INTRODUCERE…pag.2 [307369]

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………….pag.2

IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI……………………………………………………………….pag.3

1.1. Importanța culturii mărului……………………………………………………………………pag.3

1.2. Originea și arealul de cultură…………………………………………………………………..pag.4

PARTICULARITĂȚILE DE CREȘTERE ȘI RODIRE ALE MĂRULUI………………pag.9

2.1. Specific de creștere și fructificare la măr…………………………………………………………….pag.9

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND CREȘTEREA ȘI RODIREA MĂRULUI…………………………………………………………………………………….pag.16

3.1. Cercetări efectuate privind creșterea și rodirea mărului……………………………………….pag.16

MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODA DE LUCRU……………………………………….pag.19

4.1. Material biologic……………………………………………………………………………………………pag,19

4.2. Metoda de lucru……………………………………………………………………………………………..pag.23

4.3- Scop și obiective……………………………………………………………………………………………pag.23

REZULTATE OBȚINUTE…………………………………………………………………………………pag.25

5.1. Rezultate privind tăierile de creștere și fructificare la soiul Idared………………………..pag.26

5.2. Rezultate privind tăierile de creștere și fructificare la soiul Florina………………………pag.29

5.3. Rezultate privind tăierile de creștere și fructificare la soiul Jonagold……………………pag.33

5.4. Rezultate privind tăierile de creștere și fructificare la soiul Generos…………………….pag.36

5.5. Rezultate privind tăierile de creștere și fructificare la soiul Prima………………………..pag.39

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………pag.44

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………..pag.45

INTRODUCERE

Lucrarea care urmează a fi prezentată are ca principal obiectiv observarea și evidențierea influenței tăieriilor de întreținere asupra mărului (Malus domestica Borkh), în zona Olteniei 1 respectiv Stațiunea Didactică Banu Mărăcine.

Studiul s-a [anonimizat], [anonimizat], aromate și vinarsul ,,ROUA PLAIULUI”

Stațiunea Didactică Experimentală Craiova a luat naștere în anul 1975, [anonimizat] a studențiilor, desfășurarea activitățiilor de cercetare de către cadrele didactice și implementarea rezultatelor cercetării în producție .

Stațiunea Banu Mărăcine este situată în partea de Sud a [anonimizat] 44(grade) 19 latitudine nordica și 23(grade) 48 longitudine estica. [anonimizat], deluri joase cu pante moderate de la 6 la 32% și platoul central Vulcanești. Marea majoritate a [anonimizat].

În această zona întâlnim păduri de qercineae dar și multe plante des întalnite precum Rosa canina, Cartegus millefolium, Trifolium repens (http://www.ucv.ro/campus/puncte_de_atractie/vila_mircea/prezentare.php).

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI

IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI (MALUS DOMESTICA BORKH)

Mărul (Malus domestica Borkh) face parte din familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae. Mărul ocupă un loc foarte important în economia mondială a producției de fructe, importanța aceasta se datorează în primul rând beneficiile pe care le aduc merele în alimentația omului în prevenirea unor maladii, în ameliorarea condițiilor microclimatice din viata dar și venituriile considerabile fermierilor.

Valoarea energetică a merelor poate depăși uneori 85 de calorii la . Aceste fructe în stare proaspată conțin zaharuri între 7% si 17 %, în principal zaharuri simple, usor asimilabile. De asemenea merele au un conținut de acizi organici în special acid malic 0,16%-1,30%, substante pectice 0,5%-0,6%, vitamina C 20-40mg%, vitamina A 0,17-0,45mg%, vitaminele B1, B2 biotina , vitamina B6 acid pantotenic. În mere au fost identificate 45 de săruri minerale (Popescu M. și colab., 1993).

Substanțele hrănitoare și aromate fac ca, alături de valoarea alimentară, merele să aibă o importanta valoare terapeutică explicând prezența lor atât în alimentația omului cât și în diferite regimuri dietice. Merele cuosumate dimineața, au un rol important în prevenirea cancerului intestinului gros, stiut fiind ca sunt deconstipante renumite, iar la nivelul intestinului aceste fructe absorb toxinele foarte buternic. De asemenea merele sunt cele mai recomandate pentru tratarea diarei infantile. Ele au o acțiune favorabilă asupra diurezei și a eliminării acidului uric, fiind recomandate persoanelor care suferă de artroza, obezilor, reumaticilor, dar si persoanelor care suferă de hipertensiune arterială (Popescu M. și colab., 1993).

Aceste calitați ale mărului se datoarează multitudinii de soiuri aflate în cultura cu coacere eșalonată și arome diferite care să satisfacă cerințele consumatoriilor. Merele prezintă importanța și pentru faptul că suportă cu ușurință manipularea și păstrarea pe o perioada mai lungă decât sâmburoasele.

În industria alimentară merele constituie o materie primă foarte solicitată, prelucrându-se sub forma de marmeladă, compot, dulceața, cidru, suc dar și murate sau uscate. Datorită conținutului în substanțe pectice aceste fructe servesc și la prelucrarea marmeladelor în amestec cu alte fructe sărace în aceste substanțe.

Însușirile agrobiologice prezintă importanța deoarece mărul este o specie rustică, bine adaptată la climatul temperat, suportă foarte bine iernile acestui climat și se comporta bine pe o gama mare de soluri (Bordeianu T. și colab.,1961).

Aplicarea unei agrotehnici moderne în plantații permite obținerea unor mari producții de fructe pe hectar comparativ cu celelalte specii pomicole.

Mărul poate fi cultivat în condții pedoclimatice foarte diferite, se pretează la oricare dintre sistemele de cultură, de la cele cu pomi uriasi până la cele cu pomi de vigoare redusă, organizați în livezi intensive, superintensive chiar și culturi artistice palisate.

Plantațiile de măr situate în vecinatatea orașelor sau merii plantați în curțiile și grădinile oamenilor, exercită asupra climatului o influență favorabilă, asupra temperaturii, umidității și a purității aerului. Aceste fructe ale mărului au o importanța mare și prin aportul pe care-l aduce la sporirea venitului național și al fermieriilor care îl cultivă. La aceasta specie producțiile sunt mari iar valorificarea lor se face la prețuri ridicate. Ca de exemplu, pe un hectar de livada superintensivă de măr, se obține o valoare echivalentă cu circa cultivate cu cereale (Popescu M., și colab., 1982).

În România importanța culturii mărului este legată de condițiile naturale existente foarte prielnice acestei specii.

ORIGINEA SI AREALUL DE CULTURA

Originar din Asia Centrală mai precis din regiunea de nord-vest a munților Himalaya, mărul se mai gasește în stare spontană în Europa, Asia și America unde formează păduri întregi de măr sălbatic, asociat cu alte specii. Se știe că mărul se cultiva cu 1000 de ani înainte de era noastră fiind cultivat și în timpuri străvechi de popoarele Indiei și Chinei. Urme de mere s-au găsit în locuințele lacustre încă de acum 7000 de ani.

În scrierile lui Teofrast este menționat faptul că mărul era cultivat în Grecia antică, Caucaz și Crimeea cu aproximativ 2400 de ani înaintea erei noastre. În Europa exista date despre cultura mărului încă de pe vremea Imperiului Roman. Cultura mărului s-a dezvoltat și în nordul Africii, în America de Sud și de Nord, în Australia și Noua Zeelanda, în Africa de Sud și pe insulele învecinate acestor continente (Gruia M.C., 2013).

La ora actuală, mărul se cultivă ca specie de baza în climatul temperat în ambele emisfere, extinzându-se către nord până la paralela 630 (Finlanda, Suedia și Norvegia). În România se cultivă mărul încă din timpuri îndepărtate, fapt atestat de prezenta a numeroase soiuri autohtone de măr și de unele documente arheologice relevate. Această specie era cultivată și de daci, ei cultivau mărul încă dinaintea cuceririi romane. Începând din secolul al XVI-lea numeroase documentare scrise vorbesc despre bogăția și calitatea merelor din diferite regiuni ale Țărilor Române (Botu I., 2003).

