INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………….2

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………….2

CAPITOLUL 1: CONSIDERAȚII TEORETICE ȘI METODICE PRIVIND

ANALIZA PROFITULUI………………………………………………………3

Conținutul și formele profitului ……………………………………………………..3

Importanța creșterii profitului în condițiile economiei de piață………..9

Metode de calcul și analiză a profitului…………………………………………..11

CAPITOLUL 2: PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITĂȚII

SOCIETĂȚII COMERCIALE COMEFIN S.A. COSTEȘTI…..22

2.1. Scurt istoric……………………………………………………………………………………22

2.2. Profilul și structura organizatorică………………………………………………….23

2.3. Analiza nivelului și dinamicii principalilor indicatori economico-financiari

ai firmei în perioada 2006-2008………………………………………………………..25

CAPITOLUL 3: ANALIZA LA S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI……………………..29

3.1. Analiza dinamicii și structurii profitului total în perioada 2006-2008…29

3.2. Analiza factorială a profitului total și din exploatare în perioada 2006-2008

la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI………………………………………………….31

3.3. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri în perioada

2006-2008………………………………………………………………………………………….40

CAPITOLUL 4: PRINCIPALELE CĂI DE CREȘTERE A PROFITULUI LA S.C.

COMEFIN S.A. COSTEȘTI……………………………………………………..47

4.1. Creșterea volumului producției vândute……………………………………………47

4.2. Ridicarea calității produselor……………………………………………………………48

4.3. Creșterea productivității muncii……………………………………………………….49

4.4. Reducerea cheltuielilor de producție…………………………………………………50

4.5. Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante……………………………….51

4.6. Îmbunătățirea utilizării extensive și intensive a activelor fixe……………..53

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………..55

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………..57

=== l ===

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………….2

CAPITOLUL 1: CONSIDERAȚII TEORETICE ȘI METODICE PRIVIND

ANALIZA PROFITULUI………………………………………………………3

Conținutul și formele profitului ……………………………………………………..3

Importanța creșterii profitului în condițiile economiei de piață………..9

Metode de calcul și analiză a profitului…………………………………………..11

CAPITOLUL 2: PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITĂȚII

SOCIETĂȚII COMERCIALE COMEFIN S.A. COSTEȘTI…..22

2.1. Scurt istoric……………………………………………………………………………………22

2.2. Profilul și structura organizatorică………………………………………………….23

2.3. Analiza nivelului și dinamicii principalilor indicatori economico-financiari

ai firmei în perioada 2006-2008………………………………………………………..25

CAPITOLUL 3: ANALIZA LA S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI……………………..29

3.1. Analiza dinamicii și structurii profitului total în perioada 2006-2008…29

3.2. Analiza factorială a profitului total și din exploatare în perioada 2006-2008

la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI………………………………………………….31

3.3. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri în perioada

2006-2008………………………………………………………………………………………….40

CAPITOLUL 4: PRINCIPALELE CĂI DE CREȘTERE A PROFITULUI LA S.C.

COMEFIN S.A. COSTEȘTI……………………………………………………..47

4.1. Creșterea volumului producției vândute……………………………………………47

4.2. Ridicarea calității produselor……………………………………………………………48

4.3. Creșterea productivității muncii……………………………………………………….49

4.4. Reducerea cheltuielilor de producție…………………………………………………50

4.5. Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante……………………………….51

4.6. Îmbunătățirea utilizării extensive și intensive a activelor fixe……………..53

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………..55

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………..57

INTRODUCERE

În condițiile economiei de piață, fiecare întreprindere, indiferent de forma de proprietate, de profil sau dimensiune, trebuie să se adapteze în permanență la cerințele pieței și ale mediului în care acționează, să-și îmbunătățească capacitatea de concurență în raport cu ceilalți agenți economici și în special performanțele economico-financiare.

În condițiile dure ale tranziției la această economie de piață, principala boală care afectează o mare parte a societăților comerciale și regiilor autonome de stat este obținerea unui profit uneori insuficient. Deoarece obținerea profitului este o condiție vitală a continuării activității economice, considerăm că tratarea acestuia, atât sub aspect teoretic, cât și practic, reprezintă un câmp larg de manifestare a concepțiilor, a argumentelor și contradicțiilor, ale cărui trăsături sunt prezentate în această lucrare.

Structurată în patru capitole, aceasta face referire atât la aspectele teoretice și metodele de fundamentare a profitului, cât și la aspectele practice, respectiv evoluția acestui indicator la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI în perioada 2006-2008.

Astfel capitolul unu prezintă conținutul, formele profitului, rolul și importanța acestuia în actualitatea temei alese și în caracterizarea și sporirea performanțelor economico-financiare ale societății. De asemenea, se precizează modelele generale folosite în calculul acestui indicator.

Cel de-al doilea capitol al lucrării de față prezintă informații despre înființarea firmei, forma de proprietate, structura acționariatului, reprofilările și restructurările intervenite în activitatea acesteia. Tot aici, se precizează profilul și particularitățile activității societății comerciale, structura de producție, principalii furnizori și clienți de pe piața internă și externă, și este prezentată organigrama acesteia. Succint, se prezintă aici și nivelul și dinamica principalilor indicatori economico-financiari ai S.C COMEFIN S.A. COSTEȘTI în ultimii 3 ani.

Capitolul trei își propune o analiză diagnostic a profitului la societatea analizată, analiză ce cuprinde atât analiza dinamicii și structurii acestuia în perioada 2006-2008, cât și analiza sa factorială în perioada considerată.

În cel de-al patrulea capitol al lucrării, sunt prezentate principalele căi și măsuri adoptate și aplicate la nivelul acestei societăți în vederea creșterii profitului, precum și previzionarea principalelor efecte economico-financiare obținute în urma aplicării acestor metode.

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA PROFITULUI

Conținutul și formele profitului

Este bine cunoscut faptul că existența omului se asigură prin activități economice, a căror trăsătură definitorie este raționalitatea. Fără aceasta, progresul ar fi de neconceput. Deși în știința economică raționalitatea are un înțeles clar, oamenii utilizează acest cuvânt în scopul desemnării unei caracteristici esențiale a activităților economice – de a aduce sau genera profit.

Tratarea profitului, atât sub aspect teoretic – ca o categorie economică, dar și sub aspect practic, ca o valoare real pozitivă, comensurată și evidențiată ca atare, considerăm că reprezintă un câmp larg de opinii, unele avându-l în vedere ca o materializare a diferenței dintre venituri și cheltuieli, iar altele pledând pentru existența lui întrucât se “pulverizează” sub forma salariilor, dobânzilor sau a rentei.

Acceptând că profitul este o mărime absolută, o valoare real pozitivă ca efect al activităților economice și/sau financiare, ne situăm pe logica întreprinzătorului, pe de o parte, și pe cea legislativă, pe de altă parte, în sensul că atât deținătorul capitalurilor, cât și statul sunt interesați în existența și manifestarea acestor valori, care reprezintă sensul oricărei activități economice.

Etimologic vorbind profitul își are originea în verbul latinesc “proficere”, care înseamnă a progresa, el dobândind, treptat, semnificația de a da profit. Asta explică de ce profitul este considerat venit sau o formă de venit.

Pe plan național, profitul este definit și interpretat în forme variate, în opinia diverșilor autori; de exemplu:

“Beneficiul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activități productive, este principalul indicator calitativ care exprimă eficiența activității productive.”

“În țările cu economie de piață, termenul folosit curent pentru beneficiu este profit. Cu toate acestea, în multe țări se utilizează termenul de beneficiu, cum este, de exemplu, în Franța – benefice, sau în Italia beneficio.

“Probabil nici o noțiune sau concept nu este folosit în discuțiile economice cu o varietate uluitoare de înțelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul.”4

Și în zilele noastre, această categorie economică suscită un interes major de abordare, de definire, dar mai ales de cuantificare. Noțiunea de profit este privită, acceptată și înțeleasă diferit de economiști prin prisma concepției globale, ca o rezultantă între efortul economic (costul de producție) și efectul concretizat în veniturile obținute.

Astfel, atât în teorie, cât și în practică, într-o formulare scurtă și frecvent întâlnită, profitul este venitul total minus costul total:

P = V – CT

Pentru a ajunge la profit, adesea numit și beneficiu, se are în vedere realizarea activităților economice pe piața mărfurilor, lucrărilor și serviciilor, prin intermediul prețului. Dimensiunile prețului de finalizare a valorii mărfurilor concură direct la formarea și mărimea profitului, ceea ce conduce la certitudinea că acesta este o componentă a prețului.

Pentru a obține profit, în toate situațiile veniturile trebuie să fie mai mari decât cheltuielile. Astfel privit “profitul fi definit ca un excedent de venituri peste nivelul costurilor”. Dar, pentru obținerea veniturilor, întreprinzătorul este nevoit să-și angajeze efectiv capitalurile sale, care, îmbinate cu ceilalți factori de producție, vor conduce la menținerea stării de funcționalitate a afacerii.

Din acest punct de vedere, profitul, “este o consecință a riscului”, este rezultatul prevederii viitorului cu cea mai mare acuratețe decât au făcut-o majoritatea celorlalți concurenți.

“Profitul poate fi privit și ca o compensație a întreprinzătorului pentru riscurile pe care le poate avea în desfășurarea activității economice, materializate în pierderea capitalului.” Riscul este o caracteristică a economiei de piață și reprezintă anumite evenimente viitoare și posibile a căror producere ar putea provoca anumite pierderi. El are un caracter obiectiv.

Într-o economie în care se manifestă continuu incertitudinea cu privire la prezent și viitor, întreprinzătorii suportă riscul în afaceri.

Rămânând în sfera relațiilor economice și financiare, concluzionăm că la nivelul întregii întreprinderi și al tuturor sectoarelor sale de activitate, profitul este diferența între venitul total și costul total. Este o valoare real pozitivă, rezultată din activitățile economico-financiare concrete ca efect al interacțiunii și al interdependenței factorilor de producție. Este plusul monetar reieșit din rotația completă a capitalurilor, urmărit și dorit de toți întreprinzătorii pentru autofinanțarea menținerii și dezvoltării propriei firme.

La nivel micro, mezo sau macroeconomic, profitabilitatea activităților reprezintă scopul și efectul către care tinde orice întreprinzător. O activitate este eficientă atunci când se compensează eforturile financiare (cheltuielile) și se obține un excedent, respectiv profitul. Obținerea de pierderi în loc de profit reprezintă o situație anormală, având ca efect comensurarea capitalului și imposibilitatea de a-l mai reface.

Profitul este câștigul financiar în formă monetară realizat de către persoanele care inițiază și organizează o activitate economică. El apare, așadar, ca o recompensă a factorilor de producție angajați și coordonați de întreprinzător. Eficiența activității agenților economici din industrie și din alte ramuri ale economiei naționale în mărime absolută reprezintă ceea ce se obține în plus față decât s-a cheltuit în activitatea desfășurată, adică profitul net.

Profitul și rata profitului sunt indicatori sintetici calitativi prin care se exprimă raționalitatea economică a activității economice. Atât mărimea masei, cât și a ratei profitului, sunt influențate de factori cu acțiune directă, cât și de factori cu acțiune indirectă, cantitativi și calitativi, între care amintim:

volumul, calitatea și structura producției;

nivelul costurilor de producție;

nivelul prețurilor de vânzare;

nivelul productivității muncii;

repartizarea veniturilor între principalii posesori ai factorilor de producție;

viteza de rotație a capitalului, etc.

