INTRODUCERE……………………………………………………………………………..3 Localizarea arealului… [302499]

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………..3

Localizarea arealului analizat…………………………………………………………5

Metodologie, obiective……………………………………………………………………9

Factorii control……………………………………………………………………………..11

3.1. Geologie……………………………………………………………………………………..11

3.2. Relieful……………………………………………………………………………………….13

3.3. Clima………………………………………………………………………………………….16

3.4. Hidrografia………………………………………………………………………………….19

3.5. Vegetația……………………………………………………………………………………..25

3.6. Solurile……………………………………………………………………………………….28

3.7. Factorul antropic………………………………………………………………………….30

4. Elemente privind barajul………………………………………………………………..31

4.1. Elemente tehnice și de construcție……………………………………………………31

4.2. Rolul barajului……………………………………………………………………………..32

4.3. Ruperea barajului………………………………………………………………………….32

4.4. Modificări impuse de construcția barajului………………………………………..36

5. Elemente de impact ………………………………………………………………………..37

5.1.Vaile limitrofe………………………………………………………………………………..37

5.2. Surse de aluviuni…………………………………………………………………………..38

5.3. Lunca…………………………………………………………………………………………..40

6. Studiu de caz ………………………………………………………………………………..41

6.1 Reconstrucția ecologică în perimetrul barajului Belci………………………….41

CONCLUZII……………………………………………………………………………………46

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………49

[anonimizat], o istorie bogată în dezastre naturale și evenimente catastrofale provocate de activitatea umană sau antropică. Barajul reprezintă o [anonimizat], pentru ridicarea nivelului apei în amonte și realizarea unui lac de acumulare. [anonimizat]. (Posea et al, 1986). Termenul de ,,impact” presupune o ciocnire a două sau mai multor corpuri. Pentru finalizarea acestei lucrări am efectuat cercetări pe teren și am consultat un material bibliografic bogat.

Foto 1. [anonimizat] ,,Impactul ruperii barajului Belci asupra mediului natural și antropic” [anonimizat] evidențiez toate aspectele fizico-geografice, istorice, factorii control, elementele privind barajul și nu în ultimul rând elementele de impact din arealul studiat. Lucrarea de față are în vedere conceptul de vulnerabilitate generală față de un anumit risc, în cazul nostru, inundația, ca raport între produsul relatării și susceptibilității unei colectivități umane și capacitatea sa de a face față pericolului.

Barajul Belci se află în Depresiunea Tazlău-Cașin (Foto 1) a fost un baraj de pământ realizat în anii 1958 – 1960 pe râul Tazlău, pentru alimentarea cu apă a Centralei Termoelectrice Borzești. În 1991, barajul Belci a fost devastat de o viitură excepțională și nu a mai fost refăcut. În prezentare am efectuat și o serie de hărți, tabele, grafice și fotografii care încearcă să evidențieze cât mai bine particularitățile zonei mele de studiu. În realizarea acestei lucrări am beneficiat de sprijinul doamnei Prof.univ.dr. Laura Comănescu, căreia vreau să-i mulțumesc pe această cale pentru răbdarea, tactul pedagogic, sprijinul moral și științific pe care le-am primit de la dânsa.

Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc colectivului de profesori ai Facultății de Geografie din cadrul Universității din București care au contribuit la pregătirea și îndrumarea mea pe parcursul celor doi ani de studiu. Mulțumesc familiei mele pentru toată dragostea, înțelegerea și sprijinul cu care m-au înconjurat în această perioadă. Terminarea lucrării a fost posibilă datorită perseverenței și ambiției mele, dar și sprijinul din partea familiei.

În realizarea acestei lucrări am avut ca principală motivație faptul că am copilarit și crescut în cartierul Belci, aproape de acest baraj. Sper ca această lucrare să stârnească interes și să ofere informații utile și de folos celor care vor fi interesați.

Localizarea arealului analizat

Barajul Belci se află în Depresiunea Tazlău-Cașin (Fig. 1; Fig. 2) cea mai vastă ca întindere și cea mai tipică depresiune subcarpatică din România: un mare uluc la marginea munților flișului. (Tufescu, 1966). Ulucul depresionar este alcătuit din două subunități depresionare: Tazlău și Cașin. La nord de Trotuș se desfașoară Depresiunea Tazlăului, drenată prin axul ei de râul Tazlău. Ea coboară în lungul râului de la 400 la 320 m. Depresiunea Tazlău, prezintă interfluvii fragmentate de numeroși afluenți ai Tazlăului, cu terase și lunci bine exprimate în relief și cu un glacis piemontan cuaternar înalt (400 – 500 m) sub abruptul cu caracter de cuestă al masivului carpatic Berzunț. (După Șorgot & Dobre, 2007), Oneștiul, în funcție de forma de relief unde este plasat, este un oraș de deal.

Fig. 1. Harta localizării geografice a barajului Belci

(Sursa: prelucrare după GoogleMaps, 2016)

Fig. 2. Harta localizării geografice a barajului Belci

(Sursa: prelucrare în QGIS 2.18 după imagine satelitară Google)

La poalele Carpatilor Moldovei în bazinul inferior al râului Trotuș, se întinde Depresiunea Tazlău – Cașin (Depresiunea Oneștilor). (Posea, 2002). Depresiunile reprezintă sinclinorii, modelate de rețeaua hidrografică locală, ce prezintă văi largi, culturi agricole. ,,Depresiunea Tazlău-Cașin s-a format pe sinclinorii.”(Posea, 2002, p.167). Sinclinoriile sunt asociații de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. În partea sudică a depresiunii, la o altitudine de 200 de metri, la punctul de întretăiere a văilor Cașinului, Oituzului și Tazlăului cu Trotușul și la întretăierea a două drumuri comerciale Adjud – Ghimeș și Bacău – Oituz – Brașov, se află așezat orașul Onești. (Verde, 2003). Depresiunea Tazlău – Cașin este situată pe Trotuș și afluenții acestuia Tazlău, Cașin și Oituz, închisă de Culmea Pietricica (740 m).

Un baraj reprezintă o barieră care separă apele. Barajele pot fi naturale, fiind create fără intervenție umană, sau artificiale, adică realizate de oameni. Barajul Belci s-a construit în perioada 1957 – 1960 pentru crearea unei acumulări de apă pe râul Tazlău, în vederea compensării debitelor.

Foto 2. Barajul Belci, trecut și prezent

(Sursa: http://www.hidroconstructia.com/dyn/pic/41/241.jpg, 15.12.2016)

Foto 3; 4. Spatele barajului Belci – privire de ansamblu

(Sursa: Ganea, 2016)

2. Metodologie, obiective

Etapa de cabinet

În vederea redactarii studiului realizat, am folosit metoda documentării în cadrul bibliotecii asupra reliefului, geologiei și stadiului desfășurării activităților turistice în zona studiată și de asemenea prin metoda cartării am comparat realitatea din teren cu ceea ce există în cadrul hărților realizate in programele QGIS (Quantum GIS – versiunea 2.10) si ArcGis –versiunea 9.3), manipulare raster, vector și imagine satelitară.

Etapa de teren

O abordare asupra cadrului natural a fost realizată prin deplasări succesive pe teren pentru a observa fenomenele geografice naturale, realizarea fotografiilor atașate în lucrare dar și impactul antropic atât a peisajului cât și a mediului încojurător.

Metode utilizate

Metoda cartografică constă în reprezentarea grafică, la scară redusă, a elementelor și proceselor geografice de la suprafața terestră sau proiectate pe această suprafață. Actul de cartografiere se materializează în forme de reprezentare precum hărțile realizate în ArcMap.

