Introducere Pag. 2 [624901]

CUPRINS
Introducere Pag. 2
Capitolul 1. Managementul sistemului sanitar Pag. 5
1.1. Sistemele de sănătate Pag. 8
1.2. Sistemul de management sanitar în România Pag. 10
Capitolul 2. Finanțarea sistemului de sănătate Pag. 13
2.1. Finanțarea de la buget ul de stat Pag. 14
2.2. Finanțarea prin asigurările de sănătate Pag. 15
2.2.1 . Asigurarea socială Pag. 15
2.2.2 . Asigurarea de sănătate privată Pag. 1 6
Capitolul 3. Tipuri de servicii medicale în cadrul sistemului de sănătate din
România Pag. 29
3.1. Serviciiile de medicină primară (medicina de familie) Pag. 29
3.2. Asistență medicală de specialitate în ambulatorii clinice Pag. 31
3.3. Servicii medicale spitalicești Pag. 32
3.4. Servicii medicale paraclinice (analize de laborator) Pag. 33
3.5. Serv icii medicina dentară Pag. 34
3.6. Medicamente cu și fără contribuție personală Pag. 34
3.7. Dispozitive medicale (orteze și proteze) Pag. 35
Capitolul 4. Metode de evaluare a cabinetelor medicale în cadrul medicinei de
familie Pag. 36
4.1. Auditul Pag. 37
4.2. Evaluarea EPA (European Practice Assessment) Pag. 39
Capitolul 5. Studiu de caz Pag. 41
Concluzii studiu de caz Pag. 51
Concluzii generale
Anexe
Bibliografie Pag. 51
Pag. 52
Pag. 64

2
Introducere
Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și
practice legate de o temă actuală în contextul socio -economic actual : sistemul
sanitar din România cu aplecare asupra condițiilor acordării și funcționării
serviciilor de medicină p rimară în cadrul sistemului asigurărilor sociale de
sănătate.
Conținutul lucrării prezintă problematica funcționării unui cabinet medical
de medicină de familie plasat în contextul legislativ actual dar și din punct de
vedere al comunității în care și pe ntru care își desfășoară activitatea.
Lucrarea are un valoros….prin conținutul practic materializat în
interpretarea rezultatelor unui chestionar care surprinde și evidențiază principalele
probleme cu care se confruntă un cabinet din zona rurală a medici nei primare, dar
și principalele aspecte pozitive care au fost surprinse la nivelul acestuia.
Alegerea temei s -a realizat plecând de la legătura de rudenie cu medicul de
familie care își desfășoară activitatea în cadrul cabinetului medical a cărei
activit ate a fost prezentată în cadrul lucrării, ceea ce a dus la un acces neîngrădit la
informații în conceperea lucrării.
Obiectivele lucrării au constat în surprinderea și prezentarea cât mai fidelă
a aspectelor teoretice care stau la baza funcționării sistem ului sanitar romanesc pe
de o parte și surprinderea aplicabilității practice a acestora pe de altă parte. În acest
sens, în prima parte a lucrării am considerat relevante și am abordat următoarele
capitole: management sanitar, sistemul sanitar din România (istoric și evoluție),
finanțarea sistemului de sănătate, t ipuri de servicii medicale în cadrul sistemului de
sănătate din România, evaluarea sistemelor medicale .
Obiectivul principal al părții practice a lucrării a constat în suprinderea cu
fidelitate a principalelor probleme și aspecte cu care se confrunta un medic de
familie în desfășurarea activitatiii curente, în contextul unui sistem legislativ într -o
perpetuă modificare, în condițiile în care își desfășoară activi tatea în cadrul unei
comunități , în măsura în care colaborarea cu autoritățile locale este tot mai des o
provocare . Am dorit astfel să conturăm rolul medicului de familie atât ca manager
de cabinet medical, ca profesionist în cadrul sistemului de sănătate primară, ca și

3
pilon în cadrul comun ității în care -și desfășoară activitatea. Rezultatele
chestionarului prezentat au fost coraborate cu cele obținute la nivel național .
Materialele utilizate în elaborarea lucrării au fost numeroase titluri de
specialitate din domeniu, a căror enumerare se va regăsi în partea de bibliografie a
lucrării, numeroase articole din literatura medicală, precum și site -uri ale
organizațiilor care funcționează în această zonă de interes.
Realizarea lucrării practice nu ar fi fost posibilă fără sprijinul neîngrădit
primit atât de la medicul de familie a cărui activitate am prezentat -o, cât și de la
pacienții acestuia care mi -au oferit numeroase repere și confirmări în elaborarea
acesteia.
Summary
Numerous changes made in the Romanian health system,the continous
syste m reform which is still unsettled , the increase from one year to another of the
burden imposed on the family doctor ,all these made me turn my eyes in choosing
and making my paper .
Another factor in this choice was the degree of relationship that connects
me to the doctor on whose medical practice I've done the thesis, which allowed me
unrestricted access to information I needed in getting relevant results .
The theme of the paper is extremely new in the current context of the health
system reform and its i ntegration into the European system. The role of the family
doctor as the first link in this system is crucial if you want the proper functioning
of the whole, and the correct definition and understanding of the role and place of
the family doctor as a pa wn to start this system is vital. As the Romanian
legislation will define and stabilize primary care and when primary care and
cabinet responsibilities are clarified, the mission of the family doctor will be easier .
At this point the role of the family do ctor is informing patients about the many
legislative changes relating to the rights they have at the expense of medical care
itself, which should be. In rural areas especially,instead of medical care the family
doctor has to be an administrator, who mus t man age the entire activity of the
cabinet starting from obtaining permits, paying bills to buying specific materials
and being a manager of the cabinet . However as we also found in the case of the

4
doctor that I work with,there are dedicated doctors who s till manage to combine
the performance of medical care ,obtaining the desired results and therefore patient
satisfaction ,with managing the business . "The general practitioner is a licensed
medicine that provide personal and continous , to families regardless of age, gender
or disease . His goal is to include and integrate physi cal and psychosocial skills to
make early diagnosis. He will make an initial decision on every problem that is
presented. " – The definition of European Working Group.
The objectives of the paper consisted in capturing and presenting the most
accurate theoretical aspects of the Romanian health system , on one hand, and their
practical applicability on the other. In this sense,in the first part of the paper we
have deemed relevant facts an d addressed the following chapters: health
management, health system in Romania (history and development), the finance of
the health system, the types of medical services within the health system in
Romania, and the evaluation of the health system.
The m ain aim of the practical part of the paper was to capture the main
problems and issues faced by a family doctor in conducting current activities in
the context of a legal system in perpetual change, while operating in within a
community, as far as working with local authorities and to see how that works. I
wanted so to outline the role of the family doctor as a manager, as a professional in
the primary health care system, and as a pillar in the community in which he
operates. The survey results presented a re corroborated with those obtained at a
national level . The materials used in to create and to develop the paper have been
numerous headlines and literature from the medical side, the list of which will be
found in the bibliography of the paper , and nume rous articles and websites of
organizations working in this area of interest.
Making this paper would not have been possible without the support
received from the family doctor whose work I presented and of its patients who
gave me numerous landmarks and confirmations in its development.

5
Capitolul 1. Managementul sistemului sanitar
„Managementul sistemului sanitar reprezintă t otalitat ea activităților de
planificare, organizare , de gestiune a resurselor umane, de coordonare, control ș i
evaluare în scopul luării deciziilor optime în ceea ce privește serviciile de sănătate
” .(Cărăușu Mihaela 2003:19)
Managementul es te constituit din cinci funcții :
 Previziune
 Coordonare
 Organizare
 Antrenare
 Control -evaluare
Previziunea consta în determinarea pricipalelor obi ective are unității sanitare
precum și a pricipalelor metode necesare realizării acestora .Rezultatele previziunii
sunt: prognoze , planuri și programe .
Prognozarea este procesul în urma căreia se construiește programul .
Organizarea reprezintă ansamblul pr oceselor de management care ajuta la
stabilirea și delimitarea proceselor de muncă fizică și intelectuală , precum și la
gruparea acestora în posturi, formații de munca etc. Rezultatul organizării este
reprezentat de subsistemul organizatoric și informațion al.
Coordonarea consta în asortarea deciziilor și acțiunilor angajaților și a
subdiviziunilor organizatorice pentru realizarea obiectivelor. Coordonarea este de
două feluri :
 Coordonare bilaterală – între un manager și un subordonat . Are ca scop
obținerea feed-backului . Dezavantajul este reprezentat de consumul mare
de timp din partea managerului.
 Coordonare multilaterală – între manager și mai mulți subordonați. Este
folosită în cadrul ședințelor și are ca scop comunicarea eficienta.

6
Comunicarea reprezintă transmiterea de informații și perceperea integrală a
mesajelor conținute. Comunicarea este un element semnificativ în procesele
manageriale .
Realizarea coordonării într -o unitate sanitară duce la o flexibilitate , adaptabilitate și
creativitate sporită .
Antrenarea este constituită din ansamblul proceselor de munca prin care angajații
unității sanitare este determinat să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor ,
pe baza factorilor motivaționali. Fundamentul antrenării este constituit de motivare ,
care reprezintă relația între satisfacerea necesităților și intereselor personalului și
realizarea sarcinilor și obiectivelor atribuite . Motivarea este de două feluri :
 pozitivă (care se referă la amplificarea satisfacerii personalului în cazul în
care ac esta a realizat sarcinile )
 negative ( care se referă la sancționarea personalului în cazul în care ac esta
nu și -a realizat sarcinile ).
Funcția de control și evaluare este constituită din ansamblul proceselor prin care
performanțele unității sanitare sunt mă surate și comparate cu obiectivele
previzonate în vederea eliminării problemelor constatate .
Sistemele sanitare sunt unități dinamice ce necesită un management continuu
(măsuri de reglare, control).
„Managementul continuu depinde de modelul intrare –proce s – ieșire , care ajuta la
realizarea obiectivelor individuale și a comunității . Produs intrat este deci
transformat prin procesare și utilizat pentru produsul de ieșire. Produsul de intrare
în cazul managementul sanitar sunt banii, personalul, informația ș i resursele
materiale alocate.Procesul de transformare presupune asamblul tuturor activităților
efectuate pentru realizarea obiectivului. Rez ultatul final (la modul general ) este
produsul finit ,comercializat pentru realizarea profitului.În cazul serviciilo r
medicale ,rezultatul final poate fi reducerea mortalității și creșterea numărului de
pacienți vindecați și mulțum iți de asistență medico -sanitară .” (Ețco Constantin ,
2006:134) .