Acceptând profitul ca diferență între venituri și cheltuieli și, având în vedere veniturile și cheltuielile totale realizate de o întreprindere, se pot determina rezultatele financiare totale și nete.

Rezultatele financiare totale (Rft) sunt formate din:

taxa pe valoarea adăugată (TVA), ce se adăugă la prețul de facturare a produselor, serviciilor sau lucrărilor și se varsă la bugetul statului;

profitul brut (Pb), care se determină ca diferență între veniturile încasate corespunzătoare cifrei de afaceri și alte venituri, pe de o parte, și cheltuieli aferente acestor venituri, pe de altă parte astfel:

Rft = TVA + Pb sau Q (TVA + Pb)

Rezultatele financiare nete cuprind:

taxa pe valoarea adăugată (TVA);

profitul net (Pn), determinat ca diferență între veniturile (Gpv) obținute din realizarea cifrei de afaceri (la prețul de vânzare negociat), pe de o parte, și cheltuielile totale aferente cifrei de afaceri (Cp), inclusiv TVA și impozitul pe profit (IP), pe de altă parte.

Astfel:

Rfn = Gpv – (Cp + TVA + IP)

Din veniturile obținute ca urmare a realizării cifrei de afaceri, întreprinderile își recuperează cheltuielile de exploatare și de comercializare a produselor și serviciilor, își constituie fonduri proprii pentru autofinanțare și pentru premierea personalului, efectuează plăți de dividende etc, iar o altă parte din venituri constituie veniturile bugetului de stat sau ale bugetelor locale.

Așadar, profitul are menirea să stimuleze întreprinderile în realizarea programului prognozat și în adaptarea lui conform cerințelor pieței (nevoii sociale), în îmbunătățirea calității și în diversificarea sortimentelor de produse, servicii sau lucrări, conform cerințelor populației sau ale economiei naționale.

Impozitul pe profit se aplică asupra profitului impozabil care, potrivit datelor din bilanțul contabil anual, se determină ca diferență între activul bilanțului la sfârșitul anului fiscal, diminuat cu obligațiile, și activul de la începutul anului fiscal, minus aportul efectuat la capitalul social în cursul anului și veniturile stabilite prin lege ca fiind neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile și alte elemente prevăzute în bilanțul contabil, în funcție de specificul activității întreprinderii.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea la determinarea profitului impozabil sunt:

impozitul pe profit datorat de agentul economic, precum și impozitul pe venitul realizat în străinătate;

amortizarea peste limitele prevăzute de legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale;

amenzi și penalități datorate autorităților române și străine;

cheltuielile ocazionate de mese, cadouri etc. ce depășesc limitele de cheltuieli pentru acțiuni de reclamă, protocol și publicitate prevăzute de legea bugetară anuală;

cheltuieli cu sponsorizarea peste limita legală admisă (5% din profitul impozabil);

cheltuieli cu dobânzile ce depășesc limita prevăzută de lege.

Profitul impozabil stabilit se calculează lunar, cumulat de la începutul anului. Asupra profitului se aplică cota de impozit pe profit (Ki). Dacă din profitul impozabil se scade impozitul pe profitul impozabil calculat conform legilor în vigoare, se obține profitul net de repartizat.

Formele profitului

Profitul agenților economici este format din profitul obișnuit, normal sau ordinar, iar uneori și din supraprofit / profitul de monopol.

Profitul normal (ordinar) este cel considerat suficient de orice întreprindere pentru a-și continua activitatea economică. Este format din suma remunerațiilor minime pentru aporturi productive ale întreprinzătorului, sub care întreprinzătorul încetează să-și mai aducă contribuția. Lipsa acestui profit face practic imposibilă existența întreprinderii respective.

Acest profit apare ca un agregat de mai multe remunerații distincte:

salariul întreprinzătorului sau proprietarului pentru munca proprie depusă în întreprindere;

dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului, calculată după rata dobânzii în vigoare pe piață;

chiria pentru clădirile proprii puse în serviciul activității economice;

dividendele plătite acționarilor corporației;

renta pentru pământul proprietate a întreprinzătorului utilizat de firmă.

Din lipsă de concurență, unii agenți economici obțin și supraprofit, profit suplimentar sau de monopol. Acest profit este profitul obținut de agenții economici care dețin poziții monopoliste în producție sau pe piața în care vând produsele lor la prețuri de monopol.

Monopolul este o situație proprie unor firme sau agenți economici care dispun de anumite condiții naturale, economice deosebite, pe care nu le au alți agenți economici și de care se folosesc pentru a obține un profit mai mare decât cel normal. Agentul economic care obține profit suplimentar îl obține și pe cel ordinar, dar nu și invers.

În viziunea unor autori, pe lângă aceste două componente fundamentale ale profitului, mai există și următoarele forme:

profitul brut (total);

profitul pur;

dividendele.

Profitul brut / total (Pb/Pt) reprezintă cifra de afaceri minus remunerația aporturilor productive, altele decât cele ale întreprinzătorilor.

Profitul pur reprezintă eventualele diferențe pozitive între profitul brut și profitul normal.

O formă specială de profit o reprezintă dividendele încasate de acționari din profitul net realizat de întreprinderile la care dețin acțiuni.

Ținând seama de natura eterogenă și diversitatea surselor de formare a profitului total, se pot delimita două mari componente:

profitul legal, legitim sau normal;

profitul ilegal, nelegitim.

Profitul legitim este câștigul ce revine întreprinzătorului pentru serviciile aduse în activitatea economică, pentru aportul la această activitate. În categoria profitului legitim, în funcție de diferite aporturi ale întreprinzătorului, se includ:

veniturile obținute ca rezultat al activității de inovație, de creativitate a întreprinzătorului, concretizată în progres tehnic și economic din cadrul întreprinderii, obținute prin folosirea unor echipamente de producție mai performante și relativ mai ieftine, a unor noi tehnologii de realizare a unor produse;

veniturile realizate din activitatea de management;

veniturile realizate din reducerea costurilor sub prețul de vânzare prin acțiuni de economisire și gospodărire eficientă a tuturor resurselor economice;

veniturile dobândite prin evitarea riscului asumat în activitatea economică.

În practică, unii întreprinzători pot obține și venituri fără aport productiv specific, denumite profit nelegitim, care, după unii economiști, este considerat ca fiind un transfer incorect de bogăție, o “îmbogățire fără cauze”.

În funcție de sursele de proveniență, profitul nelegitim poate îmbrăca următoarele forme:

profitul de monopol;

câștigurile obținute prin reducerea cheltuielilor referitoare la protecția mediului ambiant și repararea daunelor aduse acestuia;

câștigurile din practicarea unor prețuri de vânzare mai ridicate;

anumite forme de rentă funciară.

Din formele pe care le îmbracă și din motivele care îl determină, rezultă că profitul este un venit specific, corespunzător exercitării unei funcții care depinde de anumite circumstanțe favorabile întreprinzătorului; el este un venit aleator, poate exista sau nu, poate fi mai mare sau mai mic. El este un element rezidual al activității economice a oricărei întreprinderi.

1.2.Importanța creșterii profitului în condițiile economice de piață

Profitul are rol deosebit de important atât pentru întreprinzător, cât și pentru societate, el reprezintă partea din valoarea creată și recunoscută prin vânzarea mărfurilor, care rămâne la dispoziția întreprinzătorului. Profitul este dovada utilității unei activități sau a unei unități economice, iar mărimea lui este măsura acestei utilități.

În condițiile economiei de piață, conceptul de rentabilitate este folosit pentru a exprima, într-o formă sintetică, eficiența activității economice, reflectând astfel capacitatea unei firme de a realiza profit. Profitul constituie obiectivul de bază a oricărei întreprinderi, indiferent de obiectul său de activitate. Creșterea profitului și, implicit, a rentabilității, constituie o necesitate obiectivă pentru existența unei întreprinderi; cele nerentabile fiind sortite falimentului.

Rentabilitatea presupune, în esență, obținerea unor venituri care permit acoperirea integrală a cheltuielilor efectuate, precum și realizarea unui profit. De creșterea rentabilității sunt interesați toți participanții la activitatea firmei, respectiv: manageri, acționari, salariați, bănci și creditori, organe ale administrației centrale și locale.

→ Pentru manageri, creșterea rentabilității este importantă deoarece performanțele lor sunt evaluate în funcție de profitul obținut. Mai mult, prin contractul de management, li se poate stabili un anumit nivel de realizat al profitului și în funcție de care vor fi remunerați.

→ Salariații urmăresc obținerea unor remunerații imediate cât mai ridicate și astfel intră în conflict cu obiectivele de rentabilitate pe termen scurt. Totuși, ei doresc siguranța locurilor de muncă și a posibilităților de promovare, fapt pentru care doar o rentabilitate crescută pe termen lung permite realizarea acestor doleanțe ale salariaților.

→ Prin creșterea rentabilității activității unei întreprinderi, se asigură posibilitatea de rambursare a datoriilor contractate de la bănci și diverși creditori.

→ Acționarii sunt interesați de creșterea rentabilității, deoarece în acest mod are loc maximizarea câștigului pe care îl obțin sub forma dividendelor.

→ Organele administrației centrale și locale încasează, sub forma taxelor și impozitelor, o parte din veniturile realizate de întreprinderi, așa încât o rentabilitate sporită creează premisele realizării unor venituri mai mari la bugetul statului și bugetele locale.

Ținând seama de modul de calcul al profitului, în contextul semnificației oficial – legislative, rezultă că, atât din punctul de vedere al producătorului, cât și al societății, se impune maximizarea profitului.

Profitul este maxim atunci când productivitatea marginală a fiecărui factor, exprimată valoric, este egală cu prețul său, ceea ce înseamnă că producătorul va folosi un factor de producție în cantități tot mai mari atâta timp cât încasările obținute din utilizarea unor cantități suplimentare din acel factor vor fi superioare prețului plătit pentru factorul respectiv sau costului plătit pentru cantitatea suplimentară cu care a sporit consumul acestui factor. În condițiile economiei de piață, obiectivul principal al proprietarilor sau acționarilor unei întreprinderi îl reprezintă maximizarea averii acestora, respectiv creșterea valorii de piață a firmei. Acesta nu exclude existența sau sporirea profitului, ci, dimpotrivă, recunoaște rolul acestuia în atingerea acestui obiectiv.

Maximizarea privește atât masa, cât și rata profitului, iar acțiunile care se inițiază în acest scop acoperă de fapt toți factorii care pot duce la creșterea venitului și scăderea costurilor unei activități economice, precum și opțiunile producătorilor pentru o activitate sau alta. Totodată, maximizarea profitului orientează pozitiv activitatea managerilor, întrucât acest obiectiv reflectă punctul până la care producția trebuie extinsă, respectiv punctul în care venitul marginal este egal cu costul marginal al ultimei unități de produs realizată. Acest punct este numit punct mort sau prag de rentabilitate.

