Introducere. Motivarea alegerii temei … … … 2 [605160]

CUPRINS

Introducere. Motivarea alegerii temei …………………………………. …….. ………………….. 2
Capitolul I. Principiile generale ale procesului penal …………………… ……………… 3

Capitolul II: Asigurarea dreptului la un proces echitabil al persoanei vătămate
prin prisma drepturilor sale ………………………………………………………………………… 5
Secțiunea 2 . Subiecții procesuali penali și participanții în cadrul procesului penal ..5
Secțiunea 2.1 Drepturile persoanei vătămate în comparație cu drepturile celorlalți
participanți în procesul penal ………………………………………………………………………….6
Secțiunea 2. 2 Încălcări ale drepturilor persoanei vătămate ………………………………..10
Secțiunea 2.3 Modul cum sunt reflectate în legislația română normel e europene cu
privire la drepturile persoanei vătămate ………………………………………… 11

Capitolul III. Audierea persoanei vătămate în procesul penal
Secțiunea 3 Regul i generale în materia audierii persoanelor în procesul penal …….12
Secțiunea 3.1 Audierea persoanei vătămate în procesul penal …………………………..13
Subsecțiunea 3.1. 1 Audierea minorului persoană vătămată …………………………….. .17
Secțiunea 3.2 Reguli tactice în materia audierii persoanei vătămate …………………..20

Concluzii . Propuneri de lege ferenda………………………………….. ………………………. ..23
Bibliografie……………………………… ………………………………………………………………..24
Anexă ………………………………………………………………………………………………………..25

2
INTRODUCERE
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Înfăptuirea justiției penale depinde într-o foarte mare măsură de sistemul probelor , motiv
pentru care , de-a lungul anilor a existat o preocupare continuă pentru
perfecționarea sistemelor de probați une, lucru care a fost justificat prin faptul că majoritatea
probleme lor privind fondul cauzei sunt rezolvate prin intermediul probelor.
În procesul penal, probele nu au o valoare prestabilită, ele fiind lăsate la aprecierea
organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.1
În acțiunea penală, sarcina probei aparține în principal procurorului, iar în acțiunea civilă,
părții civile sau procurorului care exercită acțiunea civilă, în situația în care persoana vătămată este
o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exerciț iu restrânsă
În procesul penal, persoana vătămată prin infracțiune are libertatea de a alege dacă va
solicita sau nu tragerea la răspundere penală a făptuitorului prin formularea unei plângeri prealabile
în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede po sibilitatea formulării unei astfel de plângeri ,
acest drept fiind echivalent cu cel existent în procedura civilă de a promova sau nu acțiunea
necesară pentru obținerea despăgubirilor ori realizarea creanței.
Dreptul de formula plângerea p realabilă al pers oanei vătămate este un drept strict personal,
individual și netransmisibil . Atunci când aceasta este un minor sau un incapabil, plângerea se va
face de către reprezentantul său legal.
Persoana vătămată, deși este subiect ul activ secundar al acțiunii penale , este însuși subiectul
pasiv al infracțiunii, adică persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale ocrotite, care a
suferit o vătămare urmare infracțiun ii săvârșite .
Declarația persoanei vătămate este un mijloc de probă care poate servi la aflar ea adevărului
în măsura în care este coroborat cu alte probe, lucru pe care îl vom analiza în capitolele următoare.
În primul capito l vom enunța și analiza succint principiile generale ale procesului penal ,
astfel cum sunt prevăzute în Codul de procedură p enală și în Convenția europeană a drepturilor
omului .
În cel de -al doilea capitol vom analiza drepturile persoanei vătămate în procesul penal
raportat la drepturile celorlalți participanți și subiecți procesuali principali, dar și prin prisma
normelor de drept european.
În ultimul capitol, vom analiza modul de audiere al persoanei vătămate în cadrul procesului
penal, dar și măsuri de protecție a le victimelor infracțiunilor, astfel cum sunt reglementat e în Codul
de procedură penală și în legislația intern ațională. De asemenea, vom prezenta punctual câteva
aspecte privind audierea persoanei vătămate prin procedee de ordin tactico -criminalistice.

1 Art. 103, al. 1 NCPP

3 CAPITOLUL I.
PRINCIPIILE GENERALE ALE PROCESULUI PENAL

Principiile de bază ale oricărui proces pen al reprezintă regulile generale aplicabile în cursul
urmăririi penale, în cursul procedurii de cameră preliminară, dar și în cursul judecății în scopul
asigurării bunei desfășurări a procesului și atingerii scopului acestuia.
Principiul legalității proces ului penal este pre văzut de art. 2 NCPP și prevede faptul că
”procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.” În realizarea actului de
justiție penală, legalitatea procesuală se completează cu legalitatea incriminării2, potrivit căr eia
”infracțiunile trebuie prevăzute clar, precis și previzibil de lege”, dar și cu legalitatea pedepsei3,
potrivit căreia ”pedepsele și măsurile ce pot fi luate împotriva persoanelor ce săvârșesc infracțiuni,
de asemenea trebuie prevăzute în mod clar, pre cis și previzibil de lege.”
Noul cod de procedură penală reglementează expres principiul separării funcțiilor judiciare,
în cadrul articolului 3, în care se arată că în procesul penal se exercită patru funcții judiciare,
respectiv: funcția de urmărire pen ală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților ale
persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în
judecată și funcția de judecată.
Prezumția de nevinovăție este principiul potrivit c ăruia ”orice persoană este considerată
nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr -o hotărâre penală definitivă. Prezumția de
nevinovăție constituie o garanție procedurală, dar și un drept subiectiv nepatrimonial.4 Acest
principiu este reglementat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede în art. 6
că ”orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi
legal stabilită”.
Principiul aflării adevărului este principiul potrivit căruia organe le judiciare au obligația de a
asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și
cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.5 De asemenea, instanța de judecată soluționează
cauza dedusă judecăți i cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea
administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului,
cu respectarea deplină a legii.6 Totuși, există anumite limite cu privire la aplicarea acestui principiu,
prin interzicerea s tabilir ii adevărului prin încălcarea principiului loialității administrării probelor;
prin existența unui caz de împiedicare a exercitării sau punerii în mișcare a acțiunii penale; prin
aplicarea principiulu i non reformatio in peius cu ocazia judecării unei căi de atac.7
Ne bis in idem, sau autoritatea de lucru judecat, este un principiu prevăzut în art. 6 NCPP și
constă în aceea că ”nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei
infracțiuni atunci când față de acea persoană s -a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu
privire la aceeași faptă, chiar și sub o altă încadrare juridică”. Articolul 6 din NCPP conține trei
garanții distincte și prevede că nicio persoană nu va f i urmărită penal, judecată sau pedepsită pentru
aceeași infracțiune8. Pentru a se respecta acest principiu , se impune reținerea impedimentului la
exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 al.1 lit i NCPP și respectiv, dispunerea unei soluții de
clasa re, în cursul urmăririi penale, sau de încetare a procesului penal, în cursul judecății.
Principiul oficialității procesului penal nu este prevăzut în mod expres, fiind reglementată
doar obligativitatea punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale. A stfel, actele necesare
desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, de organele judiciare competente,
independent de voința părților procesuale. Potrivit art 3, al. 2 NCPP, ”funcțiile judiciare se exercită

2 Principiul este exprimat în adagiul nullum crimen sine lege
3 Acest principiu este exprimat în adagiul nulla poena sine lege
4 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, 2017, p. 13
5 Art 5 NCPP
6 Art 349 al 1 NCPP
7 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ” ediția 4, ed. CH Beck, 2017, p.26
8 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ” ediția 4, ed. CH Beck, 2017, p.30

