IntroducereNegrul [309778]

Introducere…Negrul

Culoare a nopții și a tenebrelor, culoare a măruntaielor pământului și a [anonimizat]. [anonimizat], uneori însoțite destatuete și de obiecte de culoare foarte întunecată. Același lucru se poate spune despre epocile istorice în tot Orientul Apropiat antic și în Egiptul faraonic. [anonimizat]. [anonimizat] a pamantului: [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], zeul-șacal care-l însoțește pe defunct până la mormântul acetuia: este un zeu imbalsamator de cadaver ale cărui cărnuri sunt negre. [anonimizat], sunt în general reprezentați având o [anonimizat]. [anonimizat]; nu-I [anonimizat], ucigașul fratelui sau Osiris și mare putere distrugătoare.

[anonimizat]. [anonimizat]: “[anonimizat]”, [anonimizat], [anonimizat]: [anonimizat] a dușmanilor Israelului și a blestemului divin. Este totodată culoarea haosului primordial, a nopții periculoase și nefate și mai cu seamă a morții. Doar lumina este sursă a vieții și manifestare a prezenței lui Dumnezeu. Ea se opune “beznei” – unul dintre cuvintele cele mai frecvențe din textile

“Ahmia” [anonimizat], a fost creat in anul 2014, in anul 2015 având deja 5000 [anonimizat]-, [anonimizat], pedepsei, greșelii sau suferinței. [anonimizat] a luminii devine omniscient: Christ este lumina lumii; el îi smulge pe cei drepți din imperiul răului și din ghearele “printului tenebrelor” (Diavolul); [anonimizat]. [anonimizat] a luminii, este cuoarea gloriei și a învierii pe când negrul apare drept culoarea lui Satan, a păcatului și a morții. Sigur, [anonimizat] a se arată deja diferită de cea a shoel-ului din Vechiul Testament: [anonimizat], [anonimizat]. Negrul tenebrelr I se adaugă roșul focului veșnic care arde fără să lumineze. [anonimizat], două culri care vor rămâne ale sale și ale Diavolului vreme îndelungată.

[anonimizat], mai degrabă negrul decât roșu. [anonimizat]: cei răi trebuie deci să îndure lipsă focului și astfel să sufere de fring și întuneric. [anonimizat]. Infernul grecesc constituie aproape un arhetip, cel puțin pentru epoca elenistică. Situat în străfundurile pământului, aproape de regatul Nopții, e un loc multiplu unde se regăsesc toate sufletele după moarte. Mai multe fluvii îl separă de lumea celor vii, în special Aheronul cu apele lui negre și mocirloase. Pentru plată de un obol, Caron, un bătrân foarte urât, îmbrăcat în zdrențe și purtând o polarize circular, ajută sufletele să treacă în barca funebră. Dar de cealaltă parte stă Cerber, un câine monstrous dotat cu trei capete pe un gât acoperit cu șerpi. Anume el este paznicul infernului, un paznic terifiant, cu blană neagră, cu dinți de oțel și salivă veninoasă. În spatele imensei porți, rezidă tribunalul în fața căruia sufletele se înfățișează, unul câte unu. În funcție de viață pe care a adus-o pe pământ, sufletul este trimis la dreaptă, spre sediul luminous al celor drepți, sau la stânga, către lumea obscură a celor damanti, unde pedepsele depend de gravitatea greșelilor. Cele mai grele conduc în Tartar, regiunea cea mai profundă și cea mai neagră a infernului, presărat cu lacuri de pucioasă și de smoală clocotindă. Este închisoarea divinităților decăzute și a criminalilor condamnați la chinuri veșnice. În centru, în spatele unui triplu loc împrejmuit, se află palatal lui Hades, zeul infernului, așezat pe un tron de eben. Fratele lui Zeus, are drept atribut un șarpe, emblem a lumii subterane pe care nu o părăsește, ca să zicem așa, niciodată. Soția sa, Persefona, din contră, nu trăiește cu el decât o jumătate de an, cealaltă jumătate petrecându-și-o pe pământ și în cer.

Această reprezentare a infernului grec s-a constituit pas cu pas. Autorii cei mai vechi îi dau o topografie diferită. Homer, de exemplu, situează infernal la extremitatea pământului, după fluvial Ocean, acolo unde domnește în permanență noapte și ceată. Hesiod îl plasează la jumate de drum între boltă cerească și Tartar, într-o zonă greu de definit, dar obscură dincolo de țara cimerienilor, unde nu apare niciodată soarele. Alții îl consideră țara subterană a umbrelor, acolo unde pământul și marea își intend rădăcinile; un triplu zid înconjoară acest loc al tenebrelor, regal a lui Erebos, fiul lui Chaos și frate al Nopții. Toți insistă asupra culorii negre a adapustului morților.

Infernul romanilor nu diferă deloc de cel al grecilor, iar negrul rămâne pentru ei culoarea morții. Încă de la începutul Republicii, negrul este present sub diferite forme (obiecte, ofrande, picture) în ritualuri funerare, apoi, începând cu secolul al ÎI-lea înaintea erei noastre, acesta începe să îmbrace magistrații participanți la funerarii: ei poartă o togă pretexta de culoare închisă. Este începutul practicilor doliului vestimentar în Europa, sigut, un început limitat, dar care se situează la originile unei practice ce nu va înceta să se extindă, din punct de vedere social și geographic, până în epoca modernă. Deja în perioadă Imperiului, înalta societate romană imită magistratura,

iar rudele unui defunct se înfățișează în haine negre, nu doar la funerarii, ci și pe durata unui timp mai mult sau mai puțin îndelungat după acestea: perioada doliului se termină printr-un banchet ai cărui participant nu mai sunt îmbrăcați în negru, ci în alb.

