Intrumente de Politica Monetara.bnr

CUPRINS

Scurt istoric BNR

Banca este o institut̖ie financiară cu un dublu rol într-o economie de piat̖ă. În primul rând, banca este cea care garanteaza depozitele celor care îs̖i doresc să economisească iar celalalt rol al băncii este de a acorda imprumuturi persoanelor care doresc sa investeasca. Pe langa acestea banca, poate sa converteasca depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen lung.
Banca, joaca de asemenea un rol foarte important atat in economie cat si in comunitate, prin faptul ca asigura schimbul valutar ,efectueaza platile, favorizeaza tranzactiile comerciale atat in interiorul unei tari cat si in exteriorul acesteia.
Banca Nationala a Romaniei este institutie de credit, care ia nastere in luna aprilie anul 1880, la jumatatea secolului dupa aparitia primului proiect de infiintare a unei banci nationale, publicandu-se in “Monitorul Oficial” Legea pentru infiintarea unei banci de scont si circulatiune .Banca Nationala a Romaniei avea rolul exclusiv de a emite bancnote, capitalul bancii fiind in intregime romanesc apartinand o treime statului si doua treimi particularilor.
Pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial , BNR si-a indreptat activitatea de a sustine dezvoltarea activitatii nationale, prin reducerea taxei scontului si volumul creditelor acordate.In aceiasi masura, BNR contribuie alaturi de guvernul roman in anii 1890-1892 la crearea legilor privind schimbarea etalonului monetar, prin renuntarea la bimetalism in favoarea monometalismului aur. Statul s-a retras dintre actionarii bancii in anii 1900-1925, fapt care a dus la devenirea unei institutii particulara privilegiata ,cu aceleasi responsabilitati nationale .
Imediat dupa anul 1918 BNR trebuia sa se supuna altor provocari. Dintre acestea enumeram: criza economica postbelica, unificarea monetara si extinderea retelei sale de sucursale, restabilirea convertibilitatii leului.
In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial ,BNR a luat parte la cheltuielile guvernului provocate de activitatile militare, luand de asemenea masuri de a opri inflatia si de a-si salva tazaurul propriu .
In 1990 , BNR si-a reluat functia initiala, fiind implicate de la economia centralizata la cea de piata avand functiile normale ale unei banci centrale, asemanatoare ale unor banci din Europa si din lume.

Capitolul I.
Politica monetara

Conceptul de politica monetara.

Politica monetara reprezinta unul dintre instrumentele politicii economice si consta in actiunea globala practicata prin manipularea variabilelor monetare asupra principalelor variabile economice: rata somajului ( nivelul de ocupare a mainii de lucru); produsul intern brut ( PIB-ul); ierarhizarea preturilor etc.
In activitatea ei, politica monetara este necesar sa tina seama de actiunea sistemului bancar, care reprezinta nevoile economiei dar in aceiasi masura si de actiunea trezoreriei, care exprima si reprezinta cerintele statului .
Banca centrala se afla printre cei mai puternici actori ai vietii economice. Din acest motiv, politica pe care o poarta acesta institutie are o deosebita importanta, atat pentru efectuarea diverselor scopuri ale politicii economice ( stabilitatea preturilor, cresterea economica, echilibrul balantei de plati ), cat si in raportarea deciziilor actorilor de pe scena macroeconomica ( sindicate, guvern, organizatii europene sau internationale etc.) .
Conceptul de “politica monetara” este relativ nou in economie, dar semnificatia acestuia s-a intensificat pe masura ce bancnota convertibila si moneda metalica au fost inlocuite cu variate tipuri de moneda fiduciara.
Se constata ca in primul caz de intrebuintare a unei politici monetare avand scopul de atingere a unor obiective macroeconomice este interventia “ Sistemului Rezervelor Federale” (Fed) care, in 1929 a incercat sa practice aceasta modalitate de interventie a statului in economie pentru a micsora efectele crizei si de a grabi scoaterea lui din recesiune. In realitate insa, rezultatele au fost contradictorii, politica monetara dusa de Fed in acea perioada a dus la agravarea crizei.
Importanta politicii monetare decurge din obiectivul principal al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Indeplinirea acestor obiective revin in responsabilitatea Bancii Centrale, care detine monopolul in transpunerea si formularea in practica a obiectivelor politicii monetare.
Traditional, politica monetara reprezinta totalitatea actiunilor effectuate de stat si de Banca Centrala, cu scopul de a controla oferta de moneda utilizata ca un instrument de realizare a obiectivelor generale ale politicii economice (echilibrul extern, ocuparea fortei de munca, stabilitatea preturilor,cresterea economica etc.)
Politica monetara mai poate fi definita ca totalitatea interventiilor Bancii Centrale (autoritatea monetara) asupra masei monetare si asupra activelor financiare in vederea stabilizarii economiei pe termen scurt sau mediu.
Altfel spus, ansamblul de reguli pe care autoritatea monetara le impune celorlalte banci si institutii financiare are in vedere atingerea unor obiective generale ale tarii, cum ar fi : stabilitatea preturilor, expansiunea, deschiderea cu succes a economiei nationale spre exterior.
Stabilitatea preturilor reprezinta obiectivul principal al politicii monetare, dar de asemenea, constituie obiectivul central al politicii economice, alaturi de: sustenabilitatea balantei de plati, durabilitatea cresterii economice, ocuparea in intregime a fortei de munca .
Asadar, autoritatile monetare detin anumite “intrumente” cum ar fii: metode, procedee, tehnici etc. care le dau voie sa actioneze asupra marimii si dinamicii variabilelor monetare pe care le au in vedere .
Unele dintre instrumente sunt directe si de natura administrative (controlul creditelor, controlul valutar etc.) insa, in prezent se constata, in general ca intrumentele politicii monetare trebuie sa aiba caracter indirect, bazate pe mecanisme care ocroteste actiunea legilor pietei deci, lasa sa mentina o anumita capacitate de adaptarea sistemului bancar comercial.
Politica monetara trebuie sa-si indeplineasca obiectivele prin utilizarea instrumentelor si tehnicilor de interventie in economie.
Instrumentele si tehnicile de interventie utilizate in influentarea economiei sunt:

Instrumentele si tehnicile de interventie directa sau reglementarile bancare;

Instrumentele si tehnicile de interventie indirecta;

Instrumente directe de politica monetara

De-a lungul timpului au existat numeroase situatii cand bancile centrale, au folosit aceste instrumente directe pentru controlul monetar. Cel mai cunoscut instrument direct este plafonul de credit . In ce mai multe cazuri, folosirea acestor plafoane de credit a fost in stransa legatura cu existenta unei puternice instabilitati ale relatiilor interbancare, autoritatea monetara fiind astfel obligata sa adopte aceasta masura care sa permita influentarea directa a activelor interne nete ale bancilor.

In Romania, plafonul de credit reprezenta singurul instrument posibil de utilizat in conditiile unei treceri treptate spre economia de piata. Banca Natioanala a Romaniei a avut parte de utilizarea plafonului de credit pana la sfarsitul anului 1991, cand a inceput restructurarea sistemului bancar, putandu-se trece la folosirea altor instrumente de politica monetara.
Desi s-a renuntat la plafoanele de credit, acest fapt a dus la mentinerea creditelor directionate catre acele sectoare favorizate, precum sectorul agricol si sectorul energetic, profitand de creditele acordate la o rata a dobanzii subventionala, rezultand faptul ca economia s-a alimentat cu lichiditati suplimentare pe fondul schimbarii inflatiei corective in inflatie structurala.
Pe langa acest plafon de credit, mai avem in vedere si un alt instrument de politica monetara, denumit nivelul minim al activelor lichide, acesta reprezinta in fond, o norma precauta bancara potrivit careia institutiile financiare din sistem sunt constranse sa dispuna de active lichide, care sunt determinate procentual din totalitatea depozitelor constituite la nivelul lor .
Avantajele acestui instrument de politica monetara, il reprezinta cazul tarilor aflate in cursul dezvoltarii, care in combinatie cu alte instrumente, poate oferi rezultate solide cu privire la siguranta operatiunilor bancare.

Instrumente indirecte de politica monetara

Instrumentele indirecte de politica monetara, sunt determinate in primul rand de randamentul instrumentelor avute in vederea conditiilor date pe piata respectiva.
Din cauza ca aceste instrumente actioneaza pe piata, ele trebuiesc adaptate la conditiile pietei, atat in ceea ce priveste structura institutionala, dar si din punctual de vedere al gradului de dezvoltare.

Modul de stabilire a mixului instrumentelor de politica monetara este dat si de faptul ca instrumentele indirecte se afla in stransa legatura, concretizandu-se in tot atatea conditii pentru o mai buna structurare a mixului de instrumente de politica monetara.
Avand in vedere evolutia lor istorica, printre primele instrumente indirect se aflau operatiunile de rescontare sau altfel formulat, mecanismul taxei oficiale a scontului. Un alt instrument indirect de politica monetara, il constituie mecanismul de refinantare, BNR realizand o restructurare a acesteia prin care impune conditii restrictive de acces la resursele de refinantare.
Din acest motiv BNR, isi impune functia de creditor de ultima instanta al sistemului bancar romanesc.
Banca Nationala a Romaniei a practicat acest mecanism de refinantare care are la baza urmatoarele mecanisme:

Creditul de licitatie ~ acest credit a fost impus de BNR in anul 1993, ca un prim mecanism pe piata, acesta fiind decat pe jumatate, deoarece finanta in primul rand doar descoperitul de cont

Creditul structural ~ acesta are la baza decizia Guvernului sau a Parlamentului de sustinere a activitatii in anumite sectoare economice ( cum a fost cazul agriculturii).

Creditul lombard ~ reprezinta un credit overnight acordat in scopul acoperirii nevoilor temporare de lichiditati ale bancilor din system.

Facilitatile speciale de credit ~ sunt folosite de catre banci in cazul semnalarii unor dificultati, creditul fiind dat doar pentru o perioada de 30 de zile, avand obligatia respectarii unui plan financiar de redresare pentru banca vizata si nu in ultimul rand, colateralizarea creditului cu titluri de stat ( bonuri de tezaur ).

Cu toate acestea putem spune ca mecanismul de refinantare din Romania a fost folosit ca un instrument privind controlul monetar orientat in doua directii:

Controlul nivelului lichiditatii din economie;

Mecanismul de transmitere a politicii monetare prin intermediul ratei dobanzii (deoarece pe de o parte BNR era cea care stabilea nivelul ofertei de moneda disponibila pentru refinantare si, in acelasi timp, prin mecanismul licitatiei orienta nivelul ratei dobanzii in directia dorita)

Prin urmare, renuntarea la folosirea resurselor pentru recreditare, a facut ca Banca Nationala a Romaniei sa-si orienteze actiunea de influentare a lichiditatii din economie spre operatiuni de piata atat prin atragerea de depozite de la bancile sistemului (sub forma depozitelor propriu-zise, dar si a rezervelor minime obligatorii), cat si prin operatiunile open market.
Banca Centrala poate sa intervina de fiecare data cand este necesar, atat pentru a retrage din circulatie cat si pentru a injecta o cantitate noua de lichiditati. Asadar, pe langa acele operatiuni clasice de open market, un rol important este detinut si de tranzactiile reversibile de rascumparare ( reversibile si directe ), avand la baza titluri de stat (repo si reverse repo) din care mai fac parte si operatiunile de swap valutar.
Specific acestui instrument il reprezinta, posibilitatea de a fi utilizat cat mai eficient, in combinatie cu celelalte instrumente de politica monetara. Astfel incat, daca primul instrument (open market operations) are functia de contribuire la realizarea obiectivului final de politica monetara, celelalte instrumente sunt folosite cu scopul atingerii obiectivelor curente ale bancii central.
Astfel ca : “pentru nevoi de politica monetara , Banca Nationala poate cumpara titluri de stat de pe piata secundara, fie in scopul injectarii de lichiditate, fie in acela de a-si crea portofoliul necesar viitoarelor operatiuni cu titluri de stat”.