4 din oficiu, în afara de cazul când, pr in lege, se dispune altfel.” Principiul oportunității urmăririi
penale se aplică în situațiile în care nu există interes pentru continuarea urmăririi penale și se pune
în aplicare în cadrul activității parchetelor.
O excepție de la principiul oficialită ții o constituie p rincipiul disponibilității și potrivit
acestuia ”în cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mișcare și exercită acțiunea
penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obținerea autorizării ori
sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiții prevăzută de lege”.
Dreptul la un proces echitabil este un drept conferit atât persoanelor acuzate de săvârșirea
unei infracțiuni , cât și victimelor infracțiunilor. Convenția europeană prevede dreptul la un proces
echitabil în cuprinsul articolului 6, ca o garanție procedurală a drepturilor și libertăților persoanei.
Articolul 21, alin.3 din Constituția României prevede că ”părțile au dreptul la un proces echitabil și
la soluționarea cau zei într -un termen rezonabil.”
Potrivit articolului 9 NCPP ”în cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei
persoane la libertate și siguranță”. Garantarea dreptului la libertate și siguranță este un principiu
fundamental prevăzut de Constituție , Convenția europeană a drepturilor omului și de Codul de
procedură penală. ”O persoană este privată de libertate prin dispunerea unei măsuri privative de
libertate, prin executarea unui mandat de aducere prin constrângere, prin dispunerea măsurii de
sigur anță a internării provizorii etc ”.9 ”Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă
de libertate a fost dispusă nelegal, organele judiciare competente au obligația de a dispune
revocarea măsurii și, după caz, punerea în libertate a celui reț inut sau arestat.”
Dreptul la apărare, prevăzut de art. 10 alin 2 NCPP acordat părților, subiecților procesuali
principali și avocaților de a beneficia de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării reprezintă o
transpunere în dreptul intern a disp ozițiilor art. 6 parag. 3 lit b d Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, care consacră dreptul persoanei acuzate de a dispune de timpul și înlesnirile necesare
pregătirii apărării.10 Potrivit art 94 al 3 NCPP, ”în cursul urmăririi penale, procurorul stab ilește data
și durata consultării dosarului de urmărire penală, într -un termen rezonabil.”
Principiul prevăzut de articolul 11 NCPP presupune că orice persoană care se află în curs de
urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităț ii umane. Acest drept nu este
conferit doar suspectului sau inculpatului, activitățile procesuale urmând să fie desfășurate astfel
încât niciun subiect procesual să nu fie supus unor tratamente inumane sau degrdante în vederea
obținerii de probe. De asemen ea, organele judiciare nu trebuie , ca prin activitățile pe care le
desfășoară , să aducă atingere dreptului la viața privată. În doctrină11 s-a arătat că prin respectarea
vieții private a unei persoane se înțelege garantarea integrității fizice și morale ale persoanei,
identității personale sau sociale, respectarea informațiilor personale, a sexualității, a spațiilor
personale sau private .
Activitatea procesuală, scrisă și orală , trebuie efectuată în întregime în limba română, acest
aspect fiind expres prevă zut în Codul de procedură penală, dar și în Constituția României.
”Dreptul la un interpret este un drept absolut numai în ceea ce privește caracterul gratuit al
acestuia, întrucât există posibilitatea refuzului traducerii anumitor părți ale dosarului sau numirii
unui interpret în situația în care reclamantul înțelege și vorbește limba română. ”12 În practica
judiciară13 s-a arătat că atunci când persoana vătămată este un surdo -mut, retragerea plângerii
prealabile făcută prin declarație consemnată în încheiere a de ședință, nu este valabilă dacă aceasta
nu s-a făcut prin intermediul unui interpret sau printr -un înscris depus la dosar.

9 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, 2017, p.38
10 Nicolae Volonciu , S. Uzlău ș.a. – ”Noul cod de procedură penală comentat ”, ed. Hamangiu, 2014, p.
11 Radu Chiriță – ”Convenția europeană a drepturilor omului, comentarii și explicații ”, vol II, ed CH Beck, 2007 , p.38
12 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, 2017, p.50
13 C.S.J., secția penală, decizia nr 1397 din 29 mai 1992, www.legalis.ro

5 CAPITOLUL II
ASIGURAREA DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL AL
PERSOANEI VĂTĂMATE PRIN PRISMA DREPTURILOR SALE

Secțiunea 2. Su biecții procesuali penali și participanții în cadrul procesului penal

Potrivit art. 32 al.1 NCPP, ”părțile sunt subiecții procesuali principali care exercită sau
împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară” . Părțile în procesul penal sunt: inculpatu l, partea
civilă și partea responsabilă civilmente. Persoana vătămată și suspectul sunt subiecți procesuali
principali și au aceleași drepturi și obligații ca și părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă
numai acestora.
Suspectul este persoana cu privire la care, din datele și probele existente în cauză, rezultă
bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în timp ce inculpatul este
persoana față de care s -a pus în mișcare acțiunea penală.
Partea responsabilă civilmente est e, potrivit art. 86 NCPP, „persoana care, potrivit legii
civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în
solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.”
Persoan a vătămată, în accepțiunea Codului de procedură penală, este persoana care a suferit
o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală. Persoana vătămată, prin exercitarea
acțiunii civile în cadrul procesului penal, dobândește calitatea de parte ci vilă. Constituirea de parte
civilă se poate face, potrivit art. 20 al.2, în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii
pretențiilor, a motivelor și probelor pe care acestea se întemeiază, până la începerea cercetării
judecătorești.
Calitatea de parte civilă în procesul penal poate fi deținută de: persoana vătămată prin
infracțiune ; moștenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii persoanei vătămate prin infracțiune;
asigurătorul de răspundere civilă; persoanele care au făcut cheltuieli pent ru înmormântarea
victimei.14
Persoana vătămată are, potrivit NCPP numai calitatea de subiect procesual principal, nu și
calitatea de parte procesuală, așa cum era prevăzut în Codul penal din 1969. Astfel, nu se mai poate
considera că persoana vătămată este subiect activ al acțiunii penale.
Persoana vătămată participă în procesul penal după începerea urmăririi penale in rem, pe
parcursul întregii faze de urmărire penală, în procedura camerei preliminare sau în cursul
judecății15.
În situația în care, o perso ană vătămată printr -o faptă penală pentru care acțiunea penală se
pune în mișcare din oficiu, nu dorește să participe la procesul penal în această calitate, trebuie să
înștiințeze despre aceasta organul judiciar, această manifestare de voință echivalând cu renunțarea
la calitatea de persoană vătămată. Totuși, în această situație, dacă apreciază necesar, organele
judiciare pot proceda la audierea acesteia în calitate de martor.
Renunțarea la calitatea de persoană vătămată poate avea loc și în cazul infracțiu nilor pentru
care legea prevede posibilitatea împăcării, întrucât în acest caz acțiunea penală se pune în mișcare
din oficiu. Însă, renunțarea la această calitate nu va fi posibilă în cazurile în care acțiunea penală se
pune în mișcare la plângerea prealab ilă a persoanei vătămate , dar va fi posibilă, însă, retragerea
plângerii prealabile.

14 Carmen Paraschiv – ”Fișe de procedură penală ”, ed. Hamangiu, 2016, p. 71
15 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, 2017, p.67