7
„Pentru implementarea unui program sanitar este nevoie ca scopurile și
strateg iile să fie bine definite . Ulterior resursele sunt alocate programului și
managementul este responsabil de utilizarea eficientă a lor pentru atingerea
obiectivelor trasate. Sistemele sanitare ca de altfel toate sistemele sunt compuse din
subsisteme ,fiecare având modul lor de organizare ,scopul și obiective proprii
precum și sisteme informaționale interne . Pentru că sistemul să funcționeze foarte
bine este necesar ca și subsistemele să comunice permanent între ele și cu macro
sistemul. Sistemul de management sanitar conține următoarele subsisteme :
 Subsistem metodologic
 Subsistem decizional
 Subsistem informațional
 Subsistem organizatoric
Subsistemul metodologic asigură metodologia pentru exercitarea proceselor și
relațiilor de management .
Subistemul deciziona l se referă la totalitatea deciziilor care trebuiesc luate pentru
atingerea obiectivelor prestabilite.
Subsistemul informațional este constituit din ansamblul datelor , informațiilor ,
fluxurilor informaționale care au ca scop să asigure suportul informațion al necesar
pentru stabilirea și îndeplinirea obiectivelor .
Subsistemul organizatoric este format din totalitatea elementelor de natura
organizatorică care asigura funcționalitatea proceselor de muncă .”
(http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/management/sistemul -decizional -87272.html )
„Toate țările (indiferent de nivelul de dezvoltare economică ) se confrunta la nivel
sanitar cu lipsa de fonduri financiare . Acest lucru este datorat de criză economică
actuala care a obligat țările să voteze pentru o reconstrucție la nivelul cheltuielilor
cu sănătatea.
Asigurarea calității ca și în cazul altor sisteme este esențial pentru sistemul sanitar.
Realizarea unui nivel ridic at de sănătate reprezintă un scop important al acesteia.

8
Sistemul sanitar al fiecărei țări trebuie să fie , ca și în cazul altor sisteme , centrat pe
nevoile cetățeanului ( al clientului) , să corespundă așteptărilor populației .
Receptivitatea fata de cerințe le cetățeanului și satisfacerea acestora reprezintă
obiectiv principal al managementului sanitar . Un factor important pentru sănătate
este niv elul de educație al populației.
Sistemul sanitar este definit astfel: „toate activitățile al căror scop principal
este de a promova, restabili sau menține sănătatea“ (După World Health Repor t)
(Sorin Gabriel Anton, 2013:108).
Capitolul 1. 1. Sistemele de sănătate
Sistemele de sănătate sunt definite după modul de finanțare dominant . După acest
criteriu avem următoare le sisteme de sănătate :
 Sistemul Bismarck de asigurare socială obligatorie de sănătate
Caracteristicile structurii acestui sistem sunt: sursa de finanțare este prin
contribuția pentru sănătate, care este obligatorie atât din partea angajatorului, cât și
din a angajatului.
Sistemul funcționează respectând următoarele:
a) contribuțiile stabilite prin lege sunt egale procentual, dar se reflectă diferit
la nivelul persoanelor contribuabile în raport cu venitul real obținut;
b) cota de participare a instituției și a angajatului este dependentă politică
executivului și potențialului economic (resurse suplimentare);
c) contribuțiile de asigurări sunt încasate de Casa de Sănătate, instituție
independentă de guvern;
d) politicile de sănătate sunt stabilite de executiv împreună cu Ministerul
Sănătății și Casele de Asigurări;
e) Casele de Asigurări selectează modelele de furnizare a serviciilor de
sănătate, modele de plată, încheie contracte cu spitale, policlinici, cabinete
medicale.
Sistemul Bismarck are numeroase avantaje:
a) Fonduri virate personalizate stabile

9
b) Fluxuri bănești vizibile pe elementele componente ale sistemului
c) Furnizarea serviciilor realizate eficient și oportun
d) Programele de sănătate în concordanță cu politicile în domeniu
e) Casa are o independență funcțională în raport cu executivul
f) Combină „riscurile bune“ cu „riscurile rele“
g) Alocă serviciile de sănătate în funcție de nevoi (practica -medicala.ro)

 Sistemul Beveridge are următoarele caracteristici:

a) Sursa de finanțare prin impozite, taxe generale
b) Funcționare
c) Guvernul e ste plătitorul serviciilor de sănătate
d) Bugetul este: divizat, repartizat după destinații, după criterii de importanță
socială
e) Sumele care revin Ministerului Sănătății se repartizează pe zone
administrative

Statele unde f uncționează sistemele Beveridge : Marea Britanie , Suedia , Norvegia ,
Islanda , Finlanda , Danemarca , Grecia , Italia , Portugalia , Spania.

 Sistemul Semascko are următoarele caracteristici:

a) Sursa de finanțare este din impozite
b) Accesul la serviciile medicale pare gratuit, dar este eronat (nu est e plătit de
pacient)

În România se folosește sistemul Bismarck dar cu influențe din sistemele
Beveridge și Semascko .
Toate sistemele de sănătate încearcă să satisfacă nevoile cetățeanului în materie de
sănătate și servicii medicale . Oferta de servicii me dicale și îngrijiri trebuie să fie
una satisfăcătoare . Toate sistemele se sprijină pe o combinație de surse de
finanțare , dar majoritatea sunt controlate de stat. Nici un sistem nu este exclusiv de
stat. (Dd. Ec. I. Bîrliba, Prof. Dr. Georgeta Sinițchi, 20 08:119)

10
Capitolul 1.2. Sistemul de management sanitar în România
Istoric și evoluție
„Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare în Sănătate (INCDS) este o
instituție aflată în coordonarea Ministerului Sănătății și Familiei și s -a înființat prin
reorganiz area Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate .
Obiectivele INCDS sunt cercetarea și dezvoltarea tehnologică în domeniul
sănătății managementului sanitar. INCDS are datoria de a se implica activ în
vederea creșterii eficientei serviciilor me dicale . Sistemul serviciilor de sănătate din
România este la finalul tranziției dintre un model integrat (în care organizațiile
sanitare erau în proprietate publica , sub aut oritatea Ministerului Sănătății ) și un
model contractual finanțat predominant din surse publice dar cu un grad crescut de
autonomie . Toți medicii sunt obligați să încheie contracte cu casele de asigurări de
sănătate .
Aceste contracte se bazează pe contractul -cadru , un document prin care statul
reglementează condițiile de acordare a ser viciilor medicale . Modelul integrat al
sistemului îngrijirilor de sănătate din România a fost introdus prin Legea
organizării sanitare din 1949, fiind inspirat de sistemul de sănătate conceput de
Semașko în Uniunea Sovietică. Sistemul sanitar din România, până în 1990, a avut
aceleași caracteristici ale modelului Semasko (finanțarea de către stat , monopolul
statului asupra serviciilor medicale , planificare rigidă ) (Vlădescu Cristian 2000:29) .
După 1990, au existat presiuni majore pentru schimbarea sistemulu i de
sănătate , datorate calității slabe a serviciilor de sănătate și deteriorării progresive a
stării de sănătate a cetățenilor. Schimbările de organizare au fost precedate de
modificări legislative apărute după 1995, care au stabilit bază pentru trecerea la
sistemului de asigurări sociale de sănătate ,un sistem descentralizat cu relații
contractuale intre furnizorii de servicii de sănătate și c asele de asigurări de sănătate.
În primul val de modificări legislative, cele mai importante au fost Legea
74/1995 privind organizarea Colegiului Medicilor, legea 145/1997 privind
asigurările sociale de sănătate, Legea 100/1997 privind sănătatea publică, Legea
146/1999 privind organizarea spitalelor și Ordonanța de urgență 152/1999 privind

11
produsele farmaceutice de uz uman. România se afla încă în procesul de dezvoltare
a unei strategii în domeniul sectorului de sănătate . România ar trebui să se orienteze
spre creșterea impactului sectorului privat în domeniul sănătății .
„România se confrunta cu probleme la nivelul man agementului de resurse
umane acolo unde se remarca distribuția teritorială neuniforma a personalului
medical și insuficienta personalului de specialitate. Altă problemă se referă la lipsa
stimulentelor pentru alegerea carierei medicale și a susținerii spec ialiștilor tineri,
slabă organizare a procesului de formare continuă și postuniversitară a medicilor,
nivelul scăzut al salariilor și lipsa de legătură între performanță medicală și
veniturile realizate oficial . În România majoritatea managerilor sunt medi ci care au
aptitudini de manager , dar îndeplinesc și funcția de medic . Această problemă este
destul de discutabila în România deoarece în alte state nu se întâlnește această
situație , majoritatea managerilor fiind de pe profil economic , și creează discuții pe
tema utilizării timpului de lucru și a rezultatelor obținute .
Managementul deficitar al informațiilor din sănătate, în condițiile existenței
mai multor sisteme paralele de informații coordonate și controlate de către
proprietari diferiți (Ministerul Să nătății Publice și unitățile subordonate, Casa
Națională de Asigurări de Sănătate, spitale, cabinete particulare, institute de
cercetare și învățământ, etc.), acompaniată de absența unor standarde (definiții,
indicatori, codificări, nomenclatoare, etc.), a condus la duplicarea raportărilor, la
apariția unor incoerențe a datelor, la pierderea sau chiar inaccesibilitatea unor
informații, cu impact major asupra funcționalității sistemului sanitar. Lipsa unui
sistem funcțional al informațiilor în sănătate face imposibilă și existența unui sistem
viabil de asigurare a calității serviciilor de sănătate la toate nivelurile asistenței de
sănătate.
(http://www.presidency.ro/static/ordine/COMISIASANATATE/UN_SISTEM_SANITAR_
CENTRAT_PE_NEVOILE_CETATEANULUI.pdf ).”
Zonele cele mai problematice , unde ar trebui să se intervină de u rgență în domeniul
sanitar sunt :
 Finanțarea sistemului de sănătate
 Orga nizarea sistemului de sănătate
 Politica Medicamentului

12
 Asistența Primară
 Serviciile Spitalicești
 Resursele Umane
Obiectivul principal al sistemului sanitar din România ar trebui să fie îmbunătățirea
stării de sănătate a populației din România și accesul echitabil la serviciile de
sănătate care la rândul lor ar trebui să fie sigure , eficiente, eficace , prompte.

