Introducerea Cadastrului Imobiliar Edilitar

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

1.1. Definitie 6

1.2. Cadrul legal 6

CAPITOLUL 2 – RETEAUA GEODEZICA DE SPRIJIN

2.1. Notiuni generale 9

2.2. Sistemele de proiectie si conditii de realizare 9

2.3. Proiectarea retelei geodezice de sprijin 10

CAPITOLUL 3 – RETEAUA GEODEZICA DE RIDICARE

3.1. Reteaua geodezica de ridicare 14

3.2. Actualizarea si omogenizarea retelei de ridicare 15

3.3. Proiectarea – dezvoltarea retelei de ridicare 16

CAPITOLUL 4 – LUCRARI DE CADASTRU IMOBILIAR

4.1. Notiuni generale 20

4.2. Planul cadastral 22

4.3. Scara planurilor cadastrale 22

4.4. Planul cadastral de ansamblu 23

4.5. Continutul planului cadastral 24

4.6. Metode de intocmire a planurilor cadastrale 25

4.6.1. Metoda fotogrametrica de intocmire a planurilor

cadastrale 25

4.6.2. Intocmirea planurilor cadastrale prin metode

directe de ridicare 27

4.6.3. Intocmirea planurilor cadastrale pe cale automata 32

4.7. Precizia planului cadastral 35

4.8. Numerotarea cadastrala si calculul ariei suprafetelor 36

4.8.1. Numerotarea cadastrala 36

4.8.2. Calculul ariei suprafetelor 38

4.8.2.1. Metoda numerica de calcul a suprafetelor 39

4.8.2.2. Metode grafice de determinare a suprafetelor 40

4.8.2.3. Metoda combinata 43

4.8.2.4. Metoda mecanica 44

4.9. Culegerea la teren a datelor cadastrale 45

4.9.1. Identificarea proprietarilor si a situatiei juridice a corpurilor de proprietate. Fisa corpului de proprietate 45

4.9.2. Identificarea categoriilor de folosinta 47

4.9.3. Identificarea cladirilor. Cartarea imobiliara 47

4.10. Intocmirea registrelor cadastrale 50

4.10.1.Registrul cadastral al corpurilor de propriatate 51

4.10.2.Registrul cadastral al proprietarilor 52

4.10.3.Indexul alfabetic al proprietarilor 53

4.11. Evidenta si intretinerea cadastrului imobiliar 53

CAPITOLUL 5 – LUCRARI ALE SISTEMULUI INFORMATIONAL AL FONDULUI EDILITAR

5.1. Definitie, obiectiv si scopul lucrarilor ale sistemului informational al

fondului edilitar 57

5.2. Structura datelor si informatiilor specifice sistemului informational al

fondului edilitar 58

5.3. Etapele de realizare a lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar 65

CAPITOLUL 6 – APLICATIE PENTRU SECTORUL CADASTRAL 57

6.1. Memoriu tehnic 73

6.2. Masuratorile brute culese din teren 78

6.3. Inventar de coordonate pentru punctele vechi si noi. 79

Compensarea retelei

6.4. Inventar de coordonate cu punctele pe conturul sectoarelor cadastrale si corpurilor de proprietate.Recapitulatia suprafetelor 90

6.5. Fisa corpului de proprietate 97

6.6 Relevee camine de vizitare 98

6.7 Schita tronsoanelor caminelor de vizitare 99

6.8 Descrieri de statii pentru punctele retelei de sprijin si de ridicare 100

6.9. Schita retelei geodezice de sprijin si de ridicare

6.10. Plansa cu punctele pe conturul sectoarelor cadastrale si corpurilor de proprietate

6.11. Plan cadastral

6.12. Plan cadastral de ansamblu cu retelele edilitare

6.13. Plan cadastral tematic cu reteaua de apa si reteaua de canalizare

CAPITOLUL 7 – ORGANIZAREA LUCRARILOR

7.1. Anexa 4 – Situatie lucrari 92

7.2. Anexa 5 – Deviz cheltuieli 93

7.3. Anexa 5a – Calculul manoperei 94

7.4. Anexa 6 – Proces verbal de receptie-avizare 95

Bibliografie

Curriculum Vitae

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1. Definitie

Sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar este un subsistem al cadastrului general, ocupandu-se cu inventarierea si evidenta tuturor imobilelor din localitati sub aspect tehnic si economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si a datelor de baza din cadastrul general privind suprafata, categoria de folosinta si proprietarul, de unde rezulta ca lucrarile de cadastu imobiliar contin elemente de baza ale cadastrului general.

Retelele edilitare sunt retele tehnice ce deservesc locuintele, ansamblurile social culturale, intitutiile, agentii economici etc. Precum si retelele tehnice industriale din spatiul urban.

Sistemul informational al fondului edilitar este partea cadastrului fondului urban care se ocupa cu inventarierea si evidenta sistematica a dotarilor edilitare subterane si supraterane din perimetrul intravilanului unei localitati, atit sub aspect tehnic cat si sub aspect calitativ, precum si cu efectuarea lucrarilor de intretinere si actualizare.

1.2. Cadrul legal

In conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara: “Ministerele, alte institutii centrale de stat, regiile autonome si alte persoane juridice pot organizeaza cadastrul de specialitate in domeniul imobiliar- edilitar”.

1.3. Scopul lucrarilor ale sistemului informational al fondului imobiliar- edilitar

Scopul sistemului informational al fondului imobiliar il constituie:

-realizarea bazelor de date pentru sistemul informational al fondului imobiliar si

gestiunea localitatilor.

-culegerea unor date si informatii privind actualizarea datelor tehnice, economice si

juridice preluate de la cadastrul general si completarea lor in ceea ce priveste:

-delimitarea conform Legii nr. 7/1996 a teritoriului ce urmeaza a fi cadastrat si marcarea limitei intravilanului localitatilor;

-actualizarea sau intocmirea planului topografic sau cadastral care va constitui suportul de baza al lucrarilor de cadastru;

-identificarea proprietarilor de terenuri si ai corpurilor de cladiri;

-completarea datelor continute in “Fisa bunului imobil” ,cu:

-caracteristicile functionale ale cladirilor

-existenta dotarilor edilitare la nive de parcela;

-existenta dotarilor edilitare si tipul lor in interiorul corpului de cladire;

-alte solicitari ale beneficiarului care necesita lucrari de teren sau inscrieri de date declarative.

Culegerea unor date si informatii de detaliu privind caracteristicile constructive ale cladirilor si, la cerere, elemente suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, in scopul evaluarii pe criterii tehnice a terenurilor si cladirilor, precum si furnizarea unor informatii necesare stabilirii pretului minim de concesionare al terenurilor in conformitate cu prevederile legale.

Scopul lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar este acela de a realiza urmatoarele obiective:

-stabilirea elementelor care apartin de cadastrul general si de cadastrul de specialitate precum si corelarea acestora pentru buna desfasurare a activitatii de cadastru in localitati;

-realizarea unui continut standard pentru produsele sistemului informational al fondului edilitar, respectiv pentru planurile cadastrale, fiselor arterelor, situatiile centralizatoare;

-stabilirea unor metode unitare de realizare a sistemului informational al fondului edilitar sub aspect tehnic si economic, precum si al preciziei;

-stabilirea unor criterii unice pentru evaluarea, verificarea si receptia lucrarilor si produselor privind sistemul informational al fondului edilitar;

-corelarea activitatilor din cadrul sistemului informational al fondului edilitar, desfasurate intr-o localitate de diferiti agenti abilitati sa execute lucrari ale sistemului informational al fondului edilitar in localitati;

-furnizarea de informatii reale si de calitate;

-stabilirea metodologiei si a elementelor necesare realizarii unui sistem informatic bazat pe date cadastrale, care sa contribuie la gestionarea eficienta a localitatilor;

CAPITOLUL 2

RETEAUA GEODEZICA DE SPRIJIN

2.1 Notiuni generale

Reteaua geodezica se defineste prin totalitatea punctelor situate pe suprafata Pamantului pentru care se cunosc coordonatele intr-un sistem unitar de referinta.

Retelele geodezice se pot imparti in doua mari categorii si anume:

-retele geodezice planimetrice (de triangulatie-trilateratie, poligonometrice), prin care se determina pozitia punctelor geodezice in planul de proiectie ;

-retele geodezice altimetrice (de nivelmet si gravimetrie) prin care se determina altitudinea punctelor geodezice.

Reteaua de triangulatie-trilateratie este formata din puncte situate pe o anumita suprafata, incadrata in retele geometrice compacte, in care s-au efectuat determinari astronomice si geodezice, pe baza carora s-au calculat coordonatele punctelor in sistem unitar de referinta.

Reteaua de poligonometrie este formata din drumuiri de mare precizie in care s-au masurat directii azimutale, distante zenitale, lungimi de laturi si diferente de nivel, formand poligoane cu puncte nodale. Reteaua de poligonometrie poate completa sau inlocui reteaua de triangulatie-trilateratie locala si reteaua de nivelment si gravimetrie locala, fiind dezvoltata pe reteaua geodezica.

Reteaua de nivelment constituie baza altimetrica a tuturor determinarilor geodezice, topografice, fotogrametrice, cartografice si cadastrale. Punctele retelei de nivelment nu coincid de regula cu punctele retelei planimetrice, astfel incat cele doua retele sunt proiectate si realizate separat, insa in conexiune, avandu-se in vedere scopul final al lucrarilor geodezice.

Reteaua gravimetrica este constituita din punctele in care se determina marimea gravitatii ’’g’’. De regula aceste puncte au altitudinea precis determinata, in sistemul altimetric de stat, coordonate plane x,y avand insa acelasi rol ca si in cazul retelelor de nivelment.

Punctul geodezic este elementul materializat in teren, pozitionat in spatiu prin coordonatele X, Y, Z, calculate intr-un sistem de proiectie si plan de referinta unice, inventariate (numar, denumire) si cu fise de descriere a punctului.

Punctele geodezice sunt determinate prin metodele triangulatiei – trilateratiei si drumuirile poligonometrice si de nivelment geometric, asigurand sistemul de sprijin pentru pozitionarea in plan.

Punctele de nivelment sunt puncte geodezice determinate prin nivelment geometric, asigurand sistemul de sprijin pentru altitudini.

2.2 Sisteme de proiectie si conditii de realizare

Proiectia oficiala folosita in Romania este Proiectia stereografica 1970.

Este o proiectie conforma cu polul Q0 de coordonate 0=40o N si

0=25o E Greenwich. Proiectia stereografica a fost adoptata in septembrie 1971.

Ca suprafata de referinta a fost preluat elipsoidul Krasovski

(a = 6.378.245 m, f = =1/298,3) cu orientarea catre observatorul de la

Pulkova.

Originea sistemului de axe de coordonate se gaseste in punctul Q0, axa X indreptata spre nord, iar axa Y catre est. Se reprezinta intr-un singur plan.

Avantajul acestei proiectii este reprezentarea tarii pe un singur plan, ceea ce corespunde unui sistem secant. Cercul de deformatie nula are raza de 201,718 km si reprezinta intersectia planului secant cu elipsoidul de referinta.

Ca plan intermediar pentru diverse calcule se calculeaza si un plan tangent in Q0 paralel cu cel secant, astfel unui punct de pe elipsoid i se calculeaza mai intai coordonate in planul tangent prin inmultirea cu un coeficient de scara.

unde :

x, y reprezinta coordonatele unui punct in sistemul de proiectie stereografica 1970.

x’,y’ reprezinta coordonatele unui punct intr-un sistem de coordonate translatat cu 500000 de m

Adoptand x’si y’ rezulta ca orice punct de pe teritoriul Romaniei are coordonate pozitive.

Cu coordonatelive.

Cu coordonatele x’ si y’ se poate face corect numai urmatoarele calcule :

-calculul distantei din coordonate;

-calculul orientarii din coordonate ;

-calculul ariei unei parcele functie de coordonatele plane ale colturilor;

Exista calcule in care este interzisa orice translatie cu x’ si y’ si trebuie sa lucram cu coordonatele reale x, respectiv y :

-transformarea de coordonate stereografice in coordonate geografice;

-reducerea directiilor la planul de proiectie;

-reucerea distantelor la planul de proiectie;

-calculul unghiului de convergenta meridiana;

-calculul modulului de deformatie liniara si areolara;

2.3. Proiectarea retelelor geodezice de sprijin

Proiectarea retelelor geodezice de stat se executa separat pe ordine,de la complex catre simplu. Privind desfasurarea in timp a lucrarilor de elaborare a acestor proiecte se observa ca intre lucrarile pentru realizarea retelei de ordinul I si cele de ordinul IV exista uneori perioade de cateva decenii.

Retelele geodezice de stat se construiesc dupa principiul omogenitatii, adica se urmareste asigurarea unei precizii de determinare, in general uniforma pentru toate punctele geodezice din retea. Principiul omogenitatii este realizat in primul rand prin faptul ca, constuctia retelelor geodezice se desfasoara succesiv, de la superior spre inferior. In acest fel o retea geodezica de stat, de un anumit ordin, se sprijina pe retele geodezice deja construite, precizia in pozitie a punctelor sale fiind conditionata de cea a punctelor pe care este constransa.

Pozitia unui anumit punct geodezic depinde in primul rand de pozitia punctelor de acelasi ordin si de ordin superior cu care este in legatura directa. De asemenea amplasarea fiecarui punct trebuie sa permita o dezvoltare fara prea mari dificultati a retelei de ordin inferior.

Retelele de triangulatie din localitati, sunt in general, compacte, fiind construite sub urmatoarele forme:

-retele principale, compuse din figuri geometrice in care unghiurile sunt mai mari de 36o, iar lungimea unei laturi este cuprinsa intre 3 si 7 km;

-retele secundare, care indesesc retelele principale, avand laturi cuprinse intre 1 si 3 km.

Reteaua planimetrica a unei localitati se poate realiza si prin masuratori G.P.S., combinate cu retelele poligonometrice, executate cu statii totale.

Indiferent de metoda de realizare a retelelor planimetrice ale localitatilor, trebuie sa se asigure in mod obligatoriu incadrarea acestora in sistemul retelei geodezice de stat, prin cel putin 3 puncte comune.

Retelele de triangulatie principale si secundare se executa pe baza unui proiect, iar pentru intocmirea proiectului se folosesc urmatoarele materiale:

-hartile sau planurile existente in zona respectiva;

-toate datele referitoare la lucrarile geodezice executate anterior in zona;

-date informative asupra conditiilor fizico-geografice;

-date informative de ordin economic ca: pret, manopera, transport, etc.

Proiectul trebuie sa prezinte solutia cea mai avantajoasa din punct de vedere tehnic si economic. Dupa ce se proiecteaza reteaua principala si se traseaza pe harti sau planuri configuratia ei, se proiecteaza reteaua secundara.

Prin proiect se va urmari ca:

-punctele sa fie dispuse in asa fel ca folosirea lor pentru dezvoltarea si indesirea retelei sa fie cat mai convenabila;

-pentru punctele amplasate pe constructii se vor prevedea transmiteri la sol, care se vor compensa riguros;

-sa se foloseasca triangulatia anterioara existenta, introducand-o in reteaua proiectata;

Lungimea laturilor de plecare sau a bazelor se masoara cu instrumente clasice sau electronice care sa asigure masurarea lungimilor cu o eroare relativa de 1:400000 la masurarea bazelor, in cazul cind acestea se dezvolta si 1:150000 la masurarea directa a laturilor.

Observatiile azimutale si zenitale se executa pe baza proiectului retelei de triangulatie care a fost definitivat in urma recunoasterii la teren.

Observatiile azimutale se efectueaza prin metoda turului de orizont. Numarul tururilor de orizonteste de 6 pentru retelele principale si de 3 pentru cele secundare.

Daca numarul observatiilor gresite depaseste 1/3 din numarul total al masuratorilor se refac.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca reteaua de triangulatie-trilateratie secundara sunt:

-densitatea punctelor: 1-2 puncte/km2;

-laturi cuprinse intre 1 si 3 km;

-precizia de determinare a coordonatelor x, y sa fi de 5 cm.

-materializarea punctelor pe puncte sau pilastri;

-semnalizarea punctelor situate la sol sau pe cladiri prin balize sau piramide;

-transmiterea la sol a punctelor de pe cladiri prin 3 puncte;

-laturile sau bazele de plecare masurate cu eroare relativa de 1:400000

-observatiile zenitale executate de 3 ori;

Pentru lucrarea de fata s-a proiectat si realizat o retea geodezica de sprijin locala care si-a propus obtinerea unei densitati corespunzatoare de puncte, determinate cu precizii corespunzatoare astfel incat sa se permita efectuarea lucrarilor de introducere a sistemului informational al fondului edilitar.

In acest scop s-a facut o recunoastere prealabila a tuturor punctelor vechi din zona. Recunoasterea terenului reprezinta un complex de operatiuni efectuate pentru definitivarea proiectului retelei geodezice de sprijin locale. Aceasta recunoastere depinde de timp, de experienta proprie a celui care efectueaza recunoasterea precum si de suprafata ce trebuie acoperita.

CAPITOLUL 3

RETEAUA GEODEZICA DE RIDICARE

3.1. Reteaua geodezica de ridicare

Retelele geodezice de ridicare sunt create in scopul asigurarii numarului de puncte necesare masuratorilor topografice si cadastrale de detaliu. Punctele retelelor geodezice de ridicare sunt determinate prin intersectii inainte, retrointersectii, intersectii combinate, drumuiri poligonometrice, tehnologie G.P.S., utilizandu-se puncte din reteaua geodezica de sprijin.

Densitatea unei retele geodezice de ridicare se stabileste in raport cu suprafata pe care se executa lucrarile si cu scopul acestora. Retelele geodezice de ridicare se proiecteaza astfel incat sa se asigure determinarea punctelor care delimiteaza unitatile administrativ-teritoriale si intravilanele, precum si a celor care definesc parcelele / corpurile de proprietate. Se va asigura o densitate de cel putin 1 punct / kmp in zona de ses, 1 punct / 2 kmp in zone colinare si 1 punct / 5 kmp in zone de munte.

Materializarea pe teren se va face cu o densitate impusa de configuratia terenului si densitatea detaliilor (in principal limite de proprietate). Materializarea se va face dupa natura solului, cu borne, repere si marci standardizate. In intravilan, in zonele asfaltate sau betonate, materializarea se poate face si cu picheti metalici cu diametrul de 25 mm si cu lungimea de 15 cm, batuti la nivelul solului, asigurind o densitate a punctelor de minim 4 puncte / kmp. Din fiecare punct materializat se vor asigura vizibilitati catre cel putin alte 2 puncte din reteaua geodezica de indesire sau din reteaua geodezica de sprijin.

Marcarea permanenta a punctelor topografice din zona se vor face cu borne din beton armat (piatra cioplita) care au forma unui trunchi de piramida cu baza patratica cu dimensiuni variabile. Punctele care s-au materializat in general prin borne sunt punctele geodezice din retea de sprijin precum si unele din punctele retelei de poligonatie (drumuiri).

La alegerea punctelor ce urmeaza a fi bornate trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte mai importante:

sa asigure permanentizarea lor (locuri ferite de distrugere) ;

stabilitatea (pe terenuri stabile) si identificarea sigura a lor ;

vizibilitatea catre alte puncte (minimum 2 puncte) marcate prin borne pentru a putea fi utilizate in lucrarile ulterioare.

Plantarea bornelor se face in felul urmator:

Se sapa o groapa de 70-80- cm, la fund se aseaza o caramida cu cruce, se centreaza cu doua sfori si firul cu plumb, urmeaza un strat de pamant, un strat semnalizator (tigla pisata) iarasi un strat de pamant si borna care se aseaza centrica cu subsolul (prin cruce sforilor) si 20 cm deasupra solului. Plantarea semnalelor se face la sud de borna la circa 30 cm.

In vederea reconstituirii unui punct topografic a carei borne a disparut in timp, se executa si o borna la subsol cu o caramida cu cruce asezata sub un strat semnalizator si de recunoastere constituit din nisip, caramida pisata. Bulonul metalic care este incastrat in borna, trebuie sa se gaseasca pe verticala marci de la subsol. Conditia se asigura folosind un fir cu plumb si doua sfori intinse intre patru tarusi, la intersectia carora se instaleaza succesiv caramida si apoi borna.

Modul de semnalizare se alege in functie de semnificatia punctului de sprijin si de conditiile concrete existente pe teren.

In cazul semnalelor geodezice trebuie indeplinite urmatoarele conditii :

sa fie stabil si simetric construit in raport cu axa sa verticala ;

sa fie pe cat posibil centrat, adica centrele bornei, pilastrului propriu-zis si punctului de vizare sa se afle pe aceeasi verticala ;

constructia trebuie sa fie economica si sa poata fi realizata cat mai simplu.

In cazul de fata pentru punctele aflate in extravilan s-au folosit semnale de tip spanzuratoare iar pentru punctele aflate in intravilan s-au folosit borne FENNO si picheti metalici.

Conservarea punctelor geodezice situate in perimetrele aferente domeniului public revine consiliilor locale carora li se va preda cu proces verbal inventarul punctelor insotite de schite de reperaj ale acestora.

Conservarea punctelor geodezice situate in perimetrele proprietatilor private revine proprietarilor acestora, carora li se va indica, pe baza unui proces verbal, cadrul legal existent si pozitia punctului materializat.

Sanctiunile pentru distrugerea sau deteriorarea punctelor geodezice sunt stipulate clar in legea cadastrului 7/1996.

Indiferent de instrumentele si procedeele tehnice utilizate la executarea masuratorilor, reteaua geodezica de ridicare se compenseaza ca retea constransa pe punctele retelelor de sprijin.