6 Secțiunea 2.1 Drepturile persoanei vătămate în comparație cu drepturile celorlalți
participanți în procesul penal

Principalele drepturi ale persoanei vătămate sunt pr evăzute în art. 81 li terele a)-j) NCPP.
Acestea sunt:
– ”dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale ”;
Acesta este un ”drept -cadru ”16, fiind punctul de plecare pentru exercitarea celorlalte drepturi
prevăzute de lege, constituind totodată, „o co mponentă a principiului loialității în înd eplinirea
funcțiilor judiciare” .
– ”dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica
excepții și de a pune concluzii ”;
– ”dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluțio narea laturii penale a cauzei ”;
Aceste drepturi pot fi exercitate în condițiile pre văzute de lege, în funcție de specificul
fiecărei faze procesuale.
– ”dreptul de a fi informată, într -un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi
penale , la cererea sa expresă ”, ”cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de
poștă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să îi fie comunicate ”;
Se urmărește astfel evitarea situațiilor în care persoana vătămată ar prim i informații cu
privire la stadiul cercetărilor penale doar la sfârșitul acest ora.17
– ”dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii ”;
Potrivit articolului 94 NCPP, consultarea dosarului este un drept pe care îl poate exercita
avocatul persoanei vătămate, pe tot parcursul procesului penal. Acesta include și dreptul de a studia
actele dosarului , dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii , pe
cheltuiala clientului. ”Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv ”. Pentru a se
evita abuzurile , organul judiciar este obligat să motiveze orice restrângere a acestui drept. De
exemplu, ”în cauza Forum Maritime c. României18, s-a reținut încălcarea principiului egalității
armelor garantat de art. 6 parag. 1 și, im plicit, a dreptului garantat de art. 6 parag. 3 lit. b) din
Convenție din cauza inechității procedurilor desfășurate în fața organelor de urmărire penală, în
cadrul cărora persoana vătămată constituită parte civilă sau avocatul acesteia, ținut de secretul
profesional, nu au avut acces la dosarul cauzei pentru a studia probele aduse de către persoana
acuzată în apărare și nici cele administrate de procuror. ” Totuși, în niciun caz avocatului nu îi se
poate restricționa dreptul de a consulta declarațiile subie ctului procesual principal pe care îl asistă
sau pe care îl reprezintă. Dispozițiile articolului 94 NCPP se aplică în mod corespunzător cu privire
la dreptul persoanei vătămate de a consulta dosarul.
– ”dreptul de a fi ascultată ”;
Acest a este unul dintre c ele importante drepturi pe care le are persoana vătămată, deoarece
reprez intă „vocea” persoanei care a suferit vătămarea de pe urma infracțiunii. Dreptul de a fi
ascultat, este prevăzut în art. 10 alin . (1) din Directiva 2012/29/UE, fiind compus din două
elemente, respectiv posibilitatea ca victimele să fie audiate în cursul procedurii penale și
posibilitatea să prezinte probe.
În cazul audierii unei victime -copil, se iau în considerare în mod adecvat vârsta și
maturitatea acesteia. În alineatul 2 din Dire ctivă, se acordă e ficacitate principiului marjei de
apreciere a organelor judiciare, precum și principiului liberei aprecieri a probelor, și se prevede că
„normele procedurale în temeiul cărora victimele pot fi audiate în cursul procedurilor penale și pot
prezenta probe se stabilesc în cadrul dreptului intern .” În Preambulul Directivei 2012/29/UE, se
arată că „dreptul victimelor de a fi audiate ar trebui considerat ca fiind respectat în cazul în care li se
permite victimelor să formuleze în scris declarații sau explicații. Dreptul victimelor -copii de a fi

16 Nicolae Volonciu, S imona Uzlău (coord.), ”Noul Cod de procedură penală comentat ”, Ed. Hamangiu, București,
2014, p. 196
17 Magdalena Roibu, ”Drepturile persoanei vătămate în noul Cod de procedură penală ”, 27 iulie 2015
18 CEDO, Hotărâ rea din 4 octombrie 2007, Mihai Mareș – Drepturile persoanei vătămate în cadrul procesului penal ,
17 iunie 2016, https://www.juridice.ro/449940/drepturile -persoanei -vatamate -in-cadrul -procesului -penal.html

7 audiate în cadrul procedurilor penale nu ar trebui să fie exclus numai pe motiv că victima este un
copil sau pe motivul vârstei victimei respective”
În cadrul procesului penal, d eclarațiile persoanei vătăm ate sunt extrem de datorită
informațiilor pe care le poate furniza asupra faptei și făptuitorului. Totuși, în privința valorii
probante a declarațiilor persoanei vătămate, se aplică principiul liberei aprecieri a probelor19 și se ia
în considerare interesul pe care persoana vătămată se consideră că îl are în rezolvarea cauzei penale,
respectiv interesul dovedir ii vinovăției suspectului sau inculpatului, pedepsirea acestuia și altele.
– ”dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților ”;
După cum s -a arătat în literatura de specialitate20, „acest drept nu este unul absolut și
necondiționat”, iar exercitarea sa trebui e să fie co relată cu acele dispoziții care perm it „participarea
activă” a persoanei vătămate în cadrul administrării mijloacelor de probă.
– ”dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română . În cazuri urgente se pot folosi mijloace
tehnice de comunicare, dacă se apreciază că acest lucru este necesar și că nu împiedică exercitarea
drepturilor persoanei vătămate;
– ”dreptul de a i se comunica traducerea într -o limbă pe care o în țelege a oricărei soluții de
netrimitere în judecată ”, atunci când nu înțelege limba română;
Prin intermediul reglementării acestor drepturi se facilit ează atât exercitarea dreptului la
apărare, dar și egalitatea părților în fața organelor judiciare. În Pr eambulul Directivei 2012/29/UE ,
la punctele 34 și 35, se arată că , în timpul audierii victimei , dar și pentru a îi permite să participe
activ la audierile în fața instanței , ar trebui să fie puse la dispoziție în mod gratuit servicii de
interpretariat, în conformitate cu rolul vic timei în sistemul judiciar penal , iar pentru alte aspecte
privind proceduril e penale, aceste servicii trebuie puse la dispoziție, doar în măsura în care este
necesar ca victima să își poată exercita drepturile.
– ”dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată ”;
Potrivit dispozițiilor art. 93 raportat la art. 89 alin. (1) CPP, ”persoana vătămată are dreptul
să fie asistată de unul sau mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră
preliminară și al j udecății, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoștință acest drept.
Asistența juridică este asigurată prin prezența a cel puțin unuia dintre avocați ”. După cum s-a
subliniat în practica judiciară, „dreptului oricăreia dintre părți de a fi asistată de apărător îi
corespunde obligația corelativă a organelor judiciare de a asigura părților deplina exercitare a
drepturilor procesuale, î n condițiile prevăzute de lege”. În practica instanțelor s -a arătat că nu este
conformă garanțiilor dreptului la apărare respingerea cererii petentului de amânare a cauzei în
vederea angajării unui apărător, deși era prima formulată iar cauza, având ca obiect plângere
împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, era la primul termen de judecată cu procedura legal
îndeplinită, părții fiindu -i produsă, astfel, o vătămare evidentă.21
Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. 2 ra portat la art. 92 alin. 8 NCPP, ”a vocatul persoanei
vătămate are dreptul de a beneficia de timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea și realizarea
unei apărări efective ”.
Potrivit art. 93, alin. 4,5 NCPP,”a sistența juridică a persoanei vătămate este obligatorie când
aceasta este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă ori
când organul judic iar apreciază că din anumite motive, nu și -ar putea face singură apărarea .”
Conform art. 96 CPP, ”în cursul procesului penal, persoana vătămată poate fi reprezentată,
cu excepția caz urilor în care prezența acesteia este obligatorie sau este considerată ne cesară de către
procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz. ”
Reprezentarea poate fi legală sau convențională . Reprezentarea judiciară realizată de avocat
se diferențiază de reprezentarea făcută de persoane particulare prin faptul că avocatul a re dreptul de
a pleda, această activitate având ca obiect înlocuirea de către avocat a părții sau a subiectului

19 M. Udroiu , ”Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală ”, Ed. C.H. Beck, București, 2014,
p. 257
20 N. Volonciu, S. Uzlău (coord.), ”Noul Cod de procedură penală comentat ”, Ed. Hamangiu, București, 2014 , p. 201
21Tribunalul București, Secția I Penală, decizia nr. 1673/R/2004, CPJP 2000 -2004, pp. 676 -678