Mărul pe glob este cultivat aproximativ pe 4,5 milioane de hectare, cea mai mare parte în emisfera nordică, unde mărul ajunge până la latitudinea de 30-66o (Norvegia) și coboară până în zona intertropicală (Guatemala), reușeste bine și unele zone și la altitudini de 2.000 – unde se întâlnesc temperaturi favorabile cultivării acestei specii (Kenya). În emisfera sudică este cantonat între paralele 30 si 50o, fiind reprezentat in Argentina, Chile, America de Sud, Australia și Noua Zeelanda. Ponderea producției mondiale se obține între paralele 30 și 50o din emisfera nordică.

Conform F.A.O., mărul se cultivă în marea majoritate a țărilor, printre care cele mai reprezentative sunt China, S.U.A., Turcia și Polonia. Producția mondială de mere a fost în ultimi 3 ani înregistrați de către FAO (2013-2015) de aproximativ 59,4 milioane tone. Din această cantitate cca. 42,42% s-a produs în asia, cel mai mare furnizor de mere, urmat de Europa cu 22,79%, de asemenea un important furnizor de mere pe piața mondială.

Producția de mere și principalele tări producătore în anul 2013 se prezintă în tabelul 1.2. Aproximativ 30% din producția globală se obține în China. La mare distanță de China urmează Statele Unite ale Americii (31107400 to în 2013), cu o producție de peste 100 ori mai mică decât China. Pe locul 3 se situează Polonia cu o producție de 3085074,00 to în anul 2013.

Țări mari producătoare de mere ale Uniunii Europene sunt Franța, Italia, Germania, Spania, Polonia, Ungaria. În ceea ce privește producția de mere românești, aceasta ocupă un loc onorabil în clasament.

În Europa, principalele 10 țări în ceea ce privește producția, la nivelul anului 2013, sunt Polonia (3085074,00 to), Italia (2216963,00 to) și Franța (1737482,00 to). România ocupă locul 9 cu o producție de 493405,00 to.

Tabelul 1.1.

Principalele țări cultivatoare de mere (2015)*

*(http://faostat.fao.org/site/339/default.aspx)

În România mărul este cultivat pe o suprafață de circa (media anilor 2011-2012), de pe care se obține o producție de circa 525000 tone (620362 t în anul 2011, 462935 t în anul 2012 și 493405 în anul 2013) (conform datelor FAOSTAT | http://faostat.fao.org/site/567/DesktopDefault.aspx?PageID=567#ancor; figura 1.1.).

Producția de mere din țara noastră a avut mari fluctuații în decursul anilor, evoluția acesteia fiind influențată de numeroși factori inclusiv de cei climatici. In perioada anilor 1998- fost înregistrată o creștere treptată, a producției de mere, până în anul 2004 după care a urmat o scădere bruscă, în 2005 estimând o producție aproape la jumătate față de anul precedent.

Tabelul 1.2.

Principalele țări producătoare (Europa 2013)

Figura1.1.

Situația producției de mere, în tone, din România între anii 1997 -2013

http://faostat3.fao.org/download/Q/QC/E

Cea mai mare producție de mere din ultimii ani s-a înregistrat în România în anul 2004 și anume de 1.097.837 tone. Scăderea producției de mere se datorează atât defrișării necontrolate și haotice cât și neglijării efectuării lucrărilor de îngrijire. În România mărul ocupă locul II, urmând după specia prun și reprezintă circa 30% din totalul suprafețelor cu livezi.

Livezile de măr din România sunt concentrate în zona subcarpatică meridională a județelor: Argeș, Vâlcea, Dâmbovița și Prahova; de asemenea, în nord-vestul țării, în județele: Bistrița Năsăud, Maramureș, Sălaj, Cluj, Satu Mare, Bihor; în nordul Moldovei, județul Suceava.

Importante suprafețe de măr se mai află amplasate și în județele: Mureș, Sibiu, Bacău, Iași, Buzău, Dolj, Caraș-Severin, Timișoara și Arad. Altitudinea la care se găsesc amplasate livezile de măr în România este cuprinsă, în cea mai mare parte, între 350 și . In mod excepțional, în microzone favorabile, întâlnim livezi și la altitudine (Bilcești – Argeș), ca și la altitudini mai mici de (Petre, 2009).

Principalii factori climatici din zonele amintite, au valori ce se încadrează în cerințele de cultură ale mărului. Temperatura medie anuală fiind cuprinsă între și , media temperaturilor maxime din luna iulie, cuprinsă între și , media minimelor din ianuarie-februarie de și .

Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între și , iar frecvența accidentelor climatice (grindină, brumă și înghețuri târzii de primăvara) este redusă. Sistemul de cultură dominant în livezile comerciale după anul fost sistemul intensiv care se păstrează și astăzi (Petre, 2009).

CAPITOLUL II

PARTICULARITĂȚILE DE CRESTERE ȘI RODIRE ALE MĂRULUI

2.1. SPECIFIC DE CREȘTERE ȘI FRUCTIFICARE LA MĂR

Mărul este o specie cu o creștere sub forma de pom propriu-zis, el formând un singur trunchi și o coroana uniformă. Portaltoii folosiți la altoire, agrotehnică aplicată, natura solului, soiul sunt unii dintre cei mai importanți factori care influentează creșterea părții aeriene (habitus) și a sistemului radicular.

Fiind reprezentat de o multitudine de soiuri provenite din specii sălbatice (măr pădureț, măr siberian, măr pitic etc) dar și diferite hibridări, el are o mare influență, în ceea ce privește forma și dimensiunile coroanei, potențialul de producție, sistemul radicular, forma și culoarea fructelor.

Habitusul și ritmul de creștere al rădacinilor. Sistemul radicular la măr se întâlnește în cea mai mare măsură la adâncimea cuprinsă între 15 și , fiind în corelație cu comportarea portaltoiului folosit: M27, M-9, M26 și M4 care au rădăcini superficiale, unde este necesară susținerea pomilor, M7 are o înrădăcinare medie, M106, M104, A2 și portaltoiul franc, aceștia au o înrădăcinare mai profundă și rezistă mai bine la seceta.

Sistemul radicular se dezvoltă mult mai rapid decât coroana, aceasta poate ajunge la dimensiune mai extinsă de 2-3 față de proiecția coroanei pe sol. Majoritatea rădăcinilor absorbante se găsesc la proiecția coroanei puțin în afara ei.

Habitusul și ritmul de creștere al organelor epigee. Mărimea și formele coroanei sunt caracteristice fiecărui soi. Coroanele pot fi: sferice sau globuloasă (Cretesc, Patul, Jonathan) sferic-turtită (Domnesc, Banana de iarna, Frumos galben), larg-piramidală (Starking delicios), invers-piramidală (Parmen auriu), îngust-piramidală (Sari-Sinap), plângătoare (Granny Smith, Frumusetea Romei) până și coroana columnară (Wijcik, Walz, Belero) (Popescu M. și colab., 1982).

Vigoarea merilor cultivați. Bine influențată de combinația dinte soi și portaltoi, de factorii de mediu și agrotehnica modernă conduc la dimensiuni mari ale merilor, în comparativ cu un mediu nefavorabil, sol sărac și absența lucrărilor de întretinere. Datorită vigorii diferite a soiurilor existente în cultura a dat posibilitatea să se poată aranja în cinci grupe: foarte viguroase, viguroase, vigoare mijlocie, vigoare submijlocie și vigoare slaba. În ultima vreme în culturile tinere se găsesc pomi cu vigoare redusă, submijlocie și mijlocie în mod deosebit cele de tip spur.

