INTRODUCEREA ÎN PROBLEMATICA EDUCAȚIEI PENTRU [605022]

CAPITOLUL I
INTRODUCEREA ÎN PROBLEMATICA EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE
I.1. Definirea conceptului de educație pentru sănătate
Definim sănătatea ca fiind starea de bine a unei persoane. Sănătatea nu constă doar în
absența unei boli sau a unei infirmități. Încă din anii ’70 s-au idenficat și alți factori care pot
influența starea de sănătate a unui individ și care sunt alții decât factorii biologici. Este vorba
despre factorii psihosociali. Factorii psihosociali care influențează starea de sănătate sunt:
 Comportamentele sănătoase și de risc;
 Abilități cognitive, emoționale și sociale;
 Atitudinile și valorile personale legate de săn ătate. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu,
Educația sanitară, teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970 , pg 15 )
Prin observația fenomenelor naturii și a interrelației acestora cu starea de sănătate,
prin experiența personală și comunitară, s -au dezvoltat treptat, din generație în generație,
practici medicale terapeutice și preventive, norme esențiale pentru o viață igienică și variate
învățăminte sub formă de prescripț ii, precepte , în esență ele fiind elemente ale unei medicații
empirice, populare.
Privită din acest aspect, „ educația pentru sănătate” este la fel de veche precum
medicina însăși, cel puțin în ceea ce privește transmiterea preceptelor în vederea menținerii
unei vieți sănătoase.
În antichitate, mesajul educativ era de obicei întemeiat pe concepții mistice, împletit
cu pr escripții magice, mistico -religioase și fiind sprijinit de mijloace foarte riguroase. În
anumite zone, sfaturile referitoare la fierberea apei impurificate, cele care se referă la igiena
corporală, precum și salubritatea centrelor populare, toate acestea a u la bază elemente
empirice concrete. În acea perioadă exista credința conform căreia, în ocrotirea propriei
sănătăți este necesară și participarea activă a colectivității.
Concepția medicinei sub raportul inițierii populației în domeniul apărării sănătăț ii, s-a
evidențiat și în cadrul activității școlii medicale din Alexandria, în școala lui Galenus.
Antyllos, unul dintre discipolii lui Galenus, a elaborat un adevărat manual în secolul al II -lea
de popularizare medicală, pe care l -a denumit „ Ce trebuie să facă fiecare pentru sănătatea
sa”, în care pune accent foarte mare pe cultura fizică, pe dietetică, pe helioterapie și respirația
corectă, iar la începutul secolului al III -lea, Quintus Serenus Sammonicus scoate la rândul său

un manual de igienă populară. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu, Educația sanitară, teorie și
metodică, Editura Medicală, București, 1970 , pg 40 -50)
Însă primele date clare care fac referire la educația sanitară în școli, cum era numită
atunci, sunt semnalate ca situându -se în jurul anului 813, când regele Carol cel Mare le -a
cerut preoților să combată credințele primitive asupra sănătății, elaborând ordine referitoare la
învățământul sanitar în școli de pe lângă mănăstiri și biserici, pentru a se răspândi cât mai
mult în rândul tinerilor norme de igienă necesare unei vieți sănătoase. Mai târziu, în anul
1150, apare o lucrare de anticipare a cultural izării sanitare a populației, care conținea sfaturi
de igienă si dietetice cuprinse în 364 de versuri, al căror număr a crescut, ajungând la peste
3500, purtând numele de „ Regimenul” și care a constituit primul poem educativ -sanitar, care
s-a răspândit în toată Europa. Această lucrare a fost publicată chiar și în țara noastră, într -o
versiune prescurtată, de doar 103 reguli sanitare, la Brașov în anul 1696 de medicul Lukas
Seuler.
În programul de educație fizică, Rebelais, un pedagog medic foarte cunoscut, spunea
în anul 1550 că scopul educației este acela de a -ți exersa atât mintea cât și corpul, deoarece
„fără sănătat e, viața nu este viață”, promovând printre măsurile de menținere a sănătății,
spălatul mâinilor de mai multe ori pe zi, al brațelor, al feț ei mai ales seara și dimineața,
precum și îmbăierea frecventă. Tot el sfătuia elevul ca după orele de curs, pentru relax are și
pentru o sănătate psihică optimă este utilă plimbarea, înnotul, călăria, iar în timpul liber erau
indicate plimbări prin păduri, în aer liber și curat. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu, Educația
sanitară, teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970 , pg 60 )
Introducerea oficială a studiului materiei privind sănătatea a avut loc pentru prima
dată deci între anii 1580 și 1650 în școlile gimnaziale din Bremen și Gottingen. La Bremen,
lecțiile de igienă în școli erau publice, erau ținute de medici având accesul de a particip a la
acestea și persoanele adult e doritoare de a învăța. Iar în anul 1880 se int roduc în școli le
primare orele obigatorii de igienă susținute chiar de învățătorii de la clasă, după o p regătire în
domeniu a acestora, apoi an de an, igiena devine materie obligtorie în școlile secundare din
aproape toate țările Europei: Ungaria (1876), Franța (1880), Belgia (1881), Norvegia (1896),
Austria (1901).
În Transilvania, Matyus Istvan din Târgu Mureș, reprezentant al iluminismului în
domeniul popularizării cunoștințelor medicale, a editat în anul 1762 la Cluj lucrarea
„Dietetica” scoasă în două volume și care era adresată părinților, dar în special mamelor
deoarece conținea numeroase sfaturi de puericultură.
În programele școlare ro mânești, educația pentru sănătate apare încă de la primele
începuturi ale învățământului românesc, dar sub altă denumire cum ar fi „ igienă” sau

„medicina populară”. „Igiena” , cum era numită educația pentru sănătate în anul 1842, a fost
introdusă pentru prima dată la seminariile teologice. Studenții, viitori preoți aveau în ultimu
an de academie un examen important din această materie, care era predată de un medic în
acea vrem e. În anul 1860 se introduce de această dată la clasa a VII -a, studiul „ Medicinei
populare” în cadrul orelor de „ Fizică, Agronomie și Medicină populară”. Iar mai apoi, în
anii 1864 -1865, în România, „ învățământul igienei ” devine obligatoriu și în clasele primare,
menținându -se programa seminariilor. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu, Educația sanitară,
teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970)
Anii următori vin cu o dezvoltare remarcabilă în ceea ce privește dezvoltarea
„învățământului igienei ” în școli, din punct de vedere al creșterii numărului de ore pe clase și
pe tipuri de școli dedicate aceste i noi materii de studiu, dar și al complexității tematicii
predate.
I.2. Importanța educației pentru sănătate în sistemul actual de învățământ
Există mai multe argumente ce pot fi aduse pentru a ajuta la convingerea oamenilor că
educația pentru sănătate e ste foarte importantă în sistemul de învățământ actual și anume:
 Informarea este una autorizată în rândul tinerilor și vizează domenii diferite ale
culturii și științei, în paralel cu formarea de abilități practice. Deci, educația pentru
sănătate își propune formarea de comportamente individuale sănătoase și atitudini
care să corespundă idealului educațional.
 Școala este un mediu prielnic pentru a transmite informațiile ce țin de educația pentru
sănăt ate, acestea ajungând la un numă r mai mare de c opii.
 Pentru realizarea impactului dorit, este necesară inițierea tinerilor în ceea ce privește
cunoștințele acestei educații încă de la cele mai fragede vârste, chiar de la grădiniță,
conduita preventivă fiind în acest sens un comportament care se edifică în t imp.
Promovarea sănătății este un proces complex care oferă individului, dar și
colectivității posibilitatea de a -și crește controlul asupra popriei vieți și asupra factorilor ce se
răsfrâng asupra sănătății. Această promovare presupune o abordare multidim ensională de
îmbunătățire a stării de sănătate și include activități educative și de promovare a unor
schimbări absolut necesare în comportamentul și în stilul de viață al fiecărui om.

Educația pentru sănătate  Informații și sfaturi legate de ceea ce
înseamnă o minte și un corp sănătos.
Prevenția  Servicii de prevenire a declinării
sănătății: imunizări, igienizarea

corporală, vaccinuri etc.
Protejarea sănătății  Protejarea sănătăți i prin metode
preventive.
 Dobândirea unor comportamente
sănătoase și a unor idei pozitive.

Figura 1. I. Importanța educației pentru sănătate, a prevenția și a protejării sănătății

Putem defini educația pentru sănătate ca fiind o completă bunăstare fizică, mintală și
socială, care nu constă neapărat în absența bolii sau a infirm ității. În zilele noastre, când
umanitatea se află într -o continuă modernizare, apare tot mai des necesitatea educațională de
formare a unor oameni multilaterali culturalizați . Și în țara noastră, pe fondul transformărilor
social -economice, au avut loc în decursul anilor o importantă revoluție culturală care a ajutat
la antrenarea maselor în acțiunile de culturalizare multilaterală.
Astăzi, educația pentru sănătate primește o funcție permanentă de educare în cadrul
procesului de învățământ, prelungirea ei pe tot parcursul vieții fiind o necesitate specifică
lumii moderne din care facem parte. Importanța acestei educaț ii este cu at ât mai mare,
datorită faptului că se ghidează după mai multe funcții info rmative și formative, cum sunt și
cele care cuprind transmiterea noțiunilor științifice în scopul cultivării unor atitudini
individuale și de grup, care sunt bazate pe motivații, concepții și opinii corecte, care să
modifice anumite obișnuințe ale oamenilo r, care de multe ori sunt eronate și pot d uce la un
comportament nesănătos .