1.2. Politica monetara in contextual globalizarii financiare

Actuala politica monetara, se confrunta cu unele provocari care sunt determinate de fenomenul de integrare financiara, pe fondul unei economii marcata de trei coordinate, avand o evolutie substantiala, datorita dimensiunii si implicatiilor: dereglementare, dezintermediere, decompartimentare.
Datorita modificarilor din punct de vedere economic si financiar cauzate de globalizare, bancile centrale au urmarit un obiectiv principal si anume stabilitatea preturilor, defavorizand astfel obiectivele de reducere a somajului sau obiectivele de stimulare a productiei.
Literatura internationala, a consacrat o serie de studii teoretice, avand la baza si o vasta experienta realizata la nivel macroeconomic cu referire la politica monetara, sub impactul globalizarii financiare. Bancile centrale au fost impulsionate de globalizarea financiara, in a implementa politici monetare interne de succes.
Aceste politici s-au concretizat intr-un numar tot mai mare de studii academic, ce au avut ca si concluzie faptul ca globalizarea financiara, nu diminueaza capacitatea bancilor centrale nationale de a controla inflatia.
Stabilitatea preturilor este privita ca un obiectiv principal, putem spune chiar statutar din punct de vedere al consensurilor multilaterale, la un nivel international. Prin urmare o banca centrala, are puterea de a stabiliza preturile in conditiile provocarilor cursurilor de schimb flotante, a unui cont deschis de capital si a impactului globalizarii financiare asupra diferitelor canale de transmisie monetara.
Literatura de specialitate, are in vedere trei mecanisme posibile prin care globalizarea financiara poate ataca eficienta politicii monetare: nivelul de activitate economica pe plan mondial, nivelul lichiditatii international si ratele dobanzilor.

Desi cursul de schimb prezinta un rol important in orice exemplu monetar international politica monetara nu ar trebui sa reactioneze diferit la variatiile acestei variabile, deoarece ratele schimb sunt mai volatile decat PIB-ul real sau inflatia.
Astfel majorarea ratei dobanzii pe fondul cresterii evolutiei inflatiei cauzata de o defavorizare, prezinta un raspuns indirect la evolutia cursului de schimb.

Datorita dezvoltarii pietelor financiare cat si a legaturilor dintre economiile tarilor pe plan global s-a constatat ca cea mai afectata datorita globalizarii financiare, este evolutia cursului de schimb.
Asadar, in prezent pentru a se stabiliza cursul de schimb se cer abateri de la stabilitatea preturilor fapt care duce la o politica monetara optima.

Rata inflatiei a acordat o deosebita importanta mai multor tari fiind o disciplina impusa autoritatilor monetare in mod formal sau informal,de la integrarea financiara. De aceea putem spune ca putine sunt tarile care au abandonat regimurile inflatiei, multe dintre acestea s-au dovedit durabile pana in acest moment .

Efectele globalizarii financiare asupra politicii monetare din Romania

In acest subcapitol voi incerca sa sintetizez limitarile politicii monetare de dimensiuni reduse din Europa Centrala si de Est, cat si sintetizarea principalelor particularitati in economiile emergente deschise . De asemenea voi face referire cu precadere la politica monetara din Romania , care in urma manifestarii globalizarii financiare a dus la o serie de confruntari , provocate in urma liberalizarii fluxurilor de capital.
In conditiile globalizarii financiare, in prezent, ca politica monetara sa-si atinga obiectivul pe termen lung, respectiv sa-si mentina o inflatie redusa si stabila, a dus la o adevarata provocare atat pentru economiile emergente cat si pentru economiile industrializate .
In tara noastra, adoptarea strategiei de tintire a inflatiei cat si liberalizarea contului de capital s-a realizat cu o oarecare intarziere fata de tarile din Europa Centrala si de Est.
Aceasta intarziere a fost justificata in urma mai multor ratiuni. In primul rand, reflectarea la niveluri inalte ale inflatiei cat si ale ratelor dobanzilor au fost cauzate de intarzierea reformelor structurale din anii 90’. Pe de alta parte , pentru a face fata liberei circulatii a fluxului de capital, s-a impus restructurarea sistemului bancar, fapt care a dus la solidificarea sistemului financiar .
In al treilea rand, pentru asigurarea unui bun nivel de acoperire a importurilor cu reserve internationale, era necesar atingerea acestui obiectiv in prima jumatate a decenului actual. Trebuie specificat faptul ca in ciuda acestor amanari, principiile care au stat la baza liberalizarii contului de capital au fost: respectarea succesiunii banci-firme-populatii, intrarile inaintea iesirilor, investitiile de portofoliu dupa investitiile directe, fluxurile pe termen mediu si lung inaintea celor pe termen scurt .
Respectarea acestor principii, a dus la liberalizarea deplina a contului de capital care a fost finalizat in anul 2006, inainte ca Romania sa adere la Uniunea Europeana, care in cele din urma s-a suprapus in anul 2005, peste adoptarea strategiei de tintire directa a inflatiei.
Cadrul de politica monetara s-a realizat sub trei aspecte :

Relatia dintre agregatele monetare si inflatia a devenit deosebit de instabila;

A fost necesara asigurarea unei sustenabilitati sporite a dezinflatiei;

Deschiderea progresiva a contului de capital a determinat aparitia unui trend de apreciere in conditiile unui regim de curs de schimb ancorat la o alta valuta care era extrem de riscanta.