(Osaci, 2008).

Metoda dialectică vizează înțelegerea unității și a luptei contrariilor în cercetarea sistemului geografic (geosistemului) pe baza legii trecerii acumulărilor cantitative în schimbări calitative și a legii negării negației.

Metoda analizei constă în descompunerea întregului (ansamblului, sistemului, respectiv a geosistemului) în elementele sale componente pentru a fi analizate separat, dar prin raportare la întreg. (Coteț, 1976).

De asemenea prin metoda observației am surprins în imagini aspecte cu privire la spațiul geografic studiat, peisajele depresionare, dar și elemente ale faunei și florei, la care am adăugat imagini din cadrul unităților administrativ teritoriale, monumente istorice și clădiri cu însemnătate istorică importantă, obiective turistice și peisaje ale naturii.

Obiectivele pe care mi le-am dorit să le ating în cadrul lucrării de disertație se referă la ceea ce mi-am propus în vederea realizării acestui studiu cu privire la impactul ruperii barajului asupra mediului geografic.

1. Delimitarea arealului studiat pe baza criteriilor reprezentativității pe hărți și planuri topografice în corelație cu situația din teren (tipuri de roci, expunerea versanților, pantă, etc.);

2. Realizarea unei metodologii de studiu a impactului ruperii barajului pe baza criteriilor reprezentativității din cadrul hărților, a planurilor topografice în corelație cu realitatea din teren.

3. Constituirea unei baze de date în GIS prin digitalizarea selectivă și corelativă a datelor topografice, geologice, solului, etc.

4. Întocmirea si explicarea hărților tematice specifice zonei de studiu investigate.

5. Analizarea fenomentului ruperii barajului și metodele de implementare a acestuia în

Depresiunea Tazlău – Cașin.

8. Evaluarea efectelor pozitive și influenței climatului asupra zonei de studiu.

3. Factorii control

3.1 Geologie

Geologia zonei prezintă importanță prin structura și alcătuirea litologică a teritoriului, care condiționează altitudinea și masivitatea sa. Zona flișului ocupă cea mai mare parte a unității deluroase din bazin, în general predomină gresiile și marnele, puțin impermeabile (Fig. 3). În zona de molasă rocile mai moi din alcatuire (marne, gresii, argile) au favorizat o fragmentare accentuată a reliefului și erodarea acestuia. (Gâștescu & Bretcan, 2010).

Astfel, în zona flișului intern, predomină rocile mai moi friabile (marne, gresii calcaroase), relieful se prezintă mai monoton, cu înălțimi medii ce se păstrează în jur de 1.100 – 1.200 m, cu o fragmentare și energie reduse (300 – 400 m), cu interfluvii largi și munți dispuși în trepte, în cadrul cărora plaiurile au o mare extindere și o expoziție dominant spre vest, sud – vest și sud – est. (Văcărașu, 1980). Zona subcarpatică (depresiuni și culmi subcarpatice) este formată din roci relativ moi, dar intens cutate și este reprezentată depresiunea largă, Tazlău – Cașin.

Fig. 3. Harta geologică în arealul barajului Belci

(Sursa: prelucrare în QGIS 2.18, după Harta Geologică a României, scara 1:200.000)

Barajul este executat prin compactare, cu nucleu central de argilă prelungit până la roca de bază. Nucleul de argilă al barajului este fundat pe roca de bază, alcatuită din:

– marne cu caracter slab argilos

– gresii

Prismele de rezistență ale barajului sunt fundate direct pe stratul aluvionar, cu grosimea de 2 – 4 m, care acoperă roca de bază. De pe o parte și de alta a nucleului de argilă s-au executat umpluturi din balast nisipos și din material aluvionar. (Priscu, 1974). Taluzurile sunt protejate cu plăci din beton la parametrul amonte și cu brazde de iarbă la parametrul aval.

Resursele de subsol (sare, carbuni, petrol, gaze naturale si lemn) constituie baza aparitiei și dezvoltarii industriei. Rocile utile sunt reprezentate prin gipsuri în zona Perchiu N – E de Onești și gresii la E de Slănic – Moldova. Barajul este situat în Subcarpați care au luat naștere prin cutarea depozitelor sedimentare din cadrul avanfosei carpatice estice și sunt alcătuiți din roci de tip molasă: marne, gresii, nisipuri, pietrișuri, argile (Fig. 4; Fig. 5; Fig.6).

Fig. 4. Argilă Fig. 5. Marnă Fig. 6. Gresie

(Sursa: http://media.publika.md/md/image/201512/oar_full/222_11616400.jpg, 17.10.2016).

(Sursa:http://2.bp.blogspot.com/hDE_WcvXb2A/Tz4dMBY2cDI/AAAAAAAAAa0/criE0PgA3Ec/s1600/17022012591.jpg, 17.10.2016).

(Sursa:http://fl12.shopmania.org/files/p/ro/t/899/blum-feldt-shine-roca-de-piatra-garden-light-gresie-aspect-piatra~178674899.jpg, 17.10.2016).

Seismicitatea reprezintă un grad de frecvență și de intensitate a oscilațiilor seismice dintr-o zona. Din punct de vedere seismic, Municipiul Onești este situat în zona cu grad 8 de seismicitate pe scara Richter, la o distanță de 110 km de centrul seismic Vrâncioaia, județul Vrancea. (Arhivă Primăria Onești, 2011).

3.2 Relieful

Depresiunea Tazlău – Cașin este localizată în partea central – estică a României și înfățișează cea mai sudică zonă a Subcarpaților Moldovei. (Mară, 1998). Depresiunea subcarpatică Tazlău – Cașin prezintă dealuri subcarpatice între râurile Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat. (Județele Patriei, 1980). Aceasta se sprijină în N cu un capăt pe fliș, pe dealuri subcarpatice interne între Tazlăul Mare și Tazlaul Sărat) și în S se sprijină pe flișul Berzunțului. (Posea et al, 1974).

Vatra municipiului Onești s-a dezvoltat în zona dealurilor subcarpatice, în depresiunea Tazlău Cașin, pe terasa inferioară și medie a râurilor care traversează localitatea. Altitudinile caracteristice sunt cuprinse între 175 – 395 m.

Depresiunea Tazlău, prezintă interfluvii fragmentate de numeroși afluenți ai Tazlăului, cu terase și lunci bine exprimate în relief și cu un glacis piemontan cuaternar înalt (400 – 500 m) sub abruptul cu caracter de cuestă al masivului carpatic Berzunț.

Depresiunea Cașin este localizată la sud de Trotuș care se dezvoltă sub forma unei configurații, cu zona cea mai coborâtă în aria de convergență hidrografică. Relieful este reprezentat prin interfluvii largi și prin culoare alungite, cu terase inferioare și medii, pe văile Oituzului și Cașinului. (Velcea & Savu, 1982). După Șorgot & Dobre, 2007), Oneștiul, în funcție de forma de relief unde este situat, este un oraș de deal. Barajul Belci se află în Depresiunea Tazlău – Cașin (Fig. 7) cea mai vastă ca întindere și cea mai tipică depresiune subcarpatică din România: un mare uluc la marginea munților flișului. (Tufescu, 1966).