Necesitatea maximizării profitului rezultă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:

funcția de stimulare a inițiativei și acceptarea riscului din partea celor care au drept scop obținerea de profit din activitățile lor economice;

incită la realizarea eforturilor de sporire a eficienței activităților economice și cultivă spiritul de economie;

este un mijloc de cointeresare a agentului economic ca persoană juridică (pentru autofinanțare),a personalului și a acționarilor în obținerea unor rezultate (profituri) optime;

este un indicator sintetic de apreciere a eficienței activității economice a firmelor, indiferent de forma de proprietate;

este un instrument de control al modului de realizare, repartizare și impunere fiscală.

1.3.Metode de calcul și analiză a profitului

Acest paragraf are ca scop studierea principalelor metode de calcul și analiză a rezultatului total sau brut al exercițiului, precum și analiza rezultatului din exploatare și a celui aferent cifrei de afaceri.

A.Analiza rezultatului total (profitului brut) al exercițiului

Rezultatul total al exercițiului este un indicator sintetic cu ajutorul căruia se apreciază, sub formă absolută, rentabilitatea unei activități economice. Analiza acestuia poate fi privită astfel:

analiză dinamică și structurală;

analiză factorială.

*Pentru efectuarea analizei dinamice și structurale a rezultatului total al exercițiului este necesară cunoașterea elementelor sale componente și a surselor de proveniență, care sunt evidențiate în Contul de Profit și Pierdere.

Astfel, mărimea rezultatului total (Rt) sau a profitului brut al firmei (Pb) se determină ca diferență între veniturile totale obținute (Vt) și cheltuielile totale efectuate (Ct), astfel:

Rt(Pb)=Vt-Ct

Deoarece veniturile totale cuprind veniturile din exploatare (Ve), veniturile financiare (Vf) și veniturile extraordinare (Vex), iar cheltuielile totale se compun din cheltuieli de exploatare (Ce), cheltuieli financiare (Cf) și cheltuieli extraordinare (Cex), relația de calcul a rezultatului total se mai poate scrie:

Rt(Pb)=(Ve+Vf+Vex)-(Ce+Cf+Cex)

Ve+Vf+Vex=Vt

Ce+Cf+Cex=Ct

Pentru analiza dinamică a rezultatului total sau profitului brut, trebuie să începem prin calculul modificărilor absolute și procentuale intervenite în mărimea acestuia în anul curent față de anul de bază, astfel:

, unde:

modificarea absolută a rezultatului total în anul curent față de anul de bază

mărimea rezultatului total în anul curent

mărimea rezultatului total din anul de bază

modificarea procentuală a rezultatului total în anul curent față de anul de bază

indicele rezultatului total al exercițiului

Aceste modificări pot fi pozitive sau negative, reflectând, în mod corespunzător, o creștere sau scădere a rezultatului total (profitului brut) al firmei în perioada analizată.

Rezultă că modificarea rezultatului total se explică, schematic, astfel:

Ve

Vt Vf

Rt Vex

Ce

Ct Cf

Cex

Influențele factorilor cu acțiune directă asupra modificării rezultatului total se stabilesc cu ajutorul metodei balanțiere. Aceste influențe pot fi pozitive sau negative, iar suma lor algebrică trebuie să fie egală cu modificarea absolută a rezultatului total în anul curent față de anul de bază. Pentru a adânci analiza, se pot calcula și influențele factorilor cu acțiune indirectă, folosind aceeași metodă.

Pentru a determina mărimea rezultatului total (profitului brut) se poate proceda la însumarea rezultatului din exploatare (Re), cu rezultatul financiar (Rf) și cu rezultatul extraordinar (Rex), astfel:

Rt(Pb)=Re+Rf+Rex=(Ve-Ce)+(Vf-Cf)+(Vex-Cex)

În acest caz, schema factorilor cu acțiune directă și indirectă prin care se explică modificarea rezultatului total se prezintă astfel:

Ve

Re Ce

Vf

Rt Rf Cf

Vex

Rex Cex

Influențele acestor factori, calculate cu ajutorul metodei balanțiere, pot fi pozitive sau negative. În procesul de analiză trebuie să se precizeze cauzele care au determinat aceste modificări, punctele tari și slabe ale activității firmei, precum și măsurile ce se impun a fi luate în sensul creșterii rezultatului total (profitului brut) al firmei.

Dacă se însumează rezultatul din exploatare cu rezultatul financiar, se obține rezultatul/profitul curent (Rc/Pc) al exercițiului astfel:

Rc = Re + Rf

Ținând seama și de această relație, pe care o însumăm cu rezultatul extraordinar, obținem următoarea formulă de calcul a rezultatului total:

Rt = Rc + Rex

În procesul de analiză, se pot calcula influențele fiecărei categorii de rezultate asupra modificării rezultatului total, folosind metoda balanțieră.

De asemenea, în cadrul analizei este necesar să se studieze și structura rezultatului total, prin calcularea ponderii fiecărei categorii de rezultate în cadrul rezultatului total al firmei, pondere notată cu G, precum și modificarea acestor ponderi, astfel:

Modificările intervenite în ponderea fiecărei categorii de rezultate se explică prin modificările care au avut loc în mărimea absolută a acestor rezultate, cât și prin schimbările apărute în profilul și structura fiecărei firme.

De asemenea se poate stabili și contribuția fiecărei categorii de rezultate la modificarea relativă sau procentuală a rezultatului total, astfel:

sau

sau

Aceste contribuții pot fi pozitive sau negative, iar suma lor algebrică trebuie să corespundă cu modificarea procentuală a profitului brut:

În procesul de analiză trebuie să se calculeze și rezultatul impozabil (Ri) sau profitul impozabil (Pi) în funcție de rezultatul total, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile (Cn) și din care se scad deducerile fiscale (Df), astfel:

În funcție de rezultatul/profitul impozabil, se poate stabili mărimea rezultatului net sau a profitului net (Rn/Pn), prin scăderea impozitului pe profit din profitul impozabil:

Ki = cota de impozit pe profit

*Pentru analiza factorială a rezultatului total este necesară studierea acestuia cu ajutorul unor modele de tip determinist, care permit stabilirea factorilor ce influențează nivelul și evoluția sa, precum și măsurarea acestor influențe.

Pentru aceasta, se poate folosi următorul model de tip multiplicativ:

Conform acestui model, mărimea rezultatului total (profitului brut) este calculată în funcție de veniturile totale ale firmei (Vt) și de profitul mediu brut ce revine la 1 leu venituri totale (Pb) sau rata rentabilității veniturilor totale (R), cum mai este numit.

Mărimea profitului mediu brut ce revine la 1 leu venituri totale se poate calcula și în funcție de ponderea sau structura celor 3 categorii de venituri în totalul veniturilor (Gv) și de profitul ce revine la 1 leu venituri pe categorii de venituri (Pv), astfel:

Pb= ; Gv= ; Pv=

Modificarea rezultatului total în anul curent față de anul de bază se explică pe seama modificării factorilor cu acțiune directă și indirectă, a căror schemă se prezintă astfel:

Vt

Rt

Gv

Pb

Pv

Cu ajutorul metodei substituirilor în lanț se calculează influențele acestor factori, influențe care pot fi pozitive sau negative, iar suma lor algebrică trebuie să corespundă cu modificarea absolută a rezultatului total:

Un alt model folosit pentru analiza factorială a rezultatului total ține seama de numărul mediu de salariați ai firmei (Ns), de productivitatea muncii anuală pe salariat (Wa) și de profitul mediu brut ce revine la 1 leu venituri totale (Pb), astfel:

În acest caz, modificarea rezultatului total se explică astfel:

Ns

Rt Wa Gv

Pb

Pv

Influențele acestor factori se calculează cu ajutorul metodei substituirilor în lanț; ele pot fi pozitive sau negative, iar suma lor algebrică trebuie să corespundă cu modificarea absolută a rezultatului total.

Ținând seama că productivitatea anuală pe salariat se poate descompune în funcție de înzestrarea tehnică a muncii (It) cu mijloace fixe sau capital fix pe un salariat și de eficiența folosirii mijloacelor fixe sau capitalului fix (E), relația de calcul a rezultatului total se mai poate exprima astfel:

= valoarea medie anuală a mijloacelor fixe / capitalului fix.

Aplicând metoda substituirilor în lanț, se pot calcula influențele factorilor în funcție și de această relație și se pot scoate în evidență factorii cu influență pozitivă sau negativă, precum și căile de creștere a rezultatului total al firmei.

B. Analiza rezultatului din exploatare

Rezultatul din exploatare reprezintă cea mai importantă componentă a rezultatului total, fiind agreat de investitori pentru caracterizarea rentabilității economice a activității finanțate.

Mărimea acestui rezultat (Re) se determină pe baza contului de profit și pierderi, ca diferență între veniturile din exploatare (Ve) și cheltuielile din exploatare:

Veniturile din exploatare se determină prin însumarea veniturilor aferente producției vândute (Vpv) cu veniturile aferente producției stocate (Vps) și cu veniturile aferente producției imobilizate (Vpi), astfel:

Ve = Vpv + Vps + Vpi

La rândul lor, cheltuielile de exploatare se compun din cheltuielile aferente producției vândute (Cpv), cheltuielile aferente producției stocate (Cps) și cele aferente producției imobilizate (Cpi):

Ce = Cpv + Cps + Cpi

Rezultă astfel că modificarea rezultatului din exploatare se explică astfel:

Vpv

Ve Vps

Re Vpi

Ce Cpv

Cps

Cpi

Influențele acestor factori se pot calcula folosind metoda balanțieră. Aceste influențe pot fi pozitive sau negative, iar suma lor algebrică trebuie să corespundă cu modificarea absolută a rezultatului din exploatare:

, Re = Re- Re

Pentru analiza factorială a rezultatului din exploatare se pot folosi modele de tip multiplicativ, în mod asemănător ca și în cazul rezultatului total (profitului brut) al firmei.

Astfel, mărimea rezultatului din exploatare se stabilește în funcție de veniturile din exploatare (Ve) și de profitul mediu din exploatare ce revine la 1 leu venituri ( Pe ) și care reflectă rata rentabilității veniturilor din exploatare (Rve):

Re (Pe) = Ve Pe = Ve Rve

Profitul mediu din exploatare ce revine la 1 leu venituri din exploatare se poate stabili și în funcție de structura veniturilor din exploatare (Ge) și de profitul ce revine la 1 leu venituri din exploatare pe categorii de venituri (Pe), astfel:

Pe = , = ,

În acest caz, schema factorială se prezintă astfel:

Ve

Re (Pe) Ge

Ce

Pe

Cu ajutorul metodei substituirilor în lanț se calculează influențele acestor factori și se pot preciza factorii cu influență pozitivă sau negativă, precum și căile de creștere a profitului din exploatare.

Un alt model de calcul și analiză factorială a rezultatului din exploatare ține seama de numărul mediu de salariați (Ns), de productivitatea anuală a muncii pe salariat (Wa) și de profitul mediu din exploatare ce revine la 1 leu venituri din exploatare (Pe ) și reflectă rata rentabilității veniturilor din exploatare (Rve):

Deoarece productivitatea muncii depinde de timpul mediu lucrat de 1 salariat, exprimat în ore-om ( t ) și de productivitatea orară a muncii (Wh), relația de calcul se poate scrie:

Prin aplicarea metodei substituirilor în lanț se pot calcula influențele factorilor în fiecare relație și se pot face aprecieri cu privire la factorii cu influență pozitivă sau negativă, precum și la căile de creștere a rezultatului din exploatare.

C. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Profitul brut aferent cifrei de afaceri sau producției vândute (Pr) ocupă ponderea cea mai mare în cadrul profitului din exploatare, ceea ce presupune o analiză aprofundată a acestuia.

Un prim model de analiză factorială a profitului brut aferent cifrei de afaceri constă în determinarea sa ca diferență între valoarea producției vândute exprimată în prețuri de vânzare (Σqp) fără TVA și valoarea producției v’ndute exprimată în costuri complete (Σqc), astfel:

Dacă se ține seama și de ponderea sau structura producției vândute pe categorii de produse sau sortimente (s), relația de calcul anterioară devine:

Dacă se ține seama și de ponderea sau structura producției vândute pe categorii de produse sau sortimente (s), relația de calcul anterioară devine:

Pr = Σq(s)p – Σ(s)c , s (g) =

Schema factorilor cu influență directă ce acționează asupra modificării profitului aferent cifrei de afaceri se prezintă astfel:

q

Pr s

c

p

Influențele acestor factori, calculate cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, pot fi pozitive sau negative, iar suma lor algebrică trebuie să corespundă cu modificarea absolută a profitului aferent cifrei de afaceri:

; Pr = Pr1 – Pr0

În procesul de analiză trebuie să se precizeze factorii cu influență pozitivă sau negativă, punctele tari și slabe ale activității firmei, precum și căile de creștere a profitului aferent cifrei de afaceri. Aceste căi pot fi următoarele:

prin creșterea volumului fizic al producției vândute în perioada curentă față de perioada de bază (q1>q0), în funcție de cerințele pieței și de resursele disponibile ale fiecărei firme;

îmbunătățirea structurii producției vândute (s1>s0) în favoarea sortimentelor mai rentabile care au un profit pe unitatea de produs mai mare decât profitul mediu ce revine pe unitatea de produs pe întreaga firmă (pr>pr);

reducerea costurilor pe unitatea de produs (c1>c0), ca urmare a reducerii cheltuielilor materiale și salariale pe unitatea de produs;

creșterea prețurilor de vânzare pe unitatea de produs (p1>p0), ca urmare a ridicării calității produselor sau în funcție de evoluția raportului dintre cerere și ofertă.

Un alt model pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri ia în calcul cifra de afaceri exprimată în prețuri de vânzare (Σqp) și profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri ( pr ), astfel:

,

Ca și în cazul modelului anterior, influențele factorilor cu acțiune directă și indirectă se calculează folosind metoda substituirilor în lanț.

Mărimea profitului aferent CA se mai poate calcula în funcție de valoarea producției vândute exprimată în prețuri de vânzare (Σqp) fără TVA și de cheltuielile ce revin la 1000 lei cifră de afaceri (C/1000):

În acest caz, modificarea profitului aferent cifrei de afaceri se explică prin următoarea schemă a factorilor de influență:

q

CA p

Pr s

C/1000 p

c

Influențele acestor factori se calculează aplicând metoda substituirilor în lanț.

Alte modele folosite pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri sunt următoarele:

în care: Ve = veniturile din exploatare

GCA= ponderea CA față de veniturile din exploatare

Rv = rata rentabilității vânzărilor (comercială)

Ns = numărul mediu de salariați

Wa = productivitatea anuală a muncii

t = timpul mediu lucrat de un salariat

Wh = productivitatea orară a muncii

It = înzestrarea tehnică a muncii

E = eficiența utilizării mijloacelor fixe, activelor fixe.

Dacă se ține seama de gruparea cheltuielilor aferente cifrei de afaceri în cheltuielile variabile (Cv) și cheltuielile fixe (Cf), mărimea profitului aferent cifrei de afaceri se calculează astfel:

unde:

marja cheltuielilor variabile pe unitatea de produs

Schema factorilor de influență este:

q

Pr s p

mv cv

Cf

Prezentarea modelelor de analiză a profitului a fost necesară în scopul pregătirii pentru abordarea următoarelor paragrafe.

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITĂȚII S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI

2.1. Scurt istoric

Societatea comercială COMEFIN S.A. COSTEȘTI provine din transformarea integrală a Întreprinderii de Scule, Dispozitive și Verificatoare Auto (I.S.D.V.A.) Costești, întreprindere care a fost înființată la data de 1.03.1979, în baza Decretului Consiliului de Stat nr.108, ca întreprindere de gradul II. Scopul înființării acestei societăți a fost acela de a produce scule speciale, dispozitivele de control și de lucru, ștanțe și matrițe folosite în industria producătoare de autovehicule. De la început, principalul beneficiar al producției a fost Întreprinderea de Autoturisme Colibași – Pitești (IAP), dar și celelalte unități din industria orizontală din domeniul auto.

Punerea în funcțiune a capacităților de producție la I.S.D.V.A. Costești s-au efectuat astfel:

1979 – atelierul Metalurgie – confecții metalice turnătoare;

1980 – prima capacitate – 180 mil. lei/an; (18.000 RON/an)

1982 – a doua capacitate – 352 mil.lei/an; (35.200 RON/an)

În temeiul legii nr.15/1990 și a Hotărârii Guvernului nr.1224/1990 a luat ființă Societatea Comercială COMEFIN S.A. Costești, societate pe acțiuni, având statut propriu. La data înființării nu s-a încheiat contract de societate, proprietarul acțiunilor fiind statul român.

După anul 1990, în urma mutațiilor survenite în economia națională, S.C. COMEFIN S.A. Costești a fost nevoită să-și restructureze complet producția, astfel încât să facă față cerințelor curente ale pieței. În urma prospectării pieței, s-a constatat ca viabilă adaptarea și dezvoltarea producției în domeniul pieselor auto, pe 2 direcții:

piese auto pentru prim montaj (beneficiar direct S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.);

piața pieselor de schimb.

Prin eforturi susținute, cu ajutorul specialiștilor societății și cu sprijinul S.C. AUTOMOBILE S.A., s-au asimilat, în timp relativ scurt (4-5 ani), un număr de peste 70 repere livrate la primul montaj și peste 100 produse pentru fondul pieței.

În prezent, societatea livrează către S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. peste 25% din producția marfă, iar ponderea pieselor auto din producția marfă este de aproximativ 75% (inclusiv piese auto de prim montaj).

Pentru acoperirea capacităților de producție cu comenzi, în 1996 s-a reușit încheierea de contracte cu un beneficiar extern, obiectul contractului fiind “axe pentru utilaj terasier”. În prezent, ponderea exportului în producția marfă se ridică la aproximativ 20%, cu posibilități imediate de creștere.

2.2. Profilul și structura organizatorică

Societatea comercială COMEFIN S.A. COSTEȘTI are ca principal obiect de activitate producția de piese și accesorii pentru autovehicule și motoare de autovehicule – cod CAEN 3430, detaliat conform statut:

-Proiectarea, producerea și comercializarea sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor și pieselor de schimb necesare în industria construcțiilor de mașini și alte ramuri; a reperelor specifice echipamentelor de frână pentru autoturisme; a elementelor de racordare pentru instalații hidraulice; organelor de asamblare specifice industriei chimice și petrochimice; confecțiilor și ambalajelor metalice; structuri și tâmplării metalice, inclusiv servicii și asistență tehnică; efectuarea operațiunilor de comerț exterior; efectuarea operațiilor de fond valutar, putând participa și conveni la operațiuni de credit; desfășoară activități cu caracter social în favoarea salariaților.

-Producerea și comercializarea pieselor de schimb și SDV-urilor, prelucrări prin așchiere pentru intern și export.

Alte activități desfășurate de S.C.COMEFIN S.A. sunt:

comercializarea pieselor și accesoriilor auto pentru autovehicule și bunuri de folosință îndelungată;

comercializarea, prin magazinele societății, a produselor proprii și a celor care nu fac obiectul activității sale, precum și a produselor agroalimentare de origine animală și vegetală;

comercializarea produselor cosmetice și de toaletă;

comercializarea unor tipuri de materiale de construcții;

prepararea și servirea mesei la cantina societății;

efectuarea de lucrări de întreținere și reparare a autovehiculelor pentru persoane fizice și juridice;

efectuarea de lucrări de instalații și de construcții auxiliare de tâmplărie și dulgherie, de pardosire și de placare a pereților, vopsitorii, zugrăveli, montări geamuri.

În funcție de principalii clienți ai societății, oferta societății noastre este specializată pe următoarele segmente de consumatori:

a) sectorul construcțiilor de mașini și, în special, industria producătoare de autoturisme de oraș:

linia de prim montaj a S.C. AUTOMOBILE DACIA Pitești;

fondul pieței: agenți cu profil de comerț en-gross și cu amănuntul al pieselor de schimb auto;

diferite societăți comerciale pentru care se execută pregătire de fabricație (ștanțe, matrițe, dispozitive), spre exemplu: SILDBV Berevoiești, Magretto Wheels România S.A. Drăgășani, Presate Dacia S.A. Pitești.

b) parteneri externi, pentru gama de produse: axe, bucși, rezervoare, utilizate ca piese de schimb pentru utilaje terasiere, de exemplu CATERPILLAR.

Procesul de producție este organizat pe linii de produse, astfel:

5 linii tehnologice specializate în fabricarea de componente ale sistemului de frânare

DACIA, elemente ale ansamblului motor-cutie de viteze și elemente ale sistemului de direcție-rulare, organizate pe mai multe linii de prelucrare prin așchiere, linii de presare la rece, linii de montaj general;

o linie specializată în fabricarea de elemente ale sistemului de evacuare gaze arse, organizată pe linii de presare la rece, de montaj general, de vopsire;

o linie tehnologică specializată în fabricarea butoaielor metalice, necesare industriei chimice și petrochimice;

o linie tehnologică specializată în fabricarea de organe de asamblare și racorzi metalici pentru furtune de înaltă presiune;

o linie tehnologică specializată în fabricarea de “axe pentru utilaj terasier” destinate exportului.

În ceea ce privește structura organizatorică a firmei, aceasta corespunde cerințelor îndeplinirii obiectivelor strategice elaborate de societatea comercială, fapt reflectat și în principalii indicatori economici-financiari. La elaborarea structurii organizatorice s-au avut în vedere particularitățile tehnice și economice ale întreprinderii, natura specifică a activității și s-au reflectat în următoarele principii: asigurarea unității de comandă, răspundere și acțiune; subordonarea nemijlocită către un singur șef; asigurarea unui echilibru judicios între centralizare și descentralizare; eșalonarea rațională a autorității decizionale.

Deciziile adoptate îndeplinesc cerințele de raționalitate, fiind precise, clare, având prevăzute termene de realizare și responsabilități bine precizate. Deciziile sunt fundamentate în conformitate cu condițiile concrete existente în societate, precum și cu perspectivele de evoluție ale societății.

Stilul de muncă al conducătorilor este adaptat condițiilor concrete din cadrul societății, structurii personalului și gradului de instruire al acestuia. Structura organizatorică este următoarea, conform organigramei societății(organigrama).

2.3. Analiza nivelului și dinamicii principalilor indicatori economici-financiari ai firmei în perioada 2006-2008

Caracterizarea potențialului și echilibrului financiar al societății comerciale COMEFIN S.A. Costești se realizează prin folosirea datelor din bilanțul contabil (tabelul 1) și anexele sale, la 31.12.2008.