Abaterea standard de determinare a unui punct nu trebuie sa depaseasca : 10 cm in intravilan iar in extravilan 20 cm in zone de ses, 30 cm in zone colinare, 50 cm in zone de munte .

Documentatia tehnica intocmita dupa executarea retelelor geodezice de sprijin, indesire si ridicare supusa operatiunilor de receptie va cuprinde:

memoriul tehnic, cuprinzand descrierea generala a lucrarii, metode de lucru, instrumente utilizate, prelucrarea datelor (softul folosit, metoda de compensare a retelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou determinat), preciziile obtinute, etc.

schema dispunerii punctelor vechi si noi, cu marcarea vizibilitatilor (schita vizelor);

schema masuratorilor efectuate (schita vizelor);

fisiere ASCII, pe suport magnetic, cu datele rezultate din masuratorile de teren (denumirea/numarul punctului de statie, denumirile/numerele punctelor vizate, directii masurate, distante masurate);

descrierile topografice (anexa nr.8) si schitele de reperaj pentru punctele vechi si noi;

inventar de coordonate inclusiv pe suport magnetic (fisier ASCII).

tabel din care sa reiasa diferentele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I, II,

III, IV) si coordonatele noi ale acelorasi puncte, rezultate in urma compensarii retelei.

3.2. Actualizarea si omogenizarea retelei de ridicare

Se executa pe baza unui proiect care va cuprinde urmatoarele elemente:

Proiectul anterior al retelei de ridicare in care se vor prevedea:

a) asigurarea densitatii punctelor retelei de ridicare si repartizarea cat mai uniforma pe suprafata in vederea efectuarii in bune conditii a lucrarilor ulterioare;

b) structurarea corespunzatoare a retelelor si asigurarea legaturii intre reteaua de nivelment si cea de triangulatie;

c) completarea marcarii si semnalizarii punctelor geodezice;

d) completarea masuratorilor de directii azimutale, distante zenitale, corespunzator cu structurile proiectate.

Recunoasterea pe teren a punctelor retelei de ridicare existente, pe baza proiectelor anterioare intocmite.

Definitivarea proiectelor retelei planimetrice, pe baza cunoasterii terenului.

Pe baza proiectului de omogenizare si actualizare a retelei planimetrice, se vor executa:

a) marcarea si semnalizarea punctelor conform procedurilor;

b) masurarea directiilor azimutale, distantelor zenitale, lungimilor laturilor si diferentelor de nivel.

3.3. Proiectarea – dezvoltarea retelei de ridicare

Proiectarea – dezvoltarea retelei de ridicare a localitatii cuprinde:

– intocmirea unui anteproiect al retelei de ridicare bazat pe analiza situatiei existente;

– recunoasterea terenului;

– definitivarea proiectului retelei planimetrice locale.

Conditii de realizare a retelei de ridicare a localitatii.

Reteaua de ridicare locala se realizeaza in sistemul de proiectie stereografica 1970 si dupa caz, in sistemul de proiectie locala.

Reteaua de ridicare se va realiza si prelucra ca o retea libera, ulterior urmarindu-se incadrarea ei optima in reteaua geodezica de stat.

Densitatea punctelor din reteaua de ridicare locala va fi astfel stabilita incat sa asigure minimum 1 punct pe o suprafata de 10 ha.

Precizia de determinare planimetrica a punctelor va fi de minimum 5 cm in reteaua de ridicare locala si minimum 10 cm in reteaua de ridicare locala secundara.

Precizia de determinare altimetrica a punctelor va fi de minimum 20 cm in reteaua de ridicare locala si 30 cm in reteaua de ridicare locala secundara.

Determinarea laturilor de plecare sau a bazelor se va face cu o eroare relativa mai mica de 1 : 400000.

La un numar de 3 – 4 triunghiuri se va masura o latura cu o precizie de 1 : 150000.

Pozitia punctelor in reteaua de ridicare locala se determina prin una din urmatoarele metode:

a) triangulatie;

b) trilateratie;

c) retele poligonometrice principale, care pot substitui metodele triangulatiei si trilateratiei, cand exista dificultati in realizarea acestora;

d) metodele satelitare (cu ajutorul tehnologiei GPS).

Metodele de determinare mentionate mai sus pot fi combinate in functie de conditiile concrete ale lucrarii si de necesitatile acesteia.

Pozitia punctelor retelei de ridicare se determina prin una din urmatoarele metode:

a) retele poligonometrice secundare;

b) intersectii.

Altitudinile retelei de ridicare se vor determina prin nivelment geometric, nivelment trigonometric sau metode satelitare, avandu-se in vedere asigurarea preciziei de 20 mm.

Determinarea altitudinilor prin metode satelitare este permisa numai daca diferenta dintre suprafata de nivel zero si suprafata elipsoidului de referinta este determinabila cu o precizie de 2 cm.

Conditiile care trebuiesc indeplinite de reteaua de ridicare a localitatii:

a) sa aiba trasee rectilinii, care sa fie sprijinite la ambele capete pe puncte si directii ale retelei de triangulatie sau poligonometrie, cand sunt drumuri principale, pe puncte de triangulatie sau poligonometrie, la un capat si pe puncte de drumuire principala la celalalt capat, cand sunt drumuri secundare, sau pe puncte de drumuire principala la un capat si secundara la celalalt, cand sunt drumuri tertiale;

b) sa se foloseasca drumuirile in circuit inchis, izolat numai in cazurile exceptionale, cu conditia ca pe parcurs sa se dea vize de control catre puncte de triangulatie din jur, vize care sa formeze unghiuri de aproximativ 100G cu traseul drumuirii;

c) lungimea maxima a traseului de drumuire sa fie de 1,5 – 2 km;

d) lungimea medie a unei laturi sa fie de 150m, iar cea maxima de 200m

e) punctele nodale ale retelei de drumuiri sa fie materializate prin borne;

f) distantele masurate se reduc la orizont cand unghiul de panta este mai mare de 1G ; daca pe aliniament sunt schimbari de panta, se aplica corectia de reducere la orizont pe fiecare sectiune in care unghiul de panta este mai mare de 1G ;

g) laturile drumuirii se masoara direct dus – intors folosind ruleta sau panglica de otel, si respectandu-se toleranta T = 0,003 D sau indirect cu aparatura care sa asigure o precizie de 1 :5000; tolerantele de mai sus sunt date pentru terenuri cu panta pana la 5G ; pentru pante intre 5G si 10G toleranta se majoreaza cu 35%, pentru pante intre 10G si 15G cu 70%, iar peste 15G cu 100%;

h) corectia de temperatura se aplica atunci cand diferenta intre temperatura de lucru si cea de etalonare este mai mare de 15G; in acest scop temperatura se masoara din ora in ora;

i) observatiile azimutale pentru drumuire se fac intr-o singura serie, respectandu-se urmatoarele tolerante:

j) dublul erorii de colimatie sa fie mai mic de 60CC;

k) inchiderea in turul de orizont sa fie mai mica decat 30CCn, unde n este numarul de directii din statie;

l) inchiderea pe orientarile de sprijin sa nu depaseasca 50CC n, unde n este numarul de statii al drumuirii;

m) neinchiderea pe coordonate nu trebuie sa depaseasca toleranta Tx, y = 0,003 D + D/500, in cazul cand terenul are panta mai mica de 5G; pentru pante intre 5G si 10G toleranta se majoreaza cu 25%, intre 10G si 15G cu 50% si peste 15G cu 100%.

Metode de realizare a retelei de ridicare. Metoda drumuirii

Metoda drumuirii este cea mai folosita in masuratorile cadastrale. Ea este folosita atat pentru apropierea punctelor de sprijin de punctele de detaliu, cat si pentru sprijinirea tuturor metodelor de ridicare a detaliilor.

Pentru lucrarile cadastrale drumuirile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) lungimea totala a drumuirii sa nu depaseasca 2500 m;

b) numarul laturilor de drumuire sa nu fie mai mare de 30;

c) lungimea laturilor sa fie de minim 80 m in teren de ses, sau de 30 m in teren accidentat, si de maximum 300 m;

d) unghiurile orizontale sa se masoare in ambele pozitii ale lunetei, iar cele verticale numai in pozitia I-a;

e) lungimea laturilor drumuirii sa se masoare dus – intors;

f) neinchiderea pe orientari trebuie sa fie cat mai mica decat toleranta data de relatia:

T = 1C, 5 n1/2

in care n este numarul de statii de drumuire;

g) neinchiderea pe coordonate pentru drumuirile din extravilan cand panta terenului este sub 5G, trebuie sa fie mai mica decat toleranta data de relatia:

T = + (0,0045 D1/2 + D/1733)

in care D este lungimea totala a drumuirii exprimata in metri.

Toleranta data de relatia de mai sus se majoreaza cu 25% pentru pante cuprinse intre 50 – 100; cu 50% pentru pante cuprinse intre 100 – 150 ; si cu 100 % pentru pante mai mari de 150;

h) neinchiderea pe coordonate pentru drumuirile din intravilan trebuie sa fie mai mica decat toleranta data de relatia:

Ca tipuri de drumuire se utilizeaza drumuirile sprijinite la capete pe puncte si orientari cunoscute, drumuri inchise pe punctul de plecare, retea de drumuiri cu puncte nodale, etc.

In terenurile accidentale se foloseste cu rezultate foarte bune drumuirea tahimetrica,

care are avantajul unui randament mult mai ridicat decat drumuirea de teodolit, asigurand in acelasi timp si precizia necesara. Nu se recomanda insa folosirea si in localitati, pentru intocmirea planurilor cadastrale la scarile 1 : 500 sau 1 : 1000.

CAPITOLUL 4

Lucrari specifice sistemului informational al fondului imobiliar

4.1 Notiuni generale

Cadastrul general este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea si reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor corpurilor de proprietate de pe teritoriul unei tari indiferent de destinatia lor sau de proprietar.

Obiectul principal al cadastrului il constituie corpul de proprietate, care este definit conform Legii 7/1996 ca fiind parcela de teren cu sau fara constructii, precis delimitata (limite recunoscute legal) care are unul sau mai multi proprietari in indiviziune. Corpul de proprietate are una sau mai multe parcele alaturate apartinind aceluiasi proprietar, toate inglobate intr-o limita legala. Corpul de proprietate este situat in interiorul unui sector cadastral.

Sectorul cadastral reprezinta unitatea de suprafata limitata de elementele liniare stabile (sosele, strazi, ape, canale, cai ferate, etc.) in interiorul caruia se pot situa unul sau mai multe imobile.

Potrivit articolului 4 din Legera Cadastrului, Ministerele si alte institutii de stat, Regiile Autonome, pot organiza cadastre de specialitate in domeniul agricol, forestier, ape, imobiliar-edilitar, turism, etc., iar titularii acestor cadastre de specialitate pot sa efectueze si lucrari care tin de domeniul cadastrului general in cazul cand acesta nu este introdus, pentru satisfacerea nevoilor proprii cu conditia sa aiba la baza metodologii unitare.

Documentele cadastrului general, furnizeaza pentru toate cadastrele de specialitate elementele obligatorii legate de proprietate, arie, categorii de folosinta. Cadastrele de specialitate pornesc de la aceste elemente furnizate de cadastrul general pe care le completeaza cu elemente specifice domeniului respectiv, in care predomina elementul calitativ.

Sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar este un subsistem al cadastrului general prin care se realizeaza evidenta si inventarierea sistemetica din punct de vedere cantitativ, calitativ si juridic, a tuturor corpurilor de proprietate aflate pe teritoriul fiecarei localitati.

Obiectul sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar il constituie terenurile, constructiile, retelele edilitare subterane, supraterane si de la suprafata, parcurile, cimitirele, strazile din interiorul localitatilor.

Scopul sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar este acela de a crea o baza justa pentru taxe si impozite, stabilirea elementelor pentru valoarea unitara a constructiilor si retelelor, crearea unei piete a terenurilor si constructiilor si crearea unui sistem informational cadastral ca parte a sistemului informational urban..

Realizarea unui cadastru modern presupune efectuarea de noi masuratori geodezice si topografice pe baza carora sa se asigure cartografierea exacta a teritoriilor administrative.

Prin intocmirea planurilor cadastrale se intelege un complex de lucrari geodezice, topografice, fotogrametrice si cartografice executate in scopul realizarii planului topografic si derivarii in plan cadastral.

Spre deosebire de planurile topografice, planurile cadastrale nu contin date cu privire la altimetrie, dar contin o serie de elemente specifice. Pentru obtinerea tuturor elementelor necesare redactarii planului cadastral trebuie intreprinse o serie de operatii executate intr-o ordine impusa.

1. Recunoasterea terenului – este o operatie premergatoare executarii proiectului definitiv al lucrarilor ca si al executiei acestora.

Aceasta etapa se executa dupa un plan care va contine obiectivele ce trebuie urmarite si termenele de executie. In urma recunoasterii trebuie sa se obtina informatii exacte privind:

delimitarea zonei care face obiectul lucrarilor sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar;

marcarea pe planul topografic sau cadastral a zonelor in care sunt necesare lucrari masive de ridicari topografice ca urmare a modificarilor survenite pe teren;

recunoasterea punctelor din reteaua de triangulatie si nivelment de stat, ca si a punctelor din reteaua de ridicare;

recunoasterea limitelor sectoarelor cadastrale existente in cadastrul general daca acesta a fost introdus apriorii;

recunoasterea si marcarea pe planul topografic a zonelor in care exista lucrari de cadastru de specialitate (altele decat cele pentru sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar)

La precizarea detaliilor topografice ce urmeaza a fi ridicate se are in vedere continutul stabilit al planului cadastral.

2. Intocmirea proiectului tehnic – are la baza solicitarile formulate de beneficiarul acestor lucrari.

Solicitarile beneficiarului lucrarilor de introducere sau actualizare a sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar trebuie formulate clar si contin urmatoarele informatii:

conturul zonei in care se solicita a se executa lucrari ale sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar;

sistemul de proiectie si de referinta in care se executa lucrarile;

planuri topografice sau cadastrale ce urmeaza a constitui baza lucrarilor sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar;

lista cu adresele imobilelor pentru care se solicita inventarierea tehnica;

eventuale racordari a lucrarilor de cadastru cu alte lucrari existente in zona;

alte cerinte ale beneficiarului referitoare la lucrarile solicitate (redactare, multiplicare)

Scopul este stabilirea celei mai rationale organizari a lucrarilor de teren si birou, asigurand calitatea si un consum minim de materiale si forta de munca.

Intocmirea proiectului este precedata de culegerea si analiza datelor despre lucrarile executate anterior in zona, obtinute de la ANCPI pe a carui raza se afla localitatea unde urmeaza a fi introdus sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar.

Prin acest proiect se stabileste metoda de ridicare a planului topografic precum si metoda de redactare a acestuia la scari convenabile.

Proiectul tehnic cuprinde:

a) obiectul si volumul lucrarilor;

b) date privind reteaua de sprijin, punctele vechi identificate la recunoasterea zonei; puncte noi ce se pot crea, precum si sistemul de proiectie;

c) metodele cele mai indicate pentru ridicare avand in vedere conditiile din teren precum si dotarea materiala avuta la dispozitie;

d) memoriu justificativ.

Pe baza proiectului tehnic se intocmeste devizul din planul cadastral de baza.

El va fi intocmit la aceeasi scara, daca satisface precizia si cerintele lucrarilor cadastrale. Scara uzuala la care se reprezinta planul cadastral de baza este in forma analogica, este de 1 :5000 in zonele de ses pentru extravilan si 1 :2000, 1 :1000, 1 :500, in functie de densitatea detaliilor, pentru intravilane. Pentru extravilanul zonelor de deal, planul cadastral se intocmeste la scara 1 :2000, iar pentru intravilane, in functie de de densitatea detaliilor 1 :2000, 1 :1000, 1 :500. Pentru zonele montane planul cadastral se executa la scarile 1 :5000 si 1 :10000, iar in zonele din Delta Dunarii, in functie de densitatea detaliilor 1 :2000, 1 :1000, 1 :500. Pentru localitati rurale planurile se intocmesc la scara 1:2000, iar pentru cele urbane la scara 1:1000 sau 1:500.

Considerand precizia impusa elementelor de masurat pe planuri cadastrale, redactarea acestora trebuie sa fie conform normativelor tehnice in vigoare.

4.2. Planul cadastral

Planul cadastral este un plan tematic, cu o destinatie speciala, realizat pentru cerintele specifice cadastrului.

Planul cadastral poate fi obtinut utilizand diverse tehnologii :

Intocmirea directa a planului cadasatral, prin raportarea si unirea punctelor ridicate prin metode numerice.

Intocmirea directa a planului cadastral, pe baza ridicarilor fotogrametrice, folosindu-se diverse metode de cartoeditare.

Intocmirea planului cadastral ca un produs derivat din planul topografic de baza si completat cu elemente cadastrale specifice.

Realizarea planului cadastral prin reambularea unor planuri vechi si actualizarea acestora prin inscrierea elementelor noi si stergerea datelor modificate sau disparute.

4.3. Scara planurilor cadastrale

Alegerea scarii planurilor cadastrale se face in functie de densitatea detaliilor pe un hectar, in zona care face obiectul introducerii cadastrului, astfel:

a) scara 1:500 se foloseste pentru intocmirea planurilor cadastrale in intravilanele localitatilor cu densitate mai mare de 50 corpuri de proprietate la hectar;

b) scara 1:1000 se foloseste pentru intocmirea planurilor cadastrale in intravilanele cu densitate intre 30 si 50 corpuri de proprietate la hectar;

c) scara 1:2000 se foloseste pentru intocmirea planurilor cadastrale in zonele cu densitate mai mica de 30 corpuri de prorpietate la hectar;

d) scara 1:5000 este scara la care se intocmesc planurile cadastrale in tara noastra, si se foloseste pentru extravilanele din zonele de ses, unde sunt corpuri de proprietate cu suprafete mari si chiar foarte mari.

4.4. Planul cadastral de ansamblu

Deoarece planul cadastral al unui teritoriu administrativ poate fi construit din mai multe trapeze sau sectiuni de plan, acesta este greu de consultat, mai ales pentru problemele de ansamblu ale teritoriului. De aceea, se intocmeste un plan cadastral de ansamblu.

Planul cadastral de ansamblu al teritoriului administrativ, se obtine prin generalizarea planului cadastral de baza si contine reprezentarea grafica a intregii suprafete a teritoriului administrativ.

Planul cadastral de ansamblu, sub forma analogica, se intocmeste, de regula, la urmatoarele scari:

– 1:10000 pentru teritoriile la care planul cadastral de baza a fost intocmit la scara 1:2000;

– 1:25000 daca planul cadastral de baza a fost intocmit la scara 1:5000 sau partial si la scara 1:2000.

– in functie de marimea teritoriului administrativ si de forma sa, se poate folosi pentru reprezentarea grafica si scara 1:50000.

Planul cadastral de ansamblu trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele elemente:

a) limitele si numarul de ordine al foilor de plan pe care se intinde teritoriul comunal considerat;

b) hotarele teritoriului administrativ comunal cu reprezentarea conventionala a modului de materializare pe teren a punctelor de hotar, precum si numerele acestora, primite de la delimitare;

c) limitele si denumirile unitatilor;

d) reteaua hidrografica;

e) digurile de aparare si canalele magistrale si principale;

f) caile de comunicatii, inclusiv drumurile de exploatare;

g) tarlalele cu numarul cadastral si simbolul categoriei de folosinta dominante;

h) centrele gospodaresti;

i) constructiile sau alte detalii din extravilan, cu valoare de reper pentru orientare;

j) centrul intravilanelor cu reteaua stradala principala a acestora si denumirea lor;

j) denumirile teritoriilor administrative vecine;

k) titulatura, scara si anul intocmirii planului cadastral de ansamblu;

l) directia nordului geografic.

Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se intocmeste (in extracadru, in partea din stanga-jos) schema cu dispunerea planselor componente.

4.5. Continutul planului cadastral

Planurile cadastrale sint executate in doua culori: negru pentru reprezentarea detaliilor planimetrice si albastru pentru reprezentarea hidrografiei.

Pentru asigurarea continutului specific planurilor cadastrale, este necesar ca acestea sa cuprinda situatia planimetrica exacta a localitatii astfel:

Baza geodezica

Punctele ce alcatuiesc baza geodezica si urmeaza a fi reprezentate pe planul cadastral sunt :

a) puctele de trangulatie de ordinul I-V

b) reperi azimutali

c) reperi de nivelment

d) punctele bornate ale retelelor de ridicare

Elementele hotarnice

Pe planurile cadastrale se reprezinta (ca elemente de hotarnicie), prin semn conventional, frontierele de stat, hotarele, teritoriilor administrative (judetene, comunale, orasenesti), limitele intravilanelor

Categorii de folosinta a terenurilor

Se reprezinta pe planurile cadastrale prin limitele respective, in centrul de greutate al fiecarei folosinte inscriindu-se simbolul folosintei.

Planimetria

Pe planurile cadastrale din localitati se reprezinta:

reteaua de drumuri si strazi ce se ridica indiferent de latimea lor, pe limita corpurilor de proprietate dintre strazi, drumuri si intrari.

caile ferate si drumurile clasate ce traverseaza localitatile, atat prin semnul conventional (carosabil + acostament) cat si limita corpurilor de proprietate.

cladiri publice.

corpurile de proprietate care in cazul folosirii fotoplanului se reprezinta prin fotointerpretare, in intriorul curtii se reprezinta si parcelele cu categorii de folosinta diferite.

imprejmuirile (ca simple limite ale corpului de proprietate).

cimitire, parcuri, precum si alte suprafete cu anume functionalitate.

