INTRODUCERE…………………………………………………………………..5 Partea I – CADRUL NATURAL AL MUNICIPIULUI SLATINA 1…. [603783]

1
Cuprins

INTRODUCERE…………………………………………………………………..5

Partea I – CADRUL NATURAL AL MUNICIPIULUI SLATINA

1. Caracteristicile generale geografice ale orașului Slatina…………..8
1.1 Poziția geografică……………………………………………………………..9
1.2 Geologia………………………………………………………………………….10
1.3 Relieful……………………….. ………………………………………………….13
1.4 Caracteristici climatice………………………………………………………15
1.4.1 Topoclimatul orașului…………………………………………….15
1.4.2 Temperat ura………………………………………………………….16
1.4.3 Precipitațiile………………………………………………………….18
1.4.4 Regimul eolian………………………………………………………20
1.5 Particularități hidrografice și resurse de apă………………………….21
1.5.1. Apele de suprafață…………………………………………………21
1.5.2. Apele subterane……………………………………… …………….23
1.6 Elemente biopedogeografice……………………………………………….24
1.6.1 Solurile…………………………………………………………………24
1.6.2 Vegetaț ia și fauna…………………………………………………..25

Partea a II -a – PARTICULARITĂȚI ALE HABITATULUI URBAN ÎN
MUNICIPIUL SLATINA

2. Cadrul antropic și organizarea spațială…………………………………..27

2
2.1 Evoluția spațială și funcțională a Municipiului Slatina…………..27
2.2 Echiparea tehnico -edilitară……………………………………..29
2.2.1 Fizionomia urbană și rețeaua stradală……………………..29
2.2.2 Sistemul de a limentare cu apă………………………………..31
2.2.3 Sistemul de canalizare…………………………………………..31
2.2.4 Sistemul de alimentare cu gaze naturale………………….32
3. Cadrul social și economic…………… ………………………………………32
3.1 Structura și dinamica populației…………………………………………32
3.1.1 Mișcarea naturală…………………………………………………33
3.1.2 Migrația populației…….. ………………………………………..33
3.1.3 Structura populației………………………………………………34
3.2 Activitațile economice………………………………………………………34
3.2.1 Industria……….. ……………………………………………………34
3.2.2 Agricultura………………………………………………………….36
3.2.3 Serviciile…………………………………………………………….36

Partea a I II-a – ALIMENTAREA CU APĂ A ORAȘULUI SLATINA

4. Resursele de apă…………………………………………………………………38
4.1 Apele curgătoare……………………………………………………………….38
4.1.1 Calitat ea apelor curgătoare……………………………………..40
4.2 Apele stătătoare………………………………………………………………..41
4.2.1 Calitatea apelor stătătoare………………………………………43
4.3 Ape le subterane………………………………………………………………..44
4.3.1 Calitatea apelor subterane……………………………………..44
5 Sistemul de alimentare cu apă al orașului și schema generală a
acestuia……….. ………………………………………………………………………………..45
5.1 Sursele de alimentare………………………………………………………..48

3
5.2 Rezervoarele și stațiile de tratare a apei……………….. ……………..50
5.3 Stațiile de pompare și rețeaua de distribuție…………………………54
5.3.1 Date generale……………………………………………………….54
5.3.2 Rețeaua de distribuție a orașului…………………… ………..59
5.4 Cererea de apă al orașului………………………………………………….61
5.4.1 Sectorul casnic……………………………………………………..61
5.4.2 Sectorul industrial…………………………….. ………………….61
5.4.3 Sectorul comercial și instituțional…………………………..62
5.4.4 Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor…………..62
5.4.5 Variațiile cererii de apă………………………………………….6 2
5.4.6 Calitatea apei potabile…………………………………………..63
5.5 Gestiunea sistemului de alimentare cu apă…………………………..64
5.5.1 Societățile implicate………………………………………………64
5.5.2 Disfuncționalități și pespective de dezvoltare……………65

Partea a IV -a – REȚEAUA DE CANALIZARE A ORAȘULUI SLATINA

6 Sistemul de drenaj și canalizare al orașului……………………………..68
6.1 Drenajul apelor pluviale………… ………………………………………….68
6.2 Sursele de producție a apelor uzate……………………………………..68
6.2.1 Surse menajere……………………………………………………..68
6.2.2 Surse industriale….. ……………………………………………….69
7 Rețeaua de canalizare a orașului……………………………………………69
7.1 Schema rețelei de canalizare a orașului……………………………….69
7.2 Epurarea apelor uzate………………………………………………………..71
7.2.1 Date generale………………………………………………………. 71
7.2.2 Stația de epurare……………………………………………………71
7.3 Gestiunea sistemului de canalizare al orașului………………………73

4
7.3.1 Societățile implicate………………………………………………73
7.3.2 Disfuncționalități și perspective de dezvoltare…………..73
8 Calitatea și protec ția resurselor de apă…………………………………….77
8.1 Surse principale de poluare și date privind calitatea apelor……..77
8.2 Măsuri concrete privind protecția și conservarea calității apei…81

Partea a V -a – CONCLUZII PRIVIND GESTIUNEA APEI ÎN
ORAȘUL SLATINA

9 Concluzii……………………………………………………………………………..83
10 Bibliografie…………………………………………………………………………85

5

INTRODUCERE

Lucrarea în cauză, și anume “Alimentarea cu apă a orașului Slatina ”, este realizată din
dorința de a aprofunda și a asimila cât mai precis, cunostințele dobândite în cei trei ani ai ciclului de
licență, la specializarea Meteorolo gie – Hidrologie. Faptul că studierea hidrologiei, pe parcursul
celor trei ani de facultate, a constituit una dintre obiectivele noastre principale, a contat foarte mult
în elaborarea acestui studiu.
Apa reprezintă unul dintre principalele bunuri ale omen irii, cu atât mai mult cu cât aceasta
este o resursă din ce în ce mai greu accesibilă la nivel global. Deși Pământul este acoperit în
proporție de 71 % de apă, rezervele de apă dulce ale Terrei se situează undeva în jurul a 2,7 % din
total. Totuși, majorit atea apei dulci se află cantonată în ghețari, calota glaciară ori lacuri, ceea ce
face ca resursele de apă exploatabile, să se situeze undeva în jurul valorii de 0,2 %, din totalul de
apă al Globului. În cifre această rezervă înseamnă undeva la 250000km³ d e apă dulce, cantonată în
subteran. Dacă se ține seamă că din apa cantonată în lacuri circa 2/3 se află în marile lacuri din
Canada și Federația Rusă se ajunge la concluzia că un procent foarte redus de apă dulce existentă în
lume poate fi folosită. Țara n oastră face parte din grupa țărilor cu o așezare geografică favorabilă
din punct de vedere al cantităților disponibile de apă dulce iar regimul precipitațiilor este relativ
uniform, în medie între 350 și 800 mm/an, cu o medie de 600 mm/an.
În ultimele dec enii odată cu dezvoltarea așezărilor umane, problemele legate de alimentarea
cu apă au început să apară în mai toate statele lumii. Faptul că apa exploatabilă este distribuită
neuniform pe întreg Globul, creează probleme, în special în țările slab dezvolta te și în zonele
deșertice.
Această lucrare a fost realizată pentru a se cunoaște cât mai în amănunt detaliile legate de
alimentarea cu apă a unui oraș. Orașul Slatina a fost ales ca zonă de studiu pentru această lucrare
datorită faptului că este orașul î n care m -am născut și în care am urmat studiile preuniversitare.
Astfel se poate spune că a existat și o cauză de ordin emoțional, care m -a împins la elaborarea
acestui studiu.
Prezentul studiu se bazează atât pe utilizarea de principii și metode geografi ce generale, cât
și pe principii și metode adaptate la specificul temei cercetate, față de care conținuturile nu s -ar
putea derula în limitele unor analize pertinente și grefate pe date și informații concrete. Studiul
urmărește să studieze și să explice câ t mai în detaliu, modalitatea de alimentare cu apă a orașului.

6
Proiectele de alimentare cu apă ale unui centru populat, trebuie să fie precedate întotdeauna de
studii de hidrogeologice cât mai complexe care să confirme sau să infirme, existența cantitățilo r de
apă necesare pentru alimentarea unui nucleu urban.
Pentru elaborarea acestei lucrări de licență am folosit următoarele surse de informare:
materiale bibliografice, anuare statistice (meteorologice și hidrologice), hărți, cercetări întreprinse
de ins tituțiile locale ( Compania de Apă Olt, Consiliul Județean Olt,Ministerul Mediului si
Dezvoltarii Durabile), informații proprii reținute din teren precum și informații primite de la
persoanele în temă.
Lucrarea este structurată în cinci părți, la care se adaugă anexele, concuziile și bibliografia.
În partea I sunt prezentați factorii mediului natural și anume poziționarea geografică,
relieful, geologia, solurile, clima, vegetația și fauna. Acești factori reprezintă cadrul natural al
orașului și au fost c ei de care a depins în primul rând dezvoltarea orașului atât ca țesut urban cât și
ca sistem de dezvoltare a vieții.
În partea a II -a este prezentată latura umană a orașului și anume, cadrul antropic,
reprezentat de populație, construcții, economie. De a ceștia din urmă depinde în mare măsură
necesarul de apă al orașului, habitatul uman fiind principalul consumator al resurselor de apă.
În partea a III -a este prezentat în detaliu sistemul de alimentare cu apă al orașului Slatina, în
limita informațiilor c are pot fi făcute publice, deoarece sistemul de alimentare cu apă al unui oraș
reprezintă un proces complex care trebuie să fie întotdeauna sub o securitate sporită. Aici am
prezentat pe cât posibil schema generală de alimentare cu apă a orașului.
În part ea a IV -a am prezentat circuitul apei după ce aceasta este folosită. Astfel s -a încercat o
trecere în lucrare cât mai consistentă a sistemului de canalizare al orașului, împreună cu toate
punctele forte ale acestuia, precum și disfuncționalitățile pe care acesta le creează.
Partea a V -a, și anume partea de final, vine să indice și alte posibile utilizări ale apei, în
arealul orașului Slatina.
Analiza sistemului de alimentare cu apă a orașului Slatina, mi -a permis să îmi îmbogățesc
cunoștințele în ceea c e privește hidrologia urbană. Realizarea lucrării care tratează studiul
sistemului de alimentare cu apă a orașului Slatina, reprezintă o premieră în ceea ce privește lucrările
științifice despre această temă, deoarece, din cercetările pe care le -am efectua t, nimeni nu a mai
realizat o lucrare de licență sau doctorat care să studieze rețeaua de alimentare cu apă a orașului
Slatina. Prin urmare consider această lucrarea ca una de interes local, care să fie o bornă de pornire
în realizarea altor eventuale stud ii didactice, pe această temă.

7
În final, vreau să adresez pe această cale mulțumiri în primul și în primul rând domnului
Lector universitar doctor Daniel Constantin Diaconu, cel care a fost îndrumătorul meu pentru
realizarea lucrării de licență și care mi -a acordat tot sprijinul necesar pentru elaborarea acesteia. De
asemenea aduc mulțumiri, Companiei de Apă Olt, cea care mi -a pus la dispoziție toată documenția
necesară. Nu în ultimul rând adresez mulțumiri întregului colectiv de profesori ai Facultății de
Geografie din cadrul Universității București, precum și celor care m -au susținut pe parcursul
realizării acestei lucrări.

8

Partea I – CADRUL NATURAL AL MUNICIPIULUI SLATINA

1 Caracteristicile generale geografice ale orașului Slatina

Municipiului Slatina este poziționat pe un culoar larg, bine conturat și delimitat, în zona de
contact dintre Piemontul Getic și Câmpia Olteniei. De fapt, așezarea geografică a municipiului
Slatina, sub aspect morfologic, se limitează la sectoru l de vale al râului Olt cu dezvoltarea pe
dreapta a acestuia și se delimitează la nord cu prelungirile sudice ale marii unități cunoscută în
literatura de specialitate ca podișul „Piemontul” Getic: la est prin Dealurile Oltețului, la nord
Platforma Cotmean a, la vest parte din Câmpia Boianului. La sud, sectorul de vale este delimitat de
subdiviziunea Câmpiei Romanațiului cu contact pe malul stâng al râului Olt cu Câmpia Boianului.
Municipiul Slatina este situat în zona de nord a județului Olt, în partea de v est a Munteniei, pe Valea
Râului Olt, pe ultimele coline ale Platformei Cotmeana (subdiviziune a Piemontului Getic), la
contactul ei cu Câmpia Slatinei. Orașul se circumscrie ca unitate fizico -geografică la extremitatea
sud-vestică a Platformei Cotmeana.
Din punct de vedere altimetric, orașul este dispus între 160 -175 m și 110 -112 m. Văile care
străbat Municipiul Slatina de la nord -est la sud -est sunt: Strehareț, Sopot, Clocociov și Milcov
(Urlătoarea). Ele au caracter permanent, fiind alimentate din izvoa re situate la baza teraselor și din
precipitații.
Analiza întreprinsă ne -a permis să afirmăm că, starea specifică a structurii naturale a
orașului este caracterizată prin următoarele elemente naturale definitorii : poziția geografică a
orașului în cadrul culoarului văii Oltului, orientat VNV – SSE; dispunerea orașului sub forma unui
amfiteatru deschis către lunca Oltului, în totalitate pe partea stângă a acestui culoar; situarea pe
terasa Slatina din vecinătatea imediată a albiei Oltului, altitudinile cobo rând de la 172 m (NE), la
134 m (S); particularităților generale ale climatului de contact dealuri joase – câmpie, li se adaugă
cele locale impuse de valea largă a Oltului; direcției generale E – V a deplasării maselor de aer la
nivelul câmpului și terasei superioare a Oltului i se adaugă aceeași direcție generală de scurgere a
apei, atât subterană cât și superficială în zona Slatina.
Ca urmare a situației generale mai sus conturate, putem spune că sub raport funcțional,
acestea sunt direcțiile principale de deplasare a tot ceea ce înseamnă energie, substanță și
informație.

9

1.1 Poziția geografică

Orașul Slatina este situat în sud – sud-vestul țării, la 44°26’ latitudine nordică și 24°21’
longitudine estică, în partea estică a Olteniei și în jumătate a nordică a județului Olt, având o
altitudine ce variază între 110 -112 m în partea de sud -vest a orașului și 160 -175 m în partea de
nord-est, zona cea mai înaltă (Fig. 1).
La nord, orașul se învecineză cu satul Proaspeți, component al comunei Curtișoara ș i cu
fosta comună Cireașov, care, începând cu 1968, este inclusă municipiului Slatina. La vest, peste Olt,
cu localitatea Slătioara, care începând cu anul 1989 este localitate suburbană. Către sud orașul este
limitat de comunele Milcov și Brebeni, iar la est, de valea Dârjovului și de comunele Valea Mare și
Priseaca.
Fig. 1 – Municipiul Slatina – Spațiul urban și extraurban ( Scara 1:10000)

Municipiul Slatina este așezat pe stânga râului Olt, ocupând suprafețe apreciabile ale

10
complexului de t erase ale râului.Valea Oltului reprezintă o adevărată axă orohidrografică
caracterizându -se prin asimetrie morfologică, dar în sens invers, cu versantul stâng înalt și abrupt,
iar cel drept prelung, cu terase înalte neinundabile sau puțin inundabile și ter enuri foarte bune
pentru așezări omenești și agricultură.

1.2 Geologia și hidrogeologia

Din punct de vedere geologic Slatina este situată în nordul platformei Moesice. Forajele de
mare adâncime executate în zonă au pus în evidentă depozitele fundamentu lui regiunii prin
formațiuni aparținând: Cristalinului, Silurianului, Triasicului, Jurasicului, Cretacicului și
Neogenului.
Substratul este alcătuit dominant din depozite loessoide pleistocene și holocene ce
repauzează pe pietrișuri și nisipuri ce aparț in terasei Slatina a Oltului (Fig. 2).
Văile afluente, aproape perpendiculare pe cursul colectorului, sunt înguste și adânci, deseori
adâncite în propriile lor agestre.
Fig. 2 – Profil geologic în fruntea Terasei Slatina (prelucrare după P. Coteț, 1961)

11
Malul stâng al Oltului, foarte înalt și aproape vertical evidențiază depozitele levantine
formate din argile și nisipuri fine, situate la 150 m peste care au fost depuse formațiunile cuaternare
fluviatile (nisipuri și pietrișuri), în grosime de 5 – 6 m (Fig. 3). Deasupra acestora se găsește loessul,
gros de aproape 10 m .

Fig. 3 – Harta geologică și hidrogeologică a orașului Slatina (prelucrare după harta
hidrogeologică a României, scara 1:100000, anul 1970)

Sub raport tectonic, zona orașului Slatina, se află la zona de contact a două plăci și anume,
Platforma Moesică la sudul orașului iar la nord de Slatina, se află orogenul carpatic, căzut în trepte.

12
Peste acest fundament eterogen și destul de complex, stă o cuvertură sedimentară cu litologie și
grosimi variate.
Neregularitățile și mai ales mobilitatea acestui soclu au influențat nu numai caracterul
cuverturilor sedimentare ci și morfologia de suprafață a acestui areal. Răspunzătoare de evoluția
reliefului din arealul orașului Slatina pot fi considerate două mari cicluri: ciclul pleistocen mediu și
ciclul holocen.
Ciclul pleistocenului mediu este reprezentativ pentru zona teraselor înalte ale orașului
Slatina. În pleistocenul mediu s -au format majoritatea acestor terase. Datorită faptului c ă acestea
reprezintă o formă de relief mai veche, mai bine structurată și mai bine definită, pe aceste terase s -a
dezvoltat orașul Slatina. Pleistocenul mediu este reprezentativ pentru zona de est a orașului Slatina,
aici aflându -se cea mai mare parte cons truită a orașului Slatina, precum și zona industrială a
acestuia.
Ciclul holocen, este răspunzător de abaterea către stânga a văii Oltului, începând din zona
orașului Drăgășani și continuându -se pe aliniamentul orașului Slatina, până spre Dunăre. O posibi lă
cauză a acestui fapt, poate fi înălțarea axială a interfluviului ce desparte râurile Jiu și Olt, pe
aliniamentul Ianca -Leu (C. S. Nicolăescu -Plopșor). Tot ciclul holocen este responsabil de apariția
luncii Oltului, care a apărut într -o arie depresionară , delimitată la est și la vest de terasele superioare
și inferioare ale Oltului. Zona de luncă este dominată de apele râului Olt, precum și de vaste
terenuri agricole ori păduri.
Structura depozitelor de suprafață, aparținând formațiunilor levantine și c uaternare, este
construită din argile, marne, nisipuri și pietrișuri levantine, ce apar la baza versanților abrupți, din
lungul văii Oltului, din care apar pe alocuri izvoare. Cuvertura superficială cuaternară, extinsă și
variată litologic, este alcătuită din bolovănișuri și pietrișuri în stratificație delatică, ce apar la vedere
în zona orașului Slatina și depozite loessoide, nisipuri și argile, care acoperă cea mai mare parte a
orașului. Acestea reprezintă principalele elemente, care ne ajută sa identific ăm faptul că geologia
orașului Slatina este strâns legată de evoluția geologică din timpul dacianului, romanianului dar și a
formațiunilor cuaternare reprezentate de depozitele loessoide.
Sub raport hidrogeologic, arealul orașului Slatina dispunde de impo rtante rezerve de apă ce
apar sub formă de izvoare, la baza versanților, de pe fruntea câmpiilor înalte, a teraselor, la Găneasa,
Teslui, Slatioara, Slatina. Orizonturile freatice se află la adâncimi cuprinse 0 -3 și 10 -15 m în lunca
și terasele Oltului.

