Introducerea în dezvoltarea brownfield -ului pe teritoriul român … 4 [622487]

1
Cuprins
Introducerea în dezvoltarea brownfield -ului pe teritoriul român ……………………………………….. 4
Domenii de definire a planificării urbane privind zonele industriale sau abandonate …………… 9
DOMENIUL BROWNFIELD …………………………………………………………………………………………….. 9
DOMENIUL GREENFIELD ……………………………………………………………………………………………. 14
DOMENIUL GREYFIELD ……………………………………………………………………………………………… 16
Principiile regenerarii brownfield -ului …………………………………………………………………………. 19
Exemple comune de terenuri de tip brownfield ………………………………………………………. 20
Tehnici de remediere a poluanților …………………………………………………………………………… 34
Regulamentul țărilor europene privind terenurile de tip brownfield …………………………………. 40
Prezentarea problemei brownfield cu ajutorul Sistemului Informațional Geografic (GIS) ….. 41
Clasificarea modelelor GIS …………………………………………………………………………………….. 43
Turismul industrial ……………………………………………………………………………………………………. 45
Istoria economică a orașului Oradea ……………………………………………………………………………. 52
Funcția industrială a orașului Oradea …………………………………………………………………………… 57
Industria pielăriei și încălțămintei ……………………………………………………………………………. 59
Industria alimentară ……………………………………………………………………………………………….. 59
Industria cauciucului și a maselor plastice ………………………………………………………………… 61
Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal …………………………………………… 62
Industria de pre lucrare a lemnului și mobilei …………………………………………………………….. 64
Industria textilă și a confecțiilor ………………………………………………………………………………. 64
Industria produselor din minerale nemetalice ……………………………………………………………. 65
Alte ramuri industriale ……………………………………………………………………………………………. 66
Studii de caz ale terenurilor de tip „brownfield” din Oradea …………………………………………… 69
Industrie ……………………………………………………………………………………………………………….. 71
Fabrica de Alumină din Oradea (ALOR) ……………………………………………………………….. 71

2
Fabrica de vopsele și produse chimice Sinteza ……………………………………………………….. 72
Haldele de șlam ale uzinei Alumina ……………………………………………………………………… 75
Fabrica de vopsele Romcolor (azi Vernicolor) ……………………………………………………….. 76
Fabrica Metalica …………………………………………………………………………………………………. 77
Fabrica de utilaj greu Înfrățirea …………………………………………………………………………….. 78
Fabrica de ulei din Oradea …………………………………………………………………………………… 79
Centrala Electrică de Termoficare 2 (CET) ……………………………………………………………. 80
Întreprinderi ………………………………………………………………………………………………………….. 81
Întreprinderea de confecții Oradinum ……………………………………………………………………. 81
Abatorul Cominca ………………………………………………………………………………………………. 81
Fabrica de piei și blănuri Rovex …………………………………………………………………………… 82
Fabrica de conserve Avântul ………………………………………………………………………………… 84
Fabrica de spirt și drojdie …………………………………………………………………………………….. 85
Depozitul de combustibil Petrom ………………………………………………………………………….. 87
Fabrica de cărămidă din Tokai ……………………………………………………………………………… 88
Întreprinderea de materiale electrice Electrometal ………………………………………………….. 88
Întreprinderea de confecții Miorița ……………………………………………………………………….. 89
Triajul de est din Oradea ……………………………………………………………………………………… 90
Unități militare ………………………………………………………………………………………………………. 91
Cazarma Husarilor ……………………………………………………………………………………………… 91
UM 1326 Infanterie Mecanizată …………………………………………………………………………… 93
UM 1334 Tancuri și UM 1433 Artilerie Antiaeriană ………………………………………………. 93
UM Chimică (de protecție NBC) și Școa la de șoferi ……………………………………………….. 97
Mori …………………………………………………………………………………………………………………….. 97
Moara Adria ………………………………………………………………………………………………………. 97
Moara Rollinger …………………………………………………………………………………………………. 98
Moara de Răsărit ………………………………………………………………………………………………. 100

3
Moara Emilia …………………………………………………………………………………………………… 101
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. 103
Webografie …………………………………………………………………………………………………………….. 105

4
Introducerea în dezvoltarea brownfield -ului pe teritoriul român

Terenul brownfield reprezintă o problemă pentru zonele urbane din România, mai ales
cele care au decăzut în producere din cauza economiei, din cauza restructurarilor, din cauza
privatizarilor etc., după căderea sistemului comunist. Au existat puține cazuri unde terenurile
industriale au fost dezvoltate și integrate într -un sistem productiv, iar celelalte au inceput să
fie disputa de teren pentru unele firme, sau să fie închise definitiv. Prin termenul de brownfield, se încearca o influențare a investitorilor încurajând sectorul privat pentru o nouă
dezvoltare a zonei afectate.
Explozia industri ală ce a marcat sectorul urban s -a dezvoltat treptat după Al Doilea
Război Mondial, până prin anii ’89, la căderea fostului președinte Nicolae Ceaușescu, ceea ce,
după moartea sa a generat o mulțime de terenuri brownfield. Atunci, intervenția sectorului
public a fost necesară pentru a redezvolta aceste proprietați, pentru potențialul lor și pentru
investiții (atât românesti, cât și străine).
În România termenul de “brownfield” este folosit doar de cei ce lucrează în domeniul
planificării teritoriale. În general, el se refera la un teren cu o dezvoltare medie/mare, care au
totuși potențial de redezvoltare, dar care prezintă un grad de contaminare (redus, mediu, mare
sau extrem de mare). Însă, nu există un termen definitoriu oficial al brownfield- ului, el e ste
caracterizat ca fiind teren contaminat. Rețeaua Economică de Regenerare a Brownfield -urilor
(RERB) care- și are punctual de activitate în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, spun
că în anul 2000, în România existau aproximativ 900.000 de hectare de spații brownfield,
lucru care este îngrijorator, putând răni mediul înconjurator. Aceste date au fost preluate și de
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și clasifică după numărul lor, locul României în
domeniul brownfield. Din păcate, în anul 2005, când a fost facut acest clasament, România
ocupa loc fruntaș cu 38 % (densitatea brownfield- ului din tot teritoriul țării), urmată de
Polonia cu 27 %, Belgia 0,6 %, Republica Cehă 0,5 %, Germania 0,4 %, Olanda și Marea Britanie cu 0,3 %, Franța cu 0,2 % și cu cea mai redusă densitate este Suedia, cu aproximativ
0,1 %. Ceea ce putem remarca din această analiza, este motivul abandonarii spațiilor industriale și privatizarea lor, odată cu căderea sistemelor de conducere (în general,
comunist), afectând în m are parte țările din Europa de Est.

5

Fig.1 Imagine de ansamblu a Centralei Electrică de Termoficare
RERB nu acceptă definiția generală de brownfield, pentru că fiecare țară sau zonă are
propriul său vocabular. Astfel, în fiecare țară există studii cum el se poate redezvolta. Pentru
un exemplu, unele țări pun clasificarea de brownfield unui teren, chiar dacă acesta nu are nici
o probă că ar fi contaminat, dar au un avantaj în crearea spațiilor de viață mult mai curate și
mai îngrijite. Uneori, pentru a put ea redezvolta locul vizat contaminat, și pentru a putea
controla spațiul urban, se plantează un teren greenfield, care să duca la regenerarea terenului. Astfel de țări sunt: Germania, Austria, Belgia, Franța, Cehia, Olanda, Marea Britanie,
majoritatea fiin d țări din Vestul și Centrul Europei. Acestea clasifică terenul de tip brownfield
ca fiind un risc asupra sănătații umane, dar pentru țările Scandinave, acesta implică un risc major și asupra mediului, care poate agrava sănătatea umană și el. Pentru Statel e Unite, cele
mai importante soluții sunt curățarea și redezvoltarea locului, ei nu urmează planul conceput de RERB.
Modelul urban de dezvoltare din timpul regimului comunist a fost un factor important
care a generat numărul imens de terenuri brownfield, în Romania. În timpul regimului

6
ceaușist, România a trecut printr -o serie de procese de industrializare și urbanizare (căci
înainte de 1945, poporul român deținea între 80- 75 % terenuri arabile), care au dezvoltat și
lărgit spațiul și peisajul urban. Regimul a încercat să urbanizeze orice localitate unde i se
permitea (exploatare, prelucrare, finisare etc.) pentru a atrage o cât mai mare masa de lucru, și
pentru a pune bazele unei națiuni solide. Comuniștii ce făceau astfel de planuri, intenționau să
marcheze o relație între fizicul uman și forța economică, pentru ca industria să crească și
oamenii să poată trăi mai decent. Această ideologie s -a folosit mai tarziu ca argument pentru a
răspândi idealurile țării prin regiunile și județele ei. Această decizie trebuia să egaleze distribuția de bogății (nu doar ale solului), și să reducă golurile economice din unele regiuni
sau județe. Dar din păcate, mesajul nu a fost înțeles pe deplin, căci condiția fizică, potențialul
social și investițiile în plan particular n u a fost suficient dezvoltată.

Fig. 2 Urbanizarea dinspre vestul orașului (Platforma Industrială)

7
Totuși, structura internă a orașului a evoluat pozitiv, comuniștii naționalizând toate
terenurile private, ca apoi să le redistribuie în mod egal, cetățeni lor. Apoi a introdus un sistem
fix de taxe. Chiar dacă centrele urbane erau mici sau mari, s -a dezvoltat o idee ca pentru orice
tip de așezare, să existe sistem educațional și medical. Această conexiune între centre, a facut
ca oamenii să nu desconsidere ș i localitățiile cu un spațiu mai redus, și să fie multumiți de
nivelul de trai, oriunde s -ar afla. În anii ’80, orice așezare trebuia să aibe una sau două din
planurile de dezvoltare (că erau industriale, economice sau agricole). Activitatea localității er a
centrată pe dezvoltare și producere, astfel accesul și migrația prin oraș era monitorizata, dar permisă (însă într -un anumit număr). În jurul acelorași ani, un studiu arată că în zonele deja
urbanizate, în așezările rurale trăiau 54,60 % din cetățenii ță rii.
Procesul industrial a fost calculat și influentat de legile economice comuniste, care
puneau mare importanță pe exploatare și producere. Procesul de industrializare a fost strâns
legat de dispersia spațială a marilor centre industriale. Toate planurile de dezvoltare și
producere erau sub juristicția Uniunii Sovietice. Toate facilitațiile și tehnologiile necesare
erau livrate exclusiv din URSS, pentru a nu exista competitive economice între statele
comuniste.
După căderea regimului comunist, globali zarea și industrializarea au dus la ceea ce
este astăzi, factori majori care au dus la destrămarea economiei naționale. Așa face că,
afacerile din sectorul industrial s -au privatizat, sau au fost închise din cauza mărimii
exagerate, din lipsa lucrătorilor, din cauza gradului mare de poluare etc. Activitatea
industrială după anii ’90, a rezultat cu multe fabrici abandonate sau puse la pământ, care
astăzi sunt printre problemele principale de dezvoltare ale unui oraș sau așezări. Marea
majoritate sunt localiz ate la marginea drumurilor principale, în zonele rezidențiale, lângă
instituții administrative sau financiare etc., însă foarte puține dintre ele sunt în proces de
reamenajare.
Investitorii care cumpără aceste terenuri și vor să- l acopere, au obligația de a-l curăța,
în cazul unei potențiale contaminări. De aceea, mulți dintre ei, vor cumpăra terenuri, din afara localității, construind noi facilități sau fabrici, pe un teren greenfield (deja în proces de
curățare).
În România, zonele brownfield sunt cla sificate in 4 tipuri, în functie de potențialul lor
de dezvoltare:

8
• Zona durabilă- se caracterizează ca fiind arealul cu un potențial economic înalt, chiar
dacă se confruntă cu nivele de contaminare ridicate. Aceste zone, țin puterea
marketing -ului, și prom ovând proiectele de dezvoltare, ele pot aduce adevarate profite.
• Zona proiectelor potentiale – au un potențial economic mai redus, însa tind spre un
nivel de contaminare mediu. Sunt binevenite corporațiile și firmele care să coopereze pentru a asigura fezab ilitatea acestor proiecte.
• Zona precară (cu un nivel de dezvoltare slab )- nu au potențial in marketing, nici chiar
dupa o decontaminare solidă. Reconstrucția și dezvoltarea în acest areal, pot depăși costurile, astfel ele devin neprofitabile.
• Zona supra- poluată- reprezintă arealul care și daca ar putea fi dezvoltat, el va ramane
un pericol atât pentru mediu, cât și pentru om, din cauza gradului mare de
contaminare.

Fig. 3 Zonă supra- poluată a haldei de șlam
În România, eforturile de a dezvolta spațiul brownfield sunt dirijate de către o forță
primară pentru a reduce riscurile de poluare și a putea dezvolta arealul. Totuși, în ultimii
ani competiția între marile orașe românești a crescut. Dar nu este un fenomen generalizat,
deoarece orașele au nevoie de o competitivitate continuă, pentru a spori dezvoltarea
urbană prin echilibrul economic.
În ultimii ani, presiunea populației în zonele urbane a început să scadă, datorită
migrării către zonele rurale, unde omul prin agricultura își putea asigura mai bine tr aiul de
bază, totul din cauza suburbanizării și căderea industriei românești. În conformitate cu
Institutul Român de Statistica, “între 1996 și 2004, 117.000 de oameni și -au pierdut
slujbele în sectorul minier”.

9
Domenii de definire a planificării urbane p rivind zonele industriale sau
abandonate
DOMENIUL BROWNFIELD

“Brownfield” e un termen folosit în planificarea teritorială – urbană, pentru a descrie
un teren care înainte a fost folosit în scopuri industriale sau chiar comerciale. Unele terenuri
pot fi c ontaminate cu reziduuri toxice sau poluare. Odata curățate, ele pot deveni spații de
închiriat. Cu cât spațiul industrial este mai contaminat cu reziduuri și poluare, cu atât crește procentul afectării unui teren și clasificat drept “brownfield”. Astfel termenul se aplică, în
mod general, atunci când o secțiune sau întregul teren afectat, se curață pentru a fi refolosit, având un scop de actualizare, nu demolare.
Agenția de Protecție a Mediului definește “brownfield -ul” ca pe o proprietate reală în
expans iune, redefinită sau reutilizată care prin prezența sau potentialul ei poate afecta
prezentul prin substanțe toxice, poluare sau contaminare. Actuala stare a terenului contaminat
trebuie să fie evaluat și determinat de instituțiile potențiale, aici Agenția de Protecție a
Mediului, care cercetează impactul pe care acesta îl are asupra mediului sau omului. Deseori, domeniile “brownfield” sunt abandonate și închise folosite de spațiile industriale sau
comerciale; ca fabrica abandonată a unui oraș sau un spațiu comercial, ori depozit în zonele
suburbane. “Brownfield -urile” pot fi de mărime uriașă – complexe industriale, mari – fabrici
intregi, medii – secțiuni ale unor teritorii, și mici – o clădire- două afectate. În acord cu
Agenția de Protecție a Mediului, în Statele Unite există aproape jumătate de million de spații
contaminate – industrial, dar acesta e doar numărul verificat de cei din Agenție. Astfel, din
păcate, pădurile tinere par să conțină substanțe contaminante, iar multe zone naturale sunt distruse ar uncându- se sau depozitându- se materiale ilegale sau poluanți.

10

Fig. 4 Interiorul unei clădiri din complexul industrial Înfrățirea

Revitalizarea neproducției a “brownfield -urilor”, devine o problemă majoră, atât în
Statele Unite, cât și în alte state din lume, unde spațiul industrial acaparează natura,
distrugând -o. Aceste locuri primesc o deosebită atenție de la Guvern, de la firmele de
avocatură, bancă și asigurare. Însa multe locuri își așteaptă sendința, deoarece nefolosite de
decenii, distrug peisajul (chiar și cel din campul vizual), adună comunități cu caracter negativ
asupra societații sau pot fi adevărate capcane pentru trecători; toate datorită costurilor prea mari sau a stării lor incerte. Clădirile abandonate sunt un real pericol, invocând stimu lente și
presiuni asupra economiei locale sau naționale. Aceste “brownfield -uri” sunt localizate ca
fiind slujbe primare, cu transport inclus și cu o forță de munca mare. Remedierea și
developarea spațiului toxic, poate crea noi locuri de muncă, extinde ba ra de impozit,
revitalizând economia locală a comunitaților. Aceste programe au în vedere curățarea și
extinderea spațiilor, pentru ca ele să poată fi redate din nou în folosință. Ele vor asigura
asistența tehnică, reglementarile de orientare, protecția raspunderii (în caz de accident sau
incendiu), stimulente pentru noul impozit, împrumuturi bancare, precum și de finanțare pentru
Agenția de Protecție a Mediului, curațarea, și formarea unor locuri de munca noi.
Legea privind mediul de compensare aprobat în 1980, propune ca responsabil pe
oricare cumparător care își asigură terenul contaminat. Dacă vor să formeze noi locuri de
muncă, sau să redeschidă firme noi, au obligația, ca prin “brownfield”, să -și curețe spațiile
cumpărate. Pentru a fi curățat locul dez afectat, îți trebuie autorizația celor de la Agenția de

11
Protecție a Mediului, și printr -un proces îndelungat, efectuat de către profesioniștii în
domeniu, vei primi o licență de mediu. Pașii în acest proces devin standard, pentru că se are
nevoie de inform ații precise, reconstruind și rezistând la controlul de litigii. Primii pași sunt
riguroși subliniați de Societatea Americană de Testare și Materiale, cercetări ale foștilor și actualilor proprietari, colecționând toate documentele importate pentru teren și inspectând
terenul, fapt care determină gradul de contaminare. În control vor veni cei de la Agenția de Protecție a Mediului, ei vor efectua excavații, forări, precum și luarea de mostre din apa
subterană pentru analize toxicologice. În caz că se descop eră că terenul e contaminat, locul
are nevoie de un plan de remediere detaliat.
Termenul de “brownfield” a fost dat în folosință pentru prima dată în iunie 28, 1992,
la domeniul congresional al Statelor Unite găzduit de Coaliția Congresională de Nord – Est.
Tot în același an, a avut loc prima dezbatere politică, analizând problemele pe domeniul planning -ului în județul Cuyahoga, Ohio, aici fiind realizată prima proiecție cu caracter
“brownfield”.
În general, spațiile “brownfield” se localizează în orașele cu ramuri industriale, în
locuri cu uzine lăsate în paragină sau clădiri comerciale distruse, care în trecut au susținut o activitate cu un anumit grad de poluare. “Brownfield- urile” de talie mică, pot fi intâlnite în
vecinatatea societății, spre exemplu centru orașului sau între blocuri, ca: unitați de spălare –
uscată, fară apă, stațiile de gaz sau carburant lichid – care de asemenea, produc un grad de
contaminare (în aer, sol, dar mai ales în subteran). Contaminarile tipice găsite în acest domeniu sunt: scurgerile de hidrocarburi, solvenții, pesticidele, metalele grele (plumb,
mercur, cupru, aur), vopsele, tributilstaniu și azbest.

Fig. 5 Sodă calcinată pentru producția de alumină

12

Fig. 6 Contaminarea solului cu substanțe toxice (Înfrățirea)

Un num ăr mare de tehnici inovative de remedire și financiare au fost folosite pentru a
curăța “brownfield -urile” în Statele Unite. Acestea dădeau roade atunci când firmele de mediu
le promiteau proprietarilor costuri mici de curățare, iar dacă aceștia nu delimit au poluarea la o
anumita scară, li se deschideau procese în tribunal. Prima dorință a celor de la mediu, era să se
asigure zona că este curată și nu vor avea surprize pe parcursul schimbării. Printre tehnicile
folosite, amintesc: remedierea termală, biorem edierea, remedierea prin oxidare etc. Deseori
aceste strategii sunt folosite în conjucție cu fiecare dintre celelalte strategii, sau remediate prin
extragerea de vapori din sol. În acest proces, vaporii din sol sunt extrasi, solul este tratat
ștergând cont aminarea apei din subteran . O altă strategie pentru materialele grele, constă în
folosirea de fitoremediere (remedierea cu ajutorul plantelor), unde plantele se sădesc adânc cu
scopul de a absorbi metalele din sol, și a le “digera” în corpul plantei, în timp ce ea crește. La
maturitate, atunci când plantele “au inghițit” toate metalele și substanțele toxice grele în
țesutul lor, sunt tăiate și dispuse la deșeuri periculoase.