In localitati suprafetele minime ce se reprezinta pe plan prin simboluri sunt :

a) arabil – A

b) pasuni – P

c) fanete – F

d) vii – V

e) livezi – L

f) constructii – C

g) drumuri – Dr

h) curti-constructii – Cc

Hidrografia

Pe planurile cadastrale se reprezinta urmatoarele elemente :

a) fintinile.

b) apele curgatoare, inclusiv canalele cu indicarea adincimii.

c) iazurile, bazinele, baltile, lacurile, mlastinile.

d) digurile si barajele.

e) podurile, podetele, trecerile si vadurile cu indicarea adincimii si natura fundurilor.

f) instalatiile de deservire a navigatiei.

g) posturile hidrometrice.

Iscriptii

Planul cadastral finalizat din punct de vedere al figurarii tuturor folosintelor, va fi completat cu detalii specifice categoriei Inscriptii, dupa cum urmeaza:

a) pozitia nordului.

b) numerotarea cadastrala.

c) denumirea localitatilor, apelor, etc.

d) denumirea unitatilor teritoriale administrative vecine.

4.6. Metode de intocmire a planurilor cadastrale

In functie de natura si volumul elementelor de ridicat, de relief si de materialul existent, intocmirea planului se poate realiza prin mai multe metode.

a) prin masuratori topografice cu ajutorul aparatelor clasice sau a statiilor totale;

b) prin metode fotogrametrice;

c) prin derivare din planul topografic de baza;

d) prin actualizarea planurilor topografice sau cadastrale existente in zona.

4.6.1. Metoda fotogrametrica de intocmire a planurilor cadastrale

In zonele de ses, cea mai avantajoasa metoda de intocmire a planurilor cadastrale este metoda fotogrametrica.

Daca diferentele de nivel (determinate pe baza hartilor la scara 1 : 25000) din zona fotogramelor nu genereaza erori mai mari de 0,4 mm la scara in pozitie planimetrica, pot fi folosite fotograme neredresate. Sunt necesare insa verificari privind scara si diferentele de nivel pe fiecare fotograma.

In zone de ses sau accidentale se pot folosi fotograme redresate cu retea. Fotogramele recente sunt redresate si caroiate kilometric in proiectia stereografica 1970. Pentru obtinerea acestor fotograme se urmaresc urmatoarele etape:

Reperajul fotogrametric

Fotogramele izolate, stereogramele, benzile fotogrametrice se prelucreaza la aparatele de restitutie, numai dupa ce s-a determinat un numar suficient de reperi.

In cazul in care reperajul se face pentru planul restituit la scara 1:2000, fiecare cuplu trebuie sa fie reperat din patru reperi dispusi cat mai bine spre colturile cuplului si pe cat posibil in zone de tripla acoperire longitudinala si dubla acoperire transversala.

Ca reperi se aleg pe cat posibil detalii punctiforme, ce apar pe fotograme cu diametrul de pana la 2,2 mm. Pentru fiecare reper se masoara elemente de control pe baza carora se va verifica la calcule determinarea coordonatelor x si y.

Reperajul se executa dupa un proiect intocmit functie de reteaua geodezica existenta. Se urmaresc etapele:

a) verificarea fotogramelor si a calitatilor in vederea exploatarii;

b) intocmirea proiectului de reperaj;

c) pregatirea instrumentelor topografice si fotogrametrice;

d) recunoasterea zonei;

e) definitivarea proiectului de reperaj;

f) reperajul.

Reperajul propriu-zis consta in identificarea, marcarea reperilor in teren, intocmirea schitei de reperaj, masurarea unghiurilor si a distantelor, iar la birou calculul coordonatelor.

Redresarea

Problemele fotogrametrice se rezolva atat cu ajutorul fotogramelor nadirale cat si cele inclinate, care pentru a putea fi asimilate cu harta, necesita redresarea.

Prin redresare, in sens mai larg, se intelege transformarea unei fotograme inclinate in una nadirala la o anumita scara.

Se deosebesc doua cazuri de redresare:

a) redresarea unor elemente izolate din cuprinsul fotogramei;

b) redresarea intregii fotograme.

In primul caz, problema redresarii consta in transformarea coordonatelor punctelor imagine, masurate pe fotograma inclinata, in coordonate ale punctelor fotogramei nadirale. Problema se rezolva analitic folosind relatii ce exprima legatura intre coordonatele punctelor pe cele doua fotograme.

In al doilea caz e necesara obtinerea unei imagini rabatute.

Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie sa se tina seama de deplasarile punctelor imagine datorita inclinarii fotogramei si diferentelor de nivel din teren.

Alte metode de redresare sunt:

a) redresarea foto-mecanica

b) redresarea optico-grafica

c) redresarea grafico-mecanica

d) redresarea grafica.

Intocmirea planului

In teren in afara reperajului se executa si descifrarea detaliilor ce nu apar pe fotograme, identificarea proprietarilor si a celorlalte elemente cadastrale si se intocmesc schite.

Pe fotograme redresate se aplica un caroiaj kilometric. Pentru intocmirea planului, pe material plastic transparent, se pregateste fiecare foaie de plan prin raportarea din coordonate a cadrului si a caroiajului rectangular, precum si a punctelor de reper.

Pe plansa pregatita se copiaza in tus toate detaliile de pe fotogramele redresate, prin suprapunerea caroiajelor rectangulare.

Eroarea admisa la raportarea punctelor de reper si a caroiajului este de 0,2 mm.

Eroarea maxima in pozitia planimetrica a detaliilor cartografice fata de corespondentele lor (din teren) de pe fotograma este de 0,3 mm.

In zonele de ses ce dispun de fotoplanuri recente este foarte indicata folosirea metodei fotoplanului.

Fotoplanul se executa astfel:

a) lucrari pregatitoare:

b) executarea redresarii

c) alegerea hartiei fotografice

d) pregatirea fotoredresatorului

e) verificarea si reglarea aparatului

f) redresarea prin suprapunerea punctelor proiectate pe punctele raportate pe masa de proiectie si obtinerea copiilor fotografice redresate;

g) montajul fotogramelor pe suport nedeformabil in format trapez; pe suport se traseaza cadrul si caroiajul si se raporteaza punctele reper. Pe fotograme se verifica precizia redresarii (se masoara distanta intre centrul cercului decupat si puctul raportat pe suport). Abaterea maxima este de 0,4 mm. Se lipesc fotogramele pe suport decupandu-se zonele de suprapunere prin acoperire;

h) verificarea si definitivarea fotoplanului.

Pentru realizarea planului cadastral sunt necesare 2–3 copii ale fotoplanului precum si originalul, sau pe baza materialelor procurate se descifreaza la teren detaliile necesare intocmirii planului cadastral, care se transpun ingrijit pe fotoplanuri si se cartografiaza cu tus special.

Pentru nevoile cadastrului este necesar ca detaliile topografice ce nu se pot descifra sa se ridice prin metode clasice si sa se raporteze pe fotoplan.

Dupa cartografierea fiecarei foi de plan se va indeparta imaginea fotografica prin procedee chimice pentru a obtine un original de teren in tus negru pe fond alb, ca in cazul clasic.

4.6.2. Intocmirea planurilor cadastrale prin metode directe de ridicare

Intocmirea planurilor cadastrale prin aceasta metoda se face de obicei in zonele unde nu exista baza topografica corespunzatoare (puncte ale retelei de sprijin sau planuri topografice) si nici fotograme recente.

La baza tuturor lucrarilor de intocmire a planurilor cadastrale sta intocmirea proiectului tehnic, care are ca scop sa asigure organizarea rationala a lucrarilor de teren si de birou.

Pentru intocmirea proiectului tehnic sunt necesare urmatoarele documente:

a) hartile si planurile topografice existente in zona;

b) date referitoare la lucrarile de triangulatie executate anterior in zona si starea semnalizarii punctelor;

c) cu privire la ridicarile fotogrametrice din zona si procurarea fotogramelor;

d) date cu privire la mijloacele de transport, manopera, materiale, preturi, etc.

In urma procurarii si consultarii documentatiei tehnice, a recunoasterii terenului, a identificarii categoriilor de folosinta si a punctelor de triangulatie existente in zona se intocmeste proiectul tehnic, care va cuprinde:

a) volumul lucrarilor de semnalizare a punctelor de triangulatie vechi si noi;

b) coordonatele si descrierile topografice ale punctelor de triangulatie existente in zona;

c) volumul si obiectul lucrarilor de masurare;

d) metodele cele mai indicate pentru ridicarea detaliilor cadastrale si a categoriilor de folosinta;

e) memoriu justificativ prin care se arata necesitatea lucrarilor care se efectueaza si se justifica metodele alese pentru executarea acestora;

f) devizul estimativ care cuprinde materialele si manopera necesare tuturor operatiilor de teren si de birou.

Ridicarea detaliilor

Ridicarile planimetrice cuprind totalitatea lucrarilor topografice de proiectare, masuratori, calcule si raportare, cu scopul reprezentarii detaliilor naturale si artificiale de pe suprafata terenului, la scara, exclusiv relieful.

Obiectul ridicarilor il constituie determinarea pozitiilor reciproce ale punctelor caracteristice ce definesc detaliile, in planul orizontal de proiectie, in conformitate cu principiile topografiei generale.

Metodele care se folosesc la ridicarea detaliilor sunt: metoda radierii, metoda absciselor si ordonatelor, metoda aliniamentelor si metoda intersectiilor liniare sau unghiulare.

Inainte de inceperea masuratorilor la oricare metoda de ridicare a detaliilor se intocmeste o schita cu detaliile care se ridica in fiecare statie, care trebuie sa cuprinda:

a) numarul foii de plan la scara 1 : 2000;

b) numarul statiei si numerotarea punctelor;

c) distantele perimetrale folosite pentru controlul masuratorilor;

d) latimile arterelor de circulatie si denumirile lor;

e) numerele postale ale proprietatilor / cladirilor;

f) natura imbracamintii carosabilului;

g) tipul retelelor edilitare, etc.

A.Metoda radierii

Metoda radierii se aplica pentru ridicarea detaliilor planimetrice care trebuie reprezentate pe planurile cadastrale, si se foloseste in special in terenurile accidentate. Ea se sprijina pe punctele de drumuire.

Pentru lucrarile cadastrale metoda radierii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

– unghiurile orizontale si vericale spre punctul radiat se masoara intr-o singura pozitie a lunetei (poziti I).

– distantele spre punctele radiate se masoara o singura data.

– lungimea maxima admisa pentru distantele spre punctele radiate variaza in functie de scara planului cadastral si este :

– 30 m pentru scara 1:500 ;

– 75 m pentru scara 1:1000 ;

– 150 m pentru scara 1:5000 ;

– controlul ridicarii punctelor de detali se face prin dubla radiere.

B.Metoda absciselor si ordonatelor

Metoda absciselor si ordonatelor se sprijina pe laturile de drumuire si se foloseste in terenurile aproximativ orizontale, deoarece distantele (abscisele si ordonatele), trebuie masurate in valoare orizontala. Metoda se aplica in localitati sau pentru ridicarea detaliilor situate pe contururi sinuoase.

In lucrarile de cadastru metoda absciselor si ordonatelor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii tehnice :

– lungimea axei absciselor sa nu depaseasca 300 m in extravilan si 200 m in intravilan.

– lungimea axelor ajutatoare nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori :

– 50 m pentru scara 1: 5000 ;

– 30 m pentru scara 1: 2000 si mai mari :

– pentru controlul ridicarii trebuie sa se masoare distantele pe perimetrul detaliului, intr punctele ridicate ;

Dupa terminarea masuratorilor pe teren si intocmirea schitelor necesare, se executa operatiile de calcul si raportare, la birou, in vederea obtinerii originalului de teren al planului cadastral. Metodele de calcul si de raportare sunt aceleasi ca cele folosite la obtinerea originalului de teren al planului topografic de baza.

C. Metoda aliniamentului

Se foloseste pentru ridicarea punctelor detaliilor care se gasesc pe un aliniament (fatade de cladiri, limitele proprietatilor la fronturile de strada), cu respectarea urmatoarelor conditii :

– capetele aliniamentului se determina prin dubla radiere.

– distantele partiale pe aliniament se masoara direct cu ruleta si se controleaza obligatoriu cu distanta totala, diferenta maxima acceptata fiind de 0,02%.

D. Metoda intersectiilor

a. Metoda intersectiilor liniare se foloseste pentru determinarea unui punct de detaliu din alte trei puncte cunoscute, prin intersectia distantelor doua cite doua.

Distantele se masoara direct cu ruleta in valoare orizontala si nu trebuie sa depaseasca lungimea acesteia (50 m). Pozitia punctului de detaliu se obtine obisnuit intersectand numai 2 distante, a treia folosind drept control. Unghiul optim de intersectie intre distante este cuprins intre 500 si 1500.

b. Metoda intersectiilor unghiulare se foloseste la determinarea punctelor cand nu pot fi masurate distantele pana la ele. Pozitia punctului se determina prin intersectia a minimum doua directii masurate din capetele unei baze cunoscute. Pentru control se foloseste o a treia directie.

Se recomanda ca unghiurile de intersectie dintre directii sa nu fie mai mici de 500 si 1500.

Metode de ridicare a detaliilor cu aparatura electrooptica

Ultimele decenii pot fi caracterizate ca avand un impact remarcabil al electronicii si informaticii in domeniul masuratorilor terestre. Inceputurile s-au produs in industria constructiei de instrumente de specialitate, unde s-a realizat o inlocuire treptata a componentelor optico-mecanice cu componente electronice. Acestea sunt caracterizate prin fiabilitate mai mare si pot fi realizate cu o productivitate ridicata, de catre un personal care poate fi mai usor pregatit in domeniu.

Astfel statiile totale care au in structura lor foarte multe componente electronice au inlocuit treptat teodolitele clasice, in special pentru zone restranse ca suprafata, dar si pentru realizarea retelelor topo-geodezice locale, deoarece reduce mult volumul de munca si timpul alocat realizarii acestora. Se poate spune ca statiile totale sunt teodolite electronice combinate cu sisteme electrono-optice de masurare a distantelor.

Metodele de masurare care se folosesc sunt:

metoda radierii;

metoda absciselor si ordonatelor;

metoda aliniamentului;

metoda intersectiilor.

Metoda radierii

Distantele spre punctele radiate sunt limitate de posibilitatile de vizare ale acestora, si nu trebuie sa depaseasca 150 m, indiferent daca punctul apartine unui detaliu principal sau secundar.

Restul conditiilor se mentin ca in cazul ridicarii cu teodolite clasice.

Metoda absciselor si ordonatelor

Conditiile sunt aceleasi ca in cazul folosirii aparaturii topografice clasice, cu exceptia lungimii ordonatelor care pot ajunge pina la 50 m.

Metoda aliniamentului

Se determina capetele aliniamentului prin radiere dubla, restul elementelor determinandu-se ca in cazul folosirii aparaturii clasice.

Metoda intersectiilor

La intersectia liniara distantele spre punctul care se determina nu mai sunt limitate de lungimea ruletei, ea putand ajunge pana la 250 – 300 m.

Restul conditiilor atat la intersectiile liniare cat si la cele unghiulare se pastreaza.

Conditii ce trebuie rescpectate la ridicarea detaliilor

Ridicarea retelei de strazi se refera la zona cuprinsa intre limitele ce marcheaza fronturile proprietatilor care incadreaza fiecare artera de circulatie si se va face diferentiat, in raport cu importanta acestora, astfel:

-soselele si caile se vor ridica prin metoda radierii, determinarea punctelor facandu-se sub forma de profile transversale complete. Atit pe aliniamente cat si pe curbe se vor ridica un numar optim de puncte. Profilele se aleg la un interval de

40-50 m, iar capetele lor vor fi pe cat posibil limite de proprietate sau colturi de cladiri. Bornele kilometrice se ridica prin radiere si se specifica valoarea kilometrului.

– strazile obisnuite se vor ridica prin puncte pe ax din 30 in 30 de metri.

Ridicarea corpurilor de proprietate si a constructiilor aferente acestora

Ridicarea corpurilor de proprietate se va face pe baza schitelor care se intocmesc pe grupuri de corpuri de prorprietate, de o parte si de alta a strazii.

Schitele vor contine imprejmuirile fiecarei proprietati, cu specificarea naturii lor, cu toate punctele de frangere, cu toate detaliile din interiorul corpului de proprietate, precum si toate elementele precizate la ridicarea detaliilor.

Colturile si inflexiunile limitelor, precum si colturile constructiilor care au o suprafata construita mai mare de 100 mp, se vor ridica prin metoda radierii, cu masurarea directa a distantelor.

In scopul crearii unor contururi poligonale definite analitic prin coordonatele X, Y, necesare calculului si compensarii suprafetelor in cadrul unui sector cadastral, sau cvartal, se vor determina prin metoda radierii, coordonatele limitelor de proprietate, distantele masurandu-se direct cu ruleta, sau pe cale electro-optica. Pentru restul detaliilor distantele se pot masura si indirect.

Ridicarea ansamblurilor de locuinte si a cladirilor social cuturale

Pentru ridicarea acestora se intocmesc schite de teren de ansamblu si de detaliu pe care se vor inscrie:

– numerele de ordine ale punctelor radiate.

– numarul postal si strada.

– elementele de cartare.

Constructiile cu suprafata la sol mai mari de 10 mp, se ridica prin radiere, cu masurarea directa a distantelor, urmarind pozitionarea colturilor principale ale acestora.

Pentru constructiile social-culturale se vor determina si cota zero prin nivelment geometric.

Constructiile cu un nivel cara depasesc inaltimea standard li se vor determina inaltimea la cornisa.

Ridicarea cailor ferate

Caile ferate se ridica prin una din sine, cu determinarea cotei la partea superioara a acesteia, la intervalle de 50 m. La fascicolele de linii se executa in plus si masuratori transversale cu ruleta, sub forma de profile reperate la unule din capete.

Intocmirea planului cadastral pe cale automata

Volumul mare de informatii furnizate de sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar cu privire la corpurile de proprietate constituie un sprijin foarte important in luarea deciziilor organismelor de gestionare, planificare si prognoza din toate sectoarele economiei nationale.

Eficacitatea acestui sprijin creste daca accesul la informatii este foarte rapid si daca actulizarea acestor date reflecta realitatea din teren. Aceste doua deziderate nu pot fi atinse decat in urma automatizarii proceselor cadastrale.

Dezvoltarea tehnicii a permis ca prin folosirea sistemelor informationale, sa se treaca la automatizarea prelucrarii datelor cadastrale, la informatizarea planurilor cadastrale si la stocarea datelor, rezolvand astfel cerinta cresterii eficacitatii.

Sistemul informatic poate fi privit ca un ansamblu de reguli structurate si corelate ce sunt utilizate la planificarea, corectarea, stocarea si analiza acestora urmat de folosirea informatiilor derivate in procesele de luare a deciziilor. Acest sistem este concretizat la datele si informatiile cadastrale dar daca este utilizat cu un sistem de analiza si modelare in procesul de luare a deciziilor primeste caracteristici specifice GIS.

Automatizarea intervine in toate etapele intocmirii planului cadastral si anume:

automatizarea culegerii datelor din teren;

automatizarea prelucrarii datelor pentru obtinerea produsului final;

automatizarea in domeniul instrumentelor de masurare;

automatizarea gestionarii documentelor finale.

1.Automatizarea culegerii datelor

Procesul de automatizare a culegerii datelor poate actiona in doua feluri:

Automatizarea culegerii datelor direct in teren;

Automatizarea culegerii datelor din documente grafice existente.

In privinta primului mod de culegere a datelor de-a lungul timpului au fost parcurse urmatoarele etape:

Plecand de la ridicarea clasica sa se treaca la calculul automat al datelor prin trecerea acestora din carnetele de teren pe formulare tipizate. Acestea erau transferate apoi la calculator prin diferite procedee.

Culegere “oarba” – inregistrarea datelor pe un casetofon portabil. I se spune asa pentru ca nu exista posibilitatea verificarii datelor.

Transmiterea datelor din teren la un centru de prelucrare (telefonic sau radio) – ca produs final rezulta o pagina scrisa, ce conserva datele masurate si o banda perforata utilizata in procesul de prelucrare automata. Nu exista posibilitatea de control.

Culegerea autonoma care este realizata pe un terminal portabil si care putea fi comandat de un microprocesor care sa permita si controlul datelor inregistrate. Ca dezavantaj este faptul ca operatorul tasteaza datele la terminal – nu este un transfer automat.

Inregistrarea autonoma care are doua aspecte: memorarea datelor si transferul datelor. Nivelul cel mai inalt de automatizare atins pentru ca operatorul vizeaza punctul (semnalul), declanseaza masuratoarea si apasa tasta de inregistrare.

Inregistrarea datelor se face fie in memorie detasabila, fie intr-un terminal interfatat la instrument, de tipul carnetelor electronice sau direct la calculator.

Elementele ce se inregistreaza sunt:

1. numarul punctului tastat de operator sau inregistrat automat

2. distanta inclinata

3. unghiuri orizontale si verticale

4. parametri ce permit identificarea sau calcule aditionale

codul punctului

temperatura

presiunea

coordonatele statiei

inaltimea reflectorului

excentricitatile reflectorului.

Inregistrarea se face pe blocuri de masurare sau pe coduri. Orice data poate fi verificata prin apelarea si vizulalizarea ei.

Transferul datelor pentru prelucrare se poate face fie direct daca exista posibilitatea interfatarii instrumentului cu un calculator de teren, fie se face transfer din aparat la calculator prin intermediul unei interfate dupa fiecare zi de lucru la birou, fie ca se face transferul din carnetul electronic la calculator prin intermediul interfatei dupa una sau mai multe zile de lucru.

