Introducere…5 [304586]

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………………….5

Capitolul I. Stadiul cunoașterii……………………………………………………………………………………….6

I.1.Edentația totală.Generalități………………………………………………………………………..6

I.2.Aspectul câmpului protetic…………………………………………………………………………7

I.3.Proteza totală……………………………………………………………………………………………8

I.3.1.Definiție……………………………………………………………………………………………..8

I.3.2.Caracteristici……………………………………………………………………………………….9

I.3.3.Elemente componente…………………………………………………………………………..9

I.3.4.Materiale din care se pot realiza bazele protezelor totale………………………….14

I.3.4.1.Baze din mase plastice…………………………………………………………………14

I.3.4.2.Alte materiale……………………………………………………………………………..15

I.3.4.3.Bazele din metale………………………………………………………………………..16

I.3.5.Principiile protetice ale protezei totale………………………………………………….16

Capitolul II. Partea personală……………………………………………………………………………………….18

II.1.Scopul…………………………………………………………………………………………………..18

II.2.Obiective………………………………………………………………………………………………18

II.3.Materiale și metodă………………………………………………………………………………..18

II.4.Cazul 1. Proteza maxilară……………………………………………………………………….19

II.5.Cazul 2. Proteza mandibulară…………………………………………………………………..36

Rezultate și discuții…………………………………………………………………………………………………….50

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………..51

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….52

[anonimizat],[anonimizat], [anonimizat], fonație și fizionomie.

[anonimizat]:

[anonimizat]-maxilar din care fac parte: [anonimizat]-faciali(mușchii mimicii), [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], participând la formarea a două etaje ale feței: etajul mijlociu și etajul inferior. Mandibula sau maxilarul inferior este un os nepereche, amplasat pe linia mediană și este singurul os mobil al viscerocraniului.

Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu.

Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii, de mișcările de protruzie/retruzie ale mandibulei, precum și de mișcările de lateralitate ale acesteia, permițând în acest fel desfășurarea funcțiilor de masticație, deglutiție și fonație.

La omul adult, dinții sunt în mod normal în număr de 32, câte 16 pe fiecare arcadă (superior, pe maxilar și inferior, pe mandibulă). Dinți pe arcade:2 incisivi centrali,2 incisivi laterali, 2 canini, 4 premolari și 6 molari.

Echilibrul sistemului stomatognat este un echilibru aflat într-o permanentă dinamică în raport cu vârsta,creșterea si dezvoltarea,involuția. Afectarea unei singure componente atrage după sine dezechilibrul întregului sistem, stimulând în același timp mecanismele de reechilibrare, de compensare, care reușesc uneori sa restabileasca doar un echilibru precar.

CAPITOLUL I

STADIUL CUNOAȘTERII

I.1. EDENTAȚIA TOTALĂ -GENERALITĂȚI

Edentația totală este o stare patologică a aparatului dento-maxilar, caracterizată prin absența tuturor dinților de pe unul sau ambele maxilare, fenomen produs după erupția lor.

Edentația totală ca stare patologică, de morbiditate a sistemului stomatognat, reprezintă una din cele mai grave afecțiuni ale acestui sistem, care produce individului, nu numai tulburări ale fizionomiei faciale, ci antrenează o multitudine de disfuncționalități la nivelul tuturor componentelor și care, in timp, produc modificări morfologice dramatice, ireversibile și greu de soluționat din punct de vedere terapeutic.

Lipsa dinților este determinată de afecțiuni dobândite pe parcursul vieții și anume:

caria dentară și complicațiile ei

afecțiuni parodontale

traumatisme

procesele infecțioase ale osului maxilar și ale părților moi

tumorile cavității bucale(în măsura în care interesează maxilarele)

iatrogeniile(procesele carioase incorect tratate, accidente în timpul extracțiilor).

Este incorect însă a afirma că singurii factori etiologici ai edentației totale sunt caria dentară și boala parodontală. Un rol important îl dețin mulți factori nelegați în mod direct de afecțiunile dentare, și anume:

bagajul genetic

alimentația

comportamentul

sedentarismul

factorii determinanți culturali(aici intervine igiena generală și bucală, frecvența dispensarizărilor stomatologice, felul și calitatea tratamentelor stomatologice)

Lipsa tuturor dinților de pe maxilar se numește edentație totală maxilară, iar de pe mandibulă, edentație totală mandibulară.Se mai utilizeaza pentru edentația totală de pe un maxilar termenul de edentație totală unimaxilară iar pentru ambele maxilare, edentație totală bimaxilară.

În fazele de edentație totală se ajunge de obicei în mod lent, bolnavul trecând prin toate fazele leziunilor odontale și parodontale, edentație parțială redusă, apoi întinsă, până la pierderea tuturor dinților de pe o arcadă sau de pe ambele arcade.

După apariția ei, edentația totală evoluează în timp, pe de o parte în sensul producerii unor modificări morfo-funcționale la nivelul aparatului dento-maxilar, iar pe de altă parte în sensul agravării simptomatologiei specifice, ducând la apariția unor complicații. Această evoluție nefavorabilă poate fi oprită sau încetinită prin aplicarea rapidă a tratamentului protetic optim.

I.2.ASPECTUL CÂMPULUI PROTETIC

Particularitățile câmpului protetic în edentația totală sunt minuțios examinate de medic și ulterior sunt reproduse cu fidelitate în amprentă, iar de către tehnicianul dentar, în modelul funcțional. Prin urmare, cunoașterea acestor particularități este un factor important în conceperea și realizarea protezei totale.

Aspectul câmpului protetic în edentația totală este variat și depinde de multe cauze.

Câmpul protetic la maxilă: Aspectul morfofuncțional al câmpului protetic la maxilar depinde de starea țesutului osos al apofizelor alveolare, bolta palatină și tuberozitățile maxilare.

-Apofiza alveolară înaltă și lată oferă posibilități favorabile de sprijin și stabilizare a protezei totale, iar micșorarea treptată în volum a apofizei alveolare, ca urmare a atrofiei țesutului osos, scade și gradul de menținere a protezei.

-Tuberozitățile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei care formează proeminențe osoase în zona posterioară. În menținerea și stabilizarea protezei superioare, acestea au o valoare deosebită. Dacă aceste formațiuni sunt pronunțate , au versante paralele între ele, atunci favorizează menținerea protezei și invers, dacă au un volum redus sau sunt caracterizate prin absența oricărui relief, reprezintă un factor negativ în stabilizarea protezei totale.

-Bolta palatină are forme diverse de la pacient la pacient, cu valori protetice în sens negativ sau pozitiv, dependentă de forma și înălțimea apofizei alveolare și a tuberozităților maxilare.Prezența torusului palatin, la nivelul suturii mediene a bolții palatine, influențează negativ menținerea protezei. În asemenea situații, acesta va fi foliat. Scheletul osos al maxilei este acoperit de fibromucoasă , care este divizată în fibromucoasă fixă și mobilă.La trecerea fibromucoasei fixe în fibromucoasă mobilă , există o mică zonă de trecere, numită fibromucoasă pasiv-mobilă sau neutră.Această zonă, având o lățime de 1-3 mm, este acoperită de marginile protezei totale pentru a asigura o închidere marginală a protezei, favorizând fenomenul de succiune.Este situată de-a lungul fundului de sac vestibular, iar posterior , la limita de trecere dintre palatul dur și palatul moale, se află linia ”Ah”.

Câmpul protetic la mandibulă: Este reprezentat de aceleași elemente morfofunționale ca și la maxilar, însă având dimensiuni comparative mult mai reduse. O importanță deosebită la confecționarea protezelor totale mandibulare o au tuberculii piriformi, formațiuni situate în zona posterioară.

Proteza totală în dependență de materialul utilizat la confecționarea bazei, poate fi clasificată în:

proteză cu bază acrilică

proteză cu bază metalică

proteză cu bază mixtă (armată)

proteză cu căptușeală elastică

I.3. PROTEZA TOTALĂ

I.3.1 Definiție

Proteza totală este un corp fizic rigid și rezistent la acțiunea presiunilor masticatoare, utilizată în terapia edentației totale cu scopul restaurării arcadelor dentare și a funcțiilor dereglate ale sistemului stomatognat. Proteza totală a fost elaborată pe baza protezei parțiale mobilizabile acrilice cu placă, dar nu este dotată cu elemente de ancorare pe dinții stâlpi, deoarece avem o edentație totală. Prin urmare, proteza totală prezintă o piesă protetică mobilă și este alcătuită din bază și arcadele dentare artificiale. Baza este reprezentată de șeile protezei situate pe ambele hemiarcade edentate total și de conectorul in forma de placă care unește șeile protezei. Aplicată în cavitatea bucală, proteza totală transmite presiunile de la dinții antagoniști suportului muco-osos, care nu este apt pentru asemenea recepție.

I.3.2 Caracteristici

Reprezintă cea mai mare piesă protetică inserată în cavitatea bucală, realizată printr-o succesiune de etape clinice (de cabinet) și tehnice (în laboratorul de tehnică dentară).

Este considerată soluția cea mai bună în țările slab dezvoltate, are un preț de cost relativ modest, este considerată o lucrare protetică socială și are o accesibilitate foarte largă.