Fig. 7. Harta reliefului în arealul barajului Belci

(Sursa: prelucrare în ArcGis, 9.3)

Subcarpații constituie o unitate deluroasă care s-a constituit treptat începând cu finele miocenului dar dominant la finalul pliocenului și în cuaternar în spațiul a două bazine tectonice la exteriorul Carpaților, Avanfosa Carpatică și depresiunea Getică. (Ielenicz & Săndulache, 2008). Barajul Belci este localizat în Subcarpații Trotușului, mai exact în Depresiunea Tazlău – Cașin. Subcarpații Tazlăului se situează la est de Carpați până la Siret. Depresiunea Tazlău –Cașin, lungă de 78 km și largă de 25 km, este reprezentată prin dealuri joase, terase și lunci largi și Culmea Pietricica care o închide la est. Barajul Belci este așezat în vecinătatea estică a Carpaților Orientali, în zona de confluent a râurilor Trotuș, Tazlău (Foto 5; 6).

Foto 5. Vedere de ansamblu a barajului rupt

(Sursa: Ganea, 2016)

Foto 6. Barajul Belci

(Sursa: Ganea, 2016)

3.2 Clima

Temperatura medie a aerului

Regimul termic manifestat sub influența factorilor locali (altitudine, albedou, variații ale

evapotranspirației) stabilește în mare măsură specificul climatic al arealului depresionar, caracterizat prin diferențe anotimpuale.

Clima depresiunii Tazlău este temperat continentală cu o temperatură medie anuală de 9,2 C, iar media multianuală a precipitațiilor are o valoare de 654 mm/an. Vânturile cele mai frecvente bat pe direcția vest și sud-vest. Clima este de depresiuni cu inversiuni termice (iarna cu temperaturi scăzute și geruri persistente) caracteristică depresiunii Tazlău-Cașin. (Mândruț, 1993).

Fig. 8. Variația temperaturii minime multianuale din anul 2012, in localitatea Onești

(Sursa: Stația Meteorologică Bacău)

Fig. 9. Variația temperaturii maxime multianuale din anul 2012, in localitatea Onești

(Sursa: Stația Meteorologică Bacău)

Valorile minime a temperaturii maxime sunt iarna 3° C și minime în luna ianuarie – 1° C, iar valorile maxime 29° C în luna august (Fig. 9).

Topoclimatul din estul României (Subcarpații Moldovei) cuprinde unități cu dezvoltarea pe două grade de latitudine, deschidere favorabilă circulației maselor de aer din est (aer cald vara și uscat însoțit de temperaturi ridicate și secete) și aer continental foarte rece în timpul iernii, ce determină temperaturi joase, viscole, geruri).

Topoclimatul depresiunii Tazlău-Cașin se prezintă cu temperaturi ridicate vara și coborâte iarna, frecvente inversiuni termice cauzate de oprirea aerului rece în timpul iernii, amplitudini termice accentuate, zile de uscăciune și precipitații sub 550 mm/an împărțite neuniform sezonier și lunar, majoritatea cu caracter de aversă-polei. (Ielenicz, 2006)

Precipitațiile atmosferice

Fig. 10. Variația precipitațiilor în perioada (2008-2012), în localitatea Onești

(Sursa: APM Bacău)

Regimul precipitațiilor este în strânsă corelație cu regimul eolian și regimul termic. Umiditatea relativă este de 70 – 80% în unitatea depresionară. Precipitațiile medii anuale variază între 550 – 800 mm/an. (Fig. 10).

Regimul precipitațiilor influențează atât diversele procese fizico-geografice (modelarea reliefului prin eroziunea fluvială și de versant, alimentarea scurgerii râurilor), cât și activitățile economice legate de agricultură și turism. La înălțimi mai mari de 1900 m, se manifestă două maxime, în februarie (precipitații solide) și în iulie cu aproximativ 145 mm. Cantitățile minime de precipitații cad iarna la înălțimile cuprinse între 800 – 1700 m, și toamna în sectorul crio-nival.

Vânturile (regimul eolian) sunt determinate de circulația generală a atmosferei (de la vest) și existența unor centri barici. Vânturile cele mai frecvente bat pe direcția vest și sud-vest (Fig 11). Oneștiul prezintă mari variații climatice, atât la N și la S, dar mai ales de la V la E datorită factorilor genetici (radiația solară), dar și datorită căderii în trepte a reliefului de la 1600 m la 100 m. Mediile temperaturii multianuale variază în raport cu formele de relief în așa fel încât se ajunge de la temperatura medie anuală de 2˚ C, la temperatura medie anuală de 8 – 9 ˚C în Valea Siretului. Clima zonei montane ocupă partea de V si se caracterizează prin ierni lungi și aspre cu precipitații bogate sub formă de zapadă și ploaie (peste 1000 m).

Tabelul nr.1

Roza vânturilor

(Sursa: Statia Meteorologică Bacău)

Fig. 11. Roza vânturilor

(Sursa: Stația Meteorologică Bacău)

3.3 Hidrografia

Trotuș face parte din seria afluenților de pe dreapta Siretului, având izvorul în Munții Ciucului, sub vârful Viscol (1.493 m) și confluent cu Siretul la Adjud. Înainte de a ieși din Carpați, pătrunde Depresiunea Dărmănești, unde primește cei mai importanți afluenți montani (Uz, 45 km lungime, Asău, 38 km lungime). Pe Uz s-a construit în 1972 lacul de acumulare Poiana Uzului cu înălțimea barajului de 80 m și 96 mil. m volum), folosit pentru alimentarea cu apă a orașului Onești și Tg.Ocna. De la Tg.Ocna, Trotușul curge prin zona subcarpatică (Foto 7) unde primește alți doi afluenți mari, Tazlău, pe care s-a construit lacul de acumulare Belci, pentru alimentarea cu apă și Oituz. Regimul de scurgere al Trotușului menține caracteristica temperat-continentală, cu ape mari primăvara-vara și ape mici la sfârșitul verii. (Gâștescu, 1990).

Foto 7. Râul Trotuș la ieșirea din Onești

(Sursa: Ganea, 2015)

Situat aproape în totalitate în zona carpatică și subcarpatică, Trotușul parcurge 150 km până la confluența cu Siretul, acoperind împreună cu afluenții săi un bazin de cca 4.349 km². În limitele sale, bazinul Trotușului cuprinde cea mai importantă parte a Munților Ciuc, Oituz, Tarcău, extremitatea nordică a Munților Vrancei, depresiunea intramontană Dărmănești, depresiunea subcarpatică Tazlău – Cașin și dealurile subcarpatice de la periferia acesteia din urmă, respectiv jumătatea vestică a Culmii Pietricica și cea nordică a Dealului Oușorul. (Văcărașu, 1980).

Foto 8. Acumularea de aluviuni de pe râul Tazlău

(Sursa: Ganea, 2016)

Lacurile au luat naștere ca urmare a amenajărilor făcute în ultima perioadă de timp. (Lacul Belci vol = 12 mil m³ pe Tazlău). Cantitățile maxime căzute se datoresc ploilor sub formă de averse. În acest sens sunt semnificative valori înregistrate la Gh.Gh.Dej (Onești) 200 mm la 23 mai 1926, amonte de municipiul Onești (Valea Uzului). (Enciclopedia Geografică a României, 1982).

,,Barajele unor lacuri pot fi distruse fie de presiunea mare exercitată de un volum foarte imens de apa din spatele acestora care nu poate fi scurs din motive de ordin tehnic ( barajul de pe Tazlău la nord de Onești – Foto 8), fie datorită fisurilor din construcție prin care apa se infiltrează (iazurile de câmpie). Cantitatea uriașă de apă răspândită în aval cu viteză mare și în valuri distruge orice construcție și utilizare agricolă provocând înecarea oamenilor și vitelor.” (Ielenicz, 2006, p.263).