Aceste carnete de teren pot inmagazina pana la 15000 puncte sau de la 500 la 3000 blocuri.

Automatizarea culegerii datelor din documente deja existente se poate face in felul urmator :

1) Digitizare manuala – cu ajutorul tabletei de digitizare pe care se aseaza planul si cu ajutorul unui senzor pe care operatorul il deplaseaza pe tableta se culeg datele.

2) Digitizare semiautomata – operatorul intervine in procesul de digitizare doar in nodurile unde trebuie precizata directia de mers a senzorului sau daca acesta a luat-o pe un drum gresit. Desfasurarea procesului de digitizare este pusa in evidenta prin schimbarea culorii detaliului digitizat.

3) Digitizarea automata – este sinonima cu procesul de scanare .

2.Automatizarea prelucrarii datelor culese in scopul obtinerii produsului final

Se refera la procesul de prelucrare a observatiilor in vederea obtinerii coordonatelor punctelor care apartin fie retelelor de sprijin si de ridicare, fie diferitelor obiective care se ridica pe teren (puncte de detaliu).

Tratarea automata a procesului de prelucrare se face in functie de programele folosite consacrate sau ale utilizatorului urmarindu-se o rezolvare pe nivele, coordonatele determinate intr-o anumita faza servesc ca sprijin pentru determinarea coordonatelor din fazele urmatoare.

In acest sens fie ca sunt softuri incorporate in carnete de teren sau in microprocesoarele instrumentelor ce permit obtinerea rezultatelor partiale in procesul de prelucrare cu posibilitatea de a putea fi apelate oricand o operatie pentru diferite scopuri, precum si posibilitatea de obtinere a produselor finale ale unui proces de prelucrare cum ar fi calculul drumuirii inclusiv compensarea coordonatelor.

Coordonatele obtinute in urma prelucrarii se utilizeaza la determinarea elementelor de baza din cadastru cum ar fi ariile proprietatilor sau ariile constructiilor. Acest lucru este posibil prin programarea formulei generale de determinare a ariilor dupa care se utilizeaza fisierele ce contin numarul si coordonatele punctelor situate pe conturul suprafetei ce urmeaza a fi determinata.

Automatizarea se finalizeaza cu intocmirea bazei de date care este organizata in functie de scopul pentru care a fost intocmita. Aceste baze de date contin datele originale dupa care se completeaza cu datele rezultate din prelucrari. Ele urmeaza a fi preluate de soft pentru furnizarea lor ca informatii ori de cate ori este nevoie pentru analiza si luarea unor decizii in cazul unor probleme curente.

3.Automatizarea in domeniul instrumentelor de masurare

Aceasta automatizare actioneaza in doua directii si anume:

posibilitati oferite de culegere automata a datelor, posibilitati enumerate in subcapitolul anterior ;

posibilitati de obtinere directa a distantei in special, precum si a unor elemente care presupun o prelucrare prealabila.

Construirea tahimetrelor electro-optice se face prin combinarea unui dispozitiv de masurare electronica a distantelor cu un teodolit de precizie sau un tahimetru. Axa optica a acestui dispozitiv poate fi paralela cu axa optica a lunetei sau coaxial cu ea. In primul caz sunt tahimetre electronice modulare, iar in celalalt caz sunt tahimetre electronice integrate.

Cele modulare aveau avantajul ca puteau fi folosite ca teodolite simple, cele integrate sunt mai scumpe dar pot folosi cele doua functiuni separat. Initial ele au fost cuplate cu un minicalculator pentru prelucrari simple – obtinerea distantei orizontale, a diferentei de nivel si a cresterilor de coordonate.

Distanta masurata este distanta la altitudinea planului statiei, deci poate fi folosita la aplicarea pe teren a proiectelor. Pentru a putea fi folosita la calculul coordonatelor, trebuie sa fie redusa la nivelul zero si apoi planului de proiectie si corelata cu corectiile de curbura si refractie.

Precizia de masurare a distantei este in functie de lungimea ei si de unghiul zenital, incadrandu-se intre 5 mm/km si 10 mm/km. Pentru diferentele de nivel preciziile sunt de 2 – 3 cm pentru teodolite de precizie medie sau 0,5 – 1 cm la teodolitele de precizie.

4.7. Precizia planului cadastral

Prin precizia planului cadastral se intelege gradul de corespondenta a punctelor ce determina contururile poligoanelor din planul cadastral cu reciprocele lor din teren.

Precizia planurilor cadastrale depinde de modul de obtinere al acestora, astfel :

1. Pentru planurile cadastrale obtinute direct.

Precizia de determinare a originalelor de teren se caracterizeaza prin urmatorii indici :

-eroarea maxima in pozitia planimetrica a punctelor caracteristice ale detaliilor si contururilor bine definite de teren, fata de cele mai apropiate puncte din reteaua de ridicare, nu trebuie sa depaseasca 0,5 mm pe plan.

– eroarea maxima in pozitie planimetrica a punctelor caracteristice ale detaliilor si contururilor care sunt marcate permanent pe teren (limita dintre unele folosinte) fata de cele mai apropiate puncte din reteaua de ridicare, nu trebuie sa depaseasca 0,75 mm pe plan.

– eroarea maxima in pozitie planimetrica a punctelor caracteristice ale limitelor variabile (maluri de rau, poteci, drumuri prin pasuni, etc.) fata de cele mai apropiate puncteale retelei de ridicare. Nu trebuie sa depaseasca 1 mm pe plan.

Prin urmare, eroarea medie patratica a planului cadastral (mp) este alcatuita din erorile cumulate in procesul tehnologic (m1, m2, ……, m3) si poate fi exprimata astfel :

2.Pentru planurile cadastrale obtinute prin derivare.

In procesul de obtinere al planului cadastral prin derivare intervin erorile de copiere, proprii fiecarei metode de derivare aplicata.

Se va prezenta in continuare calculul erorii medii patratice pentru un punct de contur poligonal din planul cadastral prin cinci metode de derivare.

a. Construirea originalului de editare a planului cadastral prin extragerea din planul topografic a detaliilor cadastrale poligonale prin copierea pe material plastic nedeformabil transparent sau semitransparent.

Eroarea medie patratica va fi:

unde:

-mp1 este eroarea totala a punctului de contur din planul cadastral derivat (in mm).

-mp este eroarea totala a punctului de contur respectiv, in cadrul planului cadastral de baza (in mm).

-n este numarul de trasari (in creion sau tus) sau recopieri.

-0,08 este eroarea de trasare.

b. Construirea planului cadastral prin cartografierea detaliilor cadastrale dintr-un plan de baza – la aceeasi scara sau la scara diferita – si apoi cartografierea planului.

unde :

-K reprezinta raportul dintre scara planului derivat si scara planului de baza.

-0,08 reprezinta eroarea de trasare in creion.

-2*0,08 reprezinta eroarea instrumentala.

-0,08 reprezinta eroarea de trasare in tus.

c. Construirea planului cadastral, folosind o retea de patrate si compasul reductor, la aceeasi scara sau la scara diferita, urmind apoi cartografierea planului.

unde :

-0,08 este eroarea de trasare in creion.

-0,08 este eroarea de trasare in tus.

d.Construirea originalului de editare a planului cadastral prin metoda fotoreproducerii bazei topografice si extragerea detaliilor cadastrale pe folii transparente sau semitransparente prin cartografiere sau gravere.

unde :

-n reprezinta numarul de trasari (in tus sau creion) sau numarul de recopieri.

e. Construirea planului cadastral prin derivare directa in procesul de cartoeditare a planului topografic de baza.la scara 1 : 10000 sau 1 : 5000 si completarea acestuia cu reambulari ulterioare.

Pentru contururile poligonale ce nu au suferit modificari in timp :

Pentru contururile poligonale ce au suferit modificari in timp si se reambuleaza :

unde :

-mr reprezinta eroarea medie de reambulare.

-0,08 reprezinta eroarea de suprapunere a foliei transparente pe baza de trasare.

-0,08 reprezinta eroarea de trasare in tus.

4.8. Numerotarea cadatrala si calculul suprafetelor

4.8.1 Numerotarea cadastrala

In sistemul informational al fondului imobiliar ca si in cadastrul general numerotarea cadastrala are o mare importanta. Cu ajutorul numerotarii cadastrale se stabilesc coduri pentru toate suprafetele (indifferent de marime) care reprezinta individualizarea fiecarui element de suprafata in populatia de suprafete din zona de cadastrat – codificarea suprafetelor ca si coduri pentru proprietarii acestor suprafete – partida cadastrala.

Numerotarea cadastrala are menirea de a asigura legatura dintre elementele referitoare la suprafata, categoriile de folosinta si proprietar care se inscriu in registrele cadastrale.

Codificarea cadastrala incepe cu particularizarea teritoriului in contextul general al teritoriilor tarii, prin atribuirea codului SIRUTA (din nomenclatorul general) al teritoriului ce urmeaza a fi cadastrat. In cazul in care codul SIRUTA se refera la suprafete mai mari decit cele ce urmeaza a fi cadastrate (codul SIRUTA se refera la un oras iar zona de cadastrat reprezinta o portiune sau un sector) se vor atribui acestuia indici corespunzatori atasati la codul SIRUTA.

Numerotarea sectoarelor cadastrale se face incepand cu numarul 1 din partea de NV a zonei de cadastrat si se continua in sens convenabil din aproape in aproape, in ordinea normala a numerelor, astfel ca sa formeze o inlantuire convenabila a tuturor sectoarelor, in vederea unei usoare cautari a acestora.

Corpurile de proprietate care formeaza sectoarele cadastrale se numeroteaza incepand cu numarul 1 din partea de N-V A primului sector cadastral si se continua pina la numerotarea ultimului corp de proprietate din ultimul sector al localitatii.

In cazul proprietatii pe etaje (blocuri de locuinte, firme, etc.) suprafata de teren, asa cum a fost determinata prin autorizatia de constructie, primeste un numar cadastral, ca orice parcela din cadrul sectorului cadastral.

Corpurile de cladire se numeroteaza incepand cu numarul 1 precedat de litera C, in cadrul fiecarei parcele.

Exemplu: C1, C2, etc.

In cazul apelor, canalelor, digurilor, cailor ferate, drumurilor clasificate, strazilor, ulitelor sau altor detalii liniare care marginesc sectoarele, se vor atribui numere dupa cum urmeaza:

– detaliile liniare vor fi numerotate in cadrul sectorului respectiv, cu numar de parcela. La segmentarile produse de intersectii cu alte elemenete liniare, ele vor fi numerotate printr-o secventa de numere data in continuare.

– in cadrul localitatilor, bulevardele si strazile principale vor primi un singur numar de parcela, sau sector, pe toata lungimea lor, iar strazile segmentate de acestea sau de alte detalii liniare mai importante (ape, cai ferate, etc.) vor primi de asemenea numar de parcela. La intersectia strazilor, suprafata comuna se atribuie strazii mai importante.

Ordinea de segmentare a detaliilor liniare este urmatoarea :

– caile ferate sunt intretaiate de ape.

– drumurile nationale intretaiate de ape si cai ferate.

-drumurile judetene intretaiate de ape, cai ferate si drumuri natinale.

-drumurile comunale intretaiate de ape, cai ferate, drumuri nationale, drumuri judetene si strazi.

-strazile se intretaie dupa importanta lor.

Categoriile de folosinta a caror suprafete este de sub 150 mp nu se numeroteaza, acestea urmind sa fie incadrate la categoriile de folosinta alaturate predominante.

Subparcelele se pun in evidenta numai in Fisa bunului imobil si se numeroteaza in cadrul fiecarui corp de proprietate cu numarul 1 urmat de categoria de folosinta. De regula se incepe cu subparcela de curti constructii astfel: 1Cc, 2A, 3V,etc.

4.8.2. Calculul ariei suprafetelor

Calculul suprafetelor se va executa prin metode care asigura precizia impusa de beneficiar pentru aceasta (procedee mecanice, grafice, sau numerice, inclusiv prin digitizare si prelucrare automata cu ajutorul mijloacelor electronice).

Calculul suprafetelor se face pe foi de plan topografic, atunci cind se executa prin procedee mecanice sau grafice si pe unitati de suprafata intregi, sectoare, parcele atunci cind se executa prin procedee numerice.

Trebuie inteles ca pentru a executa un calcul corect de suprafete, acestea trebuie tinute sub un control strict si in acest caz este necesar a se executa calculele de la general la particular, respectiv :

a) se va calcula aria suprafetei pentru intreaga zona de cadastrat si se va vedea daca aceasta corespunde exact cu cea a suprafetei din cadastrul general. In cazul existentei unor discordante care se incadreaza in tolerantele admise aceasta se va compensa mentinand neschimbata suprafata din cadastrul general.

b) se va calcula aria suprafetei sectoarelor cadastrale. Insumarea acestor arii trebuie sa corespunda in limita tolerantelor cu cea calculata anterior pentru intreaga zona de cadastrat. In cazul unor neconcordante care se incadreaza in tolerantele admise se va face compensarea acestora mentinand neschimbata suprafata zonei de cadastrat, calculata conform punctului a) de mai sus.

c) se va face calculul ariei parcelelor inclusiv a celor ce reprezinta detalii liniare (ape, cai ferate, drumuri, strazi, diguri, etc.) si in acest caz daca s-a facut o impartire pe sectoare, suma suprafetelor parcelelor dintr-un sector, trebuie sa se incadreze in toleranta, cu aria calculata conform punctului b) de mai sus. In acest caz , se va face compensarea mentinand aria sectorului calculata si compensata (cf.pct.b) de mai sus) neschimbata.

d) se calculeaza aria suprafetei fiecarei subparcele din cadrul fiecarei parcele.In cazul cand neinchiderile nu sunt in toleranta se face compensarea suprafetelor mentinand neschimbata suprafata parcelei, calculata asa cum s-a aratat la punctul c) de mai sus.

e) aria suprafelor cladirilor, constructiilor anexe, cat si a altor obiective se calculeaza pentru fiecare obiectiv in parte. Suprafetele ocupate de constructii vor fi determinate pe baza elementelor masurate in teren sau dupa caz masurate grafic pe plan fara a fi inclusa in parcela de curti constructii pe care este amplasat.

Suprafetele rezultate din calcul se compenseaza daca se incadreaza in tolerantele admise.

Tolerantele in calculul suprafetelor se vor calcula utilizand urmatoarele formule:

a) in cazul in care suprafetele sunt calculate din coordonate determinate prin masuratori la teren, se utilizeaza urmatoarea formula:

in care:

-e1 este eroarea admisa in aprecierea la teren a limitelor dintre parcele sau corpuri de proprietate, avand valori cuprinse intre 0,1 – 0,3 m;

– S este suprafata calculata;

b) in cazul in care suprafetele sunt calculate din coordonate determinate prin digitizare se utilizeaza urmatoarea formula:

in care:

– M este scara planurilor care se digitizeaza.

Repartizarea corectiei de inchidere se face proportional cu suprafata acesteia in raport cu suprafata totala care se mentine neschimbata.

In cazul detaliilor liniare reprezentate pe plan prin axul lor, lungimea necesara calculului suprafetelor se masoara pe plan cu rigla topografica. In cazul detaliilor sinuoase, linia sinuoasa se descompune in segmente de dreapta, avandu-se grija ca sageata formata intre linia dreapta si curba sa nu fie mai mare de 1,0 mm pe plan (la scara planului).Latimile medii ale detaliilor topografice, reprezentate pe planul topografic prin axul lor se masoara la teren si se inscriu pe plan pe fiecare din aceste detalii.

Suprafata detaliilor topografice reprezentate pe plan prin axul lor, care formeza limita de sector se calculeza in modul aratat mai sus, suprafata respectiva urmand a fi scazuta din suprafetele sectoarelor vecine, proportional cu lungimea pe care detaliul respectiv o are in cadrul fiecarui sector. La executarea acestor calcule se va face intotdeauna verificarea ca suma suprafetelor ce se scad din sectoarele vecine sa fie egala cu suprafata totala a acestui detaliu.

4.8.2.1.Metoda numerica de calcul al suprafetelor

1.Metoda analitica se executa cand punctele caracteristice ale conturului suprafetei de determinat au coordonatele cunoscute din teren, cu relatia:

2.Metoda geometrica se foloseste cand dispunem de date masurate pe teren, poligonul dat, ridicat prin metoda absciselor si ordonatelor, in care se cunosc toate elementele necesare calculului geometric, constand in distante masurate in teren.

Prin coborarea perpendicularelor (absciselor si ordonatelor masurate) poligonul a fost impartit in figuri geometrice determinabile din punct de vedere

al suprafetei.

Astfel daca suprafata este un triunghi caruia i s-au masurat pe teren toate laturile a, b, c, rezulta:

unde:

iar in cazul unui trapez caruia i s-au masurat pe teren cele doua baze B si b, precum si inaltimea h, rezulta:

In carnetul de calcul se inscriu elementele tuturor figurilor componente in ordine, extrase din carnetul de teren. Dupa calculul suprafetelor, suma acestora determina suprafata poligonului ce urmeaza a fi determinata prin metoda geometrica.

3.Metoda trigonometrica se aplica atunci cand ridicarile topografice s-au facut pe cale tahimetrica, in urma carora punctele conturului unei suprafete sunt pozitionate prin coordonate polare.

Calculul unei suprafete prin procedee trigonometrice depinde de metoda de masurare a elementelor care pozitioneaza punctele conturului suprafetei, cat si de felul poligonului.

In cazul cand s-a folosit metoda radierii la ridicarea suprafetei, determinarea acesteia se poate face considerind-o ca o suma algebrica a suprafetelor triunghiurilor ce se pot forma si la care s-au masurat doua laturi si unghiul cuprinse intre ele.

Astfel suprafata S a triunghiului 1, 2, 3 ale carui virfuri au fost determinate prin metoda radierii dintr-o statie de drumuire, se obtine ca o suma a suprafetelor si calculate cu formula:

rezulta deci:

In cazul cand suprafata este marginita de un contur poligonal ale carui varfuri au fost determinate prin radiere, suprafata poligonului se va obtine in mod analog.

Daca poligonul este un patrulater la care s-au masurat diagonalele si unghiul dintre ele, suprafata lui se va obtine folosind direct formula :

4.8.2.2.Metode grafice de determinare a suprafetelor

Metodele grafice de determinare a suprafetelor sunt expeditive si asigura rezultatelor, in general, o precizie suficienta pentru multe categorii de lucrari. Precizia acestor metode depinde de : scara planului (cu cat scara planului este mai mare, cu atat este mai mare precizia de determinare a suprafetei) ; de modul de intocmire a planurilor, deci de precizia cu care sunt reprezentate pe plan detaliile, respectiv contururile suprafetelor ; de configuratia suprafetelor ; de suportul planului si de modul de conservare a lui etc.

Aplicarea metodelor grafice presupune planul deja redactat, si ca urmare trebuie sa tina seama si de contractia suportului sau.

Se cunosc urmatoarele metode grafice de determinare a suprafetelor :

1. Determinarea unei suprafete prin descompunerea ei in figuri geometrice elementare, de plan.

Metoda se aplica la determinarea suprafetelor marginite de un contur poligonal. Folosind o axa de lucru x-x se descompune suprafata de determinat in figuri geometrice elementare (triunghiuri, trapeze, dreptunghiuri ), pentru care se masoara direct pe plan, elementele necesare calculului suprafetelor lor. Descompunerea se face trasand usor liniile cu creionul, direct pe plan, urmand sa fie sterse, in final , dupa terminarea determinarilor.

Se recomanda sa se masoare pe plan elementele comune la doua sau mai multe figuri elementare, pentru limitarea erorilor.

Suprafata totala rezulta ca o suma de suprafete elementare :

S =

Pentru verificare se stabileste o alta axa de lucru y-y, sau un alt sistem de descompunere si se determina din nou suprafata.

Valoarea definitiva a suprafetei va fi media aritmetica a celor doua determinari, daca S’ – S’’ T

Toleranta admisa intre doua determinari este data de relatia :

T = 0,0003 * n

In care :

n este numitorul scarii planului pe care se face determinarea ;

S este suprafata exprimata in m.

2. Transformarea unei suprafete cu o forma complexa intr-o suprafata elementara , echivalenta ,pe plan.

Se considera poligonul oarecare 1,2,3,4,5 , care se transforma in triunghi, prin urmatoarea constructie grafica, pe plan :

– se uneste varful 2 cu varful 5 si din varful 1 se duce o paralela la linia 2-5 , pana intalneste un punctul A prelungirea laturii 4-5 a poligonului ;

– se uneste varful 2 cu varful 4 si din 3 se duce o paralela la linia 2-4, pana intalneste in punctul B prelungirea laturii 5-4.

Triunghiul A2B obtinut are suprafata echivalenta cu a poligonului 1,2,3,4,5. Acest lucru se poate observa usor daca se scriu suprafetele poligonului si a triunghiului ca sume de suprafete elementare, deci :

S + S + S = S+ S + S= S

Egalitatile din relatia de mai sus sunt adevarate deoarece S = S, iar S= S, ca fiind triunghiuri care au aceeasi baza si aceeasi inaltime.

Ca urmare, pentru determinarea suprafetei poligonului 1,2,3,4,5 se masoara pentru trunghiul A2B, baza si inaltimea lui.

Constructiile grafice trebuie facute cu mare atentie , pentru a nu introduce erori suplimentare.

Verificarea determinarii se va face prin descompunerea suprafetei poligonului in triunghiuri .

3. Determinarea suprafetelor folosind o retea de paralele echidistante.

Procedeul se aplica, in mod obisnuit, pentru determinarea suprafetelor care sunt limitate de un contur sinuos, sau un contur geometric, cu mai multe neregularitati.