13
Cercetarea mediului este pe cale de a vedea dacă unele zonelor industriale dezafe ctate pot fi
folosite pentru a crește culturi , în special pentru crearea de biocombustibil. Un exemplu ar fi
dat de Universitatea din Michigan în colaborare cu DaimlerChrysler și NextEnergy au
construit spații pentru culturi de soia, porumb, rapiță și iarbă care se dezvoltă într -o fostă arie
industrială din județul Oakland, Michigan. Intenția este de a vedea dacă plantele pot servi
două scopuri simultan : ajută prin fitoremediere, și să contribuie la producerea economică de
biodiesel și / sau combustibil etanol . Regenerarea zonelor industriale dezafectate în Regatul
Unit și în alte țări europene a câștigat importanță datorită restricțiilor de teren „Greenfield”,
precum și potențialul lor de a promova renașterea urbană. Dezvoltarea de site -uri industriale
dezafectate prezintă, de asemenea o oportunitate de a reduce impactul asupra mediului asupra
comunităților, iar evaluările considerabile trebuie să aibă loc, în scopul de a evalua
dimensiunea de această oportunitate. Unele guverne de stat încearcă să limiteze dezvoltarea
de site -uri industriale dezafectate la utilizări speciale, în scopul de a reduce la minimum
expunerea la resturi contaminate pe acel areal. Dacă proprietarii nu respectă aceste avertizări,
vor fi restricționați așa cum cere legea. Unele dintre ele care necesită spațiu sunt refolosite
pentru locuințe sau noi utilizări comerciale, în scopul de a nu distruge prea mult teren arabil.
Reabilitarea terenurilor industriale dezafectate este o parte importantă a noului
urbanism, atunci când zonele indust riale sunt lăsate ca spații verzi, pentru uz de agrement. Din
motive istorice, unele zone pot deveni muzee ale „artei industriale” sau art -nouveaux,
devenind un atuu pentru orașele din apropiere. Un exemplu este proiectul Station Atlantic din
Atlanta , cea mai mare reabilitare a „brownfield- ului” din Statele Unite ale Americii, dintr -un
spațiu al fostei mori „Atlantic Mill”, Station Atlantic devine un complex de birouri, apartamente, spațiu comercial etc. Gândit prima dată în 1990, este dat în utilizare în 2005. În
cartierul Squirrel Hill, din Pittsburgh , un fost depozit de zgură pentru oțelării a fost
transformat într -o dezvoltare rezidențiala de 243 milioane $ numit Summerset.
Au fost dezvoltate mai multe programe pentru a -i ajuta pe viitorii proprietari, interesați
în curățarea terenurilor industriale dezafectate și refacerea acestora la utilizări practice. Unele state și localități au cheltuit sume considerabile doar pentru a evalua nivelul de poluare într -un
efort de a muta procesul de reabilitare. În procesul de curățare a arealelor, surprizele se află la tot pasul: rezervoare necunoscute în subteran, tobe de mașini îngropate, cisterne care conțin
deșeuri etc. Pentru a evita contaminarea neașteptată sau creșterea costurilor, mulți dezvoltatori
insistă ca un site să fie investigat minuțios, înainte de a începe curățarea.

14
Starea domeniului de „brownfield” este o condiție, juridică, de bunuri imobile, care
vizează extinderea, reamenajarea și reutilizarea care pot să fie complicate de prezența unor
substa nțe periculoase. În urbanism, „brownfield” este o suprafață de teren utilizată anterior
construită pe un teren, iar „greenfield” desemnează un spațiu verde creat pentru a reduce poluarea din „brownfield”. Starea domeniilor este dată legal și impune restri cții, condiții și
stimulente pentru dezvoltarea a ceva nou. Problema cu care se confruntă primar toate
națiunile implicate în atragerea și susținerea de noi utilizări a „brownfield- urilor” este
recunoașterea faptului că noi industrii sunt orientate la nive l global și să răspundă la forțele
pieței globale . Această realitate economică globală afectează în mod direct reutilizarea
„brownfield- urilor” , cum ar fi limitarea la viața economică efectivă a utilizării pe site -urile
revitalizate .
DOMENIUL GREENFIELD

Terenul „greenfield” este o zonă neamanajată dintr -un oraș sau spațiu rural, utilizată
în scop agricol, peisagistic, sau lasată pentru a evolua natural. Aceste zone de teren sunt în
general proprietăți agricole sau de agrement considerate un atuu pentru dezvoltarea urbană.
Un dezvoltator, mereu va alege să modernizeze terenurile necultivate sau terenurile de tip „brownfield”, spații abandonate sau insuficient exploatate, bazându- se pe „greenfield -uri”.
Un domeniu „greenfield” este caracterizat de:
• -centu ra de spații verzi din jurul orașelor afectate de contaminare (greenbelt)
• -sunt mult mai ieftine decât alte strategii de reabilitare
• -nu sunt favorizate de ecologiști, fiindcă ele încurajează extinderea urbană
• -se poate dezvolta un spațiu rural pe suprafaț a acestuia
• -incurajează naveta și congestionarea traficului pentru oamenii care circulă din mediul
rural, in cel urban.
Deși per total, domeniul „greenfield” are succes în decontaminarea unor locații fost
industriale, totuși rămân unele efecte negative, în cazul în care arealul este folosit ca
spațiu industrial sau comercial:

15
• -după ce terenul a fost convertit pentru dezvoltare, este foarte puțin probabil să fie
refăcut ca și domeniu „greenfield”
• -se va distruge habitatul natural al unor animale sau plante
• -se vor pierde rezultate ale terenurilor agricole (ca producție), cât și forță de muncă a
acestuia
• -reducerea sau pierderea completă a unui spațiu de agrement
• -are un efect negativ asupra transporturilor și a consumului de energie
• -riscarea pierderii centu rii de spații verzi, a faunei sălbatice, a spațiilor agricole care
definesc în mod clar și separă zonele, orașe, suburbii, sate sau cătune.

Fig. 7 Domeniul greenfield de pe strada Uzinelor
Există multe exemple pozitive despre „greenfield -uri”. Acestea p ot folosi ca terenuri
agricole, spații pentru locuințe, birouri, centre economice, producția de plante pentru un
carburant biologic sau pentru crearea unei faune sălbatice. Atunci când se ia în considerare

16
acest domeniu, trebuie să se aibă în vedere toți f actorii umani și de mediu, nu doar teren și
spațiu pentru un timp scurt de vreme. O viziune durabilă ar analiza toate opțiunile de utilizare
a arealelor, de expansiune umană a populației, extinderea urbană, considerentele economice și
nevoile de mediu.
În multe discipline, termenul de „greenfield” este unul care nu are constrangerile
impuse de munca anterioară. El se desfașoară deja prin clădirile sau infrastructura deja existentă. Exemplele de spații „greenfield” includ noi fabrici (mai puțin poluante), c entrale
electrice, complexe militare și aeroporturi. Aceste facilitați sunt modificate și îmbunătățite de aceste proiecte. În industrile grele, de mașini, avioane, motoare conceptul echivalent e
denumit „design pe foaie curată”. De asemenea, în vânzări „gr eenfield -ul” are un mare
succes, astfel oportunitatea de a- l folosi, ajută la marketing, dar și la achiziționarea sa (de cele
mai multe ori, el fiind gratis oferit de compania ce asigură curățarea zonei contaminate).

DOMENIUL GREYFIELD

Terenurile „greyf ield” se descriu ca fiind spații depașite din punct de vedere economic,
în lipsa unor bunuri sau terenuri imobiliare. Termenul a fost inventat în jurul anilor 2000,
având în vedere „marea de asfalt” care însoțește aceste site- uri. Sunt zone comerciale sau
industriale cu o rată muribundă de funcționare, aproape de colaps. „Greyfield -ul” este un
neologism în comparație cu „brownfield” sau „greenfield”. Din cauza lipsei de reinvestire,
acestea au fost surclasate de noile construcții, mai bine ancorate în site. Aceste locuri sunt
denumite și „mall- uri moarte” sau „cutii goale”, din cauza părăsirii lor de către locatari,
eliberând sediul, lăsând în urmă cochilii goale. Spre deosebire de unele zone industriale
dezafectate, care oferă mediului efecte reale ale cont aminării, terenurile nu au nevoie de
remedierea investitorului. Valoarea ascunsă, vine de obicei din infrastructura deja existentă (instalații sanitare, de canalizare, sisteme electrice, fundații etc.) a căror prezență permite un
dezvoltator pentru a îmbunătăți site-ul în mod eficient prin cheltuielile de capital (uneori
minor ), care pot cu ușurință duce la creșterea chiriilor și cu o valoare mai mare. Alte calități
potențiale importante includ o parcare, o locație centrală, etc. Pot fi de asemenea într-o
pârghie de reamenajare bine executată a site -ului.

17

Fig. 8 Întreprinderea de confecții Miorița (exemplu de teren greyfield)
Unele terenuri pot fi favorizate pentru investitori, deoarece, chiar dacă fizic sunt într -o
stare proastă, ele sunt aduse prin lea sing pe termen scurt sau lung. Cu contractele de leasing se
poate lucra bine, dacă dezvoltatorul are o strategie ce implică management intensiv imobil.
Prin gestionarea activă, spațiul „greyfield” poate fi întrebuințat printr -un plan de închiriere pe
terme n scurt, iar cu chiriile încasate se vor putea face îmbunătățiri.
Termenul de „greyfield” poate fi, de asemenea, aplicat în sens mai larg, în strategiile
urbane de dezvoltare sau spații comerciale, în cazul în care sunt depașite și nu mai au nici o
valoar e. Un exemplu ar fi un areal industrial pe malul unei ape, care ar avea un potențial uriaș
de a- l dezvolta într -un spațiu mixt sau reziențial, ocolind presiunile economice și cele de
reabilitare. Revitalizarea poate solicita modificări zonale și un partene riat public -privat,
pentru a atinge un nivel cât mai înalt și cu o cât mai puternică utilizare.
Factorii critici necesari pentru reabilitarea unui teritoriu „greyfield” includ
următoarele:

18
• -condițiile de piață
• -dreptul de proprietate și ancora statutului chiriaș
• -factorii spațiului și localizarea sa
• -capacitatea municipală și cea de comunitate
• -capacitatea dezvoltatorului și creditorului.
Lecțiile de transformări „greyfield” se bazează pe studiile de caz pentru dezvoltare,
realizate de Congresul pentru No ul Urbanism, și cuprind:
• -elemente care vor maximiza beneficiile mediului
• -explorează și modifică aspectele fizice majore
• -utilizarea parcărilor cu atenție
• -incorporarea facilitățiilor publice care adaugă valoare, ca să distingă dezvoltarea
• -includ activități civice și instituționale
• -perioada de pre- dezvoltare de lungă durată
• -stabilește un standard ridicat pentru design urbanistic
• -comercializarea noului concept
• -dezvoltarea cu utilizarea la cote maxime, care poate prospera independent
• -banii care asigură proiectele de oraș.

19
Principiile regenerarii brownfield -ului

Termenul contaminat, dărăpănat și a spaț iul periculos de ocupat, descriu brownfield-
ul care a devenit popular prin aceste însușiri, abia î n secolul XX I. Cu timpul, lumea a evoluat,
și din cau za spaț iului urban tot mai restrâns ș i ale unor fabrici demult nefuncționale, s -a
înființat conceptual, brownfield , care acum (în prezent ) creează noi idei de utilizare ș i
dezvoltare a unui astfel de teren.

Fig. 9 Interiorul clădirii de la Cinema Crișana
Termenul de brownfield a fost introdus pentru prima dată î n anii 1990, când
cercetătorii și practicienii au vazut cât de nocivă poate fi reamenajarea unui spațiu fost
industrial, fără ca acesta să fie curățat. Chiar dacă termenul a fost creat iniț ial pent ru a descrie
locurile ab andonate ale unor uzine sau spaț iile comerciale, în prezent, ele descriind și alte

20
areale ca: unități medicale, rețele de drumuri, unităț i militare, locuri de veci, fortificații, gări și
sisteme feroviare, reț ele portuare sau aerien e, cinema- uri, teatre, sisteme de cazare, clădiri ale
unor vremuri ce a u apus (ex. palat î n stilul baroc ), foste conace ale boierilor, ș antiere
neterminate etc.
Brownfield -ul a fost defi nit ca fiind o proprietate reală inactivă, care prin improvizație
și dezvoltare protejează spațiul de afectarea percepută de o reala contami nare. Și totuși,
această contaminare reprezintă cea mai mare problemă și bariera pentru proprietațiile inactive,
dar care vor să fie reutilizate.
Exemple comune de terenuri de tip brown field
• Industrie ușoară
• Stații de alimentare cu gaz, benzină sau motori nă (PECO)
• Uzine de metale neferoase
• Fabrici de produse electrice
• Depozite sau fabrici de materiale farmaceutice
• Fabrici de asamblare a automobilelor
• Uzine chimice
• Tăbăcării
• Mori de cereale, de textile
• Tancuri cu produse carburante sau chimice
• Depouri ș i coridoare feroviare
• Clădiri municipale cu izolaț ie din azbest
• Laboratoare de metamfetamină
• Cimitire ș i cavouri
• Baze militare de orice fel
• Ferme

21
• Orice clădire abandonată etc.
Contra concep tului de brownfield este greenfield, compus din pășune, pă dure sau zonă
agricolă și care oferă o susținere mult mai flexibilă pentru a curăța terenul deja uzat. Putem
lua ca un avantaj infrastructura existentă, curățarea contaminării, ș i plantarea unui covor de
greenfield, neatins și virgin – de obicei în exteriorul oraș elor sau la periferia lor.
Însă, brownfield- ul sau greenfield -ul este util și în cazul în care orașul sau localitatea în
cauză are o dezvoltare rapidă, ele putând adăposti noi dezvoltă ri urb ane. Conceptul poate fi
folosit ș i pentru a masca sau elimina posibilitățiile unui peisaj distrus sau poluat, brownfield-
ul punând în balanță dezvoltar ea regional, noi locuri de muncă ș i ecologizarea unui areal mult
prea poluat.

Fig. 10 De la Triaj (est) , la Fabrica de ulei
Poluarea pe termen lung nu va afecta doar aerul și vegetația înconjurătoare, ci ș i solul prin
substanțe toxice ce se înfiltrează. Să nu uităm că prin rea menajarea acestor areale, va scădea
riscu l accidentelor, rata criminalității, vor dispărea din zonă oamenii fără adăpost – care nu

22
deranjează vecinii doar prin zgomot, ci și prin mizerie, riscâ nd boli sau epidemii,
îmbunătătind viața în oraș sau într -un cartier . Iar pentru o energie eficientă ș i mai putin
poluativă, se va reduce consumul și extracț ia de resurse ale solului, se va curăța atât aerul și
apa, cât și solul, ș i se vor reduce la minim urmele de carbon.
Primul luc ru care l -ar avea proprietarul în avantaj, dacă acesta ar investi corespunzator, ar
fi remedierea cu succes al spați ului dezafectat. Din păcate, unii proprietari au fost numiți
“molii”, din cauza nerespectării tratatelor legale de cu rățare, încercând să se ascundă de
responsabilităț iile mediului, înrăutățind atât terenul, cât și starea lor materială și investițiile.
Cercetatorii în domeniu, au adus o soluție pentru aceste neglijențe prin încercarea de a
ascunde, la conexiunea economie i terenului afectat, dezavantaje, restabilind terenul
contaminat și evitând noi investitori care nu- și vor face treaba. Și totuși, aceiași cercetători le
dezvăluie investitorilor și cea de- a două cale de curăț are a solului, prin greenfield. Acesta va
reduc e emisiile de gaze din atmosferă, va contribui la utilizarea energiei natural e, la evitarea
poluării si a consumă rii resurselor poluante.
Guvernul american estimează că pe continentul America (de Nord) sunt cel puț in jumatate
de million de astfel de teritorii brownfield, iar în Asia și Europa numă rul lo r devenind tot mai
mare (cel puțin în ță rile foste socialiste). B rownfield -urile sunt peste tot în lume cu cea mai
largă răspandire post -industrială. Însă , nu toate arealele brownfield sunt la fel. Unele di ntre
ele sunt imense ca întindere, altele sunt extrem de contaminate, pe când une le au o mare
valoare comercială. Spre exemplu, fostul CUG -Combinat de Ut ilaj Greu Cluj- Napoca este de
mărimi impresionante (halele și turnurile care au mai rămas în picioare) , fostele întreprinderi
orădene de industrie ușoară au un procent de polua re mult mai mic, decat uzinele în care se
prelucrează materiale grel e ca: plumbul, uraniul, plutoniul, aluminiul, bauxita , mercurul etc.
De obicei, cele care sunt extreme de contamin ate deț in unul sau mai multe lacuri de
decantare/halde de steril. Printre acestea amintesc d e combinatele siderurgice din țară
(Hunedoara, Gal ați, Reșița, Câ mpia Turzii etc.), industria prelucratoare (Alumina Oradea ș i
Tulcea) , cea chimică (Copșa Mică, Tur da, Ocna Mureș ) și cea extractoare (Baia Sprie, R oșia
Montană ).

23

Fig. 11 Lac de decantare din interiorul Uzinei de alumină
Pentru a redefini si reamenaja un teritoriu deja contaminat, va fi nevoie de:
• Principalul inverstitor, companii sau organizații
• Managerul de proiect ș i asistent
• Agenț iile locale, regionale sau naț ionale
• Ingineri de mediu
• Avocat de mediu
• Consultant de mediu
• Arhitect
• Peisagi st
• Contractant
• Comunitatea locală sau grupuri non- profit
La care se pot adăuga ș i:
• Furnizori mari
• Rezidenți din vecină tate
• Proprietari sau rezidenți de pe proprietăț i adiacente
• Politicieni locali

24
• Investitori din vecinatate
În multe dintre cazuri, pentru r edefinirea unui brownfield participă lucrători profesionali,
agenț ii sau membrii unei comunități ce activează la dezvoltarea urbană. Poate fi destul de
dificil de a conduce un plan de reamenajare urbană ca proprietar. Ai nevoie de multe planuri,
intâlniri, conversaț ii, care vor implica crucialul aspect al muncii brownfield. De multe ori,
agentiile sunt cumpă rate la mijlocul procesului de reamenajare, fapt care complică și
încetinește proiectul. Aducând oameni de la început, poți forma o echipă, unde fiecar e va
întelege scopul proiectului ș i sarcina fiecaruia.
Brownf ield-urile se gasesc de obicei î n zonele urbane sau p eriferice, zonele adiacente
orașului. Pot fi:
• Depozite de deș euri izolate
• Părți din porturi, aeroporturi, unități militare, gă ri, districte in dustrial e etc.
• Izolate sau scoase din funcț iune
• Specializate (industrie minieră ).
În funcț ie de elementele brownfield -ului, pot fi:
• Abandonate sau semi -abandonate, î nchise, rug inite și riscante prin structură, peisaj
sau siguranță
• Cu movile de toxine și deș euri industriale, lagune, bazine și canale pentru apă,
sedimente sau nă moluri
• Cu tancuri petroliere de suprafață sau adâncime ș i cuve de stocare
• Deasupra ș i dedesuptul infrastructurii, incl uzând transformatoare, canalizare, beciuri
sanitare, conducte, co ridoare de utilizare, conducte de suprafață, echipament
industrial, maș ini, tevi etc.
• Infras tructura tunelurilor feroviare și a șoselelor abandonate, incluzâ nd semne, linii
feroviare, bazine , locuri de depozitare sau parcă ri de autobuze/taxiuri.