13
Capitolul 2. Finanțarea sistemului de sănătate
„În statele me mbre UE sistemele de finanțare a sănătății sunt în permanentă
schimba re, statele fiind într -o continuă evoluție , același lucru putându -se spune și
despre boli și resursele necesare vindecării lor . În Europa nu există deocamdată
sistem de sănătate care se fie finanțat în procent de 100% de resurse publice sau
private , finanț area realizându -se din mai multe surse . Astfel sistemele de sănătate
din Europa îmbina finanțarea de la bugetul de stat cu finanțarea privată “. (Doboș
Cristina , 2008:112) .
În România sistemul de sănătate este finanțat din mai multe surse , bugetul de
stat având un rol majoritar iar un procent de 85 % din aceasta este administrat de
către FNUASS (Fondul Național Unic d e Asigurări Sociale de Sănătate ). România
are unul din cele mai proaste sisteme de sănătate din Europa , dovada acestui lucru
simțindu -se în 201 2 când oficialii europeni s -au declarat nemulțumiți de progresele
făcute în domeniul medical de țara noastră .
Problemele din sistemul nostru de sănătate sunt în principal crearea unui
sistem prin care medicii să fie plătiți decent în spitalele în care lucr ează,perioadă
lungă de așteptare pentru operațiile costisitoare sau accesul populației la noi tipuri
de medicamente . În data de 30 octombrie 2013 a avut loc la Palatul Parlamentului
dezbaterea HEALTH FORUM – Finanțarea sistemului de sănătate 2013 organizat ă
de Intact Media Group la care au participat premierul Victor Ponta , reprezentanți ai
Ministerului Sănătății , Președintele Camerei Deputaților ,producători și distribuitori
de medicamente , manageri de spitale etc. Problema dezbătută a fost desigur lipsa
fondurilor în sistemul sanitar . Majoritatea celor prezenți au cerut premierului ca
sănătatea să primească cel puțin 5 % din PIB în anul 2014 , un procent cât de cât
potrivit cu ceea ce se întâmpla în Europa . Doctorul Raed Arafat , subsecretar în MS ,
a declarat la vremea respectivă că bugetul Sănătății din România este la nivelul
țărilor europene din anii 60 , iar interesele nu vizează mereu pacientul . În străinătate
medicamentele n oi sunt disponibile la peste 70 % din pacienți în timp ce la noi lista
de medicament e nu a mai fost actualizata de 5 ani (la nivelul anului 2013 ).
La începutul anului 2014 s -a constantat după această dezbatere o majorare la
toate capitolele ,dar cheltuielile c u sănătatea reprezintă doar 3.5% din PIB-ul estimat
al României , cam la jumătate cu ceea ce se întâmpla în Europa . La finele anului

14
2012 România se afla pe ultimul loc din UE la salariile medicilor , cu un minim de
374 euro și un maxim de 874 euro , și ultimul loc din Europa la cheltuielile cu
sănătatea (ca procent din PIB ).
Cele mai ma ri cheltuieli erau în Franța , Germania , Olanda și Danemarca unde
se alocau la finele anului 2012 peste 11 % din PIB ,dublu comparativ cu țara
noastră . (Eurostat)
Sistemele de sănătate pot fi susținute financiar prin i ntermediul a patru modalități :
 Finanța rea de la bugetul de stat
 Finanțarea prin asigurările de sănătate
 Finanțarea prin plati directe
 Finanțarea comunitară

Capitolul 2.1 . Finanțarea de la bugetul de stat

Presupune că fondurile să fie colectate de la bugetul statului și apoi
redistribuite sectorului sanitar . Persoanele contribuie la bugetul statului în funcție
de venit și nu în funcție de riscul individual .Sursele de proveni ența a fondurilor
sunt multiple : impozite generale (taxe import, export , impozite aplicate agenților
economici , impozi te pe salarii și pe venitul global ), taxe cu destinație pentru
sănătate , venituri bugetare . Datorită faptului că sănătatea nu reprezintă în România
un domeniu prioritar , fondurile colectate de la bugetul de stat nu reprezintă o sursă
stabilă de finanțare a sănătății . În orice tip de sistem de sănătate , bugetul de stat
reprezintă o sursă de finanțare . În țări precum : Marea Britanie , Canada , Spania,
Grecia , Țările Scandinave, Australia , Noua zeelandă finanțarea de la bugetul de
stat reprezintă un sistem naț ional de sănătate . (adică reprezintă pricipalul mod de
finanțare ) ”
(Consiliul național al persoanelor vărstnice, 2011: 6)

15
Capitolul 2. 2. Finanțarea prin asigurările de sănătate

Asigurările în general , au două misiuni importante : aceea de a pune laolalt ă
riscurile individuale ale unui număr mare de persoane , fiecare cu o probabilitate
mică a unui eveniment nedorit și aceea de a da ocazia fiecărei persoane de a -și
transfera riscul financiar asupra societății de asigurări , prin plata unei sume în
contul c ăreia asiguratorul accepta să plătească unele beneficii , atunci când se
produce un eveniment nedorit . În domeniul sanitar asigurarea este o modalitate
prin care țările dezvoltate își acoperă o bună parte din cheltuielile cu sănătatea .
Există două tipuri d e asigurări de sănătate:
 Asigurare socială
 Asigurarea privată
Capitolul 2.2.1 . Asigurare a socială
Asigurarea socială este diferită de cea privată.În primul rând asigur area
socială este obligatorie ( fiecare persoană trebuie să se înscrie și să p lătească o taxă
corespunzătoare ). În al doilea rând , primele și beneficiile din asigurarea socială sunt
prevăzute în lege și deci pot fi modificate mai ușor decât cele din asigurarea
privată .
Asigurarea socială reprezintă dreptul cetățenilor care sunt eligibili și p lătesc
taxa. Aceștia înțeleg faptul că trebuie să plătească o sumă de bani în schimbul
serviciilor medicale de care ar putea avea nevoie la un moment dat în cazul unui
eveniment nefericit . În cadrul sistemului asigurărilor sociale guvernul contribuie cu
fonduri de la bugetul de stat pentru asigurarea unor obiective precise care nu sunt
suportate de asigurări : programe de sănătate cu interes național , dotarea cu
aparatura de înaltă tehnologie etc. Tot în sarcina guvernului revin și acele persoane
care nu sun t incluse în asigurările sociale de sănătate . Asigurările sociale de
sănătate , din punct de vedere al administrării fondurilor , se împart în :
 Asigurări sociale de sănătate administrate de către guvern
 Asigurări sociale de sănătate administrate de către ca sele de asigurări

16
În cazul primelor asigurări sociale de sănătate guvernul stabilește nivelul
taxei și pachetul inclus în acea taxă .Dacă unitatea sanitară în care este inclusă
asigurarea socială de sănătate aparține de guvern atunci asiguratul nu are
posibilitatea de a alege , fapt care duce la o scădere a calității serviciilor medicale . În
cazul asigurărilor sociale de sănătate administrate de către ca sele de asigurări de
sănătate (publice sau private ) rolul guvernului este doar de a declara asigurarea
obligatorie pentru toate persoanele eligibile . În cadrul acestor asigurări cetățeanul
are opțiunea de a alege între mai multe fonduri de asigurări , publice sau private .
Avantajele acestui tip de asig urări fata de cel anterior sunt : cetățeanul are
drept de al egere , politicul nu se amesteca , ivirea unei competiții intre fondurile de
asigurări care duce astfel la o creștere a serviciilor medicale .
Capitolul 2.2 .2. Asigurarea de sănătate privată
„Asigurarea de sănătate privată de sănătate este oferită de compan ii de
asigurare non profit sau for profit , pe baze individuale sau de grup . Asigurarea ar
putea fi asemănata cu un mecanism care oferă indivizilor protectie împotriva
riscurilor . Dacă un individ este bolnav sau are un risc mare de boala atunci are o
anumi tă incertitudine în ceea ce privește asigurarea și îi poate cauza utilitate
negativă . Certitudinea este marfa care produce utilitate marginală pozitivă , în cazul
acesta de asigurare,și pentru care individul este de acord să plătească o anumită
sumă .
În caz ul asigurărilor individuale taxa este calculată în funcție de riscul
propriu de boala , de pachetul de servicii care vor fi furnizate și cheltuielile
administrative la care se adauga marginea de profit . Asigurarea privată poate fi
oferită și grupurilor de persoane , de obicei salariați ai aceluiași angajator . De
regulă în acest caz companiile de asigurări solicita un procent minim de indivizi
(peste 75 %) pentru intrarea în asigurare
Prețul pentru acest tip de asigurare se calculează după formula:
Unde :
este probabilitatea că riscul să aibă loc
este mărimea pierderii cauzată de risc

17
reprezintă costul de tranzacție (cost administrativ + profit normal )
reprezintă desigur prețul asigurării
Pentru că acest preț să fie calculat după formul a prezentată mai sus este nevoie de o
serie de condiții:
 Probabilitatea trebuie să fie mai mică decât unu , altfel prima actuarială va
depăși pierderea asigurată ( de obicei acesta este cazul bolilor cronice sau
congenitale pentru care nici o firmă de asigu rări nu va acoperi acest risc)
 Probabilitatea evenimentului asigurat pentru individ trebuie să fi e
independentă de a celorlalți
 Probabilitatea unui eveniment trebuie să fie cunoscută sau ușor de estimat
 Lipsa „ selecției adv erse” și a „hazardului moral”
Hazardul moral poate inter veni în două moduri : atunci când asiguratul poate
influența că riscul să aibă loc și atunci când asiguratul poa te influența mărimea
pierderii . Asigurarea reduce considerabil costul privat al tratamentului , iar
indivizii vor să ai bă parte de cât mai multe servicii medicale decât cei neasigurați .
Casele de asigurare combat hazardul prin stabilirea unui plafon de servicii
medicale .
Prima de asigurare de obicei se face după riscul mediu iar acest lu cru duce la
următoarea situație : indivizii cu risc mic plătesc o sumă mare decât prima actuarială
care ar corespunde grupului lor de risc . Acest lucru este o problemă deoarece îi
poate face pe indivizii cu risc mic să nu se asigure . În cazul aceasta asiguratorii ar
trebui să crească primele pentru cei care vor să se asigure . De asemenea companiile
private de asigurări încearcă să rezolve această problemă prin obținerea de
informații despre riscul medical al fiecărui individ și neacoperirea unora dintre
riscuri “(Conferința Dr.Carausu Mihaela ).
În ultimii ani creșterea pentru acest tip de asigurare de să nătate a crescut
considerabil ( datorită faptului că este perceput ca un mijloc de creșter e a veniturilor
pentru sănătate ), însă implementarea unui astfel de sistem creaz ă o serie de întrebări
și anume :