Ritmul de creștere al ramurilor de schelet și al volumului coroanei este mare atunci când pomii sunt tineri și scade pe măsura ce pomii îmbătrânesc. Atunci când pomii sunt tineri creșterile anuale trebuie să fie cuprinse între 60 și , pentru pomii maturi cu potențial de rodire de 20-35cm iar la pomii altoiți pe portaltoi vigurosi între 30 și . Dacă se înregistrează creșteri de 10-, sunt semne ca se instalează alternanța de rodire asadar nu mai este un echilibru între creștere și rodire.

Ramificarea ajută la deosebirea soiurilor de măr prin nivelul la care apar ramificațiile (Fig.1.1. a 1, 2, 3), unghiul de inserție vigoarea si gradul de ramificare (Fig 1.1,b-1, 2). Ramurile de rod lungi predomină la unele soiuri (Jonathan, Rosu de Cluj). Aceste ramuri fiind situate pe ramuri de schelet, atârnă sub greutatea fructelor, ele fiind lungi și subțiri. La aceste soiuri în perioada de rodire, pentru a-i se permite luminii să pătrundă în coroana se efectuează scurtări ale ramurilor de semischelet.

Figura 2.1 Tipuri de ramificare: Locul formării ramificațiilor:

1-la baza; 2- pe toată lungimea; 3- la vârf; b- gradul de ramificare poate fi slabă (1) sau abundentă (2); c-natura ramificațiilor: de rod (1) sau vegetative (1, 2,3)

Unghiul de inserție al ramurilor roditoare nu se aseamănă între soiuri și sunt influențate lucrările de întreținere în mod deosebit de tăierile de fructificare. În cazul soiurilor de măr cu unghiuri de inserție mai mici a ramurilor de rod, regenerarea acestora este mai puțin evidențiată decât a celor cu unghiuri medii și marii.

Tipul de fructificare este descris prin suprafața zonei productive prin amplasarea ramurilor roditoare pe lemn (ramuri producătoare de schelet sau semischelet) mai tânăr și mai în vârstă, unghiul ramurilor roditoare față de vertical, precum și prin creșterea zonei productive în coroană.

În funcție de aceste criterii au fost determinate patru tipuri de fructificare la măr:

Tipul I de fructificare

Cuprinde soiurile cunoscute și sub denumirea “spur”. Acestea sunt numeroase: Starkrimson este considerat soiul tipic, apoi Wellspur, Goldenspur, Yellowspur, Wagener premiat si altele.

Fructificarea tipurilor spur prezintă următoarele particularități:

– volumul zonei productive de pe fiecare șarpantă este redus datorită absenței sau numărului redus de ramificații;

– ramurile de rod caracteristice sunt țepușele; nuielușele și mlădițele lipsesc sau apar numai în mod excepțional;

ramurile de rod sunt foarte apropiate între ele datorită internodurilor scurte, caracteristice pentru spur;

– ramurile de nod sunt situate pe lemn bătrân de 2-5 ani, sau chiar mai bătrân, direct pe șarpante;

– zona productiva rămâne apropiată de ramura schelet, nu se depărtează de centrul coroanei, șarpantele nu se degarnisesc, în schimb se manifestă mai pregnant alternanța de rodire;

– ramificarea la aceste soiuri este săracă;

– manifesta tendința de a eminte creșteri noi, puternice în treimea bazală. Aceasta tendință bazitonă se manifestă mai pregnant pe portaltoi viguroși și este mai redusă pe portaltoi de vigoare scăzută, predominanța axului central nu este întotdeauna evidentă, ramurile bazale concurează axul, devenind egale cu el sau, în unele cazuri, chiar îl depășesc.

Tipul II de ramificare

Prezintă ca soi caracteristic Parmen auriu. Caracteristicile acestui grup de soiuri sunt:

– inserția șarpantelor pe trunchi se face sub unghiuri deschise și este rezistentă;

– sunt caracteristice ramurile de rod scurte ce sunt inserate pe ramuri în vârstă de 2-5 ani;

– volumul zonei de fructificare este ceva mai mare și mai departată de șarpantă, situându-se pe ramificații de schelet puternice (2-5 ani) care nu-și modifică poziția sub greutatea rodului și nu se degarnisesc;

– soiurile din această grupă prezintă o evidentă predominanță a axului central, dar și o puternică tendință bazitonă, mai ales pe portaltoi viguroși și semiviguroși;

– în schimb, pe portaltoii de vigoare scăzută bazitonia este atenuată, dar se menține predominanța axului.

Tipul III de fructificare, denumit și “standard”, are ca soi caracteristic Golden Delicious și cuprinde marea majoritate a soiurilor cultivate, întreaga “familie” Golden Delicious, cu excepția tipurilor spur, “familia” Jonathan, Mutsu, Idared, Starking Delicious, Richared și James Grieve. Aceste soiuri au următoarele particularități:

– volumul zonei productive de pe fiecare șarpantă este mare, datorită ramificațiilor

– ramurile de rod cele mai frecvente sunt nuielușele și mlădițele și sunt situate pe lemn tânăr (schelet și semischelet) de  1-3 ani și lipsesc pe lemnul mai bătrân;

– zona productivă se depărtează rapid de centrul pomului și de ramurile purtătoare, ramurile de semischelet se apleacă, iar șarpantele se degarnisesc;

– la soiurile din această grupă ramurile nu ajung să concureze axul, creșterea axului și ramificarea fiind bine echilibrate și dau pomului aspectul de trunchi de con.

Tipul IV de fructificare, are ca soiuri caracterisice Granny Smith și Frumusetea Romei,ce prezintă următoarele particularități:

– ramurile de rod caracteristice sunt nuielușele și mlădițele, ce sunt situate pe lemn tânăr de 1-3 ani și lipsesc de pe ramurile mai bătrâne care sunt degarnisite;

– zona productivă se depărtează rapid spre vârful ramificațiilor lungi situate în treimea superioară a șarpantelor;

– ramificațiile de schelet se arcuiesc sub greutatea fructelor, dând un aspect “plângător”;

– la soiurile din această grupă se manifestă o accentuată tendință crotonă, pomul având aspect cilindric.

Mărul formează, în mod natural, coroane înalte și dese, datorită ramificațiilor numeroase, iar vegetația și fructificarea se deplasează an de an spre periferia coroanei.

Portul este reprezentat de înclinarea șarpantelor fată de vertical în coroanele libere și poate fi: semidresat, semietalat, dresat și etalat. Soiurile cu port semietalat și semidresat sunt caracterizate printr-un echilibru bun între creștere și rodire, realizându-se regenerarea ramurilor de schelet fără dificultăți după aplecarea lor datorită greutății fructelor. Soiurile cu port dresat intra mai târziu pe rod. Datorită tipurilor de fructificare și ramificare, portul pomilor se modifică în decursul anilor.

Vârsta intrării pe rod depinde atât de soi și portaltoi, cât și de agrotehnica aplicată, altfel distingându-se trei grupe de soiuri:

Soiuri foarte precoce și precoce, spre exemplu soiurile “Golden delicious”, “Wagener premiat” , “London Pepping”, “Golden spur”, “Wellspur”, “Starkrim”, la care primele fructe apar între 3 și 5 ani, la pomii altoiți pe portaltoi viguroși (măr franc A2), iar pe portaltoi semiviguroși și slabi (M-4, M-7, M-26, M-106) apar în al doilea an după plantare.

Soiuri semiprecoce, spre exemplu soiurile “Gustav durabil”, “Patul” , “Starking delicious”, “Cretesc” , “Belle de Boskoop”, la care primele fructe apar între 6 și 7 ani, la pomii altoiți pe portaltoi viguroși (mar franc A2 ), iar pe portaltoi semiviguroși și slabi (M-4, M-7, M-26, M-106) apar între 3 și 5 ani.

Soiuri tardive, spre exemplu soiurile “Mc. Intosh”, “ Sovari”, “Domnesc”, la care primele fructe apar între 8 și 10 ani, la pomii altoiti pe portaltoi viguroși (măr franc A2), iar pe portaltoi semiviguroși și slabi (M-4, M-7, M-26, M-106) apar între 5 și 7 ani.