Pentru determinarea unei astfel de suprafete, se aplica peste o retea de paralele echidistante, care prin intersectare cu conturul suprafetei formeaza o serie de suprafete elementare, trapezoidale, cu inaltime constanta a.

Suprafata unui trapez elementar va fi:

Deci rezulta ca nu este nevoie sa se masoare de fiecare data bazele pentru fiecare trapez elemntar, ci numai linia mediana de la fiecare. Suprafata totala se va obtine ca o suma a acestor suprafete elemntare:

Rezulta ca pentru determinarea suprafetei este suficient sa se masoare liniile mediane din fiecare trapez, tinind cont de scara planului, sa se insumeze si apoi sa se multiplice cu echidistanta paralelelor transformata si ea la scara planului.

Pentru controlul determinarii, reteaua de paralele se aseaza peste suprafata intr-o alta pozitie si se repeta masuratorile.

Suprafata definitiva va fi media aritmetica a valorilor obtinute in cele doua determinari, daca diferenta dintre elese incadreaza in toleranta.

Reteau de paralele se poate trasa direct pe plan , sau se poate desena pe un material transparent: calc, sticla, material plastic, etc. si se suprapune peste suprafata de determinat. Echidistanta paralelelor poate fi de 2, 5, 10 mm, in functie de scara planului si de precizia care se cere la determinare.

4.Determinarea suprafetelor folosind o retea de patrate.

Procedeul se aplica de asemenea la determinarea suprafetelor marginite de un contur geometric foarte neregulat sau se un contur sinuos. El consta in aplicarea peste suprafata de determinat a unei retele de patrate, cu latura ’’a’’. Se determina apoi numarul patratelor intregi n1, de pe retea , care cad in interiorul suprafetei de determinat si numarul patratelor intregi n2, obtinut din insumarea fractiunilor de patrate, care cad in interiorul suprafetei. Se calculeaza apoi suprafata a2 a unui patrat la scara hartii, si se determina suprafata totala S, cu formula:

S=(n1+n2)*a2

Pentru contolul determinarii se suprapune reteaua de patrate in alta pozitie peste suprafata si se repeta operatia de numarare. Suprafata definitiva se va obtine ca o medie aritmetica a valorilor obtinute in cele doua determinari, daca diferenta dintre ele se incadreaza in toleranta.

Reteaua de patrate se poate obtine prin desenare pe un material transparent (calc, sticla, material plastic), care se va suprapune apoi pe suprafata de determinat, sau in lipsa acestora, se poate desena direct pe plan, usor, cu creionul, pentru a putea fi stearsa in momentul terminarii determinarilor.

Latura unui patrat poate fi de 5 sau 10 mm, in functie de scara planului si de preciaizia ceruta la determinare.

4.8.2.3.Metoda combinata

Metoda combinata folosita la determinarea suprafetelor, consta in masurarea grafica a coordonatelor rectangulare ale punctelor conturului suprafetei si apoi calcularea valorii suprafetei cu formulele de la metoda analitica.

Coordonatele rectangulare ale punctelor se pot determina cu ajutorul unui calc milimetric suprapus peste suprafata, iar pentru control se schimba orientarea calcului si se determina din nou coordonatele. Trebuie sa se tina seama de fiecare data si de contractia suportului planului.

Avantajul metodei consta in faptul ca determinarea coordonatelor punctelor se face destul de usor si cu o precizie suficienta, fara sa se deseneze reteaua rectangulara pe plan.

4.8.2.4.Metoda mecanica

Pentru determinarea suprafetelor prin metoda mecanica se foloseste planimetrul. Planimetrul poate fi definit ca un integrator mecanic si poate fi de mai multe feluri: planimetrul polar, planimetrul polar cu disc, planimetrul liniar, planimetrul cu role, planimetrul raster, planimetre automate, etc.

Metoda mecanica se foloseste in special pentru determinarea suprafetelor limitate de contururi sinuoase. Este o metoda rapida de obtinere a suprafetelor si adesea este folosita pentru verificarea suprafetelor determinate grafic, sau din coordonate, in vederea depistarii unor eventuale greseli mari de calcul.

Determinarea suprafetelor cu planimetrul se face intotdeauna in cadrul unor limite fixe, perntru a se putea face compensarea suprafetelor rezultate din planimetrare, pe sectiuni de plan, trapez, sau pe masive, ale caror suprafete se detrmina din coordonate.

Descrierea planimetrului polar

Planimetru este compus din doua brate metalice legate cu o articulatie cu pivot. Bratul numit polar are lungime fixa si la extremitate un ac numit “pol” care se fixeaza in suportul planului. Al doilea brat, numit “trasor”, este de lungime variabila iar la capat un alt ac cu care se urmareste planimetrul de masurat. La celalalt capat are un dispozitiv de inregistrare format din:

a) un tambur gradat in 100 parti, cu un vernier ce permite citirea a 1/10 din diviziunea tamburului;

b) un fus ce face corp comun cu tamburul;

c) un cadran angrenat cu fusul, divizat in 10 parti egale.

Lungimea bratului trasor poate fi modificata prin intermediul unui surub de presiune micrometric ce determina culisarea dispozitivului de inregistrare de-a lungul brutului.

Planimetrul polar se foloseste in special in cazul colturilor sinuoase. La folosirea sa trebuiesc respectate urmatoarele indicatii tehnice:

a) planul cadastral sa fie asezat pe o planseta orizontala si sa nu aiba ondulatii;

b) dispozitivul de inregistrare se fixeaza pe bratul trasor in dreptul diviziunii ce corespunde scarii planului; polul planimetrului se fixeaza pe plan intr-un punct astfel ales incat conturul sa poata fi usor urmarit, fara ca bratele planimetrului sa faca un unghi mai mic de 300, sau mai mare de 1500.

Modul de lucru cu planimetrul polar

-Se intinde planul foarte bine pe o planseta

-Se determina KS, constanta de scara a planimetrului ca numar intreg

-Se alege pozitia polului planimetrului astfel ca ruleta sa se rastogoleasca tot timpul pe o suprafata cu acelasi coeficient de rugozitate, iar stiletul sa parcurga usor conturul suprafetei care se detrmina.

-Se marcheaza precis punctul de unde se incepe planimetrarea, pe contur, se aseaza stiletul in acest punct si se face citirea initiala.

-Efectuarea citirilor la dispozitivul de inregistrare :

-citirile sunt formate din cite 4 cifre si se obtin astfel :

-prima cifra se citeste pe conturul de ture ’’C’’, in dreptul indexului si reprezinta numarul de turatii complete ale ruletei.

-a doua si a treia cifra se citesc pe ruleta ’’R’’, de la 0 al ei pina la 0 al vernierului ’’V’’.

-a patra cifra se citeste pe vernier, utilizind regula de citire a vernierului.

-Se parcurge cu atentie conturul suprafetei, in sens direct, urmarind cu varful stiletului sau reperul lupei, sa ramana tot timpul pe contur si se face in final citirea f, cand se ajunge din nou in punctul de unde s-a inceput planimetrarea.

-Se planimetreaza de doua trei ori suprafata, facandu-se de fiecare data citirea finala. Pentru a doua planimetrare citirea initiala este citirea finala de la prima planimetrare, s.a.m.d. Se fac diferentele f-i pentru fiecare planimetrare si se ia media aritmetica a lor, daca acestea nu difera intre ele cu o cantitate mai mare decat toleranta. Aceasta toleranta este in functie de marimea suprafetei care se planimetreaza si de scara planului.

4.9. Culegerea la teren a datelor cadastrale

Lucrarile de culegere la teren a datelor cadastrale constau in:

-identificarea amplasamentului, limitelor corpurilor de proprietate si categoriile de folosinta ale parcelelor componente.

-identificarea constructiilor cu caracter permanent.

-identificarea proprietarilor, a detinatorilor legali sau proprietarilor corpurilor de proprietate.

-identificarea situatiei juridicea corpurilor de proprietate.

Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separata organizata in acest scop sau concomitent cu executarea lucrarilor de teren in cadrul actualizarii sau realizarii planurilor cadastrale.

4.9.1. Identificarea proprietarilor si a situatiei juridice a corpurilor de proprietate. Fisa corpului de proprietate.

Operatia de identificare a proprietarului consta din inregistrarea persoanei fizice sau juridice, titulara a unui drept real asupra corpului de proprietate.

Inainte de inceperea actiunii de identificare a proprietarilor, se extrag din registrul permanent al populatiei, listele cu numele si prenumele, codul numeric personal si adresa tuturor proprietarilor din teritoriul administrativ, conform evidentelor de la politie si consiliul local.

Datele referitoare la proprietar se inscriu in fisa corpului de proprietate. Datele cu privire la identitatea proprietarului se preiau din buletinul/cartea de identitate a proprietarului. In situatiile in care proprietarul refuza prezentarea acestor acte, in fisa se mentioneaza refuzul si pentru rezolvare se solicita sprijinul consiliului local si al politiei. In cazul cand nici cu ajutorul evidentelor existente la primarie si politie nu poate fi identificat proprietarul corpului de propritate, in fisa se face mentiunea “proprietar neidentificat”. In fisa corpului de proprietate se inscriu:

A) numele, prenumele proprietarului si codul numeric personal. Aceste date se compara cu cele din listele extrase din registrul permanent al populatiei, in cazul cand acestea au fost obtinute. Pentru femeile casatorite sau vaduve, se vor inscrie numele de familie dobandit dupa casatorie urmat de numele de familie avut inainte de casatorie ( ex.: Ionescu Ana nascuta Popescu) si codul numeric personal. La inscrierea adresei de domiciliu a proprietarului se vor preciza toate datele necesare expedierii corespondentei postale, mai ales pentru proprietarii domiciliati in alte localitati decat cele cuprinse in raza teritoriului administrativ respectiv;

B) situatia juridica a corpurilor de proprietate: denumirea actului de proprietate cu numarul si data eliberarii, cota din coproprietate unde este cazul, suprafata inscrisa in acte pentru fiecare parcela, corp de proprietate si constructie, dupa caz. Inscrierea datelor privitoare la situatia juridica a imobilelor aflate in proprietatea persoanelor juridice se face potrivit specificatiilor din actele normative sau a altor acte in temeiul carora au dobandit dreptul real supus inscrierii. In cazul in care nu exista titlu de proprietate inscrierea se va face pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar, la data identificarii cadastrale precum si a unei declaratii pe proprie raspundere a persoanei detinatoare a imobilului. In situatia in care un imobil este in litigiu in curs de judecata, pe fisa datelor cadastrale se face mentiunea “imobil in litigiu” si se nominalizeaza partile si obiectul acestuia (litigiului).

La corpurile de proprietate al caror proprietar a decedat, iar mostenitorii nu au obtinut inca certificatul de mostenire se va scrie numele detinatorului cu vocatie de mostenitor urmat de numele si prenumele proprietarului decedat (ex.: Ionescu Gh. Vasile, cu vocatia de mostenitor al lui Ionescu A. Ilie ) si calitatea ce-i confera aceasta vocatie.
La identificarea proprietarilor persoane juridice se inscriu urmatoarele date: denumirea persoanei juridice, codul SIRUES si adresa postala a sediului.
Daca nu face obiectul proprietatii pe etaje sau apartamente, in fisa corpului de proprietate se vor inscrie proprietarii respectivi aratandu-se pentru fiecare (sub forma fractionara sau in procente), numarul de parti din intreg care ii revin, indiferent daca locuiesc la adresa corpului de proprietate sau nu.

La identificarea cadastrala si inscrierea proprietarilor, in cazul proprietarilor apartamentelor din blocurile de locuinte proprietate privata sau proprietate mixta – privata si de stat, pentru fiecare cladire (bloc) se intocmeste “lista proprietarilor si posesorilor” ca document anexa la fisa corpului de proprietate. In lista proprietarilor se inscriu in ordine toti proprietarii si posesorii, grupati pe intrari (pe scari) astfel: numarul cadastral al corpului de proprietate, numarul blocului, numarul etajului, numarul apartamentului, numele, prenumele proprietarului si codul numeric personal sau, dupa caz, denumirea persoanei juridice si codul sirues, suprafata totala ocupata din care, in proprietate exclusiva sau in coproprietate sau, dupa caz, in indiviziune, denumirea actului de proprietate si data emiterii acestuia. In situatia in care nu toate apartamentele sunt proprietate personala, se va inscrie denumirea persoanei juridice care administreaza fondul locativ, codul sirues si datele de identificare ale proprietarilor, persoane fizice si juridice. Lista proprietarilor se ataseaza la fisa corpului de proprietate.

La stabilirea dreptului de proprietate asupra corpurilor de proprietate care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public se vor respecta prevederile legii privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, nr. 213/1998.
La stabilirea dreptului de proprietate in zona cailor ferate se va tine seama de prevederile ordonantei nr. 12/1998, publicata in monitorul oficial al Romaniei, partea I nr. 254/8.07.1998, privind transportul pe C.F.R. si reorganizarea S.N. C.F. C.F.R S.A.

4.9.2. Identificarea categoriilor de folosinta

Identificarea categoriilor de folosinta se realizeaza concomitent cu executia lucrarilor de cadastru, respectiv cu executarea masuratorilor de teren pentru actualizarea planurilor cadastrale sau a descifrarii fotogramelor aeriene pentru executarea de noi planuri cadastrale. Identificarea si consemnarea categoriei de folosinta se face pentru fiecare parcela de teren componenta a unui corp de proprietate (in extravilan si intravilan), iar datele se inscriu in fisa corpului de proprietate avandu-se in vedere semnificatiile simbolurilor (codurilor) categoriilor de folosinta. Codurile categoriilor de folosinta se scriu si pe schitele intocmite pentru fiecare corp de proprietate.

4.9.3 Identificarea cladirilor. Cartarea imobiliara.

Cartarea imobiliara este operatiunea prin care se obtin date si informatii tehnico-economice despre fondul construit existent.

Punerea in evidenta a caracteristicilor constructiei se face cu ajutorul indicilor de cartare :

A – pentru cladirile din zidarie durabila, structura de rezistenta din beton armat sau metalica si plansee din beton armat;

B – pentru cladirile din zidarie portanta, fara structura de rezistenta si plansee din betonarmat sau lemn;

C – pentru cladiri din lemn, avand fundatie din beton sau piatra;

D – pentru cladirile din paianta, pamant sau chirpici.

Acesti indici de cartare sunt insotiti de cifre ce precizeaza numarul de etaje si subsoluri (As4-6 nivele: 4 etaje, parte, subsol).

Pentru evitarea confuziilor de interpretare in descrierea caracteristicilor constructive ale unei cladiri, se fac unele precizari privind compartimentarile cladirilor pe verticala:

Nivelul (cat, palier) – este spatiul dintr-o cladire cuprins intre doua plansee succesive. Se considera nivel: subsolul, parterul, mezaninul, fiecare etaj si mansarda.

Subsolul – este nivelul care are peste jumatate din inaltimea libera a incaperilor, sub nivelul terenului. Inaltimea subsolului de la pardoseala pina la elementele proeminente ale tavanului (grizi, conducte), este de minimum 1.80 m. Subsolul poate fi locuibil, amenajat cu instalatii (centrale termice) compartimentat in boxe, spalatorii, atelier, etc.

Demisol – este nivelul care are cel mult jumatate din inaltimea libera a incaperilor sub nivelul terenului. Inaltimea demisolului de la pardoseala pana la elementele proeminente ale tavanului (conducte, grinzi), este de minimum 1.80 m. De obicei subsolul si demisolul se gasesc sub intreaga cladire sau sub cea mai mare parte a cladirii.

Parter – este nivelul al carui planseu inferior se gaseste la nivelul solului, sau cel putin deasupra acestuia (0.8 – 1.0 m); uneori parterul este situat la inaltime mai mare fata de sol (1.5 – 1.8 m).

Etaj – este orice nivel avind in general aceeasi distributie in plan; cuprins intre parter si mansarda, pod sau terasa, cu inaltimea libera de minimum 1.8 m.

Mezanin – este nivelul intercalat intre parter si primul etaj, care se deosebeste de celelalte etaje fie prin inaltimea libera mai mica, fie prin lipsa balcoanelor sau a altor iesinduri, ori prin destinatie (spatiu accesoriu pentru magazinele de la parter, depozite de marfuri, ateliere, birouri, etc.). mezaninul se considera etaj.

Mansarda – este nivelul construit in gabaritul acoperisului (sub invelitoarea acestuia). Mansarda primeste lumina prin goluri numite lucarne. Are o parte din plafon orizontal, iar alta inclinata, urmind panta acoperisului. Serveste pentru locuit (camere de serviciu), ca dependinta, sau pentru exercitarea unor activitati de lunga durata (spalatorie, uscatorie, ateliere, etc.). in general inaltimea libera este mai mica de 1.80 m.

Pivnita (beciul) – este construita din una sau mai multe incaperi situate sub cota zero a cladirii (pardoseala parterului), destinata pastrarii unor materiale (lemn, carbuni, etc.), sau a unor produse alimentare. De obicei, pivnita nu este construita sub toata intinderea cladirii, are pamant pe jos si intrare din curte, sau prin deschideri improvizate (chepenguri).

Starea tehnica de intretinere a unei constructii poate fi: foarte buna, buna, mediocra (satisfacatoare), rea, insalubra, ruina (a se vedea anexa 3, pct. 7).

Criteriile pentru aprecierea starii tehnice a unei cladirii sunt:

Stare foarte buna – pentru cladirile realizate cu materiale durabile (caramida, beton armat sau metal) realizate in ultimii 20 de ani, cu finisaje si instalatii complete; nu necesita reparatii curentesau capitale la principalele elemente constructive.

Stare buna – pentru cladirile realizate din materiale durabile, cu planseu din beton armat sau lemn, finisaje si instalatii complete, fara deteriorari ale structurii de rezistenta, necesitind unele lucrari de imbunatatire curenta in proportie de 10 %. In aceasta categorie se pot incadra unele cladiri cu planseu din beton armatcu ovechime cuprinsa intre 20 – 50 ani, precum si cele cu planseu de lemn indiferent de vechime.

Stare mediocra – pentru cladirile realizate din materiale durabile, cu instalatii incomplete, care prezinta inceputuri de deteriorarila structura si finisaje, cu vechime de exploatare de peste 50 ani, precum si celelalte cladiri cu finisaje ingrijite, instalatii partiale, cu aspect bun, din paianta, sau cu plansee din lemn si vechime mai mare de 20 ani. Constructia necesita lucrari de intretinere, reparatii curente si reparatii capitale la elementele constructivein proportie de 10 – 30 %.

Stare rea – pentru cladiri realizate din material durabile sau nu, avind deteriorari importante la structura si finisaje, fundatii si ziduri fisurate sau crapate, inclinate, tencuieli desprinse, plansee crapate sau incovoiate. Constructia necesita lucrari de reparatii curente si reparatii capitale in proportie de 30 – 50 %.

Stare insalubra – pentru cladirile care nu mai corespund folosintei ca urmare a degradarilor si care prezinta pericol pentru viata si sanatatea celor care o folosesc.

Stare de ruina – pentru cladirile a caror stare de degradare impune demolarea lor.

Constructiile se mai marcheaza pe planul cadastral si prin corpurile lor: C1, C2, etc.

In conformitate cu prevederile in vigoare, se incadreaza, trateaza, si numeroteaza cu denumirea de “CORP”, cladirile de locuit, dependintele (bucatarii, spalatorii, garaje, depozite, ateliere, birouri, etc.), cu inaltimea la cornisa de minim 2,30 m, avand fundatii, pereti de grosime normala, plansee, usi, ferestre de dimensiuni normale, pardoseli, acoperisuri, etc.

Corpul de cladire este parte componenta a unei cladiri delimitata dupa urmatoarele criterii:

-sistemul arhitectonic si constructiv determinat de fatade si materiale de constructie, a peretilor exteriori;

-intrarea separata in cladire;

-independenta fata de alte cladiri alaturate.

Se considera corpuri distincte urmatoarele constructii:

-cladirile izolate din cadrul aceluiasi corp de proprietate (bucatarii de vara).

-cladirile izolate legate prin arcade, balcoane de serviciu, pasarele.

-cladirile lipite cu sistem constructiv si arhitectonic diferit cu intrari deparate si pereti ce le separa de la fundatie la acoperis.

-cladirile alipite si plasate in parcele alaturate cu numar postal propriu chiar daca au sistem constructiv si arhitectonic unitar. Daca se gaseste in aceeasi parcela formeaza un singur corp chiar daca nu comunica.

-doua ori mai multe cladiri alipite cu sistem constructiv si arhitectonic diferit dar cu relatatii functionale respectiv locuinta plus dependinte situate in aceeasi parcela constituie un singur corp.

-doua ori mai multe cladiri alipite cu sistem constructiv si arhitectonic identic ori diferit fara relatii functionale constituie corpuri diferite.

-blocurile cu mai multe tronsoane pot avea mai multe corpuri de proprietate ce au un numar de tronson cu acelasi numar postal chiar daca nu comunica.

-tronsoanele de bloc cu inaltime diferita ori decalate in plan constituie corpuri distincte chiard aca au acelasi numar postal.

Nu se considera corpuri distincte cladirile cu suprafata mai mica de 4 mp si mai mica de 2 m la cornisa. Ele sunt anexe.

Constructiile anexa sunt cele realizate din caramida, paianta, chirpici, barne sau alte materiale din recuperari, cu pereti subtiri, inaltimea la cornisa si incaperi sub 2 m, acoperis simplu (de regula din carton asfaltat), finisaje de slaba calitate, etc.

In aceasta categorie se pot incadra:

-magazii, grajduri, bucatarii de vara, latrine, garaje improvizate, pivnite situate in curte, constructii din caramida cu sarpante din lemn si invelitoare din carton asfaltat;

-magazii, grajduri, garaje cu pereti din lemn sau schelet de rezistenta din lemn cu umplutura de pamant;

-soproane din scandura sau alte materiale;

-patule cu pereti din sipci sau din nuiele;

-marchize din scanduri sau tabla.

Pe anexe se trec:

-m – pentru magazie de caramida, lemn ori tabla.

-gj – pentru garaje de caramida, lemn ori tabla.

-gr – pentru grajd.

-w – pentru W.C.

In cadrul sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar se fac completari ale cadastrului general cu urmatoarele elemente:

-pentru parcelele de teren: limitele parcelei si folosinta parcelei, dotarea edilitara a parcelei la nivel de bransament, zona valorica de incadrare la nivelul localitatii, gradul de seismicitate, zona protejata si restrictii.

-pentru constructii: limita constructiei la sol, ce este data de linia fundatiei, aria suprafetei construite la sol, aria suprafetei desfasurate, numar de nivele, etc.

Limitele parcelelor se stabilesc cu precizie de +/- 10 cm.

Anul construirii se stabileste prin una din urmatoarele cai:

-autorizatia de construire;

-actul de proprietate;

-certificat de la circumscriptia financiara cu anul impunerii;

-marturia scrisa a proprietarului, marturii verbale ale chiriasilor si vecinilor.

Anul construirii se socoteste de la data cind cladirea are realizate fundatia, peretii si acoperisul.

Pentru corpurile de cladire in care anumite incaperi au fost realizate la date diferite, se va mentiona anul construirii si starea acestorape portiuni sau incaperi.

Datele si informatiile culese in lucrarile sistemului informational al fondului imobiliar au caracter tehnic, economic si juridic, si utilizeaza ca elemente de baza datele cadastrului general privind parcela, constructia si proprietarul (respectiv suprafata, categoria de folosinta si proprietarul).

Se intelege ca datele si informatiile privind suprafata, categoria de folosinta si proprietarul unei parcele sunt cele existente in cadastrul general de unde trebuie prluate si mentinute ca atare.

Datele privind sistemul informational al fondului imobiliar trebuie sa reflecte situatia fondului construit existent in limitele intravilanului localitatii.

4.10. Intocmirea registrelor cadastrale

Registrele cadastrale sunt documentatia de baza a lucrarilor cadastrale, in care se inscriu date tehnico-economice si juridice cu privire la fondul funciar, indiferent de forma de proprietate.

Dupa continutul lor registrele se deosebesc astfel:

a) registrul cadastral al proprietarilor.

b) indexul alfabetic al proprietarilor.

c) registrul cadastral al corpurilor de proprietate.

d) fisa centralizatoare a partidelor cadastrale pe proprietari si categorii de folosinta.

La baza intocmirii registrelor cadastrale stau urmatoarele documente cadastrale:

a) carnetele de calcul a suprafetelor.

b) fisele suprafetelor pe numere cadastrale.

c) planul cadastral al teritoriului administrativ comunal.

d) planurile cadastrale cu perimetrele construibile ale localitatilor cuprinse in teritoriul administrativ al comunei.

e) alte documente intocmite in acest scop.

4.10.1 Registrul cadastral al corpurilor de proprietate

Registrul cadastral al corpurilor de proprietate se intocmeste pentru fiecare teritoriu administrativ comunal sau orasenesc pe formular tip si are ca scop sa releve pentru fiecare corp de proprietate urmatoarele date:

a) numarul tarlalei (cvartalului) ce contine corpul de proprietate;

b) numarul cadastral al corpului de proprietate;

c) numarul foii de plan ce contine corpul de proprietate;

d) proprietarul corpului de proprietate;

e) categoria de folosinta;

f) total general;

g) caracteristicile categoriei de folosinta (subcategoria);

h) caracteristicile categoriei de teren;

i) clasa de bonitare cadastrala;

j) numarul partidei cadastrale a proprietarilor;

Datele necesare intocmirii registrului cadastral se extrag din urmatoarele piese:

a) numarul tarlalei (cvartalului), numarul parcelei, situatia juridica a parcelei, domiciliul propritarului, categoria de folosinta si caracteristicile categoriei de folosinta se extrag din schitele de teren

b) numarul foii de plan, este numarul de ordine al foii de plan primit in cadrul teritoriului administrativ pe schema de dispunere intocmita la inceputul calculului suprafetelor

c) suprafata parcelei se extrage din fisa suprafetelor pe numere cadastrale

d) caracteristicile categoriei de teren si clasa de bonitare sunt rezultatele lucrarilor de bonitare a terenurilor

e) numarul partidei cadastrale se extrage din indexul alfabetic al proprietarilor.

Registrul cadastral al parcelelor se scrie in tus sau in cerneala si cuprinde doua parti:

a) partea 1 – cuprinde terenuri aflate in afara perimetrului construibil al localitatilor – extravilan;

b) partea 2 – cuprinde terenuri din perimetrul construibil–intravilan.

In prima parte se inscriu toate corpurile de proprietate din extravilan, in ordinea numerelor cadastrale. Dupa inscrierea tuturor numerelor cadastrale ale corpurilor de proprietate dintr-o tarla, se delimiteaza ultimul corp de proprietate cu o linie orizontala in tus pe toata intinderea formularului, fara a face totalul tarlalei pe categorii de folosinta. Totaluri pe coloane se fac la sfarsitul fiecarei pagini, obtinand astfel suprafetele totale si pe categorii de folosinta pe pagina. Se insumeaza apoi si suprafetele din afara tarlalei (rauri, cai ferate, drumuri etc.) al caror total se scrie in linia speciala.

Similar se procedeaza si cu terenurile din intravilan ce se scriu in a doua parte a registrului, separat fiecare vatra de sat, inregistrarea datelor incepe pe o pagina noua, in partea de sus scriindu-se denumirea oficiala a satului.

Dupa scrierea datelor in cele doua parti ale registrului cadastral al corpurilor de proprietate, se intocmesc recapitulatii pentru:

a) Obtinerea suprafetei totale de extravilan, pe categorii de folosinta, obtinerea suprafetei totale de intravilan, pe categorii de folosinta.

Pentru obtinerea suprafetei totale de extravilan se fac la sfarsitul partii 1 urmatoarele recapitulatii:

b) O recapitulatie a suprafetei totale a tarlalelor pe categorii de folosinta

c) O recapitulatie a suprafetelor detaliilor liniare aflate in afara tarlalelor, pe categorii de folosinta

d) O insumare a suprafetelor totale pe categorii de folosinta, reiesita din cele doua recapitulatii anterioare, obtinand suprafata totala a terenului din extravilan pe categorii de folosinta.

Pentru controlul suprafetei totale a terenurilor in extravilan se mai face recapitulatia pe pagini a partii 1, suma suprafetelor pe categorii de folosinta si suma suprafetelor pe pagini, care trebuie sa fie egala cu recapitulatia de la punctul c.

La sfarsitul celei de-a doua parti se vor face recapitulatii analoage. In final, pentru obtinerea suprafetei totale a teritoriului se face o recapitualtie a suprafetei totale si pe categorii de folosinta si verificarea recapitulatiei finale.

4.10.2. Registrul cadastral al proprietarilor

Se intocmeste pe baza elementelor inscrise in registrul cadastral al corpurilor de proprietate. El se intocmeste pentru fiecare proprietar si contine toate corpurile de proprietate care apartin aceluiasi proprietar, denumirea proprietarului si numarul cadastral, numarul de ordine al partidei cadastrale extras din indexul alfabetic al proprietarilor.

Situatia juridica a fiecarui corp de proprietate, cu privire la dreptul de proprietate, folosinta sau administrare se completeaza de catre organul cadastral, pe baza actelor legate, iar pentru persoanele fizice de catre comisiile mixte constituite special in acest scop.

Dupa inscrierea tuturor corpurilor de proprietate in ordinea numerotarii si a cvartalelor (tarlalelor) din cuprinsul teritoriului se insumeaza suprafetele fiecarei partide.

Registrul cadastral al proprietarilor se intocmeste pe doua parti:

Partea 1 – se inscriu pe partide cadastrale organizatiile de stat dupa importanta, in ordine stabilita de instructiuni.

Partea 2 – cuprinde in ordine alfabetica proprietarii particulari

Dupa inscrierea tuturor propritarilor cu terenurile ce le apartin se face o recapitulatiei pe sectoare, proprietari si folosinte astfel:

a) organizatii agricole de stat;

b) organizatii de stat neagricole;

c) intreprinderi agricole de stat;

d) gospodarii ale proprietarilor particulari;

Rezultatele obtinute prin insumarea totalurilor pe folosinte a proprietarilor, trebuie sa dea suprafata totala a teritoriului, egala cu cea din registrul cadastral al corpurilor de proprietate.

4.10.3. Indexul alfabetic al proprietarilor

Se intocmeste pe baza registrului cadastral al corpurilor de proprietate si cuprinde toti proprietarii de teren, in ordine alfabetica, indiferent de situatia juridica. Rolul sau este de a usura gasirea partidei fiecarui proprietar si face legatura intre registrul corpurilor de proprietate si cel al proprietarilor.

Cuprinde urmatoarele date:

a) numarul de ordine;

b) domiciliul proprietarului;

c) numele si prenumele proprietarului;

d) numarul partidei cadastrale; numarul paginii din registrul proprietarilor, inregistrati anterior.

4.11. Evidenta si intretinerea sistemului informational al fondului imobiliar

Prin evidenta sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar se intelege intreaga activitate desfasurata pentru intretinerea la zi a datelor cadastrale, preluarea si centralizarea acestora, la diferite niveluri in scopul detinerii in orice moment de date reale cu privire la fondul funciar (date privind configuratia, calitatea, cantitatea, posesia, folosinta etc.) Acest lucru este posibil prin activitatea de tinere la zi, sistematica, a sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar.

Operarea modificarilor in planurile si registrele cadastrale, constituie activitatea de intretinere a sistemului informational al fondului imobiliar-edilitar, modificari ce intervin in primul rand datorita dinamicii fondului funciar, legata de destinatia economica a terenului si de potentialul lui de productie.

Astfel, apar obiective noi, se executa lucrari de imbunatatiri funciare, se extinde si modernizeaza reteaua cailor de comunicatie, se executa sistematizarea localitatilor rurale si urbane, se sistematizeaza si organizeaza teritoriul, se regularizeaza si bareaza cursuri de apa, se impaduresc terenuri erodate sau neproductive etc.

Ca urmare a acestei dinamici, sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar sufera continue modificari prin transformarea unor categorii de folosinta in altele, transferul unor terenuri de la un proprietar la altul, prin includerea sau scoaterea unor terenuri din circuitul agricol, prin modificari ale formei sau marimii diferitelor parcele de teren.

Aceste modificari trebuie tinute la zi pentru fiecare teritoriu administrativ (comunal, orasenesc, municipal) si separat pentru fiecare localitate din perimetrul administrativ al acestora si toate aceste aspecte sunt reglementate prin lege si indeosebi de legea fondului funciar.

In urma analizei procentului de modificari ANCPI va propune modalitatea de introducere si intretinere prin actualizare sau realizare de lucrari noi. Propunerile, insotite de justificarea acestora, se vor transmite la ANCPI care stabileste solutiile de urmat.

Datele si documentele rezultate in urma receptionarii lucrarilor de catre ANCPI sau,dupa caz, OCPI vor fi puse la dispozitia executantilor lucrarilor pentru a fi integrate in cadastrul general.

Recuperarea, integrarea sau utilizarea datelor si documentelor rezultate in urma aplicarii legii fondului funciar, nr.18/1991, se va realiza de executantul lucrarii numai daca acestea corespund din punct de vedere al calitatii si respecta prevederile din prezentele norme tehnice.

Pentru realizarea sau actualizarea planului cadastral, se parcurge obligatoriu fiecare corp de proprietate din intravilan si din extravilan, realizandu-se operatiile de teren si birou pentru determinarea elementelor modificatoare si redactarea acestora pe planurile cadastrale.

In interiorul corpurilor de propritate se vor reprezenta numai parcelele care au categoriile de folosinta in suprafata mai mare de 150 mp in intravilan si mai mare de 500 mp in extravilan, si numai constructiile cu caracter permanent. Categoriile de folosinta cu suprafete mai mici decat cele de mai sus vor fi incluse in parcelele adiacente ale aceluiasi propritari. Latimea strazilor, drumurilor comunale si ulitelor se stabileste intre limitele corpurilor de proprietate. Pe planul cadastral de baza se reprezinta partea carosabila ( nu se reprezinta trotuarele, santurile, acostamentele, zonele de parcare si refugiu, zonele verzi, etc.). Detaliile liniare (drumuri, strazi, ulite, cai ferate, diguri, ape, etc.) Sunt tratate ca, corpuri de proprietate independente si se inregistreaza ca atare.

Concomitent cu efectuarea operatiilor de actualizare sau de realizare a planului cadastral, la fiecare corp de proprietate se culeg si datele de identificare a proprietarului sau detinatorului legal, categoriile de folosinta ale parcelelor si modul de detinere (exclusiv, indiviziune) a acestora. La nivelul fiecarui corp de proprietate din intravilan se vor intocmi:

a) schita cadastrala a corpului de proprietate. Pe schita se figureaza perimetrul corpului de proprietate cu parcelele din interior, categoriile de folosinta ale parcelelor si cladirile cu caracter permanent. Pe schita cadastrala se scriu, de asemenea, numele si prenumele proprietarului (cu initiala tatalui), adresa corpului de proprietate, adresa de domiciliu a proprietarului (in cazul in care proprietarul are alt domiciliu), vecinii si cu o sageata se indica directia nord. Schitele cadastrale se intocmesc pe sectoare cadastrale;

b) fisa corpului de proprietate ,constituie documentul de baza in care se culeg datele cadastrale care se introduc in baza de date a cadastrului general. Dupa incheierea lucrarilor la nivelul intravilanului, fisa corpurilor de proprietate se completeaza cu numerele cadastrale si suprafetele definitive ale parcelelor si corpurilor de proprietate.

Conditiile de precizie pentru determinarea coordonatelor punctelor de detaliu sunt urmatoarele:in intravilan: ± 10 cm pentru punctele de pe conturul corpurilor de proprietate; in extravilan: ± 20 cm in zone de ses, ± 30 cm in zone colimare si ± 50 cm in zone de munte, pentru punctele de contur ale corpului de proprietate. Limitele parcelelor din interiorul corpurilor de proprietate si proiectiile la sol ale constructiilor cu caracter permanent se vor determina prin masuratori directe de distante, iar coordonatele acestora se vor prelua prin digitizare de pe planul cadastral. Suprafetele rezultate se vor constrange pe suprafata totala a corpului de proprietate de care apartin. Detaliile liniare si elementele punctuale reprezentand reteaua de cai de comunicatii, hidrografia si constructiile hidrotehnice se vor determina in aceleasi conditii de precizie ca pentru corpurile de proprietate.

ANCPI va pune la dispozitia executantului lucrarilor documentele cadastrale existente in zona de lucru, fie sub forma analogica (pe suport hartie, material plastic transparent, baza tare), fie sub forma digitala, daca exista plan digital.

La incheierea lucrarii, executantul este obligat sa predea la ANCPI, documentele primite. Inainte de operarea modificarilor pentru actualizarea planurilor cadastrale existente, acestea se transforma, de catre executantul lucrarilor, in forma digitala, prin digitizare sau scanare/vectorizare. Modificarile constatate in urma lucrarilor de actualizare vor fi facute direct pe planul digital obtinut. Planurile cadastrale noi se realizeaza in forma digitala.

CAPITOLUL 5

Lucrari ale sistemului informational al fondului edilitar

5.1. Definitie, obiectivul si scopul lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar

Retele edilitare sunt retelele tehnice care deservesc locuintele, ansamblurile social-culturale, institutiile, agentii economici etc, precum si retelele tehnice industriale din spatiul urban; retelele edilitare pot fi pozate atat la suprafata cat si in subteran.

Sistemul informational al fondului edilitar este partea cadastrului fondului urban care se ocupa cu inventarierea si evidenta sistematica a dotarilor edilitare subterane si supraterane din perimetrul intravilanului unei localitati, atat sub aspect etnic cat si sub aspect calitativ, precum si cu efectuarea lucrarilor de intretinere si actualizare.

Obiectivele sistemului informational al fondului edilitar urmaresc stabilirea procedeelor, metodelor, tehnicilor si mijloacelor care sa asigure si sa defineasca din punct de vedere tehnic, economic si juridic sfera, continutul si produsele:

– cadastrului general in localitati;

– sistemul informational al fondului edilitar;

– sistemelor informatice ale teritorului care au la baza date ale sistemului informational al fondului edilitar.

Scopul lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar consta in asigurarea realizarii urmatoarelor obiective:

– stabilirea elementelor care apartin de cadastrul general si care de cadastrul de specialitate precum si corelarea acestora pentru buna desfasurare a activitatii de cadastru in localitati ;

– realizarea unui continut standard pentru produsele sistemului informational al fondului edilitar, repsectiv pentru planurile cadastrale, fisele arterelor (unicat si standard), situatiile centralizatoare etc ;

– stabilirea unor metode unitare de realizare a sistemului informational al fondului edilitar sub aspect tehnic si economic, precum si al preciziei ;

– stabilirea unor criterii unice pentru evaluarea, verificarea si receptia lucrarilor si produselor privind sistemul informational al fondului edilitar;

– corelarea activitatilor din cadrul sistemului informational al fondului edilitar, desfasurate intr-o localitate de diferiti agenti abilitati sa execute aceste lucrari, pentru eliminarea suprapunerilor si a golurilor;

– stabilirea unor criterii care trebuie sa fie indeplinite obligatoriu de catre agentii care vor fi abilitati sa execute lucrari ale sistemului informational al fondului edilitar in localitati ;

– furnizrea de informatii reale si de calitate ;

– stabilirea metodologiei si a elementelor necesare realizarii unui sistem informatic bazat pen date cadastrale, care sa contribuie la gestionarea eficienta a localitatilor.

Cadastrul retelelor edilitare trebuie sa contina elementele specifice cadastrului general si in acelasi timp sa furnizeze elemente de continut pentru cadastrul general si imobiliar.

Componenta cadastrului general al sistemului informational al fondului edilitar este formata din elemente apartinand aspectului tehnic si se refera la :

– evidenta si inventarierea retelelor edilitare pe tipuri de retele ;

– determinarea pozitiei in plan si a modului de pozare a traseelor retelelor principale si de distributie ;

– determinarea pozitiei in plan a constructiilor si amenajarilor tehnice edilitare;

– determinarea cotelor elementelor /punctelor semnificative ale retelelor edilitare (capacele caminelor de vizitare, radierele, conductele dintr-un camin etc.).

Componenta cadastrulu de specialitate este formata in p rincipal din elemente apartinand aspectului calitativ , precum si din celelalte elemente tehnice care nu au fost incadrate in cadastrul general si se refera la :
– fisele continand diferite informatii (fisele de artere, fisele unicat, fisele standard etc.) ;

– informatii privind natura materialului de constructie a conductelor precum si diametrele lor ;

– informatii privind starea retelelor ;

– informatii privind debitele, capacitatile etc.

Elementele de legatura cu sistemul informational al fondului imobiliar sunt prezentate la lucrarile efectuate pentru realizarea cadastrului fiecarui tip de retea.

In cadrul actiunii de corelare a lucrarilor de cadastru desfasurate intr-o localitate, este obligatorie comunicarea catre cadastrul general a tuturor modificarilor intervenite in situatia retelelor edilitare, modificari puse in evidenta in cadrul activitatii de intretinere sau de actualizare, a sistemului informational al fondului edilitar.

Aceasta activitate de corelare trebuie facuta de organismele care coordoneaza cadastrul general si cele de specialitate, in momentul lansarii lucrarilor, a verificarii si receptionarii lucrarilor efectuate de diferiti agenti , precum si periodic , in conformitate cu Legea cadastrului si publicitatii imobiliare si a instructiunilor de aplicare a acesteia.

5.2. Structura datelor si informatiilor specifice sistemului informational al fondului edilitare

Datele si informatiile care alcatuiesc continutul sistemului informational al fondului edilitar sunt de doua categorii :

a) cele care sunt componente ale cadastrului general si care practic concura la obtinerea planului sistemului informational al fondului edilitar la sc. 1 :500 sau 1 : 1000 ;

b) cele care constituie continutul cadastrului de specialitate si care vin sa completeze informatiile continute de planul cadastral, sau sa furnizeze o serie de elemente suplimentare legate de aspectul calitativ : debite, capacitati , stare , detalii tehnice etc ; aceste informatii constituie deobicei un volum foarte mare , sunt structurate pe nivele (artrere , elemente constructive, zone amenajare etc.) si sunt specifice fiecarui tip de retea.

Tipurile de retele edilitare :

Reteaua de alimentare cu apa potabila

Reteaua de alimentare cu apa este constituita din

a) reteaua de alimentare cu apa potabila ;

b) reteaua de alimentare cu apa pentru scopuri de intretinere a spatiilor verzi , strazilor etc ;

c) reteaua de alimentare cu apa industriala ;

Reteaua de alimentare cu apa in general se refera la sistemele de captare , de pompare, de ameliorare a calitatii apei in sistemele de inmagazinare si sistemele de transport ale apei de la rezervoare sau statiile de pompare la bransamentele consumatorilor.

Cele trei tipuri de retele de apa pot exista separat in marile centre populate, sau unite intr-o singra retea in centrele populate mici.

Din punct de vedere al pozitiei in plan retelele de distributie pot fi ramificate

(in centrele populate mici) sau inelare (in centrele populate mari).

Retelele de distributie orasenesti au, in general, o forma inelara cu ramificatii in zona periferica, si sunt constituite din conducte principale care transporta apa de la rezervoare la sectoarele de consum, si din conducte de serviciu, care transporta apa de la

conductele principale la bransamentele consumatorilor.

In legatura cu reteaua de alimentare cu apa trebuie sa se furnizeze toate elementele privind :

– captarea apei ( din subteran sau de la suprafata) ;

– constructiile si instalatiile de tratare in vederea imbunatatirii calitatii apei ;

– reteaua de transport a apei la rezervoarele de tratare si inmagazinare ;

– rezervoarele de tratare si inmagazinare ( subterane, la subsol, sau supraterane), de compensare sau de pompare a apei ;

– statiile de pompare ;

– reteaua de distributie a apei de la rezervoarele de inmagazinare pana la bransamentele consumatorilor ;

Reteaua de canalizare

Sistemul retelelor de canalizare cuprinde un ansamblu de conducte si dispozitive care colecteaza, transporta, epureaza si evacueaza apele uzuate si pluviale intr-un emisar.

Elementele principale ale sistemului de canalizare care fac obiectul sistemului informational al fondului edilitar sunt :

a) reteaua de canalizare exterioara (reteaua stradala si colectoare) ;

b) statii de pompare si repompare ;

c) instalatii de preepurare si epurare ;

d) colectorul de descarcare si grupa de descarcare.

Sistemele de canalizare pot fi de trei tipuri :

– sistem unitar, in care colectarea si evacluarea apelor uzate si pluviale se face printr-o retea unica ;

– sistem separativ sau divizor, in care oclectarea si evacuarea apelor uzate se face printr-o retea independenta fata de cea a apelor pluviale;

– sistemul mixt,in care se foloseste sistemul unitar in anumite zone , iar in altele sistemul separativ.

In legatura cu reteaua de canalizare a sistemului informational al fondului edilitar trebuie sa furnizeze toate elementele privind :

-canalele (conductele ) de racord – cele care duce apele uzate de la consumator la reteaua de canalizare ;

-canalele secundare – cele care primesc apele din canalele de racord ;

-colectoarele secundare si principale- sunt canalele car primesc apele de la canalele secundare;

-canalele deversoare – sunt canalelel care duc apele uzate la emisar sau la statiile de epurare ;

– statiile de pompare utilizate la traversari peste obstacole si puncte obligate ;

– statiile de epurare, formate din constractiile din instalatiile care au rolul de a face apelel uzate nepoluante.

Datele privind reteaua de canalizare se obtin, in principal, prin ’’ ridicarea ’’ caminelor de vizitare (elementele care marcheaza traseul canalelor la suprafata).

Reteaua de gaze naturale

Reteaua de gaze naturale se refera la traseele care duc gazele naturale de la conducta de transport la posturile de reglare de la consumator, pentru care sistemul informational al fondului edilitar trebuie sa furnizeze toate elementele privind :

– conducta de transport care aduce gazele in localitate ;

– statiile de predare existente intre conducta de transport si reteaua de repartitie, amplasate suprateran ;

– reteaua de repartitie care duce gazele de la reteaua de transport in diferite sectoare (care poate fi subterana sau supraterana) ;

– statiile de reglare la sector, situate de obicei suprateran ;

– reteaua de distributie spre consumatori care poate fi subterana sau supraterana ;

– conductele de bransament ;

– posturile de reglare fixate in nise practicate in zidul cladirilor sau in gardurile de de zid, fiecare aplicate pe zidurile exterioare ale caldirilor.

Conductele subterane de gaze sunt pozitionate (in mod obisnuit), sub spatiile verzi, la adancimea de 0,90 m sau sub trotuare, alei pietonale, sau chiar sub partea carosabila la adancimea de 1,0 m.

Reteaua de repartitie pentu gaze poate fi inelara sau ramificata.

Cand conductele de gaze sunt pozate in galeriile tehnice , montarea lor se face in partea de jos a acestora , iar galeriile sunt prevazute cu sistem de ventilare. Vanele conductelor de gaze sunt amplasate in caminele adiacente galeriei tehnice si ele trebuie amplasate pe planurile cadastrale separat.

Reteaua de termoficare

Reteaua de termoficare este folosita la transportul apei fierbinti, aburului , condensului provenit din aburul industrial, sau a alor medii purtatoare de caldura, de la agentul producator la consumator. Pentru aceasta retea, sistemul informational al fondului edilitar trebuie sa furizeze toate datele privind :

– conductele magistrale – transporta agentul termic de la sursa la cartierele de locuinte , sau la zonele industriale avand diametre intre 0,4 m si 1,0 m ;

– reteaua de distributie – de la conductele magistrale la ocnsumatori, avand diametre intre 0,2 m si 0,4 m ;

– constructiile auxiliare care se gasesc pe traseele de conducte ( reazame fixe sau mobile , lire de dilatare, stalpi de sustinere – scunzi sau inalti) ;

– robineti, vane , ventile de aerisire sau de golire , instalatii de masurat cu termometre si manometre etc, care se gasesc pe traseele conductelor , de obicei in camine de vizitare.

Conductele de termoficare pot fi supraterane (pe stalpi) sau subterane , montate in canale de caramida sau beton armat, ori direct in pamant ( cu masuri de izolare termica).

Reteaua de cabluri electrice

Cablurile electrice pot fi suspendate pe stalpi sau pozate direct in pamant (sub trotuare sau spatii verzi la adancimi de 0.8 m pana la 1,10 m. Pentru ele , sistemul informational al fondului edilitar trebuie sa furnizeze toate datele privind :

– reteaua de transport ( tensiune peste 1kw), constituind reteaua de alimentare ;

– reteaua de distributie spre consumatori (de joasa tensiune) pornind de la punctele de alimentare a retelei ;

– punctele de transformare pentru reducerea tensiunii;

– camerele de distributie pentru cabluri de joasa tensiune si camerele de tragere ;

– cablurile subterane de 110 kw si 22 kw (pozate in canale cu instalatii de racire cu ulei ), avand traseele marcate la sol prin borne.

La culegerea datelor privind aceasta retea se are in vedere ca la pozarea in pamant a cablurilor se respecta urmatoarele reguli :

– ordinea de asezare sub trotuare sau spatii verzi, dinspre cladire spre carosabil, este :

– cablurile de distributie de joasa tensiune;

– cablurile de distributie de medie tensiune ;

– cablurile de curent continuu ;

– cablurile de iluminat public.

– traversarea strazilor se face de obicei perpendicular , si pe capetele acestora (intersectii) ;

– pozarea lor se face deasupra celorlalte retele edilitare, cu exceptia retelei de gaze , direct in pamant, sau in blocuri de beton prefabricate cu gauri, sau in canale de cabluri electrice.

Reteaua de telecomunicatii

Aceasta retea cuprinde retelele : telefonica, telegrafica, televiziune si radio. Retelele pot fi pozate suspendat pe stalpi sau subteran fie in tuburi de beton sau PVC, fie in blocuri de beton prefabricate cu 4 sau 6 goluri, la adancimi intre 0,8 m si

1,20 m.

Sistemul informational al fondului edilitar trebuie sa furinzeze pentru ele toate elementele privind :

– traseele liniilor telefonice principale ( instalate de obicei in blocuri de beton cu mai multe goluri) ;

– traseele liniilor telefonice secundare instalate in tuburi , ele se identifica prin caminele de vizitare si camerele de tragere ;

– traseele liniilor telefonice supraterane, prin pozitia stalpilor si sageti de directie ;

– traseele liniilor T.V. supraterane sau subterane.

Retele de semaforizare pentru vehicole si pietoni

Ele sunt deobicei pozate subteran, in tuburi de PVC, sub spatiile verzi sau trotuare, la adacimea de 0,7 m.

Sistemul informational al fondului edilitar trebuie sa furnizeze despre ele toate elementele privind:

– traseele cablurilor subterane prin caminele si camerele de tragere ;

– semafoarele montate pe stalpi , console sau suspendate ;

– stalpii speciali de semaforizare ;

– cablurile aeriene de legatura pentru semafoarele suspendate ;

– automatele pentru dirijarea circulatiei ;

– detectoarele de saturatie sau pentru dirijare adaptiva.

Retele tehnice industiale

Retele tehnice industriale sunt cele cu specific tehnologic cum ar fi:

– reteaua de apa industriala ( uneori tratata special) ;

– retele de uleiuri (oleducte ) sau saramuri (saleducte) ;

– retele pentru aer comprimat sau pentru oxigen ;

– retele pentru combustibili gazosi sau lichizi ;

– retea de cabluri cu tensiuni speciale ;

– retea de cabluri de comanda si control ;

– retea de cabluri de avertizare ;

– retea de aer comprimat,etc ;

Pentru aceste retele se culeg aceleasi tipuri de date ca pentru retelele curente, numai la solicitarea beneficiarului .

Alte retele edilitare

Pe langa retelele obisnuite intr-o localitate , mai pot exista o serie de retele specifice zonei sau posibilitatilor financiare ale primariei, agentilor economici, etc. si pentru care se culeg acelelasi informatii ca pentru retelele analoage, prezentate. Aceste retele pot fi :

– retea de ape gazoase/minerale, captate ;

– retea de ape termale captate ;

– retea pentru posta pneumatica ;

– retea pentru telecomunicatii prin fibre optice, TV prin cablu, etc.

Prin lucrarile sistemului informational al fondului edilitar trebuie sa furnizeze date si informatii legate de :

– pozitia in plan si inaltime a fiecarei retele ;

– elementele si instalatiile privind fiecare retea;

– elementele calitative ale fiecarei retele.

Constructiile si amenajarile tehnice edilitare reprezinta parti componente ale retelelor edilitare pe care le deservesc si sunt :

– caminele de vizitare ;

– captarile de apa . apeductele, rezervoarele , constructiile si instalatiile de imbunatatire a calitatii apelor ;

– caminele de vizitare specializate (pentru vane, robineti, aerisire etc.) ;

– gurile de varsare ;

– statiile de pompare ;

– statiile de epurare ;

– statiile de reglare- masurare la consumatorii importanti ;

– statiile de predare ;

– punctele termice de racordare sau de preparare a apei calde menajere ;

– posturile si punctele de alimentare , posturile de treansformare subterane, la sol sau pe stalpi ;

– camerele de distributie si cele de tragere cabluri ;

– galeriile tehnice principale sau de racord magistrale sau secundare.

Pentru aceste constructii si amenajari edilitare se furnizeaza informatii si se culeg date necesare pentru asigurarea continutului cadastrului general sau al cadastrului de specialitate : pozitia in plan si inaltime , functia , natura materialului de constructie , starea lor etc.

In afara constructiilor edilitare mentionate, care deservesc direct retelele edilitare, o serie de alte constructii pot fi incadrate de asemenea in categoria constructiilor cu caracter edilitar si anume :

-tunelele de serviciu sau abandonate ;

-pasajele rutiere, pietonale si garajele subterane ;

-depourile si hangarele subterane ;

-grupurile sociale suterane (w.c. publice, adaposturile ALA) ;

-salile si halele tehnologice, hrubele si depozitele subterane, etc..

Precum si urmatoarele constructii supraterane :

-podurile, pasajele rutiere suspendate, pasarelele ;

-liniile de tramvai si cale ferata din localitati, depourile, garajele ;

-funicularele si telecabinele ;

-liniile de inalta tensiune ;

-crematoriile de reziduuri menajere ;

-metrourile – reprezentate de regula prin liniile de contur ale zonei care inglobeaza toate componentele sale.

Lucrarile subterane cu caracter secret din aria urbana, nu fac obiectul sistemului informational al fondului edilitar.

Cadastrul retelelor subterane se executa in spatiul care contine acele retele, spatiu ce apartine in cea mai mare parte domeniului public (arterele de circulatie, aleile pietonale dintre blocuri, spatiile verzi, etc.), dar si domeniul privat in unele cazuri (in special traversari).

Limitele acestui spatiu sunt stabilite in functie de fiecare tip de retea, astfel:

-la reteaua de apa potabila limita este stabilita la apometrul din curtea abonatilor sau in punctul in care conducta strapunge zidul exterior al constructiilor mari (blocuri) ;

-la reteaua de canalizare limita este data de caminul de vizitare de unde pleaca conducta de racord spre canalul din strada, in cazul curtilor, sau punctul prin care iese canalul din zidul blocurilor ;

-la reteaua de termoficare limita este data de punctul de intrare a conductelor in cladiri ;

-la reteaua de gaze limita este data de postul de reglare-masurare, cand acesta se gaseste in exteriorul cladirii, sau de punctul de intrare in cladire, cand postul se gaseste in interiorul ei ;

-la reteaua de energie electrica limita este data de punctul de intrare in cladire (cofret), sau de punctul de oprire la consumatorul public (stalpi de ilumunat public, ceasuri electrice, etc.) ;

-la reteaua telefonica limita este la intrarea cablurilor subterane in cladiri, sau la cutiile terminale de pe peretii exteriori, sau la cabinele telefonice in exteriorul cladirilor ;

-la reteaua de semaforizare limita este data de semafoarele montate pe stilpi sau la cele suspendate ;

-la retelele tehnice industriale limita este data de punctul de intrare in incinta industriala ;

-la conductele de combustibili lichizi (benzina, motorina) limita se opreste la incinta consumatorului industrial, sau in dreptul pompelor de distributie, sau la rezervoarele subterane sau supraterane din intravilan.

Limitarea zonei pe care trebuie sa se execute lucrarile ale sistemului informational al fondului edilitar poate fi facuta si arbitrar, in functie de urgente, posibilitati financiare, finantator, etc. si ca urmare se pot intilni urmatoarele cazuri :

-limite administrative, stabilite de autoritatile locale si detinatorii de retele ;

-limite impuse de tipurile de retea pentru care se executa cadastrul ;

-limite impuse de gradul de detaliere a informatiilor care trebuie obtinute ;

-limite impuse de zonele scose la licitatie ;

-limite impuse de continutul care trebuie asigurat, dupa cum se executa cadastrul general sau cel de specialitate, etc.

5.3 .Etapele de realizare a lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar

Organizarea si desfasurarea lucrarilor la introducerea sistemului informational al fondului edilitar se realizeaza in functie de deocumentatia care se preia de la cadastrul general, deosebindu-se doua situatii:

a) cand lucrarile pentru introducerea sistemului informational al fondului edilitar se executa in acelasi timp cu lucrarile pentru cadastrul general ;

b) cand lucrarile pentru introducerea sistemului informational al fondului edilitar se executa dupa realizarea lucrarilor pentru cadastrul general.

In primul caz se va analiza orice document existent in zona care poate fi folosit intr-o masura mai mare sau mai mica la introducerea sistemului informational al fondului edilitar, si in acest scop se va face o evaluare a acestora pentru a intocmi proiectul lucrarilor de introducere a cadastrului.

In al doilea caz se vor prelua planul cadastral la sc. 1 : 1000 si elemente numerice de la cadastrul general, din care se vor extrage datele necesare pentru sistemul informational al fondului edilitar. Aceste date se vor completa in teren cu elementele specifice sistemului informational al fondului edilitar.

Indiferent de situatie este necesar sa se faca mai intai o analiza competenta a documentelor existente, dupa care se intocmeste proiectul de executare a lucrarilor pentru sistemul informational al fondului edilitar.

In vederea reducerii la maximum a cheltuielilor si volumului lucrarilor pentru realizarea produselor finale ale sistemului informational al fondului edilitar se consulta toata documentatia existenta in zona, referitoare la planul topografic de baza si planurile cadastrale vechi, detinute de oficiile de cadastru, geodezie si cartografie, serviciile de specialitate ale primariei , precum si toate planurile si documentele privind retelele edilitare detinute de agentii economici care le gestioneaza.Aceste documente se evalueaza atat cantitativ cat si calitativ, pentru a stabili gradul de utilitate al lor, in lucrarile sistemului informational al fondului edilitar.

Evaluarea se va face dupa urmatoarele criterii :

– gradul de fiabilitate a lor (masura in care documentele reflecta realitatea din teren);

– gradul de acoperire a zonei pe care se desfasoara lucrarile pentru sistemul informational al fondului edilitar ;

– continutul documentelor in informatii utile pentru realizarea lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar ;

– modalitatile in care au fost obtinute elementele utile cadastrului, pe care aceste documente le contin, pentru a stabili gradul de incredere privind corectitudinea lor ;

– diversitatea informatiilor/elementelor, referitoare la retelele edilitare, continute de aceste documente ;

– existenta unor elemente de suprafata, apartinand retelelor edilitare, care sa permita efectuarea de sondaje pe teren.

Aceasta evaluare se face atat prin studiul la birou a documentelor mentionate, cat si prin parcurgerea terenului in cadrul actiunii de recunoastere.

Dupa evaluare se pot intalni urmatoarele situatii :

– elementele de planimetrie din planurile consultate, care servesc drept fond pentru pozitionarea retelelor edilitare, prezinta :

1. modificari substantiale, care necesita determinarea lor in intregime, sau in proportie de cel putin 50%, caz in care trebuie efectuata o noua ridicare topografica;

2. mici modificari fata de realitatea din teren (pana la 50%), caz in care este necesara actualizarea planurilor respective;

3. zero modificari, caz in care acestea se preiau in intregime.

– elementele privind retelele edilitare (pozitii in plan si cote), continute de documentele de la regiile care gestioneaza retelele, sunt preluate:

1. din teren prin determinari directe, caz in care vor fi folosite in intregime;

2. din proiectele de trasare a retelelor, caz in care acestea vor fi folosite numai cu caracter informativ;

3. partial din determinari directe in teren si partial din proiectele de trasare, caz in care acestea vor fi folosite numai dupa verificarea lor in teren.

Aprecierea gradului de corectitudine a elementelor privind retelele edilitare, continute de documentele consultate, se va face in functie de tipul acestor documente:

– precis pentru retelele de canalizare, de apa potabila, de telefoane, de termoficare etc., care au suficiente elemente de suprafata, si

– aproximativ pentru retelele de cabluri pozate direct in pamant, cu putine elemente de identificare la suprafata ; ca urmare pentru aceste retele, documentele vor fi preluate numai cu caracter informativ.

Proiectul pentru executarea lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar trebuie sa contina urmatoarele elemente :

– memoriul tehnic cu justificarea solutiilor propuse ;

– delimitarea zonei pe care se executa sistemul informational al fondului edilitar, acoperirea zonei cu foi de plan si nomenclatura acestora;

– stabilirea elementelor de fond pe care trebuie sa le contina planul cadastral al retelelor edilitare (puncte din reteaua de sprijin si de ridicare, limite de strazi, de proprietati, de spatii verzi, de ape, de zone fara acces, de zone industriale etc.) ;

– abonati principali (locuinte, institutii, constructii social-culturale, complexe agro-industriale etc) ;

– stabilirea elementelor care trebuie culese in teren pentru fiecare tip de retea, precum si pentru constructiile si amenajarile cu caracter tehnic edilitar (elemente pentru pozitionarea in plan si in inaltime a capacelor caminelor de vizitare, a racordurilor si bransamentelor, a camerelor de tragere, a constructiilor auxiliare, a traseelor, etc.) ;

-proiectarea retelei de sprijin si de ridicare care sa satisfaca pe langa cerintele necesare intocmirii planului pentru sistemul informational al fondului imobiliar, si cerintele pentru ridicarea in plan si inaltime a retelelor edilitare ;

– stabilirea metodelor si intrumentelor care se vor folisi pentru culegerea datelor planimetrice si altimetrice necesare pentru pozitionarea elementelor de suprafata si stabilirea traseelor pentru retelele edilitare subterane, precum si pentru retelele supraterane ;

– stabilirea lungimilor tronsoanelor de artera, a intervalului intre profilele transversale pe artere, precum si a continutului profilelor longitudinal si transversale ;

– stabilirea informatiilor care trebuie culese pentru fiecare tip de retea edilitara : diametre (dimensiuni) camine de vizitare, diametre conducte de canalizare, materialul de constructie, numar de cabluri pozate la un loc, tensiuni, capacitati, presiuni, adancimi, pante si ruperi de pante, precum si o serie de informatii privind arterele : denumiri, numere postale, imbracaminti, lungimi si latimi carosabil si trotuare etc. ;

– stabilirea planurilor tematice care trebuie intocmite, folosind semnele conventionale pentru fiecare tip de retea ;

– stabilirea fiselor care se intocmesc pentru fiecare tip de retea si a continutului acestora ;

– modul de executare a desenului planului retelelor edilitare ;

– modul de stocare a datelor si informatiilor privind retelele edilitare.

Proiectul urmeaza sa fie definitivat dupa recunoasterea terenului din zona in care se executa sistemul informational al fondului edilitar.

Organizarea lucrarilor sistemului informational al fondului edilitar constau in :

– procurarea documentatiei si evaluarea acestora din punct de vedere calitativ si cantitativ ;

– executarea lucrarilor de teren care se impun, in functie de situatia care s-a stabilit, in urma analizei documentatiei existente, cu care ocazie s-au precizat omisiunile din documente si care trebuie completate ;

– executarea lucrarilor de birou pentru obtinerea documentelor finale.

Lucrarile de teren, dupa realizarea retelelor de sprijin si de ridicare , constau in culegerea elementelor necesare ’’ ridicarii ’’ componentelor retelelor edilitare, care apar la suprafata, folosind metoda drumuirii cu radieri.