Funcția informațională  De comunicare a normelor de
igien ă
Funcția constructivă  Mobilizarea indivizilor și
activizarea lor în vederea
participării la activități instructiv –
educative și practice din care pot
acumula noțiuni esențiale pentru o
viață sănătoasă.
Funcția de conștientizare  Este menită să modifice credințele
indivizilor în mituri și formează noi
componente atitudinale și

comportamentale.

Figura 2. I. Funcțiile educației pentru sănătate

Importanța educației pentru sănătate este cu atât mai mare cu cât aceasta se află într -o
relație de interdependență cu educația pentru mediu, care își propune dezvoltarea simțului
responsabilității omului în raport cu mediul înconjurător, cu educația pentru pace, cu educația
fizică și cu educația nutrițională care este întâlnită mai mult ca activitate extrașcolară.
Educația pentru sănătate, la fel ca și celelalte educații pune accentul pe metodele
moderne ale pedagogiei , care urmăresc în special interpretarea și utilizarea informațiilor în
situații noi, pentru ca elevii să poată să facă față oricărei situații ce pot e avea loc în viața lor.
Astfel în sistemul actual de învățământ, culturalizarea sanitară, nu are ca țintă î nmagazinarea
unor cunoștințe din domeniul științelor medicale și al igienei, ci formarea capacității de a
gândi creator și de a acționa, cu scopul de a pregăti și a iniția elevul să rămână permanent în
relație cu progresul ce are loc și în problemele de să nătate. De asemenea, orele de educație
pentru sănătate în cadrul învățământului de masă au o mare importanță și sunt absolut
necesare deoarece acestea permit elevilor să înțeleagă problemele actuale de combatere a
bolilor și îi învață să fie receptivi la s faturile și recomandările de specialitate fără a se mai
baza pe mituri. Aceste ore dedicate educației pentru sănătate trezesc și interesul elevilor
pentru informare și pentru acțiune în folosul perfecționării sănătății proprii.
Pentru a arăta importanța educației pentru sănătate, U.N.E.S.C.O. realizează o
investigație în Brazilia pe 3.000 de părinți ai unor copii din școlile primare, arătând astfel că
aceștia consideră educația pentru sănătate ca fiind mult mai importantă decât c elelalte 16
discipline școlare, excepție făcând cititul, scrisul și aritmetica. (P.Penciu, V.Pavlid,
I.Dorobanțu, Educația sanitară, teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970) Putem
deduce de aici faptul că toate școlile au aceleași nevoi de bază privind sănătatea și prevenirea
accidentelor. În planificarea programelor de educație pentru sănătate tre buie să se țină cont de
nevoile specifice ale elevilor din țara respectivă pentru care se planifică programa.
Obiectivul principal al educației pentru sănătate este acela de al face pe elev să fie
conștient de propriile neglijențe sau obiceiuri dăunătoar e, existente în comportamntul său de
zi cu zi și să -l determine să renunțe la ele, de a -l pune în gardă asupra pericolelor care
amenință viața umană și care pot fi prevnite printr -o conduită sănătoasă și rațională. Pentru ca
rezultatele educației pentru să nătate să fie cât mai vizibile, aceasta trebuie să înceapă din
copilărie și să fie accentuată în perioada preșcolară, apoi școlară, perioade în care se formează

„bagajul” informațiilor și al obișnuințelor, atunci când este conturată personalitatea și
comportamentul.
Educația pentru sănătate își propune formarea elevilor în cetățeni responsabili și bine
informați în ceea ce privește problemele de sănătate care îi pot fi utile lui și celor din jur. Dar
pentru ca aceste lucruri să fie posibile, elevii trebuie să conceapă igiena și pro blemele de
sănătate ca fiind forme de comportare și să nu le privească ca pe anumite reguli ce trebuie
învățate pe dinafară și impuse de persoane adulte.
Acestă educație are o importanță deosebită în cadrul procesului de învățământ datorită
faptului că a re un caracter mai intim față de alt obiect de învățământ, astfel elevii privesc
această nouă disciplină ca fiind ceva ce trebuie să fie cunoscut în mod obligatoriu de ei pentru
că îi privește personal informațiile prezentate în cadrul orelor de educație pentr u sănătate.
Privesc toate informațiile ca fiind probleme personale și deși acestea sunt prezentate într -un
mod general, ei automat le raportează la propria viață și la propriul corp, făcând anumite
legături. Deci, educația pentru sănătate se mulează perfec t pe nevoile și problemele elevilor,
oferindu -le soluții și diferențiindu -se astfel de materiile școlare consacrate deja , copiii privind
această materie cu mai mult interes, manifestând atractivitate față de ea și dorința de a învăța
cât mai mult lucruri noi și interesante care să -i ajute să facă față propiilor probleme.

Figura 3. I. Nevoile fizice, intelectuale și afective ale elevilor

Pe lângă normele utile unei igiene proprii, orele și activitățile dedicate educației
pentru sănătate desfășurate în învățământul actual, își evidențiază importanța și prin exigența
pe care o propune în ceea ce privește viața trăită în comun cu ceilalți oameni și anume:
•o alimentație bună;
•igiena mediului;
•odihna și somnul;
•activitățile fizice;
•îngrijiri medicale și dentare;
•prevenirea bolilor.
Nevoile fizice
•să se simtă iubiți;
•să se simtă înțeleși și acceptați;
•să fie respectați în familie, școală,
comunitate.
Nevoile
intelectuale și
afective

evitarea deranjării celorlalți, lupta împotriva zgomotului, p rotecția sanitară a locurilor și
bunurilor publice, a naturii, asigurarea securității pe drumurile publice. Unele aspecte ale
educației pentru sănătate deși par a fi individuale, sunt probleme de natură colectivă care se
dovedesc a fi o contribuție pozitivă la îmbunătățirea sănătății colectivității. La noi în țară,
factorii educativi de bază, militează pentru adoptarea de către toți cetățenii a unui mod de
viață igienic. De aceea, pe această linie, grădini ța și școala au menirea prin orele și activitățile
ce țin de educația pentru sănătate să orienteze tineretul pentru a se putea integra în ace le
modele sanitare care sunt conforme mediului educativ și care sunt promovați în societatea în
care trăim, ajutând la diminuarea diferenței ce există între idealul comportamental -igienic și
comportamentele reale, scopul final al educației pentru sănătate fiind acela de a realiza
eliminarea oricărui factor negativ care pot e pune în pericol sănătatea.
Educația pentru sănătate este considerată ca fiind importantă în procesul actual de
învațământ deoarece prin promovarea și practicare ei grădinițele și școlile dobândesc o
reputație bună fiind privite drept niște investiții solide pentru apărarea sănătății elevilor,
această educație permite realizarea unui proces de predare -învățare -evaluare mai democratic ,
permite transpunerea elevilor în situații de viață reale și realizarea de schimburi de experiențe
și opinii între aceștia.
I.3. Importanța educației pentru sănătate în grădinițe
Realizarea obiectivelor educației pentru sănătate, în cadrul procesului instructiv –
educativ din instituțiile preșcolare, constituie componenta igienico -sanitară a educației
multilaterale și necesită integrarea influențelor educativ -sanitare în planurile ob ligatorii de
învățământ. Grădinița este locul în care menținerea sănătății este facilitată prin educație.

Elaborarea deprinderilor și formarea
obișnuințelor igienice necesare pregătirii
organismului și măririi rezistenței acestuia,
menținerea și promovarea sănătății acestuia .
Înzestrarea sistematică a copiilor cu noțiuni
elementare privind problemele de igienă
individuală, dar și colectivă sprecifice vârstei
preșcolarilor .
Dezvoltarea unor atitudini și a unui
comportament igienic, care să permită
copiilor să acționeze în folosul propriei
sănătăți, dar și al colectivității .

Figura 4 . I. Obiectivele principale ale educației pentru sănătate în grădinițe

Importanța și oportunitatea educației sanitare la vârsta preșcolară se bazează pe faptul
că la această vârs tă este momentul c el mai priel nic pentru formarea deprind erilor ce țin de
aceast ă disciplină și de asemenea este momentul prielnic de formare a obișnuințelor, deoarece
cei mici au o capacitate mai mare de asimilare a n oilor informații care vor fi în timp mult mai
trainice, mai stabile. Obișnuința manifestării actelor de igienă corporală de exemplu, va
apărea treptat ca urmare a repetării zilnice a acestora sub influența factorilor educaționali
complecși care există în g rădinițe. Mai târziu, preșcolarul va ajunge să execute acțiunea nu
din îndemnul educatoarei, ci din propria inițiativă, din nevoia de a fi curat și sănătos.
Mediul înconjurător al copiilor din grădinițe trebuie să fie organizat astfel încât să
prevină fo rmarea unor obiceiuri neigienice. Mediul înconjurător din grădinițe este considerat
ca fiind corespunzător atunci când creează stări afectiv -pozitive în comportamentul copilului
preșcolar. Exemplul personal al adulților, are un rol foarte important în form area
deprinderilor celor mici, pentru că aceștia au tendința de a imita și chiar de a depăși exemplul
pe care l -au văzut.
Activitățile dedicate educației pentru sănătate au un rol foarte important în corectarea
greșelilor ce apar în comportamentul igienic al copiilor pe care și l -au însușit greșit din
experiențe proprii. În cazul unor astfel de carențe, educatoarele intervin și lucrează la
corectarea acestora cu ajutorul unor metode adecvate față de care copiii să nu manifeste
respingere. Însă particularitățile educației pentru sănătate nu se limitează doar în cadrul
grădinițelor, ci impun și o atenție deosebită și în cadrul f amiliei preșcolarilor. Astfel se
urmărește realizarea unei relații puternice între influențele educaționale exercitate asupra
copiilor în grădiniță și cele existente în familia acestora , deoarece pentru buna formare și
dezvoltare a copiilor cadrele didacti ce trebuie să păstreze mereu legătura cu familia acestora.
Comportamentele sănătoase, cât și cele nesănătoase sunt asimilate de copii în cadrul
procesului de socializare din grădiniță sau din familie, prin observare și prin imitarea
adulților.