Fructificarea din primii ani se datorează însușirii soiurilor de a diferenția mugurii floriferi în anul în care s-au format ramurile roditoare și chiar pe ramurile anuale de prelungire a scheletului (“Golden delicious” , “London Pepping”, “Wagener premiat” ).

Un număr foarte mare de ramuri din coroana merilor, în perioada de producție, pot asigura producții excepționale. Dintre aceste soiuri, amintim: “Rome beauty”, “Delicios auriu” , “Johnatan”,” Starkrimson”, “ Starking delicious”, “Granny Smith” etc.

Portaltoii care imprimă soiurilor altoite o productivitate ridicată sunt: M-26, M-106, M-4, M-104. Rodirea alternativă se întalnește frecvent la măr, unele dintre soiurile cele mai afectate fiind “Patul” și “Wagener premiat”, spre deosebire de alte soiuri.

Calitatea fructelor. În acestă caracteristică, rolul principal o are soiul. În diverse combinații soi-portaltoi s-a demonstrat ca portaltoiul poate influența. Asadar, portaltoii cu vigoare mică M-9, M-26 influențează soiul altoit, din această cauza soiurile de măr au fructe și calități mai superioare și mai precoce.

Durata medie de viața a mărului este de 35-40 ani; portaltoii viguroși (pe franc) poate depași 50 de ani, iar portaltoii slabi de vigoare mică și submijlocie (M-9, M-7) nu depășesc 30 de ani. Durata economică a pomilor altoiți pe portaltoiu de vigoare mică în cultură superintensivă este 10-15 ani.

Ciclul anual al mărului. Acesta deține următoarele particularități: repausul de iarnă obligatoriu, pornirea în vegetație și înflorirea sunt târzii, florile scăpând de brumele târzii de primăvară. În sudul și vestul țării noastre, mărul înflorește după cinsprezece aprilie, iar pe dealurile înalte ale țării după zece mai.

Polenizarea este autosterilă cu excepția câtorva soiuri care sunt autopolenizatoare. La măr, fenomenul de intersterilitate se întâlnește rar. Este suficient ca 5-10% din totalul florilor să fii legat pentru a realiza producții mari.

Căderea fiziologică a fructelor de măr se clasifică în doua etape: prima în a doua săptămână, după fecundare și următoarele la începutul lunii iunie când fructele au dimensiunea unei ,,alune”.

Epoca de coacere a merelor. Mărul s-a maturează eșalonat acoperind o suprafața de timp largă începând din iunie (la soiurile de vară) până în decembrie (la soiurile de iarna). Popescu M. și colab. 1992).

CAPITOLUL III

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND CREȘTEREA ȘI RODIREA MĂRULUI

3.1. CERCETĂRI EFECTUATE PRIVIND CREȘTEREA ȘI RODIREA MĂRULUI

Datele obținute de catre Popa și colab. (2009) la Universitatea Agrara de Stat din Moldova arată că procesele de creștere studiate în sistemele de formare a coroanelor sunt strîns legate de conducerea unei sau altei forme de coroane. Acești indicatori integrali ai creșterii cum ar fi diametrul trunchiului și lungimea însumată a ramurilor anuale în primii ani de vegetație au fost mai mari la forma de coroană ax vertical unde la conducerea formei de coroane tăierea a fost minimală. Respectiv, și mărimea primelor recolte în experiență a fost mai mare la pomii conduși după coroane fusiforme.

Formarea coroanei la măr – principii generale

Prin operații de formare a coroanei se realizează o diferențiere a creșterilor vegetative, sub raportul vigorii, astfel că unele să devină ramuri de schelet sau de rod. Dacă coroanele sunt lăsate să crească natural, diferența de vigoare dintre ramuri este ori prea concentrată, ori prea slabă (Popescu M. și colab., 1982).

Realizarea unor forme de coroane în scurt timp de la plantarea pomilor depinde de modul cum sunt dirijate ramurile de schelet și de garnisirea acestora cu ramuri de rod. Pentru aceasta este important să se cunoască în ce cazuri sau în ce poziție o ramură are o creștere mai viguroasă sau mai slabă, când se alungește mai mult sau când își încetinește creșterea, câte formațiuni de rod iau naștere pe o ramură cu poziție verticală sau pe una cu poziție orizontală etc. Toate acestea sunt necesare pentru ca prin schimbarea poziției ramurilor sau prin alte operațiuni să se influențeze în mod natural creșterea mai accentuată a unor ramuri necesare alungirii scheletului, încetinirii creșterii la altele, garnisirea mai puternică cu ramuri de rod, grăbirea intrării pe rod a pomilor.

Tinând seama de poziția ramurilor față de verticală, de-a lungul timpului s-au făcut următoarele observații:

1. Ramurile cu direcție verticală de creștere, au cea mai mare vigoare. In anul următor, aceste ramuri se garnisesc mai mult, în timp ce partea bazală rămâne degarnisită (numai cu muguri dorminzi). De-a lungul acestor ramuri există o mare diferență de vigoare între lăstari: cei situați spre vârf sunt foarte puternici, iar la cei situați mai jos vigoarea scade treptat spre bază, înregistrând lungimi de doar 1-. In ceea ce privește rodirea, aceste ramuri intră pe rod după o perioadă lungă de timp.

2. Ramurile cu direcție de creștere spre orizontală, au următoarele caracteristici: vigoare de creștere slabă și alungirea foarte mică; se garnisesc cu lăstari pe toata lungimea, iar aceștia sunt de lungime mică și mijlocie; majoritatea lăstarilor de garnisire se transformă în ramuri de rod. Pomi cu astfel de ramuri intră foarte repede pe rod, fructifică abundent de la început; unele soiuri precoce se supraîncarcă cu rod încă din perioada de tinerețe, ceea ce are influență negativă asupra formării scheletului.

3. Ramurile cu direcție de creștere obligată au o vigoare de creștere intermediară corespunzătoare înclinării față de verticală. Cu cât sunt mai apropiate de verticală, cu atât creșterea în lungime este stimulată, iar cu cât sunt mai apropiate de orizontală creșterea este mai temperată și garnisirea cu ramuri de rod mai bună.

4. Ramurile cu direcție de creștere pendentă (aplecată) manifestă o vigoare de creștere în lungime extrem de slabă, iar cei mai viguroși lăstari se obțin către bază. Aproape toți lăstarii existenți pe aceste ramuri se transformă în ramuri de rod.

5. Ramurile arcuite formează lăstari viguroși pe zona maximă de curbură, iar ceilalți lăstari au vigoare descrescătoare spre amble extremități (vârf și bază). Si în acest caz lăstarii cu vigoare slabă se transformă în ramuri de rod.

Mărul necesită tăieri de fructificare an de an. Tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigurp producții mari și susținute și nu sunt eficiente în prevenirea și combaterea alternanței de rodire. Aceste tăieri se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor, soi, încărcătura cu muguri de rod și alți factori.

Pentru livezile clasice se folosesc mai mult coroanele gloabuloase cu volum mare (piramida etajată rărită, piramida neeatajată, piramida mixtă).

In livezile intensive de măr, pomii sunt conduși, în majoritatea cazurilor, cu coroane aplatizate (palmeta etajată, palmeta neetajată, drapel Marchand, tripla încrucișare Delbard, scheletul arcuit) și în mai mică măsură coroanele globuloase cu volum redus (fus tuf]ă, vas aplatizat).

In livezile superintensive predomină coroanele globuloase cu volum redus (fus subțire, Pillar, axul vertical). La alegerea formei de coroană este necesar să se țină seama și de particularitățile biologice ale soiului cultivat.