18
 Asigurarea să fie individuală sau pentru grupuri ?
 Companiile de asigurări s ă fie for profit sau non profit ?
 Care este rolul guvernului ? etc.
Sarcina guvernului în acest tip de asigurare este stabilirea cadrului legislativ ,
fără de care nici o socie tate de asigurări nu ar putea funcționa. Singurul stat din
lume care are un sistem de sănătate bazat majoritar pe asigurările private este SUA .
Chiar și aici , statul asigura asistenta medicală grupurile defavorizate , prin
intermediul programelor MEDICAID ( pentru persoane foarte sărace) și
MEDICARE ( pentru persoanel e vârstnice și cele cu handicap ).
Finanțarea prin plati directe
Există trei tipuri de plăți directe :
 Plăți în totalitate a serviciilor
 Co-plata (o taxă plătită p entru fiecare vizită la medic)
 Co-asigurarea ( un pr ocent plătit din costul vizitei )
Plata în totalitate a serviciilor se face ,de regulă , în domeniul privat , în timp ce co –
plata și co -asigurarea sunt întâlnit în sectorul public . Avant ajele acestui tip de plată
sunt:
 Reducerea servicii lor non – necesare
 Creșterea calității serviciilor
 Creșterea eficienței
Dezavantajul principal este acela că datorită imposibilității de a plăti , populația
săracă sau vârstnica ar reduce consumul de îngrijiri necesare .
Finanțarea comunitară
Finanțarea comu nitară este o finanțare aplicabilă comunităților rurale . Ea
presupune că locuitorii acelei zone să plătească în avans o taxă în scopul obținerii
unui pachet de servicii medicale . Taxa asigura de regulă o parte din costuri , restul
fiind subvenționat de cătr e stat . Finanțarea are ca scop acoperirea costurilor
ingrjilor primare , costurile cu medicamente precum și o parte din cheltuielile cu

19
spitalizarea . Finanțarea comunitară poate exista dacă exista cooperare între
membrii comunității și încredere între aceșt ia.
Clasificarea țărilor din UE după tipul de fin anțare a sistemului de sănătate:
1. Tari care își finanțează sectorul de sănătate prin con tribuții la asigurările
sociale : Austria , Belgia , Cehia , Estonia , Franta , Germania , Ungaria ,
Lituania ,Olanda , Luxemburg , România , Polonia , Slovacia și Slovenia .
2. Tari care își finanțează sectorul de sănătate de l a bugetul de stat prin
impozite : Danemarca , Finlanda , Irlanda , Italia, Malta , Portugalia , Spania ,
Suedia și Marea Britanie .
3. Tari care își finanțează sectorul de sănă tate prin intermediul platilor directe:
Bulgaria , Cipru , Grecia și Letonia .
În România sursele de finanțare sunt următoarele:
 Finanțarea prin as igurările sociale de sănătate ( A.S.S.)
 Finanțarea de la bugetul de stat
 Finanțarea prin plati directe
„Fondurile A.S.S. sunt obținute de regulă din contribuția în procente din partea
angajaților și angajatorilor . Aceste fonduri odată ce sunt colectate sunt distribuite
furnizorilor de servicii medicale .
Finanțarea de la bugetul de stat
Finanțarea de la bugetul de st at consta în ap licarea unor impozite directe ( pe
venit , pe profit ) și indirecte ( T.V.A , accize ). Aceste fonduri odată colectate sunt
distribuite pentru construcția sau repararea unităților sanitare și pentru
achiziționarea de aparatura medicală performanț a. Probleme de finanțare în
România apar la nivelul colectării fondurilor deoarece nu exista prevederi legale
clare în acest sens . În țara noastră finanțarea programelor naționale de sănătate
sunt descrise în legea sănătății:
 Finanțarea programelor națion ale de sănătate se realizează cu fonduri
de la bugetul de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate, precum și din alte surse, inclusiv din donații și
sponsorizări, în condițiile legii.

20
 Sumele alocate programelor naționale de să nătate sunt aprobate anual
prin legea bugetului de stat.
 Sumele alocate pentru programele naționale de sănătate, respectiv
pentru subprograme, sunt cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli
ale unităților sanitare prin care acestea se derulează și se utilizează
potrivit destinațiilor stabilite.
 Sumele alocate pentru p rogramele naționale de sănătate vor fi
publicate pe site -ul Ministerului Sănătății Publice împreună cu
bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia.
 Unitățile care pun în practic ă programele naționale de sănătate,
respectiv subprograme, au obligația utilizării fondurilor în limita
bugetului alocat și potrivit destinației specificate, cu respectarea
dispozițiilor legale, precum și obligația gestionării eficiente a
mijloacelor mater iale și bănești și a organizării evidenței contabile a
cheltuielilor pentru fiecare subprogram și pe subdiviziunile
clasificației bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cât și în execuție.
 Ministerul Sănătății Publice, respectiv Casa Națională de Asigurări de
Sănătate, sunt cele care asigură fondurile pentru finanțarea
programelor naționale de sănătate, respectiv a subprogramelor, pe
baza cererilor fundamentate ale ordonatorilor de credite secundari și
terțiari, care vor solicita finanțarea în funcți e de re alizarea
indicatorilor. (Legea sănătății 95/2006 capitolul 3). ”
De asemenea tot în legea sănătății sunt descrise asigurările de sănătate, în ce consta
ele, cine beneficiază de aceste asigurări și care sunt drepturile și obligațiile lor .
Persoanele asigura te
Sunt asigurați, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară,
precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea
dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății
contribuției l a fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în
cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau
prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu
avizul consiliului de administrație.

21
“Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare vor înceta odată cu pierderea
dreptului de domiciliu sau de ședere în România. Documentele justificative privind
dobândirea calității de asigurat se stabilesc prin ordin al președintelui CNAS.
Calitatea de asigurat se dovedește cu un act justificativ – adeverință sau
carnet de asigurat – eliberat de asigurări la care este înscris asiguratul. Aceste
documente justificative vor fi înlocuite cu cardul electronic de asigurat, care se
suportă din fond. Metodologia și modalitățile de gestionare și de distribuire ale
cardului de asigurat sunt stabilite si controlate de către CNAS. Emiterea cardului
electronic de asigurat se face numai prin sistemul informatic unic integrat al
sistemului de asigu rări sociale de sănătate. Următoarele categorii de persoane
beneficiază de asigurare, fără plată contribuției:
a) toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26
de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la î nceperea
anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu
realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani, inclusiv cei care părăsesc sistemul de
protecție a copilului și nu realizează venituri din muncă sau nu sunt
beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare; soțul,
soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane
asigurate;
c) perso anele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul -lege
nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,
precum și celor deportate în străinătate ori constit uite în prizonieri,
republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordonanța
Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 , cu modificările și
completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război,
precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind

22
recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 –
1961, cu modif icările și completările ulterioare, precum și persoanele
prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii
martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din
decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare,
dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești
acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau
alte surse, cu exce pția celor obținute în baza Ordonanței de urgență a
Guvernului nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 519/2002 , cu modificările și completările ulterioare ;
e) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de
Ministerul Sănătății Publice, până la vindecarea respectivei afecțiuni, dacă
nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate și lăuzele, dac ă nu au nici un venit sau au venituri sub
salariul de bază minim brut pe țară. ”
„Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situații, pe durata
acesteia, cu plata contribuției din alte surse, în condițiile prezentei legi:
 satisfac serviciul militar în termen;
 se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma
unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
 se află în concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2
ani și în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a
vârstei de 3 ani;
 execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;
 persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj;
 sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane și se
află în timpul procedurilor necesare stabilirii identității;
 persoanele care fac parte dintr -o familie care are dreptul la ajutor social,
potrivit Legii nr. 416/2001 , cu modificările și completările ulterioare;

23
 pensionarii, pentru venituril e din pensii până la limita supusă impozitului pe
venit;
 persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113,
114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau
întrerupere a executării pedepsei privative de libe rtate, dacă nu au venituri. ”
 Persoanele care au calitatea de asigurat fără plată contribuției vor primi un
act justificativ special, carnet sau adeverință de asigurat fără plată
contribuției eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această
calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care
dovedesc că se încadrează în prevederile legii. Acest document va fi vizat
periodic, după caz, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa
de asigurări, a documentelor care dovedesc menținerea condițiilor de
încadrare în categoria asiguraților fără plată contribuției, în condițiile
stabilite prin ordin al președintelui CNAS.
 Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute în lege au obligația să se
asigure în condițiile art. 2 11 și să plătească contribuția la asigurările sociale
de sănătate în condițiile prezentei legi.
 Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente
internaționale cu prevederi în domeniul sănătății beneficiază de servicii
medicale și alte prestații acordate pe teritoriul României, în condițiile
prevăzute de respectivele documente internaționale.
 Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii
de persoane care nu se încadrează în prevederile de mai sus :
o membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
o cetățenii străini și apatrizii care se află temporar în țară, fără
a solicita viză de lungă ședere;
o cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află
temporar în țară.
 Obligația plății contribuției pen tru asigurările sociale de sănătate revine
persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract
individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum
și persoanelor fizice, după caz.

24
 Persoanele juridice sau fizic e la care își desfășoară activitatea asigurații sunt
obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de
asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și
dovada plății contribuțiilor.
 Prevederile de mai sus se aplică și persoanelor care exercită profesii libere
sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități
independente.
 În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate
fondului de către persoanele fizice, altel e decât cele pentru care colectarea
veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită
în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori
juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită
pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de
întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Drepturile și obligațiil e asiguraților
Asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile legii.
Drepturile prevăzute în lege se stabilesc pe baza contractului -cadru care se
elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România,
denumit în cont inuare CMR, Colegiului Medicilor Dentiști din România, denumit
în continuare CMDR, Colegiului Farmaciștilor din România, denumit în continuare
CFR, Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, denumit în
continuare OAMMR, Ordinului Biochimiștil or, Biologilor și Chimiștilor, denumit
în continuare OBBC, precum și a organizațiilor patronale și sindicale reprezentative
din domeniul medical, până la data de 31 octombrie a anul ui în curs pentru anul
următor.
Proiectul se avizează de Ministerul Sănătă ții Publice și se aprobă prin
hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizării elaborării contractului -cadru în
termenul prevăzut, se prelungește prin hotărâre a Guvernului aplicabilitatea
contractului -cadru din anul în curs .
„Contractul -cadru reglementează, în principal, condițiile acordării asistenței
medicale cu privire la:

25
a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;
b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a
medicamentelor, dispozitivelor medi cale și a altor servicii pentru asigurați,
aferente pachetului de servi cii de bază prevăzut la lit. a)
c) criteriile și standardele calității pachetului de servicii;
d) alocarea resurselor și controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de
sănătate în v ederea realizării echilibrului financiar al fondului;
e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de
decontare și actele necesare în acest scop;
f) internarea și externarea bolnavilor;
g) măsuri de îngrijire la domiciliu și de recupe rare;
h) condițiile acordării serviciilor la nivel regional și lista serviciilor care se pot
contracta la nivel județean, precum și a celor care se pot contracta la nivel
regional;
i) prescrierea și eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a
proceduri lor terapeutice, a protezelor și a ortezelor, a dispozitivelor
medicale;
j) modul de informare a asiguraților;
k) coplata pentru unele servicii medicale. ”
Ministerul Sănătății Publice împreună cu CNAS sunt abilitate să organizeze
licitații și alte proceduri de achiziții publice în vederea derulării programelor
naționale de sănătate, în condițiile legii. CNAS va elabora norme metodologice de
aplicare a contra ctului -cadru, cu consultarea CMR, CFR, CMDR, OAMMR,
OBBC, precum și a organizațiilor patronale și sindicale reprezentative din
domeniul medical, până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, care
se aprobă prin ordin al ministrului sănătății p ublice și al președintelui CNAS. În
cazul nefinalizării normelor metodologice, Ministerul Sănătății Publice le va
elabora și le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului
prevăzut mai sus. Asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de
boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și
până la vindecare, în condițiile stabilite de prezența lege.
Asigurații au următoarele drepturi:

26
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de
sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legi și ale contractului –
cadru;
b) să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă
îndeplinesc toate condițiile prezentei legi, suportând cheltuielile de
transport dacă opțiunea este pentru un medic din altă localitate;
c) să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6
luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare ș i
dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;
e) să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul –
cadru;
f) să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare
a sănătății, inclusiv pent ru depistarea precoce a bolilor;
g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în
relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
h) să beneficieze de servicii medicale de urgență;
i) să beneficieze de unele servicii de asisten ță stomatologică;
j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic și de recuperare;
k) să beneficieze de dispozitive medicale;
l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
m) să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce
privește diagnosticul și tratamentul;
n) să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;
o) să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în
condițiile legii. ”
Asigurații prevăzuți în Legea nr. 80/1995 privind stat utul cadrelor militare, cu
modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 360/2002 privind Statutul
polițistului, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de asistență
medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale,
suportate din fond, în condițiile contractului -cadru și din bugetele ministerelor și
instituțiilor respective, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de
sănătate.