Hazardele antropice sunt dependente direct sau indirect de activitățile umane, efectele fiind imediate sau în timp. Consecințe asupra mediului fizic sunt: poluarea aerului, poluarea apei, solului cu diverse soluții, gaze și substanțe toxice în vecinătatea complexelor industriale chimice (Onești), urmate de grăbirea unor procese de salinizari, înmlăștiniri. (Ielenicz, 2006). Resursele de energie hidraulică ale râurilor Trotuș au fost folosite în trecut pentru pire, mori, contribuind la începutul industrial al orașului.

Lacul Belci este situat aproape de confluența Trotușului cu Tazlău, între dealul Perchiu, ce se află în partea vestică și Dealul La Coșuri, în partea estică (Foto 9). Barajul are o înălțime de 12 m și a fost construit între anii 1960 – 1963, iar lacul de acumulare ocupă lunca Tazlăului Mare pe o lungime de 4 km și o lățime de 1 km. Suprafața lacului este de 250 ha și volumul de aproximativ 13 milioane m³. A fost creat în scopul alimentării cu apă a zonei industriale Borzești.

Foto 9. Lacul de acumulare Belci

(Sursa: Văcărașu, 1980)

Foto 10. Teren agricol în prezent, pe locul fostului lac de acumulare

(Sursa: Ganea, 2016)

Acesta a fost amplasat în zona miocenului salifer, apele superficiale ce-l alimentează și care spală rocile bogate în cloruri, ajung în el mineralizate puternic. Întreaga masă de apă a lacului se caracterizează print-un conținut mare în săruri (cloruri), ceea ce determină desalinizarea apei în instalații speciale și abia după folosirea ei în industrie. Totuși, lacul Belci a avut mai mult uzanță turistică, fiind localizat în apropierea unuia dintre cele mai importante complexe urbane, orașul Onești. (Văcărașu, 1980).

Foto 11; 12. Tabăra arcașilor

(Sursa: Văcărașu, 1980) (Sursa: Ganea, 2016)

,,Deși are o adâncime relativ mică, pe mai mult de ¾ lacul s-a pretat pentru un turism periurban intensiv, fiind bogat în pește, iar promontoriile fostei terase de 10 – 12 m, ce înaintează mult dinspre est, constituind locuri ideale pentru pescuit sportiv. În timpul sezonului cald s-au adus pe lac și bărci, iar în preajma lui s-au construit trei cabane cu 120 de locuri, un frumos restaurant motel, ,,Tabăra arcașilor” (Foto 11; 12), terenuri de sport, locuri de camping, toate facilitând practicarea unui turism periurban și de tranzit”. (Văcărașu, 1980, p.37).

3.5. Vegetația (flora)

În prezent vegetația bazinului Trotuș este diferențiată în funcție de altitudine și este reprezentată prin etajul boreal, specific culmilor muntoase cu climat mai aspru și prin etajul nemoral (Foto 13) care cuprinde un relief mai complex și mai jos, cu climat de tranziție. În bazinul râului Trotuș sunt specifice ecosistemele de munte și de deal. Vegetația de luncă are o repartiție azonală, fiind dezvoltată în albia majoră a principalelor râuri și este reprezentată prin grupuri de specii de salix (Foto 15), populus și specii ierboase. (Văcărașu, 1980).

Foto 13. Păduri de amestec (gorun și stejar)

(Sursa: Ganea, 2016)

Foto 14. Mesteacănul (Betula verucosa)

(Sursa: https://www.paradisverde.ro/sites/default/files/images/2015/07/flori-si-frunze-femele-de-mesteacan.jpg 09.02.2017).

Foto 15. Salix

(Sursa: http://www.worldbotanical.com/images/Salix/Salix-16750-035.jpg., 09.02.2017).

Pe stâncile uzate de ape sau subminate de procesele de pantă s-a instalat o vegetație arborescentă, cum ar fi mesteacănul (Betula verucosa), (Foto 14), migdalul pitic (Amygdalus nana). (Văcărașu, 1980). Flora se caracterizează printr-o mare varietate a speciilor, contribuind la calitatea și pitorescul cadrului natural, la identitatea și specificul zonei. Vegetația este foarte importantă, deoarece este o componentă a peisajului, are rol climatic, edafic și estetic, sursă de material lemnos, mediu pentru existența animalelor, dar nu în ultimul rând și element de protecție a solului împotriva eroziunii și a alunecarilor de teren. (Șorgot & Dobre, 2007).

Putem oberva pe marginea drumului cum atrag atenția tufe de cătină albă ale cărei fructe sunt încă lipite de crengile spinoase, deși este trecut de mijlocul lunii decembrie (Foto 16).

Foto 16. Cătină albă

(Sursa: Ganea, 2016)

Pajiștile din această zonă prezintă o xerofitizare viguroasă: alături de ierburi (păiuș, pir etc.) se adaugă și tufărișuri (cătină, păducel, măceș). (Ielenicz et al, 2003).

3.6. Solurile

,,Solul este partea superficială a scoarței terestre formată dintr-un amestec de substanțe minerale, apă, aer și substanțe organice (transformate în humus) care se caracterizează prin fertilitate, adică prin capacitatea de a oferi plantelor toate substanțele necesare dezvoltării.” (Mândruț, 1993, p.29). ,,Ca particularități ale solurilor (dominant silvestre), sunt de semnalat insulele de pseudorendzine și cernoziomuri cambice, din bazinul Tazlăului Sărat.” (Velcea & Savu, 1982, p.245).

Solul constituie un alt element natural deosebit de important, influențat direct de litologie, relief, climă și vegetație. În Subcarpații din bazinul Trotușului solurile predominante sunt cele silvestre podzolice bogate în minerale solubile și mai puțin acide decât cele din zona montană. Ele s-au format în condițiile fitoclimatice ale pădurilor de gorun sau ale pădurilor în amestec de gorun și fag. În Depresiunea Tazlău, pe rocile bogate în carbonat de calciu, au aparut rendzinele (Fig. 12), (Văcărașu, 1980).

Solul este un corp viu care se formează și evoluează sub influența condițiilor de mediu. Tipurile de sol prezente în perimetrul barajului Belci sunt reprezentate de protosoluri aluviale, si pseudorendzine. ,,Protosolurile aluviale sunt acele tipuri de sol din clasa solurilor neevoluate, formate pe depozite recent fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre”. (Posea et al, 1986, p.237). Pseudorendzina este un tip de sol din clasa molisoluri, format pe marne. (Posea et al, 1986).

Fertilitatea solului este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. (Mară & Trofin, 1998). Solurile din Subcarpați au o fertilitate bună pentru livezi, pășuni, fănețe, dar și pentru culturile agricole. Acestea asigură plantelor substanțele nutritive, apa, aerul de care au nevoie pentru creștere și dezvoltare. (Ielenicz, 2006).

Condițiile variate oferite de relief, litologie, apele de suprafață și apele freatice, clima și vegetația au permis formarea unui înveliș de sol foarte diverse: soluri brune acide și roșcate (cambisoluri); soluri cenușii (argiluvisoluri); luvisoluri albice (molisoluri); soluri brune luvice; soluri cernoziomoide (Fig. 12). Valea Trotușului este un adevărat culoar depresionar, prin extensiunea luncii și teraselor. Tectonica a determinat o adâncire axială a Carpaților Orientali în zona văii Trotuș și văii Oituz. Pe solurile dominant brune podzolice de pădure apar păduri de amestec gorun-fag. (Roșu, 1980).

