Introducere…2 [306765]

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………….2

Metodologia cercetării…………………………………………………………………………………………………….4

I. Localizarea Comunei Crucișor…………………………………………………………………………………….7

II Scurt istoric al Comunei Crucișor……………………………………………………………………………….8

III. Cadrul natural………………………………………………………………………………………………………..10

3.1 Relieful și evoluția paleogeografică…………………………………………………………………………….10

3.2 Elemente climatice…………………………………………………………………………………………………….12

3.3 Hidrografia……………………………………………………………………………………………………………….13

3.4 Învelișul biopedogeografic…………………………………………………………………………………………13

IV. Populația și caracteristicile așezărilor………………………………………………………………………16

4.1 Indici demografici……………………………………………………………………………………………………..16

4.2 Caracteristicile așezărilor Comunei Crucișor………………………………………………………………..17

V. Aspecte economice……………………………………………………………………………………………………20

5.1 Agricultura și silvicultura…………………………………………………………………………………………..20

5.2 Industria locală………………………………………………………………………………………………………….22

5.3 Serviciile………………………………………………………………………………………………………………….24

VI. Evaluarea potențialului turistic……………………………………………………………………………….26

6.1 Potențialul turistic natural…………………………………………………………………………………………..26

6.2 Potențialul turistic antropic…………………………………………………………………………………………28

VII. Modalități de utilizare a potențialului turistic…………………………………………………………33

Concluzii și propuneri…………………………………………………………………………………………………..39

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..41

Webografie…………………………………………………………………………………………………………………..42

Anexa 1………………………………………………………………………………………………………………………..43

Anexa 2………………………………………………………………………………………………………………………..46

Anexa 3………………………………………………………………………………………………………………………..56

Introducere

Satul, ca formă tradițională de locuit, reprezintă o entitate cu reguli bine definite, cu o structură precisă, cu un cod comun de valori, iar centrul a fost, este și va fi mereu reprezentat de biserică. Este o împărăție a muncii, un dătător de viață, de arome unice, un spațiu al datinilor și al tradițiilor străbune, unde natura este mai primitoare ca niciodată, ca niciunde.

Tema aleasă pentru cercetare în cadrul lucrării de licentă, reprezintă un subiect ce poate fi larg dezbătut, privind rolul tuturor componentelor din viața satelor ce pot să devină semnificative pentru dezvoltarea turistică a unei zone, și punerea bazei pentru conceperea unor idei ce pot susține practicarea turismului rural.

Subiectul abordat și anume posibilitatea dezvoltării turistice în cadrul Comunei Crucișor, județul Satu Mare, înglobează caracteristicile necesare pentru trasformarea comunei într-un punct de atracție turistică. Dezvoltarea turistică cu tot ceea ce înseamnă ea: valorificarea elementelor naturale și antropice, reînvierea și accentuarea legăturilor cu tradiția, menținerea vieții satului cât mai aproape de arhaic, de primordial, reprezintă o mare importanță pentru mine deoarece Comuna Crucișor este comuna natală. Legăturile pe care le am cu aceste locuri sunt profunde, pentru că viața acestor sate îmi este întipărită în minte, în cele mai dragi amintiri, de aceea interesul arătat pentru dezvoltarea acestei zonei, este des subliniat în cadrul acestei lucrări.

Definirea Comunei Crucișor ca punct de atracție turistică, sau dezvoltarea satelor componente ca și sate turistice, poate reprezenta un real interes atât pentru populația locală, cât și pentru posibilii turiști, devenind astfel un nou loc de relaxare, de petrecere a timpului liber, sau de ce nu pentru petrecerea unui sejur într-un mediu în care fiecare secundă trăirile se intensifică, amintirile devin copleșitoare, iar omul simplu de la sat se contopește cu natura prin fiecare mișcare.

Lucrarea de față „Potențialul turistic al Comunei Crucișor, județul Satu Mare”, este structurată în șapte capitole care tratează în mod deosebit elementele geografice din cadrul potențialului natural dar și antropic ce contribuie la valoarea turistică a zonei, susținând astfel posibilitatea practicării și dezvoltării turismului rural.

Primele cinci capitole ale acestei lucrări prezintă elemente de referință ale Comunei Crucișor precum localizarea acesteia împreună cu un scurt istoric, se prezintă cadrul natural, și se subliniază elemente legate de populație și de așezări, venind mai apoi în completare și aspectele economice ale acestei zone. Ultimele două capitole prezintă esența temei alese, și anume potențialul turistic al comune, prin care se prezintă elemente de potențial atât natural cât și antropic, devenind astfel principalele obiective de studiu în cadrul lucrorii și modalitățile de utilizare ale acestora pentru dezvoltarea turistică.

Metodologia cercetării

Pentru realizarea studiului propus am parcurs o serie de etape, pornind de la alegerea temei de cercetare, la stabilirea unui scurt istoric al cercetărilor, la studiul intens asupra problemei din materialele puse la dispoziție de centrele de specialitate, consultarea numeroaselor lucrări de specialitate care vizează tema de interes, dar și lucrări conexe ce vin în completarea noțiunilor acesteia, până la analiza detaliată a temei.

Analiza obiectului de studiu și anume Comuna Crucișor s-a realizat prin observația

directă în teren, astfel au fost observate și formulate clar problemele vizate, pe baze conceptuale precise și riguros construite.

Metodele, procedeele și mijloacele alese au fost diverse, în corelație cu obiectivele urmărite în fiecare capitol. Privitor la metodele de cercetare utilizate în aceste șapte capitole, s-a încercat o îmbinare echilibrată a elementelor metodologice atât cele clasice, cât și cele moderne.

Astfel, prima etapă a fost cea de documentare, unde metoda utilizată a fost cea de colectare a materialelor, apoi cea de extragere a informațiilor relevante. Pe parcursul lucrării am folosit metode precum metoda grafică, cartografică, deductivă, istorică, a anchetei, a analizei și sintezei, metoda observației, metoda studiului de caz. Tehnicile utilizate sunt în general descrierea, explicația, prelucrarea statistico-matematică a informației.

Baza teoretică a lucrării de licență a fost exploatată prin multiple tehnici de cercetare (analiza activității, analiza comparativă, analiza documentară) în mai multe etape ale demersului de cercetare.

Metodologia de cercetare este bazată pe trei etape principale: identificarea literaturii de specialitate, selectarea ei și agregarea datelor privind obiectivele turistice din categoria natural și antropic. Literatura de specialitate cu privire la tratarea turismului rural abordează o serie de cercetări, mai ales conceptuale, studii internaționale ce arată teorii fundamentale despre inovație în sectorul turistic. Lucrarea de față ține cont de aceste aspecte, însă dorește să scoată în evidență aspecte surprinse de însăși autorul el, locuitor în zona analizată, aspecte originale suprinse și transpuse dintr-o perspectivă aparte.

Metodologia de cercetare utilizată în acestă lucrare este obiectivă, deoarece teritoriul studiat și anume Comuna Crucișor, este un obiectiv observabil, masurabil, cuntificabil, impunând astfel o strategie de culegere a datelor ce trebuie urmărită cu rigurozitate pentru atingerea obiectivelor propuse în structurarea lucrării.

Pentru această lucrare una din etape a fost și cercetarea de teren, care a avut ca rezultat surprinderea realității vieții rurale sub formă de fotografii, care au fost folosite în lucrare, pentru înțelegerea mai clară a conținutului lucrării, acest lucru a presupus stabilirea clară a obiectivelor studiate pe parcursul lucrării, asigurarea condițiilor și a mijloacelor necesare și stabilirea locului și timpului de efectuare a fotografiilor.. Tot în această parte de cercetare a intrat și culegerea datelor de la câteva unități reprezentative din cadrul arealului studiat care au pus la dispoziție, baze de date și diverse documente, pentru corelarea informațiilor concrete, și corecte cu cele oferite de publicațiile legate de acest subiect, sau de literatura de specialitate.

Demersul științific ce a avut ca și obiectiv înțelegerea dintre structura și legătura elementelor ce definesc caracteristicile generale ale zonei studiate și prezentate de-a lungul acestei lucrări, se bazează pe o serie de principii aplicate și în cazul de față:

Principiul suprafeței utilizat în expunerea geografică a teritoriului Comunei

Crucișor, conform căruia orice fenomen, areal sau teritoriu are o anumită poziție și repartiție spațială.

Principiul cauzalității fenomenelor geografice, al legăturilor temporale și spațiale

dintre acestea, ce corelează obiectivele studiate cu fenomenele care au dus la formarea lor ca un tot unitar.

Principiul integrării care demonstrează apartenența și includerea zonei studiate în

cadrul unui sistem, datorită rolului și a influențelor sale asupra acelui sistem, în acest caz putem vorbi despre apartenența Comunei Crucișor în cadrul județului Satu Mare, și în zona etnografică Codru.

Principiul regionalismului aplicat în cadrul lucrării prezentate, prin prisma faptului că

obiectul cercetării geografice este un teritoriu concret, rezultat în urma interacțiunii dintre elemete naturale, sociale, economice și culturale, conturându-se astfel unicitatea lui.

Principiul cauzelor vechi prin care se face referire la schimbările majore suferite în

intervale mari de timp, mai precis la ciclurile depoziționale și stratificarea lor în cdrul elementelor de relief studiate.

Principiul optimalității care se bazează pe capacitatea fenomenelor georafice de a se

ajusta până în punctul în care se găsește o stabilitate.

Principiul singularității ce presupune evidențierea caracteristicilor individuale prin

care fiecare formă de relief devine particulară prin reacțiile diferite în raport cu mediul.

Principiul utilizării materialului cartografic ce presupune necesitatea existenței unei

imagini sintetice a spațiului studiat, ca mijloc de informare, localizare și control.

Principul cunoașterii terenului utilizat și aplicat datorită necesității de cunoaștere a

zonei expuse în cadrul studiului de teren.

Pentru a putea vorbi despre metodologia cercetării și metodele utilizate pentru realizarea

acestui studiu de caz, trebuie să amintesc și despre existența unui material faptic acumulat pe parcursul întregului proces de colectare a datelor și de întocmire a lucrării de licență. Acest lucru presupune cunoșterea realității în corelație cu istoria.

Delimitarea spațiului pentru studiul de caz, și anume Comuna Crucișor, este condiționată

de cunoașterea etapelor evoluției societății în raport cu etapele și evenimentele istorice marcante, astfel cunoștințele acumulate, încorporate în cadrul prezentării obictivului studiat, într-o manieră și concepție proprie, prin analiză, explicare și teoretizare, contribuie la perfecționarea laturii teoretico-metodologice a lucrării de față.

LOCALIZAREA COMUNEI CRUCIȘOR

Comuna Crucișor este una dintre componentele provinciei istorice Transilvania, fiind situată în partea de nord-vest a României. Este marcată cartografic între paralele de 45o și 47o latitudine nordică și meridianele de 23o si 23o longitudine estică, și este situată la desupra nivelului mării.

Din punct de vedere administrativ, comuna aparține județului Satu Mare, fiind așezată în sud-estul acestuia. Suprafața comunei este de 4092 ha, și o lungime de 30 km și resprezintă 1,5 % din suprafața totală a județului Satu Mare.

Se învecinează cu următoarele comune:

– nord și vest cu Valea Vinului

– est cu Pomi

– sud cu Bârsău

De asemene există o scurtă graniță cu județul Maramureș în dreptul localității Fărcașa și se află la o distanță de 5 km de Măriuș. Astfel, Comuna Crucișor este înconjurată de hotarele următoarelor sate ce aparțin tot de județul Satu Mare (Fig. 1) :

Roșiori

Valea Vinului

Măriuș

Bârsău de Sus

Bârsău de Jos

Bicău

Pomi

Cele mai multe dintre aceste localități nu pot fi văzute, fiind ascunse privirilor de pădurile

ce înconjoară comuna, există doar câteva locuri mai înalte de unde pot fi văzute localitățile învecinate.

Crucișorul se gasește la o distanță egală de 38 de km, față de orașele Satu Mare și Baia Mare, iar suprafața totală a comunei este de 39 km2.

Din punct de vedere geografic, comuna Crucișor este situată în partea estică a regiunii Culmii Codrului, între limita zonei Codrului și zona Câmpiei Someșului, pe malul stâng al râului cu același nume.