27
Personalitățile internaționale cu statut de demnitar pr imesc asistență medicală de
specialitate în unități sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătății
publice.
Obligațiile asiguraților pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218
sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medi c de familie;
b) să anunțe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de
sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice și periodice stabilite prin contractul –
cadru;
d) să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asig urări asupra
modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la
încadrarea lor într -o anumită categorie de asigurați;
e) să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată față de personalul medico -sanitar;
g) să achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând coplata, în
condițiile stabilite prin contractul cadru;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care
atestă calitatea de asigurat. ”
Persoanele care nu fa c dovada calității de asigurat beneficiază de servicii
medicale numai în cazul urgențelor medico -chirurgicale și al bolilor cu potențial
endemo -epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări,
monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, ser vicii de planificare familială în
condițiile legii, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin
contra ctul-cadru.
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoțește copilul internat în
vârstă de până la 3 ani, precum și pent ru însoțitorul persoanei cu handicap grav
internate se suportă de către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară
prezența lor pentru o perioadă determinată.
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele
de as igurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție

28
personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
(Legea sănătății 95/2006 pag 77 ).”

29
Capitolul 3. Tipuri de servicii medicale în cadrul s istemului de
sănătate din România
Conform Legii nr . 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătății , cu
modificările și completările ulterioare , Casa Națională de Asigurări de Sănătate ,
prin casele teritoriale , oferă următoarele servicii :
 Servicii de medi cină primară
 Asistenta medicală de specialitate în ambulatorii clinice
 Servicii medicale spitalicești
 Servicii medicale paraclinice
 Servicii medicina dentară
 Medicamente cu și fără contribuție personală
 Dispozitive medicale
 Alte servicii medicale in cluse în asigurarea socială de sănătate
Capitolul 3. 1. Serviciiile de medicină primară (medicina de familie )
„Pentru aceste servicii este necesar ca furnizorii de servicii medicale să fie în
contract cu casele de sănătate ,iar în vederea acestui lucru medi cii trebuie să
îndeplinească o serie de condiții impuse în co ntractul cadru după cum urmează:
a) să fie autorizați conform prevederilor legale în vigoare;
b) să fie evaluați potrivit d ispozițiilor legale în vigoare;
c) să depună, în vederea încheierii contractului, toate documentele necesare în
termenel e stabilite pentru contractare .(Contractul cadru 2014 -2015 pag.57 )”

„Asistenta primară este asigurată deci de medicii de familie care au dreptul să
profeseze conform Legii nr. 95 /2006 , cu modificările și completă rile ulterioare , în
cabinete care sunt organizate conform prevederilor legale .
Caracteristicile asistenței medicale acordate de medicul de familie sunt descrise în
Legea nr . 95 / 2006 , cu modifică rile și completările ulterioare:
a) constituie punctul de prim -contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind
acces nediscriminatoriu pacienților și ocupându -se de toate problemele de
sănătate ale acestora;

30
b) folosește eficient resursele sistemului de sănătate, coordonând asistența
medicală acordată pacienților;
c) colaborează cu ceilalți furnizori de servicii din asistența medicală primară și
asigură legătura cu celelalte spe cialități;
d) este orientată către individ, familie și comunitate;
e) se bazează pe comunicarea directă medic -pacient, care conduce în timp la
stabil irea unei relații interumane de încredere, în care pacientul devine un
partener responsabil al medicului pentru menținerea/ restabilirea propriei
sănătăți;
f) asigură continuitatea actului medical și a îngrijirilor determinate de nevoile
pacienților;
g) rezolvă problemele de sănătate acu te și cronice ale pacienților;
h) promovează sănătatea și starea de bine a pacienților prin intervenții adecvate
și eficiente;
i) urmărește rezolvarea problemelor de sănătate ale comunității. (Legea
sănătații art.63 pag. 28 )
Serviciile complete de care beneficiază pacienții sunt de asemene a descrise în
Legea nr. 95/2006 :
a) intervenții de primă necesitate în urgențele medico -chirurgicale;
b) activități de medicină preventivă;
c) activități medicale curative;
d) activi tăți de îngrijire la domiciliu;
e) activități de îngrijiri paliative;
f) activități de consiliere;
g) alte activități medicale, în conformitate cu ates tatele de studii
complementare;
h) activități de învățământ în specialitatea medicină de familie, în cabinetele
medicilor instructori formatori;
i) activități de cercetare științifică;
j) activități de suport (Legea sănătății art.72, pag.31 )”

31
Capitolul 3. 2. Asisten ță medicală de specialitate în ambulatorii
clinice
„Pentru aceste servicii este necesar ca furnizorii de servicii medicale să fie în
contract cu casele de sănătate ,iar în vederea acestui lucru medicii trebuie să
îndeplinească o serie de condiții impuse în co ntractul cadru după cum urmează:
a) să fie autorizați conform prevederilor legale în vigoare;
b) să fie evaluați potrivit d ispozițiilor legale în vig oare;
c) să depună, în vederea încheierii contractului, toate documentele necesare în
termenele stabilite pentru contractare. (contract cadru 2014 -2015 ,pag.69)”
Asistenț a medicală este asigurată deci de medicii de specialitate , împreună cu alți
medici de speci alitate medico – sanitara .
„Serviciile incluse s unt:
 Asigurații beneficiază de pachetul de baza de servicii medicale de
specialitate în ambulatoriu, pe baza biletului de trimitere eliberat de medicul
de familie sau de alt medic specialist, cu excepția urge ntelor și afecțiunilor
confirmate
 Pentru stabilirea diagnosticului, în cazul urgentelor medico -chirurgicale și al
afecțiunilor în care au fost epuizate toate celelalte posibilități de explorare,
pot fi recomandate servicii medicale de înaltă performanț a (C T, RMN,
scintigrafie, etc.)
 Medicul de specialitate din ambulatoriu recomanda realizarea de investigații
paraclinice și prescrie medicamente c u și fără contribuție personală
 Persoanele care se asigura facultativ beneficiază de servicii medicale de
speciali tate în ambulatoriu pentru constatarea situației de urgență și pentru
depistarea de boli cu potențial endemo -epidemic. Copii în vârstă de până la
18 ani beneficiază de serviciile medic ale incluse în pachetul de bază
 Persoanele neasigurate beneficiază de se rvicii medicale de specialitate în
ambulatoriu pentru constatarea situației de urgență și pentru depistarea de
boli cu potențial endemo-epidemic.
epidemic. (http://www.casmb.ro/asigurati_servicii.php )”

32
Capito lul 3. 3. Servicii medicale spitalicești

„Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din veniturile
proprii și care funcționează pe principiul autonomiei financiare . În cadrul acestor
servicii medicale asigurații beneficiază de serviciile spitalicești p entru care necesita
internare ( cazuri acute , boli cronice etc. ) și serviciile spitalicești pentru care nu
necesită internare ,prestate în regim de spitalizare de zi .

Pentru a putea fi internat , pacientul are nevoie de bilet de trimitere de la
medicul de familie sau de la medicul specialist din ambulatoriu ( în caz de urgență
desigur nu mai este nevoie de bilet de trimitere ) și de documentul prin care
demonstrează că este asigurat . Casele de asigurări de sănătate decontează serviciile
medicale acordate în unitățile medico – sociale .

Serviciile spitalicești se acorda prin spitalizare și sunt descrise în Legea nr .
95/2006 , cu modificările și completările ulterioare : consultații , investigații ,
stabilirea diagnosticului , tratament medical și/sau t ratament chirurgical , îngrijire ,
recuperare , medicamente și materiale sanitare , dispozitive medicale , cazare și masa
(Legea 95/2006 articolul 228 ,pag.105 ).”