CAPITOLUL IV

MATERIALUL BIOLOGIC SI METODA DE LUCRU

4.1. MATERIAL BIOLOGIC

Observațiile s-au efectuat la Stațiunea experimentală Banu Mărăcine. Ca material biologic s-au folosit soiurile de măr: Ionagold, Prima, Idared, Florina și Generos. Pomii au fost plantați în anul 2000. Portaltoiul folosit este M26 (portaltoi de vigoare slabă ce imprimă o bună creștere pomilor în tinerețe, precocitate și calitate superioară fructelor).

În plantația pomicolă, au fost aplicate lucrări de întreținere și protecție fitosanitară a pomilor prevăzute în tehnologia culturii intensive a mărului. Solul a fost întreținut ca ogor negru prin efectuarea în fiecare an a unei arături de toamnă și 4-5 cultivații superficiale. Tratamentele contra bolilor și dăunătorilor s-au efectuat după necesitate, la depășirea pragului biologic de dăunare. Planul de lucru pentru protecția plantelor a inclus 11-12 tratamente chimice complexe. Pomii au fost conduși după forma de coroană fus subțire.

Forma de coroană fus subțire este constituită din axul central și 3-4 șarpante cu lungimea de 40-45, inserate în spirală la 8-12cm una de alta pe axul central formând un etaj rărit la înălțimea de 50cm de la suprafața solului. Axul central se limitează la înălțimea de 2,5-3m la o ramură orizontală. Pe șarpante și mai sus pe axul central sunt amplasate ramuri de garnisire. In procesul formării, pomii sunt supuși unor tăieri slabe cu îndepărtarea concurenților și lăstarilor lacomi, precum și scurtarea unor ramuri de garnisire care au crescut excesiv.

În perioada intrării pomilor pe rod se procedează la tăierea de întreținere a ramurilor de garnisire cu ciclul de înlocuire 3-4 ani, transferându-le la o ramură scurtă la 2-3 muguri, cep de înlocuire sau la o formațiune de rod din care în continuare cresc lăstari noi. Ramurile anuale cu vigoare de creștere mijlocie și orientate orizontal la majoritatea soiurilor se lasă intacte. Se înlătură ramurile viguroase ce cresc vertical, ori dacă este necesar o parte din ele prin taiere se transformă în ramuri de rod. In locuri îndesite se îndepărtează ramurile viguroase, cele bolnave și atacate de dăunători.

Ca material biologic s-au folosit cinci soiuri de măr, altoiți pe portaltoi M 26. FLORINA

Descriere pom are vigoare submijlocie.

Ramuri de rod pomul rodește pe mlădițe și tepușe.

Fructele sunt supramijlocii sau mari, tronconice sau sferic turtite, culoarea de fond galbenă acoperită cu roșu anilină cu len-ticele albicioase pe întreagă suprafața a fructului. Pulpa este consistentă de culoare crem, slab acidulată plăcut aromată potrivit de dulce de calitate superioară pentru masă.

Altoire. Este recomandată altoirea pe portaltoiul M9. Polenizatorii preferați sunt Pionier, VPrima, Idared Voinea.

Origine obținut la Stațiunea Angers din Franta, introdus în cultură în 1977, apoi licențiat și autorizat pentru producție în Românească în 1993. Provine din încrucișarea soiului Jonathan cu un hibrid complex (621-1) purtător al genei de rezistență Vf, moștenită de la Malus floribunda 821.

Recoltare. Fiind un soi de iarna fructele ajung la maturitatea de recoltare în a doua decadă a lunii octombrie, în zona colinară și în a treia decadă a lunii septembrie în zona de sud. Perioada de păstrare și consum este noiembrie- martie. Fructul are o marime de 200g (http://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/soiuri-de-mar-florina/)

https://i.ytimg.com/vi/nzJ8uRz9LVc/maxresdefault.jpg

GENEROS

Descriere Soiul are o rezistență foarte bună la boli și dăunători.

Vigoare supramijlocie intrare parida pe rod, fructificarea pe ramuri scurte țepuse.

Coroana este invers conică, cu ramuri de schelet dezvoltate, bine garnisite cu ramuri roditoare.

Fructe supramijlocii, au o greutare cuprinsă între 160-, de culoare roșu deschis pe fond verde gălbui, ea păstrandu-se până în lunile decembrie-februarie. Pulpa are colarea galbenă, este fină, gust aromat, foarte placut.

Recoltare Fructele ajung la maturitate de recoltare în luna septembrie și se păstrează până în luna martie. Altoire soiul este recomandat a se altoi pe portaltoiul M9. Polenizatori Se preferă soiurile Pionier, Romus 3 și Jonathan. Origine Obținut din încrucișarea: (Parmain d'or x M. Kaido) x (Jonathan x H53-39-2) x Frumos de Voinești la Stațiunea Voinești, județul Dâmbovița. Soi omologat în anul 1982 (http://www.4garden.ro/pomi-fructiferi/mar/mar-generos_P469)

http://www.levyplant.ro/imagini/produse/l/mare-soi-generos-gmHPKT.jpg

IDARED

Descriere Pom are vigoare mijlocie.

Fructe au forma sferic turtite, asimetrice. Pielița este subțire, galbenă, acoperită aproape în întregime cu roșu viu, cu dungi roșii-intens. Pulpa de culoare albă, foarte consistenta, de fină, suculentă, cu aromă intensă, acidulat, de calitate superioară pentru masă.

Recoltare Fructele ajung la maturitatea de recoltare în octombrie iar păstrarea fructelor este până în luna mai și se consumă din noiembrie până în aprilie -mai. Altoire Este recomandată altoirea pe portaltoiul M9. Polenizatori Se recomandă James Grieve, Jonathan, Golden (http://www.4garden.ro/continut/produse/323/600/pomi-fructiferi-mar-idared-2891.jpg )

IONANGOLD

Descriere Pomul este mediu viguros spre viguros, coroana semietalată, ramurile de schelet bine garnisite cu formații de rod scurte și mijlocii. Necesită tăieri scurte și în verde pentru a asigura colorarea bună a fructelor. Este autofertil.

Fructul este de mărime mare (180-250g.), de formă sferică trunchiată, ușor costat. Pielița netedă unsuroasă, de culoare galben -verzuie parțial acoperită cu roșu deschis. Pulpa galbenă, semicrocantă, suculentă, foarte dulce, ușor acidulată, foarte aromată, cu gust armonios.
Este un soi mult apreciat pe piața internațională.

Recoltare Maturitatea de recoltare a fructelor -sfârșitul lunii septembrie, în același timp cu Golden, fructele au o mare capacitate de păstrare, respectiv până în luna iunie la temperatura de 0-. Tara de origine USA.

http://www.zdravan.ro/sites/default/files/images/products/2014/07/jonagold.jpg

PRIMA

Descriere Pom de vigoare mare, cu rezistență foarte bună la boli (rapăn, făinare).

Fruct de mărime mijlocie, de culoare galben-verzui acoperit de roșu pe partea însorită.
Pulpa este suculentă, usor aromată, de consistență bună care dă posibilitatea de păstrare până în luna decembrie. Recoltare Maturitatea de recoltare – în zona de sud la începutul lunii august și în zonele de deal în lunile septembrie-octombrie. Recomandat a se altoi pe portaltoiul M9.

Polenizatori Florina, Auriu de Bistrita, Pionier. Origine Obtinut in SUA.

http://www.vitadeviealtoita.ro/wp-content/uploads/2014/08/Prima2.jpg

4.2. METODA DE LUCRU

Metoda de lucru folosită a fost observația, efectuată în perioada de repaus și vegetație. Datele obținute au fost înregistrate în tabele și grafice. Observațiile efectuate au fost făcute la 3 pomi, pe șarpante și subșarpante. Datele obținute reprezintă media aritmetică pe ramuri de vârste diferite, la cei 3 pomi.

4.3. SCOP SI OBIECTIVE

Dintre toate verigile tehnologice, tăierile de rodire sunt cele mai pretențioase, întrucât ele trebuie să se execute diferențiat, în funcție de particularitățile de creștere și de rodire a soiurilor, de vârsta și vigoarea pomilor.