25
Datorită p rezenței umane, aceste areale conț in o diversitate de pionierat a animalelor sau
plante lor adaptative. Aceste areale păstrează substanțe ș i materiale toxice sau non -toxice, car e
afectează într -un fel natura, prin poluanț ii:
• De la suprafata solului și din c lădiri (interior)
• Din apa de suprafață ș i cea de subteran
• Din sedimentele găsite în tancuri, piscine, iazuri, râ uri sau canale
• Din materiale fizice și construcții
• Din infrastru ctură, bazine, conducte, canale
• Din lucră rile inginerilor
• Din cercetare.
Tradiționalele forme de de analiză la suprafața solului au angajat designeri pentru fiecare
tip de concept (brownfield, greenfield sau greyfield) pentru a se concentra pe problemele c a
accesul, circulația existent a și utilitățile propuse, topografia, microclimatu l, vegetaț ia,
structurile industriale, sta bilitatea arealului, scurgerea și drenarea apei, pH -ul, conți nutul
organic ș i structura solului. Evaluare primară a unui teren necesi tă analize generale a mediului
și planificării/designului bazându- se pe potențial ii poluanț i.

26

Fig. 12 Bazin de scurgere a reziduului din bauxită
Multe din aceste situri contaminate includ:
• Buncă re de depozitare a materialelor inflamabile
• Lagune
• Piscine
• Iazuri de ră cire
• Canaluri
• Dane de andocare
• Căi ferate ș i legă turi rutiere
• Halde de steril/șlam, iazuri de decantare
• Bazine de scurgere.

27
În plus, vegetația și apa sunt considerate părți din mediul natural și evaluând
contaminarea, ele vor ecologiza terenul prin:
• Râuri și pârâ uri adiacente
• Plaje
• Zone ume de și mlaș tini
• Rămășițe din pă duri
• Clădiri acaparate de vegetaț ie.

SOLUL
Ocuparea sitului vechilor industrializări în timp poate dezvolta un pericol de contaminare
asupra solului prin:
• Clădiri, șosele sau că i ferate distruse
• Depozite de deș euri, morminte de deș eu industrial
• Contaminare subterană prin reziduuri toxice și poluanț i
În multe cazuri, contaminarea solului nu e vizibilă decât atunci când după demolarea
clădirilor și transportarea resturilor în afara ar ealului. ”Cocktail -ul” contamină rii este de m ai
multe varietăți, însă cel mai no civ este metalul, având raza de acț iune de la 0.4 m până la 18-
20 m adâ ncime.
APA DE ADÂNCIME
Varietatea și condiția apelor de adâncime dintr -un brownfield, sunt condiționate de
contaminarea țevilor prin procesele directe de evacuare a materialelor folosit e și indirect prin
depunerea reziuurilor pe sol, în canalele de scurgere sau bazinele de decantare. Astfel,
poluarea apei de adâncime, duce la probleme lungi de curățare, mai ales atunci când tancurile
petroliere din subsol sunt fisurate, poluând atât apa , cât și solul. În plus, dinamica apei de
adâncime, cuprinde forme complexe de scurgere, încât poluarea poate ajunge în râuri sau lacuri din vecinătate.

28
APA DE SUPRAFAȚĂ
De obicei, lacurile și iazurile de decantare, bazinele și lagunele industriale sunt în tâlnite în
arealele cu specific, ca parte de depozitare a materialului nefolositor (reziduu). Aceste
construcții pentru apa de suprafață sunt pentru a acumula semnificative grămezi de material
toxic (reziduu lichid -cupru, plumb; solid- zgură, nămoluri de ba uxită etc.) care se descarcă în
bazinele special construite, dar care cu timpul, vor începe să afecteze mediul înconjurator, prin transport eolian, prin transportul materialelor prin țevi și canalizări și, în cazuri extreme,
prin accidentele ecologice, atu nci când pereții bazinului se pot fisura, sau chiar sparge. Astfel,
apa de suprafață poate fi un indicator al poluării din zonă, deslușindu- ne fostele descărcări
nocive, din clădirile sau containerele fisurate.
SEDIMENTELE
Aproape de arealele apei de supra față, sedimentele se găsesc pe fundul tancurilor
petroliere, iazurilor de decantare, piscinelor și bazinelor de acumulare. Acestea se
caracterizează sub forma de nămoluri toxice, de culoare maroniu, gălbui, roșiatic și chiar
vișiniu (depinde de materialul extras). Este recomandat, în cazul în care vrem sa reamenajăm
teritoriul, că aceste areale să fie curățate și demolate, deoarece, de obicei materialul acumulat este foarte toxic asupra corpului uman și al naturii. Însă, în unele cazuri (căci curățarea aces tor
bazine este destul de costisitoare), lacurile sau iazurile de decantare sunt acoperite cu materiale non -toxice pentru a păstra neatins locul, și de al îngrădi, astfel încât el sa nu poată
afecta spațiul înconjurător.

29

Fig. 13 Depozit de șlam solidific at din interiorul fabricii
INFRASTRUCTURA EXISTENTĂ
Clădirile găsite într -un areal de brownfield pot fi abandonate, semi -abandonate, structuri
singulare care necesită o demolare imediată, sub forma de moloz (bucăți de pereți, tencuială,
padoseală, hornuri etc.) sau ruine. În funcție de starea lor, clădirile pot fi: reabilitate, reparate,
reutilizate sau demolate. Atunci când se propune demolarea, se iau în vedere posibilele accidente în zonă prin deteriorarea majoră a etajelor, pereților; a materialelor fol osite (azbest,
plumb, mercur etc.), toate pentru a preveni o poluare mai mare, incluzând și alte regiuni. Elementele și procesele industriale care mai pot amenința spațiul natural sunt: macaralele,
podurile rulante, căile ferate, structurile petroliere, tu rnuri și antene, canale, platforme
feroviare, poduri și șosele contaminate, și trebuiesc luate în calcul, pentru a minimiza
expansiunea poluării.

30

Fig. 14 Infrastructura precară și rețeaua de clădiri din complexul industrial Înfrățirea
AERUL
Atunci când privim un brownfield, trebuie să luăm în calcul și aerul poluant din zonă, atât
cel din interiorul clădirilor, cât și cel din exteriorul lor. Gazele emise din subteran prin tancuri
și țevi transportă material poluant înspre sol, care mai apoi se revarsă în aer, intoxicându- l.
Elemente gazoase tipice de hazard:
• Compuși volatili organici – solvenți, benzină
• Compuși semi -volatili organici – coloranți
• Produse petroliere (hidrocarburi)
• Pesticide/ierbicide
• Policlorurati (bisfenol a)
• Metale
Compuș ii volatili organ ici (CVO)
Compușii volatili organici sunt compuși chimici sintetico -organici, cu vaporii presiunii
ridicati, astfel încât se diferentiază relativ ușor de temperatură și presiunea normală. În
general, termenul este folosit pentru solvenții organici, aditiv ii de la vopsea, spray -urile cu
aerosoli, combustibilii (benzină, motorină, kerosen), produse petroliere (plastice), produse de

31
curățare și alte produse industriale. Dealtfel, CVO poate fi emis și natural, de către plante și
copaci, dar în cantități mai mici. Deși marea majoritate se evaporă foarte ușor, CVO sunt
insolubile în apă.
Această clasă de chimicale acoperă un cuprins vast de compuși chimici, incluzând
toluen, stiren și mulți solvenți clorurați, găsiți într -un areal brownfield care funcționa înain te
ca producator de gravuri, finisaje metale, finisaje mobilă sau ca magazine auto. Toate acestea
pot afecta sănătatea umană, și multe dintre aceste substanțe sunt clasificate ca fiind foarte
toxice și carcinogene.

Fig. 15 Reziduu de carburant lichid în sol (Depozit Petrom)

Compuș ii semi- volatili organici (CSVO)
Substanțele semi -volatile organice sunt compuși sintetico -organici, dar care au
solvenți extractabili. Aceștia includ:
• Fenoli
• Ftalați
• Hidrocarburi policiclice aromatice (produse la combustie)

32

Produsele petroliere (hidrocarburi)
Într-un brownfield hidrocarburile petroliere includ:
• Uleiuri „fierbinți” (din scurgerile și rupturile tancurilor subterane)
• Benzină (scurgeri și descărcări)
• Kerosen
• Asfalt

Pesticide/ierbicide
Pesticidele sunt elemente chimice sau mixturi chimice folosite pentru a preveni,
elimina și controla insectele, plantele și animalele nedorite. De obicei, sunt materiale
organice, dar pot fi creați și pe baza unor compuși anorganici. Ele se produc în laboratoare sau
de către unele plante (natural) și se gasesc de obicei lânga rute ale căilor ferate abandonate sau
foste depouri de trenuri.

Policloruraț i (bisfenol a)
Sunt o clasă chimică ce a intrat în folosință în anul 1929, în Statele Unite ale Americii.
Folosesc mai multe tipuri de produse ca: fluide hidraulice, ceara de turnat, pigmenți, foi autocopiative, plastic, pompe de aspirat, compresoare și sisteme de transfer de caldură.
Utilitatea lor principală este de a pune în funcțiune un mecanism electric, pe baza unui fluid
dielect ric. Datorită stabilității și rezistenței termale la scurtcircuite, proprietățile lor
funcționează ca un izolator, astfel încât fluidul acționează ca un lichid de răcire condensator.
Sunt o clasă chimică deosebit de toxică și carcinogenă. Sunt foarte rezi stenți la
degradare, rezistând foarte mult in timp, și persistând în afara mediului său. Astfel, el se poate
instala în alimente, în grăsimea umană și animală, contaminându- le.

33
Metale
Metalele sau metalele grele sunt specifice oricărui element chimic met alic, care are
densitatea foarte mare, sunt extrem de toxice și foarte toxice pentru sănătatea umană, în doze
foarte mici. Hazardurile metalice pot provoca serioase probleme asupra sănătății (mediului,
omului etc.), iar dacă expunerea este de lungă durată , acesta poate provoca decesul. Ele
includ:
• Arsenic
• Beriliu
• Cadmiu
• Cromiu
• Nichel
• Plumb
• Zinc
• Mercur
• Cupru

Fig. 16 Sistem de scurgere a reziduului metalic a Fabricii de alumină din Oradea

34
Toate din aceste metale, se găsesc în arealele brownfield și este, d in păcate, cel mai des tip
de site întâlnit în orașe. Se întâlnește în construcții, benzine, ziare, vopsele, caroserii auto,
aparate electrice etc. Plumbul este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai toxice elemente
cunoscute de om, datorită neurotoxinei care atacă creierul și care este unul dintre „ucigașul”
multor copii din lume, datorită proprietăților sale. Înafara elementelor radioactive, toate metalele enumerate mai sus, nu doar ca sunt toxice, dar de cele mai multe ori, provoacă
moartea.

Tehnici de remediere a poluanților
Tehnica remedierii are ca scop soluții pentru curățarea mediului natural, pentru soluri
contaminate și ape de adâncime. Tehnologiile aplicate par că cresc pe plan mondial, ele fiind
recomandate pentru curățarea unui areal. Cele trei mari categorii ale tehnologiilor remediative
sunt:
1. Tratamentul tehnologiilor – care deține informații vitale despre spațiul pregătit
pentru curățare.
2. Tratamentul alternativ -inovativ al tehnologiilor – încep lucrările pentru curățarea
teritoriului, se află costul întregului proiect, și o hartă cât mai precisă a zonei.
3. Tratament ul alternativ al tehnologiilor î n curs de dezvoltare – se remediază zona,
se evaluează cererile și se fac teste în laborator pentru probele de sol și apă, ca apoi
să înceapă lucrăril e propriu- zise.
BARBOTAREA AERULUI
Barbotarea este un proces de injecție a aerului, direct și forțat în apa de adâncime,
remediind probleme poluanților, volatizându- se și prin biodegradare forțează substanțele
chimice să iasă la suprafață sub formă de vap ori, de unde vor fi extrași cu ușurință de
echipajele de la sol. Este recomandată acelor terenuri de tip brownfield care dețin tancuri
subterane și sisteme de țevi care ar putea îmbolnăvi solul.
BIOREMEDIEREA
Este folosită de agenții biologici, ca microbii sau plantele, pentru a neutraliza și
îndepărta contaminările din solul sau apa poluată. Bacteriile și ciupercile (fungi) au nevoie de
nutrienți pentru a se putea hrăni (carbon, nitrogen, fosfat și metale ca – zinc, fier, vanadiu,

35
arseniu, cromiu, cupru, litiu, magneziu, cobalt, molibden, nichel, mangan, seleniu etc.). Ele
distrug sistemele organice bazate pe carbon, găsiți în natură ca formă de creștere. Spre
exemplu bacteria din sol folosește hidrocarburi petrolifere găsite în brownfield, drept hrană
sau energie, schimbându -le în substanțe relativ inofensive – dioxid de carbon, apă, acizi grași.
De multe ori, microbii care trăiesc deja în sol, sunt injectați ceva mai jos, pentru a curăța solul de la nivelele inferioare. Bioremedierea folosește o mulțime de compuși organici care nu sunt
intrusivi și susțin metoda curățirii terenului. Totuși, este o tehnologie puțin mai groaie datorită timpului de lucru și câteodată nu este necesară unor brownfield -uri care nu se pot încadra în
timp și necesită o rezolvare cât mai rapidă.
BIOVENTILAREA
Bioventilarea este un proces în terenul afectat prin tratamentul solului, care includ
stimularea naturală a biodegradării a hidrocarburilor petroliere din acesta. În timpul acestui proces, oxigenul este concentrat în sol, inj ectându -l prin puțuri forate. În contrast cu
barbotarea aerului, bioventilarea presupune injectarea unei cantități cât mai mici de oxigen, care permite și menține viața microbială în subteran.
ÎNCAPSULAREA
Se referă la instalarea unei pături argiloase cu care se acoperă solul, căptușită cu o
membrană rezistentă la apă. Materialele contaminate sunt lăsate în sol și acoperite, pentru a
proteja mediul și corpul uman de acțiunea nocivă a substanțelor. Este recomandată oricărui tip
de brownfield.

Fig. 17 Înc apsularea solului contaminat (după Thomas H. Ross, în „Redeveloping
Brownfields”)

36
EXCAVAȚIA
Excavația se manifestă izolat, săpând în sol, înlăturand substanțele contaminate. Solul
este de obicei excavat cu ajutorul echipamentelor de construcție (buldozer sau buldo-
excavator), iar după excavație, se curăță și se depozitează sol „curat” în vederea unui nou
design sau strategie de amenajare.
INCINERAREA
Incinerarea este un proces de ardere a deșeurilor toxice, la o temperatură controlată,
substanțele poluant e vor ieși din sol în momentul în care sunt carbonizate. Pentru această
metodă, se ia în vedere un mediu absolut controlat (ca focul să nu se extindă); solul va fi încălzit la maxim, iar prin ardere va lua forma unui imens crematoriu. Cu cât temperatura va
fi mai mare, substanțele vor veni către suprafață, și vor părăsi solul devenind gaz, combinându- se cu oxigenul. Însă, chiar și în atmosferă, ele vor fi controlate și se va încerca
orice distrugere a urmelor de metale, acizi sau cenușă. După ardere, spațiu l va trebui sa aibă
licență ca depozit de deșeuri.
TEREN PENTRU AGRICULT URĂ
Este un tratament de bioremediere care este făcut la suprafața solului. Pământul
contaminat sau nămolurile sunt tratate cu diferiți agenti naturali, încontinuu aerandu -se solul.
ATENUAREA NATURALĂ
Ea se bazează pe procesele naturale de curățare și atenuare a poluării în sol și ape de
adâncime. Dacă terenul nu dispune de procese naturale (multe betoane, fără vegetație), dacă
zona este exclusiv într -un mediu foarte poluat, și dacă m icroorganismele lipsesc, atenuarea va
fi înceată și nefolositoare. Ea are nevoie de diluare, volatilizare, biodegradare, absorbție și acționată de reacții chimice pentru a se dezvolta și a permite ecologizarea naturală a
elementelor contaminate până la niv elele inferioare.
BARIERA REACTIVO -PERMEABILĂ
Reprezintă contruirea unor pereți anti -poluare în subsol, pentru tratarea apei. Pereții
sunt instalați în jurul țevilor din subteral, permițând trecerea apei prin aceștia. Defapt, ei acționeaza ca un burete, atunci când scurgerile sunt semnalizate, bariera oprind sedimentele

37
toxice să pătrundă în sol. Ea este alcătuită din metal nevalent, sorbenti, chelatori și microbi
care ajută la lupta împotriva poluanților.
FITOREMEDIEREA
Este remedierea directă prin folos irea plantelor și neutralizarea terenurilor foarte
poluate, ca și metalele grele sau poluanții organici găsiți în sol, apa de adâncime și sedimente. Această tehnologie poate fi folosită pentru un brownfield care nu este în criză de timp, fiindcă
în timp se dezvoltă fertilitatea solului, pH, scurgere, rezervoare de apă și un microclimat.
Această remediere este sinonimul proiectului greenfield.
POMPEAZĂ ȘI TRATEAZĂ
În sistemele de pompare și tratare, apa din adâncime este pompată spre suprafață.
Odată pompat ă, este inlăturată de la sol cu ajutorul echipamentelor, tratată și curățată de
substanțele nocive, iar apoi este pompată la loc, din nou, înapoi în subteran.
SPĂLAREA SOLULUI
Spălarea solului se face atunci când se îndepartează și separează o parte din s ol care nu
este poluat. Acesta reduce poluarea, separând solurile cel nisipos, de cel nămolos.
EXTRACȚIA VAPORILOR D IN SOL
Funcționează ca și sistemul care injectează apă în subteran, doar că extracția vaporilor
din sol se poate face atât cu aer, cât și cu abur. Chimicalele din sol se vor evapora sub forma
de gaz, iar din subteran, vaporii de apă vor fi aspirați la suprafață și depozitați într -un spațiu
destinat pentru deșeurile industriale.
DESORBȚIA TERMALĂ
Utilizând căldura, desorbția crește volatilitatea solului contaminat și printr -o metrice
(cea termică), pământul se separă, cel solid de cel vâscos. În contrast cu incinerarea, desorbția folosește elemente chimice care să blocheze poluarea altor elemente, tratându -le și
expunându- le la temperaturi ur iașe (nu prin ardere). Aceste sisteme sunt construite sub forma
unor uriașe cilindre de metal, care mențin în interior cam aceeași temperatură. Mecanismul nu
folosește flacăra, dar nici un produs al combustiei. Volatilizându- se, probele chimice vor fi
colectate, distruse, ca mai apoi să fie lansate în atmosferă.

38
Evaluarea și selecția remedierii tehnologiilor se bazează pe următorul criteriu:
• Abilitatea de a proteja sănătatea umană și mediul
• Conformitatea cu statutul mediului
• Tipul de contaminare
• Efectivul ș i permanența pe termen lung
• Reducerea toxicității, volumului și mobilității
• Efectivul pe termen scurt
• Costul lucrării
• Abilitatea de a fi implantat
• Acceptarea statală
• Acceptarea comunității.

Fig. 18 Tehnici de amenajare și curățare a unui teritoriu contaminat (după Thomas H. Ross,
în „Redeveloping Brownfields”)

39
Echipamentul de remediere și facilitățile de sprijin, incluzând proiecte, laboratoare
portabile, containere de depozitare, echipamente de protecție și securitate, zone curate pentru
muncitori au o semnificație uriașă pentru administrarea teritorială a unui brownfield, mai mult
ca asta, au nevoie întotdeauna de o remediere permanentă (pompare și tratare), de clădiri
protejate de factorul nociv din sol, aer și apă, și nu în ultimul timp de durabilitat e în spațiu și
timp, dar și „conviețuirea” lui cu mediul înconjurător.