Drept vorbind, hainele de doliu romane sunt mai curând întunecate decât negre: în domeniul textile, adjectival pulus care le caracterizează califica în general o lâna ternă și întunecată, a cărei culoare se situează între gri și brun. Unii autori fac din el sinonimul lui ater, dar țohă pulla a funerariilor este probabil mai aproape de un gri-cenușiu decât de un adevăr negru. Acesta din urmă rămâne totuși culoarea simbolică ce mai des asociată morții, care este desemnată uneori în poezie prin expresia horă nigra, oră neagră.

În Roma imperial, culoarea neagră pare sa-și fi pierdut așadar dimensiunea benefică (fertilitatea, fecunditatea, divinitatea) propie acesteia în Orientul Apropiat și Mijlociu, în Egipt și chiar în Grecia arhaică. Cele două adjective care o desemnează, ater și niger, sunt încărcate cu numeroase sensuri figurate peiorative: murder, trist, lugrubu, răuvoitor, perfidy, crud, funest, mortifer. Altădată, doar ater pute fi folosit în acest scop; acuma însă și niger este asociat răului. Mai mulți autori merg până într-acolo încât atașează acest ultim termen marii familii a verbului nocere , a adauna. Ca și noaptea(nox), negru (niger) este dăunător (noxius): admirabilă dovadă prin intermediul cuvintelor de care-și vor aminti autorii din Evul Mediu creștin pentru a pune în scenă păcatul și a construe simbolică negative a culorii.

Negrul se poate arată în egală măsură rebel sau transgentiv. “Bluzele negre”, “rockerii” , Black Panthers și toate mișcările sau grupusculele care, în cea de a două jumătate a secolului al XX-lea, și-au afișat revolta sub formă de haină neagră, au avut mai muți strămoși, unii foarte îndepărtați. Bunăoară, pirații: începând în sec XIV-lea în Marea Mediteraneană, câțiva pirați barbari își aleg drept vexillum o bucată fr pânză albă impotobita cu un cap de maur negru legat cu o bandă albă. La începutul epocii modern, pe portulane și hărți geografice, același însemn este mereu asociat cu pirații, chiar dacă capul de maur tinde sa devină un cap de mort, iar culorile se inversează:negru pentru fundal, alb pentru figură craniului. Pe la sfârșitul seolului XVIII-lea, capul de mort apare tot mai rar sau dispare cu totul, dar rămâne pavilionul negru, de-acum înainte emblem tuturor piraților, nu doar din Marea Mediteraneană, dar și de pe majoritatea marilor de pe glob. Drept uramare, acest pavilion negru își face apariția pe pământ: diverse mișcări și tendinteanarhaice sau nihiliste îl adopta că emblem. Discret în sec XIX-lea – este , de exemplu absent în timpul marilor revoluții din 1848-1849, unde se flutură doar drapelul roșu al forțelor revoluționare-, drapelul negru se afișează mai degrabă în secolul următor, având drapelul roșu în stânga să , cum a fost cazul Franței în timpul marilor manifestări studențești din mai 1968.

Pe plan politic, acest negru rebel și anarchist nu trebuie confundat cu alte două tonuri negre. Pe de o parte, negrul, net conservator, al partidelor Biericii, active și influențe în Europa secolului XIX-lea, dar apoi șterse: este negrul preoților în sutană și al costumuluitraditional alclerului. Pe de altă, negrul politest și totalitar al milițiilor partidului fascist Italian și al Waffen-SS ale regimului nazist, avad pe dreaptă cămășile cafenii ale SA (Sturmabteilung), lichidate în 1934. Cel puțin, aceste diferite tonuri de negru – reacționar, anarhist, nihilist, fascist, hitlerist – nu sfârșesc prin a se întâlni si a reuni, intr-una si aceeași culoare, tendințele cele mai extremiste. Una dintre cele mai constant caracteristici ale simbolicii accidentale, într-adevăr, este de a face să fuzioneze sau să se învecineze extremele. Să fie oare la fel pe plan ideologic și politic?

Astăzi, negrul rebel și transgresiv s-a atenuat mult, dacă nu chiar s-a compromise. A te îmbrăca în negru pentru a-ți proclamă revoltă, respingerea convențiilor sociale sau ură față de autoritate nu mai este sufficient pentru a te face remarcat. Doar câțiva adolescent neadaptați o mai fac încă, asociind haine de piele neagre, piercing-uri variate și comortamente excentrice sau provocatoare. Dar lucrul acesta nu mai trezește curiozitatea nimănui, nici măcar a sociologilor. Negrul vestimentar nu mai are nimic agresiv și nici de tabu. Avem astăzi în gamă tonurilor negre și a culorilor închise numeroși contemporani care i-ar fi oripilat pe bunicii sau străbunicii noștrii: să porți discret pe piele o țesătură neagră, să te ștergi pe corp cu un șervet negru, să te culci în paturi inchise sis a-ti imbraci in negru sau maro copiii mici. Toate astea ar fi fost imposibile acum un secol; in zilele noastre, e un lucru banal. In acesta privinta, istoria dessour-urilor feminine este deosebit de instructive si ne ajuta sa intelegem felul in care s-au inversat sistemele de valori.

S ingurele domenii în care negrul pare a fi rămas o culoare periculoasă sau transgresivă sunt faptele de limbă și superstiții. Ele vehiculează sensibilității și sisteme de valori venite de departe, pe care nici schimbările de societate, nici progresele tehnice, nici chiar mutațiile de sensibilitate nu reusescsa le transforme sau să le eradicheze. În toate limbile europene, există astfel numeroase locuțiuni de uz current ce subliniază dimensiunea secretă, interzisă, amenințătoare sau funestă a culorilor negre. Enumăr următoarele: “piata neagra”, “munca la negru”, “ neagra”, “lista neagra”, “cartea neagra”, “gaura neagra”, “serie neagra”, “mesa neagra”, “a avea idei negre”, “a fi muncit de gânduri negre”, “a marca cu o bilă neagra”, etc. Expresii asemănătoare, punând în scenă un negru negative sau neliniștitor, se regăsesc în toate limbile occidentale. Uneori totuși, pentru aceași expresie culoarea se schimbă de la o limbă la altă.