8 procesual principal ale cărei sau ale cărui interese sunt reprezentate , în baza împuternicirii de
reprezentare, spre deosebire de asistența juri dică, care presupune prezența părții sau a subiectului
procesual principal în timp ce avocatul pune concluzii.22
Un caz particular de reprezentare a persoanei vătămate este reglementat în art. 80 alin. 1 și 2
NCPP, respectiv: ”în cazul în care există un num ăr mare de persoane vătămate care nu au interese
contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal.
În cazul în care nu și -au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului
penal, pr ocurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere
motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi
comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoștințeze procu rorul sau instanța în cazul în
care refuză să fie reprezentate prin avocatul desemnat din oficiu . Termenul de încunoștințare este de
3 zile de la primirea comunicării. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care
reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. ”
Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora. Citarea
persoanelor vătămate se poate realiza prin reprezentantul legal sau printr -o pub licație de circulație
națională, ast fel cum prevede art. 257 alin. 4 NCPP.
Organelor judiciare le revine obligația corelativă de a asigura exercitarea deplină și efectivă
a dreptului la apărare de către persoana vătămată în tot cursul procesulu i penal, pot rivit art. 10 alin. 5
NCPP.
– ”dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege ”;
Potrivit dispozițiilor art. 67 și următoarele din Legea nr. 192/2006 privind medierea și
organizarea profesiei de mediator ,”în latura penală a procesului, medie rea se aplică numai cauzelor
privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea înlătură
răspunderea penală, putându -se desfășura atât înaintea începerii procesului penal, caz în care
termenul prevăzut de lege pe ntru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata
desfășurării medierii, cât și după începerea procesului penal, când urmărirea penală sau, după caz,
judecata se poate suspenda până la închiderea acestei proceduri, durata suspendării neputând de păși
3 luni, în temeiul prezentării de către părți a contractului de mediere. ”
Și în alte acte normative se regăsesc d ispoziții cu caracter de protecți e pentru victimele
infracțiunii, dintre care precizăm dispozițiile art. 170 alin. 3 din Legea nr. 302/200 4 privind
cooperarea juridicară internațională în materie penală23, potrivit cărora, ”în situația în care, în
urma verificării, instanța constată incidența unui motiv de refuz al recunoașterii hotărârii
judecătorești și executării măsurilor de probațiune sa u a sancțiunii alternative în România, instanța
poate dispune, în cazuri excepționale, recunoașterea hotărârii și executarea acestor măsuri numai
dacă există convingerea că prin aceasta s -ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a
persoanei condam nate și nu sunt încălcate drepturile ori prejudiciate beneficiile de care se bucură
victimele infracțiunii săvârșite de persoana condamnată, dacă acestea locuiesc în România .”
Persoanei vătămate îi sunt conferite o serie de drepturi și în cadrul procedurii de cameră
preliminară, dar și în cursul judecății, dintre care amintim, spre exemplu , faptul că ” ulterior
repartizării aleatorii a dosarului judecătorului de cameră preliminară, persoanei vătămate i se aduce
la cunoștință obiectul procedurii în camera pre liminară, dreptul de a -și angaja un apărător și
termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la
legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către
organele de urmărire penală ”24
De asemenea, având de soluțion at cereri le și excepțiil e, judecătorul de cameră
preliminară ”va ascult a concluziile persoanei vătămate, dacă este prezentă , ” iar încheierea
pronunțată de ju decătorul de cameră preliminară va fi comunicat ă de îndată și persoanei
vătămate ”25.

22 Mihai Mareș – ”Drepturile persoanei vătămate în procesul penal” , 17 iunie 2016, www.juridice.ro
23 Republicată în Monitorul Oficial nr. 758/10.11.2008
24 Art. 344 al. 2 NCPP
25 Art. 345 al. 1,2 NCPP

9 Potrivit art. 346 al. 1 N CPP, tot de îndată se va comunica persoanei vătămate și încheierea
prin care s -a constatat legalitatea sesizării, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire
penală și prin care s-a dispus începerea judecății de către judecătorul de cameră preliminară.
În cazul pronunțării soluțiilor de restituire a cauzei la parchet datorită faptului că
rechizitoriul a fost întocmit neregulamentar, iar neregularitatea nu a fost remediată de procu ror în
termenul de 5 zile de la comunicarea neregularității , dacă această neregularitate atrage
imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, sau dacă procurorul solicită restituirea
cauzei, în condițiile art. 345 alin. 3, sau dacă nu răsp unde în termenul prevăzut de aceleași
dispoziții, precum și în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare,
a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat cu nulitatea absolută sau relativă
actele de ur mărire penală efectuate cu încălcarea legii și se dispune începerea judecății, judecătorul
de cameră preliminară se va pronunț a prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părților și
a persoanei vătămate și cu participarea procurorului; încheierea se comunică de îndată și persoanei
vătămate26. Persoana vătămată are dreptul de a face contestație în termen de 3 zile de la
comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. 1-42 NCPP, contestație care poate privi și modul
de soluționare a cererilor și a excepțiilor.
Confirm art. 93 alin. 3 NCPP, ”în cursul judecății, avocatul persoanei vătămate exercită
drepturile persoanei asistate, cu excepția celor pe care aceasta le exercită personal, și dreptul de a
consulta actele dosarului. ”Ca urmare a modificăril or aduse prin O.U.G. nr. 18/2016, a fost introdusă
posibilitatea persoanei vătămate de a solicita reunirea cauzelor sau strămutarea , potrivit art. 45 alin.
3 NCPP, respectiv art. 72 alin. 1 NCPP.
În ceea ce privește procedura abreviată de recunoaștere a în vinuirii , conform art. 374 alin.
(a) NCPP, modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, se prevede și pentru persoana vătămată dreptul de a
prezenta înscrisuri .
Conform art. 374 alin. 7 NCPP, „probele administrate în cursul urmăririi penale și
necontestate de către părți sau de către persoana vătămată nu se readministrează în cursul cercetării
judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților, a persoanei vătămate și a
procurorului și sunt avute în vedere de instanță la deliberare”. Astfel, per soana vătămată poate să
contest e probele administrate în faza urmăririi penale sub aspectul temeiniciei, înainte de începerea
cercetării judecătorești, solicitând judecătorului de fond readministrarea acestor probe în condiții de
publicitate, nemijlocire ș i contradictorialitate.
În privința exercitarea căilor ordinare de atac, p ersoana vătămată ”poate formula apel în ceea
ce privește latura penală , calea de atac putând fi declarată pentru aceasta și de către reprezentantul
legal sau de avocat ”.27 În materia căilor extraordinare de atac , persoana vătămat ă are dreptu l de a
formula contestație în anulare , potrivit art. 427 alin. 1 NCPP. Astfel, cererea de contestație în
anulare poate fi formulată de persoana vătămată în următoarele cazuri, prevăzute de art. 426 , literele
c,d,e și g:
– ”când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la
dezbaterea pe fond a procesului ”
– ”când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de
incompatibilitate ”
– ”când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului, când aceasta era
obligatorie, potrivit legii ”
– ”când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede
altfel ”.
Cu privire la procedura acordului de recunoaș tere a vinovăției , modificările aduse prin
O.U.G. nr. 18/2016 înlătură caracterul necontradictoriu al procedurii, vizând citarea persoanei
vătămate la termenul fixat de instanță, precum și ascultarea acesteia înainte de pronunțarea sentinței
cu privire la acordul de recunoaștere, în măsura în care este prezentă, astfel cum prevăd dispozițiile
art. 484 alin. 1 și 2 NCPP. Potrivit art. 488 NCPP, ”calea de atac a apelului împotriva sentinței prin

26 Art. 346 al 41 NCPP
27 Art. 409 NCPP

10 care s -a soluționat acordul de recunoaștere a vinovăției poate f i declarată și de persoana vătămată , în
termen de 10 zile de la comunicare, în condițiile art. 409, care se aplică în mod corespunzător. La
soluționarea apelului, persoana vătămată va fi citată , alături de părți.