I.3.3. Elementele componente

Proteza totală se compune din:

bază acrilică dură, specifică pentru maxilar și mandibulă

șei

arcade artificiale (dinți artificiali)

Acestor componente de bază li s-au adăugat în cursul trecerii timpului diverse dispozitive destinate îmbunătațirii menținerii și stabilizării.

Baza protezei maxilare este formată din placă protetică și din șei.

Placa protetică este numită și placă palatinală deoarece are contact intim cu bolta palatină, este cuprinsă între bazele crestelor alveolare și distal de-a lungul zonei ”Ah” , unde realizează închiderea distală a protezei, terminându-se pierdut, cu grosime redusă. Este considerată elementul de legătură între șei. Deși este inconfortabilă pentru pacient, prezintă o serie de avantaje:

extinde sprijinul protezei de la nivelul crestelor la nivelul bolții palatine

dispersează pe o suprafață mai mare presiunile ocluzale transmise șeilor

favorizează adeziunea cu rol în menținerea protezei totale

favorizează stabilitatea mai ales la bolțile palatine adânci

Șaua protezei constituie suportul arcadei dentare artificiale, acoperă crestele alveolare pe versantele vestibulare și palatinale, unde, la baza ultimului, se continuă cu placa palatină. Distal, de fiecare parte, acoperă tuberozitățile maxilare în totalitate. Ea, în parte, reface și apofiza alveolară dispărută și mimează și parodonțiul (gingia) de acoperire.

Șaua prezintă:

două fețe – mucozală, în contact cu mucoasa câmpului protetic și nelustruită

– alta externă, lustruită

două versante -vestibular

-oral (palatinal)

Versantul vestibular, în regiunea anterioară, este modelat anatoform (bose, fose ) pentru a masca protezarea, iar în regiunea laterală este modelată neted, pentru a nu retenționa alimentele.

Marginea liberă a șeilor are raporturi cu zona de mucoasă neutră, situată în fundul de sac vestibular, unde este etanșeizată proteza, determinând succiunea totală a ei. Marginea liberă are o formă rotunjită, cu grosime de 1,5 – 2 mm, variază în funcție de forma și mărimea fundului de sac pe care îl urmărește, realizând extinderea funcțională a limitelor vestibulare ale protezei.

La nivelul frenului buzei superioare și bridelor laterale, marginea protezei ocolește aceste formațiuni permițând mișcarea lor liberă.

Cele două componente se continuă una cu alta, putând fi diferențiate numai din punct de vedere topografic și didactic.

Bazele protezelor trebuie să îndeplinească anumite condiții:

să ofere un suport rigid, nedeformabil dinților artificiali;

adaptare cât mai bună la relieful câmpului protetic edentat total;

rezistență la solicitările masticatorii, funcționale;

absența nocivității locale și generale (să nu fie iritante, alergenice, toxice sau carcinogenetice);

să permită o igienizare optimă;

să nu prezinte suprafețe poroase;

realizare tehnică simplă și de calitate;

stabilitate dimensională în timp;

posibilități de reparare și reoptimizare;

aspect estetic;

confort (dimensiuni minime, greutate redusă, inodore și insipide);

stabilitate în timpul funcțiilor;

preț de cost redus.

Baza protezei are doua suprafețe:

1.Una internă (mucozală) care are raporturi cu mucoasa fixă ce acoperă zona de sprijin a câmpului protetic. Prezintă în negativ un relief identic cu cel al mucoasei, obținut prin amprentare.

2.Alta externă, orientată către cavitatea bucală, care prezintă contact intermitent cu limba. Această față trebuie să fie bine lustruită pentru a nu leza limba și pentru ca alimentele lipicioase să nu adere de ea.

Baza protezei totale mandibulare este formată doar din șaua protezei. După unii autori, versantul lingual al șeii este considerat placă protetică, numit și placă linguală.

Șaua protezei: acoperă versantele vestibulare și linguale ale crestelor alveolare, distal, de fiecare parte, acoperă treimea anterioară a tuberculului piriform. Nu va depăși această treime pentru că inserția ligamentului pterigo-mandibular ar mobiliza proteza.

Șaua protezei prezintă:

față internă (mucozală) în contact cu creasta alveolară

față externă lustruită, care prezintă două versante:

-vestibular, care este modelat plan sau ușor concav;

-lingual, care este modelat plan pentru a nu lua prea mult din spațiul vital al limbii.

Marginea liberă a șeii, de formă rotunjită, cu grosime de 1,5 – 2 mm, variază în funcție de mărimea și forma fundurilor de sac vestibular și respectiv lingual, ocolește frenul buzei inferioare, bridele laterale și frenul limbii, permițând mobilitatea acestor formațiuni.

Arcadele artificiale. Dinții artificiali

Refac protetic dinții naturali pierduți prezentând aceleași caracteristici pe care le-au avut aceștia. Deoarece înlocuiesc organul pierdut ei reprezintă proteza propriu-zisă. Trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

Funcționale și fiziologice

eficiență masticatorie;

aspect estetic rezonabil, cu posibilități de individualizare;

rezistență mecanică la solicitările funcționale și parafuncționale;

fonație corespunzătoare;

refacerea estetică prin susținerea părților moi;

absența nocivității locale și generale;

Igienice

să poată fi dezinfectați;

să permită o igienizare corectă;

să nu prezinte suprafețe poroase și fenomene de îmbătrânire;

să absoarbă o cantitate cât mai redusă de apă;

să nu permită dezvoltarea agenților patogeni în suprafață sau profunzime;

Tehnologice

realizare tehnică simplă;

fixare durabilă în bazele protezelor;

posibilități de reparare și reoptimizare;

Reclamate de către pacient

aspect estetic;

confort;

eficiență masticatorie;

Economice

preț de cost redus;

durabilitate.

Dinții frontali trebuie să răspundă fundamental cerințelor fizionomice și fonetice. Dinții laterali trebuie să satisfacă în principal dezideratelor eficienței masticatorii și stabilității protezelor, rolul lor estetic fiind mai puțin pronunțat. Din această cauză dinții frontali sunt întotdeauna anatomici pe când cei laterali pot fi grupați în trei mari categorii:

A.Dinți anatomici (cuspidați), concepuți de Alfred Gysi și care prezintă suprafață ocluzală, vestibulară și o parte din cea orală asemănătoare cu cea a dinților naturali.

B.Dinți neanatomici (necuspidați), prezintă fața ocluzală fără relief

C.Dinți speciali ce sunt construiți pe principii mecanice în vederea sporirii eficienței masticatorii și stabilității protezelor totale.

Referitor la cromatică, acești dinți trebuie să aibă cel puțin două nuanțe, una mai transparentă în zona incizală sau ocluzală și una de bază, iar trecerea între nuanțe va fi gradată. Astăzi însă, majoritatea producătorilor realizează dinții acrilici în trei nuanțe (masă dentinară, de colet, incizală) adăugându-se chiar substanțe fluorescente.

Numărul dinților la o proteză totală este de 14, al treilea molar nu se montează. Prezența acestuia ar genera contacte distale care ar disloca proteza. În cazuri de atrofie accentuată a crestei alveolare maxilare sau de direcție ascendentă pronunțată a crestei alveolare mandibulare, se montează 12 dinți, renunțându-se la al doilea molar sau la unul dintre premolari.

Dinții artificiali se livrează în garnituri fixate pe o bucată din material plastic prin intermediul unei benzi de ceară, grupați în următoarele tipuri de garnituri:

-Garnituri a câte 6 dinți frontali superiori;

-Garnituri a câte 6 dinți frontali inferiori;

-Garnituri a câte 12 dinți frontali superiori și inferiori;

-Garnituri a câte 8 dinți laterali superiori;

-Garnituri a câte 8 dinți laterali inferiori;

-Garnituri a câte 16 dinți laterali superiori și inferiori;

-Garnituri a câte 28 dinți superiori și inferiori.

Pe fiecare garnitură sunt marcate prin însemne specifice tipul, mărimea, forma (în dreapta) și culoarea (în stânga).

În alegerea dinților artificiali trebuie să se țină seama și de caracteristicile lor reprezentate de următoarele:

Culoarea dinților: este un element care participă activ la realizarea armoniei dento- faciale.

Volumul dinților: este variabil existând o gamă diversă de mărimi, fiind dependentă și de tipul constituțional al pacientului.

Forma dinților: este o caracteristică în special a dinților frontali

I.3.4. Materiale din care se pot realiza bazele protezelor totale

I.3.4.1.Bazele din mase plastice

Se pot utiliza polimeri acrilici, vinilici sau rășini diacrilice compozite.Din punct de vedere tehnologic aceste materiale pot fi termopolimerizabile(căldură umedă sau uscată), termobaropolimerizabile, autopolimerizabile și injectabile. Condițiile impuse pentru polimeri pentru a fi compatibili la confecționarea protezei sunt:

biocompatibilitate chimică și functională

stabilitate în mediul bucal

estetică bună

posibilități de igienizare corespunzătoare

prelucrabilitate ușoară în condiții de lucru igienice

dotare tehnico-materială accesibilă

Polimetacrilatul de metil

Anul 1937 a fost momentul în care s-a introdus pe scara largă polimetacrilatul de metil. A fost un moment de cotitură în tehnologia protezelor totale, cauciucul fiind definitiv abandonat. Polimetacrilatul de metil este cel mai utilizat la ora actuală.