Proverbele și dicționarele nu au ezitat să vehiculeze până la date recente un anume număr de superstiții referitoare la culoarea neagră. Ele constituie o mărturie a supraviețuirii credințelor sau comportamentelor foarte vechi.

O idee străveche, intră-devar, pretinde că negrul ar îndepărta negrul, sau că Diavolul, el însuși negru, s-ar teme de negru.

Secolul al XVII-lea este un mare secol negru, atât pe plan social și religios, cât sip e plan moral și symbolic. Niciodată, probabil, populațiile europene nu au fost atât de nefericite. În față comportamentelor barbare, a formelor de intoleranță arhaice, a crimelor sau a flagelurilor îngrozitoare, limbajul popular de astăzi folosește uneori expresia: “am crede că s-a revenit în Evul Mediu”. Este greșit, iar istoricii știu bine de ce “am crede că s-a revenit în secolul XVII-lea” trebuie spus, pentru a fi mai précis. Acest secol, cel al lui Ludovic XIV și Versailles, cel al prestigiului artelor și literelor, este un secol întunecat și mortifer. În ciudă strălucitoarei vieți de curte și a sărbătorilor galante, în ciudă creației artistice și literare, în ciudă progreselor științei și ale cunoașterii, intoleranță este pretutindenila ea acasă, la fel și despotismul, iar mizeria e și mai prezența. La nenorocirile războiului, la conflictele religioase, la greutatea impozitelor se adaugă dereglarea climaterică, criză economică și demografică, perpetuirea ciumelor și a epidemiilor, revenirea fricilor și a foametei. Moarte este omniprezentă. Niciodată de la Evul Mediu timpuriu încoace speranța de viață nu a fost atât de mică, niciodată bărbații, femeile și chiar și animalele nu au fost atatde mici de statură, niciodată criminalitatea nu a fost mai sporită. Reversal “Marele Secol” este sumbru, foarte sumbru. În toate domeniile, negrul este culoarea sa caracteristică.

Să începem cu domeniul religios. Acest secol atât de strălucitor, pe de o parte, și atât de înfiorător, pe de altă, este intens religios. În Europa protestantă, austeritatea cromatică continuă să fie o regulă, probabil chiar mai mult decât în secolul precedent. În Scandinavia și în Provinciile Unite, negrul vestimentar este aproape o uniformă, cel puțin pentru bărbate. Pictorii ne aduc numeroasemarturii și acest sens. În Anglia, pe la mijlocul secolului, sub conducerea lui Cromwell și a “Capetelor rotunde” (1649 – 1660), este și mai rău: puritalismult atinge toate aspectele vieții politice, religioase, sociale și material; totul devine negru, gri sib run. Dar nici Europa catolică nu-i departe de asta. Dacă nimic nu-i prea frumos pentru casă lui Dumnezu, dacă artă barocă da o nouă strălucire aurului și policromiei, nu același lucru se poate spune despre viață muritorilor de rând. Că și în cazul protestanților, un bun catholic trebuie să fie îmbrăcat în negru și, în interiorul sau ca și în viața sa cotidiană, trebuie să evite culoriile vii, fardurile și podoabele.

Locuințele urmează la rândul lor să capete tente întunecate. În cazul celor mai bogați, geamurile se fac mai dense și sunt acoperite cu motive și decoruri ce lasă să treacă mai puțină lumina. Camerele se micșorează; cabinele obscure și colțurile secrete se multiplică; lumea se ascunde, iscodește, complotează în negru. În același timp, la modă sunt mobilele grele și voluminoase, de cele mai multe ori din lemn de nuc, un lemn nobil, dar întunecat, care diminuează spațiile și întuneca atmosferă. În cazul celor săraci, mizeria domină, murdăria se accentuează, iluminatul rămâne un lux aproape inaccesibil. În anumite orașe, poluarea industrială își face apariția și se adaugă la poluarea tradițională a orașelor medievale. Viață rămâne murdară, cenușie, tristă, iar gravurile ce ne-au lăsat numeroase mărturii îi accentuează aspectul mizerabil, exprimându-l prin trăsuri din ce în ce mai negre, dense, strânse. Și imaginea devine foarte întunecată.

Până și moarte în persoană este pusă în scenă cu insistență, nu doar în lucrările morbide ale gravorilor și pictorilor, dar și în spectacolele stradale și de la domiciliu.

Negreața se manifestă și în alte domenii. De exemplu, cel al credințelor și al superstițiilor în care Diavolul și creaturile sale, discrete în ultimele câteva decenii, își anunța o revenire neliniștitoare în cea de a două jumătate a decolului XVI-lea.

Începe o vânătoare de vrăjitoare reprezentată de o culoare: neagră. În timpul procesului, în relatariledetaliate ale ceremoniilor satanice, în diferite capitol ale tratatelor de demonologie și ale manualelor de exorcism, această culoare revine constant. Să luăm exemplu sabatului, ce pare să obsedeze Europa întreagă prin 1600. El are loc noapte, pe întuneric, în apropierea unor ruine sau în mijlocul pădurii, uneori în locuri subterane deosebit de obscure. Participanții vin îmbrăcați în negru, plini de funingine, îmbrăcăminte pe care o dezbrăca spre a lua parte la meșa neagră, la banchete, la sacrificii și la orgii. Diavolul în persoană apare în chip de mare animal negru, oribil și imund, cornut, păros sau cu gheare. Adeseori în chip de țap, uneori de câine, lup, urs,cerb sau cocoș. Îl însoțește un intregcortegiu de animalecu pelajul sau penajul negru: pisici, câini, corbi, bufnite, lilieci, vasiliști, scorpioni, șerpi, dragoni, hibrizi și monștrii, mai rar căi, măgări, porci, vulpi, găini, șobolani, viermi și insecte. Pe durată mesei “negre” – precum și este, din punct de vedere material și spiritual – se spun în ordine inversă blasfemii și sacrilegii, sunt manipulate sau schimbate diverse obiecte de culoare neagră. Ostiile, sau cel puțin ceea ce ține de oștii, sunt de asemenea negresau devin astfel, la fel că sângele copiilor sacrificați: mai multe formule blasfematorii îl fac să-și schimbe culoarea. După meșa și orgii “printul tenebrelor” și demonii ce-l asistă practică toate formele de magie neagră, pentru a-și instrui complicii și a le cășuna celor drepți și celor inocenți.