40
Regulamentul țărilor europene privind terenurile de tip brownfield

Politicile Uniunii Europene și a fiecărei țări în parte promovează regenerarea spaț iilor
abandonate sau nefolositoare, î n vederea constru irii a ceva nou, sau a reintegrării mediului
indus trial în cel natural. Având în vedere că nu există un anume specific de brownfield, țările
componente trec prin niș te programe/proiecte de planificare a reabilitării locurilor de zafectate.
Totuși, țările încearcă să abordeze o strategie comună pentru a as igura aceiaș i termeni de
dezvoltare a reabilitării în zonele urbane, care vor include largi terenuri de tip brownfield.
Fig. 19 Intrarea din spate în
Oradinum (întreprindere de confecții)
Țările principale din Uniunea Europeană (Austria, Belgia, Republica Cehă, Marea
Britanie, Franț a, Germania, Ungaria, Polonia, Spania, I talia, Olanda ș i Suedia ) toate au forme
de statut asemănător în ceea ce privește protejarea și ocrotirea medi ului natural, ș i difer ite
reguli de reamenajare a spațiilor contaminate. Totuși, chiar și neimplementat în unele ță ri ale
Uniunii, el este valabil ș i în interiorul acestora și impune legii statului să se supună acestui
regulament cu privire la teritoriile toxice. Curățarea standard poate fi riscantă pentru unele
tipuri de brownfield, deoarece poate dăuna spațiului verde înconjură tor, care prin cercet ări,
este dovedit mai sensibil decât alt mediu natural. Totuși, scopul creă rii unui regulament
standard este, de a elimina și înlătura poluanții primari responsabili de contaminarea solului, a
apei ș i a aerului. Este interzis prin lege, ca un astfel de teritoriu să fie transferat altei
proprietăți, fără să -l fi adus la cunoștintă starea terenului, contaminarea (d acă este nevoie) și
lucrările care au fost făcute la suprafață sau în subteran etc. ș i este pedepsit potrivit legii Pub
.L.No. 107- 118, 115 stat. 2356, „Legea Brownfield- ului” .

41
Prezentarea problemei brownfield cu ajutorul Sistemului Informațional
Geografi c (GIS)

Modelarea și evaluarea multimedia se referă la strategia de dezvoltare în lumea reală a
mediului, într -o componență sau proces care să descrie interacț iunile dintre doi factori pe ntru
a furniza decizia finala, și î nceperea planului de reabilitare. Com ponentele pot include apa de
adâncime, sol, apa de suprafață, aer etc. , pot fi date de costuri, remedieri, alternative,
managerii proiectelor , informațiile spațiului ș i de GIS, cu alte cuvi nte, totul se poate descrie
ca ș i un obiec t real. Procesele in clud mecanis mele care pot angaja sau implementa
component. Acestea cuprind algoritmi care descriu convecția, dispersia, impactul, advecț ia,
absor bția, tehnicile statistice ș i numerale.
Toate aceste aspect e ale mediului sunt rezultatele impactului uman s au non- uman
asupra unui spaț iu, prin aer, apă, sol, animale și plante. Atunci când omul sau mecanis mele
industrial e abuzează de aceș ti factori, prin interacțiunea dintre ei, rezultă o problemă serioasă,
și necesită o rezolvare cât mai amplă și durabilă în timp. Cu câ t contamina rea este mai mare,
mai ingrijorătoate, cu atât granițele spațiului vor tot crește, până când problema va fi
considerată de ran g regional sau chiar național. Dacă aceste zone nu -și gă sesc o rezolvare,
impactul asupra mediului va fi dez astruos. Nu doar prin simpla poluare, ci ca odată expuș i
unor fa ctori nocivi, unele dintre ființele vii (om, animal, plantă etc.) se vor adapta cond ițiilor
de viață din acea regiune, cauzându- le mutații genetice (prin toxicitate, prin radiaț ie etc.).

Fig. 20 Reprezentarea brownfield- urilor orădene cu ajutorul GIS- ului
GIS-ul sau Sistemul informațional geografic ne ajută să comb atem contaminarea, prin
informaț ii vitale de la locul cu pricina, adresându- se atât individua l, regional, național,

42
internațional , cât ș i mondial (depinde de gravitatea probleme i), folosind un software care să
ușureze munca la nivelul solului. Î n urmatorii 20 de ani, GIS -ul va avea un rol de fundament
în aplicarea diagnosticului unui teren de tip brownfield, prin metodele și riscuri le pe care e
învățat să le propună și prin cercetări și dezvoltări care necesită a fi create pentru ca impactul
cu mediul să fie cât mai lin, iar omul trebuie ferit de contactul tactil, inhalație, ingestie etc.
care-i poa te afecta sănătatea.
Modelarea po ate fi eficientă, atunci când este descoperit atât reziduu toxic, cât ș i
metodele (remediere, demolare etc.) care permit reamenajarea arealului (agricultură, zonă rezidențială, recreaț ional ă sau chiar o nouă zonă industria lă). Utilizând un sistem de
alimen tare, analiza devine automată, cu informații devenind puternică și relativ uș or de
aplicat.

Fig. 21 Clădire a UM 1326 Infanterie Mecanizată

Primul simpozion de acest fel a fost susținut la Cadiz, în Spania, în anul 2002, și a
propus dezvoltarea ș i reab ilitarea unui domeniu brownfield prin interme diul multimediei,
decizilor suport, modelelor și informaț iilor. Scopul principal a fost acela de a -i ajuta pe
planificatori, manageri, arhitecți, facându -le munca mai ușoară, mai rapidă și cu un rezultat
științific mai exact. Fiind inițial doar un proiect futurist, modelarea ș i dezvoltarea unui areal
brownfield pe baza unui sistem de date, a fost implementat pentru prima dată în anul 2004, la
o conferință internaț ional ă despre arealele abandonate, din Marea Britanie.

43

Clasificarea modelelor GIS
Pentru un nivel fundamental, sistemele informaționale geogr afice pot avea modele
dinamice ș i sunt folosite pentru pr oiectele din viitor. Se incearcă ca prin GIS, munca de pe
teren să fie vizibil- ușurată , pentru a controla e ficient contaminarea, delimitarea arealului,
gradul de p ericulozitate, tipul de mediul înconjură tor etc. De asem enea modelul dinamic poate
funcționa ca îndrumător î n mediul acvatic sau subteran, unde accesul poate fi greoi sau chiar
imposibil (mă rimea echi pamentului). În funcție de costurile lucră rii sau de tipul de
contaminare, pentru fiecare areal e necesar o categorie din modelul GIS , pentru a intări
expertiza tehnică:
• Modelul de evoluț ie simplă – aceste proiecte folosesc o regulă de evoluț ie, car e se
aplică în timp, fără acțiunea cu alte atribute sau alț i vecini. Prin acest model se poate
descrie contaminarea pedologică de reziduuri, nivelurile toxice ale zonei, cât ș i gradul
pericolului de accidente etc.
• Modele dinamice locale – prezintă cum mai multe proprietăți a unei suprafețe pot
interacționa între ele, deși vecinatatea nu se implică (astfel se analizează doar zona
afectată). Printre exemple se pot număra lacu ri izolate, teritorii din aceeași proprietate,
sau bucăți din pă duri etc.
• Modelele si stemel or singulare ș i dinamice – în această categorie aflăm cum
proprietățile interacționează cu vecinatatea, influențând -o. Această hartă a arealelor
industriale va lega propagarea reprezentării (foc, urbanizare, semințe, substanț e etc.),
de procesele de transp ort (eroziune, transport fluvial, aerian sau terestru contaminat).
• Submodele multiple ș i dinamice – aceste sisteme au mai multe tipuri de submodele
implicate (modele de lacuri, teritorii, râuri, pă duri etc.). Au capacitatea de a identifica
diferite proble me î n teren si pot fi operate din vecinătate, prin biologie, fizică sau
chimie, fără a influ ența foarte tare mediul. Pentru un exemplu, transportul unui
mate rial contaminat prin sedimente și procese hidrologice interacționează cu vegetația
înconjură toare, astfel contaminarea se poate extinde și prin aer (polen). Ș i astfel, prin
utilizarea sistemului GIS, putem controla curgerea unui râu, creșterea unor plante în
vecinătate etc.

44
• Modelele de schimbare a structurii dinamice – este cea mai complexă clasă de modele
care nu se ocupă doar proprietățiile elementelor, ci ș i de structurile lor. Prin GIS,
proprietățiile vechi vor fi inlăturate, lăsând loc construcțiilor ș i structurilor viitoare;
iar mod elul se va restructura automat ș i com para cu cel vechi. Prin comparația î ntre
planul vechi (terenul contamina t, brownfield- ul, fabrica scoasă din funcțiune) și planul
nou (ceea ce se doreș te a fi constr uit acolo), modelul de structură este capabil să ofere
atât informații, cât și soluții pentru rezolvarea problemelor, integrând noi elemente
care pot relaț iona benefic cu mediul.

Fig. 22 Reprezentarea concluziilor problemelor unui brownfield, intr -o aplicație de
tip „story -telling” (GIS)

45
Turismul industrial

Turismul industrial descrie destinația turistului în site -urile industriale dintr -o anumită
locație. Conceptul acesta nu este unul nou, el include vizitarea unor foste crame de vin (tururi
de vin) din Franța, vizitarea unor vechi depozite de brânzeturi din Olanda sau tururi în fosta
distilerie Jack Daniels din Statele Unite (disponibil din 1886 în circuitul industrial). Turismul
modern atrage tot mai mult, locurile industriale abandonate, creându- și astfel spații de
patrimoniu local.

Fig. 23 Fabrica de ulei din Oradea
Chiar în cazul în care conceptul este unul subi ectiv, s -a constatat că în funcție de
preferințele unei persoane, oamenilor le place să experimenteze procesele actuale sau istorice de producție a bunurilor ca:
• Mărfuri cu caracter simbolic (cărbune, cafea, banane, aur, petrol etc.)
• Bunuri de lux (mașini , ceasuri, bijuterii etc.)
• Bunuri tehnologice și inovatoare (calculatoare, avioane sau mașini de operare etc.)
• Mărfuri de mână (porțelanuri, aliaje metalice etc.)
• Băuturi și alimente.
O analiză a atracțiilor din Europa de Est, ilustrează și include in dustrialul în dorințele
de vizitare ale turiștilor (aceștia preferă să descopere industria glorioasă care s -a dezvoltat pe
suprafața unor țări foste comuniste). Percepția atractivității este, de asemenea, influențată de

46
capacitatea orașului pentru a constr ui pachete turistice, care reflectă imaginea sau identitatea
lor industrială. În prezent, chiar și pe piețele mature de dezvoltare, există relativ puține
pachete turistice industriale, pentru că lipsesc serviciile de specialitate. Cele mai evidente
destina ții turistice industriale sunt orașele și regiunile cu o bază industrială solidă. Pentru
dezvoltatorii orașelor, turismul industrial e un sector potențial de creștere care se potrivește cu identitatea lor și oferă oportunități de a consolida caracterul dis tinctiv și imaginea lor, în
special prin construcțiile deja existente.
Cu toate acestea, realizările de succes sunt puține și mai ales în țările dezvoltate (în
Europa de Vest) Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, SUA și Japonia, în cazul în care
există o legătură de parteneriate între diferitele părți de guvernare a comunităților interesate în
acest domeniu. Totuși, există o tendință pozitivă și unele realizări remarcabile și în Europa Centrală și de Est (Austria, Ungaria, România, Cehia, Polonia – și țări dinafara continentului,
ca India sau China). De asemenea, multă atenție se concentrează asupra zonelor industriale prăbușite sau în prag de prăbușire economică și reabilitarea lor prin convertirea utilității lor
(Krivoi Rog, Reșița, Petroșani etc .).

47
Fig. 24 Potențial al turismului industrial în UM 1433 Artilerie Antiaeriană
Condițiile importante pentru evaluarea potențialului turistic industrial, ca destinație,
sunt:
• Calitatea locației (infrastructură, servicii, mediu, alte atracții etc.)
• Acces ibilitatea locului (gratuitați la servicii, ușurința de a ajunge, informații cu
privire la patrimoniu, programări individuale/de grup, personal calificat etc.)
• Disponibilitatea informațiilor (publice – private, prin cooperare de marketing).
Cea mai mare parte a turiștilor industriali se află pe piețele mature (Germania, Olanda,
Marea Britanie, Japonia, SUA etc.). Unii turiști sau călători s -au săturat de atracțiile clasice
(biserici sau muzee) preferând o experiență profundă, cu scop educativ. Astfel crescând
curiozitatea pentru sectoarele de producție și lucrările industriale ale generațiilor mai bătrâne,
ca urmare a noilor tehnologii și a globalizării, domeniul este aproape istoric. Site -urile
industriale au ca scop combinația cu alte atracții (culturale, educaționale, de afaceri etc.), iar
vizitatorii pot fi: familii, tineret, copii și chiar pensionari care -s conduși de nostalgie sau o
curiozitate profesională.
Fiind un patrimoniu industrial și arheologic de un interes instituțional (non- profit),
academic și guvernamental, are un impact pozitiv la nivel mondial. Turismul industrial
mondial este suținut de către:
• Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial
• Societatea pentru Arheologie Industrială
• UNESCO.

În ultimele decenii, au apă rut noi tipuri de destinații turistice ca urmare a unei
competiții tot mai strânse și a unei economii în schimbare a regiunilor. În unele cazuri, unele locuri, care anterior erau considerate urâte și repulsive au devenit atracții turistice. Ca parte a
acestui proces, s -a afirmat și turismul industrial. Asta înseamnă că fostele fabrici sau cele care
sunt încă funcționale au devenit atracții turistice. Lucrarea de față prezintă cadrul conceptual pentru turismul industrial și discută principalele tendințe ale acestui sector. De asemenea, sunt

48
analizate posibilitățile pentru dezvoltarea turismului industrial în Oradea. Conform acestui
studiu, Oradea, deși dispune de un bogat patrimoniu industrial, și fabrici încă viabile, nu are
dezvoltat turismul industrial.
Din cauza concuren ței tot mai mare și restructură rii economice a regiunilor noi, a dus
la noi forme de tur ism. Unele dintre acestea, la î nceput , au fost considerate areale urâte și
dezolante, ca apoi să atragă atenția și să devină o locație turistică populară . Importanța
crescândă a turismului industrial a dus la o valorificare a facilitățiilor ( fabrici, mori, mine,
cazarme etc.). Aceste atracții se pot alcătui din grupuri mari de unităț i industriale , pentru a
ocupa locuri cât mai întinse. Astfel, industria turistică apare î n zonele dezindustrializate :
regiuni unde locurile de muncă au dispărut și economia locală este în criză, deoarece
activitățiile industriale s -au prăbuș it. Prin urmare, turismul industrial, nu inseamnă doar o
nouă formă de turism, ci ș i crearea unor noi locuri de muncă pentru populațiile locale,
restructurând economic calitatea vieții din acel oraș .
În această lucrare, prezint principalele tendințe și posibilitățile de turism indus trial în
municipiul Oradea. Studiul se bazează pe analizarea unor areale cu ajutorul fotografiei și
vizitei în teren, cartografierea unor hărți ș i reconstituirea unor materiale cu referințe în
industria românească/străină și decăderea sa. Creșterea număru lui de turiști, poate fi
considerată o altă modalitate de a colecta informații cu privire la o posibilă destinație, și oferta
agențiilor de turism crește popularitatea zonei, cât ș i marketingul acesteia.
Dintr -un alt punct de vedere, î n turismul industrial obiectele care a u fost create pentru
a fi atracții, au dev enit destinații. Aceasta înseamnă că uneori producția în sine poate fi parte a
atracț iei. Cu toate acestea, termenul de “industrial” poate fi înșelator pentru că, activitățiile și
facilitățiile p ot servi și alte domenii sau clă diri, cum ar fi: sere, spitale, cimitire, biserici,
porturi, ș antiere, foste conace, palate sau castele uitate, buncăre, linii ferate scoase din uz,
unităti militare, unită ti de cazare abandonate sau centre economice/ mall- uri etc. Turismul
industrial poate avea diferite avantaj e, cele mai importante constau în consolidarea imaginii
regiunii și contribuția la activitațiile publice.

49

Fig. 25 Loc propice pentru jucătorii de paintball sau airsoft (UM 1334 Tancuri)
Totuș i, turismul industrial poat e ajuta locuitorii prin informații de tip științific,
motivați i importante și dezvoltă ri de tip turistic ; în acest scop, Guvernul și autoritațiile locale
trebuie să sprijine tu rismul industrial prin construcția și întreținerea parcurilor științifice și
centrelor de cunoaș tere interactive. În plus , turismul de acest f el poate incuraja și companiile
la îmbunătățirea performanței în activitățile lor principale. Acesta e motivul pentr u care multe
companii utilizează un brand semnat de loialitate pentru a procesa ș i construire ceva novator.
Vizitatorii se pot bucura de produ cția și procesul firmei, care sporește încrederea în produs și
reîntoarcerea clienț ilor.
Fabricarea, mineritul și alte activități industriale pot oferi un răspuns la această
provocare, deoarece identitatea ș i patrimoniul local construit din aceste zone es te strâns legată
de activitatea industrială . Fabricile î nchise pot fi revitaliz ate pentru crearea a noi activităț i:
culturale sau de patrimoniu; turism sau crearea a noi industrii. Îmbunătățirea ofertei turistice,
îngrădește competit ivitatea ș i atractivita tea regiunilor. Mai mult decât atâ t, turismul indus trial
poate accelera restructurări prin imagini modificate, îmbunătățește și, bine înțeles, creează noi
locuri de muncă .
Este important de subliniat, din punct de vedere practic , ca o serie de dificult ăți pot
împiedica dezvoltar ea turismului. Cea mai intâlnită problemă, ar fi lipsa de fonduri, având în

50
vedere că destinaț iile posibile sunt adesea situate în crize economice, lovind regiuni
caracterizate de scăderea veniturilor, problemelor economice și sociale ale zonei etc.
Turismul industrial nu este un fenomen nou, vizitele la unele fabrici sunt posibile de
zeci de ani ( fabrica de spirtoase Jack Daniels deschisă pentru public î n 1866 sau fabrica de
autovehicule Peugeout – 1930), dar popularita tea lor e in creștere, căci înainte nu erau metode
așa largi de răspândire. Interesul față de această destinație crește în special în Europa și SUA,
o dată cu desființarea sectoarelor vechi, facilităț i apuse, termocentrale sau centrale electrice ,
depăși te fiind înlocuite de marile fabrici de înalta tehnologie.
De multe ori, producția națională devine o forță majoră de atracție a turiș tilor,
deoarece acest proces e strâns legat de identitatea naționala (ex. fabricarea brânzeturilor în Franț a, fabricarea de bombo ane î n Anglia, Rusia). Regiunea Ruhr din Germania este una
dintre cele mai importante centre industriale, o parte transformându -se în locuri de vizitat,
modificâ ndu-se structural economia locală. Î n timpul de recultivare a zonelor dez afectate, s -au
construit și locuri de joacă, parcuri și spații publice, iar fostele combin ate siderurgice au
preluat funcț ionalitatea unui muz eu. De asemenea o astfel de zonă poate deveni spațiu
cultural, spațiu pentru expoziț ii, puncte de vedere etc.

Fig. 26- 27 Piese de producere a făinii în Moara de Răsărit
Pe baza experienț elor in dustriale internaționale, turismul în zone dezafe ctate e un bun
exemplu de atracție neobișnuită și dovedește că obiectele trecutului pot fi atât frumoase (ca arhitectură), cât și estetice (ca reamenajare ș i func ționalitate). Aceste exemple evidențiază
faptul că reconstruire , remodelare sau reamenajare poți atrage un turist. Astfel, spațiul viitor
de atracție, nu trebuie î n totalitate demolat, ci luate măsuri de protecție și păstrat ca obiect ul
valoros dintr -un muzeu. Este important, deoarece fabricile construite î naintea secolului XIX,

51
reprezintă un stil architectural captivant, chiar ș i dincolo de sensurile lor i storice. L a fel se
poate spune ș i despre automobile, m ulte dintre ele au fost repere î n istoria tehn ologiei. Aș a,
acest tu rism poate contribui la protecția patrimoniului, poate ajuta, de asemenea, la
consolidarea de nivel local sau regional al identitațiilor. În funcț ie de aceste rezultate, turismul
industrial al zilelor noastre nu este un element care să evidențieze oferta turistică din
Româ nia. Cu toate acestea, din cauza moș tenirii industriale, a e conomiei slabe, fabricile care
înca funcționeaza în Oradea, nu au puterea de a -și consolida propriul areal.