Acesta prezintă o serie de calități:

tehnologie de realizare simplă

calități mecanice acceptabile

biocompatibilitate bună

realizarea unei legături optime cu dinții artificiali polimerici

aspect estetic, în general utilizându-se un acrilat de culoare roz, de nuanța gingiei

posibilități de reparații și reoptimizări

preț de cost mai redus

Prezintă și o serie de deficiențe:

posibilitatea apariției de modificări dimensionale și deformări chiar în cursul procesului de confecționare

prezența porozităților care în timp se îmbibă cu lichidul bucal ducând la apariția mirosului neplăcut(halenă fetidă)

conductibilitate termică redusă

prezintă fenomenul de îmbătrânire

rezistența mecanică redusă poate duce la apariția fracturilor

Îmbunătățirea proprietăților mecanice se poate realiza prin rășini acrilice modificate(prin adăugarea de cauciucuri sunt îmbunătățite proprietățile acrilatelor, crescând în special rezistența mecanică), dar costurile ridicate împiedică răspândirea metodei în practică.

Armarea acrilatelor cu alte materiale:fibre de carbon, fibre aramidice, fibre de sticlă, inserturi metalice(sârmă,plăci,rețele sau umpluturi)

I.3.4.2. Alte materiale

Folosirea altor materiale pentru edificarea bazelor, ca rășinile poliamidice, epoxidice, vinilice și policarbonatele, nu s-au impus fie datorită tehnologiilor laborioase și pretențioase cerute, fie proprietăților lor care nu le întrec pe cele ale polimetacrilatului de metil. Dintre materialele alternative polimetacrilatului de metil, din care se încearcă să se realizeze baza protezei, fac parte:poliamidele (nylonul) și copoliamidele. Acestea sunt materiale termoplastice din care se pot realiza proteze moi și elastice prin tehnica injectării.La ora actuală, pe piață, există mai multe sisteme care promovează materialele termoplastice, dintre care menționăm:

Valplast -Valplast Int.Corp.;

Flexite -The Flexite Company;

Flexiplast – Bredent;

Succes FRS – Dentsply;

Rășinile de nouă generație fotopolimerizabile . Firma DeguDent(Austria) proune o rășină ECLIPSE fotopolimerizabilă care nu conține polimetil metacrilat și peroxid de benzoil.

Avantajele materialului sunt următoarele:

se elimină o serie de etape ca :realizarea machetei din ceară a viitoarei proteze, ambalarea ei, îndepărtarea cerii din tipar, introducerea acrilatului,polimerizarea și dezambalarea;

finisarea protezei este ușoara,nefiind gips pe ea;

timp mai redus de lucru;

dinții nu sunt dislocați în timpul lucrului;

consum redus de materiale clasice;

biocompatibilitate prin absența monomerului;

materialul are o flexibilitate excelentă;

este rezistent la rupere și impacturi;

confort crescut pentru pacient deoarece materialul este mai ușor decât acrilatul clasic.

I.3.4.3.Bazele din metale

Aceste baze din metale pot fi integrale sau parțiale.Cele integrale sunt utilizate la pacienții cu intoleranță la acrilat.Fixarea dinților artificiali se face prin sisteme de retenție mecanică și fizico-chimică.Au dezavantajul aspectului inestetic al gingiei artificiale(culoarea metalului). Cele parțiale sunt cel mai des utilizate datorită compromisului eficient între rezistența mecanică a ansamblului și aspectul fizionomic al gingiei artificiale.

Avantajele bazelor din metal sunt legate de grosimea mult redusă(între 0,2-1mm în funcție de metalul utilizat), fiind mult mai confortabilă pentru pacient, de rezistența mecanică mare(nu se fracturează), transmit variațiile termice la mucoasă creând senzații naturale, fenomenul de îmbătrânire nu îi modifică structura și rezistența, igiena lor este superioara deoarece nu se îmbibă cu salivă.

Bazele metalice se pot confecționa din: aliaje de Co-Cr, aurul și aliajele sale, titan.

I.3.5.Principiile protetice ale protezei totale.Sprijinul, menținerea și stabilitatea.

Forțelor care tind să mobilizeze proteza totală de pe câmpul protetic atât în repaus cât și în timpul funcțiilor aparatului dento-maxilar li se opun factorii care asigură sprijinul, menținerea și stabilitatea (triada lui Housset).

Sprijinul protezei este un principiu ce se referă la suportul oferit de către mucoasa orală, astfel încât proteza să nu se miște în plan vertical, adică să nu exercite presiune pe arcadă. Pentru arcada inferioară suportul este oferit de gingie, iar pentru arcada superioară de către palatul dur împreună cu gingia.

Menținerea este rezistența la deplasările verticale ale bazei protezei care tind să o îndepărteze de pe câmpul protetic, într-o direcție opusă celei de inserție.

Stabilitatea este rezistența la forțele orizontale și rotaționale și previne deplasările laterale și antero-posterioare ale bazei protezei. Stabilitatea unei proteze este dată de caracteristicile ei constructive și de relieful câmpului protetic. Este proprietatea cea mai importantă pentru confortul fiziologic al protezatului total deoarece instabilitatea afectează negativ sprijinul și retenția, rezultând forțe nocive pentru creastă.

CAPITOLUL II

PARTEA PERSONALĂ

II.1.SCOPUL

La realizarea acestor proteze am urmărit confecționarea lor pentru a înlocui țesuturile moi și dure pierdute în urma instalării stării de edentație.

II.2.OBIECTIVE

Obiectivele vizate pentru realizarea protezelor totale au fost:

restabilirea funcțiilor aparatului dento-maxilar,perturbate prin edentație(principiile curativ și homeostazic) prin refacerea funcțiilor fizionomică, fonetică și masticatorie

asigurarea menținerii, stabilității și sprijinului protezei în timpul desfășurării funcțiilor aparatului dento-maxilar(principiul biomecanic)

stimularea troficității țesuturilor de suport și evitarea producerii de leziuni datorate presiunilor masticatorii, contactului protezelor cu părțile moi sau modificării chimismului bucal (principiile profilactic și biologic)

II.3.MATERIAL SI METODĂ

Materialul folosit pentru realizarea protezei totale este polimetacrilatul de metil.Pasta din acrilat termopolimerizabil se prepară prin amestecul de polimer cu monomer care este un ester metilic al acidului metacrilic. Polimerul se prezintă sub formă de pulbere în diferite nuanțe de roz iar monomerul este un lichid incolor,foarte volatil, toxic și inflamabil cu un miros caracteristic, înțepător.Amestecul se prepară într-un godeu de porțelan sau polietilenă, apoi se acopere cu un capac etanș pentru a împiedica evaporarea monomerului și se așteaptă câteva minute, timp în care trece prin trei faze:de ”zahăr pudră umezit”,filamentoasă(când amestecul se trage în fire) și plastică(fază optimă pentru introducerea în tipar).Pasta de acrilat se introduce în tipar și se închide chiuveta.Aceasta se introduce în presă 30-60 de minute. Polimerizarea propriu-zisă se realizează în mediu umed, respectând un anumit regim termic. Polimerizarea – se introduce și se menține chiuveta la 65°C timp de 60 de minute, iar apoi timp de 60 de minute la 100°C.

II.4 . CAZ 1. Proteza maxilară.

Pacientul C.R., in vârstă de 54 de ani, s-a prezentat la medicul stomatolog, solicitând o consultație de specialitate în vederea realizării unei proteze totale acrilice.

După examinarea câmpului protetic edentat total al pacientului, medicul dentist a stabilit diagnosticul și planul de tratament.

O primă etapă în realizarea protezei o reprezintă înregistrarea amprentei preliminare. Aceasta este copia negativă a câmpului protetic, care reproduce cu exactitate zonele de sprijin, – creasta edentată, bolta palatină, tuberozitățile și cu aproximație periferia câmpului protetic (fundurile de sac), care reprezinta zona de menținere.

Amprenta preliminară (Fig.1.1.) s-a înregistrat cu o portamprentă standard , iar materialul de înregistrare folosit a fost alginatul, care este un hidrocoloid ireversibil.

Fig.1.1 Amprenta preliminară

Igienizarea amprentei s-a realizat astfel: spălare cu apă, pentru indepărtarea urmelor de salivă și sânge și dezinfectarea acesteia prin imersia în soluții antiseptice, antimicrobiene, antifungice, antivirale (hipoclorit de sodiu 1%, glutardehină 2%).

Medicul stomatolog a examinat amprenta ,verificând dacă materialul a cuprins în totalitate suprafața de sprijin a câmpului protetic, dacă marginile au fost modelate, dacă nu s-au găsit discontinuități pe suprafața materialului de amprentă.