Intrucat nu toate preconditiile erau indeplinite, nu a fost posibila adoptarea mai rapida a strategiei de tintire directa a inflatiei. Mecanismul de transmisie a politicii monetare a diminuat eficienta actiunilor de politica monetara, si in plus era inca persistenta, dominanta fiscala desi in scadere, iar rata inflatiei se situa la un nivel exprimat prin doua cifre.
In perioada premergatoare a ultimelor etape ale adoptarii strategiei directa inflatiei cat si a liberalizarii contului de capital, incepand cu luna noiembrie 2004, Banca Nationala a Romaniei a initiat, o politica de flexibilitate a cursului de schimb in scopul descurajarii intrarilor de capital speculativ .
Banca Centrala a redus, concomitent si urmarind acelasi scop cand a fost posibil, sterilizarea numai partial a surplusului de lichiditate si rata dobanzii de politica monetara. In urma acestora BNR, dat fiind ca se confrunta cu o crestere puternica a cererii agregate, a fost necesara de catre aceasta restrictivitatea politicii monetare.
Astfel, in pofida reducerilor ale ratelor dobanzii de politica monetara, orientarea politicii monetare a devenit mai restrictiva.
La inceputul anului 2007, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, intrucat domeniul lor de aplicare avea in vedere numai institutiile de credit autohtone, unele dintre aceste masuri au devenit ineficiente . BNR, a reusit sa scada rata medie anuala a inflatiei in anul 2004 de la 11,9% la 4,8% in anul 2007. Adancirea treptata a deficitului de cont curent nu a putut fi evitata de politica monetara, astfel ca de la 8,4% din PIB in anul 2004 s-a ajuns la aproximativ 14% din PIB in anul 2007. Intr-o anumita masura, aceasta evolutie reflecta procesul de convergenta a Romaniei catre UE.
Majorarea contributiei datoriei pe termen scurt la finantarea contului curent reprezinta o alta sursa de preocupare. Investitorii par mai putin preocupati de factorii fundamentali, in perioadele de optimism ale pietelor, in schimb acestia devin mult mai prudenti in urma socurilor economico-financiare. Strategia de tintire directa a inflatiei va continua sa fie implementata de Banca Centrala.
Astfel, rata inflatiei se va apropia treptat de nivelurile compatibile cu indeplinirea criteriului de la Maastricht, cu privire la stabilitatea preturilor. Totodata pentru sustenatibilitatea finantelor publice, va fi nevoie de practicarea unei politici fiscale prudente.
O inflatie redusa si stabila cat si o pozitie fiscala solida, vor contribui la indeplinirea criteriilor de convergenta nominala in ceea ce priveste rata dobanzii pe termen lung si stabilirea cursului de schimb.
In incheiere, sustin parerea cum ca ar fi nevoie de o regula fiscala in adoptarea tintirii directe a inflatiei. Agentii private vor invata in curand, cum sa evite astfel de probleme care vor reaparea cat si restrictiile administrative.
Totodata, trebuie sa ramana prudenta politica veniturilor, si sa nu transmita semnale neadecvate pentru stabilirea salariilor in sectorul privat.

1.3. Politica monetara si cresterea economica

Cresterea economica pe termen lung vs. pe termen scurt

Pe termen lung, cresterea economica, rezulta din interactiunea factorilor de productie mai precis din activitatile productive ale agentilor economici privati;

Pe termen lung, cresterea economica nu poate fi creata in mod direct de politicile economice. Cadrul in care opereaza agentii economici este definit de politicile economice, care contribuie indirect la importanta potentialului de crestere economica, facilitand interactiunile factorilor de productie .

Pe termen scurt si mediu, au fost inregistrate in jurul tendintei, oscilitati ale activitatii economice, mai ales sub influenta evolutiei cererii agregate.

Cererea agregata, a fost inflentata pe termen scurt de politicile economice, revenindu-le in acelasi timp misiunea netezirii ciclului economic.

Sursele cresterii economice

Factorii de productie;

Forta de munca
~ demografie
~ participarea la activitatea economica (e. intrarea femeilor pe piata muncii)

Capitalul
~ spirit antreprenorial
~ investitii creatoare de locuri de munca

Productivitatea factorilor de productie.

Productivitatea factorilor detine un rol determinant

Prezinta o consecinta a eficientei interactiunii factorilor de productie si depinde de:

Educatia fortei de munca;

Progresul tehnologic;

Sistemul de stimulente pentru agentii economici;

Infrastructura;

Buna functionare a pietelor;

Calitatea institutiilor si a cadrului legal.

Este influentata de politicile economice, in contextul realizarii interactiunii factorilor de productie.

Teorii ale cresterii economice

Progresul tehnic si acumulaterea de capital erau privite ca determinanti ai cresterii economice:

Legea randamentelor descrescatoare limiteaza, expansiunea economic ape seama acumularii de capital;

Progresul tehnic induce salturile de productivitate depasind limitele;

Cresterea economica a recunoscut ulterior drept determinant, capitalul uman;

Definit ca stoc al competentelor fortei de munca si abilitatilor, rodul educatiei, a determinat productivitatea acesteia;

Nu este supus legii randamentelor descrescatoare, in contrast cu capitalul fizic.