Figura 5. I. Schema comportamentului sănătos prin observare și imitare

De asemenea influența educației pentru sănătate este remarcabilă și în
comportamentul copiilor față de alț i semeni, prieteni, colegi, deoarece ei își dezvoltă foarte
mult spiritul de într -ajutorare și respectul față de ceilalți. Este combătut astfel egoism ul,
invidia, egocentrismul foarte prezent la vârata preșcolară și se dezvoltă relațiile de pri etenie,
dragostea față de semeni, amabilitatea, munca armonioasă în colectiv, gustul pentru frumos și
pentru corectitudine, toate acestea fiind rezultatul unei minți sănătoase, iar unde mintea este
sănătoasă, trupul îi urmează exemplul. Eficiența activității de educație pentru sănătate
desfășurate în cadrul procesului instructiv -educativ din grăd inițe este în raport direct cu
metodele utilizate în realizarea ei. Transmiterea cunoștințe lor ce țin de acest domeniu , către
copii, se realizează prin aceleași metode utilizate și la celelalte domenii, astfel încât copiii să
poată percepe totul cu ușurință, f ără să resimtă efortul depus.
Activitățile obligatorii constituie principala formă de realizare a sarcinilor instructiv –
educative prevăzute de programă. La fel cum se întâmplă și cu celelalte domenii, educatoarea
va aborda săptămânal probleme ce țin de ed ucația pentru sănătate și le va acorda un anumit
număr de ore. De asemenea prin folosirea diverselor materiale atractive cum ar fi ilustrații,
reviste, preșcolarii vor percepe informația transmisă de educatoare mult mai ușor și când vor
auzi o asemenea p roblem ă vor putea să o vizualizeze și în câmpul mintal. Activitățile practice
la rândul lor sunt esențiale deoarece îi ajută pe copii să pună în practică informațiile asimilate ATITUDINI SPECIFICE FAȚĂ
DE COMPORTAMENT
Consecințele comportamentului
„ Dacă mănânc fructe o să am
multe vitamine.”
Evaluarea comportamentului
„ Vitaminele sunt importante
pentru sănătatea mea.” CONVINGERILE
NORMATIVE
„ Prietenul meu mănâncă
sănătos.”
MOTIVAȚIA DE ACCEPTARE
„ Vreau să mănânc sănătos pentru
că și prietenul meu mănâncă
sănătos.”
INTENȚIA
Intenția de a realiza ceva
„ Intenționez să mănânc în
fiecare zi un măr. ” COMPORTAMENTUL
„ Mănânc în fiecare zi un măr. ” PERCEPȚIA
CONTROLULUI
COMPORTAMENTULUI
Control intern
„ Voi putea să mănânc fructe în
mod regulat. ”
Control extern
„ Voi cumpăra fructe proaspete
din piață. ”

și să experimenteze personal tehnici noi, ei implicându -se afectiv și într -un mo d mult mai
activ fiind vorba de propria persoană.
Datorită euducației pentru sănătate preșcolarii vor învăța să fie mult mai atenți la
semnele unei boli chiar dacă aceasta se manifestă în corpul lor sau văd aceste semne la cei
din jurul lor. Vor ști când trebuie să tragă un semnal de alarmă sau chiar când să ofere un
ajutor. Ei nu vor mai avea nevoie de control din parte adulților, vor fi capabili și singuri să își
facă control corporal, control al mâinilor, al unghiilor, vor fi atenți la îmbrăcăminte, iar când
vor observa aceste nereguli la alții, îi vor atenționa și îi vor corecta asemenea unor fini
observatori.
Pentru a înțelege necesitatea și importanța realizării activităților de educație pentru
sănătate în grădinițe trebuie să punem în balanță faptu l că formele ei de realizare oferă
cadrelor didactice posibilitatea de a aborda direct și individualizat asupra problemelor de
această natură ale preșcolarilor și de asemenea pot exercita soluții și influențe diferențiate de
la caz la caz, fiind astfel un mare avantaj în dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a
preșcolarilor.

Convorbiri și sfaturi date părinților, în
momentul primirii copiilor sau luării lor din
grădiniță .
Convorbirile la domiciliu cu părinții, bunicii
sau alți membri ai familiei, având un caracter
intim . Vizitele se realizează în cadrul familie al
căror copil prezintă o stare precară de sănătate
sau probleme în comportamentul igienic .
Înmânarea părinților a diferite materiale din
literatura de educație pentru sănătate (broșuri,
pliante) .

Figura 6 . I. Forme de abordare individuală a problemelor de igienă ale copiilor

Odată cu creșterea lor în vârstă, copiii care vor deveni adolescenți și mai apoi adulți
vor înțelege importanța crescută a activităților și a orelor ce țin de educație pentru sănătate, pe
care le -au practicat încă de mici, d in grădiniță, deo arece ei vor conșt ientiza că aceste
informații acumulate în timp îi ajută să combată boala de diferite tipuri și în special bolile
transmisibile. Vor ști să se ferească de tot ceea ce le dăunează sănătății și se vor menține
curați și sănătoși atât cât le stă în putinț ă.
Orice societate este dependentă de cetățenii ei, deci pentru a fi o societate puternică
este nevoie să aibă în componența sa cetățeni puternici și bine informați care să o ajute să se
dezvolte frumos și armonios. Tocmai de aceea informarea și formarea oamenilor se face de la
cele mai fragede vârste, chiar de la grădinițe pentru ca aceștia să pornească pe drumul vieții
cu deprinderi și comportamente corecte, care să tindă spre ideal. Din acest context reiese și
importanța educației pentru sănătate în gră dinițe. Nu trebuie să pornim cu premisa că este
devreme să informăm copiii sau că aceștia trebuie protejați de anumite detalii, ca și cadre
didactice și ca și părinți este de datoria noastră să le explicăm copiilor așa încât să înțeleagă
care este diferenț a între bine și rău, între sănătate și boală, între curat și murdar, pentru ca mai
apoi, ei singuri să poată lua decizii proprii, dar corecte asupra sănătății propriului corp și
propriei minți.
I.4. Finalități ale educației pentru sănătate în învățământul preșcolar
Scopul principal ale educației pentru sănătate în învățământul preșcolar este
informarea autorizată a copiilor în ceea ce privește diferite aspecte ale acestei educații în
paralel cu dezvoltarea activităților practice. Deci, această educație urmărește pe lângă
asimilarea ba gajului de informații de către preșcolari și formarea deprinderilor și
comportamentului specific de igienă de care copilul să se folosească toată viața. Grădinița
este un loc ideal de atingere a finalităților educației pentru sănătate, în primul rând pentr u că
Apeluri individuale scrise sau adresate direct
părinților, care în urma acestora formează un
schimb permanent de opinii între familie și
educatoare și favorizează luarea unor decizii
de comun acord spre binele copilului .
Informarea părinților asupra rezultatelor
controalelor sanitare ale copiilor, ceea ce
duce la acordarea unei atenții sporite din
partea părinților asupra igienei copiilor .

formarea trebui să înceapă de la cele mai fragede vârste pentru a le da ocazia copiilor prin
exercițiu și repetare să facă o obișnuință din utilizarea acestor deprinderi de igien ă și în al
doilea rând deoarece grădinița este un loc care oferă posibil itatea ca informația corectă să
ajungă la cât mai multe persoane într -un timp relativ scurt. Conduita preventivă a sănătății are
nevoie de timp pentru a se forma, aflându -se pe o axă paralelă cu dezvoltarea educativă.
Introducea educației pentru sănătate în învățământul preșcolar înseamnă o
recunoaștere a importanței acesteea pentru viața preșcolarului, viitor școlar, adolescent și
adult. De exemplu, educația pentru sănătate își propune să reducă numărul accidentelor
rutiere în rândul copiilor prin transm iterea regulilor de circulație și prin parteneriatele cu
poliția, de care copiii se simt mereu atrași și interesați. De asemenea se urmărește reducerea
dispariției de minori, fuga de acasă, răpire de minori prin informarea corectă a preșcolarilor,
cu exemp lificări din care copiii să înțeleagă pericolele și riscurile ce apar în astfel de situații.
În aceeași ordine de idei, educația pentru sănătate militează și pentru informarea părinților în
legătură cu starea de sănătate a copilului și modul de păstrare a unei sănătăți optime în afara
grădiniței și îndrumarea acestora către medici pentru controalele periodice necesare copiilor
față de care mulți părinți manifestă o neglijență destul de ridicată.
Principiile educației pentru sănătate în învățământul preșco lar afirmă că orice copil
are dreptul la o dezvoltare fizică și psihică armonioasă, are dreptul la libera exprimare și
dreptul de a -și exprima opțiunile în toate chestiunile care -l privesc, dreptul de a fi protejat
împotriva violenței fizice, verbale, drep tul la protecție împotriva exploatării sexuale și faptul
că orice copil care a fost vreodată supus unui abuz fizic sau psihic are dreptul la recuperare și
la reintegrarea lui în societate. Prezentarea și respectarea tuturor acestor principii duce la
îndepl inirea finalității principale ale educației pentru sănătate în ceea ce privește preșcolarul
și anume formarea și dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a acestuia, fără temei și
constrângeri.
Scopul educației pentru sănătate care a f ost introdusă în an ii 2003 -2004, în toate
formele de învățământ ca disciplină opțională , ca ore integrate în alte materii obligatorii sau
ca activitate extrașcolară, este acela de a pregăti preșcolarul și școlarul pentru viață.