Fig. 12. Harta solurilor din municipiul Onești

(Sursa: prelucrare în QGIS 2.18 după Harta solurilor, 1980)

Valea Trotușului este un adevărat culoar depresionar, prin extensiunea luncii și teraselor. Tectonica a determinat o adâncire axială a Carpaților Orientali în zona văii Trotuș și văii Oituz. Pe solurile dominant brune podzolice de pădure apar păduri de amestec gorun-fag. (Roșu, 1980).

3.7. Factorul antropic

În anii 1970 – 1973, în zona joasă a digului de profil s-a realizat o bază turistică a municipiului Onești (Foto 17; 18) pe malul drept al lacului, pe o platformă la cota coronamentului, ce a transformat alcătuirea inițială a digului ca descărcător fuzibil. Lucrările au fost executate în perioada 1958 – 1962.

Foto 17. Complexul turistic Belci

(Sursa: Văcărașu, 1980)

Foto 18. Complexul turistic Belci. Privire de ansamblu astăzi

(Sursa: Ganea, 2016)

4. Elemente privind barajul

4.1. Elemente tehnice și de construcție

Barajul Belci este primul baraj de pământ din România, realizat de către Hidro-Construcția S.A. Acesta împrejumuiește valea Tazlăului pe o lungime de 400 m având în zona albiei minore descărcătorul de ape mari și doua baraje laterale de pământ, unul spre versantul stîng de 230 m lungime și celălalt spre versantul drept de 120 m lungime. Pe terasa versantului drept lacul este limitat în prelungirea barajului de pământ, de un dig de pământ de 4 m înălțime, pe o lungime de 580 m.

Descărcătorul de ape mari este compus din patru cuve prevăzute cu clapete. Cele două deschideri centrale au goliri de fund prevăzute cu segmente. Debitul de calcul a fost de 750 m³/sec, iar cel de verificare de 1.100 m³/sec. La nivelul maxim al apei din lac descărcătorul putea tranzita în aval un debit de 1.400 m³/s.

Corpul barajului de pământ a fost alcătuit din material aluvionar tasat, având un nucleu de argilă dispus central și prisme de balast în amonte și aval de nucleu. Pe paramentul amonte s-a prevăzut o protecție din dale de beton armat, iar la piciorul aval un prism de material drenant de piatră. În zona amonte a digului de pe malul drept, pe ultimii 200 m, cota coronamentului a fost coborâtă cu 1 m pentru a permite descărcarea debitelor ce depășeau capacitatea scurgătorului.

Barajul și acumularea Belci au fost proiectate și executate pentru a asigura un debit de 6 m³/s pentru alimenatrea cu apă a centralei termoelectrice Borzești și a industriei din Onești. Volumul lacului la data punerii în funcțiune era de 13 milioane m³. Ulterior în 1983 s-a amenajat o microhidrocentrală la piciorul barajului cu o putere de 1,1 MW și o producție anuală de 3,5 MWh/an. Microhidrocentrala nu a fost realizată de catre Hidroconstrucția S.A. (www.hidroconstructia.com , 29.03.2017). În anii 1970 – 1973 pe malul drept al lacului, în zona coborâtă a digului de contur s-a amenajat o bază turistică a orașului Onești, pe o platformă la cota coronamentului, ceea ce a modificat alcătuirea inițială a digului ca descărcător fuzibil. Lucrările au fost executate în perioada 1958 – 1962.

A fost funcțional până în 29 iulie 1991, când barajul de pământ a cedat sub presiunea apei, în urma unor ploi puternice. Barajul nu a mai fost refăcut niciodată.

4.2. Rolul barajului

– alimentarea cu apă

– producția de energie electrică

– exploatări piscicole

– dezvoltare turistică

4.3. Ruperea barajului

Barajul s-a rupt datorită condițiilor meteorologice nefavorabile (Foto 19). Barajul și acumularea Belci au fost proiectate și executate pentru a asigura un debit de 6 m³/s pentru alimenatrea cu apă a centralei termoelectrice Borzești și a industriei din Onești.

Corpul barajului de pământ a fost alcătuit din material aluvionar compactat, având un nucleu de argilă dispus central și prisme de balast în amonte și aval de nucleu. Pe paramentul amonte s-a prevăzut o protecție din dale de beton armat, iar la piciorul aval un prism de material drenant de piatră. În zona amonte a digului de pe malul drept, pe ultimii 200 m, cota coronamentului a fost coborâtă cu 1,00 m pentru a permite descărcarea debitelor ce depășeau capacitatea deversorului. În anii 1970 – 1973 pe malul drept al lacului, în zona coborâtă a digului de contur s-a amenajat o bază turistică a orașului Onești, pe o platformă la cota coronamentului, ceea ce a modificat alcătuirea inițială a digului ca descărcător fuzibil. Lucrările au fost executate în perioada 1958 – 1962. Principalele cantități de lucrări: excavații – 259.000 m³, umpluturi – 430.000 m³, beton – 28.000 m³, ecran de beton – 8.200 m³, pereu – 35.000 m³.

În noaptea de 28-29 iulie 1991, după o zi senină și fără precipitații, în bazinul râului Tazlău au căzut precipitații torențiale, cu caracter excepțional. În numai o oră la stația hidrometrică Lucăcești de la 30 km în amonte s-au înregistrat precipitații de 90 l/m², iar la stația Livezi de la 16 km în amonte, 150 l/m². Microhidrocentrala din aval era oprită datorită unei defecțiuni tehnice și s-a întrerupt alimentarea cu energie electrica a barajului. Nivelul apei în lac a crescut foarte repede, astfel că la ora 2:15 apa a ajuns la nivelul coronamentului și a început deversarea peste barajul de pamânt. În jurul orei 4,50 s-a produs o creștere a debitelor în aval la cca 1.800 m³/sec, ceea ce denotă prăbușirea digului. La ora 7:15 lacul era aproape gol, iar la 7:50 râul Tazlău curgea printr-un senal format în depunerile aluvionare din lac și trecea în aval printr-o breșă formată în digul mal stîng al barajului de pamânt.
Mecanismul cedării barajului de pamânt a fost eroziunea superficială a prismului aval, concomitent cu saturarea acestuia și apoi alunecarea taluzului aval urmată de o eroziune rapidă și profundă.

Foto 19. Vedere de ansamblu a cedarii barajului Belci

(Sursa: Ganea, 2016)

Cauzele accidentului au fost urmatoarele: în faza de proiectare barajul a fost încadrat la clasa I de importanță pentru care debitele de calcul cu asigurare de 0,1% și de verificare de 0,01% erau mult inferioare valorilor determinate pe baza observațiilor din cei peste 25 de ani de exploatare și observații hidrologice, respectiv de 1500 m³/sec și 2400 m³/sec. Debitul maxim al viiturii de pe râul Tazlău din 28-29 iulie 1991 a fost de 3100 m³/s. Mecanismul cedării barajului de pământ a fost eroziunea superficială a prismului aval, concomitent cu saturarea acestuia și apoi alunecarea taluzului aval urmată de o eroziune rapidă și profundă. Desi cunoscuta, modificarea debitelor maxime nu a condus la marirea capacitatii de evacuare. În aceste condiții, deversarea peste baraj și apoi cedarea s-au produs datorită viiturii excepționale din noaptea accidentului, apreciate la 2800 – 3000 m³/s și a imposibilității manevrării echipamentelor hidromecanice provocată de întreruperea alimentării cu energie electrică. Barajul nu a fost reabilitat. (http://www.hidroconstructia.com/dyn/2pub/proiecte_det.php?id=112&pg=1, 29.03.2017).

Foto 20. Ruperea barajului, 1991

(Sursa: http://www.desteptarea.ro, 21.03.2017)

Foto 21. Efectul ruperii barajului Belci

(Sursa: http://www.desteptarea.ro, 21.03.2017)

Inundațiile accidentale apar ca urmare a distrugerii barajelor hidrotehnice sau a altor lucrări de hidroameliorații și iși manifestă forța distructivă prin :

unda de viitură a valului de apă, enorm ca forță și de scurta durată și acționează cu o mare putere distructivă;

volumul de apă eliberat brusc prin distrugerea construcției hidrotehnice, a produs acoperirea cu apă a unor suprafețe de teren întinse.

Foto 22; 23. Barajul și efectele ruperii acestuia

(Sursa: Ganea, 2016)

31 de morți

72 de victime

43 de dispăruți

aprox. 1.000 case distruse, 500 case inundate

solul de mii de hectare spălat până la rocă

pagube estimate la peste 1 mld. lei

(Sursa: http://www.amosnews.ro/remember-4-august-1991-presa-acum-25-de-ani., 15.05.2017)

4.4. Modificări impuse de construcția barajului

– modificări ale regimului natural de curgere

– modificarea albiilor râului Tazlău

– modificarea calității apei

– modificarea peisajului

– ocuparea terenului agricol

Pentru construcția acestuia a fost necesară tăierea pădurii din apropierea cursului de apă, îndiguire, excavație. Toate aceste acțiuni au modificat starea ințială a arealului. Ruperea barajului a făcut ca acest areal să revină oarecum la starea inițială în sensul că s-a rupt digul și cursul de apă a revenit la normal. Însă acum acest loc a rămas despădurit.

Înainte de construirea barajului, exista teren agricol, proprietate a cetățenilor, s-a expropriat și s-a construit digul ca să poată opri apa Tazlăului, s-a facut un lac de acumulare cu o suprafață foarte mare, după ce s-a colmatat lacul, s-a extins suprafața agricolă.
Mai exact, lacul de acumulare a ocupat terenul agricol care a fost scos de sub circuitul agricol.

5. Elemente de impact

5.1.Văile limitrofe

În albia minoră a râului Tazlău, s-a observat variabilitatea granulometrică în profil longitudinal și în secțiune a depozitelor de albie, de la cele de mici dimensiuni (aluviuni, nisip, pietrișuri), până la cele de mari dimensiuni, precum bolovănișuri (Foto 24).

Foto 24. Cursul principal al râului Tazlău

(Sursa: Ganea, 2016)

Barajele și lacurile create în spatele acestora a reprezentat o problemă de care s-a ocupat și domeniul geomorfologiei, mai ales ramura dinamică a acesteia, deoarece s-a argumentat că asemenea structuri antropogene au determinat schimbări ireversibile în dinamica sistemelor fluviale. România este cunoscută ca o țară în care tradiția construirii de baraje și amenajarea de lacuri este foarte veche. Se citează iazurile Saard și Cristurul de lânga Turda, atestate documentar încă din secolul XII, iar din 1740 datează cel mai vechi lac al cărui baraj, înalt de 23 m, dupa mai multe reparații, este funcționabil și astăzi. Este vorba de Tăul Mare din Munții Metaliferi construit pentru minele de aur. (Popovici, 2000). Reducerea tranzitului de aluviuni care începe să se resimtă imediat avale de baraje, se transmite în lungul râului, uneori pe sute de kilometri. Surplusul de energie al scurgerii lichide va fi folosit pentru refacerea continuțului de aluviuni pâna la saturare.

Procesul de eroziune selectivă avale de baraje este responsabil de realizarea unui pat de albie cu elemente din ce în ce mai grosiere care are o importanță în limitarea degradării și stabilizării albiei.

Foto 25. Vedere asupra coronamentului barajului din aval

(Sursa: Ganea, 2016)

5.2 Surse de aluviuni

Scurgerea solidă privită ca parte a sistemului ,,eroziune-transport-acumulare”, aceasta constituie partea dinamică, de mobilitate, în care materialul provenit din eroziune este

preluat de debitul lichid, transportat și depus. Acțiunea de eroziune și scurgere solidă a râurilor

este atribuită în principal energiei cinetice a curentului de apă și rezistenței mecanice a rocilor la

erodare. Un rol important în producerea sedimentelor aluvionare îl are modul de utilizare a

terenurilor. Aluviunile sunt acele materiale transportate în suspensie sau prin turbulență sub 1

mm diametru. (Minea, 2015).

De asemenea, această manieră de abordare a sistemului aluviunilor oferă o serie de avantaje, între care enumerăm: delimitarea naturală a câmpului energetic prin cumpăna de ape a sistemului hidrografic și a principalului transfer de masă pe calea gravitațională, posibilitatea identificarii unor bucle de conexiune inversă, posibilitatea determinării pragurilor geomorfologice și a timpului de influență antropică în morfogeneză. Toate acestea pot conduce la elaborarea unor strategii unitare în amenajarea si utilizarea terenurilor și apelor dintr-un bazin hidrografic. Faptul că nu s-a întâmplat așa, multe din amenajările realizate au avut o viață scurtă (de exemplu, lacurile Bascov și Pitești pe râul Argeș) sau urmări distrugătoare: lacul Belci din bazinul Tazlăului. (Ionescu, 1992).

În concluzie, putem aprecia că intervenția antropică prin amenajarea de baraje și lacuri în sistemele fluviale ale teritoriului țării noastre este semnificativă și justifică preocuparea

geomorfologilor pentru cunoașterea relațiilor dintre dinamica reliefului și comportarea acestor structuri antropogene (Fig.13).

Fig. 13. Relațiile între Mediul Geomorfologic și Om (Panizza, 1996)

5.3. Lunca

Lunca (albia majoră) este un șes de-a lungul unei ape curgătoare, în care se acumulează aluviunile. Sub raport morfologic, lunca se compune din grinduri fluviale înalte situate lângă râu, altele mai joase dispuse spre interiorul său, din zone mlăștinoase sau lacustre (bălți), din cursuri parasite ce curg paralel cu râul principal. (Posea et al, 1986).

Albia majoră este porțiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari la ieșirea lor din albia minoră. Prin albie minoră înțelegem suprafața de teren deținută constant sau provizoriu de apă care asigură curgerea nestingherită din mal în mal a apelor la niveluri obișnuite. Procesele întâlnite în cazul acestui baraj sunt acumularea de aluviuni, meandrarea, eroziunea și nu în ultimul rând transportul de aluviuni de pe un mal pe altul, după cum putem observa din (Foto 26).

Foto 26. Privire de ansamblu a cursului principal al râului Tazlău și cursul părăsit

(Sursa: Ganea, 2016)

Spre deosebire de alte fenomene fizice, curgerea apei în albii naturale deschise este un proces care, deși a fost și este intens cercetat științific, nu este încă suficient cuantificat în formule de calcul, datorită multitudinii de factori care îl determină și așa a apărut fenomenul de inundație a barajului în anul 1991. De-a lungul principalelor văi, în albia majoră și pe terasele de luncă (2 – 4 m), au o mare evoluție solurile aluviale cu carbonați. În cadrul albiilor majore acestea au o textură ușoară până la mijlocie, fiind relativ sărace în substanțe nutritive și supuse încă inundațiilor mari. Sub aspectul utilizării, acestea sunt acoperite de pășuni. ,,Pe terasele de luncă (2 – 4 m, 5 – 8 m, 10 – 15 m) neinundabile, gradul de pedogeneză este mai avantajos, solurile având o textură grea sau mijlocie, o troficitate mai ridicată, fiind propice pentru agricultură.’’ (Văcărașu, 1980, p.55).