Amprenta preliminară a fost trimisă în laboratorul de tehnică dentară, în vederea confecționării modelului preliminar(Fig.1.2.). Modelul preliminar este reproducerea pozitivă, statică, a câmpului protetic edentat total. Pentru realizarea acestuia, amprenta preliminară am dezinfectat-o și am spălat-o sub un jet de apă .Această etapă este una obligatorie. Am preparat pasta de gips, de consistență smântânoasă, rezultată din amestecul pudrei de gips cu apă, pe măsuța vibratoare, pe care am introdus-o progresiv în amprentă, strat cu strat. Am realizat soclul modelului prin metoda clasică iar apoi a urmat etapa de soclare, care este o operație prin care i-am conferit soclului dimensiunea optimă(1,5-2cm) si forma geometrică de pentagon.(Fig.1.3.)

Fig.1.2.Modelul preliminar înainte de soclare Fig.1.3.Aspect final după realizarea soclului

Modelul preliminar l-am realizat în vederea următoarelor scopuri:

pentru completarea examenului clinic

pentru confecționarea portamprentei individuale

document medico-legal

Pe modelul preliminar, realizat anterior, am trasat cu un creion chimic periferia câmpului protetic,lucru ce m-a ajutat la confecționarea , în limitele trasate, a portamprentei individuale. (Fig.1.4.).

Fig.1.4.Trasarea limitelor câmpului protetic maxilar

Conturul l-am început la frenul labial ,am mers de-a lungul sulcusului vestibular,am ocolit plicile alveolo-jugale, tuberozitatea maxilară, și am continuat de-a lungul liniei ”Ah”, apoi simetric în cealaltă jumătate a modelului.

După trasarea conturului, următoarea etapă a fost realizarea portamprentei individuale (Fig.1.5.), care este suport pentru materialul de amprentă funcțională.Materialul pe care l-am folosit pentru realizarea bazei și a mânerului a fost placa de bază. Am izolat modelul preliminar, prin imersie în apă, am plastifiat uniform placa de bază la flacăra becului de gaz și am adaptat-o pe model , în limitele trasate anterior, prin presiune, începând dinspre bolta palatină spre periferie. Am secționat cu foarfecele excesul de material, am modelat marginile astfel încât să fie rotunjite și să aibă o grosime de 1,5-2 mm. Din excesul de material, am confecționat mânerul, de formă paralelipipedică, cu dimensiunea a doi incisivi centrali. Acesta l-am situat pe mijlocul crestei alveolare , obligatoriu pe linia mediană.Rolul este de a manevra portamprenta și de a o centra în cavitatea orală.

În final,am prelucrat portamprenta cu freze de prelucrat acrilatul,fără să exercit presiuni, pentru a evita deformarea.

Fig.1.5.Portamprenta individuală

Portamprenta individuală,adaptată pe modelelul preliminar,a fost trimisă în cabinet, unde medicul dentist a realizat amprenta funcțională a câmpul edentat. (Fig.1.6.)

Fig.1.6.Amprenta funcțională

Ajunsă din nou în laborator, amprenta am spălat-o și am dezinfectat-o.Amprenta funcțională este reproducerea negativă a elementelor câmpului protetic . Înregistrează cu maximum de fidelitate atât zona de sprijin cât și cea de menținere (succiune).Am analizat amprenta astfel încât să fie centrată în lingura individuală, să cuprindă întreg câmpul protetic și materialul de amprentă să adere pe toată suprafața portamprentei individuale.

Pe linia mediană va prezenta impresiunea lăsată de frenul buzei superioare sub forma unei depresiuni iar la nivelul tuberozităților, marginea va avea grosimea și înălțimea maximă, în funcție de forma și de volumul acestor formațiuni.Amprenta va reda cu fidelitate adâncimea bolții palatine.

După verificarea amprentei, am trecut la etapa de confecționare a modelului funcțional.

Am preparat pasta de gips , amestecând pudra de gips cu apa,în proporțiile indicate de firma producătoare și am aplicat-o în amprentă.Am început cu zonele declive și ulterior au urmat și restul zonelor de sprijin ale câmpului protetic,până la refularea marginală moderată.Gipsul l-am turnat în cantități mici,din aproape în aproape, având grijă sa nu se înglobeze bule de aer.În timpul turnării am folosit și măsuța vibratoare pentru a obține un model care să redea toate detaliile câmpului.După umplerea completă am așteptat începerea prizei ,moment în care am realizat retențiile pentru soclul modelului, sub forma unor mici proeminențe. Soclul modelului l-am realizat după priza completă a gipsului.(Fig1.7.)

Fig.1.7.Realizarea soclului modelului funcțional

Modelul funcțional este copia pozitivă a câmpului ce redă cu fidelitate atât zona de sprijin cât și zona de succiune. (Fig.1.8.)

Fig.1.8.Modelul funcțional

Fig.1.9.Trasarea periferiei câmpului protetic

După trasarea periferiei câmpului protetic(Fig.1.9.), am plastifiat placa de bază ,treptat ,la flacăra becului de gaz și am adaptat-o în contact intim pe model,prin presiuni digitale,mai întâi pe bolta palatină și apoi pe versantele crestelor alveolare, pentru a obține baza machetei de ocluzie(Fig.1.10).Excesul de material l-am îndepărtat iar marginile le-am rotunjit cu freza pentru acrilat.Pentru ca bordura de ocluzie să fie bine prinsă de bază,am realizat retenții sub formă de ”x”, cu spatula fierbinte pe crestele bazei. Într-un conformator(Fig.1.11.), de formă paralelipipedică am introdus ceară topită, pentru obținerea bordurii de ocluzie,pe care mai apoi am adaptat-o și lipit-o pe mijlocul crestei edentate(Fig.1.12.).

Fig.1.10 Baza machetei Fig.1.11. Conformator

Fig.1.12.Bordura de ocluzie

Bordura de ocluzie trebuie să aibă forma asemănătoare cu cea a arcadei dentare. Am fixat-o prin lipire cu ceară fierbinte pe muchia crestei , cu excepția zonei frontale, unde am plasat-o ușor vestibularizat , pentru a compensa resorbția centripetă a maxilarului și a reface plenitudinea buzei superioare.Un rol al acestei borduri este faptul că determină, înregistrează și transpune în laborator relațiile intermaxilare, dimensiunea verticală de ocluzie, relația de postură, relația centrică, nivelul și orientarea planului de ocluzie și curbura vestibulară a arcadei frontale maxilare. Pe mijlocul bolții palatine, la 2/3 posterioare, am realizat cu spatula bobița lui Walkhoff, care ajută la înregistrarea mai exactă a relațiilor intermaxilare, prin atingerea de către pacient.

Datele înregistrate , de către medicul stomatolog ,prin determinarea relațiilor intermaxilare au fost trimise în laborator, unde complexul modele – șabloane, l-am montat în ocluzor. (Fig.1.13.)

Fig.1.13.

Există 3 reguli de montare în ocluzor.

1.Planul de orientare ocluzală, materializat de suprafețele ocluzale ale bordurilor de ocluzie aflate în contact, trebuie să fie paralele cu un plan orizontal, reprezentat de planul mesei atât în sens antero-posterior cât și în sens transversal.

2.Planul medio-sagital al complexului machete de ocluzie/modele funcționale trebuie să se suprapună peste planul medio- sagital al ocluzorului (perpendicular pe axa balama)

3.Distanța dintre axul balama și punctul interincisiv(marcat de intersecția liniei mediene cu planul de ocluzie) trebuie să fie cuprinsă între 9-10 cm.

Am ales ocluzorul și l-am verificat, am redus din înălțimea soclurilor, astfel încât să nu depășească 15mm. Am realizat șanțuri de retenție pe suprafața bazală a soclurilor. Pentru a asigura o mai bună stabilitate în timpul gipsării, am solidarizat modelele cu bețe de chibrit lipite cu ceară la nivelul soclurilor , unul frontal și câte două lateral.Am hidratat modelele prin imersie în apă.Am preparat pasta de gips și am pus-o pe masa de lucru.Am introdus brațul inferior al ocluzorului în pastă și am presat până când a ajuns în contact cu masa iar peste acesta am mai pus o cantitate de gips.Am așezat complexul machete/modele și am apăsat până când soclul modelului inferior a atins brațul inferior al ocluzorului.După priza gipsului am verificat dacă între brațul superior al ocluzorului și soclul modelului maxilar s-a conservat un spațiu de minim 5mm. Am aplicat pasta de gips pe soclul modelului superior ,am închis brațul superior și am depus o nouă cantitate de gips pe care am modelat-o sub formă de calotă hemisferică. Am blocat șurubul distanțator cu ajutorul contrapiuliței și am transferat reperele de pe bordurile de ocluzie pe modele.

Următoarea etapă după montarea în ocluzor a fost confecționarea machetei bazei și a arcadei artificiale.Modelul l-am izolat cu o substanță izolatoare și macheta bazei(Fig.1.14.) am realizat-o din folie de ceară roz pe care am plastifiat-o și am adaptat-o pe model.Am realizat apoi un rulou din ceară(Fig.1.15.) pe care l-am lipit pe mijlocul crestei și în acest rulou am fixat dinții artificiali din garnitura de dinți(Fig1.16).

Fig.1.14.Macheta bazei Fig.1.15.Ruloul pentru montarea dinților

Fig.1.16.Garnitură de dinți

Incisivul central l-am montat cu fața mezială în contact cu linia mediană și atinge planul de ocluzie cu marginea incizală ; axul longitudinal l-am înclinat în sens M-D cu 2 grade,iar în sens V-P cu 5-8 grade. Cu spatula încălzită am plastifiat porțiunea de rulou corespunzătoare incisivului central, apoi acesta l-am poziționat și l-am fixat cu ceară fierbinte.

Incisivul lateral l-am montat cu fața mezială în contact cu fața distală a incisivului central: nu atinge planul de ocluzie , marginea sa incizală fiind la 0,5-1 mm de acesta; l-am înclinat în sens V-P cu 6-10 grade , iar în sens M-D cu 3 grade.

Caninul vine în contact cu fața distală a incisivului lateral și atinge planul de ocluzie cu vârful cuspidului; înclinarea este de 2-5 grade în sens V-P și 1,5 grade în sens M-D; jumătatea mezială a feței vestibulare este plasată în același plan cu grupul frontal, iar jumătatea distală cu grupul dinților laterali.

Premolarul prim l-am montat pe mijlocul crestei alveolare, perpendicular pe planul de orientare ocluzală,cu fața mezială în contact sau la 0,5-1mm distanță de fața distală a caninului, atinge planul de ocluzie cu vârful cuspidului vestibular, cuspidul palatinal fiind la 0,5 mm distanță de acesta.

Premolarul secund l-am montat tot perpendicuar pe mijlocul crestei , cu fața mezială în contact cu fața distală a primului premolar , atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi.

Regula de grup pentru montarea premolarilor superiori: linia care unește cuspizii primului premolar intersectează linia mediană înapoia acestui dinte, iar linia care unește cuspizii premolarului secund, intersectează linia mediană chiar în dreptul lui.

Tangenta premolară la maxilar constituie reperul amplasării fețelor vestibulare ale premloarilor, între convexitatea vestibulară maximă a caninului și cuspidul mezio-vestibular al molarului prim superior.Această linie delimitează vestibular plasarea premolarilor superiori în armonie cu restul arcadei și respectarea coridorului bucal, evitând astfel apariția aspectului de ”gură plină de dinți”

Molarul prim are fața mezială în contact cu fața distală a premolarului secund; l-am montat pe mijlocul crestei alveolare, cu axul ușor înclinat, astfel încât fața ocluzală să fie orientată în jos, spre vestibular și spre distal; atinge planul de ocluzie prin intermediul cuspidului mezio-palatinal.

Molarul secund l-am montat pe mijlocul crestei, cu axul mai înclinat spre mezial și palatinal decât la primul molar; nu atinge planul de ocluzie cu nici un cuspid; cel mai apropiat fiind mezio-palatinalul.

Fig.1.17.Realizarea machetei în ceară cu dinți

O dată terminată montarea dinților artificiali, macheta am pregătit-o pentru probă, pentru ca pacientul să fie plăcut impresionat încă de la început. Am modelat gingia artificială, papilele interdentare, am curățat dinții de ceară, am rotunjit marginile și i-am conferit un aspect neted și lucios. După verificarea extraorală și intraorală în cabinet, macheta a revenit în laborator pentru definitivarea modelajului. Scopul definitivării este redarea tuturor detaliilor morfologice și perfectarea următoarelor obiective:

1.Perfectarea funcției fizionomice. Definitivarea modelajului machetei în scop fizionomic l-am realizat în special în zona frontală vizibilă, la nivelul versantului vestibular al șeii și al parodonțiului artificial.Versantului vestibular i-am conferit o grosime adecvată astfel încât să compenseze resorbția și atrofia și să asigure refacerea plenitudinii buzelor și a obrajilor.La modelarea parodonțiului am acordat o mai mare atenție modelării papilelor interdentare, pe care le-am modelat în funție de vârsta pacientului (papile reduse dimensional,atrofiate,care nu ocupă in totalitate ambrazura).

2.Perfectarea funcției fonetice. În acest scop, macheta bazei am realizat-o cu grosimea de maximum 2 mm, dimensiune care asigura totodată și rezistența mecanică a viitoarei proteze. .Un rol deosebit de important în refacerea funcției fonetice îl are modelarea elementelor morfologice de la nivelul zonei de articulare fonetică(treimea anterioară a bolții palatine), pentru ca limba să întâlnească și după protezare reliefuri asemănătoare celor naturale.În acest sens, am modelat papila bunoidă,rafeul median și rugile palatine.

3.Perfectarea menținerii și stabilității. Macheta am modelat-o cu o anumită configurație la nivelul marginilor și a versanților șeilor.Marginile ușor îngroșate, forma și volumul obligatoriu le-am realizat ca cele ale fundurilor de sac pentru a obține închiderea marginală perfectă.

4.Perfectarea rezistenței mecanice. Pentru a rezista solicitărilor mecanice, placa protetică palatinală am realizat-o cu o grosime de 2 mm.

5.Perfectarea obiectivului igienico-profilactic. Pentru menținerea unei igiene foarte bune, am urmărit , încă din faza de modelare a machetei, obținerea unor suprafețe plane, netede, neretentive.În scopul obținerii unor suprafețe neretentive, macheta am finisat-o riguros, întreaga suprafață externă am netezit-o până la luciu.Excepție de la modelajul igienic am făcut în zona frontală vestibulară, unde am realizat un compromis în favoarea modelajului fizionomic.

După această definitivare am pregătit macheta pentru transformarea în proteză finită, iar prima etapă este ambalarea machetei , care este o operație de învelire a machetei într-un material numit masă de ambalat, în scopul obținerii tiparului(Fig.1.18.) Am preparat pasta de gips și am introdus-o în prima jumătate a chiuvetei.Am introsud modelul împreună cu macheta în pasta de gips și am netezit suprafața gipsului.Am izolat suprafața liberă a gipsului și macheta prin pensulare cu soluție izolatoare pentru a favoriza desprinderea celor două jumătăți ale chiuvetei.După izolarea suprafeței libere a gipsului și a machetei, am asamblat a doua jumătate a chiuvetei , am așeazat pe măsuța vibratoare și am umplut cu pastă de gips.Am cuplat capacul și am pus în presă timp de 2 ore.

Fig.1.18.Ambalarea machetei

Chiuveta am îndepărtat-o din presă,am introdus-o în apă fierbinte, pentru plastifierea cerii și am desfăcut-o.Am îndepărtat ceara manual iar resturile le-am îndepărtat cu un jet de apă fierbinte.Astfel am obținut tiparul,o piesă cavitară,cu pereți groși. La deschiderea chiuvetei, modelul a rămas în prima jumătate iar dinții în a doua jumătate a chiuvetei(Fig.1.19)

Fig.1.19. Tiparul

Am izolat tiparul cu soluție de pectizol,am izolat pereții de gips ai tiparului, nu și dinții artificiali.

Baza protezei am obținut-o din rașină acrilică (Fig.1.20.) prin introducerea acesteia în tipar sub forma de pastă (Fig.1.21.).

Fig.1.20. Rașina acrilică(forma de prezentare) Fig.1.21.Pasta de acrilat

Pasta din acrilat termopolimerizabil am obținut-o prin amestecul de polimer (polimetacrilat de metil) cu monomer (metacrilat de metil) care este un ester metilic al acidului metacrilic.Amestecul l-am realizat într-un godeu de porțelan și am acoperit pentru a împiedica evaporarea.

După ce am introdus pasta de acrilat în tipar ,cele două jumătăți ale tiparului le-am unit, iar conformatorul presat pentru ca pasta să pătrundă în toate detaliile și pentru a elimina surplusul de pastă acrilică(Fig.1.22).Presarea finală a durat 30-60 de minute.Am respectat regimul termic de polimerizare :65°C timp de 60 de minute, iar apoi timp de 60 de minute la 100°C(Fig.1.23.)

Fig.1.22. Presarea tiparului Fig.1.23.Termopolimerizarea rășinii acrilice

După termopolimerizarea rașinii acrilice am realizat dezamabalarea, operație prin care proteza polimerizată este scoasă dintre pereții tiparului (Fig.1.24.)

Fig.1.24.Proteza dezambalată

După îndepărtarea din tipar, am prelucrat proteza.(Fig.1.25.)

Fig.1.25. Prelucrarea protezei

Am realizat operația de planare, care constă în îndepărtarea exceselor de rășină acrilică polomerizată rămasă după dezambalare.A urmat apoi operația de netezire ,unde am acordat importanță prelucrării festonului gingival artificial.

Operația de lustruire am realizat-o cu ajutorul instrumentelor speciale: filțuri, perii, pufuri montate și acționate de motorul orizontal de tehnică dentară folosind pasta de lustruit. Lustruirea protezelor s-a realizat în vederea obținerii luciului sticlos la nivelul suprafețelor externe(Fig.1.26.)

Fig.1.26. Lustruirea

Iar în final, proteza a arătat în felul următor, în afara cavității orale:

Fig.1.27.Aspectul final al protezei

II.5. CAZ 2. Proteza mandibulară.

Pacientul „P.A.” ,în vârstă de 51de ani, s-a prezentat în cabinetul stomatologic pentru refacerea funcțiilor perturbate ca urmare a instalării edentației. După examinarea câmpului protetic, stabilirea diagnosticului și a planului de tratament, medicul stomatolog a înregistrat amprenta preliminară cu ajutorul unei portamprente standard(Fig.2.1.)Amprentarea propriu-zisă este operațiunea în care materialului de amprentare, aflat în faza de plasticitate, i se imprimă cât mai precis și în totalitate detaliile câmpului protetic. Ca material de amprentare s-a folosit un alginat, care este un hidrocoloid ireversibil.

Fig.2.1. Amprenta preliminară

Această amprentă preliminară a ajuns în laboratorul de tehnică dentară ,am dezinfectat-o și am spalat-o cu un jet de apă pentru a elimina urmele de salivă și de sânge.Ea reprezintă copia negativă a câmpului protetic care reproduce cu exactitate zonele de sprijin și cu aproximație periferia câmpului protetic.

Amprenta preliminară a fost înregistrată în vederea confecționării modelului preliminar care este reproducerea pozitivă ,statică, a câmpului protetic. Pentru confecționarea lui am realizat pasta de gips în bolul de cauciuc, pe măsuța vibratoare, rezultată din amestecul pudrei de gips cu apa. Gipsul l-am turnat în amprenta preliminară progresiv, strat cu strat, cu grijă, pentru a evita apariția bulelor de aer. După priza gipsului am realizat soclul modelului prin metoda clasică.Pasta de gips am așezat-o pe masa de lucru iar peste ea am răsturnat amprenta preliminară cu modelul turnat anterior.Am ridicat pasta de-a lungul marginilor amprentei.Am îndepărtat surplusul iar după priza gipsului am demulat modelul și l-am soclat pentru a conferi soclului dimensiunea optimă și forma trapezoidală.(Fig.2.2. Fig.2.3.)

Fig.2.2. Model înainte de soclare Fig.2.3.Modelul preliminar

Pe acest model, am trasat periferia câmpului protetic ,ce m-a ajutat în următoarea etapă de realizare a portamprentei individuale(Fig.2.4.)

Fig.2.4.Trasarea periferiei câmpului protetic

Cu creionul chimic am pornit conturul de la frenul buzei inferioare, am ocolit plicile alveolo-jugale , am continuat de-a lungul sulcusului vestibular, am ocolit 2/3 anterioare ale tuberculului piriform iar mai apoi de-a lungul sulcusului lingual până la frenul lingual, de unde am continuat în mod silimar pe cealaltă jumătate a modelului.

Portamprenta individuală este un suport rigid ce corespunde particularităților individuale ale fiecărui câmp protetic. Pentru confecționarea ei am izolat modelul preliminar, am plastifiat uniform placa de bază și am adaptat-o pe model în limitele trasate anterior prin presiune manuală, dinspre versantul lingual spre cel vestibular.Am secționat cu foarfecele surplusul iar din acest surplus am realizat mânerul, pe care l-am plasat pe linia mediană.Tot din excesul de placă de bază am confecționat și butonii de presiune, care se realizează numai la portamprenta individuală mandibulară, pe care i-am aplicat pe mijlocul crestei , în zona corespunzătoare premolarilor(Fig.2.5.) Rolul butonilor: exercitarea de presiuni uniforme și echilibrate pe câmpul protetic de către medic ăn timpul amprentării funcționale.

Fig.2.5.Realizarea portamprentei individuale

Această portamprentă individuală a fost trimisă în cabinetul medicului pentru a înregistra amprenta funcțională sau definitivă a pacientului. Aceasta este reproducerea negativă a câmpului care înregistrează cu maximum de fidelitate atât zona de sprijin cât și cea de succiune. După aceată amprentare, din nou portamprenta a ajuns în laborator. Am igienizat-o prin imersie în soluții dezinfectante și am examinat-o La analiza amprentei am verificat ca ea să cuprindă întreg câmpul protetic,materialul de amprentă să fie distribuit unifom,amprenta sa fie centrată în portamprentă și să nu existe zone de portamprentă neacoperite de material.Pe linia mediană, vestibular și lingual , marginile să prezinte incizuri corespunzătoare frenului buzei inferioare și limbii, în dreptul incisivilor, marginea să fie subțire, extremitatea distală să cuprindă tuberculul piriform.

Am preparat pasta de gips într-un bol de cauciuc, de consistență fluidă și am turnat-o din aproape în aproape,în cantități mici, prin vibrare în amprentă.După ce am umplut complet amprenta, am așteptat începerea prizei și am realizat pe suprafața liberă a gipsului retențiile iar mai apoi soclul modelului(Fig.2.6.)

Fig.2.6. Realizarea modelului funcțional

Am îndepărtat modelul din amprentă și l-am soclat la aparatul de soclat, obținând astfel forma semicirculară a modelului funcțional. Următoarea etapă a fost confecționarea machetelor de ocluzie care sunt piese protetice intermediare ce reproduc temporar baza și arcada dentară artificială a viitoarei proteze, dar mai întâi, pe modelul funcțional am trasat periferia câmpului protetic. (Fig.2.7.)

Fig.2.7.Modelul funcțional cu trasarea periferiei câmpului protetic

Pe acest model funcțional ,am realizat baza și bordurile de ocluzie ale machetei de ocluzie. Baza machetei de ocluzie acopere în întregime câmpul protetic, atât zona de sprijin, cât și zona de succiune. Ca să fie eficientă în determinarea relațiilor intermaxilare, baza șablonului trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să se adapteze perfect pe modelul de lucru, având întinderea și conformarea asemănătoare cu a bazei viitoarei proteze; să aibă o stabilitate perfectă pe model și să nu basculeze la verificarea în cavitatea bucală.

Am izolat modelul funcțional și am confecționat baza (Fig.2.8.).Placă de bază am aplicat-o pe model și am încălzit- o la flacăra becului de gaz.Am adaptat-o în contact intim cu modelul prin presiuni digitale ,simlutan de pe versantele vestibular și lingual ,pentru a obține stabilitatea.Excesul de material l-am îndepărtat iar marginile le-am răsfrânt și le-am adaptat pentru a pătrunde la nivelul fundurilor de sac, copiind forma și dimensiunile acestora. Pentru ca bordura de ocluzie să fie bine prinsă de bază, am realizat retenșii sub formă de”x” , pe crestele bazei.

Bordurile de ocluzie le-am realizat din ceară, prin introducerea cerii topite într-un conformator(Fig.2.9.), pe care mai apoi le-am adaptat și le-am lipit pe mijlocul crestei edentate(Fig.2.10.)

Fig.2.8.Baza machetei Fig.2.9.Conformator

Fig.2.10.Bordura de ocluzie

Bordurile de ocluzie trebuie să prezinte câteva caracteristici : dimensiunile în zona frontală (înălțime = 10mm , lățime = 6mm) ,în zona laterală( înălțime = 6-8 mm , lățime= 8-10mm), limita posterioară a bordurii este situată corespunzător feței distale a primului molar ,suprafața ocluzală trebuie să fie paralelă cu soclul modelului, înclinarea versantului vestibular al bordurii în zona frontală este de 2 grade la mandibulă, extremitățile distale sunt tăiate în unghi de 45 de grade pentru a evita apariția contactelor premature între bordura maxilară și cea mandibulară în timpul înregistrării relațiilor intermaxilare, forma bordurii este paralelipipedică(pătrată pe secțiune), cu fețele plane și netede, iar unghiurile rotunjite, trebuie modelate simetric față de linia mediană. Rolurile bordurilor :trasarea unor repere necesare tehnicianului dentar în vederea alegerii și montării dinților artificiali.

Detreminarea relațiilor intermaxilare a fost efectuată de către medicul stomatolog în cabinet. Scopul acestei etape: depistarea și înregistrarea unor relații funcționale mandibulo-maxilare, în funcție de care se poziționează modelele finale și se transferă apoi pe instrumentul de lucru (simulatorul aparatului dento-maxilar) în vederea aranjamentului dentar și restabilirii relațiilor ocluzale ; culegerea de date suplimentare în raport cu aspecte estetice (morfologice faciale) și funcționale (fonetice), care să ajute la aranjamentul dentar.

A urmat apoi în laborator operația de montare în ocluzor, după cele 3 reguli de montare(Fig.2.11.).

Fig.2.11.Montarea în ocluzor

Ocluzorul este cel mai simplu simulator, el imitând numai mișcările verticale ale mandibulei, de închidere-deschidere, fără a permite o montare în raport cu axa bicondiliană.Cu ajutorul lui , pot fi reproduse numai poziția de intercuspidare maximă și dimensiunea verticală de ocluzie. Cu toate acestea, cunoaște încă, din păcate, o largă utilizare în laboratoarele de tehnică dentară.

Reguli de montare în ocluzor

1.Planul de orientare ocluzală, materializat de suprafețele ocluzale ale bordurilor de ocluzie aflate în contact, trebuie să fie paralele cu un plan orizontal, reprezentat de planul mesei atât în sens antero-posterior cât și în sens transversal.

2.Planul medio-sagital al complexului machete de ocluzie /modele funcționale trebuie să se suprapună peste planul medio- sagital al ocluzorului (perpendicular pe axa balama)

3.Distanța dintre axul balama și punctul interincisiv(marcat de intersecția liniei mediene cu planul de ocluzie) trebuie să fie cuprinsă între 9-10 cm.

Am ales ocluzorul și l-am curățat.Înălțimea soclurilor am redus-o astfel încât să nu depășească 15mm. Pe suprafața bazală a soclurilor am realizat șanțuri de retenție și am solidarizat modelele cu bețe de chibrit pentru o mai bună stabilitate în timpul gipsării.Unul lipit frontal și două lateral.Am hidratat modelele prin imersie în apă pentru a evita ca pasta de gips să facă priză instantaneu,ca urmare a absorbției apei de către modelele uscate.Am preparat pasta de gips și am pus o cantitate pe masa de lucru.Am introdus brațul inferior al ocluzorului în pastă și am presat până când brațul a ajuns în contact cu masa iar peste acesta am pus o nouă cantitate de gips.Am așezat complexul machete de ocluzie/modele ,cu partea distală orientată spre axul balama și am apăsat până când modelul inferior a atins brațul inferior al ocluzorului.Surplusul de gips l-am îndepărtat pentru a nu bloca șurubul și contrapiulița.După priza gipsului ,am verificat distanța dintre soclul modelului superior și brațul superior al ocluzorului ,aceasta fiind de 5mm.Am aplicat pasta de gips pe soclul modelului superior,am închis brațul ocluzorului și am depus o nouă cantitate de gipspe care am modelat-o sub formă de calotă hemisferică.Reperele de pe bordurile de ocluzie le-am transferat pe modele(linia mediană,linia caninilor,linia surâsului,planul de orientare ocluzală,linia mijlocului crestei alveolare,linia curburii crestei alveolare mandibulare).

După ce am montat în ocluzor, am început confecționarea machetei bazei și a arcadei artificiale.Am izolat modelul, am plastifiat o folie de ceară roz și am adaptat-o pe model în limitele zonei de închidere marginală și am îndepărtat surplusul obținând astfel macheta bazei(Fig.2.12.). Aceasta am lipit-o pe model în 3-4 puncte la nivelul marginilor, cu ceară fluidă,pentru a fi stabilă ăn timpul montării dinților.

Fig.2.12.Macheta bazei

Ruloul de ceară,cu diametrul de 5-6mm , l-am lipit pe mijlocul crestei alveolare , unde am fixat dinții artificiali.(Fig.2.13. Fig.2.14.)

Fig.2.13. Ruloul de ceară Fig.2.14.Ruloul de ceară lipit pe machetă

Următoarea etapă a fost reprezentată de montarea dinților artificiali pe macheta bazei realizată anterior.(Fig.2.15.)

Fiecare dinte artificial se articulează cu căte doi dinți antagoniști,formând unități masticatorii, excepție făcând incisivul central inferior ,care are un singur antagonist.Dinții mandibulari se montează în următoarea ordine: M1 , C , IC , IL , PM1 , PM2 și M2.

Molarul prim l-am montat pe mijlocul crestei alveolare, în raport cu molarul prim superior, conform cheii de ocluzie a lui Angle, cuspidul mezio-vestibular al molarului prim superior l-am plasat între cuspizii mezio-vestibular și centro-vestibular ai molarului prim inferior.În acest angrenaj cuspidul mezio-palatinal al molarului prim superior se află în foseta centrală a molarului prim inferior.

Caninul l-am montat aproape vertical, coletul fiind ușor distalizat iar marginea incizală ușor lingualizată.Versantul mezial al marginii incizale are raport cu incisivul superior, iar cel distal cu caninul superior.

Incisivul central l-am montat cu fața mezială în raport cu linia mediană, perpendicular pe creastă; marginea incizală am plasat-o în spatele feței palatinale ale incisivului central superior , care îl acoperă în sens vertical 1-2 mm și cu care are raport în 2/3 meziale ale acestuia;în sens sagital se creează un spațiu de inocluzie de 1-2 mm.

Fig.2.15.Montarea dinților artificiali

Incisivul lateral l-am montat ca și incisivul central, perpendicular pe mijlocul crestei; marginea incizală am plasat-o cu 0,5-1 mm mai sus față de a centralului și are raporturi cu 1/3 distală a feței palatinale a incisivului central superior și cu 1/3 mezială a feței palatinale a incisivului lateral superior.

Premolarul prim l-am montat perpendicular pe mijlocul crestei, în angrenaj cu versantul distal al marginii incizale a caninului superior și cu versantul mezial al cuspidului premolarului prim superior.

Premolarul secund l-am montat perpendicular pe mijlocul crestei, cuspidul vestibular se articulează între crestele marginale ale premolarilor maxilari, iar fața ocluzală este ușor lingualizată.

Molarul secund l-am montat perpendicular pe mijlocul crestei , angrenat între cuspidul disto-vestibular al molarului prim superior și cuspidul mezio-vestibular al molarului secund superior.

Pound a enumerat două reguli pentru montarea dinților laterali inferiori și anume :fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească linia care unește fața mezială a caninului cu fața linguală a tuberculului piriform și fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească verticala ridicată pe linia oblică internă.

O dată terminată montarea dinților artificiali, macheta am pregatit-o pentru probă pentru ca pacientul să fie plăcut impresionat încă de la început. Astfel: am modelat gingia artificială numai în regiunea frontală pentru ca medicul și pacientul să poată aprecia valoarea estetică a montării. Am modelat ceara din jurul coletului dinților, papilele interdentare, precum și porțiunea inițială a alveolelor. Dinții artificiali i-am curățat de ceară. Machetele le-am desprins de pe modele, marginile le-am rotunjit, iar eventualele asperități de pe suprafațele mucozale le-am netezit. Am verificat dacă marginile machetei reproduc întocmai fundurile de sac. Cu o pară de aer am proiectat pe suprafața machetelor un jet de aer cald pentru a obține un aspect neted, lucios. După aceste operații, machetele aplicate pe modele, împreună cu aparatul în care s-a realizat montarea ,precum și cu șabloanele de ocluzie și fișa de laborator, au fost trimise în cabinet. Obiectivul este verificarea amănunțită a machetei, a contactelor ocluzale statice și dinamice în cavitatea bucală.

După verificarea extraorală și intraorală în cabinet, macheta a revenit în laborator și am definitivat modelajul prin redarea detaliilor morfologice . Macheta pentru probă a fost modelată doar sumar, de aceea se impune continuarea modelării. Înainte de price manevră însă, macheta am igienizat-o pentru a evita contaminarea.

Scopul definitivării este redarea tuturor detaliilor morfologice și perfectarea următoarelor obiective: Perfectarea funcției fizionomice prin definitivarea modelajului machetei în scop fizionomic,pe care am realizat- o în special în zona frontală, la nivelul versantului vestibular al șeii și al parodonțiului artificial ; Perfectarea funcției fonetice prin modelarea bazei machetei cu o grosime de maximum 2 mm.Versantul vestibular al machetei l-am modelat plan-concav pentru conservarea spațiului funcțional pentru limbă ; Perfectarea menținerii și stabilității ,prin modelarea marginilor ușor îngroșate care ocolesc formațiunile mobile și care trebuie corelate obligatoriu cu cele ale fundurilor de sac pentru a asigura o închidere marginală perfectă și prin modelarea versanților vestibulari ; Perfectarea rezistenței mecanice prin realizarea grosimii plăcii bazei de 2mm ; Perfectarea obiectivului igienico profilactic prin modelarea machetei cu suprafețe plane, netede,neretentive.

După terminarea definitivării urmează transformarea machetei în proteză finită care are ca primă etapă ambalarea machetei.Înainte de aceats am verificat chiuvetele și le-am curățat minuțios de resturile de gips,am curățat dinții de urmele de ceară,am fixat macheta de model pentru a împiedica pătrunderea masei de ambalat între machetă și model și am izolat interiorul chiuvetei ,pentru a facilita îndepărtarea din chiuvetă în etapa de dezambalare.Ambalarea propriu zisă am realizat-o din masă de ambalat , cu scopul obținerii tiparului.Ambalarea am realizat-o în conformatoare metalice.Am preparat pasta de gips și am introdus-o în prima jumătate a chiuvetei.Modelul împreună cu macheta le-am introdus în pasta de gips și am netezit suprafața gipsului.După priză, am izolat suprafața liberă a gipsului și macheta și am asamblat a doua jumătate a chiuvetei.Am așezat-o pe măsuța vibratoare și am umplut-o cu gips.Am cuplat capacul și am pus la presă(Fig.2.16.)

Fig.2.16.Ambalarea machetei

După ce chiuveta a stat la presă, am îndepărtat-o și am introdus-o în apă fierbinte pentru a se plastifia ceara.Am deschis chiuveta, am îndepărtat ceara iar urmele de ceară le-am spălat cu jet de apă.În prima jumătate a chiuvetei a rămas modelul iar în ce-a de-a doua jumătate dinții. Am obținut astfel tiparul care reprezintă negativul machetei și este o piesă cavitară delimitată de pereți groși.Cavitatea tiparului apare evidentă numai după îndepărtarea cerii machetei.Am izolat pereții de gips ai tiparului, nu și dinții ,prin pensulare cu soluție de pectizol.(Fig.2.17. Fig.2.18.)