Figura 7 . I. Obiectivele programului educației pentru sănătate

O caracteristică importantă a educației pentru sănătate în învățământul preșcola r este
reprezentată de faptul că aceasta se centrează foarte mult pe copil și pe problemele și nevoile
individuale, ceea ce duce la realizarea altei finalități educaționale și anume oferirea de soluții
și de rezolvări adecvate fiecărui copil în parte, înlăturând discriminarea, judecarea și
marginalizarea. În acest sens, educația pentru sănătate urmărește o direcție prospectivă,
deoarece nu urmărește p romovarea sănătății doar în prezent, ci pregătirea copiilor sub
raportul sănătății de -a lungul întregii vieți pentru ca ei să se poată adapta cu ușurință
permanentelor schimbări ce au loc în mediul în care trăiesc și pentru a fi înarmați împotriva
tuturor pericolelor biologice sau emoționale ale mediului care se ivesc în evoluția omului.
Finalitățile educației pentru sănătate în învățământul preșcolar pot fi atinse doar
umărind o schemă simplă compusă din trei etape importante. Prima etapă se referă la
informarea copiilor cu noțiuni din domeniul sănătății. Această etapă are rol cognitiv, fiind o
etapă teoretică care va ajuta la înțelegerea problemelor ce țin de igienă și de boală. În această
etapă sunt prezentate exemple pozitive, dar și negative pentru fo rmarea unor atitudini igienice
corecte. Cea de -a doua etapă ține de atitudine, aceasta fiind o pregătire și o cugetare înainte
de a acționa, înainte de a pune partea teoretică în practică. Adoptarea acestor atitudini de care
va depinde acțiunea, este influ ențată la cei mici de exemplele din jurul lor, cum ar fi exemplul
educatoarei, al părinților, al membrilor familiei și chiar al colegilor și al prietenilor. A treia
etapă și ultima, fiind de fapt etapa în care se evidențiază cel mai bine îndeplinirea final ităților
Dezvoltarea
personală a
preșcolarlui.
Prevenția: prevenirea
accidentelor, a atitudinii
negative față de sine si de
ceilalți, prevenirea
conflictelor interpesonale.
Promovarea
sănătății și a stări
de bine a
individului.

educației pentru sănătate, are caracter practic și urmărește formarea deprinderilor și
obișnuințelor de igienă și reflectă efortul depus pentru propria sănătate. Parcurgerea acestor
etape duce la formarea culturii sanitare la copilul preșcolar, finalitatea principală a acestei
educații.

Figura 8 . I. Etapele atingerii finalităților educației pentru sănătate în învățământul preșcolar

În grădiniță atingerea finalităților educației pentru sănătate se realizează treptat prin
exerciții de colorare, prin desene, prin descrieri și jocuri didactice, astfel preșcolarii învață
noțiuni importante și utile lor într -un mod plăcut și relaxant. În a cest sens se urmărește ca
preșcolarii să înțeleagă faptul că regulile de igienă trebuie însușite și respectate de toată
lumea, nu sunt pedepse individuale, ci norme care ajută la păstrarea unei vieți sănătoase.
Având responsabilități egale cu cele ale colegilor s i reguli comune, copiii vor avea tendința
de a ieși în evidență și astfel își vor îmbogăți continuu condițiile de igienă personală și de
igienă a locului de joacă.
Finalitatea educației pentru sănătate în învățământul preșcolar, este aș adar,
culturalizarea igienico -sanitară a copiilor cu scopul formării unui stil de viață și a unui
comportament igienic, a unui mod de viață sănătos, contribuind la dezvoltarea multilaterală a
personalități i preșcolarului și integrarea lui socială, prin per fecționarea sănătății fizice,
mintale și emoționale.
În final, pentru a verifica dacă obiectivele propuse au fost îndeplinite și dacă
finalitățile educaționale au fost atinse, se impune o etapă de evaluare. Evaluarea este procesul
de analiză care îi oferă evaluatorului posibilitatea de a lua decizii cu privire la procesul de Etapa afectiv –
emoțională
Etapa practică Etapa
teoretico –
rațională

învățare și îi oferă șansa de a corecta carențele care au apărut pe parcursul procesului de
instruire. Evaluarea se referă la aplicarea în rândul preșcolarilor a diferi telor instrument e de
verificare, la fialul procesului de instruire.

AVANTAJELE UTILIZĂRII
EVALUĂRII FINALITĂȚILOR RISCURI CE APAR ATUNCI CÂND NU
SE APLICĂ EVALUAREA
FINALITĂȚILOR
 Vom ș ti cu siguranță dacă preșcolarii
au asimilat cunoștințele și abilitățile
specificate î n obiectivele procesului
de in struire.
 Vom sesiza dacă au fost îndeplinite
nevoile preșcolarilor prin acest proces
de instruire.
 Vom observa dacă au apărut
schimbări pozitive în comportamentul
igienico -sanitar al copiilor.
 Vom putea modifica metodele
aplica te pe parcursul învățării și vom
putea adăuga conținuturi suplimentare
dacă este cazul.  Vom repeta aceleași greșeli și în
viitoarele activități, fără a ne atinge
obiectivele propuse.
 Ne vom expune la situații neplăcute.
 Rezultatele procesului de instruire nu
vor putea fi măsurat e.
 Nu vom putea primi aprecieri sau
critici în lipsa unui rezultat
cuantificabil.
 Nu vom ș ti dacă metodele folosite au
dat rezultatele așteptate.

Figura 9. I. Importanța realizării unei evaluări i corespunzătoare a finalităților
educaționale

CAPITOLUL II
PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI INSTRUCTIV -EDUCATIV ÎN
ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

II.1. Accente curriculare în abordarea educației pentru sănătate în grădiniță
Educația reprezintă procesul complex prin care se realizează dezvoltarea și formarea
personalității umane. Educația formală are un caracter sistematizat, instituționalizat și
organizat. Ea reprezintă o perioadă de formare constantă și intensă, care tran sformă acțiunea
educativă într -un obiectiv central. S -a dovedit adesea faptul că, pentru orice problemă care
apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenția este una mai timpurie, cu atât șansa de
remediere este mai mare.
Educația timpurie este o garanți e a adaptării copilului la învățământul primar, prima
treaptă de școlaritate obligatorie cu care copilul intră în contact. Învățarea timpurie
favorizează deprinderile și abilitățile de învățare de mai târziu. Grădinița asigură mediul
climatic prielnic pent ru formarea copiilor și a viitorilor școlari și de asemenea garantează
siguranța și sănătatea copiilor și care implică atât familia cât și comunitatea în procesul de
învățare.

Fiecare copil este unic și necesită o abordare comprehensivă din toate
punct ele de vedere ale dezvoltării sale.

La această vârstă fragedă de formare a copiilor, este esențială
abordarea pluridisciplinară care să cuprindă îngrijirea personală,
nutriția și educația în același timp.
Educatorul este perceput de către peșcolar ca fiin d un partener de joc,
matur, care spre deosebire de el cunoaște toate detaliile jocului și
toate regulile care trebuie respectate.
Activitățiile desfășurate în grădiniță sunt ocazii importante de
învățare situațională.

Părintele reprezintă partenerul cheie în procesul educațional al
preșcolarului, iar relația familie -grădiniță -comnitate este hotărâtoare.

Figura II. 1. Note distinctive ale educației timpuri.

Educația pentru sănătate este infuzată în Curriculumul preșcolar românesc prin
abordări curriculare ce promovează anumite conexiuni interdisciplinare. Curriculumul
preșcolar oferă un grad destul de ridicat de libertate cadrelor didactice în ceea ce privește
planificarea activităților de zi cu zi din grădinițe. Conținuturile care țin de educa ția pentru
sănătate din Curriculumul preșcolar românesc se focalizează atât pe cunoștințele științifice,
cât și pe comportamentele copiilor.
Educația pentru sănătate la preșcolari, permite învățarea comportamentelor sanogene
și integrarea lor în rutinele comportamentale ale copiilor. Această educație implică
dezvoltarea capacităților cognitive, sociale și emoționale cu rol protector asupra sănătății
indivizilor și ajută la reducerea comportamentelor de risc.
Programa pentru educația pentru sănătate va a vea un conținut diferit, în funcție de
nevoile preșcolarilor, însă există câteva teme propuse, care pot fi aplicate tuturor copiilor,
fiind teme comune și având o sferă mai larga:
 Sănătatea – concept pozitiv;
 Sănătatea mediului social;
 Educația pentru preve nirea violenței și p rimul ajutor;
 Educația consumatorilor;
 Forma fizică.
Aceste teme au constituit formarea unei programe specifice educației pentru sănătate
în școli și în grădinițe, desfășurându -se progresiv din 2004 și până astăzi. (Popescu, Loti, Stil
de viață sănăto. Un ghid de educație pentru sănătate, Editura Muntenia, 2010)
Au apărut câteva accen te noi prezentate în curriculumul preșcolar revizuit printre care
și promovarea conceptului de dezvoltare globală a copilului. Dezvoltarea fizică, sănătate și
igienă personală este un nou domeniu care su rprinde o gamă largă de abilități și deprinderi,
dar ș i coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de practici referitoare la îngrijirea
personală, nutriție, practici de menținere a sănătății și securității personale în care se înscriu:
Dezvoltarea fizică : Dezvoltarea motricității grosiere;
Dezvoltarea motricității fine;
Dezvoltarea senzorio -motorie;
Sănătatea și igiena personală: Promovarea sănătății și nutriției;
Promovarea îngrijirii și igienei personale;

Promovarea practicilor privind securitatea. (MINISTERUL
EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI, Curriculum pentru învățământul
preșcolar 3 -6/7 ani, 2008, p. 14)

Tema Competențe specifice Conținuturi Criterii de evaluare
Noțiuni elementare de
anatomie și fiziologie Identificarea părților
componente ale
corpului uman. Corpul uman și
componentele
acestuia. Să denumeas că și să identifice
părțile observabile ale
corpului: mâini, picioare,
trunchi, nas, gură, ochi etc.
Igienă personală Menținerea unei igiene
personale minime,
adecvate. Reguli minime de
igienă.
Rutina toaletei.
Reguli privind masa.
Vestimentația diferă
în funcție de situații
specifice. Să cunoască și să exemplifice
reguli minime de igienă a
corpului, feței și dinților.
Reguli de utilizare a toaletei.
Să identifice obiecte de uz
casnic necesare luării mesei și
modul de utilizare al acestora.
Să facă diferența între
vestimentația specifică
fiecărui anotimp.
Activitate și odihnă Conștientizarea rolului
odihnei și al mișcării.
Respectarea
programului stabilit de
adult. Raportul dintre
activitate și odihnă.
Utilizarea
calculatorului sau al
televizorului. Să exemplifice rolul odihnei
și să practice pauza, după o
activitate solicitantă.
Să înțeleagă importanța
jocului în aer liber.
Sănătatea mediului Respectarea unor reguli
minime de protejare a
mediului. Păstrarea curățeniei
în mediului
înconjurător și
conservarea
resurselor. Să enumere componentele
legate de protejarea mediului:
depozi tarea gunoaielor,
protejarea spa țiilor verzi.
Sănătatea mintală Recunoașterea și
exprimarea emoțiilor
de bază: frica, bucuria,
furia, tristețea. Vocabularul
emoțiilor.
Emoțiile de bază și
contextele în care
apar. Să exerseze exprimarea
emoțiilor de bază.
Să își îmbunătățească
vocabularul legat de senzații,
emoții.

Sănătatea alimentației Însușirea de informații
și adoptarea unor
comportamente
sănătoase privind
nutriția. Grupele de alimente.
Rutina meselor.
Igiena la masă. Să clasifice alimentele în
grupe și să înțeleagă rolul
fiecărei grupe.
Să localizeze spațiile
amenajat e pentru luarea mesei
și care este intervalul de timp
în care au loc acestea.
Să exerseze: spălatul pe mâini
înainte și după masă, spălarea
fructelor și a legumelor etc.
Sănătatea
reproducerii și a
familiei Conștientizarea
rolurilor în familie. Rolurile în familie. Să descrie rolurile membri lor
familiei sale.
Consumul și abuzul
de subsanțe toxice Recunoașterea și
evitarea situațiilor
periculoase pentru
integritatea fizică. Accidentele prin
imitație și
curiozitate. Să înțeleagă comportamentul
de evitare a introducerii
voluntare în corp de
medicamente nepermise și
alte substanțe.
Accidente, violență,
abuz și valori
umanitare Recunoașterea și
evitarea situațiilor
periculoase pentru
integritatea fizică. Comportamente
preventive în
locuințe/ spații
închise. Să înțeleagă situațiile de risc:
prize, cabluri, aparate
electrocasnice, ferestre
deschise, introducerea
obiectelor mici în nas, urechi,
gură cu potențial de sufocare.

Figura II. 2. Înțelegerea pro cesului de instruire și al conținutului. (Programa școlară de
„Educație pentru sănătate” pentru nivelul preșcolar.)

Tehnicile de predare a educației pentru sănătate sunt foarte importante, la fel ca și cele
în cazul activităților desfășurate pe domeniile experiențiale. Aceste tehnici trebuie să țină
cont de vârsta și pregătirea copiilor, astfel încât, discutăm despre jocul de rol, discuții în
grupuri mici, studiul de caz, lucrări desfășurate în grup, joc ul didactic. Întreținerea interesului
copiilor pentru aceste activități trebuie să reprezinte pentru cadrul didactic un scop principal,
de la care să nu se abată în proiectarea și desfășurarea activităților pe c are și le propune. De
asemenea î ncurajarea co piilor de a se implica activ în aceste activități este esențială, pentru a –

i ajuta să învețe unul de la altul și să utilizeze conștient și activ limbajul specific educației
pentru sănătate, lucru care influențează pozitiv gândirea celor mici.
Trebuie accentuată și necesitatea formării deprinderilor și comportamentelor, cum ar
fi luare a unor decizii individuale, fără influențe exterioare, negocierea și rezolvarea
conflictelor, deoarece scopul principal al programului „ Educația pentru sănătate” e ste acela
de a-i ajuta pe copii să fie capabili și să facă față situațiilor cotidiene și să devină cetățeni
activi și integrați funcțional în societate.

Rezultatele aplicării
educației pentru sănătate în
grădinițe Succesele obținute în urma
aplicări i educației pentru
sănătate în grădinițe Limitele întâlnite în
procesul de aplicare a
educației pentru sănătate în
grădinițe
 Integrarea metodelor
și principiile de
promovare a educației
pentru sănătate în
grădinițe.
 Transformarea
grădinițelor în așezări
care promovează
starea de sănătate a
indivizilor și
formează principii și
comportamente de
viață sănătoase.
 Relații sănătoase între
membrii grădiniței.
 Interacțiune mai mare
între grădinițe și alte
comunități mai largi .  Grădinițele au primit
o reputație sporită,
fiind considerate
apărătoare ale
sănătății preșcolarilor.
 Aplicare unui stil de
predare mai
democratic față de
celelalte activități
care impun o
rigurozitate mai mare.
 A permis cadrelor
didactice colaborarea
cu perso ane de
specialitate în
domeniul sănătă ții
care au adus exemple
concrete copiilor.  Necesitatea existenței
unei baze și a unor
tehnici solide de
evaluare a eficienței
activităților ce țin de
educația pentru
sănăta te.
 Trecerea de la
abordarea clasică a
problemelor de
sănătate cum ar fi
tutunul, alcoolul,
droguri, la subiecte ce
țin de d ezvoltarea
abilităților igienice –
sanitare,
autorespectul, care să
le permită copiilor să –
și îmbunătățească
starea de sănătate.

Figura II. 3. Rezultatele, succesele și limitele întâlnite în urma aplicării educației
pentru sănătate în grădinițe.

Educația pentru sănătate, evaluează mai mult e niveluri pe care le găsim și î n
curriculum, cum ar fi :
 Informarea copiilor, cu noțiuni, cunoștințe, idei din domeniul sănătății. Are o
funcție cognitivă, prin care se urmărește formarea uno r reprezentări teoretic
igienice -sanitare, necesare pentru apărarea sănătății proprii.
 Cel de -al doilea nivel, urmărește formarea unei atitudini pozitive a individului
față de activitățile ce țin de educația pentru sănătate.
 Ultimul nivel, are un caracter practic și vizează formar ea deprinderilor, a
capacității de acțiune practică sanitară, a obișnuințelor de a acționa în folosul
propriu, dar și în folosul sănătății co lective.
De asemenea, principiile urmărite de „ Educația pentru sănătate” în grădinițe sunt:
 Respectarea particularităților de vârstă, a motivațiilor și intereselor
preșcolarilor.
 Integrarea inter -, pluri – și transdiciplinar al educației pentru sănătate cu
celelalte activități specifice celorlalte domenii experiențiale.
 Respectarea nivelului de gândire al tuturor preșcolarilor, în funcție de vârsta
lor și învățarea gradată.
 Formare deprinderilor de învățare ritmică, logică și a capacităților de
autocontrol.
 Asigurarea legăturilor dintre școală și societate și îndeplinirea cerințelor
sociale. ( MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI,
Curriculum pentru învățământul preșcolar 3 -6/7 ani, 2008 )
Obiectivele educației pentru sănătate vizează formarea și dezvoltarea unor parametri
de natură fizică ce țin de formă, forță, dinamism, rezistență; psihică ce țin de înc rederea în
sine, dezvoltarea complexă, umor pozitiv și socială care se evidențiază prin sentimentul
prieteniei, apartenența la un grup și reușita. Conținuturile educației pentru sănătate, propuse
în funcție de obi ectivele amintite anterior, presupun deprind eri, informații, și strategi
referitoare la:
 Bilanțul sănătății populației;
 Acțiunea preventivă în grădinițe;
 Elaborarea programelor specifice, definite pe vârste și trepte de școlarizare,
situații de viață;
 Remedierea situației sanitare din grădiniță și d in familiile din care copiii fac
parte;

 Valorificarea medicamentației și a terapiei, fără a se face abuz de acestea;
 Diferite modele de educație care se bazează pe variabile biopsihice: educația
pentru igiena fizică și mentală, pentru securitatea psihică, pentru alimentație,
educația nutrițională.
Strategiile didactice sunt într -o poziție importantă în procesul de predare -învățare –
evaluare a educației pentru sănătate, ele pun în evidență capacitatea cadrelor didactice de a
combina și de a alege metode, mi jloace și procedee de instruire, evidențiază modul de
organizare al elevilor și de asemenea priceperea cadrelor didactice de a structura conținuturile
științi fice pentru a îndeplini obiectivele propuse. Cu s copul de a îndeplini finalități le
curriculare, vor fi adoptate diverse metode și tehnici de lucru, acestea fiind alese în funcție de
specificul activității și de obiectivele propuse.
Și evaluarea are un rol esențial în verificarea atingerii fina lităților educaționale a le
curri culumului educației pentr u sănătate. Rolul evaluării constă în special în asigurarea unui
feed-back permanent și corespunzător. Evaluarea trebuie să fie un proces permanent , să
depisteze succesul sau eșecul preșcolarilor și să îl stimuleze în același timp, implică utilizarea
unei mari varietăți de metode care pot fi atât tradiționale cât și moderne, ea trebuie să -i
cond ucă pe copii spre o îmbunătățire continuă a performanțelor școlare și spre o
autoapreciere obiectivă și corectă. Metodele tradiționale folosite adesea în evaluare su nt:
observarea sistematică, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Cadrul didactic va fi nevoit să
aplice evaluarea inițială care îndeplinește funcția prognostică, evaluarea curentă, care
îndeplinește funcția formativă și apoi evaluarea finală care îndepli nește funcția diagnostică.
Aceste evaluări vor demonstra dacă preșcolarul și -a însușit informațiile predate și dacă
obiectivele propuse de cadrul didactic au fost îndeplinite. Evaluarea formării competențelor
va avea în centrul său metoda proiectelor, inve stigația, probele practice, probele orale și
probele scrise.
În concluzie, educația pentru sănătate trebuie privită ca fiind o parte esențială a unui
proces global care vizează dezvoltarea complexă a personalității și cultivarea simțului
responsabilității față de sănătatea proprie și a celor din jur.
II.2. Relația dintre educația pentru sănătate și activitățile desfășurate în grădiniță
Educația pentru sănătate este drumul cel mai scurt prin care noțiunile ce țin de
sănătate ajung la copil sub formă de re guli sau norme. Buna organizare a activităților
educației pentru sănătate este condiționată de realizarea obiec tivelor propuse. Ca și în cazul
celorlalte activități obligatorii din grădiniță și în cazul activităților ce țin de educația pentru
sănătate, mai întâi se realizează un studiu pentru a verifica nivelul culturii sanitare al
preșcolarilor, în funcție de rezultatele obținute în urma acestui studiu se elaborează și

experimentează un sistem de acțiune care include diferite mijloace și metode de realizar ea a
educației pentru sănătate în grădiniță, iar în final se verifică eficacitatea acestor mijloace și
metode. Planul educativ -sanitar va trebui să se realizeze în funcție de nevoile preșcolarilor.
În grădinițe, promovarea comportamentului sănătos se poate realiza prin activitățile
cu teme de igienă. Se va începe o discuție despre igiena personală cu preșcolarii. La această
vârstă, egocentrismul este bine dezvoltat, astfel încât copiii sunt foarte dorni ci să facă un
lucru pozitiv sau să -și îmbunătățească starea proprie de sănătate, mai mult decât ar face acest
lucru pentru alții.
Igiena personală se va începe cu deprinderile de viață sănătoasă, curățenia corpului și
a hainelor, alimentația sănătoasă și se continuă apoi cu igiena gospodăriei sau chiar a
grădiniței, a locului de joacă, cum ar fi aerisirea sălii de grupă, ordinea locului de joacă și
curățenia acestuia, luarea mesei în condiții de igienă. Toate aceste deprinderi de igienă vor fi
asimilate t reptat de către cei mici până când ele vor deveni un comportament uzual și obișnuit
în viața lor.
Relația dintre educația pentru sănătate și activitățile obișnuite desfășurate în grădiniță
este faptul că informațiile științifice și deprinderile specifice acestei educații sunt asimilate de
către preșcolari cu ajutorul jocurilor, lecțiilor și cu ajutorul diferitelor metode, utilizate adesea
în grădiniță și pentru lucrurile obișnuite pe care copiii le învață aici. De exemplul, jocul de rol
„ La coafor” îi va ajuta pe copii să își formeze deprinderile de igienă a părului într -un mod
plăcut și atractiv pentru ei. Dacă înainte și după fiecare masă îi obișnuim pe copii să își spele
mâinile, ei vor învăța importanța igienei pielii și a mâinilor și importanța alimenta ției
sănătoase, într -un mediu curat și îngrijit.
Igiena îmbrăcămintei are și ea un rol foarte important. Este important ca preșcolarii să
înțeleagă că îmbrăcămintea este esențială în protecția împotriva frigului și a soarelui, iar
pentru starea proprie de sănătate ea trebuie să fie mai ales curată și apoi adecvată în funcție de
temperatura de afară. Și aici se identifică o relație între educația pentru sănătate și activitățile
din grădiniță în momentul somnului de la prânz. Copiii vor înțelege că înainte d e a se pune în
pat ei trebuie să își schimbe hainele cu care au venit în grădinițe cu prijama lele pe care le au
deja fiecare la locul lui. De asemenea ei nu vor avea voie dimineața când vin în grădiniță să
intre în sala de grupă cu papucii cu care sunt înc ălțați afară, ei se vor schim ba și de această
dată cu alți pa puci cu rați înainte de a intra în sala de grupă. Astfel ei vor conștientiza
importanța păstrării curățeniei, vor înțelege cât de periculoși pot fi microbii pentru sănătate a
lor și vor transpune acest e comportamente de igienă și acasă, în familie.
Privite dintr -un alt punct de vedere activitățile ce țin de educația fizică din cadrul
domeni ului psi homotric, pot fi considerate ca fiind într -o relație strânsă cu educația pentru

sănătate care susține practic area exercițiilor fizice pentru menținerea stării de sănătate a
copiilor. La vârsta preșcolară copiii au abilități motorii suficient dezvoltate și sunt capabili să
se cațăre, să meargă pe tricicletă, să arunce și să prindă o minge, toate aceste activități fizice
desfășurate în special în aer liber constituie un elem ent important în realizarea obiectivelor
propuse de educația pentru sănătate, corelate cu activități obișnuite pe care copiii le
desfășoară în grădiniță. Pe lângă dezvoltarea fizică, activitățile fizice ajută și la dezvoltarea
cognitivă și socio -emoțional a copilului.
Și sănătatea ca și alte informații obligatorii prevăzute în programa pentru
învățământul preșcolar, poate fi promovată prin comunicare. Educatoarea le poate citi
copiilor diferite p ovești cu tematică specifică sau chiar poate inventa câte va situații
moralizatoare pentru aceștia. Se pot purta și diferite dezbateri pe teme de sănătate, copiii își
vor descrie propriul mod de viață și vor da exemple de activități pe care le desfășoară de
obicei pentru a -și păstra sănătatea. Comunicarea informațiilor ce țin de educația pentru
sănătate au ca scop încurajarea adoptării unor practici noi s au schimbarea unor
comportamente deficitare, furnizarea unor noi informații, sigure, schimbarea unor credinț e și
a unor atitudini. Este important ca mesajul transmis copiilor să fie unul simplu, clar și adaptat
vârstei lor și puterii lor de înțelegere.
Specificul activităților ce țin de educația pentru sănătate, reflectă o creativitate
crescută, asemeni celor desfășurate în cadrul activităților liber alese 1 și activităților liber
alese 2. Cadrul didactic trebuie să suplinească uneori rolul medicului și să le explice
preșcolarilor diferite lucruri ce țin de menținerea sănătății, cum ar fi explicarea rolului pe care
vitaminele le au în viața noastră și modul în care ele pot fi procurate.
În ceea ce privește organizarea elevilor în cadrul activităților ce țin de educația pentru
sănătate se face în acelaș i mod ca și în cadrul celorlalte activități din grădiniță: forma de
organizare frontală, individuală sau în grup. Activitățile comune implică un efort mai mare
din parte educatoarei și un grad mai mare de dirijare a preșcolarilor, fie că activitatea se
desfășoară frontal, individual sau pe grupe. Ca și în cazul ac tivităților pe domenii
experiențiale sau a celor liber alese și activitățile de educație pentru sănătate pun accentul pe
participarea tuturor copiilor, dar și pe conceperea activităților la un nivel accesibil copiilor.
De asemenea cadrul didactic trebuie s ă fie la rândul său educat, iar preșcolarul să -i ia locul de
educator, astfel educatoarea poate înțelege mai bine nevoia preșcolarului și îi poate aprofunda
mai în detaliu situația și de ce nu chiar să învețe lucruri pozitive și utile de la aceștia.
Ca și în cazul celorlalte activități ce țin de domeniul limbă și comunicare, domeniul
științe, domeniul estetic și creativ și celelalte domenii și în cazul educației pentru sănătate se
transmit părinților rezultate pe care copiii le -au obținut în cadrul acesto r activități și se oferă

sfatu ri pentru a remedi a posibilele probleme care se pot ivi. De exemplu pentru un
comportament alimentar sanogen li se pot oferi părinților următoarele recomandări:
 Educarea părinților cu privire la principiile alimentației la preșcolari.
 Nu sunt recomandate remarcile de genul „ Ai mâncat ca o fetiță, tu ești băiat, băieții
mănâncă mai m ult!” sau „ Ai mâncat foarte puț in, așa mănâncă fetele!”
 Copiii nu trebuie recompensați cu mâncare pentru ceva ce au făcut bine și mai ales cu
dulciuri.
 Cei mici n u trebuie amenințați cu retragerea din alimentație a unui aliment preferat în
urma săvârșirii unei greșeli.
 Preferințele alimentare ale copiilor nu trebuie să fie pedepsite, ci redefinite prin
controlul disponibilității și accesibilității alimentelor.
 Preșcolarii vor lua masa împreună cu părinții și alți membrii ai familiei și vor fi lăsați
să facă propriile alegeri în legătură cu ceea ce vor să servească la masă din alimentele
de pe masă și sunt întărite alegerile sanogene.
 Deser tul trebuie considerat un aliment cu valențe egale cu celelalte feluri de mâncare
servite în decursul unei mese, dar nu trebuie să se facă exces în acest caz.
 Se recomandă folosire explicațiilor precum „ Alimente din care putem mânca mai
mult” vs „ Alimente din care putem mânca mai puțin.”

Figura II. 4. Recomandări pentru părinți pentru un stil alimentar sănătos pentru preșcolari.

La unele activități din grădiniță cu tematică ce ține de igienă și de viața sănătoasă
părinții chiar pot face echipă cu proprii copii pentru a realiza diferite obi ecte sau proiecte ce
țin de această tematică, precum se întâmplă și în cadrul altor activități ob ișnuite cum ar fi 8
Martie, ziua mamei, sau altele. În urma acestor activități, părinții, împreună cu copiii și în
colaborare cu cadrul didactic al grupei vor lua decizii benefice îmbunătățirii propriului stil de
viață. De exemplu atitudinea și comportament ul ușor indiferent al părinților față de
controalele medicale individuale sau ale propriilor copii reprezintă un factor important în
apariția unei boli, uneori grave, de care ei nu au cunoștință, fapt ce duce la agravarea bolii și
la o durată mult mai mare de tratament. Însă daca părinții vor fi informați împreună cu copiii
despre pericolele la care sunt predispuși și chiar li se prezintă materiale reale și dovezi
convingătoare, atitudinea lor se va modifica considerabil și vor deveni mult mai atenți la tot
ce ține de viața proprie și mai ales a copiilor lor.

Materialele utilizate în desfășurarea activităților specifice educației pentru sănătate
sunt la fel de importante ca orice material folosit pentru restul activităților desfășurate în
grădiniță. Și în acest caz materialele trebuie să fie atractive, să mențină viu interesul
preșcolarilor care este adesea fragil și chiar să -i ajute să își formeze reprezentări proprii. De
exemplu un preșcolar interesat să aibă dinții albi și sănătoși, va fi interesat de or ice filmuleț
frumos prelucrat care prezintă modalități de a ajunge la rezultatul dorit, va fi interesat să vadă
diferite imagini reprezentative și chiar să audă povești care să prezinte întâmplări de tipul
înainte/după. Iar dacă informațiile au fost bine t ransmise și daca în urma prezentării
diferitelor materiale preșcolarul și -a putut face o părere reală și pozitivă, el va fi pregătit
pentru orice acțiune în acest scop.
În concluzie educația pentru sănătate se află într -o strânsă legătură cu activitățile din
grădiniță fiind considerată o educație cu caracter multidisciplinar, care se corelează și cu
celelalte activități pe care copiii le desfășoară zi de zi și care trebuie asimilată treptat, pe mai
multe nivele până când preșcolarii vor adopta involuntar și uzual toate comportamentele ce
țin de această educație. Este nevoie de repetiție, răbdare și disponibilitate de a oferi informații
ori de câte ori este nevoie până când se îndeplinesc obiectivele propuse la activitățile de
educație pentru sănătate, la f el ca în cazul celorlalte activități obligatorii prevăzute în
curriculumul pentru învățământul preșcolar.
III.3. Modalități de realizare a educației pentru sănătate în cadrul activităților
desfășurate în grădiniță
Tehnica de utilizare a mijloacelor și me todelor de instruire și educare sanitară a
preșcolarilor constituie metodica generală a educației pentru sănătate. După criteriul
adresabilității, mijloacele de educație pentru sănătate se pot împărți în mijloace individuale,
mijloace de grup și mijloace d e largă informare, ale comunicării de masă, cum ar fi mass –
media, radioul, filmele documentare. În grădinițe se utilizează în mod special mijlocul de
educare de grup, cu adresabilitate către toți preșcolarii și uneori mijlocul de adresare
individuală când o anumită problemă a unui preșcolar necesită o mai mare atenție și este
nevoie să se intervină și în planul său familiar pentru rezolvarea problemei.
După criteriul căilor prin care se urmărește îndeplinirea obiectivelor propuse de
educația pentru sănătate, mijloacele principale de a obține rezultatul dorit se pot integra în
metoda orală, scrisă, vizuală și audio -vizuală.
Mijloacele orale sau metoda orală este cea mai accesibilă și cea mai răspândită
metodă de a transmite informațiile specifice educației p entru sănătate în cadrul activităților
desfășurate în grădiniță. Realizare acestei metode nu presupune în mod special materiale
costisitoare și atractive ca în cazul celorlalte metode, tocmai din acest motiv permițând a fi

folosită cu orice ocazie. De asem enea, metoda orală presupune și posibilitatea de a oferi
sfaturi individuale atunci când este cazul, aceste sfaturi fiind adaptate în funcție de nevoile și
particularitățile de vârstă ale preșcolarilor. Această metodă permite cadrului didactic să
modifice conținutul unei povestiri în funcție de reacțiile pe care copiii le au în momentul în
care se relatează o întâmplare, deoarece cadrul didactic poate observa cu ușurință starea de
plictiseală, de nedumerire sau de interes a copiilor și poate schimba o stare negativă într -o
reacție pozitivă. De asemenea această metodă oferă ocazia cadrului didactic să își schimbe
intonația pe parcursul povestirii pentru a deveni mai credibil sau pentru a accentua unele
elemente mai importante pe care copiii trebuie să le sesi zeze și să le înțeleagă.
Ca forme principale de transmitere a mesajului educațional oral sun t lecția sau
activitate a didactică , convorbire, povestirea.
Lecția sau activitatea didactică constă în transmiterea informațiilor ce țin de educația
pentru sănătat e după un plan bine stabilit în cadrul activităților din grădiniță. Datoria cadrului
didactic este aceea de a studia cu atenție programa pentru educația pentru sănătate în
învățământul preșcolar și în funcție de cele studiate, își va realiza un plan de act ivitate
specific. Activitatea didactică trebuie să se bazeze pe trei componente generale:
 Recapitularea cunoștințelor din activitatea didactică precedentă, care să nu depășească
5-10 minute;
 Apoi se continuă cu transmiterea noilor cunoștințe prin expunerea sistematică a
activității didactice și prin demonstrații, care va dura aproximativ 30 -40 de minute;
 Iar în final se vor fixa cunoștințele predate în activitatea didactică nouă, această etapă
de v a desfășura timp de 10 -15 minute, timp în care se verifică înțelegerea
preșcolarilor.
Predarea orală a noțiunilor teoretice va fi asociată cu prezentarea diferitelo r materiale
ajutătoare did actic -demonstrative precum planșe, machete, schițe, desene, imagi ni, pentru a
facilita înțelegerea celor mici. Însă aceste materiale nu vor fi expuse în sala de grupă înaintea
începerii activității deoarece ele vor diminua interesul preșcolarilor pentru noțiunile teoretice
care urmează să fie predate de către cadrul did actic. Materialele vor fi prezentate la momentul
potrivit, când cadrul didactic oferă explicații cu privire la un anumit subiect și consideră că
are nevoie de un material de demonstrație mai solidă.
Convorbirea reprezintă o altă formă de transmitere a inf ormațiilor educaționale cu
ajutorul metodei orale. Convorbirea, urmărește, printr -un schimb de replici între cadrul
didactic și preșcolari, să clarifice unele problemele și să fixeze cunoștințele, dar în acelaș i
timp să formeze motivații și convingeri corec te. Ea constă în expunerea unei situații igienic –
sanitare, prezentate de către cadrul didactic, pe baza căreia apoi preșcolarii pun întrebări, își

spun părerile, cer sfaturi sau cer anumite explicații pentru a -și clarifica nelămuririle,
purtându -se astfel o convorbire între ei și cadrul didactic pe baza unei teme date.
Mijloacele scrise și tipărite sau metoda scrisă reprezintă o altă modalitate de atingere a
obiectivelor specifice educației pentru sănătate și alcătuiesc în totalitatea lor una din
principa lele metode de acțiune sanitar -educative, fiind cel mai frecvent utilizate în activitățile
din grădinițe. Aceste mijloace sunt variate și pot apărea sub diferite forme precum sunt
fluturașele, pliantul ilustrat, reviste cu imagini variate, benzi desenate p entru copii, caiete
speciale de lucru pentru copii, reviste, planșe și multe altele. Aceste materiale sunt esențiale
deoarece ele pot fi folosite de mai multe ori în decursul mai multor activități de educație
pentru sănătate, facilitează înțelegerea preșco larilor, oferind exemple vizuale relevante pentru
aceștia.
În elaborarea acestor materiale trebuie să se țină cont de câteva criterii esențiale:
 Materialele educativ -sanitare utilizate în grădiniță, trebuie să fie structurate astfel
încât să îndeplinească nevoile preșcolarilor și să respecte particularitățile de vârstă
ale acestora;
 Imaginile nu trebuie să provoace impacturi emoționale preșcolarilor, ci să vină ca
o explicație și ca o demonstrație în urma noțiunilor teoretice predate;
 Pentru a stimula inte resul copiilor, cromatica ce ține de iconografia materialelor
trebuie să fie una atractivă;
 În realizarea planșelor, imaginilor, revistelor, se pot utiliza personaje populare și
îndrăgite de copii din desenele animate pentru a spori atenția acestora.
Metod a vizuală este cea de -a treia metoda cu ajutorul căreia se poate realiza educația
pentru sănătate în gră dinițe. Mijloacele vizuale asigură o mai bună accesibilitate și o mai
ușoară asimilare a conținutului de idei. Aceste mijloace solicită atât gândire pre școlarilor cât
și sensibilitatea acestor, deoarece ei se pot sau nu implica emoțional în ceea ce vizionează și
pot face legătura între ceea ce văd și propria lor situație de sănătate. Prezentarea și elaborarea
acestor materiale trebuie să țină cont de acel eași criterii ca și mijloacele scrise și anume
adresabilitatea, accesibilitatea și claritatea informațiilor pe care le transmit. Pentru o eficiență
crescut, aceste materiale impun găsirea unor soluții grafice originale, atractive și stimulative.
Cu ajutoru l acestor mijloace, se poate crea în sala de grupă un „ colț al sănătății” care să
cuprindă toate materialele specifice și necesare activităților de educați pentru sănătate și care
să ajute la buna desfășurare a acestora. De asemenea, aceste materiale vizu ale pot constitui
modele pentru preșcolari cu ajutorul cărora aceștia își vor crea propriile materiale pentru
educația pentru sănătate, care vor fi folosite mai apoi pentru realizarea unei expoziții tot la „
colțul pentru sănătate” .

În realizarea educați ei pentru sănătate în grădiniță se pot folosi și filmulețele de
dimensiuni scurte, prezentările power -point, diapozitivele, aceste instrumente aparținând
sferei metodei vizuale. Se prezintă succesiv imaginile reprezentative temei alese pentru
activitatea d e educație pentru sănătate, în timp ce cadrul didactic citește explicațiile ce
însoțesc fiecare imagine. Această tehnică este una populară în rândul preșcolarilor, modernă
și chiar atractivă pentru ei. Proiecția filmulețelor sau a power -pointurilor prezint ă avantajul
de a putea fi oprit în orice moment, atunci când preșcolarii pun întrebări și au nevoie de
explicații sau când cadrul didactic consideră că trebuie să ofere mai multe detalii pentru a
asigura fixarea optimă a informațiilor prezentate sau chiar să ofere exemple similare regăsite
în colectivul de preșcolari.
Metoda audio -vizuală sau mijloacele audio -vizuale, reprezintă a patra metodă de
realizare a educației pentru sănătate în grădiniță. Această metodă se aseamănă foarte mult cu
meto da vizuală. Pr incipalele elemente metodice de realizare și utilizare a mijloa celor audio –
vizuale sunt filmele documentare, desenele animate cu tematică specifică, reprezentările
scenice, toate adaptate vârstei preșcolarilor.
Educația pentru sănătate realizată cu ajutor ul filmelor educative pe această temă,
trebuie realizată bazată, la fel ca și prin celelalte metode, pe principiul accesibilității și
respectării particularității de vârstă a preșcolarilor. Filmul educativ -sanitar folosește toate
mijloacele artistice și te hnice care îi asigură claritatea și îi asigură o exprimare variată,
ușurând astfel recepționarea mesajului de către cei ce -l vizionează. Preșcolarii preferă filmul
în activitățile dedicate educației pentru sănătate, ei asimilând mai bine informațiile astfe l și
păstrându -le în memorie pentru mai mult timp.
Adesea aceste metode prezentate mai sus, nu sunt utilizate individual, ele se combină
pentru a ajunge la rezultatul dorit și pentru ca preșcolarii să poată asimila informațiile într -un
mod cât mai complex posibil. Cu ajutorul acestor metode și mijloace folosite în cadrul
activităților dedicate educației pentru sănătate, preșcolarii vor învăța să devină treptat
independenți, să își rezolve singuri problemele, să facă o comparație între starea de sănătate
optimă și starea de sănătate precară. Ei vor pune în aplicare ceea ce au învățat și în activitățile
de zi cu zi, din afara g rădiniței.
De multe ori informații le cu privire la educația pentru sănătate sunt oferite de -a gata
copiilor, astfel încât cu timpul, ac eștia vor deveni neinteresații și nu vor mai fi atrași de nici
un material care prezintă diferite situații de menținere a sănătății, ei făcând apel la
cunoști nțele și imaginile mentale însuș ite anterior și considerând că orice material nou este ca
oricare altul pe care l -au mai văzut. Tocmai de aceea este necesar ca interesul și atenția lor să
fie mereu ținute active, iar acest lucru este posibil tocmai cu ajutorul metodei problematizării.

Starea de curiozitate a copiilor apare atunci când aceștia cunosc ră spunsurile la întrebările lor
doar parțial, doar în măsura în care să îi ajute să descopere singuri restul răspunsurilor astfel
încât să fie mereu activi și să stimuleze activitatea de investigație a acestora.
Problematizarea, deși este o metodă tradițion ală utilizată în cadrul activităților
obligatorii din grădiniță, poate fi utilă și în realizarea educației pentru sănătate.
Problematizarea poate fi considerată drept metodă aplicabilă în activitățile de educație pentru
sănătate deoarece îi determină pe co pii să își folosească cunoștințele asimilate în cadrul
activităților de educație pentru sănătate în scopul r ezolvării unor probleme igieni c-sanitare
individuale sau de grup, îndeplinind astfel scopul principal pe care educația pentru sănătate îl
urmărește . Prin problematizare, preșcolarul învață să cerceteze, să caute și să aplice singur
soluții pentru problemele cu care se confruntă, învață să aibă o atitudine critică față de sursele
sale de informare și înțelege importanța aplicării unui plan bine organi zat în rezolvarea unei
probleme de sănătate. Sunt situații în care preșcolarii sunt bine informați, dar nu acționează în
consecință nefiind puși în situații problematice pentru a -i învăța să se descurce singuri și
pentru a -și lua singuri deciziile corecte pentru propria sănătate, ei rămân pasivi sau persistă în
unele obiceiuri nesănătoase, opuse cunoștințelor pe care le -au dobândit din teama de a face
ceva nou, ceva ce nu au mai încercat înainte.

Metoda de grup
Are ca obiectiv punerea în
comun a cunoștințelor și a
capacității preșcolarilor
pentru a duce la bun sfărșit
o sarcină și pentru
rezolvarea unei situații
problematice date.
Grupele nu vor fi
numeroase, iar fiecare
membru trebuie să își
aducă aportul său în
îndeplinirea sarcinii.
Brainstorming
Cu ajutorul acestei
metode, copiii sunt
solicitați să își exprime cât
mai multe idei și păreri
privind o anumită
problemă de sănătate pe
care educatoarea o aduce
în discuție, fără ca aceste
idei să fie apreciate critic,
iar în final ele vor fi
selectate și ierarhizate.
Metoda proiectelor
Se pot realiza proiecte
individuale sau de grup.
Preșcolarii vor realiza un
proiect care să aibă
legătură cu un interes
sanitar și care să propună
situații personale de
rezolvare a unor probleme
de sănătate. Fiecare grup
sau copil va face alegeri
proprii.
Metoda centrelor de
interes
Se împart preșcolarii la
centrele deschise de
educatoare și se lucrează
pe aceeași temă de
educație pentru sănătate,
dar activități diferite.

Figura II. 5. Metode utilizate în rezolvare a de situații problematice date

O altă modalitate și cea mai atractivă pentru copii, prin care se poate realiza educația
pentru sănătate este reprezentată prin joc. Se pot realiza diferite jocuri de rol cum ar fi „ La
doctor”, „ La dentist”, „ De -a bucătăresele”, „ Murdărică” și altele, prin care copiii să se
familiarizeze cu noțiunile specifice sănătății, să înțeleagă rolul sănătății și al menținerii
acesteia și modalitate prin care ne pute m verifica nivelul de sănătate. Toate aceste jocuri,
deșii copiii nu conștientizează la momentul respectiv, îi va ajuta să devină adulți responsabili,
preocupați de menținerea stări de sănătate proprie, dar si a celor din jurul său. Se pot organiza
de ase menea și jocuri distractive cum ar fi ștafetele în cadrul cărora copiii își vor transpune în
practică informațiile teoretice pe care le -au dobândit în cadrul activităților de educație pentru
sănătate. Pentru realizarea acestor jocuri distractive, cadrul di dactic trebuie să pregătească
anumite probe cu tematică specifică educației pentru sănătate care să -i antreneze pe copii în
exersarea unor comportamente igienice corecte. Jocurile trezesc interesul și dorința celor mici
de a realiza aceste comportamente ig ienice privindu -le ca pe o formă de distracție, dar aceste
jocuri în esență ajută la perfecționarea deprinderilor de igienă.
În concluzie, educația pentru sănătate poate fi realizată prin utilizarea unor diferite
metode și strategii sp ecifice care pot fi aplicate individual sau combinate într e ele, integrate
în diferite momente ale zile, chiar și în cadrul rutine lor și tranzițiilor .

Figura II. 6. Rutine specifice formării deprinder ilor și comportamentelor sanitare
Micul
dejun
Masa de
prânz

Igiena –
spălatul
și
toaleta
Somnul/
perioada
de
relaxare