SCURT ISTORIC AL COMUNEI CRUCIȘOR

Comuna Crucișor este alcătuită din trei sate:

Crucișor – satul de reședință

Iegheriște

Poiana Codrului

Atestările istorice arată că regiunea Codrului din care face parte și Comuna Crucișor, a

fost locuită încă din cele mai vechi timpuri. Există dovezi ale existenței satelor componente acestei comune, scrieri și evidențe, menționările concrete însă, apar abia spre sfârșitul veacului al XIV-lea (Fig. 2).

De-a lungul timpului, satele ce azi aparțin comunei, ajung în stapânirea familiei

Dragoșeștilor după revendicarea moșiei lui Bogdan de la Cuhea, iar mai apoi ajung să facă parte din satele conduse de voievodul Nicolae Lazăr, ca parte a domeniului Ardud.

În anul 1919, conform vechii împărțiri administrative a României, satele comunei făceau

parte din Plasa Seini și erau comune de sine stătătoare. Odată cu desființarea celor 58 de județe ale țării și înlocuirea acestora cu regiuni, Comuna Crucișor ajunge să facă parte din regiunea Baia Mare din anul 1950 pâna în anul 1952, ca mai apoi să aparțină raionului Șomcuta-Mare, din regiunea Maramureș. În acest raion erau incluse satele Bicău, Măriuș, Iegheriște, Poiana Codrului și Crucișor, care era centru de comună. Astfel în anul 1963, comuna pierde satele Bicău și Măriuș, în urma hotărârii Consiliului de Miniștrii nr. 968/1962.

Crucișor

Localitatea Crucișor este atestată documentar în anul 1231 sub denumirea de Vallasud,

însă în documente, de-a lungul timpului, numele satului apare sub diverse forme: Vlaswd (1393), Valazuta (1394), Valachalkis Valazwth (1424), Walazwth (1566), Valaszut (1648), Valasy-Ut și Borvalasyut (1918), abia în anul 1920 apare în primul document sub denumirea de Crucișor.

Numele acestei localități provine din limba maghiară, unde Valaszut înseamnă răscruce,

cruce de drumuri de unde a derivat mai târziu denumirea de Crucișor. Primele case apar în partea de deal al satului, mai târziu fiind populată și zona joasă, astfel apare cătunul Moara Borșii.

Satul a aparținut în trecut familiilor nobiliare Dragfi și Bathorz, iar în secolele al XVII-lea

și al XIX-lea familiei nobiliare Karolyi (Fig. 3). Mai apoi localitatea Crucișor este înclusă în domeniul Ardud, iar dupa 18 ani v-a fi inclusă în domeniul Baia Mare.

Iegheriște

Prima atestare documentară a localității Iegheriște apare în anul 1272 sub denumirea de

Stzliteluk, însă de-a lungul secolelor, numele său suferă transformări fiind menționată sub formele: O Hutta (Huta Veche), Alsohuta ( Huta de Jos), Egeresstye, Iegeriștea Veche, Iegăriște. La fel ca și Crucișorul, și acest sat era împarțit în două părți care ulterior s-au comasat.

Până în anul 1723 nu se cunoaște denumirea exactă a acestei localități, însă unii locuitori îi spuneau Vălenii Codrului asta datorită întinderii satului de-a lungul unei văi pe o lungime de trei km. Numele pe care îl păstrează până în ziua de azi îl primește în urma înființării unei fabrici de sticlă în localitate, termenul în limba maghiară pentru sticlă fiind uveger iar derivata în limba română devine oiagă , apoi oiegăriște până la Iegheriște. O altă variantă a numelui vine din timpul stăpânirii austriece, atunci când, pe locul pe care este situat satul, a existat un mare teren de vânătoare datorită faunei bogate în animale sălbatice: căprioare, urși, mistreți, iar cum jager înseamnă vânător, locul amenajat pentru vânătoare poartă denumirea de jegar iste- locul cel vânătoresc.

Iegheriște era subordonată Cetății Satu Mare, satul fiind format de către un grup de

români ce s-au refugiat din calea năvălirilor tătare din secolul al XIII-lea.

Pe parcursul evului mediu, localitatea a făcut parte din domeniul aflat sub stăpânirea

familiei nobiliare Dragfi, ulterior trecând în proprietatea familiei Karolyi, iar mai apoi a nobilului local Reny.

Poiana Codrului

A treia localitate care face parte din componența Comunei Crucișor, este atestată

documentar sub numele de Szelleystyehuta în anul 1648. În timp și denumirea acestei localități suferă modificări și apare sub denumirea de: Zelestye, Uj-Hutta ( Huta Nouă), sau Szelestyehuta. La fel ca și celelalte sate ale comunei, și această localitate aparținea în secolul al XVIII-lea familiei Karolyi.

În anul 1801 se înființează un atelier de sticlărie, ce v-a deveni în ani una dintre cele mai

cunoscute fabrici de sticlă din țară. Odată cu dezvoltarea acesteia și creșterea numărului locurilor de muncă, localitatea începe să se dezvolte apărând astfel și primele blocuri.

Cadrul natural

3.1 Relieful și evoluția paleogeografică

Culmea Codrului (Fig. 4) pe care este așezată comuna Crucișor, este o măgură

horst, alcătuită din roci cristaline și are lungimea crestei principale de 22 km, înălțimea acesteia fiind evidențiată de vârfurile:

Lespezi (580 m)

Tarnița (551 m)

Țicău (533 m).

Înspre comuna noastră se află vîrful Vărăștina, cu o înălțime mai redusă de 397 m, de

unde izvorăște pârâul cu același nume.

Culmea și dealurile piemontane ale Codrului reprezintǎ o unitate joasǎ de relief, având

o altitudine medie de 219 m și o declivitate redusǎ, suprafețele cu pantǎ sub 6ș deținând o pondere de 71,25%.

Formarea acestei culmi își are început în triasic odată cu declanșarea închiderii

Tethysului, atunci marginea platformei Est-europene a devenit labilă iar după o perioadă de expansiune secundară, oceanul se închide în jurasicul mediu prin subducție, când s-au format așa-numitele pânze transilvane, marcate geologic prin sutura transilvană. În jurasicul mediu apar două fâșii de rift:

riftul central carpatic

riftul continental

Cel din urmă desparte placa Transilvană de cea Panonică, având urme în sutura vest

carpatică. Totodată apar încălecări de pânze (Codru și Biharea) ce produc o deplasare

către est a Apusenilor de Nord pe falia Plopiș. (Posea, M., 2005)

La nord de falia Plopiș apare așa-numitul prag Șimleu. Acesta este puțin deformat în

orogenezele alpine ca și placa Transilvană și cea Panonică, dar acest prag este mai ridicat și cu mici horsturi la zi printre care Meseș, Măgura Șimleu, Țicău, Preluca și Culmea Codrului.

Evoluția paleogeografică este marcată către sfârșitul terțiarului (levantin), atunci când

fundamentul Depresiunii Panonice din care face parte cea mai mare parte a teritoriului județului Satu Mare și implicit teritoriul Comunei Crucișor, se compartimentează prin fracturi, iar blocurile astfel rezultate suferă mișcări de scufundare inegală. Blocul Someșan, devine bazinul unui lac izolat de lacul panonic central, prin scufundarea mai accentuată decât cel al Nirului, astfel că acest lac în timpul pleistocenului, se colmatează și dă naștere unei regiuni de câmpie, joasă și străbătută de o rețea hidrografică destul de instabilă. În același timp iau naștere și se delimitează zonele marginale, însă nefiind afectate de mișcările de scufundare recente, ramân suspendate față de câmpie.

Procesul de scufundare continuă și în holocenul inferior, dar cu maximum de intensitate

în zonele periferice ale depresiunii, mai exact în zona depresiunii Crasnei inferioare. Întrucât scufundarea de la marginea nordică a Depresiunii Panonice a fost mai accentuată, rețeaua hidrografică a Tisei superioare, inclusiv Simeșul, părăsește albia Ierului și se îndreaptă spre actualul său curs. Tot în acest timp se formează Piemontul Codrului. (Arghius, Corina, 2010)

Ca urmare a evenimentelor geologice din terțiarul superior și cuaternar, în sectorul nord

estic al Depresiunii Panonice s-au individualizat două categorii de unități tectonice: unități de bazin și unități de bordură din care face parte și masivul cristalin Culmea Codrului.

Diversitatea morfologică și structurală a teritoriului aflat la contactul dintre două bazine

tectonice : bazinul panonic și depresiunea Baia Mare, este relevată prin evoluția paleogeografică, fiind astfel o premisă a morfogenezei actuale.

Măgura cristalină a Codrului ca și formațiune geografică este de fapt o reminiscență a

Munților Hercinici ce s-au format în paleozoic. Caracterul de horst îl dobândește în paleogen odată cu fragmentarea Munților Apuseni ascunși, în urma unor mișcări disjunctive. Aceste formațiuni cristaline au fost nivelate și fragmentate în era mezozoică de acțiunea unor factori externi, mai apoi fiind scufundate complet sub apele mării înconjurătoare. Odată cu înălțarea Munților Carpați în perioada terțiară, acestea au revenit la suprafață, iar regiunea piemontană apare ca rezultat în urma depunerilor de aluviuni ce sunt spălate de apele curgătoare din Culmea Codrului și depozitate la poalele acesteia în peioada Paleocen- Romanian, astfel că în prezent se află în faza de evoluție descendentă, de dealuri piemontane. Din punct de vedere evolutiv, este un piemont drenat, nonfuncțional cu o structură de piemonturi suprapuse.

Interfluviile conservǎ patru trepte de eroziune: douǎ la nivelul Mǎgurii Codrului

(nivelul inferior, de 400-460 m și nivelul culminațiilor maxime, de 500-580 m), sculptate prin

procese de abraziune marinǎ/ lacustrǎ în timpul perioadelor de transgresiune, și douǎ la nivelul

interfluviilor piemontane- treptele de 240-300 de m și 300-350 m.

Elementul de influență asupra proceselor de modelare, și anume forma versanților,

reflectă costituția litologică și structura, stadiile de evoluție a bazinelor hidrografice precum și caracterul modelării trecute și actuale. Versanții pot avea un profil concav sau convex, drept sau în trepte, aceste tipuri se pot regăsi în mod frecvent în cardul aceluiași versant, dobândind astfel un profil complex. Constituția litologică induce de asemenea diferențieri în cadrul profilului versanților, astfel profilul concav este generat de dominarea marnelor și al argilelor, alternanța acestora cu roci consolidate mai dure precum gresii sau conglomerate, conferă versantului un profil în trepte, cu praguri structurale, iar prezența șisturilor cristaline determină un profil liniar sau convex.

Această culme este mărginită de două piemonturi: Dealurile Codrului la vest (Fig. 10) și

Dealurile Asuajului la est. Acestea prezintă alunecări și surpări de teren, conuri de depunere și terase, în general terenul fiind puternic fragmentat de ape curgătoare și văi torențiale. Măgura Codrului prezintă cueste orientate nord-vest și reprezintă totodată principalul nod de divergență morfo-hidrografică a teritoriului. Dealurile piemontane sunt formate din nisipuri, pietrișuri, argile și marne cu înălțimi cuprinse între 250-300 m, și coboară domol, sub formă de coline, către Câmpia Someșului. Terminația colinelor este marcată de locul de întâlnire al pâraielor sau de confluența lor cu Someșul. (Cosma, D., 2016)

Despre o zonă de câmpie a Comunei Crucișor, se poate vorbi doar în partea sa nordică,

cu deschidere spre Valea Vinului și Roșiori, unde pășunile și terenurile agricole au apărut în urma defrișării pădurilor cu decenii în urmă.

3.2 Elemente climatice

Clima întregii regiuni este temperat-continentală, moderată, cu veri călduroase și ierni

relativ blânde, datorită protecției asigurate de lanțul carpatic ce împiedică pătrunderea aerului geros dinspre Rusia. Sub influența climatului de deal, specific Culmii Codrului, temperaturile medii anuale din acestă zonă se situează în jurul valorii de 9o C. Temperatura medie a lunii ianuarie oscilează în jurul valorii de -3o C, iar cea a lunii iulie între 16o C , în zonele înalte, și 20o C în regiunile marginale dinspre Câmpia Someșului.

Regimul precipitațiilor este la rândul său specific climatului de deal, datorită așezării sale

frontale pe direcția vânturilor vestice, cantitatea de precipitații primite este una destul de însemnată, mai exact 800 mm pe an. Deși cantitatea de precipitații este una destul de mare, eroziunea solului este redusă datorită zonelor încă împădurite. În zona piemontană, cantitatea de precipitații este mai redusă, aproximativ 700 mm pe an, pe parcursul a 120-140 zile.