13

1.3 Relieful

Dezvoltat în amfiteatru pe terasa din stânga Oltului, orașul se limitează la sectorul de vale al
râului Olt care are o largă dezvoltare a luncii pe dreapta acestuia și este situat la extremitatea sud –
vestică a Platformei Cotmeana de pe s tânga Oltului, care se învecinează spre sud cu Câmpia
Boianului. Câmpia Boianului ocupă partea vestică a Câmpiei Teleormanului, cuprinsă între luncile
râurilor Olt la vest (Fig. 4), Vedea la est, Dunăre la sud, Piemontul Cotmenei la nord, limita trecând
pe la nordul orașului Slatina.
Pietrișurile și nisipurile nu impun forme de relief semețe, ci, din contră, prezintă poduri
interfluviale largi și culmi rotunjite. Eroziunea torențială este deosebit de activă ducând la
fragmentarea accentuată a versanților, procesul de eroziune liniară asociindu -se cu surpări și
eroziune laterală . Când sunt în alternanță cu orizonturi subțiri de argilă apar și alunecările de ter en,

14
favorizate de lipsa amenajării versanților (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974).
Fig. 4 – Harta unităților morfologice ale Municipiului Slatina (dupa P. Coteț, 1976)
În partea de vest a orașului Slatina se află un martor de eroziune desprins din terasa înaltă
numit Dealul Grădiște. Terasa Slatina, care domină lunca cu 50 – 60 m, care a fost adânc
fragmentată de câteva văi scurte (Sopot, Strehareț, Urlătoarea), ajungându -se ca în fruntea terasei de
pe teritoriul orașului Slatina, să se formeze martorul de eroziune „Grădiștea Slatinei” (Fig. 5),
rezultatul eroziunii a două văi laterale foarte apropia te.
Fig 5. – Dealul Gradiște și Lunca Oltului la Slatina, văzute de pe fruntea terasei Slatina
(Sursă foto : Google Earth)

Unitatea de relief dominantă în această zonă, este Culoarul Oltului, care reprezintă cea mai
importantă și străveche arteră de ci rculație a Piemontului Getic și Câmpia Română. Culoarul
Oltului se prezintă ca o unitate de relief de tip depresiune -culoar, sculptată între Piemontul Oltețului
și Piemontul Cotmeana în nord și mărginit la sud de Câmpia Boianului.. Culoarul Oltului este bi ne
definit, cu terase bine dezvoltate și o luncă largă, ce a oferit populației condiții bune de locuit din

15
cele mai vechi timpuri și până astăzi. Pe tot sectorul său, valea prezintă o ușoară asmetrie, dar
neuniformă. În general, valea este adâncită în acea stă zonă, cu 70 -80 m față de nivelul general al
suprafeței piemontane și are o dezvoltare laterală extinsă de până la 9 -10 km.
Sculptarea văii Oltului a fost ușor influențată de mișcările neotectonice care au determinat,
în ultima parte a cuaternalului, o deplasare accentuată a cursului spre est, începând cu aliniamentul
Slatina -Drăgășani și continuându -se pâna la vărsarea Oltului în Dunăre.
Sectorul de luncă ajunge în zona Slatina la o lățime de 6 -7 km, iar terasele se dezvoltă pe
ambele maluri ale Oltu lui. După aspectul general al văii și ansamblul caracteristicilor geografice în
lungul acesteia, putem spune că în această zonă se poate delimita o adevărată câmpie de terase, cu o
lățime de aproape 20 de km, în sectorul râului Olt, din dreptul orașului Sl atina.
În zona orașului Slatina, se poate observa cu ușurință faptul că terasele sunt foarte bine
dezvoltate pe malul stâng al Oltului, peste acestea suprapunându -se orașul, în timp ce pe malul
drept al Oltului acestea sunt foarte slab reprezentate. Pute m spune că în această zonă se formează un
profil asimetric, ca urmare a dezvoltării teraselor inferioare în special pe partea dreaptă, în partea
vestică a Oltului în timp ce pe partea estică predomină terasele superioare, bine definite. Acest
profil asimet ric, poate fi observat cu ușurință în zona orașului și are o largime de până la 17 -18 km.

Ca urmare a pantei reduse și a acumulărilor intense, în lunca râului au avut loc frecvente
deplasări laterale ale cursului și o meandrare puternică. O dezvoltare de osebită o au în această zonă
glacisurile de contact. Văile afluente, aproape perpendiculare, pe cursul colectorului, sunt înguste și
adânci, deseori adâncite de propriile lor agestre.

1.4 Caracteristicile climatice

Clima reprezintă regimul multianual al vremii, determinat de interacțiunea dintre factorii
radiativi, circulația generală a atmosferei și complexul condițiilor fizico -geografici. Poziția
geografică și relieful determină în mare măsură și manifestarea elementelor climatice. Pe arealul
orașulu i Slatina, clima este de tip temperat -continentală, cu o nuanță mai umedă, datorită prezenței
râului Olt în imediata vecinătate a orașului, care ajută la creșterea cantităților de precipitații de pe
arealul orașului Slatina.

1.4.1 Topoclimatul orașului

16

Datorită faptului că arealul studiat este reprezentat în mare măsură de către un oraș, atunci
trebuie avut în vedere și topoclimatul pe care acesta îl creează. Prin modificările pe care suprafețele
active ale orașului le aduc radiației solare și circulaț iei atmosferice, orașul iși creează o topoclimă
proprie, sensibil diferită de cea a regiunilor înconjurătoare.
Caracteristica principală a topoclimatului urban, creat de orașul Slatina, o reprezintă
creșterea opacității aerului. Această creștere se dato rează creșterii numărului de particule de praf și
fum în suspensie, rezultate în urma activitații fabricilor și uzinelor din oraș, precum și a arderii
combustibilului în locuințe, dar și a circulației rutiere tot mai intense. La rândul ei, creșterea
opacit ății duce la o reducere a intensității radiațitei solare directe și modifică compoziția spectrală.
Din punct de vedere termic, între oraș și zona înconjurătoare, există diferențieri termice,
cuprinse între 0,5 și 1,5 ș C. Această diferențiere este sporită noaptea și în sezonul rece, de către
cantitatea de căldură degajată de uzine, fabrici și locuințe, care este mai mare, iar dinamica
atmosferei este mai redusă decât ziua și decât vara. Acest lucru are un caracter pozitiv, deoarece
favorizează pătrunderea maselor de aer mai curat din perimetrul extravilan către centrul orașului,
dar are și un caracter negativ, deoarece întreține condiții de mai ușoară descomunere a numeroaselor
deșeuri organice menajere.
Prezența diferențierilor termice din oraș, față de e xterior, duc și la diferențieri legate de
distribuția umezelii. Astfel umezeala aerului are valori mai reduse în oraș și mai mari în
împrejurimi. În ceea ce privește precipitațiile diferențieri foarte mari nu pot apărea, însă apar
diferențe în ceea ce priv ește numărul de zile cu strat de zăpadă din timpul iernii. Atunci se observă
faptul că stratul de zăpadă durează cu până la 8 -10 zile mai mult în afara orașului decât în interiorul
acestuia.
De asemenea, topoclimatul urban al orașului Slatina are mai mult e tipuri de topoclimate,
reprezentate de suprafețele cu care acestea intră în contact direct cu atmosfera. Astfel la nivel local,
întâlnim topoclimatul zonelor rezidențiale, parcurilor și pădurilor, topoclimatul zonei industriale.

1.4.2 Temperatura

Temperatura atmosferică reprezintă principalul element meteorologic, care exprimă din
punct de vedere fizic, viteza cu care particulele de aer efectuează mișcări de tip boolean
dezordonate, provocate de starea termică a volumului de aer. Pentru măsurarea tem peraturii aerului

17
se utilizează diferite scări, în Europa scara Celsius fiind predominantă. Clima zonei Slatina aparține
ținutului temperat – continental, cu valori medii anuale ale temperaturii aerului de 10,9 ș C în
intervalul 1980 -2008.
În perioada 18 96 – 2008, temperatura maximă absolută a atins valoarea de 40,5 ș C în luna
august 1952, iar minima absolută a fost de – 31 ș C în luna ianuarie 1942.
În anul 2008 datele privind temperatura aerului, (valori minime, maxime, minime absolute)
(Tabelul 1), înregistrată la stația meteorologică din orașul Slatina, sunt prezentate în tabelul de mai
jos.
Stația meteorologică Slatina – județul Olt
Luna Temperatura
medie a
aerului ( șC) Temperatura
maximă a
aerului ( ș C )
Data Temperatura
minimă a
aerului ( ș C ) Data
Ianuarie -3,5 9,2 21.01.2008 -14,0 14.01.2008
Februarie 2,8 19,9 25.02.2008 -10,1 17.02.2008
Martie 8,5 21,0 4.03.2008 -3,2 20.03.2008
Aprilie 12,7 25,5 12.04.2008 3,8 5.04.2008
Mai 16,9 33,7 28.05.2009 4,5 10.05.2008
Iunie 21,7 35,4 24.06.2008 8,6 4.06.2008
Iulie 23,1 35,4 8.07.2008 11,9 24.07.2008
August 24,6 36,5 14.08.2008
15.08.2008
16.08.2008 14,2 12.08.2008
25.08.2008
Septembrie 16,5 35,6 6.09.2008 4,2 30.09.2008
Octombrie 12,5 25,1 3.10.2008 2,2 27.10.2008
Noiembrie 6,4 21,6 2.11.2008 -6,8 24.11.2008
Decembri e 2,2 15,7 5.12.2008 -10,5 31.12.2008
Anual 12,0 36,5 14.08.2008
15.08.2008
16.08.2008 -14,0 14.01.2008
Tabelul 1 – Temperatura aerului – 2008 – stația meteorologică Slatina ( Sursa : Centrul
Meteorologic R egional Oltenia – Craiova)

18

Temperaturile medii lunare au o evoluție normală, cu o ascendență în prima jumătate a
anului, cu maxima în luna iulie de 22,6 șC , față de 22,1 șC și cu o descreștere spre sfârșitul și
începutul anului, cu minima în luna ianua rie (– 1,4ș C ), față de minima înregistrată în luna
februarie( – 0,5ș C ), în perioada anterioară de referință.
Amplitudinea termică relativ mare, include zona Slatina în tipul de climă temperat
continental de tranziție (Fig 6 și 7) .

Fig.6 – Evoluția temperaturilor medii lunare în Municipiului Slatina în intervalul 1980 -2000
(Sursa : Centrul Meteorologic Regional Oltenia – Craiova )
0510152025303540
Temp. maxima a aerului (grade Celsius )Ian
Feb
Martie
Apr
Mai
Iun
Iul
Aug
Sept
Oct
Nov
Dec

-50510152025
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIT0C

19
Fig.7 – Evoluția temperaturilor maxime lunare înregis trate la stația meteo Slatina în anul
2008 ( Sursa : Centrul Meteorologic Regional Oltenia – Craiova)

1.4.3 Precipitațiile

Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare si cristalizare a
vaporilor de apă din atmosferă, denum ite și hidrometeori, care cad de obicei din nori și ajung la
suprafața pământului sub formă lichidă (ploaie și aversă de ploaie, burniță etc.), solidă (ninsoare și
aversă de zăpada, grindină, măzăriche etc.), sau sub ambele forme în același timp (lapoviță și aversă
de lapoviț).
În meteorologie, observațiile asupra precipitațiilor atmosferice se efectuează vizual (felul,
durata și intensitatea lor) și instrumental, măsurând și înregistrând continuu cantitatea de apa căzută
în timpul căderii precipitațiilor .
Precipitațiile atmosferice prezintă aceeași influență continental – moderată (Coteț, Urucu,
1975), ca și temperatura aerului. Ele cad predominant sub formă de ploi, media anuală a acestora
fiind de 515,7 mm la stația Slatina, în intervalul 1896 -2008.
În anul 2008 datele privind cantitățile de precipitațiile anuale, înregistrate la stația
meteorologică din municipiul Slatina,sunt prezentate în tabelul de mai jos (Tabelul 2).

Stația meteorologică Slatina – județul Olt
Luna / parametrul Precipitații c antități lunare ( mm
) Precipitații
maxima în 24 h
(mm) Data
Ianuarie 36.1 15.9 02.01.2008
Februarie 6.9 3.7 10.02.2008
Martie 7.3 1.5 13.03.2008
Aprilie 80.2 39.4 15.04.2008
Mai 34.6 7.0 22.05.2008
Iunie 37.2 15.4 07.06.2008
Iulie 89.8 40.0 23.07.2008
August – – –

20
Septembrie 77.4 17.2 15.09.2008
Octombrie 70.4 52.4 05.10.2008
Noiembrie 16.0 7.4 22.11.2008
Decembrie 30.7 8.5 13.12.2008
Cantitate anuală 486.6 52.4 05/10/08
Tabelul 2 – Precipitații atmosferice 2008 – stația meteorologică Slatina ( Sursa : Centrul
Meteorologic Regional Oltenia – Craiova)

Analizate lunar, se observă că precipitațiile se caracterizează printr -o creștere substanțială în
luna iunie și printr -o scădere accentuată la începutul toamnei, în i ntervalul 1980 -2000, creșterea
substanțială se constată în luna iulie, iar scăderea accentuată este în luna octombrie( Fig 8 și 9).

Fig.8 – Dinamica cantităților medii de precipitații căzute în arealul Municipiului Slatina în
intervalul 1980 – 2000 (Sursa : Centrul Meteorologic Regional Oltenia – Craiova)

010203040506070
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIP mm
020406080100120140
P r e c i p i t a ț i i c a n t i t ă ț i l u n a r e ( m m ) I a n u a r i e
F e b r u a r i e
M a r t i e
A p r i l i e
M a i
I u n i e
I u l i e
A u g u s t
S e p t e m b r i e
O c t o m b r i e
N o i e m b r i e
D e c e m b r i e

21

Fig 9 – Dinamica cantităților medii de precipitații căzute în arealul Municipiului Slatina în
anul 2008 ( Sursa : Centrul Meteorologic Regional Oltenia – Craiova)

1.4.4 Reg imul eolian

Vânturile evidențiază prezența unei zone de interferență între partea estică a Câmpiei
Române, unde dominant este crivățul, cu partea vestică a aceleiași unități de relief, unde
predominant este austrul. Vitezele medii anuale înregistrate va riază între 2 și 5 m/s, valorile cele
mai mari înregistrându -se pe direcțiile dominante. Prezența văii Oltului creează un microclimat
distinct.
Vântul din această zonă are cea mai mare frecvență din sectorul estic, 24,6%, urmat de
sectorul vestic, 18,7%. Pe direcția dominantă ca frecvență vest -est, vântul are cea mai mare viteză
de 4,2 m /s, având valori ridicate în timpul zilei și valori mai reduse în timpul nopții. Se mai observă
faptul pe străzile care sunt paralele sau aproape paralele cu direcția vântu lui, viteza acestuia se
mărește, față de arterele care sunt orientate perpendicular pe direcția vântului, unde viteza acestuia
scade simțitor.

1.5 Particularități hidrografice și resursele de apă

Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vuln erabilă și limitată, element
indispensabil pentru viață și pentru societate, materie primă pentru activități productive, sursă de
energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic.
Apa este un element esențial pentru via ță și pentru procesele naturale. Existența noastră și
activitățile noastre economice sunt în totalitate dependente de această prețioasă resursă. Este în
egală măsură factorul climatic important care susține dezvoltarea ecosistemelor și componenta
cheie în schimbul de substanță și energie în ciclul hidrologic. Mai mult decât atât, la nivel global,
apa reprezintă o resursă limitată.

22

1.5.1 Apele de suprafață

Râul Olt reprezintă cea mai importantă resursă de apă de suprafață, are o direcție de curgere
NV-SE și are un profil longitudinal continuu cu pante reduse, specific cursurilor interioare ale
râurilor din Câmpia Română. Albia lui minoră a prezentat numeroase deplasări, meandrări și albii
părăsite, iar albia majoră este joasă, largă și intens aluvionară, cu terasele locale de luncă, grinduri și
microdepresiuni lacustro -mlăștinoase.
Debitul mediu multianual la Slatina este de circa 160 m³/s, valoare ce depășește cu circa 23
m³/s debitul la intrarea pe teritoriul județului. Debitele maxime anuale, provenind în majoritate din
ploi, au provocat și cele mai mari ape cunoscute (2500 -3000 m³/s în anul 1948 și 3000 -3300 m³/s în
anul 1972). Valoarea debitului maxim corespunzător asigurării de 1% se situează la circa 2500 m³/s.
Debitele minime variază relativ puțin : debitele medii zilnice minime anuale cu asigurarea de
80% variază între 24,0 și 29,0 m³/s, iar debitele medii zilnice minime pe perioada de vegetație între
60-70 m³/s.
Amenajarea hidro -energetică a râului Olt a scos de sub incidența inundațiilor imense
suprafețe de teren, a rezolvat problema irigării unor trerenuri agricole limitrofe, a creat condiții
optime pentru alimentări cu apă industrială, a schimbat fundamental peisajul prin realizarea luciilor
de apă, precum și a unor lacuri de agrement.
Prima a cumulare hidro -energetică din zona Slatina a fost Strejești, pusă în funcțiune în anul
1978. Datele caracteristice ale acumulării sunt: H BARAJ = 33 m, S ACUMULAT = 2.203 ha, V TOTAL
ACUMULA T = 249 milioane m³. A doua acumulare hidro -energetică pusă în funcți une în anul 1979 a
fost Arcești (Fig 10), cu următoarele caracteristici H BARAJ = 31 m, S ACUMULA T = 837 ha, V TOTAL
ACUMULA T = 61,59 milioane m³.
În anul 1981 a fost pusă în funcțiune acumularea hidro -energetică Slatina, cu următoarele
caracteristici: H BARA J= 23 m, S ACUMULAT = 497 ha, V TOTAL ACUMULA T = 31 milioane m³.
Dintre afluenții cei mai importanți primiți de râul Olt pe partea stângă amintim:
Valea Strehareți, cu afluentul Valea Ștreangului ce are o lungime de 12 km și o suprafață a
bazinului hidrogr afic de 43 km². Valea Ștreangului izvorăște din partea de NV a municipiului
Slatina, fragmentând terasa înaltă a Oltului și vărsându -se direct în râul Olt;
Valea Sopot, cu o lungime de 6 km și o suprafață a bazinului hidrografic de km² se varsă în
contra -canalul acumulării Slatina. Pe o porțiune de 0,8 km acest pârâu care traversează orașul în

23
partea de vest este casetat;
Valea Clocociov începe din zona industrială a municipiului, având o lungime de 4,5 km și o
suprafață a bazinului hidrografic de 11 km². Traversează orașul aproximativ prin zona centrală și
este casetată pe o porțiune de circa 0,9 km;
Valea Milcov (Urlătoarea), pornește din zona platformei S.C. ALRO S.A. Slatina, culegând
apele industriale de pe întreaga platformă industrială a municipiul ui. Are o lungime de 12 km și o
suprafață a bazinului hidrografic de 31 km², vărsându -se în râul Olt în zona acumulării Ipotești.
Pe malul drept, singurul afluent important este râul Beica ce izvorăște din județul Vâlcea, are
o lungime de 49 km și o supra față a bazinului hidrografic de 163 km².
S-a constatat o foarte mare variabilitate în timpul anului: viituri importante primăvara și
începutul verii, urmate de secete prelungite. Primăvara, viiturile sunt alimentate de scurgerea
pluvionivală, generată de topirea zăpezii. Șuvoaiele de apă sunt astfel fie deversate direct dinspre
terasele orașului Slatina în Olt, fie provin din creșterea debitului de apă al afluenților Oltului.
Fig. 10 – Lacul de acumulare Strejești văzut din elicopte r (Sursa foto : Google Earth)

1.5.2 Apele subterane

24
Studiile hidrogeologice privind alimentarea cu apă a municipiului Slatina au evidențiat
orizonturi acvifere între adâncimile 1,5 -200 m, astfel:
-orizontul I, acviferul freatic din luncă și terase;
-orizonturile II, III, IV , acviferul de medie adâncime, cantonat în straturile de Cândești;
-orizonturile V , VI – acviferul de adâncime impropriu pentru exploatare.
Apele extrase din aceste orizonturi acvifere sunt folosite pentru alimentarea cu apă a
orașului Slatina, dar și a l ocalităților învecinate. Orizonturile acvifere se găsesc atât pe malul stâng
al Oltului, cât și pe malul drept. Alimentarea acestor orizonturi acvifere se face de regulă nival sau
pluvionival, însă și prezența râului Olt, determină alimentarea prin infiltr are a acestor orizonturi, în
special în perioadele secetoase. Astfel, aceste straturi acvifere sunt de o mare importanță și calitate,
datorită faptului că nu sunt expuse foarte mult fenomenului de secare.

1.6 Elementele biopedogeografice
1.6.1 Solurile

Solurile din Slatina (Fig. 11), se împart în mai multe unități zonale și intrazonale, care
constituie potențialul pedologic valorificat ca bază de dezvoltare a biocenozelor și a culturilor
agricole în raport cu condițiile mediului înconjurător.