Doi dintre artiștii care m-au inspirau sunt Cy Twombly și Jannis Kounellis, impresionat de spectacolul pe care-l lasă în urmă lucrărilor prezentate, complexe însă minimale în același timp, ambii folosind tonuri negre și griuri în lucrări și instalații, fapt care m-a atras fiind vorba de aceleași tonuri și în lucrările mele.

“Cy Twombly emerged in the 1950s, developing a characteristic painting style of expressive drips and active, scribbled, and scratched lines. “My line is childlike but not childish,” he once said. “It is very difficult to fake…to get that quality you need to project yourself into the child's line. It has to be felt.” Early influences included Willem de Kooning, Franz Kline, Jackson Pollock, and Robert Motherwell, but more formative would be his relationships with Robert Rauschenberg and Jasper Johns, along with whom he would distance himself from the dominance of Abstract Expressionism. Twombly's work also appeared in one of the first exhibitions to explore ideas of Minimalism—“Black, White, and Grey” (1964)—along with Agnes Martin, Frank Stella, and Andy Warhol. In addition to his paintings, which were sometimes dismissed as "high-art graffiti," he produced sculptures assembled from found objects, clay, and plaster, painted white to suggest an affinity to Classicism.”

„Associated with Arte Povera since the 1960s, Jannis Kounellis investigates the alienation inherent in contemporary society, juxtaposing the materials of mass urban and industrial civilization with symbols and values of the pre-industrial world. Incorporating humble non-art materials such as cotton, wool, coal, grain sacks, glass bottles, meat hooks, fire, soot, smoke, bed-frames, doors, shelves, and clothing, Kounellis' work is a melodramatic mixture of installation, environment, performance, and theatrical show. In a 1971 painting that explores the relationship between history and contemporary experience, Kounellis reproduced a score from Bach’s oratorio St. John Passion, intending that a cellist must play the music alongside the painting in order to fully “activate” the image. In later work, Kounellis presents objects rather than making them; for a 2011 exhibition in Beijing, Kounellis arranged 4,600 shot glasses filled with erguotou, a Chinese grain alcohol”

Etape de lucru

Etapele parcuse în realizarea acestor forme ceramice minimalsit-sculpturale sunt:

-proiectarea și realizarea reprezentărilor de lucu cu cote și grade ale unchiurilor,

-strungirea formelor originale din ipsos,

-obținerea știclurilor, negativelor, din ipsos după formele originale,

-degresarea și uscarea formelor de turnare astfel obținute,

-obținerea pieselor ceramice prin turnare sau presare în formele de ipsos,

-debavurarea, corectarea și finisarea pieselor la scoaterea din formele de ipsos,

-uscarea tuturor elementelor din mase ceramice

Etape de ardere și finalizare:

-prima etapă de ardere este aceea de biscuitare, la 1200 °C,

-arderea finala este cea de carbonizare,piesele ceramice sunt inchise ermetic intr-un recipient cu aschii lemnoase, unde formele ceramice primesc nuante cenusii datorita fumului, temperatura de ardere fiind de 700o Celsius in exteriorul recipientul, in interior fiin cu aproximativ 100o Celsius mai putin, respectiv 600o Celsius.

Descriere Black Market

Oare cum ar fi să-ți creezi propia lume, guvernată de propiile regului, una în care violența devenind parcă o dorință, se raspandindeste de la o persoană la alta, susținută fiind de o economie masivă aflată în continuă ascensiune.

Negrul, este întipărit în pshihicul uman că și culoare a nopții, a tenebrelor, a nelegiuirii, o culoare a adâncimilor încă necunoscute ale pământului și lumii subterane. Negrul este de asemenea în rituaurile umane și culoarea care însoțește starea morții, în trecerea spre lumea de dincolo.

Astflel în viziunea mea, proiectul Black Market este unul care reflectă evenimentele ce au loc la nivelul underground al societății. Toate instalațiile mele, fie ele forme sculpturale minimalist-ceramice sau parietale sunt îmbrăcate în tonuri preponderent negre sau grizate și fac referire la evenimente din lumea tenebroasă a crimei organizate: traficul de droguri, de armament, de finite umane, prostituția, terorismul, spălarea de bani, iar lista poate continuă.

Acest proiect complex ca și formulă de abordare, dar unitar prin minimalismul formelor și prezența negrului cu toate gradațiile sale, dincolo de conținutul sau obiectual dorește devoalarea în fomule plastice a laturii bolnave, negative și umbrite a socitatii umane pentru o mai bună conștientizare a omniprezenței sale malefice

Continuând parcursul realizării efective în materiale specifice ceramicii, paste și barbotine diverse, am trecut la realizarea întregii suite de forme original din ipsos, prin strungire piesă cu piesă, obținând pe rând originalele cărora le-am realizat apoi succesiv matrițele, formele negative, acelea de turnare sau presare, tot prin tehnica strunjirii, pe strung cu platou orizontal.

Turnarea cu barbotine de paste ceramice diverse sau presarea cu paste de o la fel de mare diversitate, reprezintă doar două dintre posibilitățile tehnice pe care domeniul realizării efective a obiectului ceramic le oferă. Prima, turnarea, este metoda prin care negativul de ipsos este unplut cu o masă de ceramică fluidă, numită barbotină. Aceasta, rămâne în formă aprox. 10 – 15 min., în funcție de tipul de barbotină și grosimea scontată a ciobului obiectului final.

În timp ce negativul, confecționat fiind din ipsos absoarbe apa din barbotină, ciobul de masă ceramică se formează căpătând consistență și copiind fidel pereții interiori ai negativului. La momentul obțineri grosimii dorite a ciobului, conținutul fluid din negativul de ipsos se devarsă, forma conținând viitorul obiect fiind lăsată la uscare.

În timpul procesului de uscare, apoi la biscuitare și ardere materialele ceramice suferă contracții în fiecare dintre aceste faze de lucru, contracțiile fiind diferite de la un tip de material la altul. Odată întărit, uscat doar parțial, cu o ușoară contracție în negativ obiectul se desprinde de pereții acestuia și se poate scoate cu grijă, se lasă la uscare, după care trece prin fiecare dintre fazele următoare de lucru.

O altă tehnică de care aminteam anterior, presarea, este aparent mai usoara si mai rapida, având nevoie de un timp mult mai scurt. Pasta ceramică de presare are o plasticitate mare, asemănătoare plastilinei fiind ușor modelabilă.

Fie ea lut, porțelan, faianță, varietate de gresie, sau o pastă șamotată mai fină sau mai dură, presarea se face cu grijă în negativul de ipsos astfel încât să nu apară diferențe mari de grosime a peretelui, după care pe același principiu ca al turnării se lasă la uscat în negativ, timp în care fața care este în contact cu negativul de iopsos capătă consistență prin pierderea de apă și, contractându-se ușor se dezlipește de acesta după care se scoate cu grijă din negative lasându-se la uscat.

Acestă tehnică permite creerea unei varietăți foarte mari de texturi naturale.

Tehnic, chiar și după ce materialul se usucă complet el mai conține 10% apă în compoziie, de aceea este nevoie de o prima ardere “biscuitarea”. După cum am menționat anterior, când materialul ceramic trece prin aceste procese, uscare și arderi, el suportă contracții (micșorându-și volumul) fără însă a suferi modificări de proporționalitate, deci neschimbâdu-și forma originală.

Ultima etapă prin care trece obiectul ceramic este carbonizarea. Carbonizarea este un process in care formele ceramice biscuitate sunt patrunse de fum primind in urma procesului nuante de negruri si griuri.

Am realizat doua tehnici de carbonizare diferite din punc tehnic.

Prima varianta realizata este asezarea obiectelor intr-un recipient metalic pe care ulterior l-am pus in cuptor, pe langa obiectele ceramice aflate in interior am adaugat si aschii lemnoase care in urma procesului de carbonizare ard si emana dioxidul de carbon care patrunde ciobul ceramic. Durata programului de ardere a fost de 8 ore, iar temperature rezultata a fost de 700o Celsius in cuptor iar in recipientul metalic cu aproximativ 100o Celsius mai putin, respective 600oC.

A doua tehnica folosita este cea de raku, am scos obiectul ceramic incandescent din cumptor de la temperature de 1000oC si l-am introdus intr-un recipient metalic, obiectul fiind acoperit cu aschii lemnoase asemeni tehnicii mai sus mentionate.

Deosebirea dintre cele doua tehnici este ca in prima mentionata procesul de carbonizare este mai lent iar fumul nu patrunde uniform, pe cand la carbonizarea cu thenica raku este exact opusul, obiectul fiind incandescent, odata atingand aschiile lemnoase dioxidul de carbon rezultat, fiind dens patrunde imediat ciobul poros ceramic, procesul fiind mai rapid iar efectele rezultate mai puternice, dominand nuantele de griuri metalizate.

Nefolosind glazuri, totalitatea obiectelor ceramice sunt mate si poroase, arse fiind de procesul de carbonizare si patrunse de negrul fumului, efectele rezultate fiind mult mai spectaculoase si naturale.

Traficul de armament

Comerțul ilegal cu arme de calibru mic și arme ușoare are loc în toate zonele de pe glob, însă este mult mai concentrat în zonele afectate de conflicte armate, violența și de crimă organizată, în cazul în care cererea este ilicită, armele fiind cele mai cerute.

Traficul ilegal de arme susține războaie civile și conflicte regionale, aprovizionand arsenalul teroriștilor, cartelurilor de droguri și alte grupări armate, contribuind la crime violențe și deztabilizarea unor state sensible.

State aflate sub embargo cheltuie miliarde pentru achiziționarea ilegală de arme. În ultimul deceniu, peste 2,2 miliarde de dolari în arme și muniții au fost exportate spre tări supuse unor astfel de sancțiuni. În iulie, la ONU urmează să fie negociat un tratat internațional privind comerțul cu arme clasice

.

În cursul ultimilor zece ani, diferite state ignoră embargoul și continuă să cumpere arme la scară masivă și în lipsa unor reglementări internaționale ele acționează liber, fără grija sancțiunilor.

Se estimează că între 1.500 și 2.000 de persoane mor zilnic din cauza violenței armate. De peste un an asistăm cum guverne din nordul Africii și din Orientul Mijlociu reprimă cu ajutorul armelor manifestații pașnice, provocând sute de morți și răniți în rândul civililor. Zilnic, mii de persoane sunt ucise, rănite, violate și deplasate de forțe oficiale de securitate, de grupări armate, de bande criminale sau indivizi înarmați. Situație favorizată de numeroasele transferuri iresponsabile de arme clasice. Accesul facil la arme nu incurajează doar incălcări ale dreptului internațional umanitar și a drepturilor omului, ci are consecințe dezastruoase asupra dezvoltării economice și sociale pentru că achiziționarea de armament de către unele guverne depăsesc nevoile legitime ale apărării naționale și deturnează sume importante din bugetele pentru sănătate și educație și implică adesea practici de corupție.

Pe primele locuri în comerțul internațional cu arme se află Statele Unite, Marea Britanie, Rusia și Franța. Potrivit Oxfam, Franța a exportat arme în valoare de 8 miliarde în 2009 și obiectivul a fost fixat apoi pentru 10 miliarde. Dar, continuă să exporte arme spre tări aflate în conflict sau suspectate că sunt responsabile de grave violări ale drepturilor omului sau de crime de război, cum este cazul Chinei, Columbiei, Ciadului..

Traficul de fildesi

Departe de ochii lumii așa zis civilizate, se desfăsoară un genocid mut și trist. Victimele masacrelor sunt uriașii mamiferelor de uscat, dar nici mărimea sau uriașa lor fortă nu-i pot salva de lăcomia omului. Măcelăriti cu miile în fiecare an, chiar și acum în prag de secol XXI, blânzii și inteligenții elefanți se văd amenințați cu dispariția iminentă.

Fildeșii lor au ajuns în prezent să alimenteze războaiele locale și să umple conturile bancare ale personajelor care dirijează aceste adevărate campanii de exterminare ale unei specii care a reușit să supraviețuiască timp de milioane de ani, pentru a se vedea decimată de foamea de bani a omului modern

Comerțul cu fildeși se numără astfel printre cele mai vechi forme de comerț sau schimb în natură. Timp de milenii, nu doar fildeșii mamuților și elefanților au fost valorificați de către om, ci și colții hipopotamilor, și chiar cei ai morselor sau narvalilor.

Cu toate acestea cei mai prețuiți fildeși s-au dovedit a fi cei care provin de la elefanții africani. Tendința s-a menținut și în prezent, cu mențiunea că această duce încet, încet la dispariția celui mai mare și mai impunător mamifer terestru.

„In fiecare an, mor mii de elefanți pentru că din colții lor să se poată sculpta obiecte religioase.”

„In ianuarie 2012, o sută de călăreti au dat năvală din Ciad în Parcul Național Bouba Ndjidah, din Camerun, masacrând sute de elefanți – familii întregi – într-unul dintre cele mai oribile măceluri de la impunerea în 1989 a unui embargo global asupra comerțului cu fildeș. Înarmați cu mitraliere AK-47 și grenade propulsate de rachete, ei i-au executat pe elefanți cu o precizie militară, care amintea de măcelul petrecut în 2006, la ieșirea din Parcul Național Zakouma, din Ciad. Iar la sfârșit, unii s-au oprit să se roage lui Allah. Văzute de la sol, fiecare dintre cadavrele umflate ale elefanților este un monument al lăcomiei umane. Nivelul braconajului la elefanți atinge în prezent recordul din ultimul deceniu, iar confiscările de fildeș ilegal sunt mai mari că oricând în ultimii ani. Și văzute din aer, trupurile imprăstiate infătisează scenă unei crime absurde – se vede care animale au fugit, care mame au încercat să-și protejeze puii, cum o turmă de 50 de elefanți îngroziți au căzut impreună, ultimii dintre zecile de mii de elefanți uciși anual în Africa. Văzut și mai de sus, din perspectivă istoriei, acest câmp al măcelului nu e deloc nou. E atemporal și mereu actual.”

Cultul fildesului, text: Bryan Christy, NationalGeografic

Traficul de organe, rinichi

Piața traficului de organe este aflată într-o creștere masivă la nivel mondial. Numeroase povești nefericite despre rețelele de brokeri, medici și spitale implicate în comerțul ilegal au fost prezentate în mass-media până acum. Lucrând sub acoperire în diferite țări subordinate, cum ar fi India, Pakistan și Turcia. Întreprinderile rentabile care facilizeaza aceste servicii exploatează țările aflate în pragul de sărăcie și oferă asistentă medicală sub standardul acceptat, cu rezultate inacceptabile pentru beneficiarii bogați, în ciuda eforturilor de a stimula donarea generoasă de organe și rezoluțiile pentru a stopa turismul de transplant, implementarea fiind fost compromisă. În același timp, a crescut numărul la nivel modial de pacienți cu insuficiență renală cuplat cu o penurie de aprovizionare, aprovizionarea cu organe continuând să combine acești doi factori.

Sistemele reglementate care include rambursarea pentru eliminarea eventualelor măsuri de descurajare a denarii de organe și de a asigură siguranță pe termen lung a donatorilor și a familiilor acestora, sunt susceptibile de a spori donațiile în viață. Astfel de programe sociale responsabile ar trebui testate atât în țările devoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. De asemenea, este essential că țările în curs de dezvoltare să stabilească o reglementare, standardizat și etic al achizițiilor de organe, să creeze conștientizare în medici și publicului; facilitate de îmbunătățire și standardizarea asistenței medicale și aplicarea legislației pentru transplant.

Organizatia Mondială a Sănătății, Fundația Națională pentru Rinichi și societățile internațional de transplant și nefrologie pot avea un instrument în facilitarea inițiativelor în aceste domenii critic ear trebui să existe coduri clar definite, conducerea instituțiilor de sănătate și a rolurilor profesioniștilor în donațiile de organe plătite nereglementate și transplanturi. În cele din urmă, medicii și chirurgii de transplant au responsabilitatea de a se asigură capacitatea organelor de transplant obținute să respecte cele mai înalte standarde de etică.

Astfel de practice nereglementate, metionate mai sus, nu oferă o monitorizare p termen lung a donatorilor și sunt o încălcare sinceră a drepturilor omului, celor mai săraci dintre săraci. Operațiunile cu pachete variind de la 35.000 dolari – 150.000 dolari sunt aflate la o scară largă, fiind publicate de catrea brokeri pe internet și sunt ușor accesibile pentru cei bogați, turiști transnaționali străini și localnici bogați disperați după un rinichi să-și continue viață.

În acest an, un articol din New York Times a raportat o investigație în care erau implicate 17 turiști japonezi care urmau să primească transferuri de rinichi și ficat în China, plătind 87.000 de dolari pentru fiecare organ, prețul incluzând costul de călătorie, cazare și 20 de zile de tratament la un spital din Guangzou, China. Cest lucru se întâmplă în ciudă interzicerii raportate a turiștilor străini care primesc rinichi în China.

În același timp, un articol din revista Newsweek a descoperit acest comerț cu spitale din Statele Unite,în această rețea fiind implicați brokeri, clerici și chirurgic în aducerea de donator “volutari” aflați că vizitatori din Brazilia, Africa de Suds i alte națiuni în curs de dezvoltare. Rămâne să fie investigat dacă aceste facilitate și profesioniștii lor din domeniul sănătății au avut informații despre aceste aranjamente neetice. Rețele similar au fost demascate în Israel și Brazilia, reglementările și practicile existențe, chiar și în țările industrializate, lasă loc pentru astfel de operațiuni să înflorească.

Traficul de copii

Copii sunt vânduți pentru muncă forțată, muncă casnică, ca și soldați, pentru cerșetorie, lucrul pe șantiere și plantații, dar majoritatea copiilor sunt vânduți pentru relații sexuale.

Expoatati de angajatorii lor, vulnerabilitatea acestora este chiar mai mare atunci când sosesc într-o altă țara, adesea cazurilor nu au contact cu părinții lor iar aceștia sunt la milă angajatorilor.

În anul 2006, Departamentul de Stat al Statelor Unite a raportat că un million de copii sunt expoatatii sexual la nivel global. Turiști sexuali, care caută anonimatul și imunitatea în țări străine profită de situate și îi expoateaza pe mulți dintre acești copii.

Traficul de copii apare atunci când aceștia sunt răpiți de pe străzi, forțați să se căsătorească sau vânduți trafincantilor sau în locuri unde vulnerabilitatea acestora este ridicată.

Cel mai important și mare factor în promovarea traficului de copii este cererea din întreagă lume. Această cerere vine cel mai des de la persoanele de sex masculine, care au început să devină niște clienții în acesta industie sexuală mondială, aflată în creștere.

Dark Web

Ce este dark web-ul?

Dark web-ul este un termen general pentru colțurile înfloritoarea ale webului, unde oamneii pot interacționa online fără a se feri de ochii autorităților. De obicei aceste site-uri sunt păzite de către mecanisme de criptare, cum ar fi bowseru-l Tor, care permite utilizatorilor să le viziteze anonim , dar sunt și site-uri care nu se bazează pe Tor, cum ar fi forumuri protejate prin parolă, unde hackerii comercializează secrete și numere cârdurilor de credit furate, care sunt considerare o parte din dark web.

Oamenii folosesc dark web-ul pentru o varietate de scopuri, cum ar fi: cumpărarea și vânzarea de droguri, discutarea hacking-ului unde intră și tehnicile și vânzarea acestor servicii, comercializarea pornografiei infantile și așa mai departe

.

Unul dintre cele mai bune exemple este Silk Road, un site care nu mai este disponibil, care, mai bine de doi ani a funcționat asemeni ebay-ului însă pe partea asta ilicita. Silk Road a fost cel mai renumit site datorită varietății de droguri dar și de alte produse ilegale.

Silk Road fost un site ascuns de serviul Tor,iar toate tranzacțiile au fost effectuate utilizând Bitcoin, ceea ce a făcut închiderea acestuia de către autorități foarte dificilă.

NotEvil este unul dintre cele mai mari motoare de căutare de pe Tor, cu ajutorul căruia se poate accesă dark web-ul.

“notEvil is the biggest search engine on the deep web that’s why I put this search engine on top

position in Deep web search engine list, This search engine provide all type search result by the

help of Query or URL, means if you having query and want to find result related to your query then

notEvil can help you.”

Candle este un alt motor de căutare cu acces la dark web prin intermediul proiectului Tor.

“Candle is another alternative for deep web search engine; this is also popular into deep web community

, everyday people use this search engine, I also try this search engine many time for deep web searching.

Candle search engine does not allow parentheses, boolean operators; any type quotes into search query,

if you put any of these types things into search query, then you wouldn’t get required results.”

La fel ca si Google, Torch este un alt motor de căutare însa pe dark web, foarte ușor și simplu de folosit, având doar o căsuța unde se introduce cuvântul cheie urmărit si un singur buton de apăsat după itroducerea cuvântului urmărit.

„Now time for next search engine from deep web search engine list , here I am sharing Torch search

engine, Here I am giving this place for torch because every day lot of people use torch for dark

net links searching.

Same as notEvil this search engine also having very easy layout, only having one text box for

searching one button.

Here you only need put your query on search engine box and hit search button, holla result on front

of your eyes.

Torch is working just like as Google search engine, when you searched any query the you will got

good no or result like as bellow given screenshot.”

Bitcoin

De ce a devenit Bitcoin popular pe site-urile darkweb?

Dacă ați încercat să înființați o piață de droguri ilegală, care ca și mod de plată folosește carduri de credit convenționale, nu ar fi durat foarte mult, pentru un singur lucru, regulile Visă și Mastercard ar putea să te împiedice să obții un cont de comerciant iar clienții ar trbuie să folosească un cârd legat de identitatea acestora iar asta i-ar împiedică să facă cumpărături ilegale.

Pe scurt, o piață digitală neagră are nevoie de echivalentul digital al numerarului și Bitcoin exact asta face. Moneda digitală Bitcoin, permite efecuarea tranzacțiilor anonime iar nimeni nu poate să blocheze tranzacțiile, însă nu trebuie exagerat cu anonimatul lui Bitcoin, tranzacția fiind disponibilă publicului iar autoritățile pot lega o tranzacție Bitcoin cu o identitate a lumii reale.

Ca și în cazul browser-uli Tor este important să reținem că nu toate tranzacțiile cu Bitcoin sunt pentru scopuri ilegale, existând zeci de mii de interprinderi legitime care acceptă această monedă.

In loc de concluzie..

Orice încheiere a unui ciclu de viață este simultan cu începutul altuia.

În plan personal, intim, fascinația este una de cel mai înalt nivel în momentul în care contemplu sau ating vreunul dintre obiectele realizate de mine însumi, atunci când acesta este în funcțiune. Sentimentul pe care mi-l procură faptul că această suită de obiecte a primit dreptul de a exista, s-a materializat și este viu iar eu sunt cel care i-am putut da viată prin mintea și cu mâna mea, sub auspiciile unei inspirații ale cărei origini le bănuiesc a fi astrale, divine, este inegalabil. Fiecare porțiune din acestea este produsul minții și spiritului meu, denotă faptul că pot da viață și pe viitor unor creații obiectuale care reprezintă universul meu, capacitatea mea de a-mi obiectualiza imaginația sensibilă oferind-o ca sursă de satisfacție estetică celor din jur, îmi oferă o senzație și o trăire înălțătoare și plăcută.

Sper că mă situez în acest moment în punctul în care pot să realizez responsabil, din proprie voință și nu ca impunere tematică pilotată a unei programe școlare un obiect în condiții onorabile de la faza de idee la aceea de proiect și până la obiectul final, oricât de complex ar fi acesta.

Este un sentiment greu descriptibil, combinatie între o relativă siguranță cu tușe de ușoară temere, – dar nu în ce privește posibilitățile mele de a duce la capăt proiecte viitoare. Temerile privesc deocamdată deschiderile pe care ni le oferă viitorul acestui areal geografic și cultural care chiar dacă valoros în sine, este extrem de labil și schimbător datorită unei extrem de stângace și neprofesioniste administrații.

Este o stare paradoxală, plasată între un sentiment de stranie singurătate, o liniște mai mult autoimpusă personal decât real-concretă și o relativă siguranță curajoasă, datorată evident unei vârste pline de speranță. Chiar dacă este ușor pesimist, acesta este sentimentul real pe care în trăiesc acum.

Privești un obiect foarte atent, vrei sa-l atigi cu orice preț chiar dacă vei încălca vreo opreliște strictă, simți presiunea dorinței, îndrepți foarte încet mâna către el gândindu-te cu teamă că este departe și că nu-l vei putea atinge niciodată. Realizezi însă că de fapt este chiar aproape și ești pe punctul de a-l atinge. Odată atins îi simți energia care te pătrunde transmițându-ți că e acolo și respiră, trăiește.

Mi-a inspirat aceste gânduri lucrarea lui Michelangelo Buonarotti – Crearea lui Adam realizată în Capela Sixtină. Mâna Creatorului atingând încet mâna Creației sale. păstrând proporțiile am același sentiment iar asta a fost și motivația mea majoră în a-mi alege să studiez acest domeniu de creație, Ceramica.

Fac în mintea mea o paralelă poate extremă în sensul că între Creatorul Divin și artistul creator, creația sa, sunt câteva similitudini în sensul în care dacă Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa, omul face prin creația sa artistică și cu atât mai mult ceramistul, același lucru cu aceleași mijloace. Crează obiectul prin Modelaj, transferându-i acestuia datele sale intime (după chipul și asemănarea proprie). Face acest lucru din aceeași materie, lutul (Pământul), îl înmuiat cu Apă, îl usucă ținându-l la Aer și folosind Lemnul, cu ajutorul elementului Foc, îi conferă creației sale o duritate și o rezistență în timp egală cu Piatra. Oare a rămas vreun element în afara utilizării în creația ceramistului!?

Sentimentul că tu ca artist poți da formă culoare și până la urmă viață, unui material aparent amorf și inexpresiv te responsabilizează iar asta denotă importanța gravă, incomensurabilă a actului tău de creație.

În data de 26.05.2017 am realizat o expoziție cu acest proiect Black Market, pe care-l consider mai mult ca fiind o instalație, spun asta deoarece lucrările din acest proiect sunt din mai multe domenii, de la picturi cu ulei pe pânză până la ceramică sculpturală. Am ales că și locație galeria Launloc, având spațiul de desfășurare într-o casă veche de mai bine de 100 de ani din centrul orașului Cluj-Napoca, România.

Am urmărit reacția publicului cu privire la conceptul expoziției, concept care se referă la ilegalitățile care au loc în spatele cortinei societății în care trăim. Odată cu aceste reacții ale pulicului, opini și păreri urmăresc să îmbunătățesc acest proiect dezvoltându-l, având dorința de al duce mai departe.

Index imagini

Bibliografie

Michel Pastoureau – Nero. Storia di un colore

https://www.deepwebsiteslinks.com/deep-web-search-engine-list/2/

https://www.artsy.net/artist/jannis-kounellis

https://www.artsy.net/artist/cy-twombly

http://www.tate.org.uk/art/art-terms/i/installation-art

http://www.widewalls.ch/installation-artists/

http://www.visual-arts-cork.com/installation-art.htm

http://ceramicartsdaily.org/category/firing-techniques/raku-firing-techniques/

https://www.thespruce.com/raku-2746086

https://www.deepdotweb.com/2013/10/28/updated-llist-of-hidden-marketplaces-tor-i2p/

https://darkwebnews.com/dark-web-market-list/

http://www.zerohedge.com/news/2015-08-13/1300-tiger-penis-800k-snipers-complete-black-market-price-guide