TABELUL 1

Rata lichidității patrimoniale (Rlp)

Acest indicator reflectă capacitatea societății comerciale de a-și onora obligațiile de plată. Se determină pe baza relației:

Pe baza datelor din bilanțul contabil (tabelul 1) se calculează valorile acestui indicator, ce vor fi prezentate în rândul 1, tabelul 2.

Rata lichidității patrimoniale la sfârșitul exercițiilor financiare 2006, 2007, 2008 au fost mai mari decât 100, ceea ce demonstrează că, în permanență, societatea comercială a dispus de capacitatea de a-și onora datoriile curente la scadență.

Rata lichidității curente (Rlc), se determină astfel:

Pe baza datelor din tabelul 1 s-au stabilit valorile prezentate în rândul 2 al tabelul 2. Faptul că valorile obținute pentru acest indicator sunt mai mari de 200%, relevă sănătatea financiară a firmei. Precizăm că rata lichidității curente este unul dintre indicatorii de evaluare a performanțelor financiare în cazul acordării de credite.

Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) se determină după relația:

Valorile înregistrate în perioada 2006-2008 sunt prezentate în tabelul 2, rândul 3. Rata solvabilității patrimoniale a înregistrat valori de aproape 50%, nivel considerat satisfăcător de bănci în momentul în care acordă credite.

Rata autonomiei financiare (Raf), calculată pe baza relației:

, a înregistrat valori astfel cum vor fi prezentate în rândul 4 din tabel 2.

Constatăm că societatea comercială are o autonomie financiară bună, care-i permite să acopere integral împrumuturile bancare pe seama capitalului propriu.

Rata datoriilor (Rd) se calculează cu formula:

Folosind datele din bilanțul contabil s-au stabilit valorile pentru acest indicator, prezentate în rândul 5, tabelul 2.

Ca urmare a bunei activități economice-financiare desfășurate de societatea comercială COMEFIN S.A., ponderea datoriilor în total active a scăzut de la 9,85% la 7,68% la sfârșitul anului 2008. Rezultă că datoriile societății comerciale sunt garantate integral pe baza activelor imobilizate și circulante.

TABELUL 2

Analiza profitabilității

Pentru analiza profitabilității societății comerciale se folosesc datele din contul de profit și pierdere, prezentat în tabelul de mai jos (tabelul 3).

TABELUL 3 (CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE) – RON –

Analizând datele, se constată o situație financiară bună, caracterizată prin creșterea profitului brut și profitului net la sfârșitul perioadei analizate față de perioada de bază. Aceste date scot în evidență creșterea an de an a cifrei de afaceri, a veniturilor și cheltuielilor, iar activitatea economică s-a încheiat cu profit.

CAPITOLUL 3. ANALIZA PROFITULUI LA S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI

Așa cum menționam în paragraful 1.3., profitul poate fi analizat din două puncte de vedere:

analiză dinamică și structurală;

analiză factorială.

Analiza dinamicii și structurii profitului total în perioada 2006-2008

Pentru a efectua această analiză, ținem seama de elementele componente și de sursele de proveniență ale profitului total/rezultatului total al exploatării, așa cum sunt prezentate în Contul de Profit și Pierdere.

Folosind ca punct de sprijin, modelele și metodele de calcul și analiză a profitului prezentate în paragraful 1.3., vom efectua analiza dinamică și structurală a acestuia în perioada 2006-2008 la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI. În cazul acesteia, mărimea veniturilor totale, a cheltuielilor totale și a profitului brut, calculate pe baza datelor cuprinse în contul de profit și pierderi, sunt ilustrate în tabelul 4:

TABELUL 4 RON

Pe baza acestor date, constatăm o creștere cu 1819498,2 RON a profitului brut în anul 2008 față de anul 2006, care, în expresie procentuală, reprezintă o creștere de 136,62%. Acest procent trebuie însă corectat cu rata inflației, pentru a pune în evidență rata reală de creștere a rezultatului total.

Pentru a vedea dacă această creștere este favorabilă sau nu, vom determina influențele elementelor care au stat la baza calculării rezultatului total, respectiv veniturile totale și cheltuielile totale, astfel:

1) 22372504,2 – 15073625,8 = 7298878,4 RON

din care:

1.1.) 20421402,3 – 14905935,2 = 5515467,1 RON

1.2.) 96543,7 – 46945,1 = 49598,6 RON

1.3.) 10915 – 0 = 10915 RON

2 ) – (20409317,1 – 14929936,9) = -5579380,2 RON

2.1.) – (21042531,4 – 14433942,2) = -6608589,2 RON

2.2.) – (98754,6 – 136666,8) = 37912,2 RON

2.3.) – (725,7 – 0 ) = – 725,7 RON

Creșterea profitului brut s-a datorat majorării veniturilor totale cu 7298878,4 RON și a cheltuielilor totale cu 5579380,2 RON, pe ansamblu cele 2 influențe fiind apreciate favorabil. Creșterea veniturilor totale este consecința creșterii cu 5515467,1 RON a veniturilor din exploatare (influență favorabilă) , precum și a veniturilor financiare cu 49598,6 RON și a celor din exploatare cu 10915 RON.

Cheltuielile de exploatare determină, prin creșterea lor, o scădere a profitului brut cu 6608589,2 RON, influența fiind apreciată negativ, deoarece această creștere a cheltuielilor nu a fost recuperată prin creșterea veniturilor de exploatare. Scăderea cheltuielilor financiare cu dobânzile arată că întreprinderea a apelat la un volum mai mic de credite decât în anul de bază. Creșterea cheltuielilor extraordinare au determinat reducerea profitului brut cu 725,7 RON, având o influență nefavorabilă.

Pentru analiza modificării rezultatului total, calculat în funcție de rezultatul din exploatare, rezultatul financiar și extraordinar (Rt = Re + Rf + Rex), influențele factorilor sunt:

1) – 621129,1 – 47199,3 = – 1093122,1 RON

2) – 2210,9 – (- 89721,7) = 87510,8 RON

3) 10189,3 – 0 = 10189,3 RON

Constatăm o influență negativă a rezultatului din exploatare, a cărui scădere duce la scăderea cu 1093122,1 RON a rezultatului total. Activitatea financiară și extraordinară au avut o influență favorabilă, determinând creșterea profitului brut cu 87510,8 RON, respectiv cu 10189,3 RON.

De asemenea, ținând seama de faptul că, prin însumarea rezultatului din exploatare cu rezultatul financiar, se obține rezultatul curent (Rc = Re + Rf), putem calcula și influența determinată de modificarea acestuia asupra modificării rezultatului total, astfel:

0 – 382271,3 = – 382271,3 RON

Se observă că activitatea curentă a întreprinderii a influențat negativ rezultatul total, acesta înregistrând o scădere de 382271,3 RON. Contribuția procentuală a modificării rezultatului de exploatare, a rezultatului financiar și extraordinar la modificarea procentuală a profitului brut, se calculează astfel:

Reducerea profitului din exploatare în anul curent față de anul de bază determină scăderea cu 76,07% a profitului brut, în timp ce creșterea rezultatului financiar și a celui extraordinar au dus la un spor de 60,9%, respectiv 71,09% a profitului brut.

Analiza factorială a profitului total și din exploatare în perioada 2006-2008 la S.C. COMEFIN S.A.

Pentru analiza factorială a profitului total vom folosi următorul model de tip multiplicativ:

Pb =

unde: Pb ; ;

unde: Pb = profitul mediu ce revine la 1 leu venituri totale

RVt = rata rentabilității veniturilor totale

Gv = ponderea celor 3 categorii de venituri în totalul veniturilor

Pv = profitul la 1 leu venituri, pe cele 3 categorii de venituri.

Aplicând aceste relații în cazul societății analizate, vom avea nevoie de datele prezentate în continuare, în tabelul 5, preluate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere al societății.

TABELUL 5 – RON-

Datele din rândurile 3-9 ale tabelului 5 sunt calculate pe baza celor din rândurile 1 și 2. Creșterea profitului brut cu 1.819.498,2 RON în 2008 față de anul 2006, se explică pe seama modificării factorilor cu acțiune directă și indirectă, a căror schemă de cauzalitate este:

Vt

Pb gi

Pb

Pv

Folosind metoda substituirilor în lanț, calculăm influențele factorilor, astfel:

1) Pb0 = (22372504,2 – 15073625,8) 0,0253 = 184661,6 RON

2) PbPb = Pb1 – Pb0) = 22372504,2 (0,02805 – 0,0253) = 61524,4 RON

din care:

2.1.) Pb' – Pb0) = 22372504,2 (0,027 – 0,02805) = – 23491,12 RON

2.2.) (Pb1 – Pb') = 22372504,2 (1963187,1 – 0,027) = 4392141,1 RON unde: Pb' = profitul mediu brut la 1 leu venituri totale din anul curent, recalculat în funcție de ponderea efectivă pe categorii de venituri (gi1) și profitul la 1 leu venituri din anul de bază, pe cele trei categorii de venituri totale.

Formula de calcul folosită este:

Pb' =

Constatăm cu ușurință că atât veniturile totale, cât și profitul mediu brut ce revine la 1 leu venituri totale au avut o influență favorabilă asupra modificării profitului brut al societății comerciale. Astfel, factorul extensiv (Vt) a dus la o creștere a profitului brut cu 184661,6 RON în 2008 față de 2006, iar factorul intensiv ( Pb ) a dus la un spor de 61524,4 RON. Această ultimă creștere este datorată creșterii profitului la 1 leu venituri, pe cele 3 categorii de venituri.

Ponderea veniturilor din exploatare a scăzut ușor, de la 98,87% în 2006, la 91,27% în 2008, determinând astfel scăderea profitului de exploatare la 1 leu venituri de exploatare de la 0,0316 RON la 0,0304 RON în 2008. De asemenea, ponderea veniturilor financiare a crescut, la fel ca și cele extraordinare, de la 0,31% la 0,43%, respectiv de la 0 la 0,048%, care asigură o creștere a profitului financiar, respectiv extraordinar, la 1 leu venituri financiare sau extraordinare, în anul curent față de anul de bază.

Și profitul la 1 leu venituri pe cele trei categorii a avut o influență pozitivă, generând o creștere a rezultatului total cu 4392141,1 RON, care reprezintă un punct forte pentru activitatea societății analizate.

Analiza factorială a rezultatului din exploatare (profitului din exploatare) face apel la următoarele modele de tip multiplicativ:

1.

2.

3.

4.

5.

unde: ge – structura veniturilor de exploatare, respectiv ponderea cifrei de afaceri (CA), adică a valorii producției vândute și a vânzărilor de mărfuri, a veniturilor din producția stocată (Vps), a veniturilor din producția de imobilizări (Vpi) și a altor venituri din exploatare (Ave) în veniturile de exploatare, astfel:

pe – profitul aferent cifrei de afaceri (Pr), producției stocate (Pps), producției imobilizate (Ppi), precum și profitul aferent altor venituri din exploatare (Pav), care revine la 1 leu cifră de afaceri, venituri din producția stocată, venituri din producția imobilizată și alte venituri din exploatare:

Schema de cauzalitate pentru acest model este:

Ve

Pe

În cazul S.C. COMEFIN S.A., vom folosi datele din tabelul 6 pentru aplicarea acestui model de analiză factorială a produsului din exploatare. Datele sunt preluate din documentele societății comerciale în cauză.