52
Istoria economică a orașului Oradea

Construirea zonei industriale de vest, a dus la o dezvoltare puternică a clădirilor din
cartierul Rogerius. Prin concentrarea construcțiilor de locuințe in partea de vest a oraș ului a
apărut necesitatea înființării unei rețele comerciale și servicii corespunzătoare. Primul
complex comercial a fost înființat în anul 1964, printr -un magazin alimentar cu autoservire:
brânzeturi, mezeluri, pâine, fructe, legume, băuturi și țigări.
Bazele industriale au fost puse în 1962, pe Calea Borșului, prin demararea lucrărilor la
Uzina de Alumină, astfel, acesta a devenit principalul obiectiv de dezvoltare a trimestrului
1965 împreună cu dezvoltarea Platformei Industriale de Vest a orașului. Un alt obiectiv de
maximă importanță a fost punerea în funcțiune a CET -ului (Centrala Electrică de
Termoficare) cu o capacitate de aprox. 100 MW.

Fig. 28 Platforma Industrială de Vest

53
Tot parte a acestei perioade, se dezvoltă și parcul de tramvaie, cu un n umăr de
garnituri crescând, de la 44 (în 1955), la 78 (în 1965), însă lungimea acestora se dezvoltă mult
mai greu, în doar 10 ani, Oradea construind doar 1 km de linie. În aceiași ani, Oradea va
dipune de îmbunătățirea apei potabile, cu ajutorul Primăriei, care va realiza un sistem de
alimentare prin captarea acviferului freatic din albia majoră a Crișului Repede, pe malul drept, în amonte de oraș. Totuși, Oradea este cunoscută ca fiind printre primele orașe est -europene
care adoptă alimentarea cu apă în mo d centralizat (1894). Prosperând, localitatea va da în
folosință Centrul de Recoltare si Conservare a Sângelui, la sfârșitul anilor 1960 (în prezent, ea
neexinstand din cauza dezvoltării spitalicești).
În paralel se multiplică și numărul de apartamente la bloc, dar care încă nu avea
comfortul normal, și totuși au rezolvat criza de locuințe. Între 1966- 1967, Oradea explodeză
în ceea ce privește dezvoltarea rapidă -durabilă, prin: activități de construcție a Zonei de Vest,
a Pieței București și a cartierului C antemir; pista Aeroportului orădean, Întreprinderea de stat
Avicola, Fabrica de Zahăr și cea de Mobilă. Dezvoltarea continuă a orașului și a Zonei de
Vest, a făcut necesar creșterea populației, înființarea a noi complexe comerciale (de data asta
mult mai întinse ca suprafață), a noi magazine și unități de servicii. Cu începutul anilor 1970,
Oradea se poate caracteriza prin dinamica deosebită și dezvoltarea economică, fapte care au
dus la o industrializare accentuată în partea de Vest a României.
Oradea va b eneficia în următorii ani de o industrializare chimică (Întreprinderea de
lacuri și vopsele Transilvania, specializată în pigmenții anorganici. În 1969, se dezvoltă o
nouă întreprindere, născută din cea veche, Sinteza. Aceasta a avut o dezvoltare explozivă,
clasând județul Bihor printre primele județe din țară la producerea de bunuri chimice.). În
1973, în urma unirii dintre mai multe întreprinderi, se formează Combinatul de prelucrare a lemnului Oradea, în care intrau unități de profil, atât din Oradea, c ât și din restul județului.
Astfel combinatul era format din: Fabrica de mobilă Alfa, Fabrica de mobilă de pe str. Vrancei, Secția de mic mobilier de pe str. Griviței (Oradea); Secția de mobilă (Tileagd) și
Secția e uși, ferestre și mobilă (Ștei).

54

Fig. 29 Secția de vopsele și diluanți a Fabricii chimice Sinteza
Tot în această perioadă a luat naștere și Întreprinderea de materiale de construcții
Oradea- Secția de betoane grele si Secția de beton celular autoclavizat, dar și Întreprinderea
de accesorii pen tru mijloacele de transport Oradea. În 1973, Oradea a beneficiat de o rețea de
telefonie interurbană automată, de o explozie pe piața muncii și crearea noilor locuri de
muncă, noi apartamente, de o Sală a sporturilor, în cartierul Ioșia, Casa de Cultură a
Sindicatelor, în centrul orașului, de o Casă de Modă și se incepeau construcțiile pentru
magazinul Crișul (un supermaket al vremii).
În 1970, populația orașului ajunge la 138.888 locuitori. Urmărind îndeaproape
modelul celor din URSS, dezvoltarea economiei a avut un rol deosebit, prin megalomania
românească, industrializandu- se într -un ritm accentuat. S -au construit marile obiective
industriale (arhicunoscute de orădeni), unde era angrenată cea mai mare parte a forței de muncă. Ca urmare, a fost o adevărată explozie ale industriei si elementele viitoare ale
acesteia, dar care a rămas neperformantă, din cauza gândirii fără precizie a foștilor conductori, anii 1980 fiind cei mai negri pentru oraș, datorită privațiunilor (cartelarea alimentelor, pene de
curent electric , apă caldă și căldură). Totuși, atunci s -au pus bazele în ceea ce privește
modernul în: canalizare, energie, drumuri etc. Apoi s -au modernizat cartierele într -un mod
anost, standarlizat, pentru a adăposti cât mai multă forță de muncă. Astfel, î n acești ani,
populația atinge 200.000 de locuitori, o creștere radicală, față de 1948 (87.774).
Ultimii cinci ani în timpul regimului comunist, au fost unii de stagnare pentru
economia orădeană, care în ciuda propagandei oficiale, industria devenind nepe rformantă,

55
predominând ca o atmosferă cenușie, au fost anii cei mai grei din economia orașului, dar și a
tuturor românilor. Între timp se continuă construcția blocurilor anoste, inghesuite și
inconfortabile, dar care erau utile pentru mare parte din popula ție care nu aveau pretenții,
fiind alcătuiți din clasa muncitoare. Tot în acești ani se demolează străzile construindu -se
marile bulevarde ale socialismului.
Păstrând ”tradiția” din perioada interbelică, în timpul comunismului, în Oradea au
funcționat multe cooperative meșteșugărești. Acestea au fost: Cootex, 6 Martie, Casnica, Sârguința, Arta, Munca Invalizilor, Higiena, Constructorul, Lemnul, Arta populară, Arta
Crișană, Tricotextil, Prestarea etc.
Dupa 1989 și căderea comunismului, evoluția economiei orașului s -a schimbat foarte
mult, noile realități politice lăsându -și amprenta în Oradea. Deși au fost întâmpinate dificultăți
în viața economică de tranziție, Oradea a încercat să se plaseze într -o ascensiune controlată în
plan general.
În primii ani după Ceaușescu, s -a încercat o restabilire a economiei, printr -o perioadă
fastă, continuând activitățile tradiționale ca: industria lemnului, textile, încălțăminte și confecții. Totuși, în anul 2005, economia Oradiei are o economie tot mai bună, a cărei
struct ură cuprinde majoritatea domeniilor și realizează 63 % din producția industrială a
județului: construcții de mașini, chimie, textile, confecții, tricotaje, pielărie, încălțăminte, blănărie, prelucrarea lemnului, materiale de construcții, construcții metal ice, piese de schimb,
mase plastice, industrie alimentară, energetică etc. Municipiul Oradea mai dispune si de o rețea de instituții șii servicii de interes public general: transport, proiectare, construcții,
instalații, turism, activitate hotelieră etc. T oate activitățile economice sunt sprijinite de către
băncile cu filiale în oraș sau județ: BCR, BNR, Raiffaisen, ING, Unicredit, Piraeus, Transilvania, BRD,CEC etc. În continuare, mari complexe s -au deschis pentru a aproviziona
locuitorii orașului, deschiz ându- și puncte de lucru, ca rețele internaționale: Real, Auchan,
Selgros, Metrou, Praktiker, Carrefour, Kaufland, Lidl, Penny, Jumbo, Brico- Store etc. , iar
investitorii locali au amenajat spații comerciale ca Lotus sau Leonardo.

56

Fig. 30 Depozitul Leonar do din incinta fostei Fabrici de ciment din Oncea
După un comunism ce a durat aproape 50 de ani, Oradea a depășit perioada de
tranziție, către economia de piață, eforturile autorităților locale și a investitorilor
concentrându- se asupra redezvoltă rii econo mice, retehnologizării industriei, îmbunătățirii
infrastructurii și a servicilor pentru populație. Dornic de investiție sau de noi piețe de
desfacere, omul de afacere își va căuta parteneri, găsind în Oradea un loc propice de start.
Companiile private din oraș, acoperă un domeniu destul de larg: industrie, transport,
construcții, servicii, agricultură, medicină, alimentară etc. fiind nevoie de personal calificat
pentru a dezvolta un nou spațiu de muncă.

57
Funcția industrială a orașului Oradea

Dezvoltarea i ndustriei în orașul Oradea a fost influențată de mai multi factori, în
decursul timpului, și anume de: materiile prime zonale, primăria și municipalitatea, forța de
muncă, poziția spațială și geografică, căile de comunicație, legăturile comerciale etc. Dat orită
vechiului sistem de industrializare, ceea ce a reprezentat baza fabricilor orădene a explodat în dezvoltare, ca apoi la începutul anilor 1980 situația să se îngreuneze, tehnologia devenind
depășită, iar apoi sfârșitul anilor 1990 acestea distrugându- se din cauza profitului
local,tehnologiei învechite sau costurilor mari de producție pe plan național sau internațional.
Dintr -un centru industrial complex, cu 43% procente din totalul activităților
economice, astăzi, Oradea este reprezentată de doar 9,42 % de sectorul industrial și 17,30%
cifra de afaceri. În urma acestora, se va schimba si profilul municipiului Oradea, din centru industrial (specializat pe industria ușoară), într -un centru complex.

Fig. 31 Fabrica de piei și blănuri Rovex
Evenimentele c are au cuprins anul 1989, au dus la schimbări radicale, în ceea ce
privea vechiul mod de comunicare, conviețuire, libertate etc. și nu a ultimului lucru: profilul
industrial. Astfel, dupa căderea lui Ceaușescu schimbarea piețelor de desfacere și intrarea p e
piață locală sau națională a unor produse din import, cu o mai mare calitate, au dus treptat la închiderea unor întreprinderi din epoca comunistă, dar totodată au fost redeschise altele noi,
din cauza restructurării și necesităților. Așa noua firmă/comp anie va prelua vechiu sediu al
întreprinderii, utilajele, angajații și chiar și clientii, oferind produse de o mai buna calitate ca
cele anterioare, și mai accesibile ca preț.

58
Conform datelor analizate de SC Borg Design SRL ( www.listefirme.ro ) cele mai
reprezentative ramuri în istoria orașului au fost:
• industria alimentară
• industria construcțiilor metalice și a produselor din metal
• industria textilă și a tricotajelor
• industria pielăriei și încălțămintei
• industria chi mică
• industria de prelucrare a lemnului și mobilei.
Tot același site menționează noile ramuri orădene, care fac din oraș, un centru urban
complex:
• industria cauciucului si maselor plastice
• industria produselor din minerale nemetalice
• industria produselor e lectronice și optice
• industria de mașini și echipamente tehnice
• industria echipamentelor electrice
• industria autovehiculelor de transport rutier
• industria hârtiei și a produselor din hârtie
• industria metalurgică
• industria extractivă
• repararea, întreținerea și instalarea echipamentelor electrice pe autovehicule
• industria tipografică și a înregistrărilor
• industria băuturilor
• industria produselor obținute din prelucrarea țițeiului

59
• industria farmaceutică

Industria pielăriei și încălțămintei
Reprezintă una dint re cele mai vechi industrii ale municipiului Oradea, fiind totdeauna
cea mai importantă subramură a industriei ușoare. În România comunistă, 10- 11% din
materialele din piele, din țară, erau făcute la Oradea. Printre cele mai reprezentative
întreprinderi di n perioada ceaușistă, se numără Solidaritatea (specializată în încălțămintea de
copii și femei, numită și Carmen, și fondată în 1922), Crișul (fosta fabrică din perioada
interbelică Weg -Ege) și Arta (specializată în încălțămintea pentru bărbați). Oradea ex porta
marfă în țări ca Marea Britanie, Belgia, R.F. Germană și URSS.
Astăzi industria pielăriei și încălțămintei se ocupă în principal cu tăbăcirea pieilor și
fabricarea încălțămintei. Această industrie are vechi tradiții în istoria oradeană, fapt ce
conduce la o creștere a ponderii industriale pe plan local. Tot ea este reprezentată de 2
subdomenii de activitate:
• fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, dar și articolelor de harnașament
• prepararea și vopsirea blănurilor.

Industria alimentară
Este cu siguranță cea mai veche ramură industrială a orașului Oradea. Industria
alimentară a apărut și s -a dezvoltat datorită materiilor prime locale, dar și datorită necesităților
primare ale locuitorilor orașului. Are o structură relativ simplă, iar cea mai importantă și impozantă subramură a industriei a fost reprezentată de morărit. Astfel, în război, Oradea nu
doar că asigura hrana locuitorilor săi, ci și a oamenilor din regiunea orașului și influențelor
sale. Produsele au fost foarte apreciate pe plan extern, la exportul de mărfuri în țări precum
Austria, Bulgaria, Ungaria, Italia, Serbia, Grecia etc.
Datorită ponderii crescute a industriei grele în Oradea după cel de- Al Doilea Război
Mondial, industria alimentară începe să scadă. Dar înainte de 1989, industria alimentară se redresează producând atât pe plan local, cât și național produse de bună calitate: ulei, produse
e panificație, carne și prefabricate din carne, conserve, legume, fructe, prelucrarea laptelui,
zahăr, spirt și nu în ultimul rând fabricar ea berii.

60
Bucurându- se tot e vechi tradiții, Oradea cunoaște o dezvoltare dură în ceea ce privește
industria morăritului și a panificației. Prima moară a fost Moara cu aburi a lui Laszlo, care se
alimenta din Câmpia de Vest, înființată în anul 1868 (care, în prezent nu mai există). În zilele
de azi, reprezentative au rămas cele care fabrică produse de panificație, patiserie sau produse locale ale cărnii, laptelui sau ouălor.

Fig. 32 Abatorul Cominca specializat în industria cărnii
Printre cele mai impun ătoare subramuri a industriei alimentare a fost industria uleiului,
care ușor ușor va decade, iar apoi se va închide lăsând în urmă doar amintirea unor vremuri
prospere. A început ca și Fabrica de Ulei Inter -Industrial (1941), continuându- se cu Interoil în
1992. În anii 1960 a ajuns să fabrice chiar și 70 tone pe zi pentru rafinării sau pentru materie
primă. Cererea era tot mai mare, ea crescând de la an la an, chiar și exportând o bună parte.
Oradea fabrica ulei din semințe de floarea soarelui, din semințe de soia, de dovleac, germeni
de porumb și grâu etc. Din cauza datoriilor, vechea fabrică a fost vândută pentru 1,6 mil. de Euro de către Bunger România, iar apoi producția a fost oprită, concediind oameni și
distrugând o altă tradiție a județului; totul p entru a vinde terenul fabricii pentru o firmă din
București cu o sumă estimată la 15 mil. Euro.
O altă subramură a industriei alimentare a fost, și încă este reprezentată de către Fabrica
de Zahăr, promovând astfel creșterea de sfeclă de zahăr în județele Bihor, Sălaj și Satu Mare.

61
Azi, Zahărul Oradea deține cele mai multe procente ca și societate comercială, deținând
produse de brutărie și produse făinoase. Tot în zilele de astăzi, industria alimentară orădeană e
alcătuită din:
• prelucrarea și conservarea cărnii (inclusiv fabricarea)
• fabricarea sucurilor (din legume sau fructe)
• fabricarea uleiurilor și grăsimilor
• fabricarea produselor lactate și brânzeturilor
• fabricarea înghețatei
• fabricarea produselor de morărit
• fabricarea pâinii, produselor de panificație ș i patiserie
• fabricarea de produse brutărești (pișcoturi, biscuiți)
• fabricarea pastelor făinoase
• fabricarea zahărului
• fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei și a produselor zaharoase
• prelucrarea ceaiului și a cafelei
• fabricarea condimentelor și ingr edientelor
• fabricarea de mâncăruri preparate.

Industria cauciucului și a maselor plastice
Subramura cauciucului este relativ nouă, înființată după 1990, reprezentată de firma
SC Onix SRL, care se ocupă de reșaparea anvelopelor (reconstruirea celor uzate) la camioane,
autobuze și autoutilitare.

62

Fig. 33 Industria maselor plastice Plastor
Subramura maselor plastice se ocupă de fabricarea lor de mai mult de un secol, în anul
1914 a fost înființată Fabrica de pieptene și agrafe Rippner, dar a fost contopită în anul 1948,
în urma naționalizării cu Fabrica de pensule și bidinele Lifșitz. Până în prezent ea
schimbându- si de mai multe ori, oprindu- se la numele de Plastor (1991), și care fabrică în
starea actuală: articole casnice, articole din mase plastice, peri i, mingi de ping -pong, matrițe,
benzi de balotat, rafie, folie, corpuri cave, jucării, fermoare, monofilamente, etichete, etc.
fiind unul dintre cei mai mari contribuitori la bugetul local al municipiului.

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal
Este o altă ramură relativ nouă în peisajul orădean. Au apărut abia după prima
jumătate a anilor 1990, și timid și- au făcut loc printre vechile meșteșuguri bihorene. La
început, costurile lor erau ridicate, însă apoi s -au dezvoltat sub un raport calitate/preț cât mai
convenabil. Produsele sunt atât de eficiente, încât se folosesc și pe plan internațional, firme
ca: Nagev, Avaco, Premagro sau Silvermec.

63

Fig. 34 Premagro, firmă ce prelucrează cadre metalice
S-au specializat în:
• fabricarea de con strucții metalice și părți componente ale structurilor metalice
• fabricarea de uși și ferestre de metal
• producția de radiatoare și cazane pentru încălzire
• producția de rezervoare, cisterne, containere metalice
• producția generatoarelor cu aburi
• fabricarea pr oduselor metalice prin deformare plastică
• metalurgia pulberilor
• tratarea și acoperirea metalelor
• operațiuni de mecanică generală
• fabricarea articolelor de feronerie
• fabricarea uneltelor.

64

Industria de prelucrare a lemnului și mobilei
Este caracterizată rel ativ simplu, existând doar subramurile de prelucrare si producție a
mobilei, datorită distanței mari de materia primă. A început în 1948, cu înființarea
Întreprinderii IPROFIL Bihorul, prin unirea a 2- a mici fabrici: una de mobilă, alta de butoaie.
A conti nuat cu Fabrica de mobilă Alfa, care era cea mai mare și mai performantă din țară,
marfă ce era și exportată în țări ca: Bulgaria, R.F. Germană, URSS, Grecia, Israel, Liban, Suedia, Italia etc. căci produsul era foarte bun și durabil. În anul 2009, cele ma i reprezentative
firme de prelucrare au ramas: Sarmas International Mobilă, Noul Woodest, Lemnul și Mobilă
Alfa, ocupandu- se cu:
• taierea și rinduirea lemnului
• fabricarea de furnire și panouri
• fabricarea elementelor de dulgherie, tâmplărie, construcții
• fabricarea ambalajelor de lemn.

Industria textilă și a confecțiilor
Orașul avea nevoie de personal de sex feminin, fiindcă în marile întreprinderi majoritatea
angajaților erau bărbați, așa industriile textile, de confecții și a încălțămintei, aveau cu precădere angajați femei. Primele ateliere au aparut în jurul anilor 1900, care produceau
frânghii. Astfel, în 1923 ia ființă Fabrica Electra, specializată în fabricarea dantelei, șireturi și
panglici. După terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, apar între prinderi ca:
Întreprinderea textilă Crișana (prelucrarea deșeurilor din bumbacul natural și celofribră),
Întreprinderea Drum Nou (articole de pasmanterie -șireturi, trese elastice, șnururi etc.) și
Întreprinderea de tricotaje Miorița (cea mai solicitată fab rică, folosind atât bumbacul, cât și
celofribra, lâna și fibrele sintetice). Pentru materia primă, bumbacul 100% se importa din
China, Spania, Israel etc., iar în Oradea a fost alcătuită de mai multe subdomenii:
• fabricarea materialelor textile
• fabricarea d e articole tehnice și industriale din textile
• fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din piele

65
• fabricarea articolelor de îmbrăcăminte de lucru
• fabricarea lenjeriei de corp
• fabricarea articolelor din blană
• fabricarea prin tricotare sau croșetare.
Industria produselor din minerale nemetalice
Cunoscută ca industria materialelor de construcții, ea evoluează încă din perioada
interbelică cu Întreprinderea Eternit, formându -se în anii României Socialiste sub denumirea
de Fabrica de Azbociment din Oradea. Aceasta folosea ciment de la Chistag și Turda, asbestul
era importat din URSS, iar nisipul fin era procurat din albia Crișului Repede, de la Sântion.

Fig. 35 Industria betonului de pe Calea Uzinelor
Tot în perioada comunistă , în Oradea s -a înființat Întreprind erea de Prefabricate din
Beton, cu o componență din 3 secții: secția de beton armat, secția de producere a panourilor
pentru locuințe și tuburi de canalizare, și o secție de producere a betonului celular autoclavizat
(BCA).
În prezent, societățile comerciale din industria produselor nemetale din municipiu, au
următoarele subdomenii:
• prelucrarea și fasonarea sticlei plate
• fabricarea fibrelor de sticlă

66
• fabricarea de sticlărie tehnică
• fabricarea cărămizilor, țiglelor și altor produse din argilă arsă
• fabricare a articolelor ceramice pentru uz caznic și ornamental
• fabricarea produselor din beton și ipsos pentru construcții
• fabricarea betonului, mortarului, cimentului, ipsosului
• tăierea, fasonarea și finisarea pietrei.
Cele mai influențabile firme din industria pr oduselor din materiale nemetale sunt:
Adeplast, Cerasil, Congips, Euro- Cărămida, Simcor și Readymix România etc.

Alte ramuri industriale
Industria produselor electronice și optice este reprezentată de domenii cum ar fi:
• fabricarea componentelor electrice
• fabricarea modulelor electronice
• fabricarea calculatoarelor
• fabricarea echipamentelor de comunicații, navigație, ceasuri, verificare și control
• fabricarea echipamentelor de radiologie
• fabricarea de instrumente optice și echipamente fotografice
Firmele de o importanță majoră sunt alcătuite din: Hanil Electronics, Audio Bronx,
Connectronics România, Aktapa Ortopedica, Microrom etc.
Industria chimică este reprezentată de o vastă gamă de subdomenii, de firmele Sinteza,
Scorpion, Alsal Prod și Cesal, ca:
• fabric area produselor chimice de bază
• fabricarea îngrășămintelor și a produselor azotoase
• fabricarea maselor plastice și a cauciucului sintetic

67
• fabricarea gazelor industriale
• fabricarea produselor organice și anorganice
• fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice
• fabricarea săpunurilor, detergenților, cosmetice și parfumerie
Industria de mașini, utilaje și echipamente se ocupă cu fabricarea:
• robineților
• mașini și utilaje pentru utilizare generală
• echipamente de birou, ventilație, frigorifice, calculatoare și uz caznic
Firmele care domină acest domeniu sunt: Electrometal, Înfrățirea, Stimin Industries, Emsil
Techtrans etc.
Industria echipamentelor electrice
Firmele care au revoluționat acest domeniu au fost: Metalica, DongYang E&P România și
Charlie Imp ex, prin activități ca:
• fabricarea motoarelor electrice
• fabricarea aparatelor de distribuție și control a electricității
• fabricarea echipamentelor electrice de iluminat
• fabricarea de echipamente casnice (electrice și neelectrice).

Fig. 36 Fabrica Metalic a

68
Industria metalurgică
Printre cele mai reprezentative societăți comerciale se numără: Cemtrade și Turnătoria
Iberică.
Industria autovehiculelor de transport rutier fabrică accesorii, echipamente electrice și
motoare pentru autovehicule, de către UAMT (a zi FICAMT).

Fig. 37- 38 UAMT Oradea
Industria extractivă cu domenii active de extracție a pietrei, nisipului, argilei, calcarului,
gipsului , cretei și ardeziei, este reprezentat de Profesional Construct Montaj și Lildec.
Industria băuturilor dezvoltat ă de Regiana Distilery și Drinks.
Industria farmaceutică singura societate comercială farmaceutică a fost Chimprod ( 1992),
care în prezent nu mai există, clădirea fiind demolată.

69
Studii de caz ale terenurilor de tip „brownfield” din Oradea

Încetul cu încetul, marile fabrici din Oradea sunt puse la pământ. Din zidurile
impunătoare mai rămâne doar molozul, iar din imaginea unui colos, doar amintirea. Își mai
amintesc de ele foștii angajați, cei care și -au trăit o parte din viață muncind în ele, bucurându –
se de ridicarea lor și trăind dezamăgirea când le- au văzut ruinate.

Fig. 39 Hartă cu zonele de tip brownfield din orașul Oradea
În rândurile care urmează, vreau să punctez situația din trecut (gloria zonelor industrial
sau militare) și apusul său, respectiv încheierea ciclului de viață al acestora. Brownfield -ul
este un domeniu des întâlnit în estul Europei, în țările fost -socialiste, datorită scăderii de
profit, schimbării conducerii și a tehnologiilor mult prea învechite, care duc la o poluare mult
prea m are a zonei, cartierului sau mediului dintr -un oraș. Însă, chiar nefuncționale, părăsite,
ele poluează și așa. De ce? Din cauza materiilor și a substanțelor infiltrate în sol, degajate în
aer (cu ajutorul vântului, de la nivelul solului către domeniul aer ian), din clădiri sau
construcții industrial și prin mediul deja afectat (vegetație și faună, din zonele industriale abandonate).

70

Fig. 40 Substanțele nocive care atacă organismul uman prin poluare

Aceste teritorii de tip „brownfield” le -am clasificat du pă 4 categorii:
• Industrie (industria grea a orașului Oradea)
• Întreprinderi (și mici fabrici, unde nivelul de poluare nu e atât de ridicat)
• Unități Militare (UM)
• Mori.

71
Industrie
Fabrica de Alumină din Oradea (ALOR)
Alor Oradea a fost o companie producătoare de alumină din România. Era singura
fabrică de alumină care folosea bauxită autohtonă. A fost cumpărată, la valoarea de lichidare,
de Russki Aluminium (RusAl), în 1998. Paravanul sub care Russki (deținută de celebrii
oligarhi Roman Abramovich, proprietarul clubului de fotbal Chelsea și Oleg Deripaska ) a
administrat societatea de la Oradea s -a numit Cemtrade . În anul 2001, rușii au închis fabrica,
pe motiv ca nu mai era profitabilă. La momentul respectiv, Alor avea 700 de angajați. Alor a
fost singura fabrică de alumină tubulară din Europa . Alumina tubulară era produsă în lume de
concernul american Alcoa și de Alor Oradea.
Construită în 1967, fabrica de alumină a fost prima de pe platforma indus trială a
orașului Oradea. Practic, CET -ul (Centrala termo -electrică Oradea) a fost construită pentru a o
deservi. Vârful de producție al fabricii s -a situat, în anii '80, la 225.000 de tone de alumină
produse anual și peste 1.200 de angajați. După 1990, industria a intrat în declin. Producția,
reluată în decembrie 2000, a fost oprită în ianuarie 2002 când fabrica a fost închisă pentru a
doua oară.

Fig. 41 -42 Uzina de alumină din Oradea (ALOR)

În 1999 fabrica a intrat în lichidare, iar un an mai târziu a intrat, prin achiziționarea de
către firma paravan Cemtrade, în proprietatea concernului rus Russki Aluminium. Era prima
fabrică din industria aluminiului care intra în mâna oligarhilor ruși. Au urmat în scurt timp
ALRO Slatina, ALUM Tulcea – achiziționate de Marco International, grup în spatele căruia
se aflau Oleg Deripaska și Vitali Mațițki.

72
După numai 3 ani dupa ce a cumparat -o, Deripaska a închis fabrică de la Oradea pe
motiv că nu mai este profitabilă. Fluxul de producție a fost repornit în 2004, dar degeaba. În
2006, fabrica a fost închisă definitiv. Iar apoi administratorul rus a decis că trebuie să -și
recupereze inves tițiile, vânzând terenul de sub fabrica de alumin (30 de hectare plus alte 40
ocupate de halde). Și astfel s -a încheiat povestea singurei fabrici de alumină care folosea
bauxită autohtonă.
Fig. 43 „Fața tristă a Aluminei”
Alumina Oradea a intrat și ea în hora contractelor pentru energie ieftină jucată de
oligarhii ruși. Ei s -au luptat să pună mâna și pe CET -ul din Oradea, construit împreuna cu
fabrica de alumină, pentru a -i furniza energia electrică.
Povestea fabricii de la Oradea este o mică filă din ist oria intrării unor ramuri strategice
ale industriei în mâna foștilor ofițeri KGB, după metoda pantentată în Rusia imediat după
prăbușirea URSS.

Fabrica de vopsele și produse chimice Sinteza
Sinteza Oradea este o companie din România care produce și comercializează produse
chimice – produse farmaceutice, halogenuri de alchil, insecticide organo- fosforice, colectori
de flotație, aditivi pentru uleiuri minerale, pigmenți anorganici, materiale de umplutură și
stabilizatori pentru mase plastice, produse pelicul ogene, și alte produse. Întreprinderea
Chimică Sinteza a fost înființată în anul 1954, fiind una din primele întreprinderi cu profil
chimic înființate în România Printre societățile preluate la înființare se numărau Fabrica de

73
produse chimice organice Aurora , înființată în anul 1905, Întreprinderea Chimico-
Farmaceutică Vesta, înființată în 1922 și Fabrica Fii lui A. Zankl, constituită în 1923. În anul
1990, a fost transformată în societate pe acțiuni.

Fig. 44 Fabrica de produse chimice Sinteza
Ruinată după 1989, fost a întreprindere comunistă își ia un nou avânt. Sinteza vrea să
înființeze pe cele 17 hectare de teren pe care le deține în Șoseaua Borșului primul parc
industrial privat cu acte în regulă din Ardeal. Profilat pe produse chimice, Chem Park Oradea
va atrage pe vechea platformă industrială nu mai puțin de șapte întreprinderi din domeniu,
fiecare cu investiții de 3- 4 milioane euro.
Fostă perlă a industriei orădene, întreprinderea Sinteza s -a înființat în 1954 prin
înglobarea Fabricii de produse chimice organic e Aurora, care funcționa din 1905, a
Întreprinderii Chimico -Farmaceutice Vestra (1922) și a Fabricii Fiii lui Zankl (1923). Una din
primele întreprinderi chimice din țară, Sinteza a fabricat pigmenți anorganici, lacuri și
vopsele, substanțe active pentru i ndustria farmaceutică, insecticide, auxiliari pentru industria
maselor plastice, gaze lichefiate și produse chimice pentru industria auto.
Perioada de apogeu a societății a fost în anii '80, iar după 1989 a intrat într -un proces
de restructurare finalizat odată cu privatizarea din 2006. Din 2007 fabrica și -a concentrat
producția pe platforma din Șoseaua Borșului, închizându- și facilitățile de producție din restul
orașului. După un minim al cifrei de afaceri în 2010, societatea a revenit pe creștere în urma

74
reorientării pe piață. Sinteza este cel de- al treilea producător de acid benzoic din Europa, după
cele două fabrici cu capital american din Estonia și Olanda.
Platforma industrială a întreprinderii Sinteza va fi demolată, parcelată, dotată cu
utilități și pusă la dispoziția clienților. Decât să riște milioane de euro în retehnologizare
pentru a fabrica produse finite, conducerea firmei a ales să crească producția de acid benzoic
și să își invite clienții să producă chiar în Șoseaua Borșului. Astfel, în loc să ducă marfa la
capătul lumii sub formă de granule sau ținută caldă în cisterne speciale, fabrica o va vinde "la
poartă", în stare lichidă.

Fig. 45 Secția din Velența (Sinteza)
Sinteza a cerut deja Școlii Profesionale Eurobusiness să înființeze măcar o clasă de
operatori chimiști, iar pentru cei circa 100 de angajați cu studii superioare de care are nevoie,
Chem Park va colabora și cu Universitatea din Oradea.
Sinteza este principalul client industrial al CET -ului, cu 900 gigacalorii consumate
lunar, e chivalentul a circa 400 de apartamente pe timp de iarnă. Creșterea consumului de abur
industrial ar diminua presiunea pe prețul gigacaloriei plătit de orădeni astfel încât, chiar dacă
încălzirea nu se va ieftini, măcar nu va crește exploziv după trecerea C ET pe gaz.

75
Haldele de șlam ale uzinei Alumina
Pe vremuri, era o mândrie pentru oraș. Azi, din fabrica Alumina nu a mai rămas decât
o ruină. Iar reminiscența producției pe care întreprinderea o avea în urmă cu 30 de ani
poluează continuu orașul, fără ca c ineva să -i vină de hac…

Fig. 46- 47 Halda de șlam
Dată în folosință în 1965, fabrica Alumina a fost prima pe platforma industrială a
Oradiei. În anii '80, producea anual nu mai puțin de 225.000 tone de alumină. Odată cu
căderea regimului comunist, în să, a căzut și ea, iar în 1999, întreprinderea denumită între timp
Alor a intrat în lichidare. A fost preluată de concernul Ruskii Aluminii prin firma Cemtrade
Oradea, care a încercat să o revigoreze, dar ulterior producția s -a oprit, probabil pentru
totde auna.

Fig. 48 Hartă a industriei (grele) orădene

76
În prezent, chiar dacă e ruină, Alumina poluează. Pentru că în urma producției au
rămas 80 de hectare cu 4 halde de șlam – un amestec solid de apă cu particule fine de
substanțe minerale în suspensie, provenit din instalațiile de prelucrare a aluminei.
Din cele 4 halde din spatele întreprinderii, cea mai mare e C0, situată pe terenul
Primăriei, dar în administrarea Cemtrade. Halda întinsă pe 380.000 mp datează din 1965 și a
fost folosită periodic, în prima fază până în 1980, iar apoi între 2001 -2002 și 2004- 2006.
Celelalte trei halde, C1, C2 și C3, ocupă în total o suprafață de 402.000 mp și sunt
proprietatea exclusivă a Cemtrade. Acestea au fost folosite între 1980 și 2000 și prea puțin
după preluarea fabri cii de către ruși.
În urma uriașului accident ecologic cu care se confruntă Ungaria (Fabrica de aluminiu
Ajkai) în urma deversării a sute de mii de metri cubi de reziduuri toxice ale unei fabrici de
alumină, s -a ridicat și problema siguranței haldelor de ș lam din România. Totuși, la Oradea nu
există riscul unui astfel de dezastru, pentru că aici nu este prevăzut un rezervor de colectare al cărui dig să se spargă. Șlamul depus s -a solidificat, devenind practic una cu pământul.
La fel ca statul român, care a deținut combinatul Alumina până în anul 2000, nici
concernul rus care l -a cumpărat nu a făcut nimic ca să ecologizeze uriașele depozite. Asta deși
normele europene în domeniu îi obligă să facă acest lucru. Costul ecologizării celei mari mari
halde de șlam, întinsă pe 39 de hectare va costa aproape 6 milioane de euro. Banii ar putea
proveni din fonduri europene.

Fabrica de vopsele Romcolor (azi Vernicolor)
Înființată în 1994, R omcolor 2000 SA, este parte a grupului Global Colors fiind
participant activ pe p iețele din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Rep. Moldova, Ucraina, Rusia,
Belarus, Kazakhstan, Lituania, Letonia, Estonia, Turcia, Polonia si Grecia.

77

Fig. 49 Romcolor (azi Vernicolor)

Fabrica Metalica
Locatarii din zona străzii Sovata din Oradea sunt nemulțum iți de faptul că în clădirea
fostei fabrici Metalica, seară de seară, se adăpostesc zeci de oameni fără adăpost. Fabrica a
fost închisă în urmă cu aproximativ 10 ani, iar ceea ce a rămas a ajuns într -o stare de
degradare continuă.

Fig. 50 Anexă a Fabrici i Metalica (azi demolată)
Odată cu venirea căldurii, cetățenii spun că nici nu pot ține geamurile deschise la
apartamente datorită mirosului care vine din zona fostei fabrici Metalica. Mai mult, în vecinătate sunt două locuri de joacă pentru copii și o gră diniță. Cei care locuiesc în zonă sunt
îngrijorați pentru siguranța copiilor și de faptul că aceștia se joacă într -un mediu insalubru.

78

Fabrica de utilaj greu Înfrățirea

Fig. 51 Fabrica Înfrățirea (azi mai mult de 80% este demolată)
Fabrica simbol a econ omiei României comuniste devine mall în vremea
capitalismului. Înainte de 1989, întreprinderea Înfrățirea din Oradea a fost una dintre cele mai
căutate uzine de mașini unelte din lume. Decenii la rând, produsele realizate aici erau
exportate pe cinci conti nente. Gloria de altădată a rămas acum doar o amintire. Pe o parte din
terenul pe care altădată funcționau instalații și hale de producție de mii de metri pătrați este posibil să vedem ridicate mari suprafețe comerciale.
Înființată în 1948, intreprinde rea Înfrățirea din Oradea a ajuns în anii comunismului un
colos industrial, care producea mașinilor unelte de mare precizie. Nicolae Agud (fost director)
a condus mai mulți ani sectoare importante ale fabricii. Își amintește că piesele și mașinile
fabricat e aici erau exportate în 55 de țări: "RFG, Elveția, Franța. Am trimis mașini în China,
am trimis în Japonia, am trimis în Peru, în Iran în toate țările lumii."
Fig. 52 Mașinărie de prelucrat din Înfrățirea

79
Fabrica din Oradea devenise o destinație prefera tă pentru Nicolae Ceaușescu, care o
vizita întreprinderea de fiecare dată când venea în regiune. Și străinii erau interesați să vadă
felul în care era organizată întreprinderea.
La Oradea erau propuse soluții tehnice și inovații care sunt și acum sunt dori te de
firme importante din străinătate. În aceste condiții, producția a crescut exponențial, iar sumele
încasate de România erau fabuloase. O școală din oraș a fost creată doar pentru a asigura forța
de muncă pentru Înfrățirea.
Adusă în pragul falimentului , fabrica a fost vândută în 2003, când noul proprietar a
plătit ceva mai mult de 2 milioane de euro pentru aproape 70% din acțiuni. În anii următori, activitatea firmei s -a mutat în Beiuș, la 60 de kilometri distanță, iar terenul a fost vândut.
Cumpărători i au început să demoleze unele construcții și să construiască în loc un mall.