In cazul in care exista planuri topografice sau cadastrale la scarile 1:500 sau 1:1000 pentru intocmirea planului tehnic edilitar complex se vor prelua din acestea elementele de planimetrie privind trama stradala, parcele cu numar cadastral si abonatii principali.

In cazul in care nu exista asemenea planuri, elementele de planimetrie enumerate mai sus se vor prelua prin masuratori la teren, odata cu preluarea elementelor retelelor edilitare.

Pentru caminele de vizitare se determina: pozitia planimetrica a centrului capacului caminului, cota acestuia si cota radierului, precum si releveul caminului, diametrul acestuia folosind un compas de reductie, cotele si dametrele conductelor care ajung in caminul respectiv, folosind un echer din lemn montat la capatul unei mire sau stinghii din lemn gradata.

Traseele retelelor edilitare, in plan, se obtin unind capacele caminelor de vizitare, sau ale camerelor de tragere, cu linii conventionale.

Traseele retelelor edilitare, in plan vertical, se obtin in profilul in lung folosind releveele caminelor de vizitare.

Exista doua metode pentru obtinerea traseelor retelelor edilitare, in plan si in inalitme: metoda directa si metoda indirecta.

Metoda directa – consta in ’’ ridicarea’’ pozitiei retelei in timpul pozarii acesteia (inaintea astuparii santurilor). Ea permite realizarea unei viteze de lucru si precizii mari.

Pozitia planimetrica si altimetrica a punctelor caracteristice ( capace, guri de aerisire, vane, conducte etc.) se determina din punctele drumuirilor planimetrice si din cele ale drumuirilor de nivelment de ordinul V.

Metoda directa poate folosi si releveele caminelor de vizitare si gurile de aerisire, pentru obtinerea traseelor, acestea fiind ampasate axial pe trasee, adancimea determinandu-se cu dispozitive speciale.

Traseele retelelor edilitare determinate prin metoda directa se vor repera prin profilele transversale, care se executa, de regula , inainte si dupa intersectiei, in punctele de schimbare de panta in cadrul profilului in lung , precum si la schimbarile de directie.

Metoda indirecta – se utilizeaza in cazul retelelor subterane, ale caror trasee si adancimi nu se cunosc. Aceasta metoda necesita uneori executarea de spaturi de identificare, si deci un volum mare de timp si munca.Aplicarea acestei metode in cazul retelelor metalice, sau sub tensiune, poate fi inlesnita foarte mult prin utilizarea detectoarelor electromagnetice, care asigura totodata si o precizie suficienta (+/- 10 cm).

Determinarea adancimilor diferitelor retele edilitare subterane prin caminele de vizitare se face folosind diferite dispozitive improvizate : mire cu prelungitoare, echere cu tapla mobila, bastoane culisabile etc.si se evidentiaza in cadrul profilelor longitudinale. Aceste profile se executa deobicei la retelele de canalizare si alimentare cu apa.

Traseele retelei de canalizare se pot identifica prin folosirea unui lichid colorat care se toarna in reteaua de scurgere, pentru a uni corect caminele de vizitare.

Pentru reperarea cadastrala a unor retele se pot folosi si indicatoare speciale, care sunt placute metalice avand inscriptii negre in relief, pe un fond galben, incadrate intr-un chenar, placute care sunt amplasate pe constructii, ziduri sau stalpi de beton , la o inaltime de cel mult 2,5 m fata de sol. Fiecare asemenea placute sau reperi cadastrali au 3 sau 4 campuri dispuse pe verticala continand inscriptii.

Lucrarile de birou cuprind :

– calculele necesare determinarii coordonatelor si cotelor punctelor din reteaua de sprijin locala ;

– calculele privind legarea retelei de sprijin locala, de reteaua nationala;

– calculele privind determinarea coordonatelor si cotelor punctelor din reteaua de ridicare;

– calculele privind determinarea coodonatelor si cotelor punctelor radiate care apartin retelelor edilitare, precum si elementelor de fond ale planului cadastral;

– redactarea pe cale clasica, sau automata, a planului cadastral cuprinzand traseele retelelor edilitare in totalitate (planul cadastral complex) , sau pe grupe de retele ’’ inrudite’’ (planurile tematice) , cu respectareea Normativului C110/69 si folosind semnele conventionale se face in conformitate cu ’’ Atlasul de semne conventionale pentru planurile la sc. 1 :500,1 :1000,1 :2000 si 1 :5000 ’’ elaborat de MAIA in anul 1978. Practic pentru fiecare tip de retea se procedeaza dupa cum urmeaza :

a) pentru reteaua de alimentare cu apa reprezentarea in plan se face prin linii discontinue de culoare albastra, cu simbolul ’’A ”, prin unirea capacelor caminelor reprezentate prin semne conventionale.Pe traseul conductei se trece si diametrul nominal (Dn), al tronsonului, in mm. Daca langa valoarea diametrului se face sprecificatia ’’ PREMO ” , conducta este executata din beton precomprimat.

b) pentru reteaua de canalizare centrele capacelor se unesc pe schita, direct in teren, pentru obtinerea traseelor conform masuratorilor, constatarilor si avizelor regiei de apa de canal. Pe plan, reteaua de canalizare se reprezinta prin linii discontinue, de culoare maron, cu simbolul ’’C ” , care unesc capacele caminelor reprezentate prin semne conventionale.

c) pentru reteaua de alimentare cu gaze naturale pe plan se reprezinta prin linii discontinue de culoare galbena, cu simbolul ’’ G ” , care unesc caminele de vizitare si capacele de detectare a fisurilor, reprezentate prin semne conventionale.

d) reteaua de termoficare se repezinta in plan prin linii discontinue de culoare rosie cu simbolul ’’ t ’’, prin unirea capacelor caminelor de vizitare reprezentate prin semne conventionale.Pe traseele retelei de termoficare se trec si caminele de vizitare precum si intrarile si iesirile din subteran.

d) pentru reteaua electrica reprezentarea pe plan se face prin linii discontinue de culoare verde cu inscriptia ’’e’’, urmand traseul obtinut prin unirea bornelor de avertizare a traseelor cablurilor de inalta tensiune cu specificarea numarului de cabluri , felul tensiunii (IT- inalta tensiune, JT –joasa tensiune) , precum si a valorii tensiunii.

f) pentru reteaua de telecomunicatii reprezentarea pe plan se face prin linii discontiune de culoarea neagra, cu inscriptia ’’T ”, care unesc caminele de vizitare si camerele de tragere reprezentate prin semne conventionale. Pe planul cadastral cu retelele de telecomunicatii se trec pozitia fiecarei camere de tragere, natura si lungimea, numarul de cabluri si sectiunea blocului care contine cablurile.

– calculul elementelor si redactarea profilelor logitudinal si transversale ;

– intocmirea inventarului cu coordonatele punctelor care apartin retelelor edilitare (centrele capacelor caminelor de vizitare, sau ale camerelor de tragere, constructiilor si amenajarilor edilitare auxiliare, gurilor de aerisire , racordurilor etc.) ;

– redactarea releveelor caminelor de vizitare ;

– redactarea schemelor cu tronsoanele de retele edilitare;

– redactarea fiselor de artera, standard si unicat.

Planul tehnic-edilitar complex la scarile 1 :500 sau 1 :1000, pe sectiuni standardizate, cartografiate pe materiale nedeformabile. Desenarea lui se va face dupa raportarea punctelor caracteristice fiecarei retele folosind semnele conventionale specifice fiecarui tip de retea edilitara.

Planul tehnic-edilitar complex cuprinde toate retelele edilitare desenate pe un fond planimetric minim, extras din planul topografic de baza, din planul cadastal pus la dispozitie de cadastrul general, sau cand acestea nu exista, ’’ ridicat ’’ direct in teren, odata cu culegerea elementelor pentru determinarea retelelor edilitare.

Elementele de fond continute de planul tehnic edilitar complex sunt :

– punctele din reteaua de sprijin si de ridicare ;

– limitele si axele arterelor de circulatie, precum si ale aleilor, pietelor, proprietatilor, spatiilor verzi, apelor zonelor interzise, zonelor industriale ;

– abonatii principali ai retelelor : constructiile de locuinte, institutii, constructii social-culturale, magazine, complexe agro-alimentare etc ;

– inscriptii : denumiri de artere , numere postale, denumiri spatii publice (parcuri, gradini, complexe sportive, zone de agrement, stranduri ), statii de metrou, lucrari de arta, servituti, abonatii principali, zone industriale, zone interzise, ape etc .

Elementele de continut specific din planul cadastral complex sunt :

– capacele caminelor de vizitare (desenate prin semne conventionale), avand scrise alaturi, sub forma de fractie cotele la capac (numaratorul fractiei) si la radier (numitorul ei) ;

– stalpii retelelor electrice sau telefonice, desenati prin semne conventionale; bornele pentru traseele subterane, tensiuni, numar de cabluri etc ;

– traseele retelelor edilitare cu toate echiparile, racordurile si bransamentele la abonati ; camine, hidranti, vane, robinete de concesie, apometre, cismele, fantani, desenate prin semnele conventionale corespunzatoare fiecarui tip de retea ;

– constructiile si amenajarile edilitare auxiliare, reprezentate la scara sau prin semne conventionale, cand sunt mici ;

– inscriptii asociate retelelor edilitare : diametre conducte, numar cabluri pozate la un loc, materiale de constructie, presiuni, tensiuni, cote etc. toate sub forma de cifre sau simboluri ;

– inscriptii asociate constructiilor si amenajarilor edilitare (simboluri, materiale de constructie etc.).

Planul tehnic-edilitare complex poate fi intocmit pe intreaga zona (mai multe foi de plan), sau numai pentru o artera (mai multe tronsoane), cuprinzand si zona ei de influenta (zona de influenta a unei artere se stabileste, de regula, impreuna cu beneficiarul).

Planurile tematice –intocmite la aceleasi scari ca si planul cadastral complex , sau mai mari (in functie de corinta beneficiarului), prezentate pe sectiuni sau tronsoane de artera, cuprinzand numai un tip de retea, retele ’’ inrudite ’’, sau retele care nu se ’’ incomodeaza’’ reciproc si care sunt obtinute pe aceleasi cai si in aceleasi conditii ca si planul tehnic-edilitar complex.)

Continutul planurilor tematice este acelasi ca si cel al planului cadastral complex, cu referire numai la retelele edilitare pe care le reda.

Planurile tematice mai pot contine si anumite obiecte selectate de pe intreaga zona sau pe anumite artere, precum si selectii de anumite constructii si dotari tehnico-edilitare din intreaga zoan sau de pe anumite artere. De asemenea, continutul planului tematic se mai poate stabili si in functie de solicitarile beneficiarului.

Planurile tematice se redacteaza pe materiale transparente pentru a se da posibilitatea suprapunerii continutului acestora peste cel al planurilor cadastrale de baza sau al planurilor tehnice –edilitare complexe, in scopul analizarii simultane.

Profilul longitudinal – se intocmeste numai pentru reteaua de canalizare si pentru cea de alimentare cu apa. Scara distantelor se alege egala cu scara planului, sau mai mica daca traseul este lung si dotarile anexe sunt rare, iar scara inaltimilor se va alege in functie de pantele specifice terenului din localitatea respectiva, scara poate sa difere in functie de zone.

Profilul longitudinal trebuie sa contina :

a) pentru reteaua de canalizare :

– numerele de ordine ale caminelor de vizitare (in concordanta cu cele din fisa arterei) ;

– distantele partiale intre caminele de vizitare ;

– distantele cumulate la caminele de vizitare ;

– cotele de capace, radier, intrari si iesiri conducte in minele de vizitare ;

– diametrele conductelor de canalizare la intrare, iesire si racorduri ;

– sectiunea caminelor de vizitare ;

– materialul de constructie al conductei, natura capacului ;

– detalii suplimentare (infundat, colmatat partial sau total, deteriorari etc.)

b) pentru reteaua de alimentare cu apa :

– numerele de ordine ale punctelor de pe profil si ale caminelor de vizitare ;

– distantele partiale intre punctele sau caminele de vizitare de pe traseul conductei ;

– distantele cumulate in dreptul acelorasi puncte ;

– cotele la capacele caminelor de vizitare si la radier ;

– cotele pe conducte intre caminele de vizitare ;

– diametrele conductelor si materialele din care sunt facute ;

– sectiuni prin caminele de vizitare;

– detalii suplimentare ;

Profilele transversale avand scara distantelor 1 :100 si cea a inaltimilor 1 :10 sau 1 :50. Profilele transversale se vor prezenta grupat pentru fiecare artera si vor contine :

– punctele care definesc capetele profilelor ;

– simbolurile retelelor edilitare reperate in profil;

– distantele partiale intre retele;

– distantele cumulate de la capatul din stanga la fiecare retea;

– cotele retelelor de canalizare si alimentare cu apa obtinute prin masuratori pentru capace, radier pe conducte si la racorduri ;

– adancimile de pozare pentreu restul retelelor tehnice obtinute din detectari cu aparatura adecvata sau din informatii de la regiile care le gestioneaza.

Releveele caminelor, camerelor de vizitare si ale altor constructii auxiliare care vor fi desenate la scari convenabile, stabilite de comun acord cu beneficiarul si in functie de continutul acestora.

Schema tronsoanelor pe tipuri de retele, care se intocmeste in cadrul fisei arterei , la scara convenabila, pentru a prezenta o vedere de ansamblu asupra tronsonului respectiv de retea.

Fisele cu informatii suplimentare :

a) Fisa de artera – care contine atat date referitoare la artera, cat si date referitoare la fiecare tip de retea.

Datele referitoare la artera :

– identificatorii arterei : numar fisa, cod si tip artera, denumire artera, sectiuni

de acoperire etc.

– schema arterei : axa arterei, numarul si pozitiile profilelor transversale, axele si denumirile arterelor cu care se intersecteaza ;

– elemente constructive : lungimea arterei, latimea carosabilului la artera si trotuare, natura imbracamintii etc.

Datele referitoare la retelele edilitare :

– intreprinderea de exploatare : denumirea, adresa, telefon, fax ;

– schema retelei : traseele conductelor impartite pe tronsoane, abonatii principali si numerele postale, constructiile auxiliare ;

– constructiile si instalatiile auxiliare : tipul, coodonatele plane, cotele (la capac, conducte si radier), numerele/codurile fiselor standard si unicat in care sunt detaliate ;

– conductele : tronsonul si lungimea lui, tipul conductelor (transport, serviciu), diametre nominale, modul de pozare ;

– diverse : datele de punere in functiune, starea lor, informatii despre avarii etc.

Fisa unicat – care contine elemente constructive din alcatuirea retelelor ;

Fisa standard – care contine detalii de pozare ;

Documente diverse care au folosit la intocmirea proiectului :

– planurile topografice sau cadastrale vechi

– planurile preluate de la detinatorii retelelor, cu mentiunile rezultate din analiza si recunoasterea terenului ;

– schite, scheme, sectiuni, intocmite in teren pentru statii, perimetrari, reperaje, profile etc ;

– carnetele de teren cu observatii, calcule, note tehnice, note explicative si justificative etc.

CAPITOLUL 6

Studiu de caz

`6.1. Memoriu tehnic

Proiectul de diploma are ca obiect introducerea sistemului informational al fondului imibiliar-edilitar in municipiul Pitesti, judetul Arges, sectorul cadastral 57.

Amplasmentul sectorului: Sectorul cadastral 57 se afla situat in zona mediana a Municipiului Pitesti avand urmatoarele vecinatati:

-la nord-Sector 56

-la est- Sector 58

-la sud- Sector 58;Sector 59

-la vest- Sector 56

Date tehnice

Executarea lucrarilor de teren a cuprins urmatoarele operatii:

-recunoasterea terenului si identificarea limitei sectorului cadastral;

-recunosterea punctelor din reteaua planimetrica de indesire;

-materializarea punctelor retelei planimetrice de sprijin prin picheti metalici;

-ridicarea topografica efectuata in sistem de proiectie STEREO’70 respectand cu strictete Normele si normativele de introducere a cadastrului general al ANCPI Bucuresti aprobate prin Ordinul nr.534/2001,Metodologia privind executarea lucrarilor de introducere a cadastrului imobiliar-edilitar publicate in Buletinul constructiilor si Legea nr.7/1996, cu ajutorul statiilor totale de tip SOKKIA POWERSET1000,NIKON DTM350, NIKON DTM530,

NIKON DTM550 care asigura masurarea distantelor cu eroarea mai mica de 1cm si a unghiurilor cu eroarea mai mica de 5secunde.

Lucrarile de birou au constat in efectuarea urmatorelor operatii:

-calcule topografice specifice:calculul drumuirilor si punctelor nou create

( 135 puncte statii) ,calculul coordonatelor punctelor radiate;

-calculul suprafetelor(suprafata sectorului este de 30,5ha);

-intocmirea fiselor bunului imobil;

-redactarea planului de incadrare in zona a sectorului cadastral;

-redactarea shitei retelei planimetrice de sprijin;

-redactarea shitelor de reperaj a punctelor retelei planimetrice de sprijin;

-intocmirea planului cadastral scara1:500,prin raportarea punctelor prin metode digitale.

In scopul obtinerii datelor tehnico-economice privind fondul construit construit ,pe planurile cadastrale au fost reprezentate caracteristicile constructive ale cladirilor cu indici de cartare .

Calculul suprafetelor s-a facut analitic si digital ,metoda asigurand inlaturarea erorilor de calcul.

Planurile digitale au fost realizate cu ajutorul programelor firmei ESRI si contin structura prevazuta in metodologia de realizare a cadastrului.La redactarea planurilor cadastrale detaliile planimetrice, hidrografice,toponimice ,retelele si caile de comunicatii s-au prezentat in conformitate cu atlasele de semne conventionale pentru scara 1:500.Originalul s-a intocmit computerizat prin raportarea punctelor retelei de sprijin si a celorlalte puncte de detaliu prin metoda coordonatelor rectangulare intr-un sistem de proiectre asistata de calculator,iar restitutia s-a relizat folosind un plotter cu jet de cerneala pe hartie cartografica.

6.2. Carnet de teren

6.3. Inventar de coordonate pentru punctele vechi si noi. Compensarea retelei

Reteaua geodezica de sprijin

INVENTAR DE COORDONATE

CU PUNCTELE RETELEI GEODEZICE DE SPRIJIN

DATE TEHNICE ALE COMPENSARII RETELEI DE SPRIJIN

Calcul drumuire 1 – Extras
Pagina 1

Calcul drumuire 10
Pagina 1

Calcul drumuire 19
Pagina 1

Calcul drumuire 21
Pagina 1

Calcul drumuire 21
Pagina 2

6.4. Inventar de coordonate cu puncte pe conturul sectorului cadastral si al corpurilor de proprietate. Recapitulatia suprafetelor

Sistemul informational al fondului imobiliar-edilitar în municipiul Pitesti

INVENTAR DE COORDONATE – EXTRAS

– Sistem Stereografic 1970 –

.

Cadastru imobiliar-edilitar în municipiul Petrosani

INVENTAR DE COORDONATE

– Sistem Stereografic 1970 –

CALCULUL ANALITIC AL SUPRAFEÞEI SECTORULUI 158

INVENTAR DE COORDONATE

– Sistem Stereografic 1970 –

CALCULUL ANALITIC AL SUPRAFETELOR

CORPURILOR DE PROPRIETATE DIN SECTORUL 57

6.5. Fisa corpului de proprietate

6.6. Releveu camin vizitare

6.7. Schita tronsoanelor caminelor de vizitare

6.8. Descrieri de statii pentru punctele retelei geodezice de sprijin

CAPITOLUL 7

ORGANIZAREA LUCRARILOR

BIBLIOGRAFIE

Badea, G., Folfă, I. (2002) – Cadastru, Măsurători terestre – fundamente, vol. II, modulul E, Ed. Matrix Rom, București;

Badea, G. (2005) – Cadastru general, Ed. CONSPRESS, București;

Boș, N. (2003) – Cadastru general, Ed. ALL Beck, București;

Miclea, M. (1995) – Cadastrul și cartea funciară, Ed. ALL, București;

Mihăilă, M., Corcodel, Gh., Chirilov, I. (1995) – Cadastrul general și publicitatea imobiliară – bazele și lucrările componente, Ed. Ceres, București;

Neamțu, M., Sebastian Taub, M. (1982) – “Topografie” părțile I și II, I.C.B.;

Onose, D. (2004) – “Topografie”, Ed. Matrix Rom, București;

*** (1996) – Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare;

*** (1997) – Metodologie privind executarea lucrărilor de introducere a cadastrului imobiliar în localități, M.L.P.A.T.;

*** (1997) – Metodologie privind executarea lucrărilor de introducere a cadastrului rețelelor edilitare în localități, M.L.P.A.T.;

*** (1999) – Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general,O.N.C.G.C.;

CURRICULUM VITAE

DATA ÝI LOCUL NAÝTERII: 14.02.1977, BUCURESTI

PÃRINÞII: – TATA: PENSIONAR

– MAMA: PENSIONAR

ÝCOLI ABSOLVITE:

1991-1995: LICEUL IND. UNIREA BUCURESTI;

1996-1999: COLEGIUL UNIVERSITAR DE CONSTRUCÞII BUCUREÝTI- SPECIALITATEA TOPOGRAFIE

– ANUL ADMITERII LA FACULTATEA DE GEODEZIE: 2001

– DATA ABSOLVIRII ULTIMULUI AN DE STUDII: 2004

– STAREA CIVILÃ: CÃSÃTORIT

=== COMPENSARI DRUMUIRI ===

Calcul drumuire 1
Pagina 1

Calcul drumuire 10
Pagina 1

Calcul drumuire 19
Pagina 1

Calcul drumuire 21
Pagina 1

Calcul drumuire 21
Pagina 2