Cele mai însemnate inundații din ultimii 10 ani, au fost înregistrate în Iegheriște în zilele de 27- 28 mai 2015, în jur de 50 litri/m2.

Intensitatea ciclurilor îngheț-dezgheț reprezintă una dintre principalele cauze și unul dintre cei mai importanți factori care sunt implicați în procesul de dezagregare a rocilor, și care influențează totodată și anumite procese de versant precum solifluxiunea și creep-ul. Numărul ciclurilor de acest fel variază între 75-85 de zile pe an.

Vânturile din nord-vest sunt predominante (70-80%), însă direcția acestora diferă în

funcție de anotimpuri. Primăvara sunt frecvente vânturile vestice cu maxime în luna iulie, în timp ce vânturile nordice și estice bat toamna și iarna. Masele de aer dispre vest generează ploile de primăvară/vară, iar masele de aer nordice influențează cantitatea de zăpadă ce cade în timpul iernii, astfel că zăpada începe să își facă apariția de la jumătatea lunii Noiembrie având în medie o grosime de 30-50 cm, iar numărul zilelor cu zăpadă de peste an oscilează între 60 și 90.

Comparativ cu alte regiuni ale județului Satu Mare sau ale României în general,

Comuna Crucișor este ferită de vânturile puternice și de viscolele ce pot face ravagii de Munții Oașului și de Munții Gutâiului.

3.3 Hidrografia

Rețeaua hidrografică a Zonei Codrului este una destul de bogată, fiind formată din mai

multe pâraie, cu o orientare radiar-concentrică, cele mai multe dintre aceste pâraie avându-și izvoarele în Culmea Codrului și dealurile limitrofe acesteia, contribuind astfel la fragmentarea acestora. Pâraiele de aici au în general debite mici, cu excepția perioadelor de topire bruscă a zăpezilor sau a zilelor cu ploi torențiale, întâlnite în special primăvara și vara.

Principala apă curgătoare ce stăbate Comuna Crucișor este pârâul Valea Vinului, (Fig. 5)

care dă și denumirea recentă a unei localități învecinate pe care o străbate de asemenea în drumul său spre Someș. Acest pârâu izvorăște din Culmea Codrului, din apropierea vârfului Tarnița. Are o lungime de 24 km și un bazin hidrografic, din care își colecteză apele de 68 km2. Lățimea albiei minore este cuprinsă între 1,5 și 4 m, iar adâncimea variază între 1 și 3,5. De asemenea și afluenții săi izvorăsc din Culmea Codrului și din dealurile piemontane din jur, cei mai importanți afluenți fiind pârâul Vărăștina și Măriuș.

Pe teritoriul comunei există și câteva lacuri, unul dintre ele fiind amplasat în satul

Iegheriște, în bazinul Văii Vinului, iar un altul se află în apropiere de localitatea Măriuș, acest lac fiind folosit pentru activități de agrement. De asemenea pe teritoriul comunei a mai existat un baraj de acumulare pentru a atenua viiturile, însă în ciuda lucrărilor de hidroalimentare, acesta a secat.

3.4 Învelișul biopedogeografic

Climatul zonei impune prezența unei suprafețe destul de extinse acoperită de păduri de

foioase, având în componența lor diverse specii de arbori, printre care gorunul, stejarul pufos, specii de fag, carpen și cer. Pădurile de cer localizate pe Culmea Codrului, ating prin pădurea Băltoasa-Viile Satu Mare limita nordică de răspândire în țara noastră a acestui element termofil. De asemenea se întâlnesc specii de conifere printre care bradul și molidul, dar și specii întâlnite în zona de câmpie: plop, soc, măceș. În unele părți ale pădurii comunale există și castani comestibili.

Vegetația reprezintă cel mai important factor de susținere și asigură stabilitate versanților

și în general solului, astfel că ponderea suprafeței ocupată de păduri este cea mai ridicată, 37,5% din totalitatea unităților de funcționare a terenului.

Mult mai bogată și mai variată în trecut, fauna a avut de suferit de-a lungul timpului, atât

în ceea ce privește numărul speciilor cât și numărul indivizilor din cadrul aceleași specii. Animalele întâlnite aici sunt cele specifice regiunilor de deal, dintre care: mistrețul, căprioara care constituie fondul cinegetic de vânătoare a comunei, la care se adaugă numeroase exemplare de fazani, prepelițe și iepuri de câmp.

În ceea ce privește speciile de pești din apele comunei sunt puțini numeroși, cei mai

cunoscuți fiind cleanul, porcușorul, iar până la amenajarea văii existau știuci și exemplare de somn.

Micșorarea suprafeței forestiere și vânatul excesiv din anii trecuți au dus la împuținarea

indivizilor din cadrul speciilor de animale și păsări, unele dintre acestea rar mai pot fi văzute pe teritoriul comunei.

Din punct de vedere pedogeografic, teritoriul comunei se încadrează în regiunea de

câmpii și dealuri joase. Dintre cele mai raspândite soluri zonale se regăsesc solurile brune podzolice, dezvoltate pe material aluvionar nisipos, cu mâl și alte elemente de dimensiuni reduse, fiind în general soluri destul de roditoare, dacă sunt bine lucrate, astfel cele mai indicate plante sunt grâul, secara, ovăzul, floarea soarelui, porumbul, cartoful și diverse plante textile precum inul sau cânepa.

În funcție de mărimea suprefeței pe care o ocupă, tipurile de sol sunt următoarele:

soluri brune, luvice tipice, textură lutoasă- 1949 ha

soluri brune argiloiluviale pseudogleizate, textură lutoasă- 426 ha

luvisoluri albice, textură lutoasă 321 ha

soluri brune luvice, textură lutoargiloasă 305 ha

soluri brune eu-mezobazice gleizate, textură lutoasă 288 ha

și alte tipuri de soluri ce cuprind suprafețe mai restrânse

Solurile brune acide și andosolurile cu varietățile de soluri brune acide andice și soluri

brune podzolice andice, apar în zonele mai înalte unde sunt larg răspândite sub pădurile de foioase, în special sub pădurile de fag. Se caracterizează printr-o acumulare de humus acid și prin formarea argilei prin proces de alterare.

La nivelul solurilor clasa luvisoluri, reprezentate prin luvosoluri și luvosoluri albice,

conferǎ nota pedogeograficǎ zonalǎ definitorie teritoriului studiat, deținând peste trei sferturi din suprafața totalǎ (86,73%). Solurile cu texturǎ finǎ (lutoargiloasǎ și argiloasǎ) dețin cea mai mare

pondere în cuprinsul Culmii și Piemontului Codrului (63,21%), confirmând susceptibilitatea

ridicatǎ a solurilor la eroziune în suprafațǎ și declanșarea proceselor de versant de tipul

alunecǎrilor de teren.(Arghius, Corina, 2010)

Datorită compoziției solurilor în principal din nisipuri, marne și argile, gradul de eroziune este destul de ridicat, însă omul a contribuit la combaterea proceselor de eroziune în unele regiuni ale comunei prin plantații de pomi fructiferi sau împăduriri, amenajarea torenților ori unele lucrări de regularizare a albiilor, însă din nefericire alte activități au dus la accentuarea instabilității solului prin deschiderea de cariere- cariera de piatră de la Poiana Condului și extragerea argilei pentru vopsele de la Crucișor, exploatarea balastului din albii, lucrării agricole necorespunzătoare sau pășunatul excesiv.

Populația și caracteristicile așezării

4.1 Indici demografici

Locuite încă din vechime de către români, plaiurile Comunei Crucișor au fost populate în

timp și cu alte etnii, cum ar fi maghiari, șvabi, evrei și ulterior rromi. Deși prezența codrilor ar fi trebuit să acorde protecție, viața comunității de aici nu era lipsită de primejdii.

La începutul secolului al XVII-lea, populația satelor era foarte redusă, astfel că în anul

1715 în Crucișor locuiau doar trei familii, cauzele fiind năvălirile tătare, seceta și foametea. Odată cu, creșterea populației, apar și diferite religii, astefel sunt înregistrați greco-catolici, reformați, evrei și romano-catolici.

După mai bine de două secole, populația cunoaște o creștere semnificativă, astfel că,

localitatea Crucișor are un numaăr de 645 locuitori dintre care 609 erau români, 13 unguri, 4 germani, 16 evrei iar restul erau rromi. În localitatea Iegheriște, în același an trăiau 524 de oameni din care 502 români, 16 germani și 6 evrei. De asemenea în Poiana Codrului sunt 498 de locuitori, 270 români, 12 unguri, 210 germani și alții.

Nașterile și decesele erau deopotrivă numeroase în acea perioadă, astfel că într-o familie

se puteau naște până la 7 copii însă din cauza condițiilor de trai sau a diferitelor boli pentru care nu se găsea tratament, mulți dintre acești copiii mureau la vârste destul de fragede. Numărul nașterilor crește în anii ’30, dar crește și numarul de decese deopotrivă. În mare parte proporția dintre nașteri (Fig. 19) și decese (Fig. 20) a rămas neschimbată, și la fel de echilibrată, numărul de nașteri a scăzut, la fel și numărul deceselor.

La 1 iulie 1971 populația comunei Crucișor era de 2560 de locuitori dintre care 1271 erau

bărbați și 1289 erau femei. Potrivit recensământului din ianuarie 1977 la Crucișor erau 810 locuitori, la Iegheriște 654 și în Poiana Codrului 1446. La următorul recensământ din anul 2002 populația comunei atingea cifra de 2532 dintre care 1398 locuiau la Poiana Codrului, 542 în Iegheriște și 592 în Crucișor.

Potrivit ultimului recensământ realizat în anul 2011, numărul total al persoanelor stabilite

în comună este de 2513.

Pe etnii, structura comunei se împarte astfel: Crucișor 566 de români și 4 maghiari, la

Iegheriște 513 români, 9 maghiari și 2 rromi iar la Poiana Codrului 1143 români, 80 maghiari, 169 rromi și 20 de germani (Fig. 21).

În funcție de structura confesională, populația Comunei Crucișor se divizează astfel: la

Crucișor 539 de ortodocși, 5 romano-catolici, 24 greco-catolici și 2 reformați, în localitatea Iegheriște sunt 498 de ortodocși, 1 romano-catolic, 11 greco-catolici, 3 evangheliști luterani, 1 penticostal și 3 martori ai lui Iehova. La Poiana Codrului sunt 1124 de ortodocși, 141 romano-catolici, 127 greco-catolici, 7 reformați, 2 evangheliști, 1 martor al lui Iehova și 14 penticostali (Fig. 22).

Unul dintre evenimentele importante cu un impact major asupra locuitorilor Comunei

Crucișor a fost reprezentat de deportarea șvabilor din localitatea Poiana Codrului. Deportarea șvabilor sătmăreni s-a făcut conform odinului 0060/22 decembrie 1944 al Comandamentului militar sovietic din Szigetvar, ordin care avea în vedere ca toți bărbații cu vârsta cuprinsă între 16-45 ani și femeile de 18-30 ani, înafară de cele care aveau copii sub un an de origine germană, trebuiau să se prezinte la administrațiile locale pentru a fi organizați pentru îndeplinirea muncilor obștești dincolo de linia frontului. Ordinul a fost pun în aplicare în luna Ianuarie a anului 1945, astfel că la data de 13 ianuarie au fost ridicați și șvabii din Poiana Codrului. (Dărăban, D, 1945)

Transportul vagoanelor de marfă pline cu deportați s-a făcut pe ruta Oradea- Arad

Timișoara- Râmnicu Sărat- Focșani – Iași, iar de aici oamenii au fost urcați în vagoane rusești și duși în regiunea minieră și industrială Donbas, situată în sudul Ucrainei, acea zonă era plină de lagăre de muncă.

Condițiile inumane în care au fost forțați să trăiască și să muncească au dus la moartea

unui număr mare de deținuți. Supraviețuitorii au fost eliberați în mod eșalonat din toamna anului 1947 până în decembrie 1949. Mai întâi au fost eliberați deținuții mai în vârstă iar mai apoi au fost eliberați și cei mai tineri.

Intrarea în țară a celor deportați din județul Satu Mare și implicit a celor din Poiana

Codrului, s-a făcut pe la puncul de frontieră de la Sighetul Marmației, însă odată ajunși acasă, mulți dintre ei nu și-au mai regăsit familiile.

Se estimează un număr de 1000 de șvabi sătmăreni morți în lagărele de muncă de pe

teritoriul fostei U.R.S.S.