Fabrica de ulei din Oradea
Fabrica de ulei din Oradea a fost construită în 1940. În 1993 este privatizată prin
metoda MEBO și până în 2000 se investesc în retehnologizarea ei 11 milioane de dolari. În
anul 2004 ea intră în proprietatea compania multinaționale Bunge, pentru ca aceasta, brusc, în
vara lui 2007 să ia decizia închiderii ei. Compania Bunge a fost fondata in Amsterdam in anul
1818. In prezent sediul central este in apr opiere de New York (SUA). Compania opereaza de
la vanzarea materiei prime precum cereale si fertilizatori pana la vanzarea cu amanuntul a produselor alimentare precum uleiul alimentar, margarina sau maioneza. Portofoliul Bunge
Romania include marcile Floriol, Unisol, Muntenia si Floarea Soarelui, fiind lider de piata in acest domeniu, cu o cota de 30%.

80

Fig. 53- 54 Fabrica de ulei din Oradea
Fabrica Interoil Oradea a fost construită in 1940 și necesită investiții substanțiale
pentru modernizarea echipamentelor și a infrastructurii. Interoil a fost preluat de grupul
american de firme Bunge în anul 2003. Fabrica din Oradea producea ulei pentru partea de vest
a țării. În viitor producția pentru aceasta parte a țării va fi preluata de Unirea Iași și de Fabrica
Martfu din Ungaria, în timp ce fabrica de la Buzău va produce pentru partea de sud.

Centrala Electrică de Termoficare 2 (CET)
CET- ul 2 a avut o durată de viață de vreo 12 ani iar unele dintre echipamentele din
interior sunt noi sau foarte puțin folosite. A fost cumpărat de o firmă din București care
pregătește demolarea fostului site, pentru o nouă platformă industrială operațională.

Fig. 55, 56 și 57 CET 2 Oradea

81

Întreprinderi
Întreprinderea de confecții Oradinum
Întreprinderea de confecții din Or adea fost înființată în anul 1959 și în prezent este în
colaps, multe din clădiri fiind în stare puternică de degradare.

Fig. 58- 59 Oradinum

Abatorul Cominca

Fig. 60 Rampă de descărcare a produselor din carne
Deschisă în anul 1887, fabrica de mezelu ri din Oradea a fost o afacere de familie până
în anul 1948, când a fost naționalizată. În 1995, Cominca a fost privatizată, fiind preluată de

82
Macromex SA, managementul fiind asigurat până anul trecut de un specialist francez.
Proprietarul companiei de dis tribuție Macromex, Dan Minulescu, a decis să închidă Fabrica
de preparate din carne Cominca din Oradea, la care deține un pachet de 70% din acțiuni.

Fig. 61 Harta întreprinderilor din municipiul Oradea
Fabrica de piei și blănuri Rovex
Această Fabrică a f ost înființată în anul 1928, de către Iosif Leichner, cel ce a fost
comerciant de blănuri și care, în colaborare cu un specialist din localitatea Leipzig, a început
cu tăbăcirea și vopsirea blănurilor la Oradea. Fabrica a purtat pentru început numele de Io sif
Leichner și se ocupa numai cu argăsirea pieilor. Dinamica, ritmul și continuitatea în
dezvoltarea industriei de blănuri, ca și în alte ramuri industriale între anii 1928 – 1944 , dar
șiîn anul 1948, până la naționalizarea fabricii, principalele mijloac e de producție, au fost
caracteristicile relațiilor de producție ale sistemului capitalist, rezultatul fiind cererea și oferta
produselor de pe piață sub influența crizelor economice, mai ales cea din perioada interbelică,
înainte și după cel de- al doilea război mondial. Patronul a căutat să dea dezvoltare fabricii de
blănuri, cumpărând în anul 1932 actualul teren cu imobilul de pe strada Clujului nr. 161, iar în
anul 1941 a fost înființată activitatea Confecție, folosindu- se 5 mașini de cusut textile și 15
mașini de blănărie. Tot în același an, fabrica a început să primească comenzi militare pentru șube, pieptare și mănuși de blană, atât pentru argăsire, cât și pentru confecționare. În anul
1947, fabrica a fost preluată de o societate anonimă și a fost condusă până la naționalizare. La
data de 11 iunie 1948, are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție.

83

Fig. 62 Fosta întreprindere Rovex , lângă Cetatea Oradiei (azi părăsită în mare parte)
Având o dezvoltare mult mai mare și confecțiile de blan ă, șube îmblănite, cojoace
lungi și scurte pentru protecție, dar și căciuli, precum și comenzi masive pentru Armată și
Miliție (Poliție). a fost necesară lărgirea atelierelor de confecți, lărgire care a fost posibilă în
anul 1949, fără investiții și cheltuieli de amenajări reduse. Imobilul aflat pe strada Griviței nr.
11, care fiind proprietatea fostei firme Leichner, a trecut în urma naționalizării în patrimoniul
întreprinderii, unde au fost mutate utilajele specifice confecțiilor din blană.
Corpurile de c lădire din această fabrică, au fost construite în jurul anul 1870, dată la
care au fost destinate diverselor scopuri industriale, de la depozitare în anul 1949. În cursul
anilor, în acest imobil a fost fabrica de ghete „Primus” , iar după aceea o fabrică d e pâslă și
vată, care a fost comasată la fabrica ,„Flora” din localitate, iar spațiile au rămas goale. Din
grupurile de clădiri aflate pe strada Griviței nr. 11, au fost amenajate grupa B cu 2 etaje, grupa
C cu un etaj și grupa D cu un etaj, în așa fel ca în luna iulie anul 1949, a luat ființă și secția de
confecție.

84

Fig. 63, 64 și 65 Secția blănuri, de pe Calea Clujului
Pentru buna realizare a capacității de lucru în această secție, întreprinderea a investit
foarte mult în utilaje. La înființarea întreprinderii încăperile au fost mici, încălzite cu sobe de
lemn, hașpelele și butoaiele erau din lemn. Mașinile speciale ale blănăriei au fost aduse din
localitatea Leipzig. Clădirile construite au avut încăperi mici, fiind separate cu ziduri. În anii
1960- 1970, clădirile au devenit mult mai spațioase, în formă de hale pe distanțe lungi,
hașpelele fiind din tablă inoxidabilă și autobasculante, iar mașinile specifice blănăriei erau din import, iar exportul a crescut și el foarte mult în acei ani. Tocmai din a ceste motive,
dimensiunile mari ale halelor, amplasarea la marginea centrului orașului Oradea, în aproapiere de Cetate, un simbol al orașului.

Fabrica de conserve Avântul
Întreprinderea Avântul Oradea a fost cea mai mare fabrică de conserve din România.
Puțini ar fi crezut că aceasta va ajunge vreodată în situația de a fi lichidată ca urmare a
datoriilor acumulate la bănci, furnizori și stat. Lichidarea societății s -a decis încă din 1995, iar
apoi, timp de trei ani, s -a încercat salvarea sa prin reorganiz are.

Fig. 66- 67 Fabrica Avântul

85
Prin 1945, un bombardament al trupelor germane în retragere distruge sediul de pe
actuala Str. Panait Cerna a Societății pe actiuni pentru cultivarea și măcinarea ardeiului
“Imperial”, fondată în 1928. Fabrica va fi r econstruită și va căpăta, începând cu anul 1949,
numele de Intreprinderea de Prelucrare si Industrializare a legumelor si fructelor Avântul .
Aceasta a fost, până în 1989, una dintre cele mai importante fabrici de conserve din țară.

Fig. 68 Numele fabric ii preluat de strada din spatele unității industriale
Fabrica Avântul oferea orădenilor „un bogat sortiment de legume și fructe prelucrate și
conservate, de bună calitate”. O reclamă din anii 80 menționează printre produsele fabricii și
băuturile răcoritoa re: Zmeuro, Socată, Vitis, Codruț, sucul natural de struguri cu aromă de
zmeură, sucul natural de struguri muscat și, nu în ultimul rând, sucul natural de struguri cu
aromă de sâmburi de caise.

Fabrica de spirt și drojdie
Se explică destinul industrial al orașului Oradea prin așezarea geografică favorabilă,
condiții de transport favorabile și prin faptul că conducerea orașului s -a bazat pe abilitatea
cetățenilor săi mai înstăriți (comercianți și industriași, în mare parte persoane de confesiune
israelită) care au contribuit hotărâtor la susținerea visteriei orașului prin investiții și impozite.
La acestea se adăugau prezența unui număr mare de oameni cu aspirații elevate, armatei
(câteva mii) și a hinterlandului agricol. Piatra de temelie a fost pusă prin înființarea Școlii de
ucenici, a Școlii industriale de meserii iar în etapa următoare prin eliminarea de pe piața
autohtonă a produselor industriale de import.

86

Fig. 69 (Calea Clujului), 70 (Str. Mareșal Averescu) Fabrica de spirt și drojdie
Prima fabric ă a fost deschisă de Marton Hillinger și producea spirt, urmată de Fabrica
de spirt și drojdie “Daniel Berger” și Firma fraților Füchs l de producere și comercializare a
vinului (1850), sau de alte fabrici de spirt aparținând lui Henrik Löble (1851), Ledere r și
Kalman (1857) sau lui Adolf Moskovits și fiii. Spirtul era obținut din cerealele produse de
agricultura oradeană aprovizionată de două manufacturi de pluguri și mașini agricole fondate
în 1844 și 1847. Urma firesc apariția industriei de materii prime (extractivă). În 1861 se
deschide mina de cărbune de la Cordău. Ceva mai târziu au apărut morile cu aburi , 1870,
1884, 1910 fapt care a avut ca și consecințe crearea unei piețe centralizate de desfacere a
cerealelor.
Fig. 71 Intrarea din față a fabrici i

87
La 1885, S.K. Nagy scria despre Oradea în felul următor “este un oraș al fabricilor,
ale cărui uzine se ridică necontenit, fiind alimentate de apa caldă a pârâului Peța, care
traversează orașul la sud”. La 1892 Oradea era al șaselea oraș de fabrică de pe cuprinsul
coroanei maghiare cu 26 de fabrici după Budapesta 346, Bratislava 46, Szeged 37, Arad 31, și Cluj 30. În 1972 se unește cu Fabrica de Spirt și Drojdie devenind Înterprinderea de Bere
Spirt și Drojdie.

Depozitul de combustibil Petrom
În urma an alizării caracteristicilor proiectului (mărime, producția de deșeuri, emisii
poluante, riscul de accidente), a localizării și caracteristicilor impactului potențial, s-a stabilit
că realizarea acestuia nu va avea un impact semnificativ asupra calității factorilor de mediu.
Depozitul este amplasat pe malul stâng al Crișului Repede, în cartierul Velența, și în trecut el
deservea rolul de alimentare a stațiilor industriale sau a benzinăriilor.

Fig. 72 Amplasarea depozitului lângă Crișul Repede
Prin această investiție se urmărește (pașii corespunzători pentru a curăța un spațiu poluant):
• demolarea clădirilor depozitului (inclusive fundaț iile);

88
• demontarea conductelor tehnologice;
• demolarea sup rafețelor betonate;
• demontarea rezervoarelor metalice;
• demolarea fundaț iilor de sustinere pentru rezervoarele existente;
• demontarea legăturilor conductelor tehnologice;
• desfacerea reț elei de alimentare cu energie electrică;
• lucrări de sapături mecanice, r esistematizarea pe verticală a terenului și redarea solului
geom etria plană a terenului;
• demontarea retelei apă- canal;
• dezafectarea liniei CF;
• locația va fi dotata cu materiale absorbante specifice pentru compuși petrolieri.

Fabrica de cărămidă din Tokai
Industria materialelor de construcții este reprezentată de fabr ici mici de cărămidă la
Oradea, Ceica, Beiuș și Valea lui Mihai.

Fig. 73- 74 Fabrica de cărămidă

Întreprinderea de materiale electrice Electrometal
Electrometal Societate Cooperativă Meșteșugărească a fost înființată în anul 2005.
Conform datelor oferi te de Registrul Comerțului, firma are ca domeniu de activitate principal
fabricarea altor mașini și utilaje de utilizare generală .

89

Fig. 75 Fosta clădire Electrometal (azi Romeur)

Întreprinderea de confecții Miorița
Dezvoltarea haotică a orașului din ti mpul comunismului își arată acum fața hâdă.
Aproape că nu este cartier orădean care să nu aibă propria dărăpănătură provenită dintr -o
întreprindere închisă și abandonată. Din fostele fabrici de textile sau încălțăminte care formau
altădată motorul orașului au mai rămas doar niște ruine verticale pe care nu le vrea nimeni.
Paradoxal, sunt în același timp prea scumpe ca să merite cumpărate, dar și prea ieftine pentru
ca proprietarii să se îndure să le vândă…

Fig. 76 Întreprinderea de confecții Miorița

90
Astăzi aproape că nu există fostă întreprindere socialistă care nu să fie împărțită pe
bucăți și închiriată unor făbricuțe sau depozite. Așa s -a întâmplat cu clădirile fostelor fabrici
Avântul, Clasicor, Miorița sau Olimpia, folosite acum pentru cu totul alte scopuri decât cele
inițiale. Având totuși un stăpân, acestea sunt încă în situația fericită. Pe Șoseaua Borșului,
fabrici întregi, închise și abandonate, au intrat în autodemolare, ajungând niște ruine verticale.
Triajul de est din Oradea
După cum spune numele, în aceasta gară se triază vagoane, ea având un rol important
pentru fabricile din zonă. Pentru cei care merg cu trenul la Oradea, triajul este un popas
obligatoriu. Tot aici se termină linia electrificată, deși mai încolo sunt ceva stâlpi de caten ară
ce continuă până înspre halta Mera. La un moment dat era vorba sa se electrifice ruta Cluj –
Oradea; din păcate acest lucru a rămas la stadiul de vorbă.

Fig. 77- 78 Vagoane abandonate putrezesc în Triajul de Est
În stația Oradea Est zeci de vagoane de marfă zac abandonate în triaj. Printre linii
bălăriile cresc nestingherite. De departe par solide, metalice și grele, dar rugina se adună pe pereții vagoanelor, saboții cad printre traverse. Nimeni nu mai are nevoie de ele. Dacă vreun
operator privat a re nevoie de o granitură de marfă, de aici își poate alege câte vrea. Numai că
vagoanele trebuie să treacă printr -o inspecție obligatorie, iar revizia lor costă.

91
Unități militare
Cazarma Husarilor
Deși arhitectura militară este lipsită de frumusețea și distincția oferită locuințelor, fie
ele nobiliare, fie țărănești, aceasta oferă un spectru lărgit asupra diverselor epoci. Dacă
pasiunea pentru Evul Mediu face ca fortificațiilor, cetăților sau depozitelor de arme ale acestei
epocii să li se acorde o atenț ie sporită, nu același lucru se poate spune și pentru cele din
perioada modernă și chiar contemporană.

Fig. 79, 80, 81 și 82 Ce a mai rămas din fosta cazarmă
Un astfel de imobil există și în municipiul Oradea. „Ansamblul Cazarma Husarilor",
monument considerat de importanță locală și trecut în Lista Monumentelor Istorice din România la categoria B. Este una dintre clădirile ridicate de armata imperială austriacă în

92
secolul al XVIII -lea. Zidită cu ajutorul localnicilor care, în acest fel, au fost scutiți de
obligația de a găzdui trupele imperiale în propriile locuințe, monumentul, aflat azi în paragină,
este un ansamblu de construcții care cuprindea clădirea manejului (incendiată în anul 2000),
grajdurile și alte dependințe și avea un plan în forma literei "U". Fațada este asimetrică față de
rezalitul central datorită adăugirilor ulterioare din 1805 și 1890. După ce trupele imperiale au părăsit localitatea clădirea a fost transformată în internat.

Fig. 83 (Fostele) unități militare din Oradea
În prezent, obiectivul se află în stare de precolaps. Ansamblul se află în proprietate
mixtă: „Cazarma" aparține S.C. „Master Car" S.R.L. Cluj -Napoca, iar „Manejul" se află în
proprietatea Primăriei municipiului Oradea. Datorită amplasării și suprafeței mari, terenul este
valoros pentru dezvoltatorii imobiliari, existând interese ca monumentul să fie lăsat să se auto-degradeze mai mulți ani de către proprietarii succesivi. În prezent este neacoperită,
șarpanta fiind aproape integral distrusă.
În anul 1999, o porțiune din zidul vestic al clădirii spitalului s -a prăbușit; zidurile de
compartimentare alăturate au fost dislocate, bolțile aferente s -au prăbușit; s -au prăbușit de
asemenea planșeele unor încăperi de la etaj, tavanele unor încăperi de la etaj. Șarpant a s-a
degradat rapid, țiglele au dispărut, fapt ce a permis pătrunderea apei pluviale, care a afectat planșeul de lemn și extradosul bolților.
Clădirea (dinspre centru) este decopertată, lipsind învelitoarea. Tencuiala este căzută
în cea mai mare parte, i ar zidurile clădirii sunt fisurate. Pereții clădirii dinspre Decebal sunt
integri, dar lipsește acoperișul. În urma incendiului din anul 1999 acoperișul a fost distrus,
prăbușindu- se și cele două pinioane ale aripilor scurte , înzidindu- se unele ferestre.

93

UM 1326 Infanterie Mecanizată

Fig. 84- 85 Cum a fost și cum a devenit
“Mi-am întâlnit, deunazi, un fost camarad de arme, de pe vremea locotenenției de la Oradea.
Artilerist cândva, în >1326<,cum i se spunea pe vremuri celebrului Regiment 21 Mecanizat,
a plecat din sistemul militar și și- a construit o carieră de succes în lumea afacerilor. Și totusi,
după ani de capitalism și civilie, unele gesturi și reflexe desprinse în armată,nu i -au iesit din
obisnuință. De cate ori trece pe lângă clădirea ce gazduia cândva sediul Diviziei 11
Mecanizate, gard in gard cu >1326<, întoarce capul și retrăiește momentele când generalii
Bordei, Schiopu sau Lungu primeau raportul. Poarta e aceeași, la fel si aleile printre castanii
ce racoreau zilele însorite de vară. Cândva, semeț și onorat, bustul generalului Traian
Moșoiu e acum un ultim semn al vremurilor militare de odinioară.”
Locote nent-colonel Ovidiu Purdea -Someș

UM 1334 Tancuri și UM 1433 Artilerie Antiaeriană
În anii '80 era cea mai puternică grupare militară de pe teritoriul României. Astăzi, de
ea s-a ales praful. Epoca de glorie a Garnizoanei Oradea mai trăiește doar în amintirea
ofițerilor care au activat aici și a foștilor comandanți, azi pensionari. O parte din cazărmi au
fost demolate, în alte clădiri și- au făcut loc noi instituții. A rămas activă doar o mică unitate
de transmisiuni care urmează și ea să fie mutată, plus unitatea militară de la Beiuș. Singurele uniforme militare care mai amintesc de Garnizoană sunt Jandarmii și Pompierii, dar ele nu
mai țin de Armată.

94
Cel mai longeviv comandant al Garnizoanei Oradea, generalul -maior Ion Bordei – care
a stat la comandă în perioada 1973 -1984, plus alte două luni imediat după Revoluția din 1989
când a asigurat interimatul – își amintește cu nostalgie de acele vrem uri. "Divizia 11
Mecanizată "Carei" era cel mai important corp de armată din țară, cel mai bine înzestrat și cu
trupe foarte bine pregătite. Imediat după intervenția sovietică din Cehoslovacia, Ceaușescu a
ordonat constituirea acestei forțe în vestul țării. Începând cu anul 1968 și până prin 1970 -71,
au fost alocate trupe noi, iar armamentul a fost înlocuit cu unul nou, de fabricație românească. În perioada de vârf aici activau în jur de 4.000 de militari doar în Oradea și împrejurimi",
rememorează generalu l Bordei.

Fig. 86 Colaj reprezentativ al UM 1334 Tancuri

95
Concentrarea militară de aproximativ 10.000 de soldați și tehnică modernă sub
comandament orădean nu a fost întâmplătoare, orașul fiind amplasat strategic în fața Câmpiei
Panonice, un bastion important pentru o eventuală ripostă în cazul unui atac al "forțelor
imperialiste" pe direcția Viena -Budapesta- Debrețin. Forțele care se aflau concentrate în
Garnizoană erau impresionante: Regimentul 21 Mecanizat, Regimentul 21 Tancuri, Divizionul 58 artilerie Antiaeriană, Batalionul de Transmisiuni, Batalion de Cercetare,
Divizion Autotunuri, Companie Chimică, Companie de Stat Major, Spital de Linia I, Companie de Pază Aeroport, Divizion de Rachete Tactice, Comandamentul Diviziei plus o
Unitate Atomică. "Unita tea asta Atomică a fost ceva inedit pentru noi" , își amintește zâmbind
generalul, "Ea avea în atribuții etalarea aparaturii dozimetrice și de radiații din toată Armata
a IV-a". Militarii de aici erau instruiți și dețineau aparatură pentru depistarea și măs urarea
radiațiilor în cazul unui atac atomic. Pe lângă forțele enumerate, în subordinea conducerii Garnizoanei Oradea se aflau Regimentul Mecanizat, Batalionul de Geniu și Școala de Șoferi
din Arad, Regimentul din Beiuș, Regimentul de Artilerie Șimleu Silv aniei și Regimentul de
Artilerie din Ineu.

Fig. 87 UM 1433 Artilerie Antiaeriană

96

Începutul sfârșitului pentru Garnizoana Oradea l -a constituit apropierea României de
structurile NATO și aderarea țării la Uniunea Europeană. În conformitate cu standard ele
Alianței Nord -Atlantice și a politicilor UE în materie de apărare, forțele armate de la granița
de vest își pierdeau din importanță. Lipsa "inamicului imperialist" și vecinătatea cu o țară –
Ungaria – care avea aceleași aspirații europene, ambele țări devenind aliate în NATO, nu mai
justifica menținerea forței militare. Treptat, odată cu profesionalizarea structurilor militare,
Armata a primit și o nouă graniță de apărat. Frontiera estică a României este acum și frontiera
estică a NATO.
Divizia 11 Me canizată "Carei" are un trecut glorios. A fost supranumită "Divizia
Neînvinsă", deoarece a fost singura mare unitate care, de la înființarea ei în 1916, nu a pierdut
nicio bătălie în sectoarele de front care i -au fost încredințate. Divizia 11 Infanterie a luat ființă
pe 15 august 1916, având rădăcinile în Batalionul de Recrutare Dolj, înființat la 1 iunie 1908. Acesta împreună cu Regimentul 41 Infanterie și Brigada 22 Infanterie au fost comasate în
Divizia 11 Infanterie. Ostașii săi au luat parte la luptele din Moldova în Primul Război
Mondial, apoi, la acțiunile de menținere a ordinii împotriva bandelor de bolșevici în anul 1918 în Transilvania și a curățirii Budapestei de trupele roșii ale lui Bella Kun, în 1919. În al Doilea
Război Mondial a luptat în băt ăliile de la Odessa, Transinistria și Cotul Donului, în campania
de eliberare a Transilvaniei și în luptele din Ungaria și Cehoslovacia, până în mai 1945. În
același an efectivele sale sunt distribuite la alte unități, divizia fiind astfel desființată.
La 2 august 1951, s -a reînființat Divizia 11 Infanterie din Divizia 2 Infanterie, iar
începând cu 15 octombrie 1951 unitățile ei au fost dislocate în noile garnizoane având
comandamentul dispus la Oradea. La 20 octombrie 1974, primește denumirea de Divizia 11
Mecanizată "Carei", iar douăzeci de ani mai târziu, prin ordin al Ministerului Apărării Naționale, se înființează Brigada 11 Mecanizată "Carei", prin reorganizarea Diviziei. Brigada
devine operativă începând cu 1 octombrie 1994, iar din 25 iulie 2002 devi ne Brigada 11
Infanterie Moto "Carei". În mai 2005, Divizia din Oradea este desființată.

97
UM Chimică (de protecție NBC) și Școala de șoferi
Sunt situate în sud -vestul orașului, în cartierul Ioșia, pe spațiul prezent al Poliției de
Frontieră, Poliția Munici piului Oradea, cât și a noului complex de blocuri „Luceafărul”, dar și
a Facultății de Științe Politice din Oradea. În prezent, în mare parte este demolată, și devenită
adăpost pentru oamenii fără adăpost, dar o bună parte este sub jurisdicția Poliției oră dene.

Fig. 88, 89 și 90 UM Chimică și Scoala de șoferi (cunoscut și ca „Localul 2”)

Mori
Moara Adria
Aceasta moară nu era altceva decat o moar ă de arpacaș și decorticat mei. A început să
funcționeze în anul 1890 în complexul "Adria" a societății "Moskovits Adolf si Fiii".
Complexul, care funcționa cu aproximativ 150 de angajați, exporta făina î n toată Peninsula
Balcanică, iar arp acașul a ajuns până în Italia.

Fig. 91- 92 Moara Adria cu aspectul său unic, de castel

98
În 1911 a intrat î n componenț a Societății Industriale și Agricole Adria al lui
Moskovits Adolf ș i Fiii S.A. care mai cuprindea F abrica de spirt și drojdie de uz agricol și
industrial, respectiv o expl oatație agricolă de 6000 de jugă ri. Clădirile sale au fost distruse,
aproape în tota litate, de un incendiu produs în anul 1922.

Fig. 93 Harta morilor din Oradea

Moara Rollinger
Moara de apă din Seleuș se regăsește în vechile fotografii orădene încă de la finalul
secolului al XIX -lea când funcționa cu o instalație construită exclusiv din lemn. În 1911,
moara este cumpărată de Vilmos Rollinger senior. Acesta, de profesie mecanic, se ocupa
personal de buna funcționare a utilajelor, controlul calității cerealelor măcinate și de
modernizarea morii. În 1920 roata din lemn a morii este cuplat ă la un motor cu gaz, folosit ca
sursă alternativă de energie, moara continuând să se bazeze pe apa Peței ca sursă principală. Moara avea în dotare trei perechi de pietre și trei valțuri care măcinau zilnic 4, 5 tone de
cereale pentru producerea a trei tip uri de făină.

99

Fig. 94 Moara astăzi
În 1938 roata de lemn a morii a fost înlocuită cu una de inox și capacitatea de măcinare a
devenit de 8 tone pe oră. Făina produsă aici era de 9 categorii. Tot în această perioadă,
proprietarul morii, împreună cu unul din proprietarii fabricii de bere, Oszkar Haggenmacher,
observa că orzul folosit la producerea berii orădene se prăjește mai ușor dacă acesta era în
prealabil măcinat de pietrele morii. Astfel “prelucrat”, orzul oferea și un gust deosebit berii.
Procedeul “special” a fost folosit până în anii ’40. Mărcile orădene interbelice de bere Dreher –
Hanggenmacher, Bak , Dacia, Herkules, Szent Laszlo au folosit, posibil, orz prelucrat la moara Rollinger. La Moara din Seleuș se face făină și acum.

Fig. 95 Moara în tre cut (sursa : www.oradeaininagini.ro)

100

Moara de Răsărit
Odinioară în Oradea se distribuia făină în tot județul , loc de unde chiar și vecinii din
Debrecen se bucurau de făina de grâu care trecea de controlul calității din Moara Răsăritului
(Lederer&Kálmán ) – pe str. Miron Costin nr. 2. Sigur că în Oradea au existat mai multe mori,
însă unele sunt lăsate să se prăbușească ( pământul de sub clădiri fiind mai valoros ), fie au fost
transformate în altceva. Momentan , Moara Răsăritului e singura care a mai rămas „în
picioare”. Ocazional aici au loc spectacole de teatru și tot felul de alte evenimente culturale
care se potrivesc unor astfel de spații neconvenționale.

Fig. 96- 97 Prezent și trecut (sursa: www.moara- rasarit.ro)
Moara a fost fondată în 1910 după proie ctul arhitectului Rimanóczy Kálman
jr, supraviețuind Celui De -al Doilea Război Mondial, perioadei comuniste, însă nu și
perioadei de tranziție de la începutul anilor ’90. De altfel, întregul complex cuprindea o fabrică de spirt, o fabrică de lapte și o fer mă, pentru a transporta rapid marfa, complexul era
înconjurat de o linie feroviară care făcea legătura cu gara din Velența.

101
Moara Emilia
Funcțională din 1884, moara Emilia i -a aparținut lui Jakab Weinberger, un evreu
maghiarizat. Potrivit volumului "Contr ibuții la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în
perioada 1848- 1948", scris de muzeologul Ronald Hochhauser, moara producea anual 5.000
de tone de grâne măcinate, care se vindeau în vestul Imperiului Austro- Ungar și în Franța.

Fig. 98- 99 Moara Emilia înainte (sursa: www.ebihoreanul.ro) și după demolare
După naționalizare, moara și -a pierdut din importanță, iar în final s -a închis. În anii '60
mai existau utilaje, dar au fost casate și distruse, iar clădi rea folosită doar ca depozit. În anul
2000, Primăria Oradea a scos clădirea la vânzare, ea fiind cumpărată de afaceristul Ovidiu
Copil, în prezent lider al consilierilor județeni PSD și director al hotelului Ceres din Băile 1
Mai.
Veche de mai bine de un s ecol, o moară din centrul municipiului Oradea dispare
bucată cu bucată. Noul proprietar a decis să o dărâme, pentru că devenise un adevărat pericol după ce în ultimii 25 de ani clădirea a stat nefolosită. Autoritățile locale au încercat să salveze
Moara Em ilia și să o declare monument istoric, dar nu au reușit.
Ridicată în 1884, în clădire a funcționat ani la rând o moară, iar o perioadă a fost
folosită ca depozit de legume și fructe. După 1990, uriașa construcție a fost abandonată, iar la
începutul anilor 2000 a fost vândută unui om de afaceri local. De -a lungul anilor, moara
Emilia și- a pierdut strălucirea și a ajuns la un pas de prăbușire.
Proprietarul a încercat să obțină autorizația de demolare cu trei ani în urmă. Fundația
pentru Protejarea Monumentel or Istorice Bihor a demarat însă procedura de clasare a clădirii
ca și monument industrial. Timp de un an, răgaz prevăzut de lege, nimeni nu a avut voie să se atingă de vechea moară. Din acest motiv, moara și -a pierdut statutul de clădire protejată, iar
proprietarul a primit autorizațiile pentru demolarea clădirii.

102
Chiar dacă au o vechime de 130 de ani cărămizile din care a fost construită moara
Emilia vor fi refolosite. Tocmai din această cauză proprietarul a ales să demoleze clădirea
controlat, ceea ce în seamnă că muncitorii vor desface fiecare cărămidă în parte.

103
Bibliografie

1. Justin B. Hollander, Niall G. Kirkwood, Julia L. Gold „Principles of brownfield
regeneration”, Island Press Washington, Covelo, London, 2010;
2. G. Whelan „Brownfields: multimedia, modeling & assesment”, WITPress, USA,
2004;
3. Marius Stupariu „Municipiul Oradea. Studiu de geografie urbană”, Editura
Universității din Oradea, 2014;
4. Liviu Borcea și Gheorghe Gorun „Istoria Orașului Oradea”, Editura Arca, 2007;
5. R.P.C. Morgan „Soil Erosion and Conservation”, Editura John Willey & Sons, Inc.,
New York, 2002;
6. Alexander R. Cuthbert „Designing cities: critical readings in urban designs”,
Blackwell Publishing, Oxford, 2003;
7. Thomas H. Russ „Redeveloping Brownfields”, Editura McGraw -Hill, 2000;
8. Adam Swain „Re- constructing the post -soviet industrial region”, Editura Routledge,
New York, 2007;
9. William Sarni „Greening Brownfields Remediation Through Sustainable
Development”, Editura McGraw -Hill, New York, 2009;
10. Rachel Woodward „Military geographies”, Bla ckwell Publishing, Oxford, 2004;
11. Janice Morphet „Effective practice in spatial planning”, Editura Routledge, Oxon,
New York, 2011;
12. George F. Pinder „Groundwater modeling using Geographical Information System”,
Editura John Willey & Sons, Inc., 2002;
13. Davi d Egell Sr., Maria DelMastro Allen, Ginger Smith, Jason R. Swanson „Tourism
policy and planning”, Editura Routledge, USA, 2011;
14. Frederic P. Miller, Agnes F. Vandome, John McBrewster „Brownfield land”,
Alphascript Publishing, 2010;
15. Chris Perry, Kevin Taylor „Enviromental sedimentology”, Blackwell Publishing,
Malden, USA, 2007;

104
16. Robert Ridell „Sustainable urban planning”, Blackwell Publishing, USA, 2004;
17. Helen Castle, Mariangela Palazzi -Williams „Extreme sites: the greening of
brownfield”, Wiley Academy, Wes t Sussex, UK, 2004;
18. Richard S. Ostfeld, William Schlesinger „The year in ecology and conservation
biology”, Blackwell Publishing, Boston, 2010;
19. David J. Nash, Sue J. McLaren „Geochemical sediments & landscapes”, Blackwell
Publishing, Malden, USA, 2007;
20. David L. Higgitt, E. Mark Lee „Geomorphical processes and landscape change”,
Blackwell Publishing, UK, 2001;
21. Martin Evans, Jeff Warburton „Geomorphology of upland peat”, Blackwell
Publishing, Malden, USA, 2007;
22. Ivan T. Berend „From the Soviet Bloc to the European Union”, Cambridge University
Press, UK, 2009;
23. Tom Kendrick „Identifying and managing project risk”, USA, 2009;
24. P.G. Fokes, E.M. Lee, J.S. Griffiths „Enigineering geomorphology”, Whittles
Publishing, Scotland, 2007;
25. Bernard Pipkin, D.D. Trent, Richar d Hazlett, Paul Bierman „Geology and the
enviromental”, Editura Cole, USA, 2011;
26. Rowntree Lewis, Price Wyckoff „Globalization and diversity”, Pearson Education
Inc., New Jersey, USA, 2011;
27. Ronald Hochhauser „Contribuție la o istorie a industriei de fabric ă la Oradea în
perioda 1848- 1948”, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2011;
28. Constantin Moșincat „Cronică de marș: 80 de ani de la înființarea Diviziei 11
Infanterie 15 august 1916”, Editura Cogito, Oradea, 1996;
29. Constantin Moșincat „Starea de vegh e. 120 de ani de la înființarea Regimentului 3
Dorobanți Olt”, Editura Papyrus, Oradea, 1997;
30. Bianca Cobârzan „Brownfield redevelopment in Romania”, Transylvanian Review of
Administrative Sciences, 2007.

105
Webografie

1. http://brownfieldaction.org/brownfieldaction/brownfield_basics ;
2. http://www.bbc.co.uk/schools/gcsebitesize/geography/urban_environments/urbanisatio
n_medcs_rev5.shtml ;
3. http://www.sustainablebuild.co.uk/greenfieldsites.html ;
4. http://forumgeografic.ro/wp -content/uploads/2013/1/Boros.pdf ;
5. http://www .cotidianul.ro/adio- alumina -oradea -proprietarul -rus-a-inceput -demolarea –
231189/ ;
6. http://www.adevarul.ro/cultura/istorie/cazarma -husarilor -oradea -pas-colaps –
1_50ba067c7c42d5a663b09bb5/index.html ;
7. https://www.youtube.com/watch?v=Qydez60lXlk;
8. http://www.bihon.ro/cet -ii-a-fost-vandut -la-pretul -minim- stabilit/1579151;
9. http://apmbh.anpm.ro/ -/proiect –decizia- etapei -de-incadrare -pentru- proiectul –
_dezafectare- depozit -produse -petroliere -petrom -oradea_ ;
10. http://www.localbiz -bihor.ro/electrometal -societate- cooperativa -mestesugareasca-
oradea -f5417.html ;
11. http://gazetadecluj.ro/avantul- oradea -sub-tunul -maxim/;
12. http://www.oradeamea.com/amintiri- din-epoca- de-aur-iv/;
13. http://www.istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=475:industria –
materialelor -de-construc%C5%A 3ii-in-crisana&Itemid=201 ;
14. http://www.oradeamea.com/recenzie -ronald -hochhauser -contributie -la-o-istorie -a-
industriei -de-fabrica -la-oradea -in-perioda -1848- 1948/ ;
15. http://adevarul.ro/locale/oradea/foto- fabrica -bere- oradea -fost-demolata- inceputul –
anilor -2000- 1_51c82749c7b855ff56bfd9f6/index.html ;
16. http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Oradea/Stiri/Distrugerea+unui+simbol+P
e+locul+fabricii+Infratirea+din+Oradea+;
17. http://www.voceatransilvaniei.ro/fabrica -infratirea -ajuns -o-ruina -un-mall- se-va-ridica –
locul -unei-industrii -care- exporta -masini- 55-de-tari/;
18. http://www.crisana.ro/stiri/social- 15/cladirea -fabricii -metalica -focar -de-mizerie -si-
infectie -buda -de-pe-malul- crisului -124970.html ;
19. http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Oradea/Stiri/Radiografia+unui+faliment+
fabrica+de+ulei+din+Oradea+inchisa+de+;

106
20. http://www.romanialibera.ro/economie/finante -banci/bunge -inchide -fabrica -de-ulei-
din-oradea -101615;
21. http://zidezi.ro/cartea -saptamanii/o -istorie -a-industriei -bihorene.html ;
22. http://www.localbiz -bihor.ro/electrometal -societate- cooperativa -mestesugareasca-
oradea -f5417.html ;
23. http://bihoreanul.gandul.info/bihor/cominca -isi-inchide -fabrica- de-mezeluri -de-la-
oradea -2509326;
24. http://www.zf.ro/ companii/proprietarul -macromex -inchide -fabrica- de-mezeluri -din-
oradea -3098095;
25. http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima -or-31-6-20/fantomele -industriale -fabricile –
oradene -care-si-au-inchis -portile -lovite -de-criza- au-umplut -orasul -de-ruine -abandonate –
102470.html?mobile=no;
26. http://www.skyscrapercity.com/sho wthread.php?t=1649967&page=2;
27. http://www.lilisor.net/2012/la -moara- rasaritului- din-oradea.html ;
28. http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Oradea/Stiri/ORADEA+Moara+Emilia+d
emolata+caramida+cu+caramida;
29. http://arheo logie -industriala.blogspot.ro/2014/02/oradea -sos-moara- emilia.html;
30. http://www.ebihoreanul.ro/mobile/index.php?&categ_id=41&categ_name=T3JhZGVh
IG5vYXN0csSD&news_id=97471&action=display_news ;
31. http://www.oradeamea.com/moara -rollinger/ ;
32. http://www.money.ro/ fabrica- oradinum -inchisa/ ;
33. http://www.romcolor.ro/ro/i ;
34. http://provinciacrisana.blogratuit.ro/Provincia -CriEa -b1/Fabrica -de-Blanuri -az1-Maia-
azRovexa- Oradea -JudeEul -Bihor -Provincia -CriEana -b1-p644.htm ;
35. http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima -or-31-6/chimia -succesului -pe-ruinele -fostei –
intreprinderi -comuniste -sinteza -oradea -dezvolta -primul- parc- industri al-privat -din-ardeal –
114215.html?mobile=no;
36. http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Oradea/Stiri/Sinteza+Otradea+renaste ;

107
37. http://www.sinteza.ro/;
38. http://pisti91.myfreeforum.org/archive/baciu -triaj__o_t__t_565.html ;
39. http://www.crisana.ro/stiri/actualitate -13/s-a-stins-glasul -rotilor -de-tren-zeci-de-
locomotive -cu-aburi -au-ajuns -carne -de-furnal -104770.html ;
40. http://www.clujarm.ro/ziarCluj/arhiva/OrizontMilitar_nr20.pdf ;
41. http://www.cris ana.ro/stiri/comunitate -24/scutul -de-fier-din-vestul -tarii- a-fost-odata –
garnizoana -oradea -85773.html ;