„Serviciile spitalicești sunt de tip preventiv -curativ și în funcție de durata de
spitalizare sunt de două tipuri :
a) spitalizare continuă cu o durată de maximum 24 ore sau peste 24 ore
b) spitalizare de zi cu o durata de maximum 12 ore
Serviciile spitalicești cuprind îngrijirile de tip acut , de tip cronic și se a cordă
după următoarele criterii : nașteri , urgențe medico -chirurgicale și situațiile în care
viața pacientului este pusă în pericol , boli cu potențial endoepidemic , afectiuni
pentru care diagnosticul și tratamentul nu pot fi monitorizate în ambulatoriu .
(contract cadru 2014 -2015 ,pag.42 )”
„Finanțarea unui spital public se poate realiza din mai mu lte surse și anume :
 Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de
asigurări de sănătate

33
 Bugete locale
 Contracte încheiate cu direcțiile de sănătate publică și cu institutele de
medicină legală
 Donații și sponsorizări
 Contracte de cercetare
 Editarea și difuzarea unor publicații cu caracte r medical
 Inchirierea unor spații medicale ,echipamente sau aparatură medicală către
alți furnizori de servicii medicale ,în condițiile legii
 Alte surse , conform legii .” (Legea 95/2006 , articolul 188)
Capitolul 3. 4. Servicii medicale paraclini ce (analize de laborator )
„Aceste servicii se acorda prin:
a) laboratoare de investigații medicale paraclinice organizate con form
Ordonanței Guvernului nr. 124/199 8 privind organizarea și funcționarea
cabinetelor medicale, aprobată cu modificările și completările prin Legea
nr. 629/2001, republicată, autorizate și evaluate potrivit d ispozițiilor legale
în vigoare;
b) unități medico -sanitare cu personalitate juridică în ființate conform Legii
societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, autorizate și evaluate potrivit d ispozițiilor legale în vigoare;
c) unități sanitare ambulatorii de specialitate aparținâd ministerelor și
instituțiilor centrale cu rețea sanitară proprie, autorizate și evaluate potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
d) laboratoarele din centrele de sănătate multifuncționale, fără personalitate
juridică și laboratoarele din structura spitalelor, inclusiv ale celor din
rețeaua ministerelor și instituțiilor centrale din domeniul apărării, ordinii
publice, siguranței național e și autorității judecătorești;
e) centre de diagnostic și tratament, centre medicale și centre de sănătate
multifuncționale – unități medicale cu personalit ate juridică, autorizate și
evaluate potrivit dispozițiilor legale în vigoare. (contract cadru 2014 – 2015 ,
pag.100 )”

34
De aceste servicii beneficiază asigurații în baza recomandării medicului de
familie și a medicului de specialitate din amb ulatoriu și cupri nd următoarele :
analize de laborator , ecografii , radiografii , EKG , EEG , tomografii , RMN etc .
Aceste servicii sunt incluse în pachetul de bază și nu necesită alte contribuții din
partea asiguratului . Femeile gravide și copii de până la 18 ani , asigurați fac ultativ ,
beneficiază de aceste servicii , fără co -plata , la recomandarea medicului de familie
sau a medicului specialist din ambulatoriu .
Capitolul 3. 5. Servicii medicină dentară
„În vederea acordării de servicii medicale , furnizorii de medicină dentară t rebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie autorizați conform prevederilor legale în vigoare;
b) să fie evaluați potrivit d ispozițiilor legale în vigoare;
c) să depună, în vederea încheierii contractului, toate documentele necesare în
termenele stabili te pentru contractare (contract cadru 2014 -2015 , pag.92 )
Asigurații beneficiază de tratamente stomatologice care sun t descrise în
contractul cadru si sunt serviciile profilactice și tratamentele protetice . Serviciile
profilactice sunt consultațiile de prev enție orală , servicii de igienizare și sigilare , iar
tratementele protetice reprezintă protezele total acrilic e și repararea acestor
proteze. (doar în cazul persoanelor peste 65 ani ). (contract cadru 2014 -2015 ,
pag.37 ).”
Capitolul 3. 6. Medicamente cu și f ără contribuție personală
Asigurații beneficiază la recomandarea medicului de familie sau a medicului
specialist , în tratamentul ambulatoriu , de medicamente cu sau fără contribuție
personală . În general pot fi prescrise , pentru fiecare afecțiune , 1-3 medic amente
(excepție fac copii cu vârste intre 0 -12 ani și bolnavii in cluși în programele de
sănătate ).
Acest tip de medicamen te se prescriu după cum urmează:
 Pentru 3 -5 zile în cazul afecțiunilor acute
 Pentru 8 -10 zile în cazul afecțiunilor subacute

35
 Până la 30 zil e în cazul afecțiunilor cronice
 Până la 60 zile în cazul pacienților cu diabet zaharat
Casele de asigurări de sănătate suporta acest tip de medicamente pentru copii
cu vârste cuprinse între 0 -18 ani , tineri cu vârste cuprinse între 18 -26 ani cu
cond iția ca aceștia să fie elevi / studenți , gravide , persoane prevăzute în legi
speciale , persoane cu boli care beneficiază de gratuitate .
Capitolul 3. 7. Dispozitive medicale (orteze și proteze )
Acest tip de servicii se referă la acele dispozitive medicale ca re ajuta la
corectarea văzului , auzului ,protezarea membrelor etc . Asigurații au dreptul la
aceste dispozitive numai la recomandarea medicului specialist și cu aprobarea
Casei de asigurări de sănătate . Diferența de preț ( dintre cel de vânzare și cel de
referință ) este suportat de asigurat . Alte servicii medicale incluse în asigurarea
socială de sănătate:
 Servicii medicale de urgență și transport sanitar
 Îngrijiri medicale la domiciliu
 Servicii medicale de recuperare a sănătății

36
Capitolul 4. Metode de eva luare a cabinetel or medicale în cadrul
medicinei de familie
În România , în ultimii ani , s-a constatat o creștere în importanța acordată
medicinei primare . În cadrul cabinetelor de medicină primară pacientul ia primul
contact cu sistemul sanitar , unde se pr ezintă pentru orice problemă medicală . Aici
este locul unde serviciile medicale sunt eficace și adecvate și se acorda la nevoie .
Consultația la medicul de familie este desigur concentrată pe pacient , existând
din partea medicului și o preocupare pentru o m ai bună comunicare cu aceasta
pentru înțelegerea problemelor . Medicul de familie ar trebui să posede abilități
specifice de rezolvare a acestora , ar trebui să dețină o coordonare intre promovarea
sănătății, prevenție , tratament și reabilitare . Serviciile d e bază care se obțin într -un
cabinet de medicină de familie sunt:
 Intervenții de primă necesitate în urgentele medico –chirurgicale
 Asistenta curentă a bolilor acute
 Monitorizarea bolilor cronice
 Măsuri medicale preventive : imunizări , monitorizarea sarcini i etc.
Tot în cadrul cabinetelor de medicină primară se pot obține și servicii extinse
cum ar fi servicii de consiliere , proceduri de mica chirurgie , îngrijiri la domiciliu
etc. Evaluarea unui cabinet medical din punct de vedere managerial se poate face c u
ajutorul unor indicatori :
 Indicatori de structura
 Indicatori de proces Indicatori clinici
Exemple pentru indicato ri de structura și/său proces:
 Prezența une i liste de echipamente standard
 Igiena
 Delegarea de sarcini legate de laborator
 Sarcini d e secretar iat
 Informarea pacientului

37
Analiza acestor indicatori poate furniza informații asupra stării cabinetului și
poate aduce comparații între cabinetele medicale . Orice persoană are dreptul să
primească ingrjiri de înaltă calitate .
Acest lucru se poate obține prin: accesebilitatea la instituțiile de sănătate ,
eficienta, buna organizare ,siguranță și în primul rând îngrijirile trebuiesc orientate
către pacient , către nevoile acestuia , indiferent de mediul demografic din care
provin . Calitatea într -un cabine t medical are două componente:
 Calitate a actului medical propriu – zis
 Calitatea serviciilor oferite pacientului
Evaluarea calității într -un cabinet medical este preocuparea sistemelor de
sănătate înțelegând prin aceasta măsurarea și interpretarea abilitațilo r profesionale
și interpersonale implicate în procesul ingrjirii sănătății . Evaluarea se face prin
auditare .
Capitolul 4. 1. Auditul
Auditul poate fi intern sau extern .
Auditul intern este făcut de către personalul medical din organizația medicală
proprie . Evaluarea trebuie să cuprindă organizarea serviciilor medicale , utilizarea
resurselor , rezultatele ș i calitatea vieții pacienților. Pentru evaluarea acestora se pot
folosi indicatori . Este foarte util mai ales pentru medicii aflați la început de drum
pentru a se compara cu standardele și ghidurile de bună practica acceptate .
Auditul extern se referă la aceleași activități diferența fiind aceea că în cazul
auditului extern auditarea se face de către alte autorități sanitare ( de exemplu
companiile de asig urări ). Evaluarea efectuată de către CJAS se face în baza unui
chestionar care va fi prezentat ca anexă și este construit pe baza respectării unor
standarde : standarde referitoare la organizare , standarde referitoare la personal ,
standarde referitoare la i nformarea asiguraților , standarde referitoare la dotarea
cabinetului ,standarde referitoare la asigurarea serviciilor și standarde referitoare la
relația contractuală furnizor –CNAS .
În cadrul standardelor referitoare la organizare medicul trebuie să prezin te
următoarele : certificat de înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale ,

38
eliberat de Autoritatea de Sănătate Publică , autorizație sanitară în vigoare eliberată
de Autoritatea de Sănătate Publică , regulament de ordine interioară de care tot
personalul a luat cunoștiință în scris , regulament de organizare și funcționare . De
asemenea medicul trebuie să prezinte dovada deținerii spațiului cabinetului .
În cadrul standardelor referitoare la personal se verifică numărul medicilor
care au certificat de membru al Colegiului Medicilor din Romania , numarul
asistenților medicali care au autorizație de liberă practică , numarul medicilor care
au asigurare de răspundere civilă în vigoare etc. Se verifică totodată și dacă
personalul are calificarea necesară în deplinirii atribuțiilor din fișa de post și dacă se
respectă regula de a avea cel puțin un asistent medical la 1000 pacienți .
În cadrul standardelor referitoare la informarea asiguraților se verifică daca
furnizorul de servicii medicale are o formă vizibil ă din exterior , daca în cadrul
cabinetului nu este permis accesul animalelor de companie , dacă este afișat un
program de lucru conform reglementărilor legale în vigoare , dacă sunt afișate
drepturile și obligațiile asiguraților ,dacă personalul medical poart ă ecusoane cu
numele și funcția sa și dacă furnizorul are afișat contravaluarea serviciilor medicale
oferite și nedecontate de CNAS . În cadrul standardelor referitoare la dotarea
cabinetelor se verifică dotare a cabinetelor după cum urmează:
 cabinetul trebu ie să prezinte o sală de așteptare și să fie dotată cu scaune ,
masă și materiale informative pentru promovarea sănătății
 cabinetul trebuie să asigure accesul persoanelor cu handicap locomotor
 să aibă cel puțin un grup sanitar pentru personal și angajati , să fie dotat cu
aparatură medicală și materiale necesare conform legii și să facă dovada
deținerii unui telefon funcțional .
Totodată se verifică dacă medicamentele și materialele sanitare sunt
înregistrate și depozitate adecvat , daca medicamentele și mater ialele sanitare sunt
în termen de valabilitate , dacă echipamentele din dotare au verificare metrologică
valabilă și dacă medicul are certificat de înregistrare emis de Ministerul Sanătății
Publice pentru fiecare aparat în parte . În cadrul standardelor refe ritoare la
asigurarea serviciilor se verifică dacă cabinetul me dical deține evidențe specifice :
evidența consultațiilor , tratamentelor , servicii medicale oferite etc . Se verifică de
asemenea dacă medicul are și utilizează formularele de prescripții medica le, bilete