TABELUL 6

Este necesară următoarea precizare: în contabilitate, producția stocată și cea imobilizată sunt înregistrate la costuri de producție, de aceea veniturile corespunzătoare lor sunt egale cu cheltuielile efectuate, iar profitul aferent va fi zero.

Scăderea semnificativă a profitului din exploatare în perioada studiată se datorează factorilor cu acțiune directă și indirectă, ale căror influențe, calculate cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, sunt:

1)0= (20421402,3 – 14905935,2)0,03166 = 174619,7 RON

din care:

1.1.) RON

1.2) RON

1.3 RON

2) RON

din care:

2.1)RON

unde: Pe' = profitul de exploatare la 1 leu venituri din exploatare din anul curent, recalculat în funcție de profitul la 1 leu venituri din anul de bază, pe cele trei categorii de venituri de exploatare.

Pentru calculul acestui indicator s-a folosit următoarea relație:

Pe' = RON

2.2) RON

Constatăm că sporirea veniturilor de exploatare cu 37,25% a dus la creșterea profitului de exploatare cu 174619,7 RON, influență determinată, în cea mai mare parte, de productivitatea orară, ca factor intensiv, care a adus un spor de 216848,2 RON a rezultatului din exploatare. Este ușor de observat că sporirea productivității orare și a timpului mediu lucrat de un salariat au permis reducerea numărului mediu de salariați, contribuind astfel la reducerea cheltuielilor salariale, aspect apreciat favorabil.

Creșterea profitului de exploatare a fost determinată și de modificarea structurii veniturilor de exploatare, aceasta aducând un spor de 5387860,2 RON a rezultatului exploatării. Un aspect nefavorabil este reducerea profitului de exploatare cu 551467,8 RON, datorită scăderii profitului aferent producției vândute.

Un alt model de analiză factorială a profitului de exploatare ia în considerare activele de exploatare (Ae), eficiența utilizării acestor active (EAe) și rata rentabilității veniturilor de exploatare (Rve):

Folosind metoda substituirilor în lanț, influențele factorilor se calculează astfel:

1)

2)

3)

Este necesară îndeplinirea relației de mai jos:

Vom folosi și următoarele modele de calcul, pentru a pune în evidență corelațiile existente între rezultatul exploatării și valoarea adăugată aferentă activității de exploatare (Va):

; ;

unde: T – timpul total lucrat (ore-om).

Pentru analiza factorială a profitului din exploatare vom folosi un alt model, care se bazează pe timpul de muncă total (T), valoarea medie a mijloacelor fixe productive () ce revine pe unitatea de timp, ponderea mijloacelor fixe active (), eficiența utilizării mijloacelor fixe active (EMfa) și pe profitul mediu ce revine la 1 leu venituri de exploatare () sau rata rentabilității veniturilor de exploatare, astfel:

unde: It – gradul de înzestrare tehnică a muncii;

GMfa – ponderea mijloacelor fixe active în mijloacele fixe totale.

Pentru aplicarea acestui model la societatea comercială COMEFIN S.A. vom folosi datele prezentate în tabelul următor (tabelul 7).

TABELUL 7

În continuare, folosind metoda substituirilor în lanț, se calculează influențele factorilor direcți prin care se explică modificarea profitului din exploatare, astfel:

RON RON

RON

Putem concluziona că factorii au avut o influență favorabilă asupra profitului de exploatare, mai puțin profitul mediu ce revine la 1 leu venituri din exploatare, care a dus la scăderea rezultatului exploatării cu 3,98% în anul 2008 față de 2006. Preocuparea societății comerciale pentru majorarea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe (cu 18,30%) și, în cadrul acestora, creșterea ponderii capitalului fix activ (cu 3%) au condus la sporuri de 50256,89 RON, respectiv 15228,5 RON.

Creșterea semnificativă a veniturilor de exploatare față de valoarea medie anuală a mijloacelor fixe active (37% față de 4,29), a determinat sporirea eficienței utilizării acestora și creșterea cu 372067,4 RON a profitului de exploatare.

Un alt model de analiză factorială a profitului de exploatare ia în calcul capitalului permanent al societății (Kp), eficiența utilizării capitalului permanent (EKp) și profitul mediu din exploatare ce revine la 1 leu venituri de exploatare (), conform relației:

Vom aplica acest model în cazul S.C. COMEFIN S.A., folosind datele din tabelul din tabelul de mai jos, așa cum au fost ele preluate din documentele societății:

TABELUL 8

Schema funcțională a factorilor cu influență directă asupra modificării profitului din exploatare, se prezintă astfel:

Kp

Pe EKp

Utilizând metoda substituirilor în lanț, sunt calculate influențele acestor factori, astfel:

Pe baza acestor calcule, observăm influența favorabilă a factorilor, mai puțin a profitului mediu la 1 leu venituri de exploatare, a cărui scădere determină, ca și la modelul anterior, reducerea profitului din exploatare cu 1267338 RON.

Creșterea capitalului permanent cu 4430 RON în 2008 față de anul 2006, determină majorarea rezultatului din exploatare cu 7387,02 RON. De asemenea, majorarea eficienței utilizării capitalului permanent aduce un spor de 167228,03 RON al profitului de exploatare.

3.3.Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri în perioada 2006-2008

Dat fiind faptul că profitul aferent producției vândute sau cifrei de afaceri deține cea mai mare pondere în cadrul profitului de exploatare, este necesară analiza aprofundată a acestuia.

Pentru analiza profitului aferent cifrei de afaceri (Pr) se folosesc mai multe modele factoriale. Astfel, un prim model se bazează pe stabilirea profitului aferent cifrei de afaceri ca diferență între cifra de afaceri exprimată în prețuri de vânzare fără TVA (și cheltuielile cifrei de afaceri (, astfel:

Pr = Σqp – Σqc = Σq(s)p – Σq(s)c

unde: q = volumul producției vândute pe sortimente

s = structura producției vândute pe sortimente

c = costul pe unitatea de produs

p = prețul mediu de vânzare fără TVA pe produse.

Rezultă că modificarea profitului aferent cifrei de afaceri se explică în mod direct prin modificarea volumului producției vândute pe sortimente (q), prin modificarea structurii producției vândute pe sortimente (s), a modificării costurilor complete pe unitatea de produs (c) și a modificării prețurilor de vânzare pe unitatea de produs (p) fără TVA, așa cum arată și schema următoare:

q

Pr s

c

p

Pentru aplicarea acestui model în cazul societății analizate, folosim datele din tabelul 9, date preluate din bilanțul contabil:

TABELUL 9 – RON –

Calculăm modificarea absolută a profitului în perioada curentă față de perioada de bază, astfel:

Pr = Pr1 – Pr0 = 13546043 – 10473376,1 =3072666,9 RON

Această modificare este datorată influențelor factorilor, calculate cu ajutorul metodei substituirilor în lanț, după cum urmează:

unde Iq – indicele volumului producției vândute se calculează astfel:

În urma acestor calcule, observăm o creștere a volumului fizic al producției vândute la majoritatea sortimentelor, creștere ce a determinat un spor de 1623373RON al profitului aferent cifrei de afaceri. Această situație este apreciată favorabil, reprezentând o creștere a cererii clienților pentru produsele realizate de societatea comercială și o sporire a volumului desfacerilor pe piață. Creșterea profitului aferent cifrei de afaceri se datorează și modificării structurii producției vândute, care a determinat creșterea acestuia cu 1452974RON în anul 2008, comparată cu 2006.

Observăm că modificarea prețurilor de vânzare a contribuit la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri cu 13560RON, reducerea fiind însă acoperită de reducerea costurilor pe unitatea de produs, sar nu în întregime.

În procesul de analiză este necesar să calculăm efectul inflației prin indicele prețurilor și al modificării pure a prețurilor de vânzare fără efectul inflației (p'), datorat, în special, îmbunătățirii calității produselor, asupra profitului aferent cifrei de afaceri, astfel:

unde :

De asemenea, putem descompune influența modificării costurilor complete pe produse în funcție de influența modificării consumurilor fizice de resurse materiale pe unitatea de produs (cs), precum și a prețurilor de aprovizionare pe categorii de resurse materiale consumate (pm), astfel:

Vom folosi în continuare un alt model de analiză factorială a profitului aferent cifrei de afaceri, care ține seama de valoarea producției vândute exprimată în prețuri de vânzare (Σqp) și de nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri (C/1000).

Conform acestui model, folosim următoarea relație de calcul:

Schema factorilor de influență este:

q

CA p

Pr s

C/1000 p

c

Utilizând metoda substituirilor în lanț, calculăm influențele acestor factori în cazul societății comerciale COMEFIN S.A. COSTEȘTI:

din care:

din care:

Datorită creșterii cifrei de afaceri cu 2082127,1 RON în anul curent față de anul de bază, a crescut și profitul aferent cifrei de afaceri cu 1612919,7RON. Observăm influența indirectă a prețului de vânzare, atât prin cifra de afaceri, cât și prin cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri.

Alt model folosit în analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri ține seama de gruparea cheltuielilor totale (Ct) ale societății în cheltuieli variabile (Cv) și cheltuieli fixe (Cf), dar și de marja cheltuielilor variabile pe categorii de produse (m), conform relației:

TABELUL 10 – RON –

Schema factorilor cu acțiune directă și indirectă se prezintă astfel:

q

s p

Pr m

Cf cv

Calculăm influențele acestor factori folosind metoda substituirilor în lanț, după cum urmează:

din care:

3.1)

Constatăm creșterea cu 2087877 RON a profitului aferent cifrei de afaceri, datorită creșterii volumului fizic al producției. Influența pozitivă are și modificarea structurii producției vândute, care aduce un spor de 13064905,7 RON a profitului. Creșterea cheltuielilor fixe are influență negativă asupra profitului aferent cifrei de afaceri, care înregistrează o scădere de 1660 RON.

CAPITOLUL 4. PRINCIPALELE CĂI DE CREȘTERE A PROFITULUI LA S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI

Ca urmare a faptului că profitul reprezintă indicatorul ce caracterizează, cantitativ și calitativ, întreaga activitate a întreprinderii, modul de gospodărire a patrimoniului, a activului economic și a pasivului financiar, conducerea oricărei societăți comerciale este preocupată de găsirea și aplicarea acelor metode, strategii și căi de acțiune care să determine maximizarea profitului.

Pornind de la relațiile folosite în calculul acestuia, rezultă că mărimea rezultatului activității oricărui agent economic depinde de următorii 3 factori:

volumul fizic al producției;

prețurile;

costurile de producție.

Așadar, principalele căi ce trebuie urmate în scopul creșterii profitului se construiesc pornind de la acești factori cu acțiune directă asupra acestuia. Referitor la societatea comercială analizată, se constată că, deși datele din bilanțul contabil, precum și rezultatele obținute în analizele efectuate în capitolele anterioare, reflectă o creștere continuă a profitului, totuși conducerea acesteia este preocupată permanent de maximizarea acestuia prin diferite căi, ce vor fi prezentate în continuare.

4.1. Creșterea volumului producției vândute

Argumentele rezultate din cercetările de marketing, care să justifice hotărârea de majorare a volumului producției vândute. Pun în funcțiune întregul arsenal tehnico-productiv (mărirea capacității de fabricație, reconsiderarea, în sensul majorării cumpărărilor și stocurilor de resurse, creșterea numărului de personal, etc), iar pe plan extern garanția asupra faptului căă volumul suplimentar de producție are cerere asigurată.

Volumul fizic al producției vândute este un factor cu acțiune directă asupra profitului. De aceea, pentru sporirea rezultatului obținut în urma activității desfășurate la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI s-a luat decizia creșterii volumului producției vândute în perioada următoare, ca urmare a cerințelor crescânde pentru produsele sale.

Această creștere a cantității vândute atât pentru produsele studiate (a se vedea tabelul 18), cât și pe ansamblul societății, se datorează îmbunătățirii și optimizării structurii producției în favoarea acelor produse, repere, subansamble care au o rată a rentabilității resurselor consumate pe unitatea de produs mai mare decât rata rentabilității medii la nivelul societății.

4.2. Ridicarea calității produselor

Asigurarea calității produselor este principala preocupare a conducerii societății comerciale COMEFIN S.A. COSTEȘTI. Calitatea produselor realizate în cadrul acesteia reprezintă, în fond, preocuparea fiecărui angajat. De aceea, personalul este motivat și angajat în procesul de perfecționare continuă a calității. Firma consideră că excelența în calitate este realizată tocmai prin crearea conștiinței privind calitatea la toți angajații, scop în care educă și instruiește angajații în toate aspectele cerute pentru asigurarea calității.

O atenție deosebită se acordă determinării și analizei cerințelor clienților astfel încât acestea să fie satisfăcute, dar și îmbunătățirii continue a eficienței sistemului de management al calității. Societatea dispune de obiective cuantificabile care acoperă toate sectoarele întreprinderii și care sunt urmărite regulat prin analize de management și prin audituri interne. O consecință firească a ridicării calității produselor realizate este creșterea prețurilor pe unitatea de produs în anul 2008 comparativ cu anul 2006, ceea ce se poate observa și în tabelul 18 pentru cele 3 produse analizate.

Având în vedere și faptul că în scurt timp, țara noastră va fi membră a Uniunii Europene și accentul pus pe calitate va fi tot mai pronunțat, conducerea S.C.COMEFIN S.A. și-a fundamentat deja obiectivele referitoare la calitate pentru anul 2009, obiective stabilite cu ajutorul studiilor calitative, care ușurează formularea precisă a ipotezelor de verificat, identificarea tuturor dimensiunilor problemelor puse.

*PPM intern = 1400

*Costul rebutului și retușului [%CA] = 0,23%

*Costul defectelor [%CA] = 0,16

*Satisfacția clienților:

-cota reclamaților: – PPM extern =120

– defecte în perioada de garanție K‰=0,50

-incidente Km 0 la S.C. Automobile Dacia=0

-ponderea clienților fideli: =35% din valoarea producției marfă

-ponderea clienților cheie = 60% din valoarea producției marfă.

*Creșterea eficienței și rentabilității afacerii:

profit = 5% din cifra de afaceri

productivitatea crește cu 10% față de anul 2008

*Menținerea în clasa A ca furnizor de Automobile Dacia S.A.

*Certificarea RAR-OCP a produselor

*Menținerea și îmbunătățirea Sistemului de Management al Calității conform SR EN ISO 9001:2001

*Implementarea și certificarea Sistemului de Management al Calității conform standardului ISO/TS 16949:2002.

4.3. Creșterea productivității muncii

Productivitatea muncii influențează indirect profitul societății, prin intermediul costurilor. Productivitatea muncii influențează reducerea costurilor și respectiv, creșterea profitului, atât prin diminuarea cheltuielilor fixe pe unitatea de produs – amortizarea, cheltuielile cu reparațiile, iluminatul etc – cât și prin modificarea ponderii salariilor în totalul cheltuielilor de exploatare, ca urmare a obținerii unei producții mai mari într-o unitate de timp dată.

O cale de creștere mai susținută a productivității muncii și, deci și a masei profitului la societatea studiată, a fost introducerea în fabricație a unor noi produse (piese din gama Dacia Logan), a căror realizare impune tehnologii noi și tehnici moderne, automatizarea proceselor tehnologice.

De asemenea, s-a procedat la utilizarea cu randamente superioare a mașinilor, utilajelor și instalațiilor deja existente, precum și la încărcarea cât mai judicioasă a capacității de producție pe schimburi, respectiv de la două schimburi s-a trecut la trei, dar și pe secții și ateliere, în concordanță cu programul producției fizice, conform cererii de pe piața internă și cea externă.

Fiind vorba de realizarea unor noi repere, societatea a fost nevoită să deruleze un program special de instruire a personalului, program în urma căruia a crescut calificarea angajaților și, implicit productivitatea muncii, ceea ce a avut efecte pozitive asupra profitului realizat de S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI.

Creșterea productivității muncii a determinat ridicarea caracteristicilor tehnico-calitative ale produselor realizate, precum și asigurarea comercializării acestora atât pe plan local, național, dar și internațional, contribuind astfel la realizarea profiturilor prognozate și a veniturilor bugetului local.

Tot pentru creșterea productivității muncii, s-a avut în vedere și promovarea metodelor de management al producției și al muncii, dintre care amintim:

stabilirea unui flux tehnologic rațional, în funcție de cerințele introducerii noilor dezvoltări tehnologice;

asigurarea într-o manieră echilibrată și din timp a aprovizionării tehnico-materiale a procesului de producție pe bază de contracte ferme cu furnizorii autohtoni și străini;

eliminarea întreruperilor;

folosirea cu maximă eficiență a timpului de lucru cauzate de absențe nemotivate, de concedii fără plată și nerespectarea disciplinei muncii;

cointeresarea materială a salariaților, conform contractului colectiv de muncă, acordarea altor drepturi de personal, în strânsă legătură cu contribuția fiecăruia la creșterea producției și a productivității muncii.

Datorită rezultatelor mulțumitoare pe care le-a avut aplicarea acestor metode la S.C.COMEFIN S.A. COSTEȘTI asupra productivității muncii, și implicit, asupra creșterii rezultatului obținut de societate în perioada 2006-2008, conducerea a decis ca și în următorii 2 ani să urmeze aceleași coordonate în această direcție.

4.4. Reducerea cheltuielilor de producție

O cale principală de creștere a profitului este reducerea costului de producție. Prin costul de producție se poate exercita un control eficient asupra rezultatelor economice obținute în toate compartimentele de activitate ale firmei, stimulând totodată gospodărirea cu maximă eficiență a factorilor de producție, valorificarea superioară a materiilor prime, a combustibililor și energiei și realizarea cifrei de afaceri cu cheltuieli minime. Consumul de factori de producție este evidențiat în cheltuielile clasificate, după natura lor, în contul de profit și pierdere. În analiza financiară, o modalitate de apreciere a eficienței factorilor de producție presupune raportarea cheltuielilor la diferite niveluri de activitate, evidențiind evoluția consumului de factori în timp, locul fiecărui factor de producție, precum și intensitatea capitalistă a procesului de producție.

Variația prețurilor factorilor de producție datorată, pe de o parte, fenomenelor conjuncturale (naționale, internaționale – prețurile materiilor prime), iar pe de altă parte, datorită puterii de negociere a întreprinderii cu furnizorii săi (furnizori de materii prime și materiale, furnizori de utilități, de imobilizări, salariați, furnizori de resurse financiare), constituie o determinantă a rezultatului activității.

Analiza datelor furnizate de societatea analizată scoate în evidență o ușoară creștere a cheltuielilor de producție în perioada considerată, creștere care nu afectează însă semnificativ rezultatul obținut. Această creștere a cheltuielilor de producție este, în mare parte, rezultatul majorării prețurilor la materii prime de bază achiziționate de la furnizori autohtoni noi, ale căror contracte s-au dovedit nefavorabile pentru S.C. COMEFIN S.A.

Pentru a nu repeta această situație și în perioada imediat următoare, conducerea întreprinderii a hotărât să inițieze desfășurarea unor studii de piață mai riguroase pentru alegerea furnizorilor de materii prime și materiale și, totodată, angajarea unor specialiști, absolvenți ai unor studii superioare de “Management al afacerilor”, capabili să negocieze diferitele contracte și prețurile factorilor de producție în condiții mult mai avantajoase pentru societate.

Reducerea cheltuielilor materiale de producție se referă nu doar la folosirea rațională, eficientă și la reducerea consumurilor pe unitatea de produs a materiilor prime, materiale, combustibil și energie, ci și la diminuarea altor cheltuieli comune și generale ale întreprinderii, la reciclarea deșeurilor, activitate care însă, la S.C. COMEFIN S.A. nu ridică probleme deosebite, cu modificarea semnificativă a parametrilor mediului ambiant.

4.5. Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante

Accelerarea vitezei de rotație a capitalului circulant influențează, în mod direct, reducerea costurilor și, deci, indirect, creșterea profitului realizat de întreprindere. De aceea, pentru desfășurarea în bune condiții a procesului de producție și sporirea eficienței activității economice a întreprinderii necesită asigurarea acesteia cu capital circulant, precum și utilizarea lui rațională. Capitalul circulant are un anumit circuit, care presupune transformarea lui din formă bănească în formă productivă și formă marfă. Acest flux circular al capitalului nu se întrerupe odată cu efectuarea unui circuit, deoarece permanența activității economice impune reluarea continuă a circuitului capitalului.

Reluarea permanentă a acestui circuit reprezintă rotația capitalului. Timpul necesar pentru parcurgerea unui circuit complet reprezintă durata de rotație a capitalului, iar numărul de circuite ale capitalului într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, exprimă viteza de rotație a capitalului (n):

unde: n = viteza de rotație a capitalului circulant

T = timpul

r = durata unei rotații

Pentru a asigura viteza de rotație a activelor circulante, este necesar să se pornească de la factorii care o influențează, respectiv:

a)structura capitalului productiv, împărțirea acestuia în capital fix și capital circulant;

b)timpul de producție și timpul de circulație.

Timpul de producție, respectiv timpul cât capitalul se află și funcționează în sfera producției, se compune din:

perioada de muncă, în care capitalul, sub forma concretă a bunurilor capital, este supus transformării prin muncă;

perioada întreruperilor, care cuprinde atât întreruperile normale impuse de procesele tehnologice, cât și întreruperile accidentale cauzate de deficiențe în procesul tehnologic.

Pentru reducerea timpului de producție, în vederea creșterii vitezei de rotație a capitalului circulant, s-a acționat în direcția perfecționării proceselor tehnice și tehnologice care contribuie la creșterea productivității și reducerea procesului de muncă, scurtarea perioadei întreruperilor normale. Timpul de circulație este perioada cât capitalul se află și funcționează în sfera producției. Deci, pentru creșterea vitezei de rotație a capitalului circulant ca urmare a reducerii timpului de circulație, a trebuit ca societatea studiată să asigure materiile prime evitând suprastocarea, dar și întreruperile în desfășurarea proceselor de producție datorită lipsei de stocuri.

Tot în sensul creșterii vitezei de rotație a activelor circulante, întreprinderea în cauză a acționat și în sensul scurtării perioadei de desfacere, în care un rol important l-a avut activitatea de marketing, care asigură desfacerea ritmică și evitarea suprastocării produselor finite. Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante sau de exploatare, respectiv scurtarea timpului care se scurge din momentul cheltuirii capitalului într-o activitate până la obținerea profitului, este deci un factor sau cale de sporire a profitului ce acționează în sens proporțional.

4.6. Îmbunătățirea utilizării extensive și intensive a activelor fixe

Pentru desfășurarea normală a activității de exploatare, orice societate are nevoie, pe lângă forța de muncă, și de resurse materiale. Resursele materiale utilizate de întreprindere în procesul de producție sunt formate din capital fix sau active fixe și capital circulant sau active circulante, despre care s-a vorbit în paragraful anterior.

Capitalul fix este un factor principal care influențează modul de realizare a programului de producție, precum și rezultatele economico-financiare ale întreprinderii. De aceea, dotarea cu mijloacele fixe necesare și folosirea rațională a acestora constituie o cale importantă de sporire a eficienței fiecărei societăți comerciale. În acest scop, trebuie să se urmărească îmbunătățirea utilizării extensive și intensive a mijloacelor fixe, creșterea producției și a profitului pe unitatea de mijloace fixe, prin exploatarea cu randament maxim a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, efectuarea în bune condiții și la termen a reparațiilor capitale și a reviziilor tehnice.

Îmbunătățirea folosirii extensive a mijloacelor fixe presupune folosirea deplină a parcului de mașini și utilaje aflate în dotarea societății și creșterea timpului de funcționare a acestora.

Pentru a putea aprecia modul de folosire a parcului de mașini și utilaje la S.C.COMEFIN S.A, s-au prezentat valorile câtorva coeficienți ce caracterizează acest mod de folosire, respectiv:

coeficientul de utilizare a parcului total (Rt);

rezerva totală (Rt);

coeficientul de folosire a parcului instalat (Ki);

rezerva de creștere a capacității (Rc).

Deoarece coeficienții de folosire a parcului de mașini și utilaje au înregistrat valori în jur de 48-50%, s-a impus creșterea acestora prin instalarea și punerea în funcționare a tuturor mașinilor și utilajelor aflate în dotarea societății, precum și reducerea perioadei de imobilizare a mijloacelor fixe pe timpul reparațiilor capitale și a reviziilor periodice. Gradul de utilizare extensivă a mașinilor și utilajelor se poate aprecia, mai corect, cu ajutorul timpului de funcționare a acestora. Acest indicator cuprinde mărimea fondului de timp calendaristic, a fondului de timp disponibil de timp programat și a fondului de timp efectiv lucrat.

Pe baza acestor categorii de timp, principalii indicatori care se folosesc pentru analiza utilizării extensive a mașinilor și utilajelor sunt:

indicele utilizării fondului de timp calendaristic (Itc);

indicele utilizării fondului de timp disponibil (Itd);

indicele utilizării fondului de timp programat (Itp).

Deoarece timpul efectiv de funcționare este mai mare decât cel real, așa cum se observă din datele din balanța privind utilizarea timpului de lucru al mașinilor și utilajelor la S.C. COMEFIN S.A, precum și din datele din raportul statistic privind folosirea capacităților de producție, s-a luat decizia ca, din timpul efectiv de funcționare, să se elimine toate categoriile de timp folosite în mod nerațional, în special a întreruperilor nejustificate ale procesului de producție.

Astfel, se are în vedere, în principal, creșterea volumului producției fabricate și vândute. Sporirea eficienței folosirii mijloacelor fixe este condiționată, în același timp, și de creșterea gradului de utilizare intensivă a mașinilor și utilajelor. Utilizarea intensivă a mijloacelor fixe reflectă producția ce se poate obține pe o unitate de capacitate într-o perioadă de timp. Pentru caracterizarea folosirii intensive a capitalului fix, se folosesc o serie de indicatori:

indicii tehnico-economici de utilizare intensivă (Iui);

indicii de utilizare a capacității de producție (Iuc);

randamentul mediu pe un utilaj și pe oră-mașină ().

În vederea sporirii valorilor acestor indicatori, conducerea societății comerciale COMEFIN S.A. COSTEȘTI a adoptat unele măsuri ce vor fi aplicate în anul următor. Astfel, principalul obiectiv a fost utilizarea mai bună a capacităților de producție și folosirea completă a timpului de funcționare a utilajelor. Pentru creșterea randamentului mediu pe un utilaj s-a procedat la îmbunătățirea utilizării timpului de lucru al utilajelor și creșterea randamentului orar.

Ca urmare a îmbunătățirii utilizării extensive și intensive a activelor fixe, conducerea S.C. COMEFIN S.A a urmărit creșterea volumului producției fabricate și vândute, reducerea cheltuielilor cu amortizarea pe unitatea de produs, care, în cele din urmă, determină creșterea profitului, atât pe unitatea de produs, cât și la nivelul întregii activități.

CONCLUZII

În urma analizei efectuate la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI, se pot formula câteva concluzii referitoare la activitatea acesteia în perioada studiată. Astfel, se poate aprecia că piața societății este, pe termen mediu și lung, sigură și stabilă. Revigorarea activității economice, în general, va genera o creștere a cererii de prestații de genul celor oferite de S.C.COMEFIN S.A. în perioada imediat următoare.

De asemenea, se poate spune că furnizorii societății sunt ușor substituibili, iar spargerea monopolului proprietății de stat a condus și la o relativă autonomie a societății față de un număr redus de beneficiari. Acest fapt va consolida în viitor poziția pe piață a societății. Creșterea gradului de responsabilitate al conducătorului și executanților, climatul de muncă favorabil care stimulează inițiativa și perfecționarea cadrelor de conducere, asigură integrarea efortului individual cu efortul colectivității, sunt rezultatul utilizării metodei de conducere prin obiective care se practică la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI.

Datele folosite în analiza efectuată, respectiv cele din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere al societății, arată o creștere importantă în anul 2008 comparativ cu anul 2006. Această creștere s-a obținut ca efort al creșterii economice la toate elementele patrimoniale, fixe și circulante.

Analizând datele se constată o situație financiară bună, caracterizată prin creșterea profitului brut și a profitului net de la un exercițiu financiar la altul într-un ritm superior ratei inflației. De asemenea, datele scot în evidență creșterea an de an a cifrei de afaceri, a veniturilor și a cheltuielilor, iar activitatea economică s-a încheiat cu profit. Profitul net a înregistrat o evoluție asemănătoare cu cea a profitului brut în perioada 2006-2008.

Astfel, se constată că, în permanență, societatea a dispus de capacitatea de a-și onora datoriile curente la scadență, are o autonomie financiară bună care-i permite să acopere integral împrumuturile bancare pe seama capitalului propriu și capacitatea de a-și garanta datoriile integral pe seama activelor imobilizate și circulante. Se observă că veniturile totale ale societății comerciale au crescut mai rapid decât cheltuielile totale, ceea ce a determinat sporirea profitului brut și a ratei rentabilității față de costuri. De asemenea, profitul aferent cifrei de afaceri a înregistrat o creștere de 1623373RON în anul 2008 comparativ cu anul 2006, datorită creșterii cererilor clienților pentru produsele realizate de S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI și o sporire a volumului desfacerilor pe piață. Concluzia este că societatea în cauză a înregistrat o situație financiară bună și cu o dinamică crescătoare, atât pe unitatea de produs, dar și la nivelul întregii activității desfășurate. Această evoluție favorabilă a profitului este urmarea firească a cunoștințelor și pregătirii profesionale de care dau dovadă atât conducerea, cât și angajații societății, a preocupării și implicării continue în îmbunătățirea calității produselor comercializate, care conduc la creșterea volumului fizic al producției realizate și vândute.

Principalele strategii adoptate în vederea sporirii profitului au vizat, în principal, următoarele aspecte:

creșterea volumului fizic al producției vândute;

ridicarea calității produselor;

creșterea productivității muncii;

reducerea cheltuielilor de producție;

creșterea vitezei de rotație a activelor circulante;

îmbunătățirea folosirii extensive și intensive a activelor fixe.

Din analizele efectuate, se observă că aceste obiective au fost realizate în cea mai mare parte și, ca urmare a efectelor lor favorabile, s-a hotărât ca și în continuare să fie urmate aceleași căi și metode.

Trebuie precizat și faptul că potențialul material de care dispune în prezent S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI creează premisele capacității de profit a societății și realizările ultimilor 3 ani demonstrează acest lucru. De asemenea, strategia resurselor umane a condus la o creștere a profitului în perioada analizată, datorită creșterii productivității muncii prin trecerea de la munca în 2 schimburi la 3 schimburi. În anul 2008, se apreciază că fiecare angajat a contribuit cu mai mult de 208 RON față de 2006, la realizarea veniturilor totale. Aceasta conduce la realizarea unui profit net mai mare în anul 2008.

BIBLIOGRAFIE

1.Adochiței, Mihai “Finanțele întreprinderii “, București 2001 p. 172

2.Andronic, C. Bogdan “Performanța firmei”, Edit. Polirom, Iași 2000

3.Antoniu, Nicolae coordonator „Finanțele întreprinderii”, E.D.P, București 2000

4.Bistriceanu, Gheorghe coordonator “Finanțele agenților economici”, Edit. EDP, București 2001

5.Brezeanu, Petre și colaboratorii “Diagnostic financiar și instrumente de analiză financiară”, Edit. Economică, București 2003

6.Gheorghe, Ana “Profitul”, Edit. Economică, București 1998

7.Gheorghiu, Alexandru “Analiza activității economice a întreprinderii”, Edit. EDP, București, 2001

8.Gheorghiu, Alexandru “Analiza economico-financiară la nivel microeconomic”, Edit. Economică, București 2004

9.Ișfănescu, Aurel, Stănescu C., Băicuși A., “Analiza economico-financiară”, ediția a II-a, Edit. Economică, București 1999

10.Ișfănescu, Aurel, Robu V., “Analiza economico-financiară”, Edit. ASE, București 2002

11.Heyne, Paul “Modul economic de gândire”, Edit. EDP, București 1991

12.Meghișan, Gheorghe, Nistorescu, Tudor “Bazele marketingului”, Edit. Economică, București 1998

13.Mihai, Ioan și colaboratorii “Analiza situațiilor financiare”, Edit. Mirton, Timișoara 2000

14.Păvăloaia, Willi “Analiza economico-financiară”, Edit. Moldavia, Bacău 2003

15.Petcu, Monica “Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicații”, Edit. Economică, București 2003

16.Radu, Florea, Cârciumaru D., Bondoc Daniela “Analiza economico-financiară a societăților comerciale”, Edit. Scrisul Românesc, Craiova 2004

17.Radu, Florea “Metode și tehnici de analiză economico-financiară”, Edit.Scrisul Românesc, Craiova 1999

18.Spătaru, Liviu “Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor”, Edit. Economică, București 2004

19.Ungureanu, Emilia “Microeconomie”, Edit. Expert, București 2001

20.Vintilă, G., “Gestiunea financiară întreprinderii”, Edit. Economică, București 2000

21.”Statutul Societății Comerciale COMEFIN S.A. COSTEȘTI”

22.”Certificatul de Înmatriculare și mențiunile ulterioare înscrise la Registrul Comerțului”

23.”Regulamentul de Organizare și Funcționare la S.C. COMEFIN S.A. COSTEȘTI”

24.”Organigrama și fișele cu atribuțiile salariaților pe post”