4.2 Caracteristicile așezărilor Comunei Crucișor

Comuna Crucișor este așezată în zona etnografică Codru, situată pe întrega desfășurare a

culmii ce poartă același nume, coborând apoi spre nord și nord-vest până la Câmpia Someșului, în sud-vest până la râul Crasna, iar în est până la Valea Sălajului. Această zonă a fost considerată ca aparținând zonei Chioarului sau de Câmpia Someșului, însă zona Codrului rămâne o zonă de sine stătătoare cu trăsături specifice care o individualizează și îi conferă o frumusețe aparte. Ea și-a păstrat de-a lungul timpului caracterul tradițional , însă a suferit și unele influențe străine, în special influențe germane și influențe din partea șvabilor stabiliți aici. Aceste influențe sunt cel mai vizibile în ceea ce privește caracteristicile așezărilor.

Satele ce aparțin de comuna Crucișor fac parte din tipul tradițional de gospodărie, satele

sunt de tip răsfirat, așezate în general pe coline, iar casele plasate vertical în cadrul satului. În raport cu suprafața deținută, gospodăriile erau de trei feluri, mari, mijlocii și mici. Asemeni multor gospodării din zona Codrului, și gospodăriile locuitorilor din Comuna Crucișor erau alcătuite din casă și anexe, însă de-a lungul timpului, casele codrenești au cunoscut mai multe planuri în decursul dezvoltării.

În vechime casele erau construite din lemn iar apoi din paiantă, temelia era costruită din

pietre de râu peste care era așezată talpa din bârne groase de stejar. Casele erau structurate în două camere: tinda și casa mare, asfel că în casă se gasea cuptorul și locul de dormit și în tindă se păstrau alimente. În verile călduroase și tinda era folosită pentru dormit.

Până în secolul al XVIII-lea casele aveau o singură încăpere, apoi evoluția satelor

românești din N-V Transilvaniei este marcată de un eveniment foarte important și anume așezarea în zonă a etnicilor germani. Înainte de apariția germanilor, și de influența lor asupra structurii satelor, acestea erau de tip răsfirat, însă satele sistematizate au influențat treptat rudimentarele așezări ale sătenilor, ba chiar au fost impuse mai târziu de către administrație, planuri geometrice pentru fiecare așezare, astfel iau naștere satele lineare așezate de-a lungul unei văi sau a unui drum care le străbatea. În același timp modelul german influențează modul de așezare a locuințelor și a gospodăriilor astfel casele erau așezate de-a lungul curții, la capătul căreia se afla șura, așa încât cele două construcții formau un unghi.

Odată cu îmbunătățirea condițiilor de trai și a influenței șvabilor, locuințele și-au mărit

dimensiunile iar locul caselor cu o singură încăpere sau a celor cu o cameră și tindă, este luat către secolul al XX-lea de casele cu trei încăperi: tinda, casa mare și casa mică (Fig. 8). Casele erau acoperite cu paie de secară sau stuf, iar cei mai înstăriți aveau casele acoperite cu șindrilă. Casele erau construite pe tălpi din lemn de gorun, fasonat în patru laturi și încheiate între ele cu căței. Iar mai apoi tălpile se așezau pe bolovani puși din loc în loc sau pe soclu de piatră fără mortar (Fig. 7).

Treptat apare un nou element în construcția caselor și anume prispa ce cuprindea două

laturi ale casei, la început era neîngrădită, cu lut pe jos, iar mai apoi se îngrădesc folosindu-se scânduri traforate, care la îmbinare formau un anumit model. De obicei același model se întâlnea și la șuturile casei sau ale șurii, pe care era trecut anul în care au fost realizate.

Cea mai impresionantă construcție din gospodăriile codrenilor era șura (Fig. 9), acestea

încă mai pot fi văzute în localitatea Crucișor întrucât în Iegheriște și în Poiana Codrului acestea au fost înlocuite cu șoproane și lemnării sau lipsesc cu desăvârșire. Forma șurii era tot de origine germană, de formă dreptunghiulară și ridicată pe o temelie de piatră pentru a împiedica putrezirea tălpilor de lemn.

Până la începutul secolului al XX-lea mărimea șurilor a crescut, reprezentând astfel într-o

oarecare măsură și reflectând starea socială și prosperitatea economică a gospodarului. Cea mai interesantă caracteristică a acestor construcții erau aripile porților ce sunt așezate simetric și transversal pe axul central al șurii, iar prin ornamentația lor complexau întreaga construcție. (Cucuiet, L., 2008)

Porțile erau făcute din lemn de brad iar tehnica decorării acestora se făcea prin traforarea

unor forme tot din lemn de brad, iar prin îmbinarea lor se obțineau diverse modele, printre cele mai utilizate era „ciurul” și soarele. Puțini erau meșteșugarii care știau să facă porți iar cu trecerea timpului, acest meșteșug a dispărut complet din părțile noastre.

Mai sunt și azi câteva case de acest tip, unele chiar locuite, altele au fost modificate și

modernizate. Începând cu anii ’60 ai secolului trecut, au apărut casele cu pereții din voioagă și pământ bătut, rar din cărămidă arsă.

În vechime una dintre modalitățile în care erau amplasate gospodăriile ținea de neamul

din care se trăgea proprietarul, astfel că erau așezate într-o anumită parte a satului, existând chiar anumite practici religioase de protecție a satului sau doar a anumitor părți din el, împotriva calamităților naturale.

Aspecte economice

Locuitorii Comunei Crucișor au avut de-a lungul timpului ca și principale activități

economice, agricultura, exploatarea forestieră, sticlăritul și producerea vopselelor.

5.1.Agricultura și silvicultura

Locuitorii comunei au practicat agricultura intensivă mult timp, aplicând și fertilizarea

naturală a solului și metoda asolamentului. Din totalul de 4092 ha, cat este suprafața comunei, fondul agricol reprezintă aproximativ 1680 ha, iar 2018 ha este reprezentat de fondul forestier.

Pământurile fac parte din categoria a treia, astfel ca nu sunt foarte prielnice realizării unei

agriculturi performante. În funcție de mărimea suprefeței pe care o ocupă, tipurile de sol sunt următoarele:

soluri brune, luvice tipice, textură lutoasă- 1949 ha

soluri brune argiloiluviale pseudogleizate, textură lutoasă- 426 ha

luvisoluri albice, textură lutoasă 321 ha

soluri brune luvice, textură lutoargiloasă 305 ha

soluri brune eu-mezobazice gleizate, textură lutoasă 288 ha

și alte tipuri de soluri ce cuprind suprafețe mai restrânse. (Bogdan, A., Călinescu, Maria, 1990)

Pământurile utilizate preponderent în agricultură sunt concentrate în partea nordică a

comunei, astfel că terenul arabil este destinat culturii cerealelor în proporție de 63, 2%, din suprafața agricolă, în special porumb, grâu și secară. Alte culturi importante sunt cele de floarea soarelui, cartofi și legume. Suprafața agricolă și modalitatea acesteia de folosință a rămas aproape neschimbată în ultimii 20 de ani:

Grâu și secară – 100 ha

Porumb – 300 ha

Floarea soarelui – 50 ha

Cartofi – 50 ha

Legume – 53 ha

Datele publicate de către Institutul Național de Statistică, relevă faptul că, Comuna

Crucișor reprezintă una dintre zonele județului Satu Mare în care suprafața arabilă este destul de mică raportat la numărul de locuitori, mai exact sub 50 ha/100 de locuitori, deși regiunea de sud-vest a județului încă are o pondere destul de mare a terenului folosit pentru agricultură (Fig. 6).

Localizarea Comunei Crucișor este destul de potrivită din punct de vedere climatic, astfel

că asigură o legătură între toate aspectele cadrului natural și influențează în mod direct intensitatea și calitatea agriculturii practicate în zonă, astfel că, verile calde nu sunt prea secetoase, cantitățile de precipitații fiind suficiente pentru dezvoltarea culturilor de cereale, iar iernile nu sunt foarte aspre pentru a împiedica rodirea culturilor semănate de toamna.

Pe lângă agricultura propriu zisă, în comuna Crucișor mai există și livezi și pepiniere

pomicole și viticole, ce sunt întreținute și în ziua de azi. Livezile au fost plantate încă din perioada comunismului, odată cu înființarea C.A.P.-ului, astfel de livezi există în Iegheriște și în Crucișor unde sunt platați pruni și meri.

Creșterea animalelor este și ea prezentă, principalele animale crescute aici fiind bovinele,

porcinele și ovinele. În acest sector s-au desfășurat acțiuni menite să conducă stoparea scăderii numărului de animale la toate speciile și relansarea zootehniei conform Programului de guvernare. A fost elaborat și pus în aplicare un program pentru exploatarea și îmbunătățirea pajiștilor, și pentru monitorizarea și combaterea bolilor la animale.

Albinăritul este o îndeletnicire stăveche, fiind practicat de secole și în comuna noastră.

Roiurile erau ținute la început în stupi de papură în formă de clopot numite ”coșnițe” iar recoltarea fagurilor se făcea în 14 septembrie de Ziua Crucii, însă în acele vremuri, recoltarea fagurilor presupunea distrugerea stupilor și uneori sacrificarea roiului. Astăzi încă apilcutura se practică însă pentru consum propriu, prea puține produse apicole ajungând spre vânzare.

Suprafața agricolă totală a comunei are mai multe modalități de utilizare de la pășuni, păduri sau ape, la terenuri ocupate de construcții sau căi de comunicații (Fig. 23 ).

Primul monograf al județului Satu Mare, Bel Matyas, vorbea în una dintre lucrările sale

din anii 1725-1727 despre o pădure cu o suprafață de aproximativ 15 km ce se întindea la sud de județul Satu Mare, dinspre Sălaj până la Tisa, astfel că, cu secole în urmă și Comuna Crucișor asemeni majorițății localităților din zona Codru, era înconjurată de păduri seculare. Din păcate, peisajul s-a schimbat în ultima vreme din cauza defrișărilor, desțelenirilor sau a lucrărilor hidroameliorative. Pădurile au fost tăiate treptat pentru a fi transformate în pajiști sau terenuri arabile, păstrându-se doar câte un pâlc de copaci (Fig. 11).

Pădurile ce aparțin de Comuna Crucișor sunt situate în partea de vest și sud, având în

componența lor ca și specii principale gorun, fag, carpen, brad, molid, etc.

Stejarul și fagul dau lemnul cel mai prețios și mai căutat, fiind utilizat în lucrări de

construcție, în industria cherestelei, pentru confecționarea doagelor, pentru furnire, etc. Fagul, se folosește în industria celulozei, în industria chimică și pentru producerea mangalului siderurgic. În trecut, datorită trunchiurilor drepte și cilindrice, fagul se folosea pentru confecționarea traveselor de cale ferată, stâlpi de telecomunicație, ca lemn de mină și în sticlărit. Carpenul, rezistent este folosit pentru confecționarea diverselor dispozitive și unelte. Bradul și molidul, cele mai apreciate specii de rășinoase sunt utilizate în construcții, în industria cherestelei și a celulozei și la realizarea unor instrumente muzicale.

În evul mediu, pădurile se bucurau de o deosebită atenție din partea stăpânilor, fiind

principala sursă de venit pentru aceștia. Vreme îndelungată pădurile din zona noastră au aparținut familiei nobiliare Karoly. Contele Ludovic Karoly devine cel mai înstărit moșier din județul Satu Mare având 18840 iugăre de teren arabil și 33600 iugăre de pădure, însă în urma reformei agrare din anul 1921 îi sunt expropiate 45000 iugăre iar mai apoi toată moșia, fiind declarată rezervă de stat. În anul 1937 în timpul mandatului ministrului Valeriu Pop, Crucișorul este împroprietărit cu 64 iugăre cadastrale de pădure comunală, iar în anul 1942, la Poiana Codrului ia ființă Societatea Cooperativă de producție forestieră. Încă din anii 1950, majoritatea fondului forestier al comunei se afla sub gestionarea Ocolului Silvic Borlești, azi însă fondul forestier ce aparține de Ocolul Silvic Borlești are o suprafață destul de restrânsă, fiind situat în apropire de localitatea Măriuș.

În anul 1971, comuna dispunea de o suprafață de 795 ha fond forestier, în 1975 avea 743

ha, în 1982 deținea 934 ha, în anul 2005 potrivit Statului Comunei , deținea 2018 ha de pădure, însă în prezent datorită suprafețelor mari defrișate si suprafețelor tot mai mici reîmpădurite, suprafața fondului forestiar a scăzut la aproximativ 2000 ha.