39
de trimitere , scrisori medicale , formulare de concedii medicale , adeverințe
medicale etc. În ultimul standard și anume standardul referitor la relația
contractuală furnizor -CNAS se verifică dacă medicul a respectat clauzele
contractuale așa cum sunt definite în contractul încheiat cu CNAS . Scopul acestor
audituri este acela de a îmbunătăți nivelul de calitate al serviciilor furnizate .
Unul din elementele importante în procesul de îmbunătățire a calității este
constituit din analiza periodica și continuă a situației existente în îngrijirile de
sănătate și a serviciilor oferite pacienților .Pentru aceasta este nevoie de măsurarea
nevoilor pacienților și compararea acestora cu serviciile oferite pentru a vedea dacă
sunt sau nu în concordanță .
Capitol ul 4.2. Evaluarea EPA (European Practice Assessment )
European Practice Assessment ( EPA ) a fost conceput și dezvoltat între anii
2001 -2004 ca instrument de evaluare și îmbunătățire a calității cabinetelor de
medicină primară din Europa .
„În România EPA a fost adaptat și controlat de Centrul Național de Studii pentru
Medicina Familiei .În cadrul evaluării EPA se pune accent pe medicina
primară ,sunt excluse procesele clinice și rezultatele clinice . EPA este un
instrument foarte util și se poate folosi pentru evaluarea și îmbunătățirea continua a
cabinetelor medicale individuale ,compararea cabinetelor dintr -o țara sau din mai
multe țări .
EPA este un sistem care se bazează pe evaluarea internă a calității . Are un
nivel individual și un feedback orientat spre nevoile pacientului . Asigura o
transparentă totală având criter ii de evaluare și proceduri transparente . La final se
acorda certificate de calitate pentru cabinetele care au îndeplinit criteriile de
calitate . Instrumentul EPA este constituit din 5 chestion are, care trebuiesc
completate de către un evaluator extern înainte și după vizita la cabinet . Cele 5
chestionare sunt:
 Un formular de înregistrare a solicitării de efectuare a evaluării ce
conține întrebări generale ( nume și adresa cabinetului , mediul în care
profesează , numele și calificarea personalului etc )

40
 Un chestionar autoadministrat pentru managerul cabinetului său
reprezentantul legal
 Un chestionar individual pentru ceilalati medici angajați la cabinet
 Un chestionar individual pentru ceilalati anga jați, medicali sau
nemedicali , ai cabinetului
 Un chestionar autoadministrat pentru pacienți .Acesta este un instrument
numit EUROPEP și a fost testat în numeroase cercetări la nivel
european . Pentru o evaluare completă EPA se utilizează aproximativ 70
chest ionare pe cabinet . (http://medfam.ro/mm/avaluarea -calitatii -in-
medicina -familiei -instrumentul -epa/)”

41
Capitolul 5. Studiu de caz
Evaluarea și îmbunătățirea activ ității unui cabinet medical
Studiul de față s -a realizat în baza unui chestionar trimis pacienților de la C.M.I.
Dr. Oasenegre Rodica din Letea Veche și de la punctual sanitar Holt aparținând
aceluiași medic de familie .
Recoltarea datelor s -a realizat pe durata a 5 zile lucrătoare .
Date identificare :
 C.M.I Dr. Oasenegre Rodica
 Număr pacienți -1000
 Adresa – strada Preot Vlădeanu nr.36 ,comună Letea Veche
Date identificare punct sanitar
 Număr pacienți – 600
 Adresa – sat Holt , în sediul stațiunii de cercet ări ovine .
Chestionarul a cuprins 15 întrebări și este prezentat mai jos . La chestionar au
răspuns un număr de 68 pacienți , acesta fiind un eșantion reprezentativ .

42
CHESTIONAR
1. Vârsta:
a. 18-25 ani
b. 25-45 ani
c. 45-65 ani
d. peste 65 ani
2. Sex:
a. Masculin
b. Feminin
3. Cat de mulțumit sunteți de medicul dumneavoastră de familie?
a. Foarte nemulțumit
b. Nemulțumit
c. Nu știu
d. Mulțumit
e. Foarte mulțumit
4. Ce distanta trebuie să parcurgeți până la cabinetul medicului dumneavoastr
ă de familie?
a. Mica (5-10 min de mers pe jos)
b. Mare (peste 10 min de mers pe jos )
5. Cat de des mergeți la medicul de familie?
a. Foarte rar (o dată la câțiva ani)
b. Rar (câteva ori pe an)
c. Des (lunar)
d. Foarte des (de mai multe ori pe luna)
6. Pentru ce mergeți la medicul de familie?
a. Afecțiuni acute
b. Boli cronice (rețeta compensata lunară)
c. Eliberare acte medicale
d. Examenul de bilanț anual
e. Altele (detaliați )…………………………………………..
7. Timpul în sala de așteptare, până să intrați în cabinet, este:
a. Satisfăcător (câteva minute)
b. Intermedi ar (până la ju mătate de oră)
c. Nesatisfăcător (mai mult de o oră )
8. Conf ortul în sala de așteptare este:
a. Satisfăcător
b. Nesatisfăcător
9. Aveți întredere în competența medicului dumneavoastră de familie?

43
a. Da
b. Nu
10. Cât de mulțumit sunteți de implicarea medicului de fami lie în pro blemele
dumneavoastră (implicarea fiind atât la nivel profesional cât și social ,
însemnând facerea cunoscută a problemei și ajutorul dat pentru rez olvarea ei)?
a. Foarte nemulțumit
b. Nemulțumit
c. Nu știu
d. Mulțumit
e. Foarte mulțumit
11. Diagnosticele puse de medicul dum neavoastră de familie au fost confirmate de
medicul de specialitate?
a. Da
b. Nu
12. Dacă aveți o problemă de sănătate în afara programului de la cabinet apelați
medicul de familie?
a. Întotdeauna
b. Deseori
c. Rareori
d. Niciodată
13. Sunteți mulțumit de dotarea cabinetului medi cului dumneavoastră de familie?
a. Da
b. Nu
14. Doriți să vă schimbați medicul de familie?
a. Da
b. Nu
15. Dacă ați avut nevoie de documente medicale de la medicu l dvs. de familie le -ați
primit?
a. Întotdeauna
b. Deseori
c. Rareori
d. Niciodată

44

La chestionar au fost rugate să răspundă pers oane cuprinse în următoarele categorii
de vârstă:
a. 18-25 ani
b. 25-45 ani
c. 45-65 ani
d. peste 65 ani
Ponderea respondenților în fun cție de vârstă este următoarea :
 7 persoane la ca t. 18-25 ani reprezentând 10.3% din total
 22 persoane la ca t. 25-45 ani reprezentân d 32.35 % din total
 23 persoane la ca t. 45-65 ani repre zentând 33.83 % din total
 16 persoane la ca t. peste 65 ani reprezentând 23.52% din total
La chestionar au răspuns în proporție de 41.18% persoane de sex mas culin
(reprezentând 28 persoane ) și 58.82% pers oane de sex feminin (reprezentând 40
persoane).
La întrebarea 3 ( Cât de mulțumit sunteți de medicul dumneavoastră de familie? )
ponderea răspunsurilor a fost următoarea:
 0% varianta a
 1.47% vari anta b (reprezentând o persoană)
 1.47% varianta c ( reprezentân d o persoană)
 47.06 % varianta d ( reprezentând 32 persoane )
 50% variantă e (reprezentând 34 persoane )

Figura 5.1 reprezentând ponderea răspunsurilor la întrebarea nr 3

45
Această repartizare a răspunsurilor demonstrează că pacienții sunt foarte mulț umiți
de medicul lor de familie .
La întrebarea nr 4 (Ce distanță trebuie să parcurgeți până la cabinetul medicului
dumneavoastră de familie?) ponderea răspunsurilor a fost următoarea:
 33.82 % varianta a (23 persoane )
 66.18% varianta b (45 persoane )

Figura 5.2 reprezentând ponderea r ăspunsurilor la întrebarea nr 4
Această pondere indică un amplasament incorect al cabinetului medical, soluția la
această problemă fiind fie schimbarea infrastructurii cabinetului medical fie
construirea de noi drumuri sau îmbun ătățirea celor actuale pentru a facilita accesul la
cabinet .
La punctul nr . 5 pacienții au fost întrebați cât de des merg la medicul lor de familie ,
ponderea r ăspunsurilor fiind următoarea:
 4.41% varianta a (3 persoane )
 35.30 % varianta b (24 persoane )
 55.88% (38 persoan e)
 4.41% (3 persoane )

Figura 5.3 reprezentând ponderea răspunsurilor la întrebarea nr 5

46
Această pondere indică fapt ul că majoritatea pacienților (peste 50% ) merg la
medicul de familie cel puțin o dată pe lună.
Întrebarea nr .6 (Pentru ce mergeți la medicul de familie? ) este o întrebare cu
răspuns multiplu la care ce i 68 pacienți au răspuns astfel:
 Varianta a – 26 răspunsuri
 Varianta b – 38 răspunsuri
 Varianta c – 21 răspunsuri
 Varianta d – 5 răspunsuri
Din aceste răspunsuri putem trage c oncluzia că peste 50 % din pacienți merg la
medicul de familie în vederea monitorizării bolilor cronice . Ca soluție se
recomandă ținerea de seminarii și distribuirea de pliante informative în vederea
educării pacienților pentru înțelegerea mai profundă a ce ea ce înseamnă medicul de
familie când și de ce este necesar să meargă la acesta, rolul acestuia în cadrul
comunității.
Întrebarea nr.7 (Timpul în sala de aștept are, până să intrați în cabinet ) a furnizat
următoarele răspunsuri:
 27.94% varianta a ( 19 pers oane )
 67.65 % varianta b (46 persoane )
 4.41% varianta c (3 persoane )

Figura5.4 reprezentând ponderea răspunsurilor la întrebarea nr 7

47
Concluzia în urma acestor răspunsuri este aceea că timpul în sala de așteptare, până
la intrarea în cabinet este unul int ermediar.
În vederea micșorării timpilor de așteptare se recomandă programarea prealabilă a
vizitei la medicul de familie și confirmarea telefonică cu o zi înainte a programării
efectuate pentru a se evita a glomerarea în sala de așteptare ( excepție făcând desigur
urgențele medicale, sugarii și gravidele care a u prioritate fața de programări ).
Întrebarea nr.8 a furnizat următoarea situație:
 54.41% varianta a (37 răspunsuri )
 45.59 % varianta b (31 răspunsuri )

Figura 5.5 reprezentând ponderea răspunsurilor la întrebarea nr 8
Idei pentru îmbunătățirea c onfortului în sala de așteptare:
 Întocmirea unei cereri de finanțare către primărie pentru dotarea cu
echipament adecvat
 Întocmirea unei cereri către primărie pentru acceptul introducerii unei
televiziuni interne (care să prezinte informații medicale )
 Montarea unei sobe în sala de așteptare pentru creștere a gradului de confort
pe timpul iernii ( dispensarele beneficiind doar de o sobă în cabinetul de
consultații)
 Atragerea de sponsorizări
La punctul nr. 9 pacienți i au fost întrebați dacă au încredere în competența medicului
de familie iar ponderea răspunsurilor a fost următoarea :
 100% varianta a
 0% varianta b