Secțiunea 2.2 Încălcări ale drepturilor pe rsoanei vătămate

Drepturile persoanei vătămate sunt încălcate , printre altele, prin omisiuni ale legiuitorului de
a include persoana vătămată la desfășurarea unor proceduri. Astfel, se poate observa că, deși
persoanei vătămate îi este conferit dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorului sau
expertului, în realitate ea nu își poate exercita acest drept în cursul urmăririi penale, întrucât în
această etapă a procesului procedura este nepublică.
Potrivit unor autori28,”dreptul persoanei vătămate de a adresa întrebări inculpatului,
martorilor și experților nu este un drept absolut și necondiționat, iar acesta poate fi exercitat numai
în acele situații procesuale în care legea permite participarea activă a lor la administrarea probelor. ”

Considerăm c ă în faza de urmărire penală, deși este o procedură nepublică, se pot accepta , în
anumite cazuri , și elemente de contradictorialitate. Caracterul nepublic nu presupune ca această
procedură să fie una secretă pentru părți sau pentru subiecții procesuali pri ncipali , ci nepublicitatea
trebuie să existe în raport cu terții, cei care nu sunt implicați în procesul penal, pentru a nu se aduce
atingere drepturilor celor care sunt implicați direct în procesul penal, să fie respectată viața privată a
acestora și să n u se aducă atingere prezumției de nevinovăție.
În schimb, alți autori29, admit existența acestui drept și constată, prin compararea setului de
drepturi de care beneficiază persoana vătămată cu cele ale inculpatului, faptul că, pentru faza
urmăririi penale, persoana vătămată are dreptul de a adresa întrebări inculpatului (precum și
martorilor și expertului), în vreme ce inculpatul nu are dreptul de a adresa întrebări persoanei
vătămate, putând, totuși, să refuze să răspundă întrebărilor formulate de victima infracțiunii.
Considerăm că acest aspect ar putea aduce atingere principiului egalitații armelor care
reprezintă tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără
ca una din ele să fie avantajată în raport cu cea laltă parte din proces.
În ceea ce privește procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, persoana vătămată este
încunoștințată despre încheierea acestui acord prin citarea ei de către instanță, la termenul fixat
pentru judecarea cauzei. În situația în care dosarul s -a format ca urmare a plângerii persoanei
vătămate, persoana vătămată este nevoită să accepte un acord de recunoaștere a vinovăției încheiat
între procuror și inculpat, indiferent dacă acordul se încheie pentru infracțiunea urmărită la plâng ere
prealabilă sau nu.
Un alt exemplu de încălcare a drepturilor persoanei vătămate poate fi observată analizând
articolul 281 al. 1 litera f NCPP, în sensul că dispozițiile acestui articol nu au fost completate cu
mențiunea privitoare la incidența sancțiu nii nulității absolute în ipoteza în care sunt încălcate
dispozițiile privind asistarea de către avocat a persoanei vătămate, atunci când asistența juridică este
obligatorie, așa cum se prevede pentru suspect, inculpat și celelalte părți, ceea ce contravin e
principiului egalității armelor.
În situația în care se încalcă obligația procedurală a organelor judiciare de a aduce la
cunoștința persoanei vătămate drepturile procesuale înainte de a fi ascultată, se poate aplica
sancțiunea nulității relative dacă s unt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 282 și ca urmare,
excluderea probei.

28 N. Volonciu, S. Uzlău (coord.), ”Noul Cod de procedură penală comentat ”, Ed. Hamangiu, București, 2014 , p. 201.
29 Mihail Udroiu, Procedură Penală. Partea g enerală, Ed. C.H. Beck 2015, p. 74.

11 Secțiunea 2.3 Modul cum sunt reflectate în legislația română normele europene cu
privire la drepturile persoanei vătămate

Pentru a se asigura standardele minimale în mat eria drepturilor victimelor în toate Statele
Membre ale Uniunii Europene , a fost adoptat un pachet de instrumente juridice, respectiv Directiva
2011/99/UE privind ordinul european de protecție , Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme
minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a
Deciziei -cadru 2001/220/JAI a Consiliului ,precum și Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind
recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă , aplicabile încep ând cu anul
2015.
Victimele care au reședința într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care a
fost săvârșită infracțiunea beneficiază de un set de garanții cuprinse în art icolul 17 din Directiva
2012/29/UE, cu scopul de a reduce la minimum dificultățile de ordin juridic și lingvistic în ceea ce
privește desfășurarea procedurilor. În doctrină30 s-a arătat că, ”în situația în care una sau mai multe
infracțiuni sunt comise pe teritoriul unui singur stat, iar autorul sau victima sunt resortisanț i sau își
au sediul pe teritoriul altui stat, se impune un schimb de informații între organele judiciare ale
statelor implicate în vederea stabilirii competenței de comun acord, ceea ce implică, totodată,
realizarea transferului de proceduri în materie pen ală.”
Conform art icolului 18 al Directivei 2012/29/UE, „fără a aduce atingere dreptului la apărare,
statele membre garantează adoptarea unor măsuri de protecție a siguranței victimelor și a membrilor
familiilor acestora împotriva victimizării secundare și repetate și a intimidării și răzbunării, inclusiv
împotriva riscului unor vătămări emoționale sau psihologice, și de protecție a demnității victimelor
pe durata audierilor și în momentul depunerii mărturiei. După caz, astfel de măsuri includ și
proceduri i nstituite în temeiul dreptului intern pentru protecția fizică a victimelor și a membrilor
familiilor acestora”.
În reglementarea națională, pentru consolidarea rolului și drepturilor persoanei vătămate în
procesul penal prezintă interes modificările și co mpletările aduse Codului de procedură penală prin
dispozițiile:
– Legii nr. 75 din 28 aprilie 2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală31, prin care se introduce posibilitatea persoanei vătămate de a participa activ î n procedura
camerei preliminare;
–O.U.G. nr. 18 din 18 mai 2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009
privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedu ră penală, precum și pentru
completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară32, a cărei
oportunitate a fost justificată de necesitatea înlăturării viciilor de neconstituționalitate constatate de
către Curtea Constituțională prin numeroasele decizii pronunțate cu privire la instituț ii procesuale
penale importante. Oportunitatea acestei ordonanțe de urgență a fost justificată și de necesitatea
transpunerii unor instrumente juridice unionale cu impact atât asupra dreptului substanțial penal, cât
și asupra dreptului procesual penal, prin sporirea garanțiilor oferite în cadrul procedurilor judiciare,
precum și d e înlăturarea riscului condamnării României de către Curtea de Justiție a Uniunii
Europene ca urmare a procedurilor de infringement aflate în curs de desfășurare. Această ordonanță
de urgență transpune, printre altele, dispoziții ale Directivei 2011/92/UE privind combaterea
abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de
înlocuire a Deciziei -cadru 2004/68/JAI și ale Directivei 2012/29/UE anterior menționate, cu
relevanță pentru reglementarea drepturilor pe rsoanei vătămate.

30 Ion Rusu, ”Combaterea prin intermediul dreptului penal a abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a
acestora și a pornografiei infantile în Uniunea Europeană ”, în Caiete de drept penal nr. 4/2012, Ed. Uni versul Juridic,
pp. 124 -125
31 Publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 29 aprilie 2016
32 Publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 23 mai 2016

12 CAPITOLUL III
AUDIEREA PERSOANEI VĂTĂMATE ÎN PROCESUL PENAL

Secțiunea 3 . Reguli generale în materia audierii persoanelor în procesul penal

Regulile privind audierea persoanelor în cadrul procesului penal sunt prevăzute de Codul de
procedură penală, fiind reglementate în articolele 104 -106.
Astfel, potrivit articolului 104 N CPP, ”în cursul procesului penal, în condi țiile prevă zute de
lege, pot fi audiate urm ătoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată , partea civil ă,
partea responsabil ă civilmente, martorii și experț ii”.
Legiuitorul a prevăzut și situația în care persoana audiată nu înțelege, nu vorbește limba
română sau nu se poate exprima sau persoana audiată este surdo -mută, caz în care, audierea va avea
loc prin inte rpret. Astfel, potrivit art. 105 NCPP ” Ori de câte ori persoana audiată nu înțelege, nu
vorbește sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi
desemnat de organele judiciare sau ales de părți ori persoana vă tămată, dintre interpreții autorizați,
potrivit legii. În mod excepțional, în situația în care se impune luarea urgentă a unei măsuri
procesuale sau dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezența
oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligația de a
relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă. Dacă persoana audiată este surdă, mută
sau surdo -mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capac itatea de a comunica
prin lim bajul special. În această situație comunicarea se poate face și în scris. ”
Totuși, potrivit alineatului 4 al art. 105 N CPP,”în cazuri excepționale, dacă nu este prezentă o
persoană autorizată care poate comunica prin limbajul s pecial, iar comunicarea nu se poate realiza
în scris, audierea persoanelor surde, mute sau surdo -mute, se va face cu ajutorul oricărei persoane
care are aptitudini de comunicare. ”
În ceea ce privește protecția sănătății persoanelor audiate în cursul proces ului penal, ” dacă în
timpul audierii unei persoane aceasta acuză oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi
afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune
întreruperea ascultării și ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic. ”33 Cauzele
medicale care ar justifica întreruperea audierii nu sunt limitate la simptomele unei boli care i -ar
pune în pericol viața persoanei audiate, ci este suficient ca acestea săi îi afecteze capacitatea fizic ă
sau psihică de a participa la ascultare.34
Organul judiciar poate proceda la o nouă audiere dacă simptomele bolii dispar într -un termen
rezonabil, fără a fi necesară asistența medicală. Dacă se constată că este necesară consultarea
persoanei de către un m edic și simptomele nu dispar, atunci audierea va fi reluată la o dată
ulterioară. În situația în care afecțiunea medicală este reclamată de către suspect sau inculpat ,
organele judiciare au posibilitatea de a dispune efectuarea unei expertize medico -legale , pentru a se
stabili dacă suspectul sau inculpatul pot să participe, în continuare, la procesul penal.35
Audierea unei persoane aflată în stare de arest preventiv, în executarea unei pedepse sau a
unei măsuri educative privative de libertate, se poate face și prin videoconferință, la sediul
organului judiciar și la locul de deținere, prin intermediul mijloacelor tehnice disponibile.