Fig.2.17.Îndepărtarea cerii din tipar Fig.2.18.Izolarea tiparului

Pasta din acrilat din care am realizat baza protezei am preparat-o prin amestecul polimerului cu monomerul și am introdus-o manual în tipar(Fig.2.19.)

Fig.2.19.Prepararea pastei de acrilat și introducerea ei în tipar

Pasta am preparat-o într-un godeu, prin amestecul de polimer cu monomer și am închis etanș pentru a împiedica evaporarea monomerului.Pasta în fază plastică ,am modelat-o sub formă de rulou și am aplicat-o în jumătatea de tipar în care se aflau dinții. Am unit cele două jumătăți ale tiparului și conformatorul l-am pus la presă (Fig.2.20.)și am respectat regimul de polimerizare realizat în mediu umed.Polimerizarea definește procesul chimic prin care pasta de acrilat, rezultată din amestecul monomerului cu polimerul, se transformă într-o substanță dură, rigidă – se introduce și se menține chiuveta la 65°C timp de 60 de minute, iar apoi timp de 60 de minute la 100°C.

Fig.2.20.Presarea tiparului pentru eliminarea surplusului de acrilat

După operația de termopolimerizare, am realizat dezambalarea, operație ce constă în scoaterea protezei din pereții tiparului. Operația de dezambalare am realizat-o după răcirea completă a chiuvetei. Proteza dezambalată arată în felul următor(Fig.2.21.)

Fig.2.21.Proteza dezambalată

A urmat apoi etapa de prelucrare a protezei prin planare, netezire și lustruire.Planarea este procesul de prelucrare grosieră a protezei, înlăturând excesele de rășină acrilică polimerizată rămasă după dezambalare.Netezirea se adresează prelucrării mai fine a festonului gingival iar lustruirea, (Fig.2.22.) operația prin care i-am conferit protezei o suprafață externă lucioasă.Am realizat o cu materiale specifice, care cințin abrazivi cu granulație fină.Fața mucozală nu am lustruit-o.

Fig.2.22.Lustruirea protezei

Până la aplicarea în cavitatea orală, protezele s-au păstrat într-un vas cu apă curată.

În final, voi prezenta proteza totală mandibulară la gata, în afara cavității(Fig.2.23.)

Fig.2.23.Aspectul final al protezei totale mandibulare

REZULTATE ȘI DISCUȚII

În această lucrare de diplomă am prezentat,în prima parte, generalități privind edentația totală (ce este edentația totală,cauzele,aspectul câmpului protetic,etc)iar în cea de-a doua parte, partea personală, am prezentat etapele tehnologice de realizare a protezei dentare totale, atât maxilară cât și mandibulară.

Aceste proteze totale, care reprezintă mijlocul de tratament cu care s-a restaurat edentația totală, au rezultat după o succesiune de faze clinico-tehnologice pe care le-am respectat cu precizie,deoarece orice abatere de la rigurozitatea fiecărei etape de lucru ar fi putut atrage după sine insuccesul.

Imaginile de mai jos prezintă protezele la gata, în afara cavității orale.

Proteza maxilară Proteza mandibulară

Obiectivele propuse au fost atinse cu succes.Protezarea totală a oferit multiple beneficii acestor pacienți: pot mesteca mult mai bine diverse alimente, pronunția s-a îmbunătățit , aspectul fizionomic a fost redat, le-a fost redată din nou încrederea în sine și nu în ultimul rând ,un zâmbet larg pe chip.

CONCLUZII

Tema lucrării este una foarte actuală, deoarece jumătate din omenire sunt vârstnici, care pe parcursul vieții, datorită influenței unor factori, și-au pierdut dinții.Această problemă, a pierderii dinților, vine însoțită de dificultăți în desfășurarea activităților de zi cu zi, precum dificultăți de masticație, de pronunție sau tulburări digestive ,ca urmare a mestecării insuficiente a alimentelor.Trebuie să recunoaștem că zâmbetul și comunicarea sunt elemente forte în momentul în care facem cunoștinșă cu noi persoane,de aceea pierderea dinților duce la scăderea stimei de sine și la o viață socială din ce în ce mai puțin activă.

Se consideră că factorul psihic domină tratamentul edentației totale, motiv care îl obligă pe practician la cercetarea și descoperirea personalității profunde a edentatului total spre a putea interveni cu eficiență în „rezolvarea problemelor afective și protetice cu triplul lor obiectiv :masticația , fonația și estetica”.

Terapia edentației totale continuă să preocupe specialiști de pretutindeni , fiind considerată ca un domeniu de dificultate deosebită, întrucât nu se rezumă numai la conceperea și realizarea protezei mobile totale , ci constituie o adevărată „terapie specifică” ce se adresează unei infirmități dintre cele mai complexe. Cu toate acestea și cu toate progresele înregistrate în ultimii ani în domeniul proteticii dentare, a biomaterialelor și implantologiei,acest tratament al edentației totale prin aparat gnato-protetic total amovibil acrilic rămâne totuși o soluție terapeutică relativ simplă, neinvazivă și relativ ieftină.

BIBLIOGRAFIE

Borțun Cristina , Bratu D. – Protezarea edentației totale. Ed. Marineasa, Timișoara, 1998

Bratu D., – Aparatul dento-maxilar. Ed. Helicon, Timisoara, 1997

Bratu D., Ieremia L., Uram-Țuculescu S. – Bazele clinice și tehnice ale protezării edentației totale. Ed. Medicală, Timișoara 2005

Bratu D., Colojoară Carmen, Leretter M, Ciosescu Diana, Uram-Țuculescu S, Românu M- Materiale dentare în laboratorul de tehnică dentară. Ed. Helicon Timișoara, ed.I,1994

Burlui V., Silvia Mihaela Silvaș – Clinica și terapia edentației totale vol.II, Ed. Apollonia Iași 2003

Donciu V. și colab. – Proteza Totală . Ed. Didactica și Pedagogica, București 1994

Ene L., – Amprenta in edentatia totala. Ed.Medicala, Bucuresti, 1970.

Ene L., Popovici C., – Edentația totală.Clinică și tratament., IMF, Facultatea de Stomatologie , București 1982

Huțu Em., Păuna Mihaela, Bodnar V, Constantinescu M.V. – Edentația totală. Aspecte clinice și tratament. Ed. Didactică și Pedagogică București 1996

Huțu Em., Păuna Mihaela, Bodnar V, Constantinescu M.V. – Edentația totală. Ed. Didactică și Pedagogică București 1998

Huțu Emilian , Vasile Bodnar – Edentația totală. ,Ed. Național 2005

Ieremia L., Mocanu-Bardac Venera, Cseh Z., – Tehnici dentare speciale de protezare totală- Ed. Medicală București 1981

Irner W., – Prothese totale, Oral Surg, 13, 187, 1999.

Lejoyeux J., – Proteza totală. Ed. Medicală, 1967

Neumann C.P.P. – Tehnologia protezelor dentare parțiale adjuncte. Ed. Junimea , Iași 2000

Panaite Șt, Mârțu Silvia, Tatarciuc Monica – Elemente de morfologie clinică a sistemului stomatognat. Ed. Apollonia, Iași 2000

Păuna Mihaela, Preoteasa Elena – Aspecte practice în protezarea edentației totale –Ed. Cerma București 2002

Păuna M., Preoteasa E., – Rapoartele mandibulo-maxilare la edentatul total. Ed.Cerma, Bucuresti, 1999

Păuna Mihaela, Ene L., Al Huneiti A. – Tehnica realizării închiderii palatinale posterioare la proteza totală superioară. Ed. Cerma București 1997

Pătrașcu I., – Materiale dentare- Ed. Horanda Press, București 2002

Perter S., – Prothese total, Br Dent J, 185, 392, 1993

Popșor S., Soos L., Coman Lia, Chibelean Manuela – Realizarea protezei totale maxilare prin procedeul de combinare a termoformării cu turnarea acrilatului-Rev Med Stom 2002; 6(6):16-20

Prelipceanu Felicia, Negucioiu Maria, Dajbukat F., – Concepții și metode biofuncționale în protezarea edentației totale. Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1986

Preoteasa E., – Examinarea pacientului în vederea protezării totale. Ed Cerma, București 1999

Rândașu I., – Tehnologia protezelor dentare.Ed. Medicală, București

Rândașu I., Chiru .D., Despa. E.G., – Tehnologia protezei totale. Ed.Printech, Bucuresti, 2008

Săbăduș Iuliana – Proteza totală- știință artă și tehnică. Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1995

Tatarciuc Monica Silvia – Tehnologia protezelor dentare. Casa de editură Venus, Iași 2001

Vițalariu Anca Mihaela, Panaite Șt., Tatarciuc Monica – Posibilități tehnologice de individualizare a aparatelor gnatoprotetice adjuncte totale .Rev Med Stom,vol 7, nr.1, p 263

Vițalariu Anca Mihaela – Tehnologia protezei totale.Aspecte practice-Ed. Performantica, Iași 2006

Vițalariu Anca Mihaela – Tehnologia protezelor mobilizabile. Proteza totală. Ed. Pim , Iași 2009

Vâlceanu Anca – Estetica în medicina dentară. Ed. Brumar, Timișoara 2004

www.google.com

www.scribd.com

www.wikipedia.com