48
În urma acestor răspunsuri putem afirma cu certitudine că toți pacienții au încredere în
competența medic ului de familie acest lucru indicând un grad de pregătire
profesională foarte ridicat .
Întrebarea nr 10 (Cât de mulțumit sunteți de implicarea medicului de fami lie în
problemele dumneavoastră ?) a furnizat următoarele răsp unsuri :
 0% varianta a
 0% varianta b
 0% varianta c
 44.11 % varianta d (30 răspunsuri )
 55.89% variantă e (38 răspunsuri )
În urma acestor răspunsuri se poate trage concluzia că majoritatea pacienților sunt
foarte mulțumiți de implicarea medicului de familie în problemele lor , acest lucru
suger ând un nivel ridicat de profesionalism și empatie față de pacienți din partea
acestuia .
La întrebarea nr . 11 toți pacienții chestionați au răspuns că diagnosticele medicului
de familie au fost confirmate de medicul de specialitate , acest lucru indicând un
grad ridicat de competenta , o experiență vastă și o documentare continuă a supra
problemelor de sănătate ( prin participarea la cursuri și seminarii fiind conectat la
tot ceea ce este nou în domeniul medica l).
Întrebarea nr. 12 a furnizat următoarele răsp unsuri:
 38.23% varianta a (26 persoane )
 20.59% varianta b (14 persoane )
 27.94 % (19 persoane)
 13.24 % (9 persoane)

Figura 5.6 reprezentând ponderea răspunsurilor la întrebarea nr 12

49
În urma acestor răspunsuri se poate trage concluzia că pacienții au încred ere sporită
în medicul de familie și în pregătirea profesională a acestuia și nu ezită să -l apeleze
atunci când se ivește o problemă chiar și în afara programului de lucru .
Întrebarea nr .13 a furnizat urm ătoarea pondere a răspunsurilor :
 85.29% varianta a ( 58 răspunsuri)
 14.71% varianta b (10 răspunsuri )

Figura 5.7 reprezentând ponderea răspunsurilor la întrebarea nr 13
În urma acestor răspunsuri se poate trage concluzia că marea majoritate (peste 85% )
a pacienților sunt mulțumiți de dotarea cabinetului m edical . Pentru îmbunătățirea
acestei probleme s -ar putea realiza închirierea de aparate medicale pentru un anumit
număr de zile pe lună pentru efectuarea anumitor tipuri de analize. O altă posibilitate
ar fi implicarea autorităților locale în vederea achiz iționării de echipamente specifice
și atragerea de fonduri europene.
La întrebarea nr .14 situația este la fel ca la întrebarea nr. 9 și anume toți pacienții au
răspuns că nu doresc să -și schimbe medicul de familie . Acest lucru denotă faptul că
toți pacienț ii sunt mulțumiț i de medicul lor de familie ( de pregătirea și modul de
comportare al acestuia ).
Întrebarea nr.15 a furnizat următoarea situație:
 89.71% varianta a (61 răspunsuri )
 8.82% varianta b (6 răspunsuri )
 1.47% varianta c (un răspuns )
 0% varianta d

50
Din aceste răspunsuri putem trage concluzia că peste 85% din pacienți au primit
întotdeauna actele medicale solicitate ( rețete , bilete de trimitere la laborator , bilete
de trimitere la medicul specialist , concedii medicale și alte acte la c erere ).

Figura 5.8 reprezentând ponderea ră spunsurilor la întrebarea nr 15

51
Concluzii studiu de caz
În urma studiului de caz efectuat pu tem trage următoarele concluzii :
 Pacienții au încredere în competența și în pregătirea medicului de familie
și nu doresc să -l schim be.
 Pacienții au nevoie de o educație medico -sanitară sporită pentru
înțelegerea faptului că ar trebui să meargă la medicul de familie atunci
când boala este în fază incipientă și nu când ajunge într -un stadiu cronic .
 Timpul de așteptare până la intrarea î n cabinet și confortul în sala de
așteptare ar trebui îmbunătățite prin metodele sugerate în studiul de caz.
 Medicul de familie este pregătit din toate punctele de vedere pentru
soluționarea problemelor pacienților dar ar avea nevoie în desfășurarea
activ ității de sprijinul autorităților locale .
 Rezultatele obținute la CMI Dr. Oasenegre Rodica confirma rezultatele
obținute la nivel național în studiul realizat de Dr. Baraganescu, și
anume o mulțumire aproape generală față de aspectul cabinetelor și
activit atea lor . (studiu caz Dr . Bărăgănescu)
Concluzii generale
În urma activității de teren efectuate la CMI Dr. Oasenegre Rodica și în urma
experienței proprie pot trage următoarele concluzii la nivelul sistemului sanitar din
România .
Cea mai mare problemă a s istemului sanitar o reprezintă finanțarea acestuia,
finanțarea de la bugetul de stat fiind prea scăzută comparativ cu nevoile și
așteptările cetățenilor. Un procent mai mare din PIB alocat sănătății colaborat cu
implicarea efectivă a autorităților locale a r trebui să ajute la o finanțare mai sporită.
Inițierea la nivelul ministerului sănătății de programe naționale de sănătate care să
rezolve probleme majore ale sănătății populației comunitare, pentru copii și batrâni,
două puncte nevralgice dar esențiale î n dezvoltarea comunității.
Daca pentru problemele copiilor nu sunt resurse, viitorul comunității este
compromis, iar daca pentru îngrijirea batrânilor nu se gasesc soluții,
responsabilitatea va rămâne tot în sarcina familiilor acestora, în cele mai multe

52
cazuri cu perturbarea ritmului normal de viață și de desfășurare a activităților.
Căutarea, prin intermediul autorităților locale și centrale a unor surse suplimentare
de finanțare, materializate în proiecte europene pentru dotarea cabinetelor medicale
de medicină de familie, îmbunătățirea infrastructurii prin căi de acces care să
permită o mai bună accesibilitate, punerea la dispoziția cabinetului medical a unui
autoturism care să permită deplasarea medicului de familie în comunitatea pe care o
deservește .
Un alt aspect sesizat este legat de colaborarea între cabinetul medical, casa de
asigurări de sănătate și direcția de sănătate publică. Se constată existența doar a
laturii coercitive din partea acestor colaboratori ai medicului de familie, punerea pe
umerii cabinetului medical a tot mai multe reguli și exigențe, fără însă a veni în
contrapondere cu pârghii prin care cabinetul medical să poată susține ( financiar și
logistic) toate aceste solicitări.
Exemplul cel mai concludent și actual este imputarea medicului de familie a
contravalorii compensației la rețetele pacienților a căror venituri declarate erau sub
700 lei, echipele de control ale CJAS considerând că medicul de familie ar fi trebuit
să verifice la autoritatea fiscală veridicitatea declarație i pacientului. Evident,
medicul nu are nici dreptul și nici competența să facă acest lucru, cu toate acestea
,din acest motiv li s au retras sume importante din contravaloarea serviciilor
prestate către pacienți.
De asemenea la această idee ar trebui p recizat și că o trecere la un sistem
privat de asigurări sociale ar mări de asemenea bugetul sănătății dar ar fi mai multe
probleme în trecerea la acest sistem, una dintre ele și probabil cea mai m are este
constituită din educația pacienților.
Date fiind numeroasele modificări legislative, rolul și locul medicului de
familie în comunitate, în sistemul sanitar este adesea prost ințeles. Se impune
stabilizarea legislației, prin adoptarea unei politici coerente și clare și odată cu
aceasta lansarea de campan ii de educare a pacientului în ceea ce privește rolul,
atribuțiile și posibilitățile pe care medicul de familie le are în comunitate. În acest
fel așteptările pacienților vis a vis de medicina primară vor fi realiste și gradul lor
de satisfacție ar crește.

53
Pacienții nu au o educație medico -sanitară. Nu știu de ce se duc la doctor,
când ar trebui să meargă și cum să se comporte. Aceste concluzii au fost trase strict
din studiul de caz și se referă la medicina primară, care este cea mai importantă
deoarece reprezintă primul și cel mai des contact cu medicina pe care îl au
pacienții. Această problemă se reflecta clar și în trecerea la un sistem de asigurări
private deoarece nu au înțelege de ce trebuie să facă acea asigurare, în ce constă ea
și ce beneficii a re.
O altă problemă în acest caz ar fi și salariile mici, această asigurare costând
destul de mult pentru omul de rând. O soluție la această problemă ar putea fi
informarea pacienților prin diferite programe : pliante, conferințe în care să se
explice imp ortanta educației sanitare, emisiuni la TV cu același rol etc. Acestea ar
trebui să facă pacienții să se gândească mai mult la deciziile privind sănătatea lor.
Sistemul sanitar din România are foarte multe probleme și doar cu o
implicare extraordinară din partea statului și a autorităților locale s -ar putea rezolva
măcar o parte din acestea, dar până la acel punct va fi în continuare un sistem foarte
scăzut comparativ cu cerințele și așteptările pacienților.

54
Bibliografie
1. Cărăușu M. , „Managementul sănătăț ii ” , editura Cermi , Iași , 2003
2. Consiliul național al persoanelor vărstnice, Modalități de finanțare pentru
sistemul public de sănătate, București, 2011
3. Contractul cadru 2014/2015
4. Doboș C ., Calitatea Vieții, XIX, nr. 1 -2, București, 2008
5. Ețco C ., „Mana gement în sistemul de sănătate”, ed. Epigraf, Chișinău,
2006
6. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/management/sistemul -decizional –
87272.html accesat la data d e 15.06.2014
7. http://practica –
medicala.medica.ro/reviste_med/download/practica_medicala/2008.3/PM_
Nr-3_2008_Ar t-1.pdf accesat la 15.06.2014
8. http://www.presidency.ro/static/ordine/COMISIASANATATE/UN_SISTE
M_SANITAR_CENTRAT_PE_NEVOILE_CETATEANU LUI.pdf
accesat la 15.06.2014
9. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/health/health_care/data/
database accesat la 15.06.2014
10. http://www.casmb.ro/asigurati_servicii.php accesat la 15.06.2014
11. http://medfam.ro/mm/avaluarea -calitatii -in-medicina -familiei –
instrumentul -epa/ accesat la 15.06.2014
12. http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/rez -baraganescu.pdf accesat la
15.06.2014
13. Sinițchi Geor geta, „Practică medicală”, vol. III, nr. 3 (11), Iași, 2008
14. Sorin G. Anton , „Revista de economie socială”, vol. III, nr. 2, Iași, 2013
15. Vlădescu C ., „Sănătate publică și management sanitar”, ed. Cartea
Universitară, București, 2004
16. Legea 95/2006