Dacă nu se respectă aceste cerințe, atunci exista riscul ca după tăiere, pomii să rămână cu foarte mult rod și să fie antrenați într-o fructificare periodică sau încărcătura de rod să fie mult prea mică, iar producția obținută să nu satisfacă sub aspect economic.

Este necesar ca pomicultorul să analizeze starea generală a plantației, insistând mai mult pe cunoașterea soiurilor, sub aspectul ramificației și fructificării, a caracteristicilor și ponderii ramurilor de rod în obținerea noii recolte, a semischeletului și a vetrelor de rod, precum și a ramurilor anuale și a celor lacome din interiorul coroanei (Cepoiu, 2000).

Ca specific de fructificare, soiurile de măr sunt grupate în:

soiuri standard care fructifică în special pe nuielușe și mlădițe,

soiuri spur care rodesc pe țepușe.

Uneori, soiurile standard au tendința de a se supraîncărca numai cu tepușe.
In faza de început a rodirii și în timpul recoltelor mari, toate soiurile de măr formează pinteni și smicele apreciate ca ramuri de rod în devenire.

În timpul fructificării, soiurile standard formează un semischelet lung și subțire, care se degarnisește relativ ușor, comparativ cu soiurile spur care prezintă un schelet scurt, viguros și cu o durată mai mare de viață.

Prin tăierile de rodire (de producție) aplicate mărului se urmărește refacerea și păstrarea echilibrului între nivelul creșterii anuale și mărimea recoltei de frunte prin:

eliminarea semischeletului lung și subțire, lipsit de ramuri roditoare,

simplificarea și regenerarea vetrelor de rod,

repartizarea simetrică a ramurilor de rod în coroana pomului.

La pomii tineri se fac tăieri puține, care constau în rărirea ramurilor de rod, la distanța de 8-, în funcție de vigoarea lor.

La pomii maturi, linia de tăiere se stabilește în funcție de nivelul creșterii anuale și cantitatea de rod (Hoza, 2000).

Observațiile efectuate au avut ca scop:

comportarea soiurilor în procesul fructificării,

modul de distribuție al formațiunilor de rod pe ramuri cu vârstă diferită înainte și după tăierile de fructificare.

Observațiile efectuate privind creșterea și fructificarea soiurilor de măr ajută pomicultorul la:

o analiză a stării generale a plantației pomicole,

cunoaștere a soiurilor sub aspectul ramificației și fructificării,

cunoașterea caracteristicilor și ponderii ramurilor de rod în obținerea noii recolte, a semischeletului și a vetrelor de rod, precum și a ramurilor anuale și a celor lacome din interiorul coroanei.

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE

Mărul este o specie de bază în țara noastră, iar pentru întreținerea coroanei trebuie tăiat anual. Tăierea este specifică fiecărui soi și urmărește următoarele aspecte:

menținerea coroanei în limita spațiului acordat prin distanțele de plantare;

rărirea coroanei în vederea asigurării pătrunderii luminii;

înlăturarea ramurilor rupte, bolnave;

normarea încărcăturii de rod;

menținerea unui echilibru între creștere și rodire etc (Hoza, 2000).

Un rol important pentru normarea încărcăturii produției prin tăierile de fructificare, îl are analiza pomului în ansamblu pentru a observa lungimea creșterilor anuale, numărul formațiunilor de rod și felul lor, precum și mugurii de rod existenți. Pentru menținerea coroanei în limita spațiului disponibil prin distanțele de plantare, se urmarește menținerea rodului cât mai aproape de ramura de schelet/semischelet.

În livezile superintensive, un rol important în formarea pomilor îl au ramurile anticipate, ce grăbesc intrarea pomilor pe rod. Formarea coroanei se realizează prin intervenții minime, pomii sunt lăsați să fructifice. Tăierea se limitează la intervenții care asigură fructificarea pomilor an de an. Este necesar aplicarea unor lucrări speciale (dresarea ramurilor, arcuirea, înclinarea, torsionarea) și intervenții în verde pentru asigurarea unei garnisiri optime cu formațiuni de rod. Schimbarea poziției ramurilor prezintă avantajul că nu se risipește materia organică acumulată de pom, echilibrează structura pomului, stimulează formarea ramurilor de rod și accelerează fructificarea. Tăierile de fructificare sunt limitate la minimum; se aplică rărirea fructelor, se urmărește menținerea unei încărcături optime de fructe pe pom și evitarea alternanței de rodire.

Prin observațiile efectuate s-a urmărit specificul de fructificare, respectiv repartiția ramurilor de rod pe ramuri de vârste diferite (înainte și după tăiere) la 5 soiuri de măr.

5.1. REZULTATE PRIVIND TAIERILE DE CRESTERE SI FRUCTIFICARE LA SOIUL IDARED

Idared este un soi de vigoare medie spre slabă, cu frutificare tip III, și intrare pe rod timpurie, bine garnisit cu formațiuni fructifere scurte (Rați, 2001).

Tabelul 5.1. prezintă formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite, numărul total al formațiunilor de rod și procentul pe fiecare categorie, înainte și după tăiere.

Tabelul 5.1.

Repartizarea formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite (soiul Idared) înainte și după tăierile de fructificare

Analiza datelor prezentate în tabelul 5.1. indică faptul că la soiul Idared procentual, atât înainte cât și după efectuarea tăierilor de fructificare, predomină țepușele ca ramuri de fructificare (47.79% respectiv 56%), indiferent de vârsta ramurilor de rod. Ca frecvență urmează pintenul după tăierea de fructificare (15,71%) și smiceaua înainte de tăierea de fructificare (25,18%). Procentul de nuielușe și smicele ce rămân pe pom după tăierea de fructificare este destul de apropiat de cel al pintenilor (14, 86 și respectiv 13,14%). Atât înainte cât și după tăierile de fructificare, procentul mlădițelor este destul de redus (0,37 și respectiv 0,29%) (figura 5.1.).

În ceea ce privește corelația dintre vârsta ramurilor și formațiunile de fructificare, înainte de tăierea de fructificare (tabelul 5.1.), se observă că țepușele se găsesc pe toate tipurile de ramuri studiate (ramuri cu vârste de 1 an până la 5 ani), nuielușele se găsesc pe ramuri cu vârsta de 2, 3 și 4 ani, pintenii apar pe ramuri cu vârsta de 2 și 3 ani, iar smicelele pe ramuri cu vârsta de 2, 3, 4 și 5 ani.

A

B

Figura 5.1. Numărul formațiunilor de rod și repartiția procentuală a formațiunilor de rod înainte (A) și după tăiere (B) la soiul Idared

Prin tăierile de fructificare efectuate, formațiunile de rod (scurte și lungi) au fost menținute aproape de ramura de schelet /semischelet, fapt ce reiese din figura 5.1:

ramurile cu vârsta de 2 ani sunt purtătoare de ramuri de garnisire vegetative și florifere, scurte și lungi. Predomină tepușele (58,65%) urmate de pinteni și smicele (în procent egal de 14,35%) și nuielușe (12,37%). Mlădițele sunt rare la soiul Idared pe ramurile cu vârsta de 2 ani.

ramurile cu vârsta de 3 ani poartă pe ele ramuri de garnisire vegetative și florifere. Ca și în cazul ramurilor cu vârsta de 2 ani predomină țepușele (45,95%) urmate de pinteni (27,03%), nuielușe (16,22%) și smicele (10,81%). Lipsesc mlădițele.

ramurile de schelet cu vârsta de 4 ani sunt garnisite cu țepușe (55,56%), smicele (25,93) și nuielușe (18,52%). Lipsesc pintenii și mlădițele.

ramurile de 5 ani sunt purtătoare de formațiuni de rod (țepușe, pinteni, smicele). Predomină, ca și în cazul precedent, țepușele (66,67%).