6. Studiu de caz

6.1 Reconstrucția ecologică în perimetrul barajului Belci

1. Numele și prenumele directorului de proiect: GANEA ANA-MARIA

2. Instituția gazdă a proiectului ( date contact):

Facultatea de Geografie, Universitatea din București, adresa: B-dul Nicolae Bălcescu, Nr.1, cod poștal 010041, Sector 1, București

3. Titlul proiectului ( max. 200 caractere):

Reconstrucția ecologică în perimetrul barajului Belci

4. Termeni cheie:

Barajul Belci

Reconstrucție ecologică

Perimetru

Tazlău

5. Durata proiectului: 3 ani

6. Rezumatul proiectului: (max. 200 caractere)

Prin reconstrucție ecologică înțelegem că un ecosistem trebuie readus la starea inițială. În cadrul acestuia s-au produs diferite lucrari care au condus la modificări semnificative în sensul negativ. Cu alte cuvinte acest ecosistem se află într-o stare de deteriorare avansată și necesită implementarea unor măsuri în vederea recuperării ecologice.

În cazul nostru este vorba despre barajul Belci. Pentru construcția acestuia a fost necesară tăierea pădurii din apropierea cursului de apă, îndiguire, excavație. Toate aceste acțiuni au modificat starea ințială a arealului. Ruperea barajului a făcut ca acest areal să revină oarecum la starea inițială în sensul că s-a rupt digul și cursul de apă a revenit la normal. Însă acum acest loc a rămas despădurit.

Scopul acestei reconstrucții este ca zona analizată să revină la starea inițială de funcționare, să revină un ecosistem sănătos.

Obiectivele acestui proiect constă în colmatarea lacului de acumulare, mai bine zis a ce a rămas din lac și împădurirea zonei.

Acest proiect trebuie să fie aprobat de autoritățile locale.

Importanța și relevanța conținutului științific:

Reconstrucția ecologică a fost propusă de mai multe organizații de mediu, deoarece intervenția omului în natură este intensă și a devenit nocivă. Barajul Belci este un baraj de pământ executat în perioada 1958-1962 pe râul Tazlău, pentru alimentarea cu apă a Centralei Termoelectrice Borzești. În 1991 barajul Belci a fost distrus de o viitură excepțională și nu a mai fost refăcut. Acesta a fost lăsat în paragină, fostul lac devenind un imens teren viran în vecinătatea râului Tazlău.

În România, lucrările cele mai importante care vizează problematica dinamicii barajelor in acest proiect sunt:

1. Constantinescu M. (1990), Construcții hidrotehnice în România, Editura Hidroconstructia, București.

2. Priscu Radu, (1974), Constructii Hidrotehnice, Vol I, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti.

3. Gastescu P. (1998), Hidrologie, Editura Roza Vânturilor, Târgoviște.

Obiectivele proiectului

Barajul Belci a fost construit în perioada comunistă și în realizarea lui nu s-a ținut cont și de mediul înconjurător. Au fost defrișate întregi suprafețe forestiere pentru a se putea excava pentru construcția barajului, s-a indiguit cursul râului Tazlău. In urma ruperii barajului Belci acest areal putem spune că a revenit la normal (s-a rupt digul, apar pâlcuri de vegetație). Însă faptul că defrișările au fost masive face ca zona să arate ca o oază (un curs de apa și puțină vegetație pe lângă acest curs de apă).

Obiectivele sunt:

a) documentare cu privire la sol și vegetația specifică zonei;

b) întocmirea planului de reabilitare a zonei și prezentarea acestuia autoritatilor;

c) achiziționarea tuturor instrumentelor și ustensilelor necesare realizării proiectului;

d) întocmirea de hărți și a materialului scris la finalizarea proiectului.

Metodologia cercetării

Metodologic precizez urmatoarele aspecte:

– documentarea se face cu ajutorul hărților topografice, aerofotogramelor, articolelor stiintifice;

– prin documentare trasăm și limitele arealului în care intervenim;

– se fac deplasări periodice pe teren;

– constatarea gradului de intervenție și descrierea fenomenelor care au modificat starea inițială a zonei;

– cu ajutorul cercetătorilor în domeniu preluăm și prelucrăm probe de sol;

– fotografierea stării inițiale a arealului și a stării finale.

Măsuri prevăzute pentru respectarea normelor deontologice ale cercetării

La realizarea proiectului de reconstrucție ecologică a barajului Belci personalul este calificat și respectă normele cercetării științifice (Fig. 14).

1. Măsurătorile pe teren se vor face într-un cadru în care nu există perturbații externe;

2. În urma publicării articolului se respectă drepturile de autor;

3. Informațiile utilizate din literatura de specialitate se va face numai cu citări;

4. Mediul înconjurător nu va avea de suferit in timpul desfășurării proiectului și după;

5. Respectarea normelor de protecție a muncii în timpul activităților;

6. Utilizare a softurilor doar licențiate;

7. Participarea în mod egal la activitățile din cadrul proiectului a tuturor membrilor;

8. Participanții și instituțiile specializate vor avea acces la date.

9.Coordonatorul proiectului și echipa de lucru vor pune la dispoziția instituțiilor specializate rezultatul cercetării.

Fig. 14. Managementul riscului asociat

Sursa: (www.mmediu.ro, 15.05.2017)

CONCLUZII

Dintotdeauna, cea mai mare parte a activităților umane, economice, sociale și culturale, este condiționată de existența și posibilitatea utilizării resurselor de apă, care reprezintă partea cea mai intim legată de materia vie și constituie vectorul principal al schimbărilor cu mediul extern.

Apa modelează cadrul geografic și condițiile de viață și reprezintă, împreună cu solul și atmosfera, factorul determinant în asigurarea vieții și dezvoltării. Situația actuală și experiența trecută configurează o repartiție inegală a resurselor de apă, în spațiu și în timp, ceea ce implică realizarea, cu mari eforturi și cheltuieli, a unor sisteme hidrotehnice complexe pentru satisfacerea condițiilor de dezvoltare a societății. Barajul Belci se află în Depresiunea Tazlău – Cașin, a fost un baraj de pământ executat în perioada 1958 – 1960 pe râul Tazlău, pentru alimentarea cu apă a Centralei Termoelectrice Borzești. În anul 1991, barajul Belci a fost devastat de o viitură extraordinară și nu a mai fost reconstituit (Foto 27).

Foto 27. Vedere de ansamblu, barajul Belci

(Sursa: Ganea, 2016)

Barajul Belci este primul baraj de pământ din Romania, realizat de către Hidro-Construcția S.A. Avariile la construcții hidrotehnice reprezintă funcționarea incorectă a unei construcții hidrotehnice, ce duce la pierderi de vieți omenesti și la devastari materiale pe porțiuni din aval a acesteia. Lucrările hidrotehnice de amenajare a bazinelor hidrografice și în special barajele și lacurile de acumulare, sunt lucrări de mari proportii, ce necesita multe greutati tehnice. De aceea trebuie asigurată, pe de o parte realizarea lor într-un cadru unitar, având în vedere ansamblul bazinului hidrografic, iar pe de altă parte, în exploatarea lor trebuie urmărită satisfacerea optimă a tuturor folosințelor și intereselor.