25
Fig. 1 1 – Harta solurilor din arealul orașului Slatina (prelucrare după harta solurilor
României, scara 1:100000, anul 1974)

Distingem următoarele tipuri de soluri:
-soluri brun roșcate ce au o răspândire mai redusă de o parte și de alta a Luncii Oltului, tr ecând în
zona Slatina și pe terasele înalte ale Oltului, unde sunt dezvoltate pe loessuri și depozite loessoide
(lehnuri);
-soluri argilo -iluviale și brune podzolite (local pseudogleizate);
-regosolurile ce se dezvoltă pe versanți, sunt dominate de procese le gravitaționale, sufoziționale și
deluviale în raport cu forma și evoluția versanților, suprapunându -se în cele mai multe cazuri cu

26
solurile erodate;
-solurile aluviale, au mare extindere în Lunca Oltului, au fertilitate ridicată datorită conținutului
bogat în substanțe nutritive, a regimului hidric, cât și a texturii depozitelor și a drenajului natural.
În zona localității Slătioara apar sectoare reduse cu soluri hidromorfe și halomorfe.

1.6.2 Vegetația și fauna

Vegetația spontană a zonei Slatina se încadrează în cele două mari unități: zona forestieră și
zona de stepă și de păduri xerofile. Prima este reprezentată prin subzona pădurilor de stejar și mixte
de tip sudeuropean (cerete și gârnițe), iar a doua prin pajiști de silvostepă cu graminee și di verse
ierburi xeromezofile, care alternează cu păduri de stejar.
În prima zonă se întâlnesc păduri constituite din cer și gârniță, amestecate cu diferite specii
ca stejarul brumăriu, stejarul pufos, carpenul, teiul, alunul. Aceste păduri sunt însoțite atâ t de un
arboret reprezentat prin corn, porumbar, gherghinar, lemn câinesc, măceș, cât și prin pajiști cu
asociații de păișuri.
Suprafața ocupată de această vegetație este de aproximativ 67 ha, fiind amplasată în partea
de nord -vest a municipiului, pe vers anții pâraielor Strehareți și Ștreangu și având rolul de pădure –
parc.
Vegetația azonală de luncă apare pe fundul văilor și este adaptată la inundații sau exces de
umiditate; cuprinde fie specii lemnoase constituite din sălcii, răchite și plopi, fie specii ierboase
cum sunt rogozul, stânjenelul de baltă, limbarița.
Fauna zonei Slatina este caracteristică zonelor joase de câmpie și podiș.
Dintre reptile se pot întâlni, în special în pădurea Strehareți, broasca țestoasă de uscat,
broasca țestoasă de apă, șa rpele de apă și de uscat, șopârla. Păsările sunt reprezentate de potârnichea
de stâncă (monument al naturii), rața sălbatică mare, potârnichea, prepelița, fazanul de vânătoare,
bibilica, porumbelul, guguștiucul, coțofana, stăncuța, cinteza, florintele, sti cletele, cucul, pupăza,
turtureaua, botgrosul, pitulicea, pițigoiul, lebada (Fig. 12) etc.
Dintre mamifere amintim vulpea, iepurele, veverița, mistrețul, căpriorul, dihorul, nevăstuica,
hermelina, hârciogul, popândăul, șoarecele și șobolanul de câmp.
Fauna acvatică este reprezentată prin cea piscicolă, dezvoltată spontan în lacuri și râuri, sau
prin cea dirijată prin popularea lacurilor. Speciile mai des întâlnite sunt crapul, carasul, somnul,
țiparul (Fig 13), plătica, bibanul, știuca, caracuda, roșioara , oblete, babușca, mreana.

27

Fig. 12 – Colonie de lebede pe lacul Slatina (Sursă foto: Raport privind starea
mediului în județul Olt pe anul 2008)

Fig. 13 – Țiparul (Sursă foto: Raport privind starea mediului în județul Olt pe anul
2008)
Partea a II -a – PARTICULARITĂȚI ALE HABITATULUI URBAN ÎN
MUNICIPIUL SLATINA

2. Cadrul antropic și organizarea spațială

28

Municipiul Slatina este principalul centru al județului Olt și reședință de județ. N umeroase
instituții importante pe plan local și regional (printre care Prefectura și Consiliul Județean Olt) își
află sediul în Slatina.
Parte integrantă a municipiului este cartierul Cireașov. Fostă comună, acesta a fost cuprins în
structura teritorial -administrativă a orașului și, împreună cu municipiul, formează o unitate
administrativă de sine stătătoare, recunoscută ca atare.

2.1 Evoluția spațială și funcțională a Municipiului Slatina

Prima mențiune documentară a orașului datează din a doua jumă tate a secolului al XIVlea.
În documentul din 20 ianuarie 1368, Slatina este amintită ca punct vamal în privilegiul comercial
acordat de Vlaicu V odă (Vladislav I) negustorilor din Brașov.
Din documentele cartografice existente se remarcă semnalările orașu lui Slatina pe harta
stolnicului Constantin Cantacuzino apărută la Padova în anul 1700, important document de
cunoaștere și analiză a Țării Românești de la începutul secolului al XVIII -lea (Popescu – Spineni,
1978).
Apariția în anul 1941 a Planului orașul ui Slatina (scara 1:15 000) oferă informații multiple
asupra Slatinei de la acea dată privind relieful, rețeaua hidrografică, configurația rețelei stradale,
spațiile verzi, dotările social -edilitare, unitățile economice existente și modul de utilizare al
terenurilor.
Dezvoltarea modernă și în ritm susținut a Slatinei a început abia în ultimele trei -patru
decenii ale secolului XX prin industrializarea orașului, proces început odată cu intrarea în funcțiune
în 1965 a uzinei de aluminiu și a continuat prin pu nerea în funcțiune în1969 a întreprinderii de
produse carbonoase și a întreprinderii de prelucrare a aluminiului. Au intrat apoi în circuitul
economic : întreprinderea de utilaj alimentar, întreprinderea de piese turnate din aluminiu,
întreprinderea de cab luri, întreprinderea de țevi, fabrica de rulmenți, întreprinderea textilă, etc.
Astfel, se poate afirma că orașul Slatina a traversat o perioadă de explozie industrială după
1970, obiectivele nou înființate implicând și extinderea teritorială a spațiului intravilan, din 1968
fiind incluse perimetrului urban și satele Pârliți și Clocociov (Fig 14), devenite în prezent cartiere în
continuă extindere, datorită poziției acestora favorabile expansiunii teritoriale .

29

Fig. 14 – Evoluția teritorială a orașului Slatina ( Sursa : Marineanu Ștefania, 2007)

Comparând extinderea teritoriului orașului în raport de anumite etape din istoria sa, din
datele statistice și din izvoarele cartografice existente, se poate realiza o imagine sugestivă a
evoluției spațiale a habitatului urban al municipiului Slatina.

30
Municipiul Slatina se întinde în prezent pe o suprafață de 5393 ha (din care intravilan
2090 ha), 3193 ha teren agricol și 2200 ha teren neagricol. În privința utilizării terenurilor, suprafața
agricolă este rep artizată astfel : arabil – 2.723 ha, pășuni și fânețe – 390 ha, vii – 69 ha, livezi – 11
ha, păduri – 300 ha.
Suprafața neagricolă cuprinde : ape – 559 ha, drumuri – 179 ha, construcții – 1.074 ha,
teren neproductiv – 38 ha .
Zona agricolă din intravila n ocupă numai 195 ha, restul suprafețelor fiind în extravilan.
Procentul de ocupare a terenurilor, în 2002 evidențiază un procent ridicat al terenului arabil
(52,03%), urmat de curți și construcții (21,71%), suprafețele minime fiind ocupate de terenuri
neproductive (1,37%), vii și livezi (0,76%).
Locuințele ocupă cea mai mare parte a spațiului urban. Pe raza orașului există 3.624 de
clădiri de locuit din care 3.245 sunt locuințe unifuncționale cu spații adiacente și 379 blocuri cu
25.495 apartamente.
Orașul Slatina dispune de trei cimitire amplasate în zone diferite ale orașului: Cireașov,
Clocociov și Strehareți, acesta din urmă ridicând probleme de mediu datorită poziționării pe fruntea
terasei Slatina, în partea de NV a municipiului Slatina, la baza te rasei fiind situat cartierul Tudor
Vladimirescu.
Municipiul Slatina este organizat în15 cartiere: Nicolae Titulescu, Crișan I, II, Progresul I,
II, Orașul Vechi, Tudor Vladimirescu, Cireașov, Satu Nou, Vâlcea -Tunari, Piața Gării, Progresul III –
Mănăstirii, Progresul IV -Caloianca, Clocociov, Aluta.

2.2 Echiparea tehnico -edilitară
2.2.1 Fizionomia urbană și rețeaua stradală

Analizat din acest punct de vedere, orașul Slatina (Fig. 15) are în centrul istoric o textură
neregulată, veche, cu un plan radiar, partea nouă a orașului, extinsă după anii 1965 -1985,
înscriindu -se cu o textură rectangulară, impusă de planurile noi de sistematizare.
Rețeaua are 178 de artere cu o lungime de 140 km și o structură radiar -concentrică
astfel :
-pe direcția radială sunt s trăzile principale, de lungimi mari (2 – 4 km): Tudor Vladimirescu, Pitești,
Nicolae Titulescu, A. I. Cuza, Ecaterina Teodoroiu;
Traseul acestora preia în prezent majoritatea traficului de deplasare la muncă (spre zona

31
industrializată de NE), transportul în comun și de tranzit ușor. Alternativa de ocolire a centrului este
pe strada Oituz, care preia traficul de tranzit;
-pe direcția inelară sunt situate străzile mai mici ca lungime, care leagă între ele străzile radiale :
Ionașcu, Libertătii, Primăverii, T unari, Artileriei, Cireașov;
Textura urbană se apreciază și prin densitatea tramei stradale, exprimată în km/km², în
Slatina aceasta fiind de 7 km/km² .

Fig. 15 – Distribuția cartierelor și a rețelei stradale în orașul Slatina (Sursa : Primăria Slatina
– Ghidul turistic al județului Olt, 2003)

Prin urmare, strada este elementul component de bază al texturii, caracterizat prin :
-funcții multiple: Cireașov, Artileriei, Tudor Vladimirescu;
-trasee variabile : – sinuoase : Frați i Buzești, Vlad Țepeș;
– rectilinii : Pitești, Ec. Teodoroiu ;

32
– în curbe largi : Oituz, Strehareți ;
-profil longitudinal: – plan : Libertății, Primăverii ;
– ușor înclinat : N. Titulescu, Oituz ;
– în pantă : Vintilă -V odă , Livezi ;
-lărgimea străzilor: – o bandă – sens unic : Păcii, Trandafirilor;
– o bandă – dublu sens : Mânăstirii, Popa Șapcă;
– două benzi – sens unic : Unirii,
– două ben zi – dublu sens: G.Poboran, Ec.Teodoroiu;
– patru benzi – sens unic: Primăverii, Libertății ;
– patru benzi – dublu sens: Pitești, N.Titulescu ;
– starea rețelei stradale – asfaltate – 130 km, pavate – 1 km, pietruite – 9 km.

2.2.2 Sistemul de alim entare cu apă

Sistemul centralizat de alimentară cu apă a orașului cuprinde stații de pompare,
conducte de transport și aducțiune, rezervoare de înmagazinare, stații de pompare în rețea și
rețeaua de distribuție.
Slatina are încă străzi fără utilități p ublice în alimentarea cu apă și în sistemul de
canalizare în cartierele Clocociov, Cireașov, Satu Nou. De asemenea, în cartierul Satu Nou nu există
nici rețea de distribuție a gazelor naturale, în zonă folosindu -se combustibil solid (lemne și cărbuni).

2.2.3 Sistemul de canalizare

Sistemul de canalizare al municipiului Slatina preia atât apele menajere cât și meteorice, le
transportă la stația de epurare, după care sunt evacuate în râul Olt. În unele zone ale municipiului
(centrul vechi) rețeaua de can alizare este subdimensionată sau are pante foarte mici de scurgere.
Municipiul Slatina este canalizat în sistem unitar și în sistem divizor, sistem care preia apele
menajere și meteorice, le transportă la stația de epurare, apoi sunt evacuate în emisar (r âul Olt).
Rețeaua de canalizare a fost proiectată și executată pentru o capacitate mare de materiale
uăyate și este prevăzută cu o stație de epurare, care să trateze apele uzate. Stația de epurare a fost
proiectată și executată pentru o capacitate de 500 l/s și este prevăzută cu instalații de epurare
mecanică, biologică și de tratare a nămolului. Apele industriale deversează în diferite pâraie sau

33
lacuri. În unele zone ale municipiului rețeaua de canalizare este subdimensionată sau are pante
foarte mici d e scurgere. Rețelele de canalizare sunt vechi și în unele zone ale municipiului sunt
colmatate din cauza depunerilor. Stația de epurare actuală are o eficiență de numai 60%. Mai există
încă străzi care nu au canalizare.

2.2.4 Sistemul de alimentare cu ga ze naturale

Rețelele de gaze au o lungime de 126,9 km, din care rețelele principale au 93,6 km, iar
branșamentele 33,34 km. Alimentarea cu gaze naturale era în anul 2004 racordată la 1572 case și
20139 apartamente de bloc.
Datorită faptului că sistemul de termoficare centralizat al orașului se află din anul 2002 în
conservare, fapt ce a constrâns populația să își monteze centrale proprii de apartament pe bază de
gaze schimbând astfel ponderea surselor de degradare a mediului și a celor de risc tehnologic
(incendii, explozii) prin utilizare, Municipiul Slatina fiind considerat oraș cu riscuri tehnologice
complexe (Rey, Groza, Ianoș, Pătroescu, 2006).

3. Cadrul social și economic
3.1 Structura și dinamica popluației

Potrivit datelor Recensământului Pop ulației și Locuințelor din anul 1992, populația stabilă a
municipiului Slatina, a fost de 85168 locuitori. Datele preliminare ale Recensământului Populației
și Locuințelor din anul 2002 arată că populația stabilă a municipiului Slatina era de 79171 locuito ri.
La 30.05.2003 populația municipiului Slatina, potrivit informațiilor furnizate de Serviciul pentru
Evidența Informatizată a Persoanelor, a fost de 90642 locuitori.
Din analiza datelor rezultă că în aproximativ un an, populația cu domiciliul stabil în
municipiul Slatina a crescut cu 11471 locuitori. Creșterea populației orașului s -a făcut în principal
prin populația venită din satele mai îndepărtate de oraș, din cadrul Podișului Cotmeana și a Câmpiei
Boianului, atrasă de numeroasele locuri de muncă cre ate prin puternica dezvoltare a industriei.

3.1.1 Mișcarea naturală

34
Indicatori demografici Anul 1998 Anul 2002
Natalitate 10,9 °/oo 8,8 °/oo
Mortalitate generală 4,9 °/oo 5,7 °/oo
Spor natural 6,9 °/oo 3,1 °/oo
Mortalitate infantilă 8,4 °/oo 13,1 °/oo
Tabelul 3 – Indicatori demografici ai anilor 1998 și 2002 ( Sursa: Agenda Locală 21 Planul
Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Slatina)

Natalitatea, un alt indicator demografic, este în scădere de la 10,9 °/oo la 8,8 °/oo.
Mortalitate gen erală este în creștere de la 4,9 °/oo la 5,7 °/oo. Cei doi indicatori influențează sporul
natural, care a scăzut de la +6,0 °/oo la +3,1 °/oo .
Cauze posibile care influențează acești indicatori sunt: libertatea cuplurilor de a decide
asupra numărului dor it de copii; rata crescută a șomajului; costurile economice și sociale ridicate;
instabilitatea socială.
Mortalitatea infantilă a înregistrat o creștere semnificativă față de anul 1998 de la 8,4 °/oo la
13,1 °/oo (Tabelul 3) .

3.1.2 Migrația populației

În primele cinci luni ale anului 2003 s -au înregistrat 2888 schimbări de domiciliu în
municipiul Slatina și 440 de vize de reședință. Rezultă că tendința de migrare a populației către oraș
este în creștere.
De remarcat este faptul că în timp ce la nive lul județului Olt evoluția indicatorilor
demografici este relativ negativă, municipiul Slatina înregistreaza o creștere constantă a populației
fapt care poate fi determinat și de migrația forței de muncă (numărul locuitorilor este variabil pe
durata unui a n, perioada cuprinsă între lunile august -ianuarie fiind mai ridicat față de celelalte luni
ale anului).
Această situație se datorează migrației populației din zona rurală spre zona urbană în
perioada în care cererea pe piața forței de muncă este ridicată la nivelul municipiului.

35
3.1.3 Structura populației

După sexe (Tabelul 4), la sfârșitul primului trimestru al anului 2003, populația municipiului
Slatina se prezintă astfel:
Femei 49,1 %
Bărbați 50,9 %
Tabelul 4 – Structura populației pe sexe ( Sursa: Agenda Locală 21 Planul Local de
Dezvoltare Durabilă a Municipiului Slatina)

Pe categorii de vârstă (Tabelul 5), populația municipiului Slatina se prezintă astfel:
Grupa de vârsta în ani Barbați Femei Total
0- 18 9.533 9.178 18.711
18-25 6.729 6.450 13.179
25-45 14.776 16.980 31.756
45-59 10.07 3 9.49 19.565
Peste 59 3.423 4.008 7.431
Total 44.534 46.11 90.642
Tabelul 5 – Structura populației pe categorii de vârstă ( Sursa: Agenda Locală 21 Planul
Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Slatina)

În ceea ce privește apartenența pe naționalități, a populației municipiului Slatina, situația se
prezintă astfel: cetățeni români – 98,32%, romi – 0,98%, maghiari – 0,1% iar diferența de 0,6% este
constituită de cetățeni de alte naționalități.
Nu toată populația care locuiește efectiv în municipiul Slatina este înregistrată la Serviciul
de evidență informatizată a persoanei cu domiciliul sau reședința în municipiul Slatina.

3.2 Activitățile economice
3.2.1 Industria

Chiar dacă activitatea e conomică a municipiului Slatina s -a diversificat în ultimii 10 ani, cea
mai importantă ramură generatoare de valoare adăugată rămâne industria, care la nivelul anului
2002 a generat o cifră de afaceri de considerabilă. Celelalte sectoare au o evoluție dina mică dar

36
contribuie într -o măsură mai mică la realizarea cifrei de afaceri locale.
Economia locală a municipiului Slatina se caracterizează prin dezvoltarea industriei
metalurgice neferoase în domeniul obținerii și prelucrării aluminiului primar, care pre zintă un
potențial ridicat de export (S.C. ALRO S.A., S.C. ALPROM S.A.). De altfel se poate estima că un
procent de peste 70% din cifra de afaceri a acestor întreprinderi se realizează la export.
Sunt reprezentate în economia locală următoarele ramuri ind ustriale:
Ind. metalurgică neferoasă (producția și prelucrarea aluminiului dar și prelucrarea altor
materiale neferoase);
Industria construcțiilor metalice, mașini, piese, subansambluri, alte componente;
Industria materialelor de construcții: produse și materiale de construcții;
Industria textilă: fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și accesorii;
Industria alimentară și a băuturilor : prelucrarea și conservarea unei palete largi de produse
de origine animală și vegetală, producția de băuturi alcooli ce;
Industria energetică;
Industria mobilei (care necesită investiții serioase pentru trecerea la fabricarea de
produse din lemn mai sofisticate sau de mobilier).
Calitatea aluminiului realizat la ALRO Slatina, este în conformitate cu normele
internațio nale și cu standardele London Metal Exchange, ceea ce a asigurat firmei un bun renume
pe piața mondială, producția fiind destinată unor piețe externe importante: Grecia, Italia, Turcia,
Franța, Austria, Polonia, Spania, Belgia, Israel, Germania și Siria.
ALRO asigură de asemenea necesarul de aluminiu al industriei naționale, principalii clienții
fiind: ALPROM,SIDEX, ELCARO, DACIA PITEȘTI, ICME BUCUREȘTI, IPROEB BISTRIȚA,
DAEWOO CRAIOV A.
Alături de acestea în Slatina își mai desfășoară activitatea o fabric ă de cabluri care face parte
din holding -ul PIRELLI care realizează anual o cifră de afaceri din care aproximativ 20% este
realizată pe piețe externe.
S.C. ALTUR S.A. se înființează în municipiul Slatina în anul 1972 având o bună experiență
și calitate ri dicată în realizarea de subcomponente de aluminiu și pistoane auto, 40% din producție
fiind destinată exportului.
S.C. ARTROM S.A., asigură necesarul de țevi din oțel pentru foraj, atât pentru necesarul
intern cât și pentru export, realizând o cifră de af aceri la finele anului 2001 de 351087 mil. lei.
S.C. ELECTROCARBON S.A. înființată in 1965 care produce și comercializează : electrozi

37
normali UHP și HP, electrozi clorosodici, antracit calcinat, pastă sodeberg, plăci grafitate și
electrografit praf, 6% d in producția anuală fiind destinată exportului.
Peste 15 firme din industria textilă lucrează în regim de perfecționare activă lohn printre
care: S.C. MARLENE COM S.R.L., S.C. MINATEX S.R.L., S.C.UNICONFEX EXIM S.R.L., S.C.
GURAYTEX S.R.L,S.C. D&S TEXTILE S.R.L., S.C. AGROCOMERȚ S.R.L., exportul de produse
de confecții textile realizat, fiind în procent de peste 90% din totalul cifrei de afaceri înregistrată.

3.2.2 Agricultura

Economia tradițională a Slatinei a fost preponderent bazată pe agricultură ( viticultură,
creșterea vitelor, apicultură, pescuit), comerț și producție meșteșugărească. În ultimul deceniu, atât
suprafața agricolă cât și cea arabilă s -au redus.
Ca și forme de organizare a activității în agricultură, pe raza municipiului Slatina la n ivelul
anului 2002 erau înregistrate 2 asociații agricole cu personalitate juridică și 3 societăți care preiau
pământ în arendă. Pe raza municipiului Slatina își desfășoară activitatea și Centrul de Încercare a
Soiurilor ce aparține de Stațiunea Experiment ală Mărăcineni și Herghelia Brebeni.
Totalul cifrei de afaceri aferentă activității desfășurate de firmele cu obiect principal de
activitate în agricultură a fost în anul 2002 de 129466034 mii lei.
Problemele specifice producătorilor agricoli din municip iul Slatina sunt:
-divizarea suprafețelor agricole în parcele de mici dimensiuni ;
-insuficiența unei structuri care să asigure administrarea exploatării suprafețelor agricole, respectiv
să se ocupe de finanțarea înființării culturilor, de desfacere la pre țuri avantajoase pentru producători
a recoltelor obținute;
-lipsa fondurilor financiare și materiale necesare efectuării lucrărilor agricole;
-tehnologie învechită și structuri organizatorice neperformante.

3.2.3 Serviciile

Sectorul serviciilor s -a dezvoltat și s -a diversificat în ultimii 10 ani în municipiul Slatina, dar
contribuția lui la realizarea cifrei de afaceri locale este puțin importantă. Principalele categorii de
servicii care sunt disponibile la nivelul municipiului sunt următoarele:
-servi cii financiar -bancare și de asigurări;

38
-transporturi terestre de călători locale și regionale, taximetrie, terestre de mărfuri și activități anexe;
-servicii de utilități publice: apă, canalizare, gaze, electricitate,salubritate;
-comunicații și radiocomun icații;
-servicii de prelucrare a datelor, producere și furnizare de soft și consultații privind echipamentele
de birotică;
-servicii medicale – cabinete ce oferă servicii medicale, consultație și medicamentație pentru orice
tip de afecțiuni, cabinete sto matologice dotate cerințelor actuale;
-servicii de consultantă economică – societăți de consultanță financiară, de expertiză contabilă.
Sectorul financiar –bancar este reprezentat prin marile unități bancare care au deschis
sucursale. În municipiul Slatina : B.C.R., BANC POST S.A., B.R.D. – S.G.G., RAIFFEISEN BANK
, BANCA TRANSILV ANIA care pe lângă operațiunile specifice sectorului bancar tradițional, și -au
diversificat activitatea oferind agenților economici și populației o paletă bogată de servicii și
instrumente bancare.
Sectorul asigurărilor este bine reprezentat pe plan local prin unități ca: ASIROM, I.N.G,
OMNIASIG, ASIT – ALIANCE, ASTRA, ARDAF, UNITA și A.I.G., care oferă o gamă largă de
produse de asigurare -reasigurare împotriva riscului, atât pentr u persoanele fizice cât și pentru cele
juridice.

39
Partea a III -a – ALIMENTAREA CU APĂ A ORAȘULUI SLATINA

4. Resursele de apă

Râul Olt reprezintă cea mai importantă resursă de apă de suprafață, are o direcție de curgere
NV-SE și are un pro fil longitudinal continuu cu pante reduse, specific cursurilor interioare ale
râurilor din Câmpia Română. Albia lui minoră a prezentat numeroase deplasări, meandrări și albii
părăsite, iar albia majoră este joasă, largă și intens aluvionară, cu terasele lo cale de luncă, grinduri și
microdepresiuni lacustro -mlăștinoase.
În afara resurselor de apă pe care le pune la dispoziție râul Olt, mai trebuie menționate
resursele de apă subterane valorificate prin amplasarea de puțuri de mică și medie adâncime
prezent e atât pe malul stâng al râului Olt cât si pe malul drept al acestuia.

4.1 Apele curgătoare

Oltul este unul dintre principalele râuri ale României care își colectează apele dintr -un bazin
hidrografic cu o suprafață de 24050 km ², străbătând județele: H arghita, Covasna, Brașov, Sibiu,
Vâlcea, Olt și Teleorman. Având o lungime totală de 670 km, râul Olt varsă în Dunăre un stoc
mediu anual de apă de 6 milioane m ³.
Ca urmare a marelui potențial hidroenergetic de care dispune râul Olt (17 % din totalul
potențialului hidroenergetic al râurilor interioare ale țării), de -a lungul cursului său mijlociu și
inferior au fost construite (în perioada 1970 – 1990) 24 de lacuri de acumulare și tot atâtea
hidrocentrale cu o putere instalată, totală, de 940 MW.
Hidrocentralele existente pe cursul râului Olt sunt (Fig. 16): Făgăraș (27 MW); V oila (14,2
MW, în funcțiune în februarie 1989); Viștea (14,2 MW, 1989); Arpașu de Jos (14,2 MW, 21 ianuarie
1992); Avrig (14,2 MW); Gura Lotrului (26,5 MW); Turnu Roșu (70 MW); Călimănești (38 MW);
Dăești (37MW, 1976); Râmnicu Vâlcea (46 MW, 1974); Râureni (48 MW, 1977); Govora (45 MW,
1975); Băbeni (37 MW, 1978); Ionești (38 MW,1979); Zăvideni (38 MW, 1979); Drăgănești – Olt
(53 MW, 1987 – 1989); Strejești (50MW, 1979); Ar cești (38 MW, 11 noiembrie 1980); Slatina (26
MW, 1981); Ipotești (53MW, 1986); Drăgășani (53 MW, 1981 și cu toată capacitatea în 1989);
Frunzaru (53 MW,1989); Rusănești (53 MW, 1989 și al patrulea grup energetic la 20 martie 1992);

40
Izbiceni(53 MW, 1989).

Fig. 16 – Hidrocentralele de pe cursul râului Olt

Debitul mediu multianual la Slatina este de circa 160 m³/s, valoare ce depășește cu circa 23
m³/s debitul la intrarea pe teritoriul județului. Debitele maxime anuale, provenind în majoritate din
ploi, au provocat și cele mai mari ape cunoscute (2500 -3000 m³/s în anul 1948 și 3000 -3300 m³/s în
anul 1972). Valoarea debitului maxim corespunzător asigurării de 1% se situează la circa 2500 m³/s.
Debitele minime variază relativ puțin: debitele medii zilni ce minime anuale cu asigurarea de
80% variază între 24,0 și 29,0 m³/s, iar debitele medii zilnice minime pe perioada de vegetație (6 -7)
între 60 -70 m³/s.
Dintre afluenții cei mai importanți primiți de râul Olt pe partea stângă amintim:
Valea Strehareți, cu afluentul Valea Ștreangului ce are o lungime de 12 km și o suprafață a
bazinului hidrografic de 43 km². Valea Ștreangului izvorăște din partea de NV a municipiului

41
Slatina, fragmentând terasa înaltă a Oltului și vărsându -se direct în râul Olt;
Valea So pot, cu o lungime de 6 km și o suprafață a bazinului hidrografic de km² se varsă în
contra -canalul acumulării Slatina. Pe o porțiune de 0,8 km acest pârâu care traversează orașul în
partea de vest este casetat;
Valea Clocociov începe din zona industrială a municipiului, având o lungime de 4,5 km și o
suprafață a bazinului hidrogarfic de 11 km². Traversează orașul aproximativ prin zona centrală și
este casetată pe o porțiune de circa 0,9 km;
Valea Milcov (Urlătoarea), pornește din zona platformei S.C. ALRO S.A. Slatina, culegând
apele industriale de pe întreaga platformă industrială a municipiului. Are o lungime de 12 km și o
suprafață a bazinului hidrografic de 31 km², vărsându -se în râul Olt în zona acumulării Ipotești.
Pe malul drept, singurul afluent i mportant este râul Beica ce izvorăște din județul Vâlcea, are
o lungime de 49 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 163 km².
S-a constatat o foarte mare variabilitate în timpul anului: viituri importante primăvara și
începutul verii, urmate de sece te prelungite. Primăvara, viiturile sunt alimentate de scurgerea
pluvionivală, generată de topirea zăpezii. Șuvoaiele de apă sunt astfel fie deversate direct dinspre
terasele orașului Slatina în Olt, fie provin din creșterea debitului de apă al afluenților Oltului.

4.1.1 Calitatea apelor curgătoare

În cursul anului 2008 s -au captat din bazinul hidrografic Olt : 44636 mii m ³ de apă, din care
pentru populație 10475 mii m ³, pentru industrie 16173 mii m ³ ( 3986 mii m ³ din subteran și 12187
mii m ³ din ape de suprafață ), pentru irigații 17988 mii m ³.
Calitatea apelor de suprafață s -a stabilit în conformitate cu Ordinul MMGA nr.161 din
16.02.2006 care cuprinde Normativul privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea
stabilirii stării ecolo gice a corpurilor de apă, astfel:
Milcov amonte confluența cu Oltul – monitoring de tip operațional O(N, SO,SP)
Indicatori biologici: fitoplanctonul se încadrează în clasa a III -a, macrozoobentosul se
încadrează în clasa a IV -a;
Indicatori fizico -chimici:
– indicatori fizici , regim termic și acidifiere se încadrează în clasa I;
– regimul oxigenului se încadrează în clasa a III -a;
– nutrienți se încadrează în clasa a III -a;

42
– salinitatea se încadrează în clasa a II -a;
– poluanți toxici specifici de origine naturală se încadrează în clasa a II -a;
– alți indicatori chimici relevanți se încadrează în clasa I;

Teslui (muntean) amonte confluență Olt – monitoring de supraveghere
Indicatori biologici: fitoplanctonul și macrozoobentosul se încadrează în clasa a II -a ;
Indicatori fizico -chimici:
– indicatori fizici, regim termic și acidifiere se încadrează în clasa I;
– regimul oxigenului se încadrează în clasa a II -a;
– nutrienți se încadrează în clasa a III -a;
– salinitate se încadrează în clasa a II -a;
– poluanți toxici specifici de origine naturală se încadrează în clasa a II -a;
– alți indicatori chimici relevanți se încadrează în clasa I;

Teslui la Pielești – monitoring de supraveghere
Indicatori biologici: fitoplanctonul este în clasa a II -a, iar macrozoobentosul în clasa a II -a;
Indicatori fizico -chimici:
– indicatori fizici, regim termic și acidifiere se încadrează în clasa I;
– regimul oxigenului se încadrează în clasa a II -a;
– nutrienți se încadrează în clasa a III -a;
– salinitate se înc adrează în clasa a III -a;
– poluanți toxici specifici de origine naturală se încadrează în clasa a IV -a;
– alți indicatori chimici relevanți se încadrează în clasa I;

4.2 Apele stătătoare

Amenajarea hidro -energetică a râului Olt a scos de sub incidenț a inundațiilor imense
suprafețe de teren, a rezolvat problema irigării unor trerenuri agricole limitrofe, a creat condiții
optime pentru alimentări cu apă industrială, a schimbat fundamental peisajul prin realizarea luciilor
de apă, precum și a unor lacuri de agrement.
Construcțiile hidroenergetice și acumulările care s -au realizat, au ca suport geologic
formațiuni sedimentare, care în cea mai mare parte sunt roci necoezive, sau prezintă o coeziune

43
redusă și sunt permeabile.
Cele trei lacuri exponențiale sunt lacurile de acumulare (Fig. 17) aflate pe cursul Oltului:
Strejești, Arcești și Slatina. Acestea sunt lacuri de natură antropică și au rezultat prin bararea râului
Olt în vederea amplasării amenajărilor hidroenergetice și hidroameliorative.
A.H.E.(Ac umulare Hidro -Energetică) Strejești este o acumulare realizată în scop
hidroenergetic (1975 – 1978); apele lacului de acumulare pun în mișcare turbinele hidrocentralei
Strejești din arealul comunei omonime. Suprafața – 2203,5 ha; V olumul – 225 mil m³.
A.H.E. Arcești face parte din schema de amenajare a râului Olt, pe sectorul mijlociu. A.H.E.
Arcești a fost pusă în funcțiune în anul 1980 și este situată pe sectorul de albie al râului Olt cuprins
între C.H.E. Strejești și confluența Oltului cu pârâul Beica.
A.H.E. Slatina face parte din schema de amenajare a râului Olt, pe sectorul mijlociu. A.H.E.
Slatina a fost pusă în funcțiune în anul 1980 și este situată pe sectorul de albie al râului Olt, cuprins
între C.H.E. Arcești și zona localității Slatina.

Fig. 17 – Lacurile din zona orașului Slatina ( Sursă : Drăghici Adrian 2010)

44
4.2.1 Calitatea apelor stătătoare

Singurul lac pentru care avem date cu privire la calitatea apelor, în zona orașului Slatina,
este lacul Strejești. Acesta a fost ales pentru a se amplasa o stație de evaluare a calității apei,
deoarece este cel mai mare lac din această arie și se dorește a se cunoaște în ce stare calitativă intră
apele râului Olt în arealul orașului Slatina. Conform raportului Agenției de Mediu Olt, în anul 200 8,
apele lacului Strejești, se prezentau astfel:

Lac Strejești – monitoring de supraveghere
Lacul Strejesti este cel mai mare lac de acumulare din salba de lacuri amenajate pe râul Olt.
Este alimentat în principal din acumularea Drăgășani, aflată în a monte și de Pesceana cu afluenții ei
pe malul drept și pe malul stâng Cotmeana cu afluenții ei. Lacul Strejești este amplasat în dreptul
localității Strejești, între lacurile Drăgănești la nord și Arcești la sud. Este amenajat în principal în
scop hidroene rgetic alimentând uzina hidroenergetică de bază în aval. În partea dreaptă, amonte
baraj se află priza de apă pentru irigații.
Date caracteristice:
-suprafața – 2203,5 ha
-adâncimea maxima -17 m
-volum brut – 202,7 mil.m ³
-lungimea -17 km.
Indicatori ai gradului de eutrofizare :
-azot mineral total – eutrof și fosfor total – mezotrof;
-biomasa fitoplanctonică și clorofilă A – hipereutrof.
Indicatori fizico -chimici :
– indicatori fizici , regim termic și acidifiere se încadrează în clasa I;
– regimu l oxigenului se încadrează în clasa a II -a;
– nutrienți se încadrează în clasa a II -a;
– salinitate se încadrează în clasa a II -a;
– poluanți toxici specifici de origine naturală se încadrează în clasa I;
– alți indicatori chimici relevanți se încadrează în clasa I;

45
4.3 Apele subterane

Studiile hidrogeologice privind alimentarea cu apă a municipiului Slatina au evidențiat
orizonturi acvifere între adâncimile 1,5 -200 m, astfel:
-orizontul I, acviferul freatic din luncă și terase;
-orizonturile II, III , IV , acviferul de medie adâncime, cantonat în straturile de Cândești;
-orizonturile V , VI – acviferul de adâncime impropriu pentru exploatare.
Apele extrase din aceste orizonturi acvifere sunt folosite pentru alimentarea cu apă a
orașului Slatina, dar și a localităților învecinate. Orizonturile acvifere se găsesc atât pe malul stâng
al Oltului, cât și pe malul drept. Alimentarea acestor orizonturi acvifere se face de regulă nival sau
pluvionival, însă și prezența râului Olt, determină alimentarea prin inf iltrare a acestor orizonturi, în
special în perioadele secetoase. Astfel,aceste straturi acvifere sunt de o mare importanță și calitate,
datorită faptului că nu sunt expuse foarte mult fenomenului de secare.

4.3.1 Calitatea apelor subterane

Prelevările de probe prin sondaj, la diferitele surse de apă fântâni publice, izvoare captate,
microcentrale, au scos în evidență calitatea necorespunzătoare a apei cu depășiri ale indicatorilor
chimici (nitriți, nitrați) și bacteriologici (coliformi totali, streptoc oci fecali), cauza constituind -o
neimplicarea organelor locale (primării, cabinete medicale) în măsuri de asanare a surselor și
dezinfecție cu substanțe clorigene.
Situația privind forajele monitorizate și indicatorii la care s -au constatat depășiri, în a nul
2008 în special în cazul nitraților și amoniului (Tabelul 6). Astfel, s -au înregistrat frecvent depășiri
ale concentrațiilor maxime admise.
Nr.
Crt Forajul Județul Indicatori depǎșiți, conform
Legii 311/2004
1 F3 Strejești Olt Amoniu de 1,58 ori , azotați de 2,24
ori
2 F4 Strejești Olt Amoniu de 1,58 ori,fier de 17,9
ori,mangan de 24,3 ori
3 F5 Strejești Olt Amoniu de 4,58 ori,fier de 31
ori,mangan de 6,54 ori

Tabelul 6 – Depășiri ale indicatorilor de amoniu din zona localității Strejești (Sursa : Raport
privind starea mediului în județul Olt pe anul 2008)

46
5 Sistemul de alimentare cu apă al orașului și schema generală a acestuia

Înainte de execuția fronturilor de captare ale orașului Slatina, acviferul freatic din lunca
Oltului era alimen tat prin drenanță ascensională din complexul acvifer sub presiune Dacian superior
Pleistocen inferior, care avea nivelul mai ridicat. În zona Slatina, diferența de nivel dintre cele două
acvifere era în jur de 10 m. În același timp, cursul Oltului era neam enajat, acesta aflându -se în
relație directă cu acviferul freatic din luncă. În general, Oltul drena acviferul freatic. Frontul
Curtișoara, care este și cel mai vechi front de captare al orașului Slatina, a fost executat în 1974,
înainte de amenajarea curs ului Oltului.
Harta piezometrică a acviferului freatic din luncă în regim natural a fost realizată pe baza
nivelelor hidrostatice măsurate la execuție în puțurile de mică adâncime din frontul de captare
Curtișoara, situat pe malul stâng al Oltului. Pentru malul drept au fost utilizate nivelele hidrostatice
măsurate în foraje de studii, executate înainte de amenajarea lacului Arcești, de -a lungul traseului
digului. Trebuie precizat însă faptul că aceste foraje au fost executate după intrarea în funcțiune a
frontului Curtișoara. Având în vedere că schimbările majore de regim hidrodinamic au avut loc pe
malul stâng al Oltului, se poate considera că harta piezometrică în regim natural este acceptabilă și
evidențiază tendințele de curgere în acviferul freatic di n luncă.
Amenajarea cursului Oltului și execuția captărilor de apă subterană ale orașului Slatina au
modificat regimul de curgere al sistemului acvifer studiat. Lacurile Arcești și Slatina au separat,
practic, acviferul freatic din lunca Oltului în două d omenii, estic și vestic, fiecare având ca limite
laterale terasele Oltului și contracanalele executate de-alungul digurilor, în scopul de a prelua
infiltrațiile prin acestea.
Funcționarea fronturilor de captare a determinat scăderea nivelelor piezometrice în
cele două acvifere. În acviferul freatic, scăderea se face simțită cu precădere pe malul stâng, unde
este amplasat frontul de captare Curtișoara, și ajunge până la 3 – 5 m în partea de sud a acestuia.
Contracanalele asigură alimentarea acviferului frea tic cu apă din lacuri, pe ambele maluri. Ele
urmează panta terenului. În general, nivelul apei în contracanal este cu 1 – 2 m mai jos decât cota
terenului.
Pe malul stâng, în partea de nord a frontului de captare Curtișoara, nivelul în freatic este
mai ri dicat decât în lac, datorită aportului dinspre terasa înaltă și pârâul Teslui, afluent al Oltului.
Funcționarea fronturilor de captare a determinat scăderea cu 15 – 20 m a nivelelor piezometrice în
complexul acvifer sub presiune față de regimul natural. As tfel relația dintre cele două acvifere s -a

47
modificat, acviferul de adâncime fiind alimentat prin drenanță descendentă din lacuri și acviferul
freatic.
Nivelele dinamice pentru o parte din puțurile de adâncime sunt mai scăzute decât cele din
puțurile învec inate, aflate la rândul lor, în funcțiune. Poate fi vorba de un fenomen de îmbătrânire a
puțurilor datorită funcționării îndelungate sau a unei dimensionări necorespunzătoare. Îmbătrânirea
puțurilor se manifestă prin mai multe procese care variază în timp: colmatare fizico -mecanică,
colmatare chimică, coroziune electrochimică și coroziune biologică. Aceste procese pot afecta
coloanele filtrante, coloanele din pietriș mărgăritar din jurul puțurilor, precum și o zonă mai mult
sau mai puțin dezvoltată din acvi fer.
La fel ca celelalte orașe ale județului Olt, orașul Slatina are un regim de alimentare cu apă
potabilă strict din foraje.
Alimentarea cu apă a municipiului Slatina se face centralizat din surse subterane. De o parte
și de alta a râului Olt sunt amp lasate 198 de puțuri de mare și medie adâncime cu un debit de
exploatare de 432,5 l/s destinate să asigure alimentarea cu apă potabilă a populației, agenților
economici și instituțiile publice din municipiul Slatina. Puțurile sunt echipate cu electropompe
submersibile performante cu un debit instalat de 500 l/s. Sistemul de alimentare cu apă mai
cuprinde două stații de pompare și trei stații de înmagazinare și distribuție cu o capacitate de 23800
m³, precum și conductele de aducțiune, transport și distribuț ie cu o lungime de 140 km și diametre
cuprinse între DN800 și DN100. Fiind apă din surse subterane, tratarea acesteia constă într -o
dezinfecție cu clor gazos asigurat prin echipamente speciale. Cu toate acestea, zonele de protecție a
forajelor, stațiilor d e pompare și a stațiilor de distribuție nu sunt suficiente, la fel ca și volumul
rezervoarelor de apă de înmagazinare.
Sistemul de alimentare cu apă al orașului Slatina (Fig. 18) cuprinde sursele de alimentare,
aducțiunile, rezervoarele de apă, stațiile d e pompare, stațiile de clorinare, rețeaua de distibuție .
Municipiul Slatina este alimentat cu apă furnizată de un nr. de 198 de puțuri de medie și
mare adâncime, situate pe ambele maluri ale Oltului. Apa extrasă ajunge în cele 2 stații de
repompare Salci a și Treapta I, iar de aici la stațiile de pompare Treapta II Grădiște și Oituz, de unde
este distribuită în rețea și la consumatori.
Apa captată de la câmpurile de puțuri este pompată în sistem prin două stații de pompare,
respectiv statia de pompare “Sa lcia” pentru malul drept al râului Olt și “Nicolae Bălcescu” pentru
malul stâng al râului Olt. Stația de pompare “N.Bălcescu – prima etapă” are un rezervor suplimentar
de 500 m³.

48
Stația de pompare “Salcia” are două rezervoare fiecare cu o capacitate de 15 0 m³. În
momentul de față capacitatea totală de stocare a orașului Slatina este de 23800 m³. Apa brută de la
câmpurile de puțuri este pompată în rezervoare prin două stații principale de pompare:
– „Salcia”: pe malul drept al râului Olt cu două rezervoare adiționale fiecare de 150 m³.
-„N. Bălcescu”: pe malul stang al râului Olt cu un rezervor adițional de 500 m³.
De la aceste două stații, apa este transmisă mai departe către celelalte stații de pompare ale
orașului, după care ajunge în rețeaua de distribu ție.
Următoarea figură prezintă o vedere generală a sistemului de alimentare cu apă din Slatina:

Fig. 18 – Schema rețelei de alimentare cu apă a orașului Slatina (Sursă : Drăghici

49
Adrian, 2010)
5.1 Sursele de alimentare

În Slatina există cinci surs e de apă brută (Tabelul 7). Trei sunt localizate pe malul stâng al
râului Olt, iar două sunt localizate pe malul drept al râului. Toate puțurile sunt alimentate din surse
subterane, având 198 de puțuri adânci, din care 140 sunt funcționale (Fig.19).
Captă rile de apă subterană din Slatina au o lungime totală de 15 km, iar puțurile sunt
localizate pe ambele maluri ale râului Olt. Numele și locația exactă pentru fiecare captare sunt
listate mai jos:
Câmpuri de puțuri Nr. total de
puțuri Nr. total de
puțuri în
funcțiune Nr. total de
puțuri
avariate Debite (l/s)
Salcia 23 16 7 60,21 l/s
Slătioara 16 14 2 52,69 l/s
Zona B 32 28 4 75,7 l/s
Zona V 13 12 1 27,72 l/s
Zona D 10 10 0 23,09 l /s
Curtișoara -Teslui 104 60 54 191, 91 l/s
Total 198 140 68 432 l /s
Tabelul 7 – Numărul de puțuri de alimentare cu apă al orașului Slatina, precum și debitele
înregistrate de acestea (Sursă : Compania de apă Olt)

Sursele de pe malul stâng al râului Olt. Câmpul de puțuri Curtișoara de mică adâncime (10m
adâncime) și câmpu l Curtișoara de adâncime medie (de la 50 la 120 m adâncime) au 32 de puțuri în
funcțiune;
Câmpul de puțuri “Teslui” de adâncime medie are în funcțiune 28 de puțuri. Captarea
"Curtisoara – Teslui" (puțuri adânci) exploatează acviferul freatic din câmpia al uvionară a râului
Olt, cu un debit Q = 191,9 l/s;
Câmpul de puțuri D și V (Zona Nouă) de adâncime medie are în funcțiune 2 3 de puțuri cu
un debit Q = 50,8 l/s.
Sursele de pe malul drept al râului Olt (de la 50 la 120 m adâncime ). “Zona B” este o sursă
de adâncime medie și are 32 de puțuri, din care 28 sunt funcționabile cu debitul Q = 75,7 l/s.

50
Salcia -Slătioara este o sursă de adâncime medie și are 39 de puțuri, din care 30 sunt
funcționabile, cu Q=112,9 l/s. Puțurile din această zonă sunt de adâncime medie. Adâncimea variază
între 50m și 120m. Capacitatea actuală totală pentru toate sursele este de 432 l/s.

51
Fig.19 – Fronturile de captare apei pentru orașul Slatina (Sursa : Compania de Apă Olt)

52
Cele două stații p rincipale de pompare sunt acționate la o capacitate medie de 275 și
respectiv de 375 m³/oră.
Din 1 40 de puțuri numai 70 -80 sunt acționate regulat. Săptămanal este organizat ă rotația
între puțuri . Stația de pompare Salcia funcționeaza 24 ore din 24 de ore cu un debit mediu de
producție de la 250 la 300 m³/ oră. Permanent sunt necesare 26 – 30 de puțuri. Stația de pompare
Nicolae Bălcescu funcționeza 24 ore din 24 de ore cu un debit mediu de producere de la 350 la 400
m³/oră. Sunt necesare minim 30 de puțuri .
La intrarea și ieșirea din stații le de pompare exist ă câteva apometre care nu sunt folosite.
Câteva puțuri sunt echipate cu apometre, aceste dispozitive, momentan nefiind folosite. Cantitățile
de ap ă sunt estimate din experiență (caracteristicile pompelor și timpul de funcționare ). Dozare a cu
clor este realizat ă și, eventual corectat ă, în conformitate cu analizele de laborator din rețea .
Majoritatea puțurilor au fost forate între anii 1973 și 1978 iar restul în 1980. Toate pompele
puțurilor au fost înlocuite în 1990, majoritatea fiind ech ipate cu pompe KSB si Grundfos.
Reabilitarea trebuie s ă fie extins ă și la stația de pompe tip “booster”. Stațiile de pompare și
echipamentul se afl ă în stare bun ă și sunt întreținute adecvat. Stațiile sunt acționate manual.
Pompele puțurilor au fost echipa te cu dispozitive minime de securitate (detector nivel ap ă), în timp
ce pompele tip “booster” au un sistem de închidere acționat de operator.

5.2 Rezervoarele și stațiile de tratare a apei

Apa de la sursele localizate pe malul stâng al râului Olt este pompată într -un bazin de
stocare aflat la stația de pompare Nicolae Bălcescu, apoi este pompată într -un bazin de stocare de la
stația de pompare Crișan și la complexul Grădiște. De la stația de pompare Crișan apa este pompată
în rețea, în timp ce de la com plexul Grădiște apa curge gravitațional în zona cu presiune scăzută din
rețeaua de distribuție a orașului Slatina.
Apa de la cele două surse localizate pe malul drept al râului Olt este pompată mai întâi la
stația de pompare Salcia într -un bazin de stocar e, de unde este pompată la stația Oituz. De la
bazinele de stocare Oituz, apa este pompată într -o zonă cu presiune scăzută din rețeaua de
distribuție a orașului Slatina. Eventual, apa de la stația de pompare Salcia poate fi pompată în stația
de pompare Nic olae Bălcescu.
De la stația de pompare Salcia, la bazinele de stocare Oituz, apa este pompată printr -o
conductă lungă de 6 km cu diametrul de 600 mm. De la stația de pompare Nicolae Bălcescu apa

53
este pompată, ori la bazinele de stocare Crișan prin două c onducte de 500 mm și lungi de 4 km, ori
este pompată la complexul de stocare Grădiște prin două conducte de 200 mm și o conductă de 250
mm (Fig. 20).

Fig. 20 – Complexele de înmagazinare a apei în orașul Slatina (Sursa : Compania de Apă
Olt)

Sistemu l existent de alimentare cu apă a fost proiectat având diferite facilități de stocare cu
un volum total de +/ – 23 800 m³ după cum urmează:
– 2 bazine de stocare de 150 m³ fiecare la stația de pompare Salcia;
– 1 bazin de stocare de 10 000 m³ la complexul d e pompare/stocare Oituz;
– 1 bazin de stocare de 500 m³ la stația de pompare Nicolae Bălcescu;
– 1 bazin de stocare de 2 000 m³ și un turn de apă de 200 m³ la complexul de stocare Grădiște;

54
– 2 bazine de stocare de 5 000 m³ și turn de apă de 500 m³ la comp lexul de stocare/pompare Crișan.
Tratarea apei se limitează la procesul de dezinfectare cu clor gazos. Instalațiile de clor gazos
sunt instalate la:
– Stația de pompare Salcia, cu un consum de 3 kg/oră, stație principală de clorare.
– Stația de pompare Oi tuz, cu un consum de la 2 la 2,5 kg/h, stație de clorare (apa care provine de la
stația de pompare Salcia)
– Nicolae Bălcescu (Fig. 21), cu un consum de la 2 la 2,5 kg/oră, stație principală de clorare.
– Crișan cu un consum de la 1 la 1,5 kg/h, stație de clorare (apa care provine de la Stația de pompare
Nicolae Bălcescu).

Fig. 21 – Stația Nicolae Bălcescu Fig. 22 – Stația Oiuz
(Sursă foto : Drăghici Adrian, 2009)

Apa este clorinată la două stații principale de pompare (Salcia și Nicolae Băl cescu) înainte
de a fi pompată în sistemul de distribuție. Clorarea se face în rețelele de distribuție la stațiile de
pompare Crișan și Oituz (Fig.22).
Toate rezervoarele necesită reabilitare. Capacitatea de stocare la stațiile de pompare este
limitată. T impul de contact cu clor este foarte limitat – aproape o oră la Salcia și la Nicolae
Bălcescu.
Calitatea apei în cele două surse principale de apă este diferită, în funcție de adâncimea și
locația puțului. Calitatea apei de la surse este rezonabilă dar ră mâne o problema în ceea ce privește
dezinfecția. Este remarcat consumul foarte mare de clor (pana la 13 mg/l – producția din iulie 2006
de 461 804 m³ pentru un consum total de clor de 5 674 kg). Aceasta se datorează conținutului ridicat
de NH 4 în apă brut ă (pâna la 2 mg/l și chiar mai sus). Unele puțuri au concentrația de NH 4 peste 6
mg/l. Majoritatea puțurilor adânci au o concentrație mare, în timp ce puțurile mai puțin adânci au o
concentrație mică. Apele mai puțin adânci sunt contaminate cu NO 3 și trebu ie de asemenea,

55
monitorizate pe termen lung.
Analizele existente de apă nu arată alte contaminări, în ciuda faptului ca puțurile sunt de
mică adâncime. Pe alta parte, puturile putin adanci, pot fi usor influentate de apa de suprafata.
Aceasta se va verif ica pe parcursul studiului de fezabilitate și pe parcursul campaniei de analize.
În ciuda clorării treptate, a fost înregistrat NO 2 rezidual, NH 4 și bacterii. Menținerea clorului
rezidual minim accceptabil este o încercare zilnică pentru operator. În rețea există alte probleme
cum ar fi coroziunea sau dezvoltarea bacteriilor.
Pentru controlul cotaminării cu NH 4, operatorul are un arsenal limitat (facilități de clorare,
timp de contact limitat, echipament de laborator de baza etc) în timp ce păstrarea cloru lui rezidual
este acceptabil la consumatori. Clorul total la ieșirea din stațiile de clorare principale este menținut
între 1,8 și 2 mg/l. La următoarea stație de tratare clorul total este de 0,80 mg/l și ajustat la 0,85
mg/l, iar apoi apa este transmisă î n rețea.
Clorul liber nu este măsurat în rețea, curba de intrerupere nu este realizată regulat în
laboratoare, iar dozarea cu NH 4 nu este efectuată permanent. Operatorul încearcă să păstreze
consumul de clor cât mai mic, prin diluarea apei de la diferite surse cu nivele diferite de NH 4.
Clorarea este realizată de operator, în conformitate cu analizele apei realizate în laborator, în
rețea la ieșirea din stațiile de pompare. În cazul schimbărilor de debite și de calitatea apei (rotația
între puțuri) pentr u a modifica dozarea cu clor, operatorul se bazează pe analizele laboratorului.
Pentru testarea apei operatorul a folosit propriul laborator. Operatorul este monitorizat de
laboratorul de Sănatate Publică. Clădirile și echipamentul de clorare au un aspect învechit în ciuda
faptului că au numai 10 ani. Acesta a fost slab proiectat (un singur punct de injectare cu facilități
foarte limitate de mixare, timp de contact limitat, apa pentru clorare este furnizata de la pompele
principale “booster”, nu există ech ipament de dozare de rezervă, lipsește echipamentul și
infrastructura de siguranță, transformatorul este instalat aproape de stocarea/dozarea cu clor) și de
aceea necesită reabilitare și modernizare completă.
Majoritatea facilităților de clorare sunt inst alate în zone rezidențiale populate, ceea ce
înseamnă că în cazul scurgerilor sunt necesare măsuri de siguranță.
În ceea ce privește stațiile de tratare se recomandă:
Prevederea surselor de apă, de diferite tipuri și nivele de contaminare (în principal N H4)
pentru a permite operatorului să furnizeze un nivel minim de contaminare la intrarea în stația
de clorare. NH 4 trebuie menținut la un nivel cât mai mic posibil, mai puțin de 2 mg/l pentru a
permite clorului să fie folosit eficient;

56
Monitorizarea canti tăților de apă prin instalarea de apometre;
Monitorizarea calității apei brute și realizarea rotației între puțuri pentru a se ajunge ca apa
sa aibă o calitate bună. Fiecare puț ar trebui investigat, iar calitatea apei să fie monitorizată
regulat. După am estecarea diferitelor surse de apă, singura masură acceptată este clorinarea. Nivelul
de NH 4 la intrarea în stația de clorare nu trebuie să depașească 2 mg/l;
Construirea de stații noi de clorare pentru a se ajunge la o tratare adecvată (oxidarea NH 4),
dezinfecție și care să confere siguranță personalului operator și populației învecinate.
Clorarea treptată ar fi posibilă la stațiile principale de clorare. Clorarea trebuie sa aibă loc la
intrarea în stație înainte ca apa sa fie stocată și pompată către no ua stație de pompare. Clorarea în
rețea ar trebui limitată la dozarea cu clor;
Creșterea capacității de stocare la nivel de producție. Bazându -ne pe experiența locala se
recomandă minim 6 ore pentru a fi sigur că apare reducerea chimică cu clor și că acea sta este
controlată la nivel de producție. La nivel de producție va fi furnizată o capacitate minimă de stocare
iar dezinfecția cu apă va fi realizată înainte ca apa să fie trimisă în rețea;
Furnizarea facilităților de laborator la nivel local și central. Instalarea echipamentului de
monitorizare “de proces” pentru monitorizarea parametrilor NH 4 și clor la intrare și alți parametrii
la ieșirea din stațiile de clorare;
Automatizarea, regularizarea stațiilor de clorare, în conformitate cu calitatea apei și debitul
de apă. De asemenea, trebuie avută în vedere automatizarea, regularizarea stațiilor de pompare.

5.3 Stațiile de pompare și rețeaua de distribuție a orașului
5.3.1 Date generale

Apa de la sursele localizate pe malul stâng al râului Olt este p ompată într -un bazin de
stocare aflat la stația de pompare Nicolae Bălcescu, apoi este pompată într -un bazin de stocare de la
stația de pompare Crișan și la complexul Grădiște. De la stația de pompare Crișan apa este pompată
în rețea, în timp ce de la comp lexul Grădiște apa curge gravitațional în zona cu presiune scăzută din
rețeaua de distribuție a orașului Slatina.
Apa de la cele două surse localizate pe malul drept al râului Olt este pompată mai întâi la
stația de pompare Salcia într -un bazin de stocare , de unde este pompată la stația Oituz. De la
bazinele de stocare Oituz, apa este pompată într -o zonă cu presiune scăzută din rețeaua de
distribuție a orașului Slatina. Eventual, apa de la stația de pompare Salcia poate fi pompată în stația

57
de pompare Nico lae Bălcescu.
De la stația de pompare Salcia, la bazinele de stocare Oituz, apa este pompată printr -o
conductă lungă de 6 km cu diametrul de 600 mm. De la stația de pompare Nicolae Bălcescu apa
este pompată, ori la bazinele de stocare Crișan prin două co nducte de 500 mm și lungi de 4 km, ori
este pompată la complexul de stocare Grădiște prin două conducte de 200 mm și o conductă de 250
mm.
Capacitățile principalelor stații de pompare sunt:
– 4 x 250 m³/oră – 1 x 125 m³/oră și 2 x 200 m³/oră (pompe de rez ervă) la stația de pompare Salcia;
– 4 x 275 m³/oră și 4 x 320 m³/oră (pompe de rezervă) la stația de pompare Nicolae Bălcescu;
– 3 x 900 m³/ora și 2 x 240 m³/oră la stația de pompare Crișan;
– 3 x 540 m³/ora – 1 x 200 m³/oră și 1 x 125 m³/oră la stația de pompare Oituz.
Stația de pompare Salcia (Fig. 23). Orașul este alimentat din două câmpuri mari de puțuri
localizate de -a lungul malului drept și stâng al râului Olt. Apa este preluată de stațiile de pompare
Salcia și Nicolae Bălcescu și de aici este pomp ată către stațiile de pompare Grădiște, Crișan și
Oituz; de aici ajunge în rețeaua de distribuție a orașului, iar apoi la consumatori.

Fig. 23 – Schema de funcționare a stației de pompare Salcia (Sursa : Compania de Apă
Olt)

58

Stația de pompare Grădi ște (Fig 24) . Aceasta este cea mai veche și cea mai mică stație de
pompare. Primește apa de la stația de pompare Salcia și o distribuie în partea veche a orașului,
procedeul de alimentare fiind acela de cădere gravitațională.
Stația de pompare Grădiște e ste una dintre cele mai importante din oraș, deoarece aici se
pompează o parte din apa de la stația de pompare treapta I, cu scopul de a alimenta cu apă, prin
cădere gravitațională, partea de jos a orașului.
Aceasta are este compusă din două pompe și două motoare. Pompele au un debit de refulare
de 100 respectiv 120 m³/oră.
Motoarele pompelor au o putere de 7,5 respectiv 11 kW, cu un numar de rotații pe minut de
1500.
Stația mai are în componența sa două rezervoare. Unul este situat deasupra solului, i ar
celălat este subteran. Rezervorul subteran are un volum de 2000 m³, iar rezervorul suprateran are
un volum de 500 m³.

59
Fig. 24 – Schema de funcționare a stației de pompare Grădiște (Sursa : Compania de Apă
Olt)
Stația de pompare Nicolae Bălcescu (Fig. 25). Aceasta colectează apa din câmpul de puțuri
localizat pe malul stâng al râului Olt și apoi o trimite către alte două stații, și anume Oituz și Crișan.
Pentru nevoile actuale ale orasului, stația de pompare este supradimensionată. Aceasta este si tuată
în partea de jos a orașului și are legătură și cu stația Grădiște printr -un sistem de trei conducte.
Stația are în componență un rezervor de 500 m³ apă și un sitem de pompe, care pot refula
apa până la o înălțime de 93 m.
Stația are patru componen te principale și anume conducta de aducțiune, conducta de
aspirație, conducta de clor și rezervorul de apă.

60

Fig. 25 – Schema de funcționare a stației de pompare Nicolae Bălcescu Treapta I
(Sursa : Compania de Apă Olt)

Stația de pompare Crișan. A ceasta se ocupă în special de pomparea cu apă în conductele
aflate în centrul orașului, unde cererea de apă este cea mai mare. În apropierea acesteia se află și
grupul de pompieri ai Inspectoratului Special de Urgență “Matei Basarab” care folosesc ca sursă de
apă, apa disponibilă la stația de pompare Crișan.
În componența acestei stații de pompare intră și un castel aerian de apă, cu un rezervor de
apă de aproximativ 500 m³. Ea este deasemenea prevăzută cu stație de tratare a apei potabile, care
trebuie s ă clorineze aproximativ 10000 m³, cât are în rezervoarele principale, precum și cei 200 m³
din rezervorul aerian.

61

Fig. 26 – Schema de funcționare a stației de pompare Treapta II Crișan
(Sursa : Compania de Apă Olt)

Stația de pompare Oituz (Fig. 27) . Aceasta stație de pompare este în funcțiune numai câteva
ore pe zi pentru a menține presiunea în rețeaua de distribuție.

62

Fig. 27 – Schema de funcționare a stației de pompare Oituz (Sursa : Compania de Apă
Olt)

5.3.2 Rețeaua de distribuție

Majoritatea rețelei de distribuție din Slatina este veche iar 73 % este realizată din oțel . Cele
mai vechi conducte sunt din fontă cenușie, realizate înainte de 1910. Deteriorarea rețelei de
distribuție a început din 1972.
Lungimea rețelei (Tabelul 8 ) de distribuție are un total de aprximativ 122 km și satisface în
mare măsură nevoile de apă ale cartierelor. Totuși în zonele recent construite, rețeaua de distribuție
este în continuă expansiune.
Fontă cenușie Oțel PEID PVC Azbociment Total
9295 88788 2237 5 0 1120 121660
Tabelul 8 – Lungimea conductelor de distributie din Slatina (m) (Sursa : Master Plan
pentru Sectorul de apă potabilă și apă uzată (Județul Olt))
Rețeaua de distribuție (Fig. 28) a apei a început să fie înlocuită începând cu anul 2007. S -a
decis astfel înlocuirea vechilor țevi din oțel, cu țevi din polipropilenă, cu diametrul de până la 60 cm

63
și o grosime a țevii de până la 10 cm. Aceasta este îngropată în sol, la o adâncime cât mai mare, de
preferat peste 110 cm, pentru a se evita astfel , încălzirea apei din conducte, în timpul verii și pentru
a rezista în fața eventualelor înghețuri din timpul iernii.
Fig 28 – Schema rețelei de distribuție a apei în orașul Slatina (Sursa : Compania de Apă
Olt)

În ceea ce privește dispunerea acestei a, ea se desfășoară în funcție de rețeaua stradală. De
regulă conductele de apă urmează principalele artere de circulație din oraș. Țevile sunt îngropate fie
sub trotuare, fie sunt amplasate în imediata apropiere a blocurilor de locuințe.
Sistemul de alim entare cu apă a municipiului în 2005 avea o acoperire de 78,24% , conform
Institutului pentru Politici Publice, media pe țară la nivelul aceluiași an fiind de aproximativ

64
88,81%. Sistemul de canalizare a municipiului avea o acoperire mai redusă, de 74,38%, media pe
țară fiind de 79,36% (tot la nivelul anului 2005). În ceea ce privește vechimea rețelelor, municipiul
Slatina se situează aproape de media pe țară, ponderea rețelei de alimentare cu apă cu o vechime
mai mare de 30 de ani fiind de 50,82% (media pe țară a fost de 52,39% în 2005). De asemenea, în
2005, ponderea rețelei cu o vechime mai mică de 20 de ani a fost de 32,79%. Situația s -a
îmbunătățit în ultimii ani întrucât, conform Primăriei Slatina, s -au modernizat 14 km de rețele de
apă și 16,6 km de r ețele de canalizare. Primăria intenționează să extindă rețelele de apă și canalizare
și să continue procesul de modernizare a rețelelor existente. Astfel, se dorește ca până în 2012 un
procent de 98% din populația municipiului să fie branșată la rețeaua de apă și 95% din locuințe să
fie racordate la sistemul de canalizare. În acest sens, există un proiect de reabilitare și extindere a
rețelelor de apă potabilă, apă uzată și a stațiilor de epurare din cinci orașe din județul Olt. Valoarea
totală a proiectulu i, cu finanțare în cea mai mare parte din fonduri europene, este de aproximativ 73
milioane euro, din care Slatina va beneficia de 40,6 milioane euro. Proiectul a fost înaintat în mai
2008 Comisiei Europene și a primit avizul favorabil al Comisiei privind demararea lucrărilor.

5.4 Cererea de apă al orașului
5.4.1 Cererea din sectorul casnic

Consumul actual este caracterizat de diverși factori. Majoritatea gospodăriilor din oraș au
propiul puț iar propietarii sunt greu de convins sa accepte alimentarea contorizată. În oraș, în ceea
ce privește blocurile alimentate cu apă, consumul descrește semnificativ în cazul când branșamentul
este prevăzut cu apometre.
Pe de altă parte se asteaptă ca, cantitatea totală de apă calculată pe cap de locuitor să
descrea scă datorită faptului că, consumatorii sunt conștienți de valoarea apei și de aceea să se
ajungă la instalarea apometrelor. Pe de altă parte reabilitarea conductelor (conducte de aducțiune și
rețeaua de distribuție) funcționarea și întreținerea lor și redu cerea apei necontorizate va contribui la
reducerea producției totale de apă.
Pe baza măsurătorilor și a tarifelor din alte părți, criteriile de proiectare privind necesarul de
apă, pentru diferiti consumatori, sunt următoarele:
-Branșamente :110 l/zi pe l ocuitor
-Branșamente în curți : 80 l/zi pe locuitor
Pentru anul 2005 cererea anuală a fost de 5 762 985 m³.

65
Cererea de apă din domeniul casnic a fost măsurată în cazurile excepționale și pe baza unei
analize statistice extinse, tendința fiind de scădere, pe măsura ce acțiunile de contorizare se află în
plină desfășurare.

5.4.2 Cererea din sectorul industrial

Cantitățile de ape uzate din afara zonei casnice, provenite din surse industriale, variază în
funcție de tipul și capacitatea unității de produc ție, gradul de reutilizare al apei și de metodele de
epurare locale, în cazul în care acestea există. Vârfurile extreme ale debitelor pot fi preluate de
bazine de retenție sau de rezervoare de echilibrare.
Gradul de ocupare al fostelor zone industriale es te, în general, neclar. De aceea, consumul de
apă a fost estimat funcție de numărul de angajați din diferite tipuri de industrii consumatoare de apă;
80 l/zi/angajat pentru industrii neconsumatoare de apă și 300 l/zi/angajat pentru cele consumatoare
de apă .
Avantajul unei astfel de abordări constă în legatura directă dintre consumul de apă
industrială și numărul populației active din oraș, pe baza presupunerilor efectuate în studiul macro –
disponibilității. Este evident că cererea industrială a crescut sem nificativ. Împărțind cele mai recente
cifre (pentru anul 2005) zona industrială are o cerere de apă de 27 m³/ha/zi. Cererea de apă pe
angajat este de 384 l/angajat/zi.

5.4.3 Cererea din sectorul comercial și instituțional

Aceasta se referă la cererea d e apă pentru: școli, spitale, birourile autorităților locale,
spălarea străzilor, udarea grădinilor publice etc.
Estimarea necesarului de apă se bazează, în general, pe înregistrările consumului actual
contorizat, în cazul în care acestea există. În caz c ontrar, se vor lua în considerare standardele
românești nr. 1343/1 -95 și 1343/2 -89. Necesarul zilnic pentru principalii consumatori se poate baza
pe următoarele criterii: școli 50 l/copil/zi, birouri 30 l/angajat/zi, ateliere/magazine 5 -50 l/angajat/zi,
spitale 250 – 450 l/pat/zi, hoteluri 150 l/pat/zi, restaurante 60 l/loc/zi, iar cererea este satisfăcută.

5.4.4 Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor

66

Se presupune că, cel puțin la nivelul orașului, necesarul de apă pentru stingerea incendiilor
se va stabili în limite normale, în funcție de debitele surselor, capacitățile de înmagazinare,
sistemele de transport și distribuție. Proiectul de detaliu va lua în considerare cerințele legislației în
vigoare. Momentan, cererile de apă necesare stingerii incendiilor sunt satisfăcute, principalul
rezervor de alimentare al autospecialelor de pompieri, aflându -se în incinta complexului Crișan.

5.4.5 Variațiile cererii de apă

Valorile vârfurilor zilnice și de sezon au fost estimate pe baza facturilor ant erioare și a
datelor referitoare la producția de apă. Valorile de vârf folosite pentru evaluarea capacităților
indicate sunt estimate în funcție de standardele europene.
În timpul zilei se constată o creștere a cantității de apă dimineața între orele 7:0 0 și 8:00, și
seara între orele 19:00 – 23:30. În restul zilei se constată o cerere de apă sub media pe țară în
mediul urban, iar în timpul nopții, capacitatea de pompare poate fi redusă la jumătate în sectorul
casnic.

5.4.6 Calitatea apei potabile

Apa distribuită slătinenilor este potabilă și de calitate. Compania de Apă Olt livrează apă
doar din două surse subterane. Aplicand prevederile legii nr. 458/2002, completată și modificată
prin Legea 311/2004 și a HGR 974/2004, Compania de Apă Olt stabilește frecvența prelevării
probelor și tipurile de analize, în funcție de volumul de apă produs și numărul locuitorilor deserviți.
Pentru supravegherea calității apei, lunar se realizează în jur de 1000 de analize. Probele (Tabelul 9)
se recoltează din apa extra să din subteran la ieșirea din stațiile de pompare și din rețeaua de
distribuție.
Calitatea apei este verificată și după intervențiile în rețelele de distribuție a echipelor
Companiei de Apa Olt. După intervențiile în rețea este posibil ca, pentru perioad ă de timp scurtă,
apa care curge la robinet să fie tulbure, cu impurități sau să aibă culoarea modificată. În acest caz,
este recomandat să fie lasată sa curgă 5 -10 minute și să fie sesizată calitatea neconformă doar dacă
după acest timp apa mai prezintă m odificări. De asemenea, se recomandă să nu se consume apa care
a stagnat mult timp pe conducte (pe timpul nopții sau după absențe prelungite de la domiciliu). Apa

67
va putea fi consumată doar dupa ce se elimină prin curgere, apa care a stagnat pe conductă. P entru
situații de urgență,Compania de Apă Olt are la dispoziție un serviciu de permanență, care se poate
deplasa, la solicitarea clientului, pentru a preleva probele necesare pentru verificarea calității apei.

Punct de

recoltare
re
recoltare Indicatori chimici și bacteriologici

recoltare Clor
rez.tot. Amoniu Nitriți Oxidabilitate Turbidita
te Duritate pH
Coliform
i totali Coliformi
fecali Streptococi
fecali

mg/l mg/l mg/l mg O 2/l NTU Gr.germ. Unit.pH Nr./100
ml Nr./100
ml Nr./100 ml

CMA
0,50 CMA
0,50 CMA
0,50 CMA
5 CMA
5 CMA
Min. 5 CMA
6,5-8,5 VMA
0 VMA
0 VMA
0
Str. T.
Vladimirescu 0,50 0,50 0,434 1,11 2,9 12,1 7 0 0 0
Str.Cornișei
(OMV) 0,43 Abs. 0,472 1,11 1,3 6,7 7,1 0 0 0
Str. Cuza –
V odă 0,43 0,167 0,472 1,19 2 9,4 7 0 0 0
Piața
Gării 0,13 Abs. 0,04 1,43 2,2 6,7 7,1 0 0 0
Buletin valabil pentru probele analizate. Parametrii conform Legii 458/2002 și Legii 311/2004 .
Tabelul 9 – Buletin de analize cu rezultatul determinărilor efectuate pe probele de apă
potabilă prelevate din Municipiul Slatina 10 -14.05.2010 (Sursa : Compania de Apă Olt)

5.5 Gestiunea sistemului de alimentare cu apă
5.5.1 Societățile implicate

Sistemul de alimentare cu apă potabilă (ca de altfel și cel de epurare a apelor uzate) este
administrat de S.C. Aceti S.A., societatea comercială căreia Consiliul Local i -a concesionat
serviciul public de alimentare cu apă și al cărei unic acționar este municipiul Slatina.
S.C. Aceti S.A Slatina iși pregătește și susține documentele prevăzute de lege („Declarațiil e
financiare statutare”) în concordanță cu legile României și cu Standardele de Contabilitate Romane
și practică, în moneda României (RON). S.C. Aceti S.A Slatina conduce următoarele activități: apa,
apa uzată, termoficarea și gospodarirea deșeurilor solid e.

68
Consiliul Local al municipiului Slatina a cedat administrarea tuturor activităților mentionate
mai sus S.C. Aceti S.A. prin contractul de concesionare nr. 12469 din 21.11.1998.
Departamentul Economic efectuează toate activitățile contabile și financia re, fiind organizat
în urmatoarele departamente:
Departament de Contabilitate;
– Departament de vânzări;
– Departament IT.
Departamentul de vânzâri este format din urmatoarele birouri:
– Biroul de aprovizionare;
– Biroul de facturare;
– Birou de încasare (Caserie).
Departamentul de contabilitate are în sarcina urmatoarele:
– Înregistrarea și administrarea capitalurilor fixe;
– Pregătirea situației financiare (incluzând documentele contabile);
– Pregătirea documentelor fiscale ;
– Activități de cash -flow;
– Pregătirea bugetului de venituri și cheltuieli;
– Analiza structurii tarifului și pregătirea documentației pentru creșterea tarifelor.

5.5.2 Disfuncționalități și pespective de dezvoltare

Pierderile din apa nefacturată se exprimă în procente din to talul de apă produsă pentru
sistem. Pierderile de apă includ exfiltrațiile din sistem, branșamentele ilegale, erorile de măsurare,
deversări ale rezervoarelor, consumul legitim necontorizat pentru consumul intern al stațiilor
(spălări) și rezerva pentru stingerea incendiilor, etc. În absența unor informații mai detaliate legate
de pierderile actuale, se poate presupune că acestea vor fi reduse la nu mai mult de 25% din totalul
de apă distribuită.
Cu toate acestea, în practică, o simplă estimare procentua lă reprezintă un indicator
insuficient de eficiență a sistemului. De exemplu, contorizarea consumatorilor va duce, la scăderea
semnificativă a consumului de apă, care va conduce la creșterea procentului pierderilor, cu toate că
volumul absolut de apă rămân e aproximativ acelați. De aceea, apa nefacturată este, cuantificata în
litri/branșment/zi.

69
Este adevărat că pierderi reale au loc și în sisteme foarte bine puse la punct și bine
administrate. Pierderile Reale Anuale care nu pot fi evitate reprezintă o mas ură a pragului inferior al
pierderilor reale tehnologice anuale ce pot avea loc într -o rețea. Indicatorul Pierderile Reale Anuale
al unui sistem poate fi estimat ca fiind:
PRA (litri/zi) = (18 x Lm + 0.8 x Nc + 25 x Lp) x P Unde:
Lm = lungimea rețelelor [km]
Nc = Numărul de branșamente
Lp = lungimea conductelor măsurată de la limita proprietății particulare la apometru [km]
P = Presiunea medie [m]
Pierderile de apă și lipsa contorizării vor fi detaliate în Bilanțul de Apă.
Conform analizelor Companiei d e Apă Olt, perderile de apă în rețea se situează undeva la
23% din cantitatea de apă furnizată pe parcursul unui an întreg la nivelul întregului oraș. De
asemenea media pierderilor pe zi este de aproximativ 40 l pe cap de locuitor. La nivelul unui an se
constată o pierdere totală de aproximativ 1113745 m³ apă, la un debit furnizat de 4647874 m³.
Pentru evaluarea bilanțului de apă și stărilor tehnice din rețeaua de distribuție a apei, s -a
efectuat o analiză comparativă a elementelor individuale din rețea (conducte de apă, presiunea din
zonă, măsurători locale etc.) cu date provenite de la compania de apă, folosindu -se o gamă largă de
indicatori tehnici.
În ceea ce privește rețeaua de distribuție a apei potabile, fiecare parte considerată (întreaga
rețea d e distribuție, presiunea pe zone etc) este evaluată pe baza unor indicatori și clasificată într -o
anumită categorie de evaluare, ceea ce face posibilă identificarea elementelor critice și prioritizarea
lor într -un plan de reabilitare și reparație. Pierderi le de apă din orașul Slatina se încadrează în
categoria a V -a și anume inacceptabile, care necesită măsuri imediate.
În funcție de tipul și disponibilitatea documentației ajutătoare, s -au luat în considerare
următorii parametrii de evaluare a stării tehni ce a rețelei:
Vechimea conductelor: Durata de viață a conductelor și țevilor, durata teoretică de viață a
materialelor conductelor cât și structura și vechimea rețelei utilizate;
Rata avariilor: Evaluarea avariilor, exprimată în numărul de avarii pe unit atea de lungime și
timp (de regulă număr avarii/km/an);
Pierderi de apă: Pentru exprimarea nivelului de pierderi de apă a fost folosită o serie de
indicatori. Cu toate acestea, nu toți indicatorii reflectă starea tehnică a rețelei. Pentru evaluarea stării
tehnice a rețelei de distribuție a apei va trebui să folosim Indicele de Pierderi al Infrastructurii și

70
Indicele Economic al Pierderilor;
Calitatea Apei: Starea tehnică a retelei de distribuție poate avea un impact negativ asupra
calității apei transport ate;
Presiunea: Valoarea presiunii de funcționare influențeaza alți indicatori de evaluare a stării
tehnice a rețelei: pierderi de apă, rata avariilor, durata de viață a materialului conductelor;
Siguranța în funcționare: (cantitativă, calitativă): Aceas ta pentru a determina zonele critice
ale rețelei și pentru a stabili prioritățile în procesul de planificare al reabilitării.
În continuare sunt prezentate activitățile necesare atingerii obiectivelor de mai sus.
Desfășurarea lor trebuie să fie în conform itate cu coordonarea obiectivelor definite înainte, și
adaptată “mediului” specific al orașului Slatina:
Construcția/modernizarea surselor de apă pentru extragerea apei potabile;
Construcția/reabilitarea stațiilor de tratare a apei;
Extinderea/reabilita rea rețelelor de apă și canalizare;
Construcția/actualizarea stațiilor de epurare;
Construcția/reabilitarea utilajelor de tratare a nămolului;
Contorizarea, echipamentul de laborator, de detectare a scurgerilor, etc;
Asigurarea măsurilor pentru consoli dare instituțională și asistență tehnică pentru
îmbunătățirea capacității de conducere și introducerea principiilor de funcționare moderne.

Partea a IV -a – REȚEAUA DE CANALIZARE A ORAȘULUI SLATINA

71

6 Sistemul de drenaj și canalizare al oraș ului
6.1 Drenajul apelor pluviale

Municipiul Slatina este canalizat în sistem unitar și în sistem divizor, sistem care preia apele
menajere și meteorice, le transportă la stația de epurare, după care sunt evacuate în emisar (râul
Olt).
Sistemele noi d e canalizare, care vor fi implantate, vor fi în general proiectate ca sisteme
separate. În cazurile în care sistemele existente necesită îmbunătățiri sau înlocuiri, la nivel de oraș
se va presupune că se vor înlocui cu țevi de aceleași dimensiuni, dacă nu se știe că apar inundații în
timpul precipitațiilor puternice.
La faza de proiect tehnic, modelarea rețelelor și estimarea debitului de vârf în caz de furtună
se va face în concordanță cu standardele din România. Se vor prevedea debite maxime (de preaplin )
pentru ape uzate când se așteaptă suprasarcini hidraulice care trebuie preluate de stațiile de pompare
și tratare. De cate ori va fi nevoie, se vor folosi capacități de reținere pentru a evita consecințele
pătrunderii primului “șuvoi” în albia naturală.
O problemă frecventă în existența sistemelor separate o constituie numărul mare de
conexiuni greșite. Acest lucru are consecinte în debitele de ape uzate, atât în țevile de canalizare cu
diametre mici, cât și în țevile cu diametre mari care duc apele pluv iale în sistemul de canalizare. Pe
termen scurt sistemul va fi tratat ca un sistem combinat de canalizare cu măsurile necesare de
protejare a canalului colector.

6.2 Sursele de producție a apelor uzate
6.2.1 Surse menajere

Sursele menajere sunt repr ezentate de activitățile casnice defășurate de fiecare cetațean al
orașului racordat la rețeaua de alimentare cu apă și canalizare a urbei. Astfel se observă o sursă mai
mare de ape menajere dacă este sa ne raportăm la persoanele care locuiesc la bloc, faț ă de cele care
locuiesc la casă, printre cauze aflându -se și sistemele de drenaj induvidal, aflate la nivelul fiecarei
case.
6.2.2 Surse industriale

72

Principalele surse de ape uzate sunt: S.C.ALRO S.A. Slatina, S.C.ELECTROCARBON
S.A. Slatina, S.C. TMK ARTROM S.A. Slatina, S.C. CAO S.A. Sediu secundar Slatina.
Din totalul unităților industriale din municipiul Slatina 14 unități dispun de instalații de
epurare sau preepurare a apelor, din care 8 au funcționat la parametrii reduși, iar 6 nu au funcționat.
Deficiențele s -au datorat fie lipsei de întreținere și reparații, fie lipsei de materiale sau calificării
insuficiente a personalului de exploatare și a neglijenței.
Stația de epurare a municipiului Slatina, ce colectează apele uzate menajere și apele uz ate
pre-epurate de la unitățile industriale, este dimensionată pentru un debit de 500 l/s, cu treaptă
mecanică și biologică, care în momentul de față funcționează defectuos datorită
uzurii morale și fizice a utilajelor.
Celelalte unități industriale de pe platformă S.C. ALRO S.A., S.C. ELECTROCARBON
S.A., S.C. ALTUR S.A., S.C ARTROM S.A., S.C. ALPROM S.A. dispun de instalații de epurare a
apelor cu treaptă mecanică și chimică ce au fost exploatate în mod necorespunzător.

7 Rețeaua de canalizare a orașul ui
7.1 Schema rețelei de canalizare a orașului

Municipiul Slatina este canalizat în sistem unitar și în sistem divizor, sistem care preia apele
menajere și meteorice, le transportă la stația de epurare, după care sunt evacuate în emisar (râul
Olt).
Rețeaua de canalizare a fost proiectată și executată pentru o capacitate de 500 l/s și este
prevăzută cu instalații de epurare mecanică, biologică și de tratare a nămolului. Stația de epurare a
fost proiectată și executată pentru o capacitate de 500 l/s și e ste prevăzută cu instalații de epurare
mecanică, biologică și de tratare a nămolului. Apele industriale deversează în diferite pâraie sau
lacuri. În unele zone ale municipiului rețeaua de canalizare este subdimensionată sau are pante
foarte mici de scurger e. Rețelele de canalizare sunt vechi și în unele zone ale municipiului sunt
colmatate din cauza depunerilor. Stația de epurare actuală are o eficiență de numai 60%. Mai există
încă străzi care nu au canalizare.
Sistemul de canalizare din Slatina a fost pr oiectat ca unul unitar, dar totuși există câteva
străzi unde canalizarea menajera și pluvială este separată. Rețeaua s -a dezvoltat constant, în

73
momentul de față având o lungime totală de 91 km (Tabelul 9).
Diametru
(mm) 100 125 200 250 300 350 400 500 600 800 1000
Lungime(km) 1,2 0,7 4,7 0,2 18,6 2,5 20,9 14,4 10,6 16,0 11,2
Total(km) 91
Procentaj din
totală (%) 1,3 0,77 5,0 0,22 20,4 2,74 23,0 15,8 11,7 17,5 1,3
Tabelul 9 – Lungimile conductelor de canalizare din orașul Slatina (Sursa : M aster
Plan pentru Sectorul de apă potabilă și apă uzată (Județul Olt))

Mare parte din canalizare este construită din beton. Cu toate acestea o mică parte din
conducte sunt din azbociment sau alte materiale. Nu au fost realizate lucrări de întretinere pe
parcursul ultimilor ani. Însă începând cu 2007, s -a decis înlocuirea treptată a țevilor.
Operatorul local preferă conductele din PVC pentru înlocuirile și extinderile actuale. Apa
uzată este transportată gravitațional către SE. Există două stații noi de pompare pe străzile Arcului și
Mânăstirii care pompează apa uzată colectată din zonele respective în rețeaua de canalizare (Fig.
29). În zona industrială, la fabricile ARTROM și ELCARO, mai există două stații de pompare. În
general, nu sunt probleme, rapor tate de operator în ceea ce privește funcționarea actuală a rețelei de
canalizare.
Fig. 29 – Rețeaua de canalizare a orașului Slatina (Sursa : Master Plan pentru
Sectorul de apă potabilă și apă uzată (Județul Olt))

74
7.2 Epurarea apelor uzate
7.2.1 D ate generale

Apele uzate sunt în general colectate în zone în care se găsesc conductele de alimentare cu
apă. În consecință, debitele de ape uzate și încărcările sunt legate direct de consumul de apă. Rata
de producere a apei uzate sau “cota de retur la canalizare” este 80% pentru consumatorii casnici și
90% pentru consumatorii non -casnici. Aceste valori s -au dovedit a fi valabile în România.
Instalațiile de colectare a apei uzate sunt proiectate având în vedere extinderea lor în viitor
fără modificări m ajore în centrul rețelei. Aceasta necesită o strategie de dezvoltare urbana care să nu
atragă după sine modificări majore în cursul anilor. Proiectantul trebuie sa cunoască politica de
extindere a orașului. Debitul de ape uzate depinde și de condițiile gen erale ale rețelei. Evaluările
introduse în faza prezentă a proiectului au arătat că există preocupări importante legate de nivelul
ridicat al infiltrațiilor.
Evaluarea infiltrațiilor este într -adevăr importanta pentru a fi în concordanță cu cerințele
viitoare dacă starea rețelei se va îmbunătăți. Este esențial să se reduca nivelul infiltrațiilor pentru o
extindere justificată economic care să sprijine eficient stațiile de tratare a apei uzate. Multe orașe
din România suferă de existența apelor uzate foart e diluate care nu permit o tratare eficientă din
cauza concentrației foarte scazute.
Multe din sistemele existente suferă de infiltrații excesive care au fost găsite prin măsuratori
de debite la stațiile de tratare a apei uzate. Mai mult decât atât, a fos t estimată evoluția ulterioară a
infiltrațiilor. Se spune că în prezent infiltrațiile în întregul oraș sunt foarte mari. Oricum, trebuie să
se țină seama că reducerea infiltrațiilor este foarte costisitoare și consumatoare de timp. Pentru a
atinge acest de ziderat, o mare parte a sistemului de canalizare trebuie înnoită. În acest fel se
presupune ca infiltrațiile vor descrește treptat la o valoare între 40 și 55%.

7.2.2 Stația de epurare

Stația de epurare a fost construită în 1984 (Fig. 30). A fost pro iectată pentru epurarea apelor
uzate conform unei scheme convenționale de epurare cu nămol activat prin stabilizarea anaerobă
separată a nămolului și are următoarele trepte:

75

Fig. 30 – Schema stației de epurare a orașului Slatina (Sursa : Master Plan pentru
Sectorul de apă potabilă și apă uzată (Județul Olt))

Etapa mecanică
– Deversor de ape pluviale (în funcțiune);
– Grătare pentru îndepărtarea solidelor (ăn funcțiune);
– Deznisipator orizontal (în funcțiune);
– Debitmetru Parshall (în funcțiune);
– Separator de grăsimi (în funcțiune);
– Cameră de distribuție pentru decantoarele primare (în funcțiune);

76
– 2 decantoare primare cu diametrul de 30 m și aproximativ 1 400 m³ fiecare (în funcțiune);
– Stație de pompare a nămolului primar (în funcțiune).
Etapa biologică
– Bazin de aerare compus din 10 compartimente, fiecare având o lungime de 50 m, lățimea de
3 m și adâncimea de 3 m, volumul total este 4 500 m³, cu dispozitive de dispersie a aerului în
bule mari (în funcțiune), aerarea funcționează 18 ore/z i;
– Stație de suflante pentru alimentarea bazinelor de aerare cu aer comprimat (în funcțiune pentru 18
ore/zi);
– Camera de distribuție pentru decantoarele secundare (în funcțiune);
– 2 bazine secundare cu diametru de 35 m și aproximativ 2 900 m³ fiecare (în funcțiune);
– Stație de pompare a nămolului activat, recirculat și excedentar (în funcțiune).
Tratarea nămolului
– 2 bazine de fermentare anaerobe de aproximativ 1 500 m³ fiecare (în funcțiune);
– 1 gazometru de aproximativ 1 000 m³ (în funcțiune numa i iarna);
– Stație de încălzire centrală prin arderea biogazului (în funcțiune numai iarna);
– Platforme de uscare a nămolului;
– Stația de pompare pentru supernatant
Apa epurată este evacuată în râul Olt printr -un canal deschis. Infrastructura de beton s e află
în stare bună. Echipamentul mecanic nu este modern dar funcționează. Panta aleasă pentru
deversarea preaplinului din camera de distribuție a celor două decantoare secundare este prea mare,
deoarece în peretele respectiv au fost executate două breșe.
În conformitate cu termenele impuse de UE, la stația de epurare din Slatina până la sfărșitul
anului 2010 trebuie sa fie realizată epurarea terțiară. Pe locația existentă a stației de epurare există
câteva platforme de uscare a nămolului, care acoperă ap roape un sfert din suprafața totală. După
reabilitarea și realizarea procesului de îndepartare a azotului, cantitățile de nămol produs vor crește
semnificativ în comparație cu cantitățtile existente de nămol.
Din acest motiv platformele de uscare a nămol ului nu vor mai reprezenta cea mai bună
soluție pentru tratarea acestuia. În cadrul reabilitării și extinderii stației de tratare se recomandă
instalarea stației de uscare mecanice a nămolului. Această stație, având o mărime tipică de 10 x 20
m, poate fi p oziționată între bazinele de fermentare existente și gazometre. În schimb platformele
existente de uscare a nămolului pot fi demolate iar spațiul rămas poate fi folosit pentru extinderea
etapei biologice.

77
7.3 Gestiunea sistemului de canalizare al orașului
7.3.1 Societățile implicate

În ceea ce privește adiministrarea sistemului de canalizare al orașului, principala companie
care se ocupă de administrarea acestuia este Compania de Apă Olt, care se află în subordinea
autorităților locale.

7.3.2 Disfun cționalități și perspective de dezvoltare

Pentru a se avea o imagine generală despre posibila includere a structurilor existente în
conceptul de extindere trebuie realizate calcule de bază pentru acest proces. Bazându -se pe aceste
calculații trebuie ofer ită o propunere pentru extinderea și reabilitarea stației de epurare existente din
Slatina (Fig. 31).
Trebuie sa se aibă în vedere că încărcările din apa uzată se vor schimba datorită ratei
crescute de racordări în interiorul zonei, reducerii infiltrațiil or și consumului scăzut de apă etc.
Pentru a se realiza un proiect economic și pentru a se evita supracapacitățile în ultima fază,
conceptul de extindere trebuie să conțină scheme flexibile de epurare, ca de exemplu: folosirea
flexibilă a echipamentului in stalat, parametrii variabili de proces cum ar fi concentrațtia nămolului
activat și concentrația oxigenului în interiorul bazinelor de aerare etc.
Principalele caracteristici pentru conceptul de extindere și reabilitare sunt:
Echipamentul care va fi inst alat în stația de epurare și pe linia de tratare a nămolului trebuie
să fie protejat împotriva solidelor deoarece pot cauza blocaje. Ar trebui instalată o nouă stație de
grătare dese. În primii ani după construirea stației de tratare extinse, când încărcar ea hidraulică este
înca mare datorită ratei mari de infiltrații, ar trebui folosite în paralel cele două grătare dese. Odată
ce încarcarea hidraulică va descrește, în urma reabilitării sistemului de canalizare, modul de
funcționare ar putea fi schimbat la (1+1), ceea ce înseamnă că un grătar va fi de rezervă;
Este posibil ca deznisipatorul și separatorul de grăsimi existente să facă față volumului
necesar. Aparent, în ceea ce privește betonul, structura se află în stare bună. Aceasta se va verifica
pe parc ursul studiului de fezabilitate. Pentru moment și din considerente de siguranță trebuie avut în
vedere un nou deznisipator și un nou separator de grăsimi;
Pentru măsurarea debitului la intrare există un canal între deznisipator și separatorul de

78
grăsimi. Măsurarea se realizează fără nivel liber. Din aceasta cauză în studiul de fezabilitate trebuie
să se verifice dacă această măsurare poate fi folosită pe viitor sau sunt necesare ajustări pentru a se
obține o măsurare precisă a debitului de intrare;
Decant oarele primare existente au fost proiectate pentru un timp de retenție mare, deoarece
îndepăratarea azotului nu este necesară. Datorită volumelor decantoarelor existente și datorită
faptului că pentru îndepartarea azotului și fosforului este necesară pe te rmen scurt numai decantarea
primară, pe viitor nu este posibilă funcționarea celor două decantoare. Acest lucru se impune
deoarece timpul de retenție ar fi prea mare și ar avea un impact negativ asupra compoziției organice
din apa uzată pentru procesul de denitrificare și în ceea ce privește formarea nămolului în cantitate
mare. În cadrul pregătirii calculațiilor de proiectare s -a considerat ca un decantor ar fi suficient
pentru decantarea primara și de aceea poate fi folosit după reabilitare. Unitatea rama să poate fi
folosită ca bazin de retenție pentru apele pluviale sau bazin de stocarea supernatantului ce provine
de la stația de uscare a nămolului;
Suprafața decantoarelor secundare existente nu este suficientă pentru a se garanta un proces
adecvat de de cantare pentru nămolul activat. Mai mult adâncimea medie a apei este numai ~3.00 m.
Nu este suficientă deoarece adâncimea apei ar trebui sa fie cel puțin 4,50 m pe 2/3 din traiectoria
orizontală a debitului. Din această cauză și având în vedere că proiectu l adecvat pentru decantoarele
secundare este foarte important pentru întreaga eficiență a stației de epurare, se recomandă
construirea a două decantoare, care să îndeplinească cerințele tehnice pentru procesul de decantare.
Procesele de denitrificare și î ndepărtarea biologică a fosforului ce trebuie realizate pe viitor
necesită spațiu pentru o reacție non -aerare. Din aceste motive pot fi folosite decantoarele secundare
și bazinul existent de aerare. Acesta nu poate fi folosit pe viitor pentru aerare deoare ce adâncimea
apei este prea mica pentru un sistem de aerare economic, cauzând costuri de energie mari din cauza
eficienței scăzute;
Numai o parte din volumul necesar poate fi acoperit de bazinele existente. Restul de volum
necesar trebuie să fie furnizat prin construirea unui nou bazin de aerare;
Pentru linia de tratare a nămolului există mai multe alternative. Bazinele de fermentare
existente pot fi folosite după reabilitare ca pre și post îngroșătoare. Pentru a acoperi volumul
necesar de fermentare treb uie să fie construite două bazine noi de fermentare. Ca o alternativă,
bazinele de fermentare existente pot fi reabilitate și folosite pe viitor ca bazine de fermentare,
deoarece volumul necesar, este aproape identic cu cel existent;
Cantitățile de nămol produse împreună cu funcționarea stației de tratare de această mărime

79
vor fi mult mai mari decât în momentul de față. Deci trebuie construită stația de îngroșare mecanică
a nămolului și cea de uscare.
1 – Deversor 13 – Gazometru
2 – Grătare și deznis ipator 14 – Stație suflante
3 – Debitmetru 15 – Stație pompare nămol primar
4 – Separator de grăsimi 16 – Stație pompare apă drenaj
5 – Cameră de distribuție numărul 1 17 – Stație pompare nămol activ
6 – Decantorul 18 – Platforme uscare nămol
7 – Deversor 20 – Decantoare secundare numarul 1 și 4
8 – Denitrificator 19 – Aeratoare numarul 1 și 2
9 – Cameră de distribuție numărul 2 21 – Stație suflante
10 – Denitrificatoare numărul 2 și 3 22 – Pre-uscător nămol
11 – Centală termică 23 – Post-uscător nămol
12 – Metantanc 24 – Stație uscare nămol

Fig. 31 – Stația de epurare Slatina – Model propus (Sursa : Master Plan pentru
Sectorul de apă potabilă și apă uzată (Județul Olt))

80
8 Calitatea și protecția resurselor de apă
8.1 Sur se principale de poluare și date privind calitatea apelor

Direcția de Sănătate Publică Olt a verificat calitatea apei potabile conform programelor de
monitorizare prevăzute în tabelele 1 -8 din HG nr. 974/2004 – pentru aprobarea Normelor de
supraveghere, inspecție sanitară și monitorizare a calității apei potabile și a procedurii de autorizare
sanitară a producției și distribuției apei potabile.
Producătorii și distribuitorii de apă au obligația de a efectua monitorizarea de audit și
monitorizarea de con trol a calității apei furnizate.
Monitorizarea de audit a calității apei potabile se realizează numai de către laboratoarele
aparținând Ministerului Sănătății ( conform Ordinului MS nr. 764/2005 ) și pentru monitorizarea de
audit, dacă producătorii/dist ribuitorii nu au capacitate proprie de analiză, încheie contract cu un
laborator înregistrat la Ministerul Sănătății.
Principalele surse de ape uzate sunt: S.C.ALRO S.A. Slatina, S.C.ELECTROCARBON
S.A. Slatina, S.C. TMK ARTROM S.A. Slatina, S.C. CAO S.A . Sediu secundar Slatina, S.C.
PIRELLI TYRES INTERNATIONAL SRL etc.

S.C.ALRO S.A.Slatina produce aluminiu primar prin procesul de electroliză a aluminei și a
aliajelor din aluminiu.
Alimentarea cu apă potabilă se realizează prin intermediul a 21 puțuri de mică și medie
adâncime și 10 foraje de mare adâncime, debitul mediu zilnic fiind de 2900 m³/zi; alimentarea cu
apă industrială se realizează din râul Olt prin intermediul unei prizei de mal din lacul Arcești, a unei
prize tip cheson ce se alim entează din coada lacului Slatina și o priză provizorie situată în
contracanalul de pe malul stâng al lacului Slatina; debitul mediu zilnic autorizat fiind de 31200
m³/zi .
Din punct de vedere al gospodăririi apelor, posedă Autorizația nr.249/16.02 .2007, emisă de
Direcția Apelor Olt Rm.Vâlcea, cu următorii indicatori:

pH =6.5 -8.5 aluminiu=5 mg/l
suspensii = 60 mg/l cloruri=500 mg/l
retiduu fix =2000 mg/l CCOCr=70 mg/l
fluor =5 mg/l substanțe extractibile=20 mg/l

81
Apele uzate menajere sunt evacuate în canalizarea orășenească, volumul mediu fiind de
1800 m³, iar apele uzate tehnologic sunt evacuate în Valea Urlătoarea ( Milcov). V olumele
autorizate a fi evacuate în emisar sunt de : 35000 m³/zi maxim și 30000 m³/zi m ediu.
Instalații de preepurare și de epurare finală: separatoare de produse petroliere locale,
aferente secțiilor de producție, ateliere, gospodăria de păcură, depozitul de combustibil, separator de
grăsimi la cantina principală.
Pe tronsonul de raco rd între canalul ovoidal și emisar este amenajată o treaptă de epurare
mecanică finală, cu decantor, filtru plutitor și cămine de recuperare a reziduurilor .
Referitor la calitatea apelor evacuate, în cursul anului 2008 nu au fost depășite valorile
limită admise, instalația de epurare având o funcționare corespunzătoare.

S.C. ALPROM S.A. Slatina, sediu secundar -Aluminiu prelucrat are ca obiect de activitate
prelucrarea aluminiului și a aliajelor de aluminiu în produse extrudate și produse plate.
Alimen tarea cu apă potabilă și industrială se realizează din subteran prin intermediul a 12
foraje de mare adâncime situate în incinta societății , volumul zilnic mediu autorizat fiind de 2300
m³/zi.
Din punct de vedere al gospodăririi apelor posedă Autorizația de gospodărire a apelor
nr.233/18.12.2006, emisă de Direcția Apelor Olt Rm.Vâlcea, în care sunt prevăzuți următorii
indicatori:
pH =6,5 -8,5 CCOCr=125 mg/l
suspensii=60 mg/l produse petroliere=5 mg/l
reziduu fix =2000 mg/l substanțe extractibile=20 mg/l
cloruri =300 mg/l aluminiu = 5,0 mg/l
fluoruri = 2,0 mg/l fosfor total = 2,0 mg/l

Apele uzate menajere sunt evacuate în canalizarea orășenească, volumul mediu zilnic fiind
de 700 mc/zi, iar apele care necesită epurare împreună cu apele pluviale sunt evacuate în Valea
Urlătoarea (Milcov). V olumele de ape uzate autorizate evacuate sunt de :1600 mc/zi maxim și 1000
mc/zi mediu .
Stații și instalații de epurare: instalații de preepurare aferente secțiilor de producție: bazine
decantoare,filtre de apă tehnologică , stații filtrare emulsii; stație de neutralizare în trei trepte:
bazine de omogenizare , bazine de reacție , bazine de sedimentare și sistem de aerare prin barbotare;

82
capacitate de tratare 140 m³/h . În această instalație sunt tratate ape le alcaline de la decapare , apele
acide de la anodizare , apele de spălare, apele acide de la spart emulsii. Această unitate industrială
este prevăzută cu un bazin decantor pentru epurarea finală a apelor uzate înainte de evacuarea în
emisar .
Referitor la calitatea apelor evacuate , în cursul anului 2008 nu au fost depășite valorile
limită admise, instalația de epurare având o funcționare corespunzătoare.

S.C. TMK ARTROM S.A.Slatina are ca obiect de activitate fabricarea de țevi din oțel prin
laminare la cald și laminare la rece pentru construcția de mașini, rulmenți, hidraulică minieră,
cilindri hidraulici, industria petrolieră, instalații de gaze și apă.
Alimentarea cu apă potabilă se face din subteran, lângă pârâul Milcov, prin intermediul a
două foraje de 120 m, debitul mediu zilnic autorizat fiind de 648 m³/zi. Alimentarea cu apă
tehnologică se face din subteranul pârâului Milcov prin intermediul a 6 foraje de 120 m, debitul
mediu autorizat fiind de 1430 m³/zi.
Evacuarea apelor menajere se face în canalizarea orășenească, volumul mediu zilnic fiind de
500 m³/zi. Evacuarea apelor uzate tehnologice se face în pârâul Milcov cu un volum zilnic de 1100
m³/zi, după o prealabilă epurare în stația de neutralizare -decantare cu capacitatea de 1200 m³/zi .
În stația de epurare se realizează neutralizarea apelor acide și soluțiilor acide uzate provenite
în marea lor majoritate de la atelierul de decapare , la care se mai adaugă un debit discontinuu de
ape acide de la stația de tratare a emulsiilor uz ate și scurgerile accidentale de la depozitul de acid
clorhidric .
Aceasta stație este compusă din trei bazine de neutralizare -oxidare, bazin pentru colectarea
soluțiilor concentrate uzate, decantor radial cu pod raclor, bazin de șlam și gospodărie de va r.
Din punct de vedere a gospodăririi apelor, există Autorizația de gospodărire a apelor
nr.256/21.03.2007, emisă Direcția Apelor Olt Rm.Vâlcea , cu următorii indicatori:
pH=6,5 -8,5 cloruri=300,0 mg/l
suspensii=60 mg/l fier total = 5 mg/l
CCOCr =70 mg/l sulfați = 300 mg/l
reziduu fix =1500 mg/l fosfor total= 2 mg/l
substanțe extractibile =20 mg/l mangan t =1 mg/l
nichel =0,5 mg/l cadmiu =0,2 mg/l
zinc = 0,5 mg/l molibden=0,1 mg/l

83
În cursul anului 2008 a fost depășită limita admisă l a fosfor, stația de epurare având o
funcționare necorespunzătoare .

S.C.ELECTROCARBON S.A.Slatina are ca profil de activitate fabricarea produselor
carbonice: cocs petrol calcinat,cocs petrol grafitat, electrozi și nipluri din grafit, blocuri și dale
catodice, masă și pastă carbonică, produse speciale din grafit, carbură de siliciu.
Alimentarea cu apă potabilă se realizează din două surse, 4 foraje ( cu adâcimea de 140 m) –
debitul mediu zilnic fiind de 864 m³/zi, sursa S.C.ALRO S.A Slatina fiind la or a actuală de
rezervă. Alimentarea cu apă tehnologică se face din sursa S.C.ALRO S.A. Slatina, debitul mediu
autorizat fiind de 3000 m³/zi .
În Autorizația de gospodărire a apelor nr. 236/10.01.2007, emisă de Direcția Apelor Olt
Rm.Vâlcea, sunt prevăzuți următorii indicatori:
Substanțe periculoase:
pH =6.5 -8.5 naftalina =0,05 mg/l -evac.0,4
suspensii=60 mg/l benzen = 0,02 mg/l -evac.1
CCOCr= 125 mg/l nichel = 0,5 mg/l -evac.1,6
reziduu fix = 1500 mg/l cadmiu = 0,2 mg/l –evac.1
cloruri =300 mg/l mercur = 0,05 mg/l.
substanțe extractibile = 10 mg/l
sulfuri H2S =0,5 mg/l

Deversarea apelor uzate menajere se face în canalizarea orășenească iar a apelor uzate
tehnologice se realizează prin 6 guri de evacuare în pârâul Milcov (Valea Urlătoarea). Pe canalul
“0” nu mai există instalații de epurare, iar pe canalul “1” sunt următoarele instalații: decantorul D7 –
pentru secția de produse superdense (opri tă temporar), decantorul separator DS4 -pentru rampa
spălare auto, decantorul DS1 -pentru atelierul amestec -presare , pe canalul”2” nu sunt instalatii de
epurare, pe canalul “3” se evacuează ape de la preaplinurile turnurilor de răcire, nu există instalații
de epurare, pe canalul “4” nu sunt instalații de epurare, canalul “5” nu mai evacuează ape uzate,
decantorul a fost dezafectat, pe canalul”6” nu sunt instalații de epurare .
S-au constatat depășiri ale valorilor medii în cursul anului 2008 la suspe nsii la evacuarea 0,
celelalte evacuări deversând ape în parametrii normali.

84
S.C. CAO (Compania de Apă ) S.A. Slatina Sediu secundar Slatina ( fost SC ACETI SA
Slatina) are ca obiect de activitate alimentarea cu apă și canalizarea orașului Slatina.
Alimentarea cu apă se realizează din subteran,lângă râul Olt, prin intermediul a 198 de
foraje grupate în 4 fronturi de captare, volumul zilnic mediu autorizat fiind de 18 100 m³ .
În Autorizația de gospodărire a apelor nr. 12/12.03.2008, eliberată de căt re Direcția Apelor
Olt Rm.Vâlcea, sunt prevăzute următoarele limite admise la indicatorii fizico -chimici ai apelor
evacuate :
CBO5 =40 mg/l fosfor total =5 mg/l
CCOCr = 200 mg/l deterg. =4 mg/l
reziduu fix = 1000 mg/l fluoruri = 2 mg/l
suspensii= 80 mg/l pH=6,5 -8,5
cloruri =300 mg/l extractibile =10 mg/l
azot amoniacal =30 mg/

Stația de epurare are o capacitate de 500 l/s. Natura apelor uzate care intră în stație este
următoarea: ape menajere, industriale și pluviale . Aceasta este compusă din treaptă mecanică și
biologică. Evacuarea apelor epurate se face prin contracanalul de contur mal stâng al Lacului
Slatina în Lacul Ipotești, volumul mediu zilnic evacuat autorizat fiind de 20000 m³/zi ( 231 l/s) .
În cursul an ului 2008 a fost depășită valoarea limită la amoniu, stația de epurare având o
funcționare necorespunzătoare.

8.2 Măsuri concrete privind protecția și conservarea calității apei

Printre măsurile care pot fi luate, pentru a proteja cât mai bine calitat ea apei, pe raza orașului
Slatina, putem menționa următoarele:
Debitele de apă netratată trebuie monitorizate în permanență; această măsură include
instalarea de noi apometre pe refularea și aspirația din fiecare stație de pompare (Salcia – Oituz –
Nicola e Bălcescu – Crișan – Grădiște);
Debitele de apă tratată trebuie monitorizate în permanență; această măsură include instalarea
de noi apometre pe refularea și aspirația din fiecare stație de pompare (Salcia – Oituz – Nicolae
Bălcescu – Crișan – Grădiște);
Reabilitarea și construirea camerelor de dozare și stocare; instalarea echipamentului nou

85
pentru clorinare;
Automatizare -reglare -comandă la distanță și funcționare computerizată pentru toate etapele
de tratare. Cele patru stații de clorinare vor fi auto matizate reglate în concordanță cu debitul și
calitatea apei. Este, de asemenea, prevazută automatizarea și reglarea stațiilor de pompare;
Construirea a două rezervoare de stocare de câte 1000 m³ la stațiile de pompare Nicolae
Balcescu și Salcia;
Reabili tarea clădirilor și a echipamentelor electromecanice, țevi și accesorii: reabilitarea
structurilor tuturor clădirilor existente; reabilitarea echipamentelor mecanice și hidraulice care nu se
înlocuiesc cu alte componente, partea mecanică și hidraulică, toa te structurile trebuie să
îndeplinească parametrii de proiectare și să confere eficiență energetică superioară. Aceasta
cuprinde sistemul de alimentare cu apă potabilă în stația de tratare (hidrofor, conducte și accesorii),
conductele de canalizare și cond uctele tehnologice și de legatură între diferite obiecte;
Echipament de laborator: analizele fizico -chimice și bacteriologice și instalarea electrozilor
corespunzători;
Echipament de monitorizare: parametrii includ pH, clor (total și liber), temperatura și NH 4,
unii la intrarea și alți la ieșirea stațiilor de clorinare;
Monitorizarea calității apei netratate asigură că schimbarea între puțurile de foraj furnizează
atât cantitate cât și calitate. După amestecarea surselor diferite de apă, clorinarea este singurul
procedeu de tratare acceptat.

86
Partea a V -a – CONCLUZII PRIVIND GESTIUNEA APEI ÎN ORAȘUL
SLATINA

9 Concluzii

În general, operațiunile comerciale și tehnice legate de serviciile de apă și apă uzată prezintă
numeroase neajunsuri. Întretinerea preventiv ă nu este implementat ă. Nici un ora ș din România nu
se încadreaza cu un control sistematic al scurgerilor sau cu un control al infiltrării și exfiltrării
sistemului de canalizare.
Eforturi sistematice trebuie întreprinse pentru a redu ce creanțele și datoriile consumatorilor.
Luând în considerare faptul c ă operatorul de pe raza orașului Slatina, și anume Compania de Apă
Olt s -a găsit în stadiul inițial de implementare la finele lui 2006, timpul rămas pentru dezvoltarea
unei structuri ad ecvate a companiei și pentru îmbunătățirea funcțiilor manageriale cheie a fost
redus, astfel încât eforturi consistente de îmbunătățire a aspectelor institutionale au fost necesare
pentru a se evita blocaje le serioase. Programul respectiv trebui e elaborat pentru o perioada de cel
puțn patru ani. Acest program trebuie s ă includ ă reorganizarea administrării companiei ocupându -se
de schimbare organizațională.
Va fi necesar un program cuprinzator de training, atât pentru personalul managerial cât și
pentru ce l operațional. Planul de acțiune va trebui de asemenea s ă includa un program de training în
echip ă la nivel managerial.
În ceea ce privește apele din arealul orașului Slatina cadrul geografic natural este reprezentat
în principal de râul Olt, pădurea Stre hăreț și dealul Grădiște. Dacă din punct de vedere turistic
potențialul acestor zone este discutabil, aceste trei puncte constituie elemente deosebit de
importante pentru oraș, fiind în primul rând locații de agrement și zone verzi. Amenajarea lor,
eventua la extindere și includerea lor urgentă în viața comunității, în mod formal trebuie să
reprezinte o prioritate. Oricare ar fi alternativele pentru dezvoltarea urbană viitoare, zona verde a
orașului trebuie păstrată și extinsă, în primul rând pentru a contra cara efectele poluării industriale și
în al doilea rând pentru a reface înfățișarea orașului.
Un lac care are în special rol de agrement este Lacul Strehareți, din pădurea cu același nume,
alfată în partea de nord -vest a orașului. De asemenea, în ceea ce privește strict aria urbană a
orașului, în ultimii ani pe străzile acestuia au apărut o serie de fântâni arteziene, care au un

87
pronunțat caracter peisajistic.
Pe sectorul Slatina -Dunăre al râului Olt s -au construit opt hidrocentrale, respectiv Strejești,
Arcești, Slatina, Ipotești, Drăgnești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni; ultima treaptă, adică Islaz, care
va pompa apa din Dunăre, nu este încă realizată.
Fiecare dintre cele șase hidrocentrale din sectorul Slatina -Izbiceni, care s -au pus în
funcțiune într e anii 1986 si 1999, este echipată cu patru grupuri bulb reversibile, proiectate să
funcționeze cu P = 13,25 MW/ grup, rezultând o putere instalată totală de 265 MW în regim de
turbină.
Sectorul Slatina -Dunăre a fost proiectat sa îndeplinească următoarele cerințe:
-asigurarea volumelor de apă pentru irigarea suprafețelor de teren agricol din vecinătate;
-producerea a mai mult de 500 GWh/an energie electrică prin utilizarea potențialului hidroelectric
disponibil al râului Olt;
-protecția împotriva inundații lor pentru zonele din vecinătatea râului Olt;
-asigurarea condițiilor pentru transportul pe apă al produselor obținute in zona agricolă din amonte
de orașul Slatina, precum și al materialelor din import necesare în zona industrială Slatina;
-asigurarea uno r căi de comunicatie sigure între cele două maluri ale râului Olt;
-realizarea unor suprafețe importante de apă pentru dezvoltarea pisciculturii.
În ceea ce privește amenajările împotriva inundațiilor, acestea s -au realizat odată cu
amnajarea hidroenerget ică a râului Olt. Crearea salbei de lacuri de pe râul Olt a dus la îndepartarea
unui mare pericol legat de apariția viiturilor. Conform planurilor inițiale, sectorul Slatina -Dunăre
este un sector navigabil, toate barajele din acest sector fiind dotate cu e cluze care sa permită
navigația navelor. Din păcate, de la construcția acestora, ele nu au fost utilizate, niciun vapor sau
barjă necirculând vreodată în acest sector.

88
10 Bibliografie:

BOGDAN, OCTA VIA, NICULESCU, ELENA, Riscurile climatice din România , Institutul
de Geografie al Academiei Române, București, 2000 ;
BORDEI, N.I., Fenomene meteorologice induse de configurați a Carpaților în Câmpia
Româna , Editura Academiei, București, 1988;
CĂLINESCU, R., BUNESCU,ALEXANDRA, NARDIN, PĂTROESCU, MAR IA ,
Biogeografie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972;
CIULACHE, S., Topoclimatologie și microclimatologie , Centrul de Multiplicare al
Universității din București, București, 1971;
CIULACHE, S., Orașul și clima , Editura Științifică și Encic lopedică, ”Știința pentru toți”,
București, 1980;
COCEAN, P., Geografie regională , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2002;
COTEȚ, P., Câmpia Olteniei, studiu geomorfologic cu privire specială asupra
cuaternarului , Editura Științifică, București, 1957;
COTEȚ, P., Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată , Editura Ceres, București,
1976;
COTEȚ, P.,URUCU, VESELINA, Județul Olt , Editura Academiei, București, 1975;

CUCU, V ., Geografia orașului , Editura Fundației Culturale „Dimitrie Bolint ineanu”,
București, 2001;
OPREA MARTINESCU D ANA, MARIA, Topoclimate specifice orasului Slatina,
Comunicări de Geografie -V olumul XII, pag. 151, Editura Universității din București, 2009;
DUMITRAȘCU, MONICA, PĂTROESCU, MARIA, DUMITRAȘCU, C., Indicii
ecometrici climatici în Câmpia Olteniei în perioada 1961 -2000 , Revista Geografie, 10, Institutul de
Geografie, Academia Română, 2003;
IAGĂRU, GH., VĂTĂMANU, V .V ., BĂLĂNESCU, D., Clima și solurile județului Olt ,
Editura Sitech, Craiova, 2001;
MARINEANU, ȘTE FANIA, Distribuția spațială a surselor de degradare a mediului în
municipiul Slatina și dinamica percepției lor, Universitatea București, București, 2007;
NICOLĂESCU -PLOPȘOR, C -S., Le paleolithique en Roumanie , Editura Dacia, București,
1938;

89
PIȘOTA,I., DIACONU, D., ZAHARIA, LILIANA, Hidrologie, Editura Universitară,
București, 2005 ;
POSEA, GR., POPESCU, N., IELENICZ, M., Relieful României , Editura Științifică,
București, 1974;
REY , VIOLETTE, GROZA, O., IANOȘ, I., PĂTROESCU, MARIA, Atlasul României ,
Enciclopedia RAO, București, 2006
* * * Agenda Locală 21 – Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Slatina, 2004;
* * * Apa – Factor al dezvoltării durabile , R.A. Monitorul Oficial, București, 2004 ;
* * * ATLAS R.S.România , Institutul de Ge ografie, Editura Academiei R.S.R., București,
1972 -1979;
* * * Geografia României, Geografia fizică , volumul I, Editura Academiei R.S.România,
București, 1983;
* * * Geografia României, Geografia economică și umană, V olumul II, Editura Academiei
R.S.R omânia, București, 1984;
* * * Geografia României, volumul IV , Regiunile pericarpatice , Editura Academiei
Române, București, 1992;
* * * Geografia României, volumul V , Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei,
Litoralul Românesc al Mării Negre și Platf orma Continentală , Editura Academiei Române,
București, 2005;
* * * Ghidul turistic al județului Olt , Primăria Slatina, 2003;
* * * Harta geologică , scara 1:200 000. Slatina, Institutul Geologic, București, 1968;
* * * Harta pedologică , scara 1:200 0 00. Slatina, Institutul Geologic, București, 1974;
* * * Județele patriei. Olt , Editura Sport – Turism, București, 1980;
* * * Master Plan pentru sectorul de apă potabilă și uzată (Județul Olt), V olumul I,
Primpria Slatina, 2006;
* * * Planul Local d e Acțiune pentru Mediu, Județul Olt , Centrul Regional de Protecție a
Mediului pentru Europa Centrală și de Est, 2004;
* * * Planul Urbanistic General. Municipiul Slatina , aprobat prin H.G. 525, Primăria
Slatina, 1996;
* * * Procesul de urbanizare în R .S.România. Zona Slatina – Olt, Catedra de sociologie a
Universității București, Editura Academiei R.S.R., București, 1970;
* * * Slatina. Pagini de monografie , Întreprinderea Poligrafică „Oltenia”, Craiova, 1972;

90
* * * http://www.apmot.ro . Rapoarte privind starea mediului în județul Olt pe anii 2001 –
2008;
* * * http://www.caolt.ro . Sistemul de furnizare al apei potabile;
* * * http://www.meteoromania.ro Rapoarte privind datele climatice între anii 1950 -2008;
* * * http://www.primariaslatina.ro ;
* * * http://ww w.insse.ro/ .