Pintenii și smicelele sunt ramuri de rod în devenire, circa 30% din aceste ramuri sunt prezente pe ramurile de semischelet cu vârsta de 1-5 ani. Se constată tendința soiului Idared (soi standard) de a se supraîncărca cu tepușe și pinteni, probabil în urma unui an cu recolte mari.

Figura 5.2. Soiul Idared înainte de tăierea de fructificare (fotografie originală)

5.2. REZULTATE PRIVIND TAIERILE DE CRESTERE SI FRUCTIFICARE LA SOIUL FLORINA

Florina este un soi de origine franceză, de vigoare mare, cu ramificare bună și rodire pe formațiuni lungi și scurte. Prezintă rezistență la rapăn, dar are sensibilitate la făinare (Ghene și Braniște, 2003).

Cu privire la caracteristicile de fructificare ale soiului Florina, rezultatele obținute în urma observațiilor efectuate sunt prezentate în tabelul 5.2. Tabelul 5.2. prezintă formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite, numărul total al formațiunilor de rod și procentul pe fiecare categorie, înainte și după tăiere.

Numărul formațiunilor de rod este diferit în funcție de vârsta ramurilor; predomină smicelele, urmate de nuielușe, țepușe și pinteni înainte de tăierile de fructificare. După tăierile de fructificare efectuate predominante rămân nuielușele și țepușele.

Tabelul 5.2.

Repartizarea formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite (soiul Florina) înainte și după tăierile de fructificare

Procentual, smicelele ca ramuri de garnisire predomină înainte de tăierea de fructificare (35,79%) și după efectuarea tăierilor de fructificare nuielușele rămân predominante (29,82%). In urma tăierilor efectuate, țepușele nu au fost scurtate sau rărite. Numărul lor a scăzut prin tăierea ramurilor de semischelet bine garnisite cu țepușe. Numărul celor rămase a fost stabilit în funcție de vigoarea ramurii respective.

A

B

Figura 5.2. Numărul formațiunilor de rod și repartiția procentuală a formațiunilor de rod înainte (A) și după (B) la soiul Florina

Pintenii reprezintă 17,18%, respectiv 21,49% înainte și după tăiere. Pintenii nu au fost scurtați sau răriți, procentul s-a modificat datorită intervențiilor asupra ramurilor de semischelet. Ramurile lungi, nuielușele și smicelele se întânesc în procent mai mare:

26,38% și respectiv 35,79% înainte de tăierea de fructificare;

29,82% și respectiv 20,18% după tăierea de fructificare.

Numărul mlădițelor este nesemnificativ ca ramuri de fructificare (figura 5.2., Tabelul 5.2).

Soiul Florina a format, în procent semnificativ, pinteni și smicele apreciate ca ramuri de rod în devenire. Pintenii după 1-2-3 ani de creștere puțin vizibilă cu ochiul liber își transformă mugurele din vârf în florifer și devin țepușe. Smicelele evoluează și ele, în nuielușe (dacă mugurii vegetativi din vârful lor se transformă în floriferi) sau mlădițe (dacă mai mulți muguri de pe o smicea devin floriferi).

În urma tăierilor de fructificare formațiunile de rod sunt reduse cu cca 47%. Formațiunile de rod (scurte și lungi) garnisesc bine ramurile cu vârstă de 2 și 3 ani (tabelul 5.2). Pe lemn de 4 și 5 ani formațiunile de garnisire, vegetative și florifere, sunt mai reduse.

Figura5.3. Soiul Florina după tăierea de fructificare (fotografie originală)

5.3. Rezultate privind tăierile de creștere și fructificare la soiul Jonagold

Jonagold este un soi de origine americană, obținut în New York State Agricultural Experiment Station of Cornell University's prin încrucișarea soiurilor Golden Delicous și Ionathan. Are vigoare mijlocie, coroană semietalată, ramurile de schelet bine garnisitecu formațiuni de rod scurte și mijlocii (https://en.wikipedia.org/wiki/Jonagold).

Cu privire la caracteristicile de fructificare ale soiului Ionagolg, rezultatele obținute în urma observațiilor efectuate sunt prezentate în tabelul 5.3. Tabelul 5.3.prezintă formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite, numărul total al formațiunilor de rod și procentul pe fiecare categorie, înainte și după tăiere.

Tabelul 5.3.

Repartizarea formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite (soiul Jonagold) înainte și după tăierile de fructificare

Numărul formațiunilor de rod este diferit în funcție de vârsta ramurilor; predomină țepușele, urmate de pinteni, nuielușe și smicea înainte de tăierile de fructificare. După tăierile de fructificare efectuate predominante rămân țepușele și pintenii.

Procentual, țepușele ca ramuri de garnisire predomină înainte de tăierea de fructificare (32,38%) și după efectuarea tăierilor de fructificare țepușele rămân predominante (39,58%). In urma tăierilor efectuate, țepușele nu au fost scurtate sau rărite.

A

B

Figura 5.3. Numărul formațiunilor de rod și repartiția procentuală a formațiunilor de rod înainte (A) și după (B) la soiul Jonagold

Pintenii reprezintă 16,69%, respectiv 20,42% înainte și după tăiere. Pintenii nu au fost scurtați sau răriți, procentul s-a modificat datorită intervențiilor asupra ramurilor de semischelet. Ramurile lungi, nuielușele și smicelele se întânesc în procent mai mare:

18,41% și respectiv 18,10% înainte de tăierea de fructificare;

15,55% și respectiv 6,36% după tăierea de fructificare.

Numărul mlădițelor este nesemnificativ ca ramuri de fructificare (figura 5.3., Tabelul 5.3.).

Soiul Ionagold a format, în procent semnificativ, pinteni și smicele apreciate ca ramuri de rod în devenire. Pintenii după 1-2-3 ani de creștere puțin vizibilă cu ochiul liber își transformă mugurele din vârf în florifer și devin țepușe. Smicelele evoluează și ele, în nuielușe (dacă mugurii vegetativi din vârful lor se transformă în floriferi) sau mlădițe (dacă mai mulți muguri de pe o smicea devin floriferi).

Figura 5.4. Soiul Ionagold după tăierea de fructificare (original)

5.4. REZULTATE PRIVIND TAIERILE DE CRESTERE SI FRUCTIFICARE LA SOIUL GENEROS

Generos este un soi obtinut la S.C.P.P Voinesti si omologat ca soi nou în anul 1983. Pomul este de vigoare supramijlocie, intră repede pe rod, fructifică pe ramuri scurte, țepușe. Coroana este invers conică, cu ramuri de schelet solide, bine garnisite cu ramuri de rod.

Prezintă rezistenta la rapăn și este de tip poligenic (http://www.4garden.ro/pomi-fructiferi/mar/mar-generos_P469).

Tabelul 5.4. prezintă formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite, numărul total al formațiunilor de rod și procentul pe fiecare categorie, înainte și după tăiere.

Tabelul 5.4.

Repartizarea formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite (soiul Generos) înainte și după tăierile de fructificare

Datele analizate din tabelul de mai sus, prin tăierile de fructificare efectuate, formațiunile de rod (scurte și lungi) au fost menținute aproape de ramura de schelet /semischelet:

ramurile cu vârsta de 2 ani sunt purtătoare de ramuri de garnisire vegetative și florifere, scurte și lungi. Predomină tepușele (210) urmate de pinteni 76 și și nuielușe (58). Mlădițele sunt nu se regăsesc la soiul Generospe ramurile cu vârsta de 2 ani.

ramurile cu vârsta de 3 ani poartă pe ele ramuri de garnisire vegetative și florifere. În acest caz predomină pintenii (26) urmate de nuielușe (5). Lipsesc mlădițele și smicelele.

ramurile de schelet cu vârsta de 4 ani sunt garnisite cu țepușe (10), pinteni (2), smicele (1). Lipsesc mlădițele și nuielușele.

ramurile de 5 ani sunt purtătoare de formațiuni de rod (țepușe, nuielușe pinteni, smicele). Predomină, pintenii (4).

A

B

Figura 5.4. Numărul formațiunilor de rod și repartiția procentuală a formațiunilor de rod înainte (A) și după (B) la soiul Generos

Analiza datelor prezentate în figura 5.4. indică faptul că la soiul Generos, procentual, atât înainte cât și după efectuarea tăierilor de fructificare, predomină țepușele ca ramuri de fructificare (51.53% respectiv 53,73%), indiferent de vârsta ramurilor de rod.

Ca frecvență înainte de tăierea de fructificare urmează pintenul și nuielușele (15,31%) și smiceaua cu 12,53%. După tăierea de fructificare țepușele rămân dominate, urmate de pinteni (25,37%) și nuielușe (15,14%) iar smiceaua scade semnificativ la 5,76%. Procentul de nuielușe și smicele ce rămân pe pom după tăierea de fructificare este destul de apropiat de cel al pintenilor (20,9%).

Atât înainte cât și după tăierile de fructificare, procentul mlădițelor este 0 (figura 5.4.).

Figura 5.5. Soiul Generos după tăierea de fructificare (original)

5.5. REZULTATE PRIVIND TAIERILE DE CRESTERE SI FRUCTIFICARE LA SOIUL PRIMA

Soiul Prima este originar din SUA și a fost introdus în cultură în anul 1970. Este un soi de toemnă, semi-viguros. Prezintă rezistență genetică la rapăn și făinare (http://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/mar-prima/).

Cu privire la caracteristicile de fructificare ale soiului Prima, rezultatele obținute în urma observațiilor efectuate sunt prezentate în tabelul 5.5. unde sunt prezentate formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite, numărul total al formațiunilor de rod și procentul pe fiecare categorie, înainte și după tăiere.

Tabelul 5.5.

Repartizarea formațiunile de rod pe ramuri de vârste diferite (soiul Prima) înainte și după tăierile de fructificare

Din datele prezentate în tabel se observă că înainte de taierea de fructificare, la ramurile de 2 ani predomină, ca număr, țepușele (130) urmate de nuielușe (107), pinteni (81) și smicele (58). Lipsesc mlădițele.

În anul 3 de rod, ca și în analiza anterioară predomină țepușele (37) urmate de nuielușe (20), pinteni (19) și smicele (10), de asemenea lipsind mlădițele.

Se observă că în anul 4 țepușele sunt predominante (7), nuielușele (6), iar ordinea se schimbă, în sensul că smicelele sunt mai multe decât pintenii și există și 1 mlădiță.

Formațiunile de rod din anul 5 prezintă un număr total de 22 din care 2 țepușe, 18 nuielușe și 2 smicele.

După teierile de fructificare, în anul 1, numărul total al formațiunilor de rod este 5 reprezentat în toatlitate de țepușe. În anul 2 predomină țepușele (42), urmat de nuielușe (34), pinteni (32) și smicele (9). În anul 3 de rod se regăsec ca număr, 30 țepușe, câte 11 nuielușe și pinteni și 6 smicele. Se observă că în anul 4, predomină țepușele (7), 6 nuielușe, 3 pinteni, 3 smicele și 1 mlădiță. Formațiunile de rod din anul 5 prezintă un număr total de 40 din care lipsesc mlădițele.

A

B

Figura 5.5. Numărul formațiunilor de rod și repartiția procentuală a formațiunilor de rod înainte (A) și după (B) tăiere la soiul Prima

Analiza datelor prezentate în figura 5.5. indică faptul că la soiul Prima, procentual, atât înainte cât și după efectuarea tăierilor de fructificare, predomină țepușele ca ramuri de fructificare (37.09% respectiv 39,58%), indiferent de vârsta ramurilor de rod. Ca frecvență înainte de tăierea de fructificare urmează nuielușele și pintenii și smiceaua cu 14,15%. După tăierea de fructificare țepușele rămân dominate, urmate de nuielușe (29,17%) și pinteni (20,41%) iar smiceaua scade la 10,42%. Procentul de mlădițe este nesemnificativ.

Figura 5.6. Soiul Prima după tăierea de fructificare (original)

CONCLUZII

În urma studiului efectuat s-au desprins următoarele concluzii:

Pentru a putea fructifica anual și în mod susținut pomii în plină producție trebuie:

să formeze lăstari lungi de cel putin 30-, astfel ca la fiecare fruct să revină în medie 30-50 de frunze;

ramurile de semischelet să fie tinere (2-4 ani), cu potențial biologic ridicat,

iar între ramurile de rod florifere (tepușe, nuielușe, mlădițe) și neflorifere (pinteni și smicele) să existe un raport de 1:2-3.

Se impune realizarea unor lucrări asupra ramurilor de semischelet:

– ramurile de semischelet sa fie scurte și tinere,

cele ce nu depășesc vârsta de 4 ani, se scurtează deasupra a 1-3 ramuri de rod situate spre baza lor,

porțiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regulă se atrofiază natural, vor fi suprimate.

Pomii cu ramurile de semischelet întinerite dau fructe mari și de bună calitate, formând totodată și lăstari mai viguroși.

BIBLIOGRAFIE

Botu I., 2003 – Pomicultură modernă și durabilă, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea

Bordeianu T. și colab.,1961 – Pomicultură specială, Ed. Agro-Silvică, București

Cepoiu N., 2001 – Pomicultura aplicată, Ed. Științelor Agricole, București

Chira L., PascaI., 2008 – Cultura mărului, ediția a 3-a, Ed. M.A.S.T., București

Drăgulescu E., Mihuț E., 2005 – Cultura speciilor pomicole, Ed. Wladpress, Timișoara

Ghena N., Braniște N., 2003. Cultura specială a pomilor, București, Ed. Matrix Rom.

Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2004 – Pomicultură generală, Ed. Matrix Rom, București

Gruia M.C., 2013 – Mărul, tradiție și modernism, Ed. Universitaria, Craiova

Hoza D., 2000. Pomologie. Ed. Prahova S.A., București

Popa I., Cimpoieș Gh., Popa S., 2009- Creșterea și fructificarea pomilor tineri de măr în funcție de forma coroanei, Universitatea Agrara de Stat din Moldova, p. 95-98

Popescu M., Milițiu I., Mihăescu Gr., Cireașă V., Godeanu I., Cepoiu N., Drobotă Gh., 1982.Pomicultură generală și specială, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Popescu M., Milițiu I., Cireașă V., Godeanu I., Cepoiu N., Drobotă Gh., Ropan G., ParniaP.,1993. Pomicultura generala și specială, Ed. Didactică și Pedagogică R.A., București

https://www.gazetadeagricultura.info/pomicultura/598-pomi-fructiferi/321-soiuri-de-mar.html

http://www.ecomagazin.ro/marul-nu-creste-la-supermarket/

Soiul de mar Florina – descriere, particularitati

http://www.ucv.ro/campus/puncte_de_atractie/vila_mircea/prezentare.php

http://www.4garden.ro/continut/produse/323/600/pomi-fructiferi-mar-idared-2891.jpg

http://www.vitadeviealtoita.ro/wp-content/uploads/2014/08/Prima2.jpg

http://www.zdravan.ro/sites/default/files/images/products/2014/07/jonagold.jpg

http://www.levyplant.ro/imagini/produse/l/mare-soi-generos-gmHPKT.jpg

https://i.ytimg.com/vi/nzJ8uRz9LVc/maxresdefault.jpg

http://faostat3.fao.org/download/Q/QC/E

Soiul de mar Prima – descriere, particularitati

http://www.4garden.ro/pomi-fructiferi/mar/mar-generos_P469

https://en.wikipedia.org/wiki/Jonagold

http://www.pomum.fr/?p=62

http://faostat.fao.org/site/339/default.aspx