Exploatarea forestieră atinge apogeul după anul 1960 odată cu colectivizarea, astfel că

sectorul de exploatare era întins până la Homoroade și Ardusat, în prezent exploatarea și prelucrarea lemnului în folosul comunei se face la singurul gater din comună, situat în localitatea Crucișor, în care se prelucreză lemnul pentru producerea cherestelei.

5.2 Industia locală

Cea mai practicată meserie în zona Comunei Crucișor a fost sticlăritul, aici funcționând

încă din anul 1801 una dintre cele mai mari și mai cunoscute fabrici de sticlă din țară.

Obiectele de sticlă cunosc o largă răspândire și prețuire, acestea fiind atestate încă din

mileniul al saptelea î. Hr. , cele mai mari centre unde se făceau obiecte de sticlă fiind în Alexandria și Roma.

Pe teritoriul României, sticlăritul este practicat pentru prima dată în colonia grecească

Tomis, Constanța de azi, unde în urma săpăturilor arheologice au fost decoperite mai multe cuptoare de topit sticlă. La noi sticlăritul este menționat în documente abia în anul 1622, iar trei decenii mai târziu sunt menționate în hrisoave și fabrica de sticlă de lângă Târgoviște și fabrica de la Beliu, județul Arad, considerată cea mai veche fabrică de sticlă din Transilvania.

În anul 1801 este atestat documentar atelierul de sticlărie de la Poiana Codrului, acesta

aparținându-i pe acea vreme contelui Alois Karolyi. La începuturile sale, acest atelier si-a desfășurat activitatea în localitatea Crucișor, în pădurea Glod, datorită abundenței de material lemnos necesar sticlăritului, apoi în jurul anului 1723 își schimbă amplasamentul în localitatea Iegheriște iar odată cu epuizarea lemnului și din această zonă, atelierul de sticlărie s-a mutat definiv la Poiana Codrului. Cel mai important factor ce a determinat această mutare a fost abundența fagului în pădurile din jur și prezența în Culmea Codrului a acvarțului și a calcarului de bună calitate, componentă de bază a materiei prime utilizate la producerea sticlei.

La începuturile activității de sticlărit în comuna Crucișor, inexistența unor meseriași și

sticlari de meserie a determinat aducerea unor lucrători de origine germană, în total șapte familii, la fel ca și sticlarii ce s-au ocupat de atelierul de la Crucișor și Iegheriște. Lucrătorii erau de origine străină, asta pentru că în anul 1711 contele Alexandu Karolyi a vrut să colonizeze ținuturile sătmărene care au fost aproape decimate din cauza bolilor și a războaielor. Mâna de lucru a fost asigurată de locuitorii din zonă dar și de cei aduși din Ucraina și din Slovacia.

Activitatea propriu-zisă a fost începută cu un grup de 30-40 de oameni într-o șură în care

se găsea un cuptor de dimensiuni reduse iar primele obiecte realizate la Poiana Codrului au fost utilizate pentru nevoile casnice sau în cârciumi și crame, iar la începutul secolului al XX-lea au început să realizeze obiecte destinate uzului farmaceutic.

De-a lungul timpului sticlăria a fost arendată mai multor persoane. Până în anul 1925

fabrica a aparținut lui Rezni Arpad iar în anul următor dă faliment. În anul 1938 fabrica este cumpărată de învătorul Nechita Paul împreună cu Rareș Petru însă rămâne închisă până în anul 1945 când un grup de 68 de sticlari decid să reia activitatea sub forma unei cooperative.

Între anii 1951-1960 se fac investiții și se construiesc două hale de producție și un atelier

mecanic și se trece pe combustibil lichid-păcura, însă cele mai mari investiții se fac între anii 1968-1971, fabrica căpătând înfățișarea modernă și se îmbunătățesc condițiile de muncă astfel că, cuptoarele devin performante iar halele se extind.

Începând cu anul 1971 se începe producerea în masă a obiectelor de menaj, aceste obicte

fiind recunoscute în Germania, Franța, Italia, Danemarca, Suedia și reușesc să ajungă până în S.U.A. și Canada. În anul 1980 aici muncesc 1561 de oameni dintre care 616 erau femei. (Arhiva Primăriei Cucișor)

Timp de 7 ani fabrica poartă denumirea de SC STISOM SA funcționând ca și

întreprindere de stat însă în anul 1997 este privatizată și duce la o perioadă de creștere economică, însă din varii motive activitatea fabricii intră în declin, actualmente activitatea este susținută de un număr restrâns de muncitori, mai exact 40 la număr, însă planurile și obictivele de viitor sunt destul de optimiste, astfel că, noua conducere a fabricii a început investițiile aducând utilaje de la fabrici din Germania și căutând potențiali clienți și parteneri în Franța, Italia și Germania. Peste 90% din obictele produse aici sunt destinate exportului (Fig. 14).

Fiind una dintre activitățile pricipale în Comuna Crucișor, în anul 2015 se decide

deschiderea în Poiana Codrului a unui atelier de sticlărie ce asigură pentru început un număr de 20 de locuri de muncă.

Comuna Crucișor este cunoscută pentru argilele colorate, fapt pentru care în localitatea de

reședință a funcționat o fabrică de vopsele. Exploatarea argilei a costituit mult timp o sursă de venit, astfel că atât despre cariera de ocru cât și despre fabrica de vopsele există consemnări încă din perioada interbelică într-un text de prezentare a județului Satu Mare.

Extragerea argilei se făcea din vecinătatea fostului baraj C.A.P. Crucișor și se realiza prin

extragerea din gropi sau ponoare cu adâncimi cuprinse între 3 și 9 metri. În atelierul aflat în imediata apropiere a gării se ardea argila pentru a se obține pigmenții de ocru galben și roșu. Vopselele erau mai apoi ambalate și transportante cu trenul la Satu Mare.

În anul 1927 unitatea a aparținut unui evreu, însă el îsi pierde afacerea în timpul ocupației

hortyste, atunci când el este deportat împreună cu ceilalți evrei din comună, iar în anul 1958 atelierul apare sub denumirea Înreprinderea Olga Bancic – sector de exploatare a ocrului.

În anul 1967 sunt înregistrați 43 de angajați iar sectorul aparținea de Întreprinderea

„Andezitul” din Baia Mare.

5.3 Serviciile

Sectorul terțiar ocupă în Comuna Crucișor un procent destul de mic, principalele ocupații

din această ramură economică se regăsesc în învățământ, sănătate, alimentație și comerț.

În localitățile componente comunei, funcționează trei unități de învățământ, Școala cu

clasele I-IV Iegheriște, Școala cu clasele I-IV Crucișor, și Școala Gimnazială Poiana Codrului , aici profesează un număr de 22 de cadre didactice iar în școlile din localitățile Crucișor și Iegheriște profesează un număr de 5 cadre didactice, în urmă cu câțiva ani aici învățau și copiii din clasele V-VIII, însă numărul mic de copii înscriși a determinat mutarea lor la Poiana Codrului, împreună cu cadrele didactice. În urmă cu câțiva ani, școala din Poiana Codrului oferea abolvenților de gimnaziu posibilitatea urmării unei școli profesionale, însă odată cu închiderea fabricii de sticlă și a numărului mic de înscrieri, aceasta s-a desființat.

Efectivul școlar scade de la an la an, iar o primă cauză o reprezintă situația economică

slabă, și lipsa de dotare a școlilor cu tot ce este necesar pentru copii.

În ceea ce privește sănătatea, această ramură ocupă o parte infimă din procentajul

ocupațiilor locuitorilor comunei, deoarece aici funcționează doar două farmacii și un dispensar, și asigură doar un număr de 6 locuri de muncă, urgențele sau cazurile mai grave de boală fiind rezolvate la Valea Vinului unde s-a deschis un punct de primiri urgențe sau în orașele Satu Mare și Baia Mare.

Comerțul și alimentația sunt mai prezente în rândul locurilor de muncă din Comuna

Crucișor, câțiva dintre locuitori deținând chiar magazine, brutării sau chiar restaurante. În cele trei localități își desfășoara activitatea peste 20 de magazine atât alimentare cât și magazine cu amănuntul, asigurând astfel un număr destul de semnificativ de locuri de muncă.

De asemenea și alimentația publică își face loc printre ocupațiile practicate aici, însă din

lipsa investițiilor și lipsa interesului pentru această ramură, aici funcționează doar două restaurante, unul ampalast la intrare în localitatea Crucișor și unul în localitatea Poiana Codrului. Deschis încă din anii ’90, restaurantul ce își desfășoară activitatea în Crucișor a fost locul preferat de localnici și de către locuitorii satelor vecine, devenind astfel o emblemă a comunei, odată cu trecerea timpului, acesta intră în declin, activitatea lui fiind oprită pentru o perioadă de timp. Conducerea acestui restaurant hotărăște transformarea acestui local, în urmă cu câțiva ani într-un loc de agrement, astfel că, parterul a fost lăsat să funcționeze ca atare ca și restaurant, etajul a fost transformat în club, iar lângă clădire a fost amenajată o piscină.

Evaluarea potențialului turistic

Pentru a prezenta potențialul turistic al Comunei Crucișor trebuie precizat că tot ceea ce

înseamnă acest loc, înglobează un întreg univers în care se îngemănează cu atâta ușurință și firesc, arhaismul satelor și al oamenilor cu puritatea naturii, fiind asemuit cu un nesfârșit și magic ceremonial.

6.1 Potențialul turistic natural

Totalitatea elementelor cadrului natural ce pot fi incluse în anumite activități turistice,

reprezintă resursele turistice ale zonei de studiu. Acestea sunt alcătuite dintr-o serie de elemente caracteristice nemodificate prin activitatea omului, ce atrag prin diversitate, unicitate și caracter turistic.

Comuna Crucișor beneficiază de un fond natural bogat ce generează potențialul turistic

prin diversitatea formelor de relief, întinderea pădurii cu fondul cinegetic bogat, elemente de floră și hidrografie, toate acestea alcătuind un peisaj ce te îndeamnă să îi cunoști misterele.

Principalul element ce constituie un real potențial turistic este reprezentat de relief.

Deoarece așezarea comunei este în marea majoritate a sa pe Culmea Codrului și dealurile piemontane, putem vorbi despre un relief predominant de deal.

Dispunerea reliefului este determinată în general de modalitatea sa de formare, asfel că

determină o creștere și o descreștere a altitudinii de la albiile pârâurilor până la cel mai înalt punct ce este reprezentat de vârful Vărăștina 397 m.

Formele de relief se constituie atât ca o atracție de sine stătătoare cât și un suport pentru

celelalte elemente de potențial. Despre o atracție cu caracter individual se poate vorbi datorită valorii sale peisagistice dar și datorită importanței pentru dezvoltarea posibilităților de practicare a turismului, atât pentru practicarea drumețiilor sau pentru trasee special amenajate pentru cicloturism, cât și pentru amenajarea unor spații sau trasee pentru practicarea unor sporturi extreme precum off-road-ul. Totodată relieful reprezintă fundamentul dezvoltării unor activități de odihnă sau recreere.

Atunci când ne gândim la relief în general și la raportul acestuia în turism, poate ne apar

în gând forme de relief diversificate, piscuri înalte, roci cu diferite forme, însă uneori simplitatea atrage mai mult și chiar și potențialul celor mai banale dealuri sau văi, atunci când este gestionat corespunzător poate cântării greu în dezvolatarea unei regiuni din punct de vedere turistic.

Clima moderată de tip temperat continental, cu temperaturi medii anuale de 9o C, este

benefică pentru practicarea turismului, ea favorizând drumeția și turismul sportiv, atât vara cât și iarna, de asemenea este favorabilă practicării turismului de agrement și de recreere.

Deși relieful nu este unul spectaculos, caracteristicile naturale împreună cu o diversitate

biologică imensă formează împreună un pachet ale cărei posibilități de dezvoltare din punct de vedere turistic, poate ridica zona și o poate face un punct de atracție turistică.

Atracția zonei este dată și de prezența unei diversități în ceea ce privește flora și fauna

locală, peste 37,5% din suprafața comunei este ocupată de păduri, aproximativ 1800 ha. În anul 1725 este amintită în prima monografie a județului Satu Mare o pădure cu o lungime de 15 km ce se întindea de la Sălaj până la Tisa, traversând sudul județului.