Amenajarea și valorificarea lacurilor de acumulare, ca factor de sistematizare și reimpartire a debitelor, trebuie să satisfaca dublu scop: garantia unor debite suplimentare în perioadele secetoase pentru satisfacerea diferitelor cerințe (alimentarea cu apă pentru localități, industrie, agricultură, producere de energie, agrement, piscicultura etc), precum și reducerea viiturilor, în vederea apărării de inundații a obiectivelor din aval. Totodată, barajele lacurilor de acumulare pot forma surse potențiale majore de risc pentru localitățile și obiectivele din aval în cazul unor accidente la acestea, așa cum s-a întâmplat în 1991 prin spargerea barajului Belci de pe râul Tazlău, afluent al râului Trotuș (care reprezintă singura avarie de baraj important din țara noastră).

În România, realizarea de baraje și lacuri de acumulare posedă o veche datină. Inundațiile accidentale apar ca o urmare a distrugerii barajelor hidrotehnice sau a altor lucrări și își manifestă forța distructivă prin volumul de apă eliberat brusc prin construcțiile hidrotehnice, producând acoperirea cu apă a suprafeței de teren întinse și valul de apă având o mare putere distructivă asupra mediului geografic.

Accidentul tehnic produs în vara anului 1991, la barajul de acumulare Belci din județul Bacău a fost datorat intensității excepționale a precipitațiilor căzute în bazinul Tazlău, care s-a soldat cu piederi de vieți omenești și pagube materiale importante, în aval, reprezintă cea mai mare degradare de acest tip din țara noastră.

Efectelele produse asupra mediului sunt numeroase și profunde, atât benefice cât și negative, întrucât afectează toate componentele mediului (relief, climă, agricutură). Efectele negative se resimt în componenetele mediului prin apă, vegetație, faună). Efectele pozitive sunt cele cu referire la domeniul socio-economic prin producerea de energie electică, asigurarea cu apă, irigarea terenurilor, modificarea regimului natural de curgere, modificarea albiilor, dispariția unor specii de plante și animale. Amenajările hidrotehnice modifică în mod semnificativ atât morfologia zonei, profilul longitudinal și regimul de curgere al apei.

Prin construcția barajului se realizează ridicarea nivelului apei și inundarea zonelor limitrofe albiei. Prin crearea lacului de acumulare transportul aluviunilor, târâte sau în suspensie, se oprește începând de la coada lacului (zona modificării regimului vitezelor). Acest fapt conduce la colmatarea lacului, iar în cazul lacurilor cu adâncime mai mică, chiar la crearea de zone deltaice (înmlăștiniri). În România s-a înființat Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență generate de inundații și anume: Administrația Națională ,,Apele Române” și unitățile sale teritoriale care garantează demersul la lucrările hidrotehnice din administrare.

Inundațiile formează fenomene naturale și sunt o componentă a ciclului hidrologic natural al Terrei. Inundațiile și în special marile inundații, constituie unele dintre fenomenele care au înregistrat serios dezvoltarea societății umane, acestea fiind cele mai răspândite catastrofe de pe glob și cele mai mari producatoare de pagube și victime umane. (Grecu, 2006). Singurul și cel mai important baraj de acumulare de apă distrus în urma inundațiilor din anii 1991, barajul Belci de pe râul Tazlău este și în prezent la peste douăzeci și cinci de ani de la cel mai grav accident din istorie, uitat de izbeliște de autoritățile române din lipsă de fonduri. (www.anchetespeciale.ro, 15.05.2017).

BIBLIOGRAFIE

1. Coteț, P., (1976), Principii, metode și tehnici moderne de lucru în geografie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

2. Gâștescu, P., (1990), Fluviile Terrei, Editura Sport-Turism, București.

3. Gâștescu, P., Brețcan, P., (2010), Resursele de apă din România, Editura Transversal, Târgoviște.

4. Grecu, Florina., (2006), Hazarde și riscuri naturale, Editura Universitară, București.

5. Ielenicz, M., Pătru, G., Ghincea, M., (2003), Subcarpații României, Editura Universitară, București.

6. Ielenicz, M., (2006), România, Geografie fizică vol II, Editura Universitară, București, p. 263.

7. Ielenicz, M., Săndulache, I., (2008), România, Podișuri și dealuri, Vol III, Editura Universitară, București.

8. Ionescu, S., Echizlianca., (1992), Probleme de aluvionare legate de lacurile de baraj din administrarea RENEL, Lucrarea celui de al IV-lea Simpozion P.E.A., Piatra Neamț.

9. Mară, M., (1998), Considerații geologo-geomorfologice asupra Depresiunii Onești în factori și procese pedogenetice din zona temperată, Vol.IV, Iași.

10. Mară, Marin., Trofin, Vasile., (1998), Impactul activității antropice asupra solurilor din zona localității Onești, Vol. IV, Iași.

11. Mândruț, O., (1993), Geografia României, Editura Coresi, București.

12. Minea, Gabriel., (2015), Bazinul Hidrografic al Râului Bâsca – Studiu de

Hidrogeografie, Editura Universității din București, București.

12. Osaci, Costache-Gabriela, (2008), Topografie – Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate și 355 de aplicații, Editura Universitară București.

13. Pannizza, M., (1996), A proposal for a simplified method for assessing impacts on landforms, Special EU. Project ISSUE: Geomorphology and Environmental Impact Assessment.

14. Posea, G., Popescu, N., Ielenicz, M., (1974), Relieful României, Editura Științifică, București.

15. Posea, Gr., Barbu, N., Ciulache, S., Posea, A., Nicolae., I., Ștefănescu, I., Vespremeanu, E., Giurescu, M., (1986), Geografia de la A la Z, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

16. Posea, Grigore., (2002), Geomorfologia României, Editura Fundației de Mâine, București, p. 167.

17. Popovici, Ioan., (2000), Enciclopedia descoperirilor geografice, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

18. Priscu, Radu., (1974), Construcții Hidrotehnice, Vol I, Editura Didactică și Pedagogică, București.

19. Roșu, Alexandru., (1980), Geografia fizică a Romîniei, Editura Didactică și Pedagogică, București.

20. Șorgot, V., Dobre, M., (2007), Geografia județului Bacău, Editura Universitară, București.

21. Tufescu, V., (1966), Subcarpații și depresiunile marginale ale Transilvaniei, Editura Științifică, București.

22. Văcărașu, Iulia., (1980), Valea Trotușului, Editura Sport – Turism, București, p.37; 55.

23. Velcea, V., Savu, A., (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 245.

24. Verde, R., Verde, T., (2003), Monografia Municipiului Onești, Editura Magic Print, București.

*** (1965), Harta geologică a României.

*** (1982), Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

*** (1980), Harta solurilor României, conform S.R.C.S.

*** (2011), Arhivă Primăria Onești, p. 26

*** (2017), Agenția pentru Protecția Mediului, Bacău

*** (2017), Stația Meteorologică Bacău

Surse Internet

www.amosnews.ro (15.05.2017)

www.anchetespeciale.ro (15.05.2017)

www.blogspot.com (17.10.2016)

www.desteptarea.ro (21.03.2017)

www.hidroconstructia.com (15.12.2016; 29.03.2017)

www. media.publika.md (17.10.2016)

www.mmediu.ro (15.05.2017)

www.paradisverde.ro (09.02.2017)

www.shopmania.org (17.10.2016)

www.worldbotanical.com (09.02.2017)