusiv III;

c) condițiile și modul de desfășurare a concursurilor de selecție a personalului didactic, de cercetare, auxiliar și tehnico-administrativ;

d) modul în care se realizează gestiunea și protecția resurselor universității;

e) condițiile în care se constituie fondurile proprii și stabilirea în mod independent a destinației acestora și a condițiilor în care sunt utilizate;

f) condițiile în care se pot încheia contracte cu instituțiile publice și cu alți actori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală și aplicativă sau a creșterii nivelului de calificare a specialiștilor cu studii universitare;

g) condițiile în care universitatea se poate asocia cu alte universități sau alte organizații pentru îndeplinirea misiunii sale;

h) modalitățile în care se pot construi, deține și folosi elementele aferente bazei materiale a universității, necesare educației și cercetării științifice;

i) modalitățile în care se derulează acțiunile de cooperare internațională a universității, încheierea de contracte și participarea la organizațiile europene și internaționale;

j) modalitățile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităților și sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic și administrativ și cu organizațiile studențești legal constituite.

k) orice alte aspecte socotite relevante de către senatul universitar, care nu încalcă legislația în vigoare.

Carta se elaborează și se adoptă de către senatul universitar în termen de maximum 12 luni de la promulgarea prezentei legi.

În condițiile în care carta nu respectă legislația în vigoare, toate activitățile desfășurate în baza ei devin nule de drept.

Carta universitară se adoptă numai după rezoluția pozitivă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare.

Rezoluția privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării instituției de învățământ superior.

Ministrul Educației, Cercetării și Inovării va prezenta anual Parlamentului un raport privind starea sistemului național de învățământ superior și strategia de dezvoltare a acestuia.

Pentru organizarea și funcționarea activităților de predare, învățare și cercetare, orice instituție de învățământ superior poate include următoarele componente: facultăți, departamente și catedre pentru organizarea predării și a învățării; institute, centre sau laboratoare pentru organizarea cercetării; unități de proiectare, centre de consultanță, clinici universitare, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unități de microproducție și prestări servicii, stațiuni experimentale sau alte entități pentru activități de producție și transfer de cunoaștere și tehnologie. În structura universităților funcționează servicii tehnico-administrative. Organizarea și funcționarea componentelor universității sunt decise de către Senatul Universitar.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este autoritate publică și este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea și respectarea reglementărilor legale în domeniul învățământului superior și să aplice, dacă este cazul, sancțiuni. De asemenea, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului controlează modul în care universitățile își exercită autonomia universitară, își asumă misiunea generală

Și pe cea proprie și își exercită răspunderea publică. [L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.5,9,10,15,18,121,122]

2.4 Conducerea universităților

Structurile de conducere în instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare sunt:

a) senatul universitar și consiliul de administrație, la nivelul universității;

b) consiliul facultății;

c) consiliul departamentului.

Funcțiile de conducere sunt următoarele:

a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universității;

b) decanul, prodecanii, la nivelul facultății;

c) directorul de departament, la nivelul departamentului

IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu.

Funcția de director al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este asimilată funcției de prorector. Procedura de numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.

La nivelul departamentului, directorul de departament și membrii consiliului departamentului sunt aleși prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare.

La nivelul facultății, stabilirea structurilor și a funcțiilor de conducere se face după următoarea procedură:

a) componența membrilor consiliului facultății este de maximum 75% cadre didactice și de cercetare, respective minimum 25% studenți. Reprezentanții cadrelor didactice și de cercetare în consiliul facultății sunt aleși prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare din facultate, iar reprezentanții studenților sunt aleși prin vot universal, direct și secret de către studenții facultății;

b) decanii sunt selectați prin concurs public, organizat de către rectorul universității la nivelul facultății. La concurs pot participa persoane din cadrul universității sau din orice facultate de profil din țară ori din străinătate care, pe baza audierii în plenul consiliului facultății, au primit avizul acestuia de participare la concurs. Consiliul facultății are obligația de a aviza minimum 2 candidați;

c) decanul își desemnează prodecanii după numirea de către rector;

Consiliul școlii doctorale se stabilește prin votul universal, direct și secret al conducătorilor de doctorat din școala doctorală respectivă.

Procesul de stabilire și de alegere a structurilor și funcțiilor de conducere la nivelul universității, al facultăților și departamentelor trebuie să respecte principiul

reprezentativității pe facultăți, departamente, secții/linii de predare, programe de

studii, după caz, și se stabilește prin Carta universitară.

În cazul universităților confesionale, alegerea persoanelor în funcțiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.

Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară și este cel mai înalt for de decizie și deliberare la nivelul universității.

Atribuțiile senatului universitar sunt următoarele:

a) garantează libertatea academică și autonomia universitară;

b) elaborează și adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea universitară, Carta

c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituțională și planurile operaționale, la propunerea rectorului;

d) aprobă, la propunerea rectorului și cu respectarea legislației în vigoare, structură, organizarea și funcționarea universității;

e) aprobă proiectul de buget și execuția bugetară;

f) elaborează și aprobă Codul de asigurare a calității și Codul de etică și deontologie profesională universitară;

g) adoptă Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentului, cu respectarea prevederilor Codului drepturilor și obligațiilor studentului;

h) aprobă metodologiile și regulamentele privind organizarea și funcționarea universității;

i) încheie contractul de management cu rectorul;

j) controlează activitatea rectorului și a consiliului de administrație prin comisii specializate;

k) validează concursurile publice pentru funcțiile din consiliul de administrație;

l) aprobă metodologia de concurs și rezultatele concursurilor pentru angajarea personalului didactic și de cercetare și evaluează periodic resursa umană;

m) aprobă, la propunerea rectorului, sancționarea personalului cu performanțe profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii și a legislației în vigoare;

n) îndeplinește alte atribuții, conform Cartei universitare.

Componența și mărimea senatului universitar sunt stabilite prin Carta universitară, astfel încât să se asigure eficiența decizională și reprezentativitatea comunității academice.

Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori. Pentru studenți, durata mandatului se reglementează prin Carta universitară.

Senatul universitar este compus din 75% personal didactic și de cercetare și din 25% reprezentanți ai studenților. Toți membrii senatului universitar, fără excepție, vor fi stabiliți prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenților.

Fiecare facultate va avea reprezentanți în senatul universitar, pe cote-părți de reprezentare stipulate în Carta universitară. În cazul universităților confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului și specificului

Dogmatic și canonic al cultului fondator.

Senatul universitar își alege, prin vot secret, un președinte care conduce ședințele senatului universitar și reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.

Senatul universitar stabilește comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii executive a instituției de învățământ superior și a consiliului de administrație. Rapoartele de monitorizare și de control sunt prezentate periodic și discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluțiilor senatului universitar.

Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel puțin o treime dintre membrii senatului universitar.

Rectorul reprezintă legal universitatea în relațiile cu terții și realizează conducerea executivă a universității. Rectorul este ordonatorul de credite al universității.

Rectorul are următoarele atribuții:

a) realizează managementul și conducerea operativă a universității, pe baza contractului de management;

b) negociază și semnează contractul instituțional cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

c) încheie contractul de management cu senatul universitar;

d) propune spre aprobare senatului universitar structura și

Reglementările de funcționare ale universității;

e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de buget și raportul privind execuția bugetară;

f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul prevăzut la art. 130 alin. (2) din Legea Educației Nationale. Senatul universitar validează raportul menționat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;

g) conduce consiliul de administrație;

h) îndeplinește alte atribuții stabilite de senatul universitar, în conformitate cu contractul de management, Carta universitară și legislația în vigoare.

Rectorul universităților de stat și particulare se desemnează prin una dintre următoarele modalități:

a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar nou-ales, conformă cu prezența lege;

b) prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare din cadrul universității și al reprezentanților studenților din senatul universitar și din consiliile facultăților.

Modalitatea de desemnare a rectorului, se stabilește cu minimum 6 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare din cadrul universității și al reprezentanților studenților din senatul universitar și din consiliile facultăților.

Senatul universitar nou-ales stabilește o comisie de selecție și de recrutare a rectorului formată, în proporție de 50%, din membri ai universității și, în proporție de 50%, din personalități științifice și academice din afara universității, din țară și din străinătate. Această comisie conține minimum 12 membri, dintre care cel puțin un reprezentant al studenților sau un absolvent al universității desemnat de către studenții din senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea, senatul universitar nou-ales elaborează și aprobă metodologia de avizare, de selecție și de recrutare a rectorului, conform legii.

Concursul public pentru desemnarea rectorului se desfășoară în baza metodologiei prevăzute. Comisia de concurs este comisia de selecție și recrutare.

Rectorul, desemnat conform art. 209 din Legea Educației Nationale, este confirmat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, în termen de 30 de zile de la data selecției. După emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte

Oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome și certificate.

Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, pe baza consultării senatului universitar, își numește prorectorii. În universitățile multilingve și multiculturale cel puțin unul dintre prorectori este numit de către rector la propunerea cadrelor didactice aparținând minorităților naționale din departamentul secției sau liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, cu excepția cazului în care rectorul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective. Cadrele didactice aparținând secției sau liniei de predare trebuie să propună cel puțin 3 candidați.

Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului încheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzând criteriile și indicatorii de performanță managerială, drepturile și obligațiile părților contractuale.

Rectorul confirmat al universității de stat încheie un contract instituțional cu ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condițiile specificate prin contractul de management și Carta universitară.

Ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului poate revoca din funcție rectorul în condițiile art. 125 din Legea Educației Nationale.

Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora.

Atribuțiile prorectorilor, numărul și durata mandatelor acestora se stabilesc prin Carta universitară.

Decanul reprezintă facultatea și răspunde de managementul și conducerea facultății. Decanul prezintă annual un raport consiliului facultății privind starea facultății. Decanul conduce ședințele consiliului facultății și aplică hotărârile rectorului, consiliului de administrație și senatului universitar.

Atribuțiile decanului sunt stabilite în conformitate cu prevederile Cartei universitare și cu legislația în vigoare.

Decanii sunt selectați prin concurs public organizat de noul rector și validat de senatul universitar. La concurs pot participa candidații avizați de consiliul facultății cu votul majorității simple a membrilor acestuia și pe baza unei metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul facultății validează cel puțin 2 candidați.

Menținerea în funcție a directorului general administrative se face pe baza acordului scris al acestuia de susținere executivă a planului managerial al noului rector.

Consiliul facultății reprezintă organismul decizional și deliberativ al facultății.

Consiliul facultății are următoarele atribuții:

a) aprobă, la propunerea decanului, structură, organizarea și funcționarea facultății;

b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;

c) controlează activitatea decanului și aprobă rapoartele anuale ale acestuia privind starea generală a facultății, asigurarea calității și respectarea eticii universitare la nivelu facultății;

d) îndeplinește alte atribuții, stabilite prin Carta universitară sau aprobate de senatul universitar și în conformitate cu legislația în vigoare.

Consiliul de administrație al universităților de stat este format din rector, prorectorii, decanii, directorul general administrativ și un reprezentant al studenților.

Consiliul de administrație al universităților particulare este numit de către fondatori.

Consiliul de administrație al universității asigură, sub conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universităților particulare și confesionale particulare, conducerea operativă a universității și aplică deciziile strategice ale senatului universitar.

De asemenea, consiliul de administrație:

a) stabilește în termeni operaționali bugetul instituțional;

b) aprobă execuția bugetară și bilanțul anual;

c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice și de cercetare;

d) avizează propunerile de programe noi de studii și formulează propuneri către senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadrează în misiunea universității sau care sunt ineficiente academic și financiar;

e) aprobă operațiunile financiare care depășesc plafoanele stabilite de senatul universitar, în universitățile de stat, respective de fondatori, în universitățile particulare;

f) propune senatului universitar strategii ale universității pe termen lung și mediu și politici pe domenii de interes ale universității.

Directorul de departament realizează managementul și conducerea operativă a departamentului. În exercitarea acestei funcții, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei universitare. Directorul de departament răspunde de planurile de învățământ, de statele de funcții, de managementul cercetării și al calității și de managementul financiar al departamentului.

Selecția, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea și încetarea relațiilor contractuale de muncă ale personalului sunt de răspunderea directorului de departament, a conducătorului școlii doctorale sau a decanului, conform prevederilor Cartei universitare.

Studenții au cel puțin un reprezentant în comisiile de etică, de cazări, de asigurare a calității, precum și în alte comisii cu caracter social.

Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau deunitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducție nu se cumulează.

Numărul de prorectori și de prodecani din instituțiile de învățământ superior se stabilește prin Carta universitară.

Atribuțiile și competențele structurilor și ale funcțiilor de conducere din învățământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a instituției, potrivit legii. Hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultăților și ale departamentelor se iau cu votul majorității membrilor prezenți, dacă numărul celor prezenți reprezintă cel puțin două treimi din numărul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.

Structura administrativă a universității este condusă de către un director administrativ și este organizată pe direcții.

Postul de director general administrativ se ocupă prin concurs organizat de consiliul de administrație al instituției de învățământsuperior. Președintele comisiei de concurs este rectorul instituției. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Validarea concursului se face de către senatul universitar, iar numirea pe post, de către rector.

Unitățile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităților respective, potrivit Cartei universitare.

Prin Carta universitară, universitatea își poate dezvolta structuri consultative formate din reprezentanți ai mediului economic și personalități din mediul academic, cultural și profesional extern. [L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.207,208,209,210,211,212,213,214]

2.5 Organisme naționale ale învățământului superior. Organizare. Atribuții

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului,

conduce sistemul național de educație, Învățământ și cercetare. Ministerul proiectează, elaborează, aplică, monitorizează și evaluează politici și strategii, În concordanță cu Strategia și Programul de Guvernare, cu politicile europene și cu angajamentele asumate la nivel internațional în domeniul educației, Învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice și inovării.

Pentru exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului constituie registre de experți și se sprijină pe organisme consultative, la nivel național, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional și moral: Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior (CNSPIS), Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS), Colegiul consultative pentru cercetare-dezvoltare și inovare (CCCDI), Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS), Consiliul Național al Bibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul de etică și management universitar (CEMU) și Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadre didactice și cercetători, având cel puțin titlul de conferențiar sau de cercetător științific II ori titluri echivalente obținute în străinătate, membri ai Academiei Române și ai unor instituții de cultură, precum și un membru student în CEMU și CNCU și un student cu statut de observator în CNFIS, sau reprezentanți ai mediului de afaceri în CCCDI sau, ca observatori, în CNFIS.

Înființarea, regulamentele de organizare și funcționare, structura și componența organismelor se stabilesc prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, conform legii. Bugetele acestor organisme sunt gestionate prin unitatea executivă pentru finanțarea învățământului superior, a cercetării, dezvoltării și inovării (UEFISCDI) și se constituie pe bază contractuală între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.

Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior are ca atribuții principale elaborarea și actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a învățământului superior și prognoza evoluției acestuia în raport cu dinamica pieței muncii. Acest consiliu publică anual datele corespunzătoare acestor indicatori.

Consiliul de Etică și Management Universitar se pronunță asupra litigiilor de etică universitară și are ca principale atribuții:

a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică universitară la nivelul sistemului de învățământ superior;

b) auditarea comisiilor de etică din universități și prezentarea unui raport anual privind etica universitară. Acest raport se face public;

c) constatarea încălcării de către o instituție de învățământ superior a obligațiilor prevăzute de prezența lege;

d) elaborarea și publicarea Codului de referință al eticii și deontologiei universitare, care este un document public. În arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etică și Management Universitar se bazează pe principiile și procedurile elaborate.

CNATDCU are următoarele atribuții:

a) propune un set de standarde minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare.

Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obținerea atestatului de abilitare nu depind de funcția didactică sau gradul profesional al candidatului și sunt identice cu standardele de acordare a titlului de professor universitar;

b) propune metodologia-cadru;

c) verifică anual, la solicitarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau din proprie inițiativă, modul de desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare din universități. Raportul de verificare

Instituțională este prezentat ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, specificând concluzii bazate pe date și documente;

d) prezintă un raport anual Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului privind resursa umană pentru activitățile didactice și de cercetare din învățământul superior, în baza unor indicatori specifici. Acest raport este public;

e) alte atribuții stabilite prin lege sau prin regulament

CNFIS are următoarele atribuții principale:

a) propune metodologia de finanțare a universităților și stabilește costul mediu per student echivalent pe cicluri și domenii de studii;

b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau din proprie inițiativă, realizarea proiectelor de dezvoltare instituțională și eficiența gestionării fondurilor publice de către universități și face propuneri pentru finanțarea complementară a universităților pe bază de proiecte instituționale;

c) prezintă anual Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului un raport privind starea finanțării învățământului superior și măsurile de optimizare ce se impun. Acest raport este public.

CNCS are următoarele atribuții principale:

a) stabilește standardele, criteriile și indicatorii de calitate pentru cercetarea științifică, aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului;

b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau din proprie inițiativă, cercetarea științifică universitară ori din unitățile de cercetaredezvoltare;

c) gestionează programe de cercetare și procese de evaluare a proiectelor de cercetare care sunt propuse pentru finanțare competitivă;

d) prezintă anual Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului un raport privind starea cercetării științifice în învățământul superior și performanțele universităților. Raportul este public.

Consiliul Național al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are în atribuții elaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare periodică și coordonarea sistemului de biblioteci din învățământul superior.

Pentru monitorizarea eficienței manageriale, a echității și a relevanței învățământului superior pentru piața muncii, se stabilește, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezenței legi, un sistem de indicatori statistici de referință pentru învățământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referință la nivel european din domeniu.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului își realizează atribuțiile în domeniul cercetării prin Autoritatea Națională de Cercetare Științifică, conform legii.

În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului colaborează cu Consiliul Național al Rectorilor și, după caz, cu autorități și asociații profesionale și științifice naționale și internaționale reprezentative, federații sindicale la nivel de ramură și federații studențești legal constituite la nivel național. Reprezentanții învățământului particular sunt parteneri de dialog social.. [L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.218,219,220,221].

2.6 Autonomia universitară

Autonomia universitară este garantată prin Constituție. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituțiile de învățământ superior se organizează și funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase.

Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structură, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare.

Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanță strictă cu legislația în vigoare.

Autonomia universitară se exercită numai cu condiția asumării răspunderii publice.

În instituțiile de învățământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce privește stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor și valorificarea rezultatelor, conform legii.

În instituțiile de învățământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor științifice și artistice.

Studenților le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor și specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare și cu planurile de învățământ.

Structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare și confesionale, atribuțiile, modul de constituire, precum și alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor și cu aprobarea senatului universitar.

Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară:

a) să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile naționale și europene în domeniul învățământului superior;

b) să aplice și să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea și evaluarea calității în învățământul superior;

c) să respecte politicile de echitate și etică universitară, cuprinse în Codul de etică și deontologie profesională aprobat de senatul universitar;

d) să asigure eficiența managerială și eficiența utilizării resurselor, în cazul universităților de stat, și a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituțional;

e) să asigure transparența tuturor deciziilor și activităților sale, conform legislației în vigoare;

f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare, precum și drepturile și libertățile studenților.

În cazul universităților confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului și a prevederilor dogmatice și canonice specifice cultului respectiv. [L.nr.1/2011-Legea Educației Nationale-art.124,125]

Capitolul 3. Studiu de caz privind aspecte ale managementului la Universitatea „George Bacovia” din Bacău

3.1 Istoricul Universității „George Bacovia” din Bacău

Universitatea „George Bacovia” din Bacău a luat ființă în anul 1992, în cadrul

Fundației Cultural Științifice „GEORGE BACOVIA”, din inițiativa unui grup de personalități recunoscute ale vieții academice ieșene și băcăuane și cu sprijinul nemijlocit al autorităților administrației publice județene și locale. Profesorul universitar dr. Dumitru Bontaș, în calitate de Președinte al Fundației Academice George Bacovia și de Rector fondator, semnează actul de naștere al Universității “George Bacovia”.De asemenea 1992 este primul an de învățământ universitar, cursuri de zi, ciclul de licență.

Activitatea acestei instituții de învățământ s-a desfășurat la început pe baza Hotărârilor de Guvern de autorizare pentru specializarea Contabilitate și informatică de gestiune și ulterior și pentru specializările Management, Marketing, Administrație publică și Informatică economică.

Eforturile comunității academice pentru asigurarea celor mai moderne metode și mijloace de activitate au fost recunoscute și la nivel național, recunoaștere concretizată în Legea nr. 237/2002 privind înființarea Universității „George Bacovia” din Bacău, „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ” (art. 1 din Legea 237/2002).

În anul 1995 s-a efectuat autorizarea provizorie, în ciclul de licență, a specializării – Contabilitate și informatică de gestiune (CIG). Iar în anul 1996 a fost constituită prima promoție de absolvenți în ciclul de licență la specializarea CIG.

În cursul anului 1998 s-a efectuat autorizarea provizorie în ciclu de licență a specializărilor Management (Mg) și Marketing (Mk), iar în anul 2001 autorizarea provizorie în ciclu de licență a specializărilor Informatică economică (IE) și Administrație publică (AP);

Anul 2002 a fost un an de maximă importanță pentru Universitatea “George Bacovia” deoareces-a efectuat acreditarea instituțională a universității.De asemenea s-a efectuat acreditarea specializării CIG în ciclul de licență și acreditarea specializării Management financiar contabil (MFC) în ciclul postuniversitar de masterat.

Anul 2003 a fost primul an de învățământ postuniversitar, în ciclul de masterat, specializarea Management financiar contabil (MFC); un an important în care s-au acreditat specializările Managementul afacerilor (MA) Marketingul afacerilor (KA,) și Gestiunea resurselor în administrația publică (GRAP)- ciclul postuniversitar de masterat;

În anul 2004 s-a realizat acreditarea specializării Gestiunea resurselor în sănătate (GRS) ciclul postuniversitar de masterat și și-au început studiile universitare primele promoții la specializarea Administrație publică (AP) în cadrul ciclului de licență și la specializarea Management financiar contabil (MFC) în ciclul postuniversitar de masterat.

În anul 2005 au fost implementate programele educaționale în ciclurile de licență acreditate conform planului „Bologna” al Uniunii Europene; de asemenea s-a realizat acreditarea specializărilor Management (Mg) și (Mk) în ciclul de licență;

S-a efectuat autorizarea provizorie în ciclu de licență a specializărilor Finanțe și bănci (FB) și Asistență socială (AȘ); iar în cadrul ciclului de masterat la specializările Managementul afacerilor (MA), Marketingul afacerilor (KA,) și Gestiunea resurselor în administrația publică (GRAP) s-au constituit primele promoții de absolvenți.

În 2006 s-a implementat Sistemului de Management al Calității (SMC), s-a efectuat autorizarea provizorie în ciclu de licență a specializărilor Drept (D) și Economia serviciilor comerțului și turismului (ECTS) și s-a constituit prima promoție de absolvenți în ciclul de masterat la specializarea Gestiunea resurselor în sănătate (GRS).

În anul 2007 s-au implementat programele educaționale în ciclurile de masterat conform planului „Bologna” al Uniunii Europene și s-a realizat acreditarea specializării AP în ciclul de licență și acreditarea specializărilor Management financiar contabil (MFC), Management Marketing (MM,) și Managementul instituțiilor din administrația publică (MIAP), ciclul postuniversitar de masterat după planul „Bologna”.

În perioada 2007-2008 s-a efectuat reacreditarea instituțională a universității;
Și atestarea centrului de cercetare științifică Economie Transdisciplinaritate Cunoaștere (ETC).

S-au acordat primele titluri de Doctor Honoris Causa:

– Academicianului Mugur Constantin Isărescu

– Academicianului Basarab Nicolescu

[http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=2]

Deși nu s-au scurs decât 19 ani de la înființare, tânăra instituție de învățământ

superior a contribuit la recunoașterea Bacăului ca important spațiu de interes cultural -stiințific și educațional prin:

– Constituirea unui corp academic de elită în domeniul economic și juridic;

– Formarea culturii instituționale prin asigurarea unor exigențe și calități superioare în educație;

– Dezvoltarea pe bază de propuneri a cercetării științifice în domeniul economic și al administrației publice;

– Editarea a peste 60 de tratate și manuale universitare și a Buletinului științific al Universității;

– Înființarea în cadrul Universității a Centrului Regional de Informare și Formare a Managerilor și Marketerilor;

– Crearea unui portofoliu activ de cooperare și colaborare cu lumea afacerilor,

a industriei, a societății civile și cea universitară și alte asemenea acțiuni și activități.

De asemenea s-a înființat și Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, care, din păcate și-a încetat activitatea. Oricum, după noile reglementări legislative din anul 2011, studiile pentru pregătirea cadrelor didactice se desfășoară în cadrul Masteratelor didactice.

Proiectele și programele de viitor vizează dezvoltarea activității didactice, de cercetare științifică, de formare și perfecționare a specialiștilor necesari pentru realizarea standardelor cerute de calitatea României de membră a Uniunii Europene, ceea ce se poate desprinde din conținutul CarteiUniversității „George Bacovia” și a întregii activități pe care tânăra comunitate universitară o desfășoară. [Carta Universității „George Bacovia” din Bacău]

3.2 Misiunea și obiectivele Universității ,,George Bacovia” din Bacău

Misiunea Universității „George Bacovia” din Bacău are în vedere obiective generale sau o misiune generală și o obiective specifice sau misiune specifică.

Misiunea generală a Universității „George Bacovia” din Bacău urmărește să

Răspundă următoarelor cerințe:

a. formarea inițială și perfecționarea specialiștilor de înaltă calificare în domenii de real interes pentru România și Uniunea Europeană, pentru economie, administrație, drept, asistență socială etc., în deplină concordanță cu prevederile din Cadrul Național al Calificărilor;

b. susținerea unei ample activități de cercetare științifică atât în scop didactic, cât și în vederea rezolvării unor probleme teoretice și aplicative complexe;

c. angrenarea comunității academice în acțiunile de afirmare a culturii naționale și integrarea acesteia în cultura universală;

d. cultivarea dragostei față de țară, față de trecutul istoric și de tradițiile poporului român.

Pentru atingerea obiectivelor generale mai sus prezentate, Universitatea „George Bacovia” din Bacău are o misiune didactică și o misiune de cercetare științifică.

Misiunea didactică a Universității „George Bacovia” din Bacău urmărește formarea de cadre cu pregătire superioară în diferite domenii ale cunoașterii și practicii economic-sociale, potrivit cu structura specializărilor acreditate și a specializărilor autorizate, în care scop își stabilește următoarele obiective:

a. perfecționarea continuă a planurilor de învățământ, a programelor analitice și a metodelor didactice în concordanță cu strategia și cu standardele naționale și internaționale;

b. crearea condițiilor pentru acumularea de cunoștințe economice, juridice, sociale, culturale, tehnice și umaniste care să susțină competența profesională și socială a viitorilor specialiști solicitați de piața muncii din România și Uniunea Europeană (în primul rând), însușirea de metode, tehnici, deprinderi și calități care să permită autoinstruirea pe parcursul întregii activități precum și formarea profesională a adulților;

c. dezvoltarea și modernizarea, cu caracter de permanență, a bazei materiale aferentă procesului didactic și de cercetare științifică;

d. constituirea unui corp profesoral bine pregătit profesional, selectat prin concursuri, în baza unor criterii riguroase;

e. participarea comunității universitare la programe locale, naționale și internaționale privind învățământul superior;

f. realizarea programelor speciale de informare și formare prin cursuri de scurtă durată în cadrul structurilor (centrelor și departamentelor) constituite în baza unor proiecte cu finanțare externă sau internă;

g. integrarea învățământului superior românesc în cel european și mondial etc

.

Misiunea de cercetare științifică urmărește pe baza planurilor anuale și de perspectivă soluționarea unor probleme teoretice și aplicative de real interes pentru beneficiari, concretizate în studii, monografii, tratate, cursuri, articole și prelegeri publicate prin editurile din țară (inclusiv editura proprie) și străinătate în beneficiul atât al cercetătorilor, studenților cât și a firmelor, în care scop își stabilește următoarele obiective:

a. derularea unor activități de cercetare științifică în departamente, centre și colective orientate spre:

– Sprijinirea pregătirii studenților;

– Afirmarea comunității științifice a Universității în spațiul local și regional, în cadrul societății românești, precum și în comunitatea științifică națională și internațională;

b. Permanentizarea acțiunilor de valorificare a rezultatelor cercetării științifice prinsesiuni, simpozioane, contracte de cercetare fundamentală și aplicativă, precum și prin publicații în reviste și edituri romanești și străine;

c. Editarea unor lucrări de specialitate sau conexe domeniilor de interes universitar, pe plan didactic și științific, în funcție de cerințele practicii economico-sociale, zonale și naționale;

d. perfecționarea continuă a pregătirii cercetătorilor prin programe de doctorat și specializare în țară și străinătate;

e. Promovare relațiilor de cooperare națională și internațională în domeniul cercetării cu alte universități

Pe lângă misiunea și obiectivele de ordin general Universitatea „George Bacovia” din Bacău are și misiuni și obiective specifice, după cum urmează:

a. valorificarea, prin planurile de învățământ și prin conținutul cursurilor, seminariilor și lucrărilor practice, a cunoștințelor științifice și a experienței celei mai avansate în vederea formării specialiștilor cu studii superioare în doar câteva domenii (cele menționate), în care să se obține performanțe cu adevărat deosebite;

b. Crearea, atât prin intermediul orelor de laborator și de lucrări practice, cât și prin stagiile de practică productivă, a deprinderilor de muncă necesare exercitării, în condiții de exigență maximă, a profesiei de economist, jurist, funcționar public ori

asistent social;

c. Imprimarea, prin întreaga activitate didactică și educativă, a spiritului de competiție și a deprinderilor de autoformare și autoperfecționare, absolute indispensabile în condițiile actuale în care organismele financiare, social-economice,

administrative, juridice și politice își desfășoară activitatea;

d. înzestrarea absolvenților cu o serie de cunoștințe colaterale specializărilor de bază (de drept, limbi străine, psihologie, management, informatică etc.) care să

contribuie la întărirea personalității lor și la asigurarea supleței, elasticității și

adaptabilității în domeniile în care activează;

e. Cultivarea apetitului spre valorificarea și crearea noului și pentru promovarea schimbărilor spre mai bine în economie, administrație, justiție și în viața socialpolitică

f. organizarea cercetării științifice pe teme, subteme, perioade, colective etc. În baza unor planuri bine fundamentate și, eventual, a unor contracte încheiate

periodic cu beneficiarii;

g. Valorificarea cercetării cadrelor didactice prin cărți și reviste de specialitate, cursuri, caiete de lucrări practice, buletine informative, canale ale universității., în așa fel încât efectele acesteia să se facă simțite și cunoscute cât mai operativ posibil;

h. Instituirea unor relații de colaborare în domeniul didactic și al cercetării cu alte universități și institute de profil din țară și străinătate (cum ar fi cele care fac parte din consorțiile CEEMAN; ISINI, și SPACE – la care a aderat și universitatea noastră -, dar și altele), în vederea stimulării și aducerii ei la standardele naționale, europene și mondiale;

i. Atragerea în activitatea de cercetare științifică a cadrelor didactice și a studenților cu aptitudini de acest gen în scopul valorificării potențialului lor creativ și al stimulării dorinței acestora de participare la construirea viitorului;

j. Sprijinirea studenților în crearea și organizarea formațiilor proprii de cercetare (de genul cercurilor științifice și profesionale) etc.

Prin obiectivele prevăzute Universitatea are în vedere creșterea

calității serviciilor educaționale și impunerea unor norme de etică universitară care să asigure o înaltă ținută profesională, științifică și etică a întregului corp academic al universității. [Carta Universității „George Bacovia” din Bacău]

3.3 Organizarea Universității „George Bacovia” din Bacău

Universitatea „George Bacovia” se organizează și funcionează pe baza reglementărilor proprii, stabilite și aprobate de Senat sau de celelalte structuri de conducere, în acord cu Constituția României, cu legile învățământului și cu prevederile Cartei Universitare.

Principiul de bază al funcționării Universității îl constituie promovarea gândirii și libertății academice, cu respectarea universalității valorilor cunoașterii.

Comunitatea academică a Universității este deschisă cetățenilor români și străini, fără discriminări, în condițiile impuse de organizarea ei internă. Criteriile fundamentale ale apartenenței la comunitatea academică sunt competența profesională și corectitudinea comportamentală.

Accesul în comunitatea academică se face prin concurs, atât în cazul studenților, cât și în cel al personalului didactic și de cercetare.

În cadrul Universității pot fi înființate sindicate, asociații și uniuni ale cadrelor didactice, cercetătorilor, studenților și personalului tehnic-administrativ, în condițiile respectării legislației românești în vigoare.

Universitatea „George Bacovia” este formată din facultăți, departamente, catedre, centre, laboratoare și compartimente funcționale.

Facultatea ca unitate funcțională de bază, este formată din cadre didactice, cercetători, studenți și personal auxiliar.

Facultatea este individualizată prin condiții de admitere și de absolvire, prin programe de studiu și durata studiilor și prin domenii de specializare.

Înființarea, desființarea, stabilirea și modificarea structurii facultății sunt de competența Senatului Universității „George Bacovia” Bacău.

În cadrul Universitatatii „George Bacovia” funcționează următoarele facultăți:

1. Facultatea de Finanțe și Contabilitate ce dispune de:

– Domeniul de licență Contabilitate, cu specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune – cursuri de zi/FR
– Domeniul de licență Finanțe, cu specializarea Finanțe bănci – cursuri de zi;
– Specializarea de masterat Management financiar contabil – cursuri de zi;

[http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=4]

2. Facultatea de Management – Marketing ce dispune de:

– Domeniul de licență Management, cu specializarea Management – cursuri de zi/FR;
– Domeniul de licență Marketing, cu specializarea Marketing – cursuri de zi/FR/ID;
– Domeniul de licență Administrarea Afacerilor, cu specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor – cursuri de zi;
– Domeniul de licență Statistică și Informatica Economică, cu specializarea Informatică Economică – cursuri de zi;
– Specializarea de masterat Management-Marketing – cursuri de zi;
– Specializarea de masterat Managementul instituțiilor din administrația publică – cursuri de zi;
– Specializarea de masterat Managementul Afacerilor – cursuri de zi;

– Specializarea de master Marketing în afaceri – cursuri de zi;

[http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=5]

3. Facultatea de Drept și Administrație ce dispune de:

– Domeniul de licențță Științe juridice, cu specializarea Drept – cursuri de zi
– Domeniul de licență Științe Administrative, cu specializarea Administrație publică – cursuri de zi și ID;
– Domeniul de licență Asistenta socială, cu specializarea Asistență socială – cursuri de zi; [http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=6]

Departamentul constituie o structură funcțională a universității, având funcții didactice, de cercetare științifică, de proiectare, de producție sau de administrare.

Departamentul se înființează prin hotărâre a Senatului, la propunerea Adunării

Generale a cadrelor didactice sau a Consiliului facultății.

Universitatea „George Bacovia” cuprinde următoarele departamente:

1. Departamentul didactic și de cercetare ce dispune de trei colective:

a) Contabilitate, Finanțe și Analiza economică

b) Marketing și Informatica Economică

c) Management și Administrație publica

[http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=25]

2. Departamentul ID/IFR ce dispune de:

. – Învățământ cu frecvența redusă, cu specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune
… – Învățământ cu frecvența redusă, cu specializarea Marketing
… – Învățământ cu frecvența redusă, cu specializarea Management
… – Învățământ la distanță, cu specializarea Marketing
… – Învățământ la distanță, cu specializarea Administrație publica

[http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=21]

3. Departamentul pentru pregătirea personalului didactic

4. Departamentul LCCI

5. Departamentul Relații Internaționale ce cuprinde:

a) Programul ERASMUS

b) Programul SPACE

[http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=11]

Catedra este unitatea structurală de bază a facultății sau departamentului care realizează activități de învățământ și de cercetare.

Catedra cuprinde personal didactic și, după caz, personal de cercetare – proiectare și auxiliar dintr-o disciplină sau mai multe discipline înrudite.

Înființarea catedrei se face de către Senat.

Normele de organizare și funcționare a catedrei sunt cuprinse în Regulamentul

de organizare și funcționare al facultăților după caz al departamentelor.

Centrul este structură funcțională independentă sau aflată în structură Facultăților sau departamentelor care are rolul de a derula programe de scurtă și medie durată în domeniul formării și perfecționării specialiștilor în domeniile de activitate ale universității.

Centrul este format din personalul didactic, didactic auxiliar și administrativ din universitate sau din afară în calitate de parteneri sau colaboratori.

Înființarea centrului, aprobarea structurii și competențelor acestuia precum și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare este de competența Senatului universității, la propunerea rectorului.

Compartimentele funcționale sunt structuri în subordinea rectoratului care realizează activități de secretariat, economico-administrative și de documentare.

Compartimentul secretariat este condus de Secretarul Șef al universității și se subordonează rectorului.

Compartimentul economico-administrativ este condus de Directorul General Administrativ, aflat în subordinea rectorului.

Din rândul compartimentelor funcționale face parte și biblioteca.

Organigramă universității se elaborează și se adoptă de către Senat.

3.4 Regulamente elaborate și implementate de

Universitatea „George Bacovia” din Bacău

3.4.1 Carta Universității „George Bacovia” din Bacău

Carta Universității „George Bacovia” din Bacău este documentul pe baza

căruia se organizează și își desfășoară activitatea comunitatea academică a universității elaborată în baza normelor legale privitoare la învățământul superior din România.

Carta este completată cu următoarele norme interne de Organizare și Funcționare a comunității academice:

a. Manualul de asigurare a calității serviciilor educaționale de către Universitatea „George Bacovia” din Bacău;

b. Codul eticii și integrității academice;

c. Regulament intern al Universității „George Bacovia” din Bacău;

d. Regulament de organizare și funcționare a structurilor de conducere ale

Universității și facultăților;

e. Organigramă Universității „George Bacovia” din Bacău.

f. Regulamentul de organizare a procesului de învățământ în cadrul Universității „George Bacovia” din Bacău utilizând sistemul de credite Transferabile;

g. Regulament privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru Ocuparea posturilor didactice și încadrarea în muncă a cadrelor didactice;

h. Regulamentul privind organizarea concursului de admitere „George Bacovia” din Bacău;

i. Regulament privind activitatea profesională a studenților;

j. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității de cercetare Științifică;

k. Regulamentul de organizare și funcționare a Departamentului pentru Învățământ la distanță și învățământul cu frecvență redusă;

l. Regulamentul de acordare a burselor „George Bacovia” din Bacău;

m. Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de licență și a Examenului de disertație „George Bacovia” din Bacău;

n. Regulament privind examinarea și notarea studenților;

o. Regulament privind organizarea și funcționarea Centrului de orientare

Profesională a studenților;

p. Regulament privind inițierea, aprobarea, monitorizarea și evaluarea periodic a programelor de studii;

q. Regulamentul de evaluare colegială.

Pe baza documentelor de organizare internă Carta universității se completează și cu următoarele planuri și strategii:

a. Planul strategic pe termen lung și planurile operaționale anuale;

b. Planul de dezvoltare și planul de investiții multianuale și anuale;

c. Planul de perfecționare a cadrelor didactice;

d. Strategii de cercetare științifică pe termen mediu și lung;

e. Strategia de asigurare a calității serviciilor educaționale;

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău, art.9]

3.4.2 Codul etic al Universității „George Bacovia” din Bacău

Codul de etică universitară cuprinde formularea explicită a idealurilor, principiilor, și normelor morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze membrii comunității academice a Universității „George Bacovia” din Bacău în activitatea lor profesională. El stabilește standardele de etică profesională pe care comunitatea academică își propune să le urmeze și sancțiunile care se pot aplica în cazul încălcării acestora.

Codul de etică universitară funcționează ca un contract moral între studenți, profesori, personal administrativ și comunitatea universitară ca întreg, contribuind la coeziunea membrilor comunității și la formarea unui climat universitar bazat pe cooperare și competiție după reguli corecte, și urmărește creșterea prestigiului universității.

Codul de etică universitară este un document obligatoriu, care derivă din Carta Universității „George Bacovia” din Bacău și nu se poate substitui legilor și regulamentelor interne și nici nu poate contraveni acestora.

Universitatea „George Bacovia” din Bacău asigură tuturor șanse egale și condiții optime de exprimare profesională.

Universitatea „George Bacovia” din Bacău este o instituție privată de învățământ superior de utilitate publică și parte integrantă a sistemului național de educație. Misiunea și scopul activității sale, cuprinse în documentele oficiale, sunt asumate de fiecare membru al comunității și au în vedere dezvoltarea și afirmarea profesională, progresul cunoașterii și cercetării științifice în condițiile respectării statului de drept și a drepturilor omului. Universitatea respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii ei și promovează integritatea academică, angajându-se să contribuie la respectarea democrației și la prosperitatea societății.

Universitatea „George Bacovia” din Bacău asigură protejarea și încurajarea personalului didactic și administrativ în optimizarea activităților specifice.

Valorile și principiile de bază pe care universitatea le promovează și a căror realizare efectivă încearcă să o asigure sunt:

a)       libertatea academică- constă în faptul că universitatea este un spațiu liber de ingerințe externe, presiuni și constrângeri politice, religioase și de putere economică, exceptând constrângerile de natură științifică, legală și etică.

b)       autonomia profesională- se referă la posibilitatea de a alege individual, în cunoștință de cauză, programele de studiu și de cercetare, elementele de carieră academică, oportunitățile interne și extra-instituționale, nivelul de performanță la care cei interesați doresc să acceadă

c)       dreptatea și echitatea- nu este permisă nici o formă de discriminare sau exploatare, pornindu-se de la ideea că dreptatea se bazează și presupune participarea activă la luarea deciziilor și pe prevenirea abuzurilor de putere, pe egalitatea de șanse, pe eliminarea conflictelor de interese, pe prevenirea și combaterea oricărei forme de corupție, favoritism, nepotism.

d)       meritul- este singurul principiu de ierarhizare calitativă promovat și acceptat în Universitatea „George Bacovia”.

e)       profesionalismul- personalul didactic, didactic auxiliar și administrativ are obligația să respecte confidențialitatea în problemele care țin de viața privată a studenților, să nu facă publice aceste informații decât cu aprobarea decanatului sau rectoratului și numai când există motive îndreptățite.

f)         onestitatea și corectitudinea intelectuală- sunt valori și norme importante ale Codului etic universitar iar în acest sens Universitatea apără dreptul la proprietate intelectuală.

g)       transparența- constă în facilitarea accesului la informații, atât în ceea ce privește admiterea, finalizarea studiilor, evaluarea periodică, angajarea și promovarea personalului utilizarea resurselor de finanțare sau de cercetare precum și criteriile după care se iau deciziile instituționale în universitate.

h)       responsabilitatea- personală și profesională ca principiu și normă etică a activității academice cere ca membrii corpului academic să nu provoace daune morale și materiale universității, cadrelor didactice și altor categorii de personal din universitate, să aibă un comportament civilizat bazat pe respectul persoanei umane, să evite situațiile conflictuale și de stres, să respecte drepturile celorlalți, să respecte diversitatea culturală și de exprimare.

i)        respectul și toleranța- sunt valori ale eticii universitare cultivate în Universitatea „George Bacovia” îndeosebi prin asigurarea unui mediu academic adecvat studiului și cercetării, deschis în egală măsură tuturor membrilor comunității universitare.

j)        bunăvoința și grija- au un rol major în formarea unui mediu propice dezvoltării personale și profesionale și în construirea încrederii că fiecare persoană face parte nu doar dintr-o instituție ci și dintr-o comunitate pe care se poate baza, care o sprijină și o apreciază.

[http://www.ugb.ro/Downloads/Regulamente%20interne/Cod%20de%20etica.htm]

3.4.3 Regulamente interne ale Universității „George Bacovia” din Bacău

Prezentul regulament intern al Universității „George Bacovia” s-a întocmit în baza art.257-262 și a celorlalte dispoziții din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr.53/2003, precum și a următoarelor norme juridice:

a)     Legea învățământului nr.84/1995, republicată în 1999 cu modificările și completările ulterioare;

b) Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare;

c) Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă;

d) Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;

e) Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale;

f) Carta Universității „George Bacovia”;

g) Contractul colectiv de muncă;

h) Alte acte normative prin care se stabilesc norme obligatorii în domeniul protecției muncii salariaților; drepturi și obligații pentru angajați și angajatori.

Regulamentul intern constituie instrumentul juridic pe baza căruia sunt reglementate în Universitatea „George Bacovia” următoarele:

a) respectarea principiului nediscriminării și al combaterii oricăror forme de excluziune socială și de încălcare a demnității umane- în cadrul relațiilor de muncă din Universitatea „George Bacovia” se aplică principiul egalității de tratament față de toți salariații. Salariații Universității „George Bacovia” beneficiază de condiții de muncă adecvate activității pe care urmează să o desfășoare, de protecție socială, de securitate și protecție sanitară, precum și de respectarea demnității și conștiinței, fără nici o discriminare.

b)  respectarea drepturilor și obligațiilor angajatorului și ale angajaților- Conducerea Universității „George Bacovia”, conducerile facultăților și departamentelor.

c)    asigurarea condițiilor de muncă, protecția, igiena și securitatea muncii- pentru cunoașterea și respectarea regulilor privind protecția, igiena și securitatea în muncă, Universitatea stabilește persoanele responsabile cu aceste activități și asigură instruirea tuturor persoanelor încadrate în muncă.

d)    organizarea timpului de lucru și de odihnă- salariații Universității „George Bacovia” beneficiază de concediu de odihnă plătit, în conformitate cu prevederile art.103 din Statutul personalului didactic, art.139-144 din Codul Muncii și art.25 din contractul colectiv de muncă

e)    stabilirea de reguli concrete privind disciplina muncii în instituție salariații Universității „George Bacovia” sunt obligați să respecte o serie de reguli de disciplină la locul de muncă și în incinta instituției.

f)     reguli privind soluționarea cererilor, propunerilor, sesizărilor și reclamațiilor individuale ale salariaților- Universitatea „George Bacovia” respectă și garantează dreptul constituțional de petiționare a salariaților și studenților Universității.

g)    abateri disciplinare, sancțiuni aplicabile și reguli de procedură disciplinară- Conducerea Universității „George Bacovia” dispune de prerogativele legale de a stabili și a sancționa abaterile disciplinare potrivit Statutului personalului didactic, Codului Muncii și prezentului regulament.

h)   reguli privind accesul la informațiile de interes public și relațiile cu media- Universitatea „George Bacovia”, persoană juridică de drept privat, parte componentă a sistemului public național de educație, accesul la informațiile de interes public este garantat, potrivit normelor stabilite prin Legea nr.544/2001 privind accesul la informațiile de drept public.

i)    modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice instituției-prezentul regulament se completează cu normele specifice cuprinse în contractul colectiv de muncă, în Carta Universității și în celelalte norme juridice în materie.

[http://www.ugb.ro/Downloads/Regulamente%20interne/Regulament%20intern.htm]

3.4.4 Alte regulamente ale Universității „George Bacovia” din Bacău

R E G U L A M E N T privind activitatea studenților „George Bacovia” din Bacău

Pot participa la concursul de admitere în Universitatea “George Bacovia”,  absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă cu aceasta.

La concurs pot participa și absolvenți unei instituții de învățământ superior  precum și cei care studiază la alte specializări, dacă îndeplinesc cerințele stabilite de prezentul regulament.

  Pentru toate formele de învățământ superior acreditat și autorizat -zi,  frecvență redusă și masterat, admiterea în anul I de studii se organizează în două sesiuni în lunile iulie și septembrie a fiecărui an.

Pentru înscrierea la concurs se vor organiza unul sau mai multe centre de  înscriere, în funcție de frecvența solicitărilor. Centrele de primire vor fi  astfel organizate încât să poată soluționa toate solicitările atât pentru înscrierile la facultăți cât și înscrierile pentru masterat.

Înscrierile la facultățile Universității „George Bacovia” și la masterat se vor face de către echipe din studenți, instruiți în prealabil asupra atribuțiilor ce la revin, coordonate de către un cadru didactic, membru al comisiei de  admitere.

După încheierea perioadei de înscriere, comisia de organizare a concursului procedează la selecția candidaților.

Selecția candidaților se face pe baza următoarelor criterii:

                                       a) media la bacalaureat;

                                       b) media anilor de studii (liceu).

  Un candidat se poate înscrie la cel mult două specializări din care una la  una la frecvență redusă, cu condiția plății taxelor de înscriere și studii pentru fiecare specializare în parte.

Candidații declarați admiși, au obligația să se înscrie în anul I de studii până la data de 10 octombrie a anului în care susțin concursul.

Înmatricularea studenților în anul I de studii se face după semnarea contractului de școlarizare și a contractului de studii prin ordin al Rectorul Universității.

Fiecare student este înscris în Registrul matricol și primește un număr matricol unic, valabil pentru întreaga durată de școlarizare în facultatea   respectivă.

Fiecare student primește la începutul anului I carnetul de student și  legitimația de student. Fiecare student va avea la Secretariatul facultății un dosar personal care va conține:

                   – contractul de școlarizare;

                   – contractele de studii ;

                   – documentele de înscriere

                   – documentele de concurs în baza cărora a fost declarat admis;

                   – alte documente privind activitatea studentului pe toată durata studiilor.

Studenții au dreptul de a cunoaște conținutul dosarului personal.

Studenții Universității „George Bacovia” din Bacău de la toate formele de

Pregătire pot fi susținuți din punct de vedere financiar de către societăți  comerciale sau instituții, prin burse private echivalente cu valoarea totală sau  parțială a taxei de studii, potrivit legii burselor private.

În timpul unui semestru de studii, studenții de la învățământul cu frecvență au obligația să participe la cel puțin 60% din cursuri și cel puțin 50% din seminarii.

La evaluarea parcurgerii și însușirii programei fiecărui an universitar se va aplica sistemul European de Credite Transferabile (ECTS).

Anul de studii este considerat promovat atunci când studentul a promovat toate examenele și colocviile prevăzute în planul de învățământ pentru anul respectiv, examenele de diferență (în cazul studenților transferați) și a obținut media minimă anuală ECTS 6,00 și numărul minim de 60 unități de credit.

În Universitatea” George Bacovia”, studenții se pot transfera la începutul anuluiuniversitar de la o formă de învățământ la alta, și de la o specializare la alta, pe bază de cerere, dacă au motive întemeiate și numai după încheierea situației anului de studii precedent.

Pentru performanțe deosebite obținute în activitatea profesională și științifică, studenții pot fi recompensați prin:

– bursa "George Bacovia";

– diplome de merit;

– premii anuale sau ocazionale;

-burse speciale sau prin alte forme.

Excluderea unui student din universitate se poate face pentru următoarele motive:

– Nepromovarea anului de studii după epuizarea tuturor sesiunilor de examinare și reexaminar

– Întârzieri în achitarea taxelor de studii cu mai mult de 30 de zile, fără justificare și fără aprobarea Rectorului Universității;

– Încercarea repetată de promovare a examenelor prin fraudă;

– Distrugerea bunurilor Universității ;

– Încălcarea gravă a eticii universitare.

La terminarea studiilor universitare (4 ani la învățământ de zi și 5 ani învățământ cu frecvență redusă), absolvenții vor susține examenul de licență în condițiile stabilite de Ministrul Educației și Cercetării și prin regulamentul propriu al Universității, de organizare și desfășurare a examenului de licență.

[http://www.ugb.ro/ifrid/index_files/Page781.htm]

GHIDUL CANDIDATULUI

Cuprinde următoarele informații:

-informații generale despre Universitatea „George Bacovia” din Bacău

-admiterea la Universitatea „George Bacovia” din Bacău ce vizează: lista facultăților,specializărilor și locurilor scoase la concursul de admitere,conținutul dosarului de concurs și metodologia organizării și desfășurării concursului de admitere

– înmatricularea studenților ce presupune:încheierea contractului de școlarizare, contractului de studii,înscrierea în registrul matricol, eliberarea carnetului și legitimației de student

– Calendarul academic

– Planuri de învățământ

-Evaluarea și notarea studenților

– Programe complementare de formare ce presupun: pregătire pentru cariera didactică, program de pregătire ECDL(European Computer Driving Licence), program vocațional pentru limbi străine – Certificat de Competență Lingvistică, programul Hotel Tourism Management

– Pregătirea practică a studenților

– Cercuri științifice studențești

– Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenului de licență și a examenului de disertație

– Dotarea Universității

– Programe de mobilități pentru studenți și cadre didactice

– Alte informații

3.5 Structurile de conducere ale Universității „George Bacovia” din Bacău

3.5.1 Competențele decizionale ale organismelor de conducere

În conformitate cu dispozițiile Legii învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare și ale Legii 128/1997 Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare la nivelul Universității „George Bacovia” din Bacău sunt reglementate următoarele organisme și funcții de conducere:

A. Structuri colegiale de conducere:

– Senatul universitar;

– Biroul senatului universitar;

– Consiliul facultății;

– Consiliul departamentului;

– Biroul catedrei.

B. Funcții de conducere:

– Președintele universității;

– Vicepreședintele universității;

– Rectorul universității;

– Prorectorul universității;

– Secretarul științific al senatului;

– Decanii facultăților;

– Directorii de departament;

– Șefii de catedră.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.62]

Competențele decizionale și atribuțiile Senatului universitar

Senatul universității „George Bacovia” din Bacău are următoarele competențe

Decizionale și atribuții:

a) adoptă Carta și regulamentele de organizare și funcționare a structurilor organizatorice ale Universității, precum și modificările acesteia;

b) alege președintele și vicepreședintele universității;

c) aprobă structurile organizaționale și structurile funcționale ale universității;

d) aprobă cifrele de școlarizare pe baza propunerilor facultăților și departamentelor;

e) aprobă planurile de învățământ ale programelor educaționale din Universitate;

f) validează statele de funcțiuni de la nivelul catedrelor, departamentelor și serviciilor funcționale ale Universității;

g) aprobă înființarea de noi facultăți, specializări, departamente, catedre, centre de cercetare și servicii, cu respectarea procedurilor legale;

h) validează toate structurile și funcțiile de conducere, precum și persoanele care urmează să le ocupe potrivit rezultatelor alegerilor;

i) validează propunerile de scoatere a posturilor la concurs, precum și rezultatele concursurilor de ocupare a posturilor de preparatori, asistenți și lectori, avizate de către consiliile facultăților;

j) aprobă rezultatele concursurilor de ocupare a posturilor de conferențiar și profesor;

k) acordă titlurile de Profesor Asociat, Doctor Honoris Causa, Membru de Onoare al Senatului, Membru de Onoare al Comunității Academice;

l) aprobă propunerile facultăților de conducători de doctorat și de specializări la doctorat;

m) aprobă anual menținerea în activitate a unor profesori peste limita de vârstă de pensionare;

n) aprobă propunerile catedrelor de acordare a salariilor și gradațiilor de merit, precum și a altor recompense pentru personalul cu realizări deosebite;

o) aprobă acordarea de burse, recompense și concedii de studii și cercetare;

p) aprobă comisiile pentru examenele de licență și disertație;

q) aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și raportul cu privire la constituirea și execuția bugetului;

r) asigură dezvoltarea patrimoniului propriu prin folosirea mijloacelor financiare atribuite, atrase și obținute;

s) aprobă programele de colaborare cu alte universități și organisme din țară și

Străinătate;

t) aprobă raportul anual privind starea Universității.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.68]

Competențele decizionale și atribuțiile Biroului Senatului

Biroul Senatului este organismul de conducere operativă a Universității. Acesta este format din: președinte, rector, prorector, secretarul științific al senatului, directorul general administrativ și un reprezentant al studenților ales dintre membrii Senatului.

Biroul Senatului are următoarele competențe decizionale și atribuții:

1) Organizează și asigură îndeplinirea hotărârilor Senatului;

2) Fundamentează și inițiază hotărâri de senat;

3) Aprobă:

a) Inițierea scoaterii la concurs a posturilor vacante pentru funcții didactice și funcții executive în managementul de linie;

b) Organizarea licitațiilor pentru achiziții publice cu valori mai mari de 35.000 lei;

c) Deplasările (detașările) de personal care implică cheltuieli mai mari de 1000 lei/persoană;

d) Organizarea manifestațiilor care implică cheltuieli până la 10.000 lei

e) Stimulente (prime etc.) pentru salariați;

f) Scutiri de penalizări și reeșalonări taxă de studii;

g) Negociază Contractul colectiv de muncă;

h) Gestionează selecția resurselor umane;

i) Gestionează desfășurarea proiectelor de investiții.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.73]

Competențele Consiliului facultății

Consiliul Facultății este structură colegială de conducere a facultății, constituită potrivit art. 65 din Carta Universității „George Bacovia” îndeplinește următoarele atribuții și responsabilități:

a) definește și redefinește misiunile facultății;

b) propune înființarea sau desființarea de specializări;

c) propune Senatului cifrele de școlarizare pentru specializările din structura facultății;

d) avizează planurile de învățământ ale specializărilor din structura facultății;

e) avizează statele de funcții și personal didactic elaborate de către catedre;

f) întocmește rapoartele de autoevaluare cu ocazia evaluării academice a

Specializărilor din cadrul facultății;

g) fixează criteriile și standardele pentru evaluarea periodică a cadrelor didactice și personalului de cercetare;

h) evaluează periodic activitatea didactică și de cercetare din cadrul facultății;

i) stabilește criteriile și standardele specifice pentru ocuparea prin concurs a posturilor didactice, cu respectarea celor stabilite la nivel național;

j) aprobă comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor didactice de preparator, asistent și lector și propune comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor de conferențiar și profesor;

k) aprobă acordarea titlurilor didactice de preparator, asistent și lector și avizează acordarea titlurilor didactice de conferențiar și profesor;

l) aprobă propunerile catedrelor de acordare a statutului de cadru didactic asociat și avizează cererile de acordare a titlului de profesor consultant și cererile de Prelungire a activității peste vârsta de pensionare;

m) avizează propunerile de conducători de doctorat și de specializări la doctorat;

n) face propuneri de specializări prin masterat și prin alte forme de studii Postuniversitare;

o) fixează metodologia de admitere la toate nivelurile de studii și organizează Concursurile de admitere;

p) stabilește criteriile și condițiile de înscriere la a doua specializare a absolvenților cu diplomă de licență;

q) fixează criteriile pentru transferul interuniversitar al studenților și avizează cererile de transfer;

r) avizează cererile de recunoaștere sau echivalare a creditelor, certificatelor și

Diplomelor de studii;

s) stabilește și aprobă lista studenților care beneficiază de burse și de alte forme de sprijin;

t) avizează planurile de cercetare științifică ale catedrelor și propunerile de constituire, organizare și funcționare a cercurilor științifice studențești;

u) organizează manifestările științifice pentru cadrele didactice, personalul de Cercetare și studenți;

v) asigură bună utilizare a resurselor umane, materiale și financiare puse la dispoziția facultății, cu respectarea prevederilor legale;

w) analizează actele de abatere a personalului și studenților de la disciplină Universitară și face propuneri de sancționare;

x) avizează propunerile catedrelor de acordare a salariilor și gradațiilor de merit, precum și a altor recompense pentru personalul cu realizări deosebite;

y) avizează comisiile pentru examenele de licență și disertație;

z) aprobă orarele și programarea activităților de evaluare.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.76]

Consiliul departamentului

Consiliul departamentului este structură de conducere colegială a Departamentului care îndeplinește următoarele atribuții și responsabilități:

a) aplică politica elaborată de Senatul universitar în organizarea și desfășurarea învățământului cu frecvență redusă și personalului didactic;

b) propune spre aprobare Senatului universitar structura serviciilor specifice Departamentului;

c) asigură respectarea cerințelor academice impuse de reglementările în vigoare privind curricula programelor analitice, elaborarea cursurilor, ghidurilor de studii pentru învățământul cu frecvență redusă și la distanță;

d) întocmește și supune spre aprobare Senatului statele de funcții corespunzătoare specializărilor și structurilor departamentului;

e) întocmește și supune spre aprobarea Senatului proiectele planurilor de Învățământ în conformitate cu normele legale în vigoare;

f) coordonează activitatea de mediatizare a cursurilor organizate în cadrul departamentului;

g) întocmește la începutul fiecărui semestru universitar orarele pentru activitățile tutoriale, temele de control și activitățile asistate și stabilește prognozarea Examenelor și a verificărilor pe parcursul anului de studiu;

h) analizează sesizările studenților referitoare la disfuncționalitățile apărute în Procesul didactic și adoptă măsurile necesare;

i) îndeplinește și alte atribuții stabilite de conducerea universității.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.77]

Biroul Catedrei

Biroul catedrei urmărește realizarea atribuțiilor și competențelor catedrei după cum urmează:

a) fundamentează și propune cifrele de școlarizare pentru specializările pe care le coordonează;

b) propune planurile de învățământ pentru specializările pe lângă care sunt constituite;

c) elaborează, aprobă și evaluează programele analitice ale disciplinelor de studiu și ale activităților de pregătire practică;

d) elaborează statele de funcții și personal didactic;

e) stabilește modalitățile de evaluare a studenților în acord cu normele generale stabilite de consiliul facultății;

f) evaluează periodic activitatea cadrelor didactice și a personalului de cercetare din catedră;

g) analizează și avizează cererile de recunoaștere sau echivalare a creditelor de

Studii;

h) asigură realizarea de către corpul profesoral și de către personalul de cercetare a obligațiilor din statele de funcții;

i) propune recompense și sancțiuni pentru corpul profesoral și pentru personalul de cercetare din catedră;

j) propune scoaterea la concurs a posturilor didactice și de cercetare;

k) propune comisiile de concurs pentru posturile de preparator, asistent și lector;

l) organizează concursurile pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare;

m) propune cadrele didactice asociate și avizează cererile de acordare a titlului de profesor consultant și cererile de prelungire a activității peste vârsta de pensionare;

n) propune cadrele didactice care urmează să beneficieze de salarii și gradații de merit.

o) elaborează planurile de cercetare științifică pentru personalul catedrei;

p) asigură organizarea și funcționarea cercurilor științifice studențești;

q) coordonează activitatea de cercetare din catedră și organizează manifestări științifice;

r) avizează funcționarea centrelor și a unităților de cercetare care utilizează infrastructura facultății;

s) asigură bună utilizare a resursele materiale și financiare puse la dispoziție, cu respectarea prevederilor legale;

t) propune comisiile pentru examenele de licență și disertație;

u) propune stabilirea unor acorduri de colaborare cu parteneri din țară sau din străinătate. [Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.78]

3.5.2 Comisiile Senatului

Pentru realizarea competențelor și a atribuțiilor prevăzute de art. 68 din prezenta Cartă Universității „George Bacovia, Senatul universitar își constituie următoarele comisii:

a) Comisia metodico-didactică;

b) Comisia de cercetare științifică și activitate editorială;

c) Comisia pentru asigurarea calității serviciilor educaționale;

d) Comisia de evaluare academică și acreditare;

e) Comisia pentru problemele studențești;

f) Comisia de etică și disciplină;

g) Colegiul de onoare;

h) Comisia administrativă de finanțare și elaborare a proiectelor și strategiilor de dezvoltare;

i) Comisia pentru imagine publică.

Pe lângă comisiile prevăzute mai sus Senatul universitar organizează și comisii de caracter sezonier cum sunt:

a) comisia pentru concurs admitere;

b) comisia pentru examenele de licență și disertație;

c) comisii pentru organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.87]

3.5.3 Catedra

Catedra este condusă de Biroul catedrei format din șeful de catedră și doi membri.

Șeful de catedră și membrii biroului catedrei se aleg de către comunitatea

Cadrelor didactice arondate catedrei potrivit Metodologie din prezența Cartă a Universității „George Bacovia și a Regulamentului de organizare și desfășurare a alegerilor structurilor și funcțiilor de conducere ale universității.[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.67]

Atribuțiile și responsabilitățile șefului de catedră:

a. Coordonează biroul de catedră;

b. Organizează ședințele lunare de catedră;

c. Coordonează și controlează elaborare programelor analitice;

d. Coordonează evaluarea colegială a cadrelor didactice;

e. Coordonează evaluarea cadrelor didactice de către studenți;

f. Evaluează anual activitatea membrilor catedrei;

g. Coordonează și controlează strategiile actualizate de predare;

h. Coordonează activitatea cercurilor științifice studențești;

i. Coordonează și controlează realizarea programelor de cercetare științifică a membrilor catedrei;

j. Actualizează fișele de cercetare științifică a cadrelor didactice;

k. Urmărirea realizării activităților cadrelor didactice conform cu fisa postului;

l. Programează consultațiile pentru studenți;

m. Organizează participarea cadrelor didactice la manifestările științifice;

n. Asigură participarea cadrelor didactice la manifestările organizate în Universitate;

o. Colaborează la întocmirea statelor de funcții didactice.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.85]

3.5.4 Alegerea organismelor de conducere

Potrivit Statutului personalului didactic aprobat prin Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, funcțiile individuale de conducere din Universitatea „George Bacovia” din Bacău sunt: președintele universității, vicepreședintele universității, rectorul, prorectorul, secretarul științific al senatului, decanii, directorii de departamente, șefii de catedră, secretarii științifici ai facultăților și directorul general administrativ.

Ocuparea funcțiilor de conducere ale universității se face prin alegere și prin concurs potrivit specificului fiecărei funcții.

Funcțiile de președinte și vicepreședinte al universității, rector, prorector, secretar științific, decan, director de departament și șef de colectiv se ocupă prin alegeri, organizate potrivit normelor stabilite în Carta Universității „George Bacovia” și a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea alegerilor funcțiilor de conducere din universitate.

Cadrele didactice titulare ale Universității au dreptul să participe la conducerea activităților comunității academice, fără nici o discriminare.

Funcțiile de președinte, vicepreședinte, rector și prorector pot fi ocupate numai de profesori universitari titulari ai Universității.

Funcțiile de secretar științific al senatului și decani pot fi ocupate numai de profesori sau conferențiari universitari titulari ai Universității.

Funcțiile de director de departament, șef de catedră și prodecan pot fi ocupate și de cadre didactice titulare în funcția didactică de lector universitar având titlul științific de doctor.

Funcția de decan se poate ocupa numai de către cadre didactice alese în noul consiliu profesoral.

Funcțiile de rector, prorector și secretar științific al Senatului se pot ocupa numai de către cadre didactice alese în noul Senat universitar.

Alegerile pentru structurile colective și individuale de conducere de la nivelul facultăților și departamentelor se fac pe bază de vot direct și secret.

La toate nivelurile de alegeri, electorii au drept de vot egal. [Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.89,90,91.93,94,96,97]

Metodologia alegerilor

Alegerile sunt organizate în trei etape:

I) la nivelul catedrelor;

II) la nivelul facultăților și departamentelor;

III) la nivelul universității.

Senatul Universității arecompetența să decidă asupra etapizării alegerilor la toate nivelurile.

Pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte, rector, decan, director de departament și șef catedră, candidatura se anunță public cu minimum 10 zile înainte dedata alegerilor și este însoțită de curriculum vitae și plan managerial. Candidații vor expune, în cadrul planului managerial, resursele manageriale pe care se bazează. dosarul de candidatură pentru toate funcțiile se înregistrează la registratură Universității și se face public la catedră, decanat sau rectorat, după caz.

Indiferent de funcție, dosarul de candidatură se depune la secretariatul rectoratului.

Colectivele de catedră aleg prin vot secret, din rândul membrilor lor titulari, cu normă de bază în Universitate, șeful de catedră, precum și reprezentanții în consiliul facultății și consiliile departamentelor.

Rectorul universității se alege pe bază de candidatură de către membrii Senatului.

Rectorul ales propune votului Senatului candidații desemnați de el pentru funcțiile de prorector și secretar științific al Senatului, dintre membrii noului Senat.

Reprezentanții studenților în Consiliile facultăților și Senat se aleg exclusiv de către studenți prin vot secret și direct în cadrul scrutinului organizat special în acest scop.

Rezultatele alegerilor la nivelul tuturor structurilor de conducere se consemnează în procese verbale semnate de toți participanții la alegeri.

Se declară alese în organismele de conducere, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi “pentru “, persoanele care au obținut majoritatea simplă (jumătate +unu) a voturilor celor prezenți.

Exercitarea mandatului noilor structuri de conducere, precum și al funcției de conducere, începe imediat după validare. Exercitarea mandatului rectorului ales începe după emiterea ordinului ministrului de confirmare în funcție.

Suspendarea și revocarea din funcție

La inițiativa a cel puțin 1/3 din numărul total al membrilor structurilor colegiale de conducere, persoana aflată într-o funcție de conducere poate fi revocată din funcție prin procedura folosită pentru alegere. Audierea persoanei respective este recomandabilă în cadrul structurii care a ales-o.

Potrivit art.74, alin.3, din Statutul personalului didactic, Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului poate suspenda din funcție rectorul universității. În termen de 30 de zile, Senatul are obligația de a valida sau de a invalida această decizie.

[Carta Universității „George Bacovia” din Bacău art.100, 101, 102, 105, 107, 110, 111, 114, 120, 121]

Concluzii și propuneri

Învățământul superior românesc are la bază teoria, dar ceea ce se aplică este foarte departe de teorie, care nici aceasta nu este excepțională. Învățământului superior romanesc îi lipsesc competentă, corectitudinea, promovarea, stimularea ș.a.

Statul este responsabil în fața cetățenilor contribuabili de legalitatea și calitatea serviciilor educaționale, de aceea statul este vinovat de legislația neclară, de cetățenii neinformați, asupra situațiilor ilegale care apar, de prejudicierea viitorului tinerilor absolvenți.

Noua Lege a Educației Naționale nu prevede clar care sunt criteriile de finanțare universitare ceea ce implică un dezinteres total a statului față de dezvoltarea educației.De asemenea nu prevede un sistem de control mai eficient care să prevină eliberarea diplomelor false și apariția tot felul de instituții ilegale „acreditate” care nu fac altceva decât să păcălească tinerii ce doresc să urmeze o facultate. Nu sunt prevăzute măsuri de verificare și control anterioare  eliberării diplomelor, pentru a nu se repeta greșelile înfăptuite la Spiru Haret. Nu sunt prevăzute posibilități de mobilitate a studenților în Spațiul European al Învățământului Superior. Nu apare nici capitolul referitor la evaluarea  calității, chiar dacă aceasta nu prea este prezentă în învățământul românesc.

Sunt și câteva fenomene favorabile prezente în noua Lege a Educației Naționale: pensionarea la 65 de ani a tuturor cadrelor didactice așa cum este peste tot în Uniunea Europeană, interzicerea cumulurilor de salarii, interzicerea nepotismului grotesc, o persoană nu mai poate ocupa o funcție de conducere într-o universitate dacă are în subordine rude până la gradul III, lectorii pot fi conducători de doctorat după obținerea atestatului de abilitare, depolitizarea, o persoană nu mai poate fi rector dacă are funcție politică, scoaterea la concurs a pozițiilor de rector sau decan, concurs deschis oricărei persoane din țara sau străinătate.

România ar trebui să-și modernizeze sistemul de învățământ superior în toate domeniile de activitate – educație, cercetare și inovare –conferindu-i un caracter mai flexibil și mai sensibil la nevoile societății.

În învățământul superior românesc cred că efectele globarizarii ar fi benefice, măcar să ne ajute alții dacă noi nu suntem în stare. Aplicarea reformelor procesului de în România a constat până în prezent, din ce am observat, în structurarea studiilor superioare în trei cicluri (licența, masterat, doctorat), în ceea ce privește calitatea învățământului nu s-a făcut nimic, nici măcar în noua Lege a Educației Naționale nu este prezent un articol definitoriu despre asigurarea calității. Nici finanțarea nu este foarte clar stabilită, cum poate învățământul să fie mai eficient dacă nu îi sunt acordate resurse finaciare pe criterii bine definite?! Însă exista și o altă problemă legată de gestionarea a acestor resurse, dacă exista, în marea majoritate a cazurilor, resursele nu sunt folosite eficient și se constată același nivel al învățământului chiar dacă au fost alocate niște resurse pentru îmbunătățirea acestuia.

Din păcate recunoașterea calificărilor dobândite în România nu este prezentă în nici o țară europeană chiar dacă aceasta este una dintre principalele reforme vizate al programului de la Bologna. Mi-aș dori ca acesta recunoaștere să fie posibilă, însă dezinteresul statului fata de această problemă mă descurajează. Însă ce mi se pare total absurd, este că România îi acceptă pe cei cu diplome din străinătate, chiar îi stimează mai mult decât pe absolvenții romani, iar diplomele atestate în România, în străinătate nu valoreaza absolut nimic.

Mi se pare un lucru inadmisibil! Având în vedere că România este membră a Uniunii Europene ar trebui ca diplomele eliberate în România să fie recunoscute în orice tară membră a Uniunii Europene și bineînțeles orice diploma din țările membre Uniunii Europene să fie recunoscută în România. Aceasta recunoaștere ar fi extrem de benefică pentru absolvenții români, aceștia ar avea posibilitatea de a lucra în străinătate pe un post ce se încadrează cu studiile urmate, fără a fi nevoit să muncească pe posturi ce nu se încadrează studiilor lor aferente.

Un efect benefic al programului de la Bologna ar fi ca în învățământul superior din România a crescut numărul programelor de studii, facilitând, astfel, studenților accesul la o gamă largă de cursuri opționale. Instituțiile de învățământ superior din România mai organizează și cursuri de vara care le permit studenților să acumuleze un număr de credite ECTS. (Sistemul European de Credite de Transfer și Acumulare).  De asemenea s-au luat mici măsuri pentru lărgirea accesului la învățământ superior al tinerilor dezavantajați din punct de vedere social cât și pentru sprijinirea celor mai buni studenți pe parcursul studiilor prin burse: de studii, socială, de cercetare sau de excelentă, deocamdată un număr rastrans de tineri beneficiază de aceste oportunități, să sperăm că pe viitor vor fi mai mulți.

Privind măsurile luate pentru promovarea atractivității Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS), România a încheiat convenții cu țări din afara Uniunii Europene, în următoarele domenii: recunoașterea studiilor, schimbul de studenți, cercetarea și schimbul de profesori, care promovează învățământul superior din România în conformitate cu Procesul Bologna, însă în practică nu prea sunt aplicate aceste convenții. Singura aplicata mai frecvent ar fi schimbul de studenți, care mi se pare o oportunitate excepțională de a promova și îmbunătăți învățământul superior.[http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|displayArticle/articleID_10303/Invatamantul-superior-sub-semnul-globalizarii.html]

Universitatea „George Bacovia” din Bacău face parte din universitățile care sprijină relațiile de colaborare cu alte universități din Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS), un fenomen extrem de benefic atât pentru studenți cât și pentru profesori. De asemenea programul ERASMUS (EuRopean Community Action Scheme for the Mobility of University Students) din cadrul căreia Universitatea „George Bacovia” din Bacău face parte, a adus multe beneficii și oportunități studenților de a descoperi alte sisteme de învățământ, de acumula experiența și de a se dezvolta atât pe plan personal cât și profesional. Astfel colaborări ar trebui menținute și dezvoltate în viitor.

Practică este aproape inexistenta în universitățile din România, accentul fiind pus foarte mult pe partea teoretică, ceea ce mi se pare o mare greșeală. Practica ajuta studentul să dobadeasca capacitățile necesare pentru a se integra rapid la un loc de muncă, teoria ar trebui să fie suportul practicii nu invers, fiindcă atunci când te angajezi nu te întreabă nimeni care este definiția managementului, ci dimpotrivă te pune la încercare să vadă dacă știi să-l aplici.

Parteneriatele universităților cu întreprinderi nu ar trebui să lipsească, iar fiecare dintre părți să respecte convenția încheiată și să formeze cu adevărat studenții, nu așa cum fac unele firme în prezent, ignora total studentul și îl pune să îi facă publicitate prin intermediul fly-erelor.

Practică ar trebui să fie prezentă în universități în proporție de 50% și nu 5% cum este în prezent.

Statul român ar trebui să contruiasca strategii concrete în care să prezinte cadrul în care universitățile romanești se vor dezvolta și vor acționa că piese cheie în dezvoltarea socio-economica a României. Să asigure diversitate în oferta de servicii de învățământ superior și să reflecte rolul complex jucat de universități atât în sfera cunoașterii cât și în sfera dezvoltării economice a țării. Să recunoască adevăratele valori intelectuale și să le acorde sprijin și promovare. Să îmbunătățească permanent și în mod continuu calitatea serviciilor de învățământ superior. Să colaboreze în mod eficient cu Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS) și a aplice toate reformele prezente în cadrul acestuia, astfel învățământul superior va cunoaște adevărata cele a eficienței.

Planurile de modernizare a învățământului superior din țara noastră ar trebui puse în practică cât mai curând.

Modalitatea de plată pentru accesul în învățământul superior trebuie să reprezinte o modalitate echitabilă de a plăti pentru beneficiile primite și trebuie evitate inegalitățile sociale apărute ca o urmare nefavorabilă a costurilor care devin inaccesibile pentru gospodăriile cu venituri reduse.

Statul român trebuie să-și concentreze eforturile pe creșterea participării tinerilor la învățământul superior, îmbunătățirea accesibilității și investiții în învățământul superior pentru a diminua inegalitățile între venituri și rata sărăciei.

Pe de altă parte sunt unele regiuni în care oferta mare de absolvenți ridică semne de întrebare asupra transpunerii în practică a abilităților acumulate, datorită absenței locurilor de muncă.

Universitățile ar trebui să adapteze profilurile facultăților după cerințele pieții muncii. Astfel nu ar mai exista absolvenți care nu au de lucru fiindcă compententele dobândite în universități nu corespund cerințelor pieței. Beneficiul individual al absolvenților poate fi măsurat prin diferența între câștigurile persoanelor cu studii superioare și a celor fără studii superioare.

Statul român ar trebui să acorde ajutoare și reduceri studenților în domenii ce privesc toate aspectele vieții cotidiene: un sistem de sănătate modern, o rețea de transporturi publice bine deservită, ajutoare la plata chiriei, restaurante universitare, un acces privilegiat la instituții culturale și sportive. Pe parcursul întregului an, studenții să se poată bucura de nenumărate manifestări (spectacole, concerte, vernisaje, saloane literare, evenimente gastronomice etc.)

În concluzie învățământul superior este calea spre cunoașterea absolută, dar din păcate în România, sistem național de învățământ este o gaură neagră în care viitorul țării se cufundă încet, însă dacă s-ar face niște schimbări majore învățământul românesc ar putea ajunge chiar și la performanță însă numai prin muncă și perseverența tuturor din această țară.

În urma analizei Studiului de caz privind aspecte ale managementului la Universitatea „George Bacovia” din Bacău, am alcătuit câteva propuneri.

O primă propunere ar fi introducerea programului de practică în toți anii de studii de licență, iar acesta să reprezinte 50% din totalitatea cursurilor anuale. Practica este esențială în dezvoltarea și conturarea abilităților studentului și pregătirea acestuia pentru a se integra mai ușor pe piața muncii. De asemenea, consider că e oportun pentru studenți și cadre didactice, incheierea de contracte de colaborare între universitate și firme/instituții publice românești și străine pentru efectuarea stagiului de practică. În cadrul practicii studenții ar trebui să fie monitorizați atât de cadrul didactic îndrumător de practică cât și de un salariat din cadrul organizației respective, care la sfârșitul perioadei de practică să completeze un raport asupra activității studentului și eventuale recomandări.

A doua propunere ar fi înființarea unor noi specializări în cadrul universității spre exemplu: Relații internaționale, Comunicare și Relații publice, Limbi și Literaturi Străine.

O altă propunere ar fi ca studenții care se implică în diferite acțiuni ale comunității academice să primească un carnet de voluntar și să aibă anumite beneficii din partea universității.

Bibliografie

Albu Gabriel, (2005), Repere pentru o concepție umanistă asupra educației, Editura Paralela 45, București

Antonesei Liviu, Dr.A.I Abdel-Aal, Dr.Mohamed R.El-Tahlawi, Dr.Nabila, T.Hassan, (2000), Managementul universitar, Editura Polirom

Bontaș, Dumitru, (2007), Management general, Editura Universității „George Bacovia”, Bacău

Bordeianu Mihai, (1979), Învățământul românesc în date, Editura Junimea, Iași

Brătianu Constantin, (2002), Paradigmele managementului universitar, Editura Economică, București

Druker Peter, (2007), Despre decizie si eficacitate. Ghidul complet al lucrurilor bine facute (The Effective Executive ),Editura Meteor Press

Florea Ramona, (2007), Management Strategic, Editura TehnoPress, Iași

Frunzaru Valerie, Pricopie Remus, (2011), Acces si echitate in invatamantul superior din Romania. Dialog cu elevii si studentii, Editura Comunicare.ro

Gavrilă Tatiana, Bărbulescu Constantin Pricop, Mihai Popescu Doina, (2002), Managementul general al firmei, Editura Economică, București

Georgescu Vlad, (1992), Istoria Românilor de la origini până în zilele noastre, Editura Humanitas, București

Korka Mihai, (2000), Strategia de acțiune în cadrul reformei în educația din România, Editura Paideia, București

Marga Andrei, (1998), Reforma educației în 1999, Agenția Națională Socrates, Editura Alternativ, București

Marin Călin, (2003), Filosofia educatiei, Editura Aramis, București

Nica Panaite, Iftimescu Aurelia, (2004), Management-concepte și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași

Nicolescu Ovidiu, (2007), Strategia universității-Metodologie so studiu de caz, Editura Economică, București

Pascu Ștefan, (1983) Istoria învățământului din România vol I, Editura Didactică și Pedagogică, București

Zaharia,Valentina, (2008), Management, Editura Economică, București

Ștefănescu Doina Olga, (2003), Dilema de gen a educatiei, Editura Polirom, București

Țoca Ioan, (2002), Management Educațional, Editura, Didactică și Pedagogică, București

Hoivik Tord, (1974), Dezvoltarea României: Grup de Studiu, Journal of Peace Research, Vol. 11, Nr. 4. pp. 281-296

Urban, Violeta, Managementul serviciilor publice, curs în format electronic, Universitatea „George Bacovia” din , an universitar 2010-2011

Legea nr. 84/1995-Legea Educației Naționale

Legea nr.1/2011-Legea Educației Naționale

Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă

Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public

Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale

H.G nr.141/2010 privind înființarea ,organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret

OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației

Carta Universității „George Bacovia” din Bacău

http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%Aen_Rom %C3%A2nia

http://edu-gate.ro/2008/09/05/rolul-statului-in-educatie/

http://www.cdep.ro/proiecte/2010/800/30/7/axIII_25.pdf

http://www.ugb.ro/ifrid/index_files/Page781.htm]

http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=11

http://www.ugb.ro/ifrid/index_files/Page781.htm

http://www.ugb.ro/Downloads/Regulamente%20interne/Regulament%

20intern.htm

http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=25

http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|displayArticle/

articleID_10303/Invatamantul-superior-sub-semnul-globalizarii.html

Bibliografie

Albu Gabriel, (2005), Repere pentru o concepție umanistă asupra educației, Editura Paralela 45, București

Antonesei Liviu, Dr.A.I Abdel-Aal, Dr.Mohamed R.El-Tahlawi, Dr.Nabila, T.Hassan, (2000), Managementul universitar, Editura Polirom

Bontaș, Dumitru, (2007), Management general, Editura Universității „George Bacovia”, Bacău

Bordeianu Mihai, (1979), Învățământul românesc în date, Editura Junimea, Iași

Brătianu Constantin, (2002), Paradigmele managementului universitar, Editura Economică, București

Druker Peter, (2007), Despre decizie si eficacitate. Ghidul complet al lucrurilor bine facute (The Effective Executive ),Editura Meteor Press

Florea Ramona, (2007), Management Strategic, Editura TehnoPress, Iași

Frunzaru Valerie, Pricopie Remus, (2011), Acces si echitate in invatamantul superior din Romania. Dialog cu elevii si studentii, Editura Comunicare.ro

Gavrilă Tatiana, Bărbulescu Constantin Pricop, Mihai Popescu Doina, (2002), Managementul general al firmei, Editura Economică, București

Georgescu Vlad, (1992), Istoria Românilor de la origini până în zilele noastre, Editura Humanitas, București

Korka Mihai, (2000), Strategia de acțiune în cadrul reformei în educația din România, Editura Paideia, București

Marga Andrei, (1998), Reforma educației în 1999, Agenția Națională Socrates, Editura Alternativ, București

Marin Călin, (2003), Filosofia educatiei, Editura Aramis, București

Nica Panaite, Iftimescu Aurelia, (2004), Management-concepte și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași

Nicolescu Ovidiu, (2007), Strategia universității-Metodologie so studiu de caz, Editura Economică, București

Pascu Ștefan, (1983) Istoria învățământului din România vol I, Editura Didactică și Pedagogică, București

Zaharia,Valentina, (2008), Management, Editura Economică, București

Ștefănescu Doina Olga, (2003), Dilema de gen a educatiei, Editura Polirom, București

Țoca Ioan, (2002), Management Educațional, Editura, Didactică și Pedagogică, București

Hoivik Tord, (1974), Dezvoltarea României: Grup de Studiu, Journal of Peace Research, Vol. 11, Nr. 4. pp. 281-296

Urban, Violeta, Managementul serviciilor publice, curs în format electronic, Universitatea „George Bacovia” din , an universitar 2010-2011

Legea nr. 84/1995-Legea Educației Naționale

Legea nr.1/2011-Legea Educației Naționale

Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă

Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public

Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale

H.G nr.141/2010 privind înființarea ,organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret

OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației

Carta Universității „George Bacovia” din Bacău

http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%Aen_Rom %C3%A2nia

http://edu-gate.ro/2008/09/05/rolul-statului-in-educatie/

http://www.cdep.ro/proiecte/2010/800/30/7/axIII_25.pdf

http://www.ugb.ro/ifrid/index_files/Page781.htm]

http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=11

http://www.ugb.ro/ifrid/index_files/Page781.htm

http://www.ugb.ro/Downloads/Regulamente%20interne/Regulament%

20intern.htm

http://www.ugb.ro/modules/wfchannel/index.php?pagenum=25

http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|displayArticle/

articleID_10303/Invatamantul-superior-sub-semnul-globalizarii.html