Politicile economice care pot influenta cresterea economica

Politica monetara

Cursul de schimb

Rata rezervelor minime obligatorii

Rata dobanzii de politica monetara

Managementul lichiditatii pe piata monetara

Politica fiscala

Protectie sociala

Sistemul de taxe si impozite

Investitii publice

Politica structurala

Privatizarea/restructurarea intreprinderilor neperformante

Reforma privind piata muncii

Stimularea investitiilor in anumite sectoare-cheie

Stimularea pe termen lung a cresterii economice prin intermediul politicilor economice

Politicile structurale

Au o influenta predominanta asupra cresterii economice:

La activitatea economica se poate mari rata de participare a populatiei;

Pot ameliora functionarea pietelor si calitatea institutiilor;

Pot contribui la imbunatatirea gradului de educare/pregatire a fortei de munca.

Politicile fiscal

Actioneaza prin intermediul:

Sistemului de stimulente pentru agentii economici (subventii si taxa);

Infrastructurii (investitii publice).

Politica monetara

Politica monetara contribuie la o alocare eficienta a resurselor cat si la diminuarea incertitudinii din economie, urmarind stabilitatea preturilor:

Descurajeaza activitatile speculative;

Contribuie la formarea de planuri de investitii/afaceri pe termen lung;

Elimina efectele redistributionate nedorite ( inflatia neanticipata)

Imbunatateste functionarea pietelor, potent̖ând rolul de semnal al modificarilor de pret;

Contribuie la formarea resurselor pentru economisire si antrenarea acestor in activitati productive.

Cresterea importantei politicii macroprudentiale a fost determinate de preocuparile privind asigurarea stabilitatii financiare, in setul de instrumente al bancilor centrale.

Care este rolul ce ii revine politicii monetare cu privire la cresterea economica ?

Politica monetara, nu poate exercita prin instrumentele de care dispune, o influenta sistematica decat asupra stabilitatii preturilor. Astfel, nivelul si rata de crestere ale PIB nu pot fi afectate in mod direct pe termen lung de catre politica monetara.
“ Daca ar fi posibila generarea de crestere economica pe termen lung prin simpla tiparire de bani, ne-am fi creat demult prin monetizare standarde de viata substantial imbunatatite”.
Un rol important pe care il constitue politica monetara privind cresterea economica, il reprezinta determinarea pe termen lung, a ratei inflatiei in economie.
“ Inflatia este intotdeauna si pretutindeni un fenomen monetar in sensul in care poate fi doar rezultatul unei expansiuni mai rapide a cantitatii de bani decat cea a productiei”. In absenta stabilitatii preturilor nu poate fi asigurata o crestere economica sustenabila.
Privind ciclul economic al politicii monetare, putem face referire la conduit de facto a bancilor centrale, care nu este indiferenta la evolutiile variabilelor macroeconomice reale. Bancherii centrali nu sunt “nebuni intru inflatie”.
Conduita anticiclica este perfect compatibila cu obiectivul urmarit de stabilire a preturilor, in masura in care socurile de cerere sunt cele predominante:

Politica monetara restrictiva asociata cu existent presiunilor inflationiste, in etapa de expansiune a ciclului economic.

Politica monetara stimulativa, atunci cand lipsa presiunilor inflationiste este asociata cu existenta de resurse neutralizate, in etapa de recesiune a ciclului economic.

In conditiile in care socurile de oferta sunt predominante, sau in circumstantele specifice ale economiilor emergente, decizia de politica monetara se complica. Politica monetara actioneaza prin maximizarea bunastarii, procesul implicand atat mentinerea productiei cat si asigurarea stabilitatii preturilor tot mai aproape de potential.
Politica monetara contribuie implicit in asa fel incat o crestere economica sa fie sustenabila, urmarind stabilitatea preturilor. In conditiile de inflatie inalta persistent, nici o tara nu a realizat pe perioade lungi o crestere economica relativ ridicata.
Politicii monetare nu ii sunt indiferente nici variatiile de productie, care a avut consecinte negative de durata privind cresterea economica, prin socurile externe (ex. majorarea pretului petrolului) si volatilitatea crescuta a productiei asociata cu crize financiare.
Contextele economice diferite, genereaza diferentele dintre politica monetara din tarile dezvoltate si cea din economiile emergente.

In economiile emergente, reducerea mai abrupta a ratei dobanzii de politica monetara, au fost impiedicate de socurile de oferta.

In economiile dezvoltate, pentru a evita riscul dezinflatiei, ratele dobanzilor de politica monetara au fost reduse inca de la inceputul crizei, pana aproape de zero.

Banca Nationala a Romaniei, a actionat in asigurarea unui cadru macroprudential adecvat, mentinerii stabilitatii financiare si restabilirii echilibrelor financiare.
In Romania, in ciuda unor intreruperi temporare de trend, politica monetara a urmarit reducerea inflatiei, care in prezent tinde spre un nivel compatibil cu definitia europeana a stabilitatii preturilor.
Politica monetara a prezentat o conduit anticiclica atat dupa declansarea crizei financiare globale cat si inaintea ei .
Banca Nationala a Romaniei a adoptat o conduita restrictiva in perioada de expansiune economica:

Inasprirea normelor de creditare;

Ratele rezervelor minime obligatorii, au fost majorate considerabil;

Cresterea ratei dobanzii de politica monetara .

Banca Nationala a Romaniei a actionat in sensul stimularii cererii agregate, in perioada de recesiune economica:

Scaderea ampla a ratelor rezervelor minime obligatorii;

Reducerea ratei dobanzii de politica monetara.

Sursa: Banca Nationala a Romaniei

1.4. Politica monetara a BNR inaintea si dupa aderarea la U.E.

Politica monetara a BNR inainte de aderare la U.E.

Dupa anul 2000, Romania se confrunta cu pericolul degradarii accentuate al derapajului inflatiei si a pozitiei externe, de aceea autoritatea monetara a recurs la un mix de instrumente, si anume la reconfigurarea politicii monetare si ajustarea orientarilor.
Utilizarea acestui mix de instrumente, a dus la cresterea rolului dobanzii in urma imbunatatirii mecanismului de transmisie monetara, a caracterului politicii si a strategiei aplicata de banca centrale, in urma carora preturile de consum au incetat sa mai creasca.
Spre sfarsitul anului 2003, luna decembrie ajunsese la un nivel de doar 0,1 puncte procentuale deasupra tintei stabilite, rata inflatiei revenind la traiectoria programata, iar la sfarsitului anului 2004 se afla sub doua cifre, respectiv 9,6%. Cresterea economica nu a fost afectata in anul 2003, PIB-ul s-a majorat intr-un ritm apropiat de cel stabilit, iar in anul 2004 s-a ajuns la 8,1%, cresterea economica fiind mult peste nivelul programat .
Evitarea unui dezechilibru extern excesiv a fost favorizat in urma actiunii aceluiasi mix de instrumente ale politicii monetare, deficitul de cont curent a ponderii in PIB ajungand la un nivel ridicat de peste 6% in 2004 si 5,7% in 2003. In anii 2003~2004 au fost orientate cu consecventa, configurarea si implementarea politicii monetare, asigurand decelerarea sustenabila a inflatiei.
Banca centrala a actionat implicit urmarindu-se atingerea tintei de inflatie, in directia contracararii de adancire a dezechilibrului extern, cele doua obiective macroeconomice ale conflictului “traditional” fiind in acest an sensibil diminuat. In aceiasi masura banca centrala, cu ajutorul Programului Economic de Preaderare, a trecut la aplicarea unuia din angajamentele asumate de autoritatile romane, moneda euro fiind adoptata ca moneda de referinta cu privire la cursul de schimb al leului, incepand cu data de 3 martie 2003.
In august 2005, BNR a apelat la o noua strategie de politica monetara si anume – tintirea directa a inflatiei. Banca centrala, in urma unei comunicari eficiente cu publicul, a facut cunoscut faptul ca un rol esential privind functionarea acestui regim, revine ancorarii anticipatiilor inflationiste, la nivelul obiectivului de inflatie.
Modul de desfasurare a operatiunilor de piata ale Bancii Nationale a Romaniei, a insemnat relaxarea politicii in anul 2006 cat si relaxarea controlului asupra lichiditatii din sistemul bancar. Totodata a insemnat majorarea ratei rezervelor minime obligatorii la 40% pentru valuta si 30% pentru leu.

Politica monetara a BNR dupa aderarea la U.E.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, prin costrangerile exercitate si efectele generate asupra implementarii politicii monetare, dar mai ales amplele si neasteptatele socuri financiare si economice produse atat pe pietele internationale dar si pe plan intern, au sporit gradul de complexitate al acestora si au amplificat provocarile la adresa politicii bancii centrale, in anul 2007.
Pentru politica monetara provocarea majora, a fost constituita de asigurarea sustenabilitatii pe termen mediu a dezinflatiei, desi premisele acestui proces pareau a fi favorabile.
In luna martie a anului 2007, rata anuala a inflatiei a inregistrat cel mai scazut nivel dupa luna octombrie din 1990 (3,66%), dar procesul cvaicontinuu al dezinflatiei inceput in anul 2000, s-a interupt, inflatia inregistrandu-se pe un nivel crescator. In lunile octombrie 2007, rata dobanzii de politica monetara a fost majorata cu 2 puncte procentuale, respectiv ianuarie 2008 ajungand la un nivel de 9,75%, ca raspuns la inrautatirea pe termen mediu si scurt a perspectivelor ratei inflatiei.
BNR a utilizat, pe langa politica ratei dobanzii, si mecanismul rezervelor minime obligatorii dar si controlul monetar exercitat de banca centrala la nivelurile de 20% si respective 40%. In primele luni ale anului 2007, prin intermediul operatiunilor de piata, banca centrala a recurs pentru un timp la practica absorbtiei partiale, a excedentului de lichiditate.
In a doua parte a anului a fost conturata de necesitatea cresterii de restrictivitate a conditiilor monetare cat si eficacitatea instrumentelor politicii monetare, la nivelul cadrului operational al politicii monetare, determinand banca centrala sa opereze o serie de modificari. In ultima parte a trimestrului III BNR, a urmarit cresterea preemptive privind restrictivitatea ratei dobanzii, incepand sa intareasca sensibil politica de gestionare a lichiditatii.
Prin intermediul atragerii de depozite, s-a realizat in cea mai mare masura, absorbtia lichiditatii excedentare; in soldul mediu lunar al operatiunilor open market, ponderea acestora a sporit in a doua parte a anului cu 95% ( luna decembrie).Soldul mediu zilnic al operatiunilor open market s-a restrans considerabil pe ansamblul anului, ajungand la 50% in comparatie cu anul precedent. Evolutia acestuia a amplificat absorbtiile nete de lichiditate ale factorilor autonomi, dar si cresterea cererii de reserve a institutiilor de credit.
In consecinta, costurile Bancii Nationale a Romaniei, de pe piata monetara aferente gestionarii conditiilor de lichiditate, au continuat sa se reduca ajungand la un nivel de 0,2% din PIB comparativ cu anul precedent.

Capitolul V.
Tintirea directa a inflatiei ~ studiu de caz

Obiectivul fundamental constituit de Banca Nationala a Romaniei, a fost mentinerea si asigurarea stabilitatii preturilor, politica monetara implementandu-se in luna august a anului 2005, in contextual adoptarii unei noi strategii ~ tintirea directa a inflatiei. In functionarea acestui regim un rol esential pe care autoritatea monetara il detine este comunicarea activa cu publicul, de aceea principalul instrument utilizat in acest scop de catre BNR, este Raportul asupra inflatiei.
Raportul prezinta evolutia ratei inflatiei printr-o proiectie trimestriala a BNR, pe un orizont de opt trimestre, inclusiv riscurile si incertitudinile acesteia cat si perspectiva deciziei de politica monetara, asupra evaluarii contextului macroeconomic recent dar si in viitor.
Banca Nationala a Romaniei a elaborat in concordanta cu frecventa ciclului de prognoza, Raportul asupra inflatiei, prin care ea isi propune sa ofere celor interesati fundamentele deciziilor de politica monetara, cat si cadrul sau de analiza.
Raportul asupra inflatiei a fost finalizat in data de 27 octombrie 2015, iar in data de 5 noiembrie 2015, a fost aprobat de Consiliul de Administratie al BNR.

5.1. Sinteza evolutiei fenomenului inflationist

Rata anuala a inflatiei in trimestrul III al anului 2015, si-a urmat trendul descendent, inregistrand in luna septembrie o valoare de -1,7%, cu 0,2 puncte procentuale sub valoarea inregistrata la sfarsitul anului anterior.
Aceste valori negative au avut loc inca de la inceputurile lunii iunie, sub extinderea sfera cotei de reducere a TVA-ului cu 9% la toate alimentele, serviciile de alimentatie publica si bauturile nealcoolice, urmand ca in luna septembrie 2015, rata medie anuala a inflatiei sa scada semnificativ la 0,2% comparativ cu sfarsitul trimestrului precedent (1%). In luna august, nivelul minim postcriza, a fost atins pe pietele internationale, de declinul cotatiilor de titei, motiv pentru care rata anuala a inflatiei IPC in trimestrul III, a inregistrat o accentuare usoara a valorii negative. Rata inflatiei de baza a atins -3,4% in luna septembrie, continuand procesul de scadere din trimestrul III.
Diminuarea dinamicii preturilor la bauturile alcoolice si tutun sunt de asemenea influente de acelasi sens care fac parte din evolutia preturilor incluse in indicele CORE2 ajustat. La coborarea abrupta din luna iunie, a ratei inflatiei CORE2 ajustat la o valoare de -3,2% , a avut loc extinderea cotei reduse de TVA la marfurile alimentare.
La acestea au contribuit cresterea anuala a preturilor de import pe seama deprecierii monedei nationale fata de dolarul SUA si euro, precum si de scaderea anticipatiilor privind inflatia, afectate de reducerea temporara a cotei TVA. Majorarea in luna iulie, a pretului gazelor naturale a dus la accelerarea cresterii preturilor administrative in trimestrul III, rata anuala inregistrand la sfarsitul aceluiasi trimestru o valoare de 0,7 puncte procentuale, sub nivelul prognozat din luna august din Raportul asupra inflatiei. Principalul motiv al erorii de prognoza a fost scaderea peste asteptari a cotatiilor titeiului.
Cresterea anuala a costurilor salariale in industrie au decelerat in lunile iulie-august, dupa ritmurile inregistrate in trimestrul IV 2014 – trimestrul II 2015, cauza principala constituind-o productivitatea muncii. Salariile brute, au ramas insa alerte, incetinind doar usor fata de trimestrul II.

Politica monetara in perioada parcursa de la data raportului precedent

In sedinta din data de 4 august 2015, Consiliul de administratie al BNR, tinand cont de reconfigurarea perspectivelor macroeconomice, a stabilit un nivel de 1,75% pe an, cu privire la mentinerea ratei dobanzii de politica monetara. In comparatie cu evaluarea anterioara, Parlamentul a adoptat masuri fiscale, revizuind substantial traiectoria previzionata a ratei anuale a inflatiei, masuri aflate in procedura de reexaminare, la data finalizarii prognozei. La 1 ianuarie 2016 a avut loc, preconizata reducere a cotei standard a TVA de la 24% la 19%.
Noua prognoza prevedea mentinerea ratei anuale a inflatiei pana la inceputul anului 2017, prin suprapunerea acestui impact asupra raducerii cotei TVA de la data de 1 iunie 2015, la toate alimentele si bauturile nealcoolice de la 24% la 9%.
Comparativ cu datele statistice de la inceputul lunii august, sfarsitul lunii, a marcat coborarea ratei inflatiei in teritoriu negativ, pe seama scaderii preturilor volatile ale produselor alimentare si combustibililor. Totodata noul Cod fiscal, aprobat la inceputul lunii septembrie, avea o forma diferita de cea utilizata in fundamentarea proiectiei din august, prin amanarea pentru anul 2017, a unor masuri care se vor aplica integral in anul 2016. In sedinta de la data de 30 septembrie 2015, s-a relatat evaluarea de catre Consiliul administratiei al BNR, conform careia aceste masuri pe termen scurt, ecraneaza consecintele unor presiuni inflationiste pe termen mediu, avand ca sursa evolutiile pe plan global, menite sa afecteze conceptia investitorilor asupra economiei romanesti, precum si perspectivele inca incerte ale politicii fiscale.
Astfel, Consiliul de administratie al BNR a luat decizia sa mentina rata dobanzii la o valoare de 1,75% pe an.

Perspectivele inflatiei

Pe parcursul intervalului de prognoza si in perioada recenta, evolutia preturilor de consum a fost afectata de masurile fiscale, cu referire la reducerea succesiva a impozitelor indirecte, care la un an de la implementare au o durata limitata si un efect de runda intai asupra ratei anuale a inflatiei . Reducerea cotei standard a TVA la 19% de la 24%, a generat efectele cumulate de cea mai mare amploare, iar reducerea in a doua etapa a TVA-ului cu 9% a extins sfera de aplicabilitate pentru diverse categorii de bunuri si servicii.
In luna august Codul fiscal, a avut in vedere elaborarea prognozei inflatiei, care prevedea modificarile cu impact semnificativ, privind revizuirea proiectiei in runda curenta si anume: scoaterea accizei special la combustibili, reducerea TVA-ului la livrarea apei potabile cat si amanarea cu un an (de la 1 ianuarie 2016 la 1 ianuarie 2017) a reducerii cotei standard a TVA cu un punct procentual.
Pana in luna mai 2016, aceasta este data prognozata a valorilor negative pentru rata anuala a inflatiei IPC, in scenariul de baza curent, urmand ca ulterior sa revina la valori positive incepand din ianuarie 2017 pana la orizontul proiectiei, cand va atinge pragul de 2,8 %. La finele anului 2015 respectiv 2016, rata anuala a inflatiei IPC a fost recalculata urmand sa se elimine efectele de runda intai privind reducerile succesive ale cotei TVA, fiind proiectata la o valoare de 2,1% si de 2,7%. Astfel, socurile masurilor fiscale cu impact tranzitoriu sunt excluse de rata inflatiei, punand astfel in evidenta presiunile inflationiste, manifestate in economie. Consolidarea cresterii economice din anul 2015 prezinta scenariul de baza, in ciuda unei accelerari semnificative in 2016 si a unei productii agricole pe termen lung sub medie, pe seama redresarii anticipate a investitiilor si a cresterii sustinute a consumului, sub impactul evolutiei cererii interne. Venitul disponibil real este principal sursa privind cresterea consumului individual al gospodariilor populatiei impulsionate de masurile fiscal precum si de cresterile castigurilor salariale programate si cele produse pentru intervalul de referinta. Atat investitiile cat si consumul vor beneficia pe intreg intervalul de referinta de un set stimulativ al conditiilor monetare reale, dar si ca efect al propagarii reducerilor anterioare ale ratei dobanzii de politica monetara practicate de institutiile de credit asupra evolutiei ratelor dobanzilor.
Datorita cererii interne, nivelul cresterii de bunuri si servicii este prognozat a fi mai alert decat cel al exporturilor iar cresterii PIB i-au fost contribuite exporturile nete fiind proiectata a deveni negative pe tot acest interval prognozat. Aceasta evolutie implica, de la minimele istorice inregistrate recent catre apropierea pragului valorii de 2% pe termen mediu, proiectarea unei cresteri a deficitului de cont curent in PIB. Pe termen scurt, sursele preconizate de finantarea deficitului de cont curent sunt distribuite in mod favorabil din pricina ponderii fluxurilor generatoare contra non generatoare de noi datorii.
Astfel, redeschiderea acestuia pe seama accelerarii consumului si a majorarii deficitului bugetar ar putea accentua vulnerabilitatile Romaniei, la o posibila crestere a volatibilitatii capitalurilor privind economiile emergente, cu efecte adverse referitor la echilibrele macroeconomice interne pe termen mediu. Pana la orizontul proiectiei, anticiparea curenta prevede acumularea in decursul anului 2016 a unei cresteri de cerere in exces, treptata si eliminarea graduala a deficitului de cerere. Potrivit rundei din august 2015, presiunile dezinflationiste au fost mai accentuate in prima jumatate a intervalului de prognoza, iar pe restul intervalului mai accentuat inflationiste.
La reevaluarea celor mai recente valori ale deviatiei PIB au contribuit urmatoarele: pozitionarea ciclica usor mai favorabila, efectiva a cererii externe, influenta mai putin stimulativa pe cea mai mare parte a perioadei de referinta a conditiilor monetare, in a doua parte a intervalului prognozat, efectul este mai stimulativ privind componenta discretionara a politicii fiscale.
Conform datelor de baza, rata anuala a inflatiei IPC se va plasa la finele anului 2016 la o valoare de 1,1% iar la sfarsitul anului precedent a atins un nivel de -0,7%, niveluri situate cu 0,4 puncte procentuale sub si respective, peste cele din precedentul Raport asupra inflatiei. Pentru anul actual, se preconizeaza o contributie mai scazuta din partea indicelui CORE2 ajustat, cu privire la preturile combustibililor si ale celor ale LFO. In a doua parte a anului 2016, valorile mai ridicate anticipate, au drept sursa proiectarea unor cresteri mai rapide cu privire la preturile incluse in indicele CORE2 si ale preturilor combustibililor.

Cu exceptia trimestrelor III si IV ale anului 2016 traiectoria ratei anuale a inflatiei IPC se situeaza sub cea din prognoza precedenta, pe cea mai mare parte a intervalului de referinta. Urmand a fi aplicata de la 1 ianuarie 2016 respectiv, 1 ianuarie 2017, reducerea in doua etape a cotei TVA din varianta finala a Codului fiscal, se preconizeaza a avea un impact accentuat asupra preturilor privind componentele ale cosului de consum, cu exceptia marfurilor alimentare deja afectate de cota redusa a TVA-ului de la 1 iunie 2015 la alimente. Efectele din prima runda sunt tranzitorii, iar cele din runda a doua, anticipate a fi relativ moderate, urmand dupa orizontul proiectiei sa se epuizeze.
Pana in luna mai 2016, acesta este termenul potrivit caruia rata anuala a inflatiei de baza CORE2 ajustat va inregistra valori negative, dupa care se va pozitiona la valori positive, atat ca urmare a acumularii a unor presiuni inflationiste care provin din partea factorilor fundamentali cat si a epuizarii efectelor statistice ale masurii privind largirea sferei de aplicabilitate a TVA-ului redus adoptat la 1 iunie 2015. Dintre acestia evolutia proiectata a deviatiei PIB cat si schimbarea de semn de la negativ la pozitiv a acesteia ,va avea o influenta semnificativa in cursul anului urmator.