În ciuda faptului că suprafețele defrișate devin de la an la an tot mai mari, încă se mai

păstrează pădurea cu arborii seculari ce însoțește drumul de la Crucișor la Iegheriște iar mai apoi se întinde pe dealurile comunei. În zona împădurită a comunei se pot găsi specii de gorun a căror vârstă depășește 200-250 de ani, fag, în asociere cu cireș sălbatic, carpen, alun și păducel.

Pădurile seculare prezente și în comuna Crucișor (Fig. 16), fac parte din ultimele

suprafețe împădurite ale României cu arbori crescuți în sute de ani, acești arbori fiind considerați „ultimii giganți”. Deși nimeni nu acordă o foarte mare importanță acestor păduri, ele au o valoare peisagistică impresionantă și sunt un factor principal în dezvoltarea durabilă a zonei datorită potențialului.

Aceste păduri au asigurat de-a lungul timpului cele mai optime condiții pentru

menținerea și dezvoltarea unui număr destul de mare de specii vegetale, astfel că, speciile floriste ce formează stratul ierbos sunt reprezentate de firuță, toporaș, rogoz, sânziană, și care adăpostesc în prezent o faună variată din care nu lipsesc fazanii, căprioarele, mistreții, vulpea, formând totodată unul dintre cele mai mari fonduri de vânătoare din județul Satu Mare. În anul 2010 datorită exemplarelor numeroase de vânat, se înființează la Crucișor Asociația de vânătoare „Silvatica”.

În pădurile ce înconjoară comuna, și nu numai cuibăresc peste 50 de specii de păsări,

unele valoroase pentru fondul de vânătoare, altele pur și simplu importante prin prezența lor. În urmă cu puțini ani, s-a constatat o întoarcere a rațelor sălbatice, semn ca la noi găsesc habitatul necesar pentru creșterea și dezvoltarea puilor. Acestea au dispărut de pe raza comunei odată cu procesul de lărgire a albiei pârâului ce travesează comuna, dar și în urma secării lacului amenajat în localitatea Crucișor. Amenajarea barajului și lăsarea acestuia să devină treptat un lac de sine stătător, a dus la dezvoltatea unui ecosistem, acest lac fiind încet încet populat de specii mici de pești, amfibieni și reptile.

Cele mai impresionante locuri oferite de vegetația comunei pe lăngă păduri, sunt poienile

cu ghiocei și câmpul cu narcise. Una dintre aceste poienițe cu ghiocei poate fi găsită lângă pădurea dintre Iegheriște și Crucișor, în partea dreaptă a drumului ce leagă aceste sate, o altă poiană cu ghiocei se găsește în Poiana Codrului, unde solul pădurii este acoperit în totalitate de ghiocei. Câmpul cu narcise de azi este doar un sfert din ceea ce era acum 30 de ani. Situat în localitatea Crucișor, aproape de granița cu localitatea Roșiori, doar bătrânii satului își mai amintesc cum arăta atunci când mii de narcise umpleau câmpul și mirosul lor se simțea de la sute de metri. Datorită condițiilor climatice din ultimii ani, tot mai puține narcise mai înfloresc, dar și folosirea locului pe post de pășune pentru vite, a cântărit greu în dispariția florilor.

În ceea ce privește potențialul hidrolologic din zonă, acesta nu abundă, însă pâraiele ce

curg prin comuna noastră oferă un adevărat spectacol. Pentru cei pasionați de pescuit ca mijloc de relaxare, există câteva zone de-a lungul pârâului Valea Vinului ce au fost amenajate pentru pescarii de ocazie. Capturile nu sunt dintre cele mai deosebite, deoarece în aceste ape nu mai trăiesc exemplare mari de pești datorită procesului de lărgire a albiei pârâului ce a avut loc acum mai bine de 30 de ani, fapt ce a dus la dispariția somnilor și a știucilor ce populau apele. Azi se mai găsesc doar specii mici precum cleanul și porcușorul.

Pentru persoanele pasionate de explorări, de natură și de tot ce e viu, cadrul natural oferit

de comuna Crucișor reprezintă o oază de frumusețe și liniște.

6.2 Potențialul turistic antropic

Atracția ținutului în general și a comunei este fără egal iar resorturile ei tainice rezidă din

oamenii locului. Ești primit într-o lume arhaică, în lumea lor cu respect și demnitate pe care le oferă sperând să le fie dăruite înapoi. Sunt curioși să afle ce se mai întâmplă în lumea mare, și sunt gata să arate și să povestească ce este cu viața lor de țărani care trăiesc într-un fel de paradis dat de Dumnezeu dar înfrumusețat de mâna și gândurile oamenilor.

Splendoarea zonei este dată de lumea satelor, în care fiecare așezare apare ca un mic

miracol greu de definit pentru străini, fiecare sat fiind unic în modul său, însă la fel de primitor. Deși ultima tehnologie a robotizat existența, iată că există încă posibilitatea să amesteci toate elementele în basm cu oi și cai, tradiții și obiceiuri, nou cu vechi și cu atatea și atatea chipuri, trăiri, priveliști.

Zona în care s-au născut satele noastre are un bogat potențial, datorită obiectivelor create

de om de-a lungul timpurilor. Tradițiile și obiceiurile încă mai fac parte din viața sătenilor, unice prin frumusețe, semnificație, vechime și desfășurare. Cele mai multe obiceiuri sunt legate de marile sărbători Crăciun, Bobotează, Florii, Paști, Rusalii, Sânziene, dar și de evenimentele principale din viata omului, nuntă, botez, înmormântare. În continuare nunțile din zona noastră sunt un adevărat spectacol cu chemători (velfei), staroste și socăcițe, fiecare prin vrerea cuvântului său, transformând nuntașii în spectatori.

Deși timpul a șters din obiceiuri iar tinerii nu le mai respectă, încă există câteva care se

respectă cu sfințenie, de exemplu de Sânziene, cu o zi înainte de acestă sărbătoare, fetele culeg florile de pe câmpurile satului și împletesc o cruce pentru fiecare membu al familiei, care se aruncă mai apoi pe casă, pentru sănătatea și bunăstarea familiei. De Rusalii, la fel se împletesc cununi sau cruci din spice de grâu ce sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, ca mai apoi să fie duse la crucile din sat, tot atunci oamenii împreună cu preotul din sat ies pe câmp pentru a sfinții recoltele, și a le apăra împotriva calamităților iar în case și la porțile caselor se pun ramuri de tei iar de sarbătoarea Sf. Gheorghe, sătenii își pun la porți ramuri de salcie și rug. De Bobotează se sfințește apa la biserică iar preotul umblă din casă în casă să sfințească.

Un element original prezent în comuna noastră este reprezentat de „Frunzarii” din

Iegheriște, o vestită formație de frunzari ce a fost înființată în a doua jumătate a anului 1970 la inițiativa profesorului Ioan Vaida, care a fost de altfel și mentorul acestor cântăreți. Membrii acestei formații erau fără excepție originari din Iegheriște, cei mai mici membrii fiind în clasa întâi iar cei mai vârstnici ajungând la 50 de ani, numărul membrilor era între 30-40.

Ca și instrument se folosea îndeosebi frunza de păr, fiind considerată cea mai potrivită

pentru acest mod de a cânta. În lunile cand nu se găseau frunze verzi de păr, se folosea o bucată mică de celofan mascată de frunză de iadără veșnic verde, însă sunetele difereau mult față de cele obținute cu ajutorul frunzei.

Formația era unică în județ, și s-a afirmat la Festivalul național „Cântarea României” iar

la a doua ediție reușesc să ia locul patru, au fost în turnee prin întreaga țară, la Oradea, Târgu Mureș, Vaslui, Târgoviște, Arad, Baia Mare și la festivalurile codrenești din județul nostru. Interpretau cântece specifice zonei codrului însă aveau în repetoriu și adaptări ale altor cântece din țară. Nu au mai rămas numai câțiva frunzari dintre cei ce alcătuiau formația, iar cântecele interpretate la frunză mai pot fi auzite doar atunci când aceștia se mai adună să depene amintiri.

Talentele autohtone sunt numeroase astfel că mulți tineri sunt înzestrați cu un real talent

în muzică, ajungând adevărate vedete în acest domeniu în ultimii ani, printre care îi amintesc pe Ghiță Soponar, Călin Borșe, Dorin Petric, Cosmin Mureșan, Andrada Bârsăuan și Larisa Borșe, de asemenea Nicu Tontea este un apreciat rapsod popular din județul Satu Mare. Artele plastice sunt reprezentate de artiștii Ovidiu Hațeganu, Cosma Ciprian și Dan Marius Cosma, acesta din urma chiar a devenit autorul a nouă cărți publicate până în prezent.

Potențialul antropic al Comunei Crucișor echilibrează balanța din punct de vedere

turistic, astfel că există câteva obiective ce trebuie vizitate odată ajunși pe aceste meleaguri. Cu o tradiție de sute ani în comuna noastră, sticlăritul a reprezentat principala ocupație, astfel că în localitatea Poiana Codrului se găsește una dintre cele mai importante fabrici de sticlă din țară (Fig. 15). Deși activitatea nu mai este la fel ca și în anii ’90, obiectele ce ies de aici iau drumul exportului ajungând în marile țări din Europa, precum Germania, Franța, dar și în S.U.A.

Atestată în anul 1801, fabrica întră intr-un declin economic după revoluție, iar în prezent

funcționează doar o parte a acesteia. Această clădire face parte din istoria comunei ce s-a ridicat odată cu dezvoltarea economică a acestei întreprinderi.

În urma suspendării activității fabricii pentru o scurtă perioadă de timp, s-a deschis un

atelier de sticlărie (Fig. 17), aparținându-i lui Ovidiu Hațeganu- pictor sticlar. Acesta are la activ trei expoziții privitoare la sticlă și la pictura pe sticlă. Atelierul este defapt o casă tradițională cu livadă și cu un teren imens unde sunt făurite adevărate opere de artă din sticlă.

În anul 2015 se pun bazele deschiderii unui alt atelier de sticlărie, de data aceasta într-o

clădire modernă, atunci când o familie reîntoarsă din Germania, în satul natal, a hotărât să readucă sticlăriei gloria de altădată, acest atelier și-a început activitatea abia în anul 2016, la 10 ani după ce această ocupație înrădăcinată pe meleagurile crucișorene a intrat în pauză.

Un alt obiectiv cu un real potențial este „Cetatea lui Pintea Viteazul” (Fig. 12), deși mai

puțin cunoscut, această cetate urmează să fie transformată în obiectiv turistic. Cetatea Crucișor este situată la aproximativ 6 km de localitatea a cărei nume îl poată, la sud-vest, pe culmea cunoscută de localnici drept „Dealu Pintii”. Legenda care îi dă și denumirea de Cetatea lui Pintea Viteazul, spune că aici s-ar fi adăpostit haiducul de trupele habsburgice, dar și că exista din cetate un tunel de evacuare, care însă nu a fost găsit nici până azi.

Potrivit istoricilor, cetatea este mult mai veche de perioada secolului al XVII-lea, când a

trăit Pintea Viteazul, însă cu timpul locuitorii au început să asocieze așezarea cu îndrăgitul erou. Cetăția/Cetățuia cum este amintită în descrierile păstrate ale hotarelor satului, era încă vizibilă pe coama dealului în secolul al XIX-lea, semn că șanțurile solide are fortificației erau remarcate și însemnate încă în acele vremuri.

În anul 1394 atunci când este atestată pentru prima dată localitatea Crucișor, fortificația

își terminase activitatea deoarece nu apare nici măcar o dată menționată în vechile documente medievale. Fiind o fortificație de pământ, aceasta urmează un plan eliptic cu dimensiunea de aproximativ 65 x 75 m. Șanțul de apărare care înconjoară cetatea de jur-împrejur are o lățime de circa 5 m, trădând și o adâncime considerabilă în momentul funcționării. Săpăturile efectuate în anii 1975 și 1977 de către arheologii Muzeului Județean Satu Mare au scos la iveală și urmele unei palisade, formate din trunchiuri de copaci de aproximativ aceeași dimensiune. Pe baza materialului ceramic descoperit și a resturilor de material fieros legat de activitatea militară (fragmente de piese de harnașament, cuie, potcoave etc.), arheologii au fixat funcționarea cetății în secolele XI-XIII.

Cetatea din Crucișor este unul dintre cele mai vechi obiective istorice ale Sătmarului, și

totodată singura din județ ce poate oferii informații despre istoria Sătmarului din primul mileniu al erai noastre. Fortificația a primit un punctaj de 7.5 în ceea ce privește buna conservare a artefactelor, privind vechimea ei. Buna conservare se datorează în mare parte amplasării într-o zonă mai înaltă, fiind îngropată într-un sol argilos, lipsit de umiditate și aciditate excesivă.

Pentru a treia încercare a Muzeului Județean Satu Mare de a face desoperiri legate de

fortificație, și-a propus o campanie de cercetare geo-magnetică a cetății Crucișor, precedată de o curățare a locului cetății și urmată de sondaje arheologice de confirmare a prospecțiunilor non-invazive, care permit și o datare mai exactă a fortificației și a eventualelor structuri descoperite.

Tehnicile folosite de arheologi la săpăturile din anii ’70 nu au permis descoperirea unor

date mai exacte și mai concrete, astfel că documentația arhivată nu prea este de mare ajutor. Scopul final al acestor cercetări este punerea în valoare a cetății Crucișor și transformarea sa într-un obiectiv turistic viabil prin intermediul unor reconstituiri la fața locului. Vechimea și structura solidă a fortificației de la Crucișor îi conferă acesteia o importanță deosebită nu doar pentru județ, ci și pentru întrega zonă a Transilvaniei de Nord.

Lacul din Crucișor (Fig.13), este situat în pădurea Raduri pe pârâul Valea Brazilor la

apoximativ de localitatea Crucișor, spre Măriuș. Acest lac a fost amenajat de către Ocolul Sivic prin îndiguirea pârâului imediat după revoluție, și ca o consecință a secării fostului baraj C.A.P. De la formarea lui prin acumularea de apă, a fost folosit ca obiectiv de agrement, fiind unul dintre locurile preferate de petrecere a timpului liber, atât pentru localnici cât și pentru cei din localitățile învecinate.

Locul în care a fost amenajat acest lac a permis practicarea unor activități de agrement si

de recreere, fiind înconjurat de pădure, existând totuși un drum care permite accesul cu mașina până acolo, un drum ramificat din cel ce duce spre Mănăstirea Măriuș. Totodată există un teren pus la dispoziția celor care doresc să înnopteze cu cortul sau care pur și simplu au ieșit pentru un picnic.

Din păcate în urmă cu câțiva ani s-a încetat curațarea acestui lac prin deversarea apei și

golirea acesteia, împiedicând astfel folosirea acestuia pentru înot, însă a permis transformarea lui într-un lac propriu zis ceea ce a dus la formarea unui ecosistem. Treptat s-au dezvoltat populații de pești, întradevăr de dimensiuni reduse, reptile și păsări de baltă ce se hrănesc cu aceste viețuitore. Cu această ocazie au revenit în comuna noastră exemplare de rațe sălbatice și egrete ce se hrănesc acum din acest lac, specii de păsări ce au dispărut de pe raza comunei odată cu procesele efectuate pentru lărgirea pârâului Valea Vinului și dispariția peștilor la care aveau acces.

Pe lângă importanța peisagistică, acest baraj rămâne locul preferat de cei ce practică

pescuitul amator ca mijloc de relaxare, dar și pentru acele persoane ce caută un loc liniștit departe de aglomerație și zgomot, pentru odihnă și recreere.

Modalități de utilizare a potențialului turistic

Potențialul turistic al Comunei Crucișor poate fi valorificat prin practicarea și dezvoltarea

turismului rural, fiind bazat pe potențialul natural și antropic local, iar desfășurarea activităților turistice propriu zise va fi inluențată în mod direct de către populația locală. Pentru a deveni o componentă de bază în cadrul practicării turismului rural și implicit a agroturismului, satele componente ale Comunei Crucișor trebuie să devină sate turistice și să susțină activitățile de turism și bineînțeles turiștii.

Pentru a deveni sate turistice, acestea trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

amplasarea într-un cadru natural atrăgător din punct de vedere peisagistic, fără surse de poluare, accesibilitate ușoară pe căi rutiere, infrastructură generală, existența unor valori etnografice și tradiții, și existența unor resurse turistice.

Activitățile turismului rural trebuie sa fie însoțite de locații destinate pentru cazare și

servirea mesei, într-un mediu nepoluat, unde pot fi observate atracții turistice naturale sau create de om. Date fiind valoarea și diversitatea peisagistică a cadrului natural, această ramură a turismului poate fi practicat pentru odihnă, recreere, cură de aer, instrucție și educație.

Ca și sate turistice, acestea ar putea contribui la descoperirea țării noastre, ca posibile

destinații turistice ce crează un interes față de gama largă de experiențe oferite de cadrul pitoresc și arhaic al vieții satului. Teritoriul satelor, produsele agroturistice și oamenii, definesc bazele agroturismului, iar profesionalismul, parteneriatul și creativitatea pot duce la dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic.

Exploatarea durabilă a teritoriului comunei Crucișor împreună cu mediul său

înconjurător, atât natural cât și antropic, poate duce la înscrierea acestuia în regiunile în care ecoturismul se dezvoltă ca activitate de bază. Indiferent de categoria în care se încadrează activitățile turistice care pot fi practicate în cadrul teritoriului Comunei Crucișor, că sunt pentru recreere, sport, sau pur și simplu o terapie anti-stres în mijlocul naturii, acestea trebuie practicate într-un cadru organizat, fară a deranja echilibrul natural dintre om și natură.

Cadrul pitoresc oferit de aceste trei sate componente ale comunei Crucisor, și anume

Crucișor, Iegheriște și Poiana Codrului, poate oferi celor cu venituri reduse, posibilitatea de petrecere a timpului liber în week-end sau vacanțe, de odihnă și relaxare în peisajul arhaic al mediului rural.

Comuna Crucișor deține un bogat potențial turistic ce poate fi utilizat și valorificat pentru

dezvoltarea zonei ca și punct de atracție turistică. Atât din punct de vedere peisagistic, cât și din punct de vedere cultural și etnografic, satele comunei pot reprezenta un real interes pentru cei ce caută un loc retras și liniștit departe de aglomerația orașului și de rutina zilnică, pentru cei care, caută răspunsuri în istoria zonei, pentru cei interesați de diverse tradiții și obiceiuri, pentru cei care vor să descopere tainele pădurilor ce împrăjmuiesc comuna, dar mai ales pentru cei care, caută să vadă, să guste din viața satului, o viață în care omul și natura se îmbină în activități zilnice, lăsând în urmă o adevărată zestre spirituală.

Pentru a putea vorbi despre modalitățile de utilizare a potențialului turistic, sau despre

orice formă de turism ce poate fi practicat în Comuna Crucișor, trebuie mai întâi să vorbim despre o infrastructură care să asigure condițiile necesare satisfacerii nevoilor turiștilor.

Cazarea poate fi asigurată prin punerea la dispoziția turiștilor, a unor camere mobilate în

locuințele gospodarilor, aceștia locuind în aceeași casă sau în apropiere. De asemenea construirea unor case de vacanțe ce pot fi puse la dispoziția turiștilor în sezonul turistic, poate acoperi necesarul de spații de cazare. Pentru cei ce preferă dormitul în aer liber, se pot amenaja spații pentru camparea corturilor sau a rulotelor în grădini sau livezi, proprietarul spațiului locuind în apropirere pentru a asigura siguranța turiștilor.

Fiind utilizat întregul potențial al comunei, construirea unor pensiuni sau ferme

agroturiste devine astfel o necesitate. Pentru astfel de proiecte se pun la dispoziție diverse programe europene prin care localnicii pot accesa fonduri pentru realizarea acestor construcții dar și pentru promovarea turistică.

Comuna Crucișor deține două structuri de cazare ce pot fi transformate pentru primirea și

cazarea turiștilor pe termen scurt sau lung. Localitatea Poiana Codrului se evidențiază din acest punct de vedere deoarece aici se găsesc două cabane, cu posibilitatea de primire a turiștilor, fiind asigurate nevoile de cazare și alimentație. Ambele cabane se află aproape de ieșirea din localitate, lângă pădure astfel că, cadrul natural se învecinează cu spațiile de cazare, acestea sunt complet dotate și mobilate, fiecare dispune de 5 camere, baie, bucătărie și spațiu pentru servirea mesei. De asemenea Localitatea Crucișor deține 3 case ce pot fi închiriate, și utilizate ca spații de cazare, înconjurate de pădure, și acestea sunt complet dotate cu toate utilitățile necesare, și complet mobilate pentru a asigura tot confortul necesar.

Pentru ca o gospodărie din mediul rural să poată fi încadrată într-un circuit turistic,

trebuie să îndeplinească câteva criterii minime, precum racord obligatoriu la rețeaua electrică publică, racord obligatoriu la rețeaua publică de canalizare și existența apei curente menajere, accesul la camere și la grupurile sanitare să fie direct, fără a se trece prin alte camere.

Nevoia de alimentație poate fi satisfăcută prin mai multe modalități precum servirea

mesei la gospodarul-gazdă, mic-dejun inclus în prețul de închiriere a unei camere, pensiune completă sau demipensiune acordată de către o familie din localitate, unui grup de turiști ce pot fi cazați în gospodării diferite, luarea mesei la unul dintre restaurantele din comună, sau pregătirea mesei de către turiști cu propriile produse sau ale gospodarului, acesta punându-le la dispoziție un spațiu pentru pregătirea mesei, dar și utilaje sau ustensile necesare.

Poziționarea la aceeași distanță față de orașele Satu Mare și Baia Mare, reprezintă de

asemenea un atuu, deoarece localitățile comunei pot fi utilizate ca punct de odihnă în cadrul unui sejur ce include și aceste orașe, pot oferi cazarea grupurilor, înainte de plecarea spre următorul oraș.

Transformarea obiectivelor ce prezintă un potențial și un interes de vizitare, în obiective

turistice, reprezintă un prim pas în transformarea comunei într-un punct de interes, o destinție ce poate fi inclusă în itenerariul de vacanță.

Indiferent de direcția de dezvoltare a comunei din punct de vedere turistic, realizarea unui

mini-circuit care să includă obiectivele ce prezintă un interes major pentru turiști, atât din localitățile care fac parte din Comuna Crucișor dar și din împrejurimi, reprezintă punctul de plecare pentru transformarea și dezvoltarea turistică a acestei rgiuni.

Principalele obiective ce pot fi vizitate în timpul unei excursii sau ieșiri cu prietenii, în

aceste localități sunt:

Fabrica de sticlă din Poiana Codrului

Atelierul de sticlărie Ovidiu Hațeganu (aici se produc obiecte decorative din sticlă)

Lacul din Iegheriște

Pădurea ce mărginește comuna

Lacul Crucișor

În localitățile învecinate există de asemenea câteva obiective:

Mănăstirea Măriuș aflată la 7 km de localitatea Crucișor

Muzeul Țării Codrului (langă localitatea Măriuș) se află încă în construcție dar se pot vedea câteva case specifice zonei Codrului

Casa memorială Aloisie Tăutu din Valea Vinului

Vizitarea acestor obiective începe din Poiana Codrului, mai exact de la Fabrica de sticlă,

unde turiștii pot observa întregul proces de prelucrare a sticlei, de la pregătirea materialului până la obținerea formei finale a obiectului. Fiind una dintre principalele fabrici din țară, are de asemenea și o încărcătură istorică imprimată în procesul de dezvoltare a comunei. Apoi drumurile o să se îndrepte spre Atelierul de sticlărie a lui Ovidiu Hațeganu, un artist plastic care a hotărât să își transforme propria casă într-un atelier, și din mâinile căruia ies adevărate opere de artă. Amplasarea atelierului în vecinătatea pădurii, și aspectul rustic al acestuia, te fac să poposești, și sa iei un răgaz pentru a asculta poveștile meșterului.

Circuitul continuă spre lacul din Iegheriște, situat în mijlocul unor livezi. Contruit pentru

irigații, lacul a devenit acum un loc numai bun pentru cei ce vor să se bucure de o atmosferă de poveste și de liniște, la un picnic cu prietenii înconjurații de pomi fructiferi. Mai apoi drumurile se vor îndrepta spre localitatea Crucișor unde se găsesc două dintre cele mai importante obiective: Cetatea Crucișor, un adevărat tezaur din punct de vedere istoric, atât pentru informațiile ce le poate oferii despre istoria zonei și a județului Satu Mare, cât și prin modul de păstrare în condiții bune de-a lungul timpului, și Lacul Crucișor, o oază de liniște ce poate oferi un moment de bucurie și pentru cei pasionați de pescuit. De aici la înca 2 km se află Mănăstirea Măriuș, o mănăstire de călugări ce datează încă din 1993, atunci a fost construită biserica de către trei călugări ce au ajuns în această zonă de la Rohia.

Dacă tot se ajunge la mănăstire, colțul de rai unde simți cu adevărat mâna Domnului, și

simți încărcătura spirituală, la câțiva pași se poate vizita și Muzeul Țării Codrului. Aici se pot vizita cele trei case codrenești ridicate până în acest moment. Numărul caselor tradiționale la terminarea proiectului trebuie să fie de 11 case vechi din toată regiunea Codrului. Circuitul nostru se va termina la Casa memorială Aloisie Tăutu din Valea Vinului, un istoric și un cleric care a participat la Marea Adunare Națională din 1 Decembrie 1918.

Cadrul natural împreună cu potențialul său, oferă posibilitatea de petrecere a timpului

liber, și celor care vor doar să se relaxeze, să se odihnească sau să facă cure de soare. Mediul rural, reprezintă mediul perfect pentru un sfârșit de săptămână, pentru populația urbană, pentru persoanele cu venituri medii, sau pentru persoanele nostalgice al originii lor rurale. Conectarea cu natura duce la eliminarea stresului provocat de aglomerație, muncă, tocmai de aceea turismul rural începe să câștige teren.

De asemenea fondul cinegetic bogat existent în pădurile ce înconjoară comuna, poate fi

folosit ca mijloc de ultilizare a potențialului turistic. Se pot organiza partide de vânătoare pe parcele de teren sau pădure, special amenajate împreună cu Ocolul Silvic și persoana responsabilă de fondul de vânătoare al Comunei Crucișor. Frecvent se organizează partide de vânătoare la căprioare, mistreți, fazani și iepuri sălbatici, semn că populația de vânat este bine supravegheată.

Relieful poate fi de asemenea exploatat pentru dezvoltarea zonei din punct de vedere

turistic, atât pentru potențialul peisagistic, cât și pentru organizarea anumitor concursuri. Datorită reliefului predominat de deal, majoritar împădurit, se pot amenaja trasee speciale pentru bicicliști sau pentru cei pasionați de sporturi extreme, precum off-road-ul. Organizarea unor astfel de consursuri pentru deținătorii de atv-uri, mașini de teren sau diverse motociclete, și punerea la dispoziția lor a unor terenuri într-un cadru organizat, cu trasee bine definite, poate atrage atenția asupra comunei, implicit crescând astfel interesul față de localitățile și zona în care se organizează acestea.

Suprafața relativ mare a comunei și întinderea mare de teren împădurit, facilitează

organizarea de drumeții, conduse de un locuitor al comunei care cunoaște bine pădurile, astfel că, în funcție de anotimpuri, posibilii turiști ar putea beneficia de experiențe unice, și ar putea profita totodată de bogățiile naturii, pot culege fructe de pădure, ciuperci, sau pur și simplu se pot bucura de flora și fauna bogată.

Din punct de vedere etnografic, Comuna Crucișor face parte din Țara Codrului,

ceea ce îi conferă un grad ridicat de potențial, ce poate fi analizat în scopul utilizării pentru dezvoltarea nu numai a comunei ci și a întregii regiuni. Se poate profita de acest lucru, astfel că, satele comunei pot fi incluse în cadrul unui proiect prin care tradiția și obiceiurile codrenești să fie păstrate, cultivate și împărtășite potențialilor turiști dar și iubitorilor de tradițional. Din acest punct de vedere, vorbim despre înscrierea comunei pe lista celor care organizează în cadrul teritoriului diverse festivaluri și zile festive cu tematică, astfel se poate vorbi despre „Zilele Comunei Crucișor” sau despre „Festivalul Codrului”.

Indiferent de denumirea pe care o ia, în cadrul acestui proiect, satele comunei, devin

gazde pentru câteva zile atât pentru participanți cât și pentru invitați. Deoarece se poate pune accent pe aparteneța la o zonă etnografică veche, ce are multe de arătat, pot fi invitate diverse grupuri ce păstrează tradiții din alte localități Codrenești, personalități, sau pur și simplu oameni simpli din întregul ținut al codrului, ce au încă în sânge mândria de „ a fi frate cu codrul”.

Bogăția folclorică poate fi evidențiată, prin prezentarea portului tradițional codrenesc

(Fig. 20), cum spune îndrăgitul interpret Nicolae Mureșan în una dintre melodiile reprezentative pentru ținutul codrenesc: „ Am ajuns în sat cu soare/Și-am văzut că-i sărbătoare/Lumea era îmbrăcată/Cu haină trasă prin spată/Prin spată și prin fuștei/Cum poartă codrenii mei”. Îmbrăcămintea codrenilor era țesută la război și ornamentată cu diverse motive: la femei camașa ornamentată prin încrețeală, pindileu peste cămașă, zadie-șorț, și batic, iar la bărbați cămașă cu mânecă largă sau strânsă, ornamentată cu motive florale în alb și gaci cu bordură largă și cilindru înalt. De asemenea multitudinea oamenilor talentați ce au fost înzestrați cu voce, sau pricepere în mânuirea instrumentelor muzicale, pot reda repertoriul muzical popular vast și bogat din zona codrului. Nu trebuie lăsate la o parte nici ”danțurile” codrenești vechi de sute de ani și transmise din generație în generație.

Imaginea de ansamblu trebuie completată cu prezentarea obiceiurilor srăvechi precum

șezătoarea, în care fetele tinere se adunau la o casă pentru a toarce fuioarele de cânepă, prilej de a se întâlni astfel cu feciorii din sat, poate fi pusă în scenă o nuntă tradițională din zona Codrului, astfel pot fi expuse tradițiile legate de acest eveniment important din viețile oamenilor.

De asemenea obiectele vechi ce faceau parte din locuințele și viețile țăranilor, precum

războiul de țesut, ștergarele țesute și ornamentate de mână, ulcioare și farfurii, lezi de zestre, pe care fiecare fată trebuia să o aibă înainte de măritiș, sau costumele tradiționale, pot fi expuse pentru cei ce doresc să vadă obiectele folosite în trecut sau pentru cei nostalgici dupa originile lor. Există încă în localitățile noastre care trase de boi, folosite pe vremuri de țărani pentru a transporta culturile proaspăt culese sau diverse lucruri trebuinciose gospodăriei, ele pot fi refolosite în aceste zile de sărbătoare pentru a aduce un plus de autenticitate unui festival prin care se celebreză existența unei zone ce s-a înrădăcinat în sufletul codrenilor.

CONCLUZII ȘI PROPUNERII

Lucrarea intitulată „Potențialul turistic al comunei Crucișor, județul Satu Mare„

dezvoltată pe șapte capitole importante, a dorit să redea aspecte din simplitatea viații rurale, cu generații de oameni atașați de sat, de rădăcinile la care se întorc.

La nivelul țării noastre sunt multe zone care au reușit să se dezvolte din punct de vedere

turistic, datorită autenticității, al spiritului arhaic ce îndeamnă turiștii să se bucure și să profite de ceea ce are satul și locuitorii săi mai bun.

Din punct de vedere al potențialului turistic, Comuna Crucișor dispune de elemente ce

pot stârni interesul turiștilor într-un cadru peisagistic feeric, izvorul cultural puternic și tradițiile străbune ce se păstrează îmbinate cu elementele naturale și antropice conferă un aspect aparte.

În ajutorul populației locale vin și diverse programe care oferă posibilitatea de investiție

în proiecte ce privesc turismul rural și agroturismul, printre care se numără și Programul Național de Dezvoltare Rurală, ce oferă investiții pentru structuri de primire a turiștilor, pentru structuri agroturistice, pentru obiective investibile ce pot fi înscrise într-un circuit, pentru extinderea sau modernizarea structurilor existente. În acest caz locuitorii Comunei Crucișor pot dispune de ajutor din punct de vedere financiar pentru un prim pas în vederea dezvoltării turistice.

Pentru creșterea probabilității de valorificare a potențialului turistic se identifică

următoarele propuneri:

ridicarea nivelului de civilizație și creșterea confortului gospodăriilor

schimbarea mentalității și renunțarea la un mod de gândire bazat pe sintagmele „merge și așa” sau „merge oricum”

îmbunătățirea și modernizarea condițiilor de servire a mesei

dezvoltarea spiritului de antreprenor

diversificarea modalităților de petrecere a timpului liber

Lucrarea elaborată dorește să evidențieze pe lângă posibilitățile de dezvoltare turistică, și

lipsa de interes față de acest sector. Inexistența unor servicii specializate în acest domeniu, lipsa unor elemente de bază în costruirea și dezvoltarea continuă a structurii zonei turistice, și lipsa de implicare a celor ce ar trebui să exploateze potențialul turistic în folosul comunității, au pus probleme în încercarea de a se realiza până în momentul de față demersuri care să pună comuna într-o lumină favorabilă, în vederea dezvoltării din punct de vedere turistic.

În balanța celor două posibilități în care este pusă comuna Crucișor din punct de vedere

turistic, prin informare, investiții și sprijinul tuturor locuitorilor dar și a autorităților locale, poate lua direcția unui traseu care în timp să ducă la obiectivul propus, și anume trasformarea celor trei localități în atracții turistice.

BIBLIOGRAFIE

Cosma, D., M., (2016), Crucișor la răscruce de drumuri, Editura Citadela, Satu Mare

Posea, G., (2005), Geomorfologia României relief-tipuri, geneză, evoluție, regionare, Editura Fundației România de Mâine, București

Câmpean, V., (2015), Oameni și locuri din Sătmar, vol III, Editura Citadela, Satu Mare

Hauler, E., (1998), Istoria nemților din regiunea Sătmarului, Editura „Lamura”, Satu Mare

Dărăban, D., (1997), Acțiunea de deportare a șvabilor sătmăreni – 1945, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare

Pop, A., (2009), Valea Vinului. Monografia localității, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Citadela, Satu Mare

Bogdan, A., (1976), Județele Patriei – Satu Mare, Editura Academiei, București

Arghiuș, Corina, (2010), Culmea și Piemontul Codrului, Editura Argonaut, Cluj.Napoca

Borovszky, S., (2016), Monografia județului Satu Mare, Editura Argonaut, Satu Mare

Cocean, P., Filip, S., (2008), Geografia regională a României, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cucuiet, L., (1980), Porțile de șură din zona Codru, Muzeul Județean Satu Mare, Oficiul Județean pentru Patrimoniu Național Satu Mare, Satu Mare

Armaș, Iuliana, (2006), Teorie și Metodologie Geografică, Editura Fundației România de Maine, București

WEBOGRAFIE

www.crucisor.ro

www.turismvaleavinului.ro

www.cimec.ro

http://dgaspcsm.ro

http://harti.technorati.ro

www.crestinortodox.ro

Anexa 1

Figura 1. Localizarea geografică a Comunei Crucișor (sursa: http://dgaspcsm.ro)

Figura 2. Satele Comunei Crucișor și împrejurimile lor (sfârșitul sec. al XIX-lea)

(Sursa Arhiva Parohiei Crucișor)

Figura 3. Satele Comunei Crucișor într-o hartă iosefină din 1782-1785

(sursa: Arhiva Parohiei Crucișor)

Figura 4 . Culmea Codrului (sursa: harti.technorati.ro)

Figura 5. Rețeaua hidrografică a Comunei Crucișor

(sursa: www.crestinortodox.ro)

Figura 6. Suprafața arabilă raportată la numărul de locuitori, 2009 (sursa: prelucrare baza datelor ISN TEMPO ONLINE)

ANEXA 2

Figura 7. Casă bătrânească din Iegheriște de la începutul secolului al XX- lea

Figura 8. Case din Crucișor de la 1943-1944

Figura 9. Șură din Poiana Codrului

Figura 10. Dealurile Codrului

Figura 11. Terenuri agricole și pășuni obținute în urma tăierii pădurii

Figura 12. Cetatea Crucișor (sursa: http://transilvaniareporter.ro)

Figura 13. Lac în localitatea Crucișor

Figura 14. Produse de sticlărit

Figura 15. Fabrica de sticlă din Poiana Codrului

Figura 16. Pădure seculară Comuna Crucișor

Figura 17. Atelier sticlărie Ovidiu Hațeganu

Figura 18. Costum tradițional zona Codrului

ANEXA 3

Figura 19. Numărul de nașteri în Comuna Crucișor (2009-2015)

Figura 20. Numărul de decese înregistrate în Comuna Crucișor (2009-2014)

Figura 21. Structura populației pe etnii

Figura 22. Structura populației pe religii

Figura 23. Modul de folosință pentru suprafața agricolă