33 Art. 106 Ncpp
34 Marian Alexandru – ”Procedură penală. Partea generală”, editura ProUniversitaria, 2015, pg. 131
35 Marian Alexandru – ”Procedură penală. Partea generală”, editura ProUniversitaria, 2015, pg. 132

13 Secțiunea 3.1 Audierea persoanei vătămate în procesul penal

În cursul procesului penal, declarațiile persoanei vătămat e se pot obține, fie prin intermediul
confruntării, fie prin intermediul audierii.
Audierea persoanei vătămate începe prin stabilirea datelor personale ale acesteia și
informarea asupra drepturilor și obligațiilor procesuale care îi revin.
Astfel, l a înc eputul primei audieri, persoanei vătămate i se adresează aceleași întrebări care i
se adresează suspectului sau inculpatului, așa cum sunt prevăzute la articolul 107 N CPP, respectiv i
se vor adresa întrebări cu privire la ”nume, prenume, poreclă, data și l ocul nașterii, codul numeri c
personal, numele și prenumele părinților, cetățenia, starea civilă, situația militară, studiile, profesia
ori ocupația, locul de muncă, domiciliul și adresa unde locuiește efectiv și adresa la care dorește să
îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfășoară
vreun proces penal, dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbește sau nu înțelege limba
română ori nu se poate exprima, precum și cu privire la orice alte date pentru stabilirea situației sale
perso nale”. Aceste întrebări se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar
consideră necesar.
Persoanei vătămate trebuie să i se comunice drepturile și obligațiile procesuale, înainte de a
fi ascultată. În c adrul articolului 11136, al. 2 N CPP sunt prevăzute patru drepturi și două obligații
care trebuie aduse la cunoștința persoanei vătămate, însă apreciem că acesteia ar trebui să i se aducă
la cunoștință toate drepturile prevăzute la art. 81, analizate în Secț iunea 2.1 a prezentei lucrări.
Prin intermediul art. II, pct. 16 din OUG 18/2016 s -a reglementat obligația organului
judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni ”de a audia de îndată
persoana vătămată, iar dacă acest lucru nu este posibil, audierea se va realiza ulterior depunerii
plângerii, fără întârzieri nejustificate.” 37 Declarația dată de persoana vătămat ă în aceste condiții
constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi p enale in
rem.
Aceste modificări sunt benefice , impunându -se astfel audierea cu prioritate a persoanei
vătămate , mai ales în condițiile în care, de foarte multe ori, sunt necesare clarificări cu privire la
fapta săvârșită și cu privire la făptuitor. De ase menea, în cazul săvârșir ii unor infracțiuni cu un
puternic impact emoțional asupra persoanei vătămate, este posibil ca aceasta să nu mai dorească
detalierea faptei ulterior , situație în care, se poate împiedica descoperirea celui vinovat cu celeritate.
În situația în care ”persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr -o
faptă penală pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și care nu dorește să participe
la procesul penal, trebuie să înștiințeze despre aceasta orga nul judiciar, care, dacă apreciază necesar,
o va putea audia în calitate de martor”.38 Spre deosebire de declarația luată unui martor, declarația
persoanei vătămate nu este luată sub prestare de jurământ.
Cu ocazia primei audieri, persoanei vătămate i se aduce la cunoștință faptul că, ”în cazul în
care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate,
poate să fie informată cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia ”39

36 Art. 111 NCPP prevede următoarele drepturi și obligații:
a) ”dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat
din oficiu
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege
c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute
de lege
d) dreptul de a fi încunoștințată cu privir e la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă,
precum și dreptul de a se constitui parte civilă
e) obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare
f) obligația de a comunica orice schimbare de adresă”
37 Art. 111 al. 9 NCPP
38 Art. 81, al. 2 NCPP
39 Art. 111 al. 5 NCPP

14 Spre deosebire de audierea suspectului sau inculpatului, în cazul audierii persoanei
vătămate, ”înregistrarea acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo se realizează dacă
organele de urmărire penală consideră necesar sau dacă persoana vătămată solicită acest lu cru în
mod expres și înregistrarea este posibilă”. De asemenea, o altă diferență poate fi observată în sensul
că, în cazul audierii persoanei vătămate, legea nu impune indicarea concretă a motivului pentru care
înregistrarea nu a fost posibilă.
Organul ju diciar poate emite mandat de aducere față de orice persoană, inclusiv față de
persoana vătămată ori partea civilă, dacă ascultarea ei este necesară, existând totodată obligația
corelativă a organului judiciar de a face toate demersurile necesare pentru a p roceda la ascultarea
persoanei respective.40
Audierea propriu zisă a persoanei vătămate se desfășoară potrivit acelorași reguli
procedurale aplicabi le suspectului sau inculpatului, astfel și aceasta este lăsată să declare tot ceea ce
dorește privind fapta care face obiectul cauzei , iar d upă relatarea liberă, persoanei vătămate i se pot
adresa întrebări.
În cursul judecății41, i se pot pune întrebări ”nemijlocit, de către procuror, inculpat, avocatul
inculpatului, partea responsabilă civilmente, avocatul ace steia. Președintele și ceilalți membri ai
completului pot de asemenea pune întrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa soluționare a
cauzei”. De asemenea, în cursul judecății, ”instanța poate respinge întrebările care nu sunt
concludente și utile cauze i. Întrebările respinse se consemnează în încheierea de ședință”
Persoana vătămată are posibilitatea de a se consulta cu avocatul pe timpul audierii . În opinia
unor autori42, ”regle mentarea acestui drept nu este justificată întrucât se consideră că persoana
vătămată nu are dreptul de a omite anumite amănunte ale relatării, nici dreptul de a falsifica situația
relatată fără a fi atrasă răspunderea penală împotriva sa, astfel încât eve ntuala consultare cu
avocatul în cursul audierii nu are obiect legal. ”
Când persoana vătămată beneficiază de asistență juridică obligatorie43, audierea acesteia în
lipsa apărătorului atrage sancțiunea nulității relative, declarația fiind exclusă din categor ia
mijloacelor de probă.44
Spre deosebire de declarațiile suspectului sau inculpatului, declarațiile persoanei vătămate ar
putea avea un plus de credibilitate întrucât se consideră că persoana vătămată nu ar avea interes în
deformarea adevărului, spre deose bire de suspect sau inculpat care ar avea interes să ascundă
adevărul în scopul evitării tragerii sale la răspundere penală. Totuși, și declarațiile persoanei
vătămate ar trebui analizate prin verificarea bunei sale credințe.
”Relatarea liberă a persoanei vătămate precum și întrebările adresate pe parcursul audierii,
se vor consemna în scris, menționându -se cine le-a formulat. În cursul urmăririi penale, nu pot
exista întrebări respinse întrucât întrebările pot fi puse doar de către organul judiciar. În cu prinsul
declarației, se vor consemna ora începerii și ora încheierii ascultării, ca o garanție a dreptului la un
proces echitabil, astfel încât să se poată verifica modul în care a fost realizată ascultarea, respectiv
dacă a fost realizată pe timp de zi sa u de noapte, pe o perioadă rezonabilă de timp sau epuizantă
pentru persoana audiată. ”45
Potrivit art 111 coroborat cu art. 110, al. 2 NCPP, ”dacă este de acord cu conținutul
declarației, persoana vătămată o semnează. Dacă are de făcut rectificări, preciză ri ori completări,
acestea sunt indicate în cuprinsul declarației, fiind urmate de semnătura acesteia. Când persoana
vătămată nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declarația
scrisă. Declarația va fi semnată și de orga nul judiciar care a procedat la audiere, de avocații prezenți
ai tuturor părților, precum și de interpret, dacă declarația a fost luată prin interpret”. Un exemplu de

40 Nicolae Volonciu, S. Uzlău – ”Noul cod de procedură penală comentat ”, ediția a II -a, ed. Hamangiu, 2015, p.288
41 Art. 380 NCPP
42 Nicolae Volonciu, S. Uzlău – ”Noul cod de procedură penală comentat ”, ediția a II -a, ed. Hamangiu, 2015, p. 290
43 Art. 93 alin. 4,5 NCPP
44 Carmen Paraschiv –”Fișe de procedură penală pentru admiterea în magistratură și avocatură” , ed. Hamangiu, 2016,
p. 145
45 Nicolae Volonciu, S. Uzlău – ”Noul cod de procedură penală comentat ”, ediția a II-a, ed. Hamangiu, 2015, p. 285

15 consemnare a declarațiilor persoanei vătămate, în cursul urmăririi penale, este prezentat în anexa
prezentei lucrări .
În cursul judecății, Codul de Procedură Penală46 prevede obligativitatea audierii persoanei
vătămate, părții civile și a părții responsabile civilmente de către instanță, după audierea
inculpatului.
Vor fi aplicate în mod core spunzător și dispozițiile articolului 106 NCPP, la care ne -am
referit anterior, în sensul că ”atunci când persoana vătămată dă semne vizibile de oboseală excesivă
sau prezintă simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică sau psihică , organul judiciar
întrerupe ascultarea și ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.”
O modificare adusă prin OUG nr.18/2016 poate fi observată în cadrul articolului 111,
alineatul 7, potrivit căruia ”audierea de către organele de cercetare penală a persoanelor vătămate
care au fost victime ale infracțiunii de violență în familie, ale infracțiunilor de viol, agresiune
sexuală, act sexual cu un minor și corupere sexuală a minorilor, ale infracțiunii de rele tratatamente
aplicate minorilor, hărțuire ș i hărțuire sexuală, precum și în alte cazuri în care, din cauza
împrejurărilor comiterii faptei acest lucru se apreciază ca fiind necesar, se efectuează numai de către
o persoană de același sex cu persoana vătămată, la cererea acesteia, cu excepția cazului când
organul judiciar apreciază că aceasta aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și
intereselor părților”.
Potrivit art. 113, al. 5 NCPP ”la audiere, persoana vătămată poate fi însoțită, la cererea sa,
de către reprezentantul său legal și de către o altă persoană desemnată de către persoana vătămată,
cu excepția cazului în care organul judiciar decide motivat în sens contrar”.
În ceea ce privește dreptul de protecție al victimelor în cursul cercetării47, art. 20 din
Directiva nr. 2 012/29/UE a Parlamentului European prevede faptul că ”victimele pot fi însoțite de
reprezentantul lor legal și de o persoană aleasă de acestea, cu excepția cazului în care s -a luat o
decizie contrară motivată în legătură cu una dintre persoanele respective sau cu amândouă.” De
asemenea, în același articol, se prevede că ”audierile victimelor se desfășoară fără întârzieri
nejustificate, de îndată ce autoritatea competentă a înregistrat o plângere cu privire la săvârșirea
unei infracțiuni”.
În situația în ca re sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la statutul de
martor amenințat sau vulnerabil48 sau pentru protecția vieții private sau a demnității, organul de
urmărire penală poate dispune față de persoana vătămată măsurile de protecție prev ăzute de lege
pentru protecția martorilor amenințați.49 Aceste prevederi privind procedura aplicabilă în cazul
îndeplinirii condițiilor referitoare la statutul de martor amenințat sau vulnerabil ori pentru protecția
vieții private sau a demnității sunt apl icabile corespunzător și părții civile.50
În cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită, în condițiile legii, existența unor
nevoi specifice de protecție, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele

46 Art. 308 NCPP
47 Art. 20 din Directiva nr. 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a
unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei cadru
2001/220/JAI a Consiliului
48 Sunt prezumate vulnerabile:
– victimele copii și victimele care sunt în relație de dependență față de autorul infracțiunii;
– victimele terorismului, ale criminalității organizate, ale traficului de persoane;
– victimele violenței în cadrul relațiilor apropiate, ale violenței sexuale sau ale exploatării;
– victimele cu dizabilități;
– victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravității infracțiunii;
– victimele infracțiunilor săvârș ite din ură și victimele afectate de o infracțiune din cauza prejudecăților sau din
motive de discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracteristicile lor personale
49 Art. 113 coroborat cu art 126, al. 2 CPP
50 Carmen -Silvia Paraschiv, ” Fișe de procedură penală pentru admiterea în magistratură și avocatură ”, ed. Hamangiu,
2016, p. 143

16 măsuri, atunci când este posibil și când apreciază că nu se aduce atingere bunei desfășurări a
procesului ori drepturilor și intereselor părților:51
– ”Audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop
– Audierea acestora prin intermediul sau în prezența unui psihol og sau altui specialist în
consilierea victimelor
– Audierea, cât și eventuala reaudiere se realizează de aceeași persoană, dacă acest lucru este
posibil și dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a
procesului ori drept urilor și intereselor părților ”
Persoana vătămată poate renunța la luarea măsurilor de protecție, lucru care se va consemna
în scris și se va semna de către aceasta, în prezența reprezentantului legal, dacă este cazul.52
În situația în care se vor lua măsur i de protecție față de aceasta, declarația persoanei
vătămate nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, însă acestea se vor consemna într –
un registru special la care vor avea acces doar organele judiciare .
Potrivit unor autori,53 „dacă pers oana vătămată a beneficiat numai de măsuri de protecție
extraprocedurale, precum audierea în incinte special concepute, supravegherea sau paza locuinței,
acordarea unei locuințe provizorii și altele, sau dacă a beneficiat de unele măsuri de protecție
proce durale, dar care nu aduc o restrângere a dreptului la apărare, precum reaudierea sa de către
aceeași persoană, atunci declarația persoanei vătămate poate avea caracter determinant dacă
inculpatul a avut o ocazie adecvată de a contesta sau de a -și exercita dreptul la un proces echitabil,
prevăzut de articolul 6 parag.3 din Convenția europeană.”
Protecția persoanei vătămate sau a părții civile are drept scop evitarea oricăror riscuri cu
privire la aceste persoane dar și asigurarea fiabilității probelor admini strate, astfel Curtea de Justiție
a Uniunii Europene a apreciat că ”fiecare stat membru trebuie să depună toate eforturile pentru a
garanta tuturor victimelor un tratament corespunzător, care să le respecte demnitatea în cursul
procedurii, să se asigure că victimele deosebit de vulnerabile beneficiază de un tratament specific
care răspunde cât mai bine situației acestora și să garanteze, în cazul în care este necesar pentru
protejarea victimelor, în special a celor mai vulnerabile, față de consecințele depo ziției făcute în
ședință publică, că vor putea beneficia prin hotărâre judecătorească, de condiții de depunere a
mărturiei care permit atingerea acestui obiectiv, prin orice mijloc adecvat, compatibil cu principiile
fundamentale ale dreptului său intern” .54
Potrivit dreptului nostru intern55, ”dacă persoana vătămată sau partea civilă este prezumată
de lege ca fiind într -o situație de vulnerabilitate, organul de urmărire penală are obligația
procedurală pozitivă de a -i aduce la cunoștință măsurile de protecție care pot fi luate, conținutul lor
și posibilitatea de a renunța la acestea”.
”Declarațiile persoanei vătămate sau ale părții civile, luate în situațiile în care procurorul sau
instanța au dispus luarea unor măsuri de protecție procedurale, precum protecți a datelor de
identitate prin acordarea unui pseudonim, audierea persoanei vătămate fără ca aceasta să fie
prezentă,prin intermediul mijloacelor video -audio, măsuri care au condus la restrângerea dreptului
la apărare prin limitarea posibilității contestării credibilității declarației, au o valoare probantă
condiționată, putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu faptele și
împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. ”56 Hotărârea instanței de
condamn are, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se pot
întemeia în mod determinant pe aceste declarații.

51Carmen -Silvia Paraschiv, ” Fișe de procedură penală pentru admiterea în magistratură și avocatură ”, ed. Hamangiu,
2016, p . 143 -144
52 Art. 113 al. 3, teza a II -a NCPP
53 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, București, 2017, p.337
54 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, București, 2017, p.348
55 Art. 113, alin. 3 NCPP
56 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, București, 2017, p.350

17 Subsecțiunea 3.1 .1 Audierea minorului persoană vătămată

Audierea copiilor victime ale infracțiunilor reprezintă o act ivitate procedurală extrem de
importantă în cadrul procesului penal, iar realizarea etapelor în totalitate și în ordinea lor firească,
este necesară și trebuie tratată cu maximă responsabilitate și profesionalism, întrucât de rezultatul
audierii poate depi nde, într -o mare măsură, succesul anchetei.57
Indiferent de poziția sa procesuală, p regătirea ascultării minorului este o activitate absolut
necesară în special în faza de urmărire penală58 ce se cere a fi efectuată în toate împrejurările,
indiferent de gra dul de dificultate al cauzei. Înainte de audierea propriu -zisă, în majoritatea
situațiilor, organul judiciar încă nu a discutat nemijlocit cu minorul ce urmează a fi ascultat. Scopul
audierii îl constituie obținerea unei declarații complete și exacte de la copil, în condiții de
imparțialitate, profesionalism, empatie, care să favorizeze aflarea adevărului și protejarea
emoțională a copilului.
Pregătirea ascultării impune cunoașterea cât mai completă a persoanei audiate, lucru care se
poate realiza prin obți nerea de date de la familie, rude, vecini, pedagogi, colegi de muncă, cu privire
la comportament, dezvoltare intelectuală, situația la învățătură, pasiuni, cerc de prieteni, raporturile
cu colegii.59 Același lucru este necesar și în alegerea persoanei care urmează să -l asiste pe minor la
audiere (dacă are sub 14 ani), fiind indicat să fie o persoană care să -i inspire încredere și siguranță,
în majoritatea cazurilor aceștia fiind părinții, bunicii sau alte rude apropiate.
Prin urmare, audierea ar trebui să f ie orientată spre copilul victimă și să fie bazată pe
respectarea drepturilor sale, ținând cont de vârsta, nivelul de maturitate, opiniile, nevoile și
preocupările acestuia.
După cum am menționat în capitolul anterior, î n cazul audierii unui copil în calit ate de
persoană vătămată , trebuie luate în considerare vârs ta și maturita tea acestu ia. În Preambulul
Direct ivei 2012/29/UE, se arată că „dreptul victimelor de a fi audiate ar trebui considerat ca fiind
respectat în cazul în care li se permite victimelor să formuleze în scris declarații sau explicații.
Dreptul victimelor -copii de a fi audiate în cadrul procedurilor penale nu ar trebui să fie exclus
numai pe motiv că victima este un copil sau pe motivul vârstei victimei respective” .
Audierea persoanei vătămat e în vârstă de până la 14 ani are loc în prezența unuia dintre
părinți, a tutorelui sau persoanei ori reprezentantului instituției căruia îi este încredințat minorul spre
creștere și educare; ”dacă aceste persoane nu pot fi prezente sau au calitatea de sus pect, inculpat,
parte responsabilă civilmente ori martor în cauză, ori prezintă suspiciunea rezonabilă că pot
influența declarația minorului, audierea acestuia are loc în prezența unui reprezentant al autorității
tutelare sau a unei rude cu capacitate depl ină de exercițiu, stabilite de organul judiciar; dacă se
consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanța dispune ca la
audierea persoanei vătămate minore să asiste un psiholog; audierea trebuie să evite producerea
orică rui efect negativ asupra stării psihice a persoanei vătămate. ”60
În ceea ce privește audierea copiilor, victime ale traficului de persoane, art.15, alin.3 -5 din
Directiva nr. 2011/36/UE a Parlamentului European, prevede c ă:
”Fără a ad uce atingere dreptului la apărare, statele membre iau măsurile necesare pentru a se
asigura că, în cadrul cercetărilor și procedurilor penale pentru oricare dintre infracțiunile privind
traficul de persoane:
a) Audierile copilului -victimă au loc fără întârzieri nejustificate, după ce autoritățile
competente au fost sesizate cu privire la faptele respective;

57 Viorel Badea, Bogdan Nicolae Trandafir – ”Ghid metodologic privind audierea minorilor victime ale violenței” ,
aprilie 2017, p. 7
58 Emilian Stancu – ”Criminalistica. Tactica ș i metodologia criminalistică ”, vol. II, Editura Actami, București,
1995,p .54
59 Emilian Stancu – ”Criminalistica. Tactica și metodologia criminalistică ”, vol. II, Editura Actami, București,
1995 ,p.79
60 Mihail Udroiu – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed. CH Beck, București, 2017, p. 335

18 b) Audierile copilului -victimă se desfășoară, atunci când este necesar, în incinte concepute
sau adaptate în acest scop;
c) Audierile copilului victimă sunt efectuate, atunci când est e necesar, de către și cu
ajutorul unor specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop;
d) În măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile copilului victimă sunt efectuate
de aceleași persoane;
e) Numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audierile au loc numai atunci când sunt
strict necesare pentru derularea cercetărilor și procedurilor penale
f) Copilul victimă poate fi însoțit de un reprezentant sau, după caz, de un adult desemnat
de copil, cu excepția cazului în care s -a adoptat o decizie contrară motivată cu privire la
persoana respectivă.”
Potrivit alineatului 4 al aceluiași articol, ”statele membre iau măsurile necesare pentru a se
asigura că, în cursul cercetărilor penale pentru oricare dintre infracțiunile privind traficul de
persoane, toate audierile unui copil victimă sau, după caz, ale copilului care este martor, pot fi
filmate și că astfel de audieri filmate pot fi acceptate ca probă în procesele penale, în conformitate
cu dreptul intern al acestora.”
Un alt doc ument internațional, care asigură protejarea copiilor victime ale infracțiunilor pe
parcursul procedurilor judiciare, este Convenția pentru protecția copiilor contra exploatării sexuale
și abuzurilor sexuale . ”Principalele reglementări ale convenției vizea ză respectarea principiului
interesului superior al copilului în procedurile judiciare, evitarea revictimizării copilului ș i a
întârzierilor nejustificate, precum și instituirea unor măsuri de protecție. ”61
Astfel, potrivit art. 30 pct. 1 -3, ”Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură
necesare pentru a se asigura că cercetările și procedurile penale se desfășoară în interesul superior al
copilului și cu r espectarea drepturilor acestuia; f iecare parte va adopta o abordare protectoare față
de victime, asigurându -se că cercetările și procesele penale nu agravează trauma trăită de copil și că
răspunsul justiției penale este urmat de acordarea de asistență, dacă este cazul ; fiecare parte se va
asigura că cercetările și procesele penale sunt soluț ionate cu prioritate și se desfășoară fără întârzieri
nejustificate. ”62
Stabilirea unor regul i aplicabile audierii copilului este reglementată în cadrul art. 35 pct. 1 -3
ale Convenției, acest articol prevăzând faptul că:
”a) audierile copilului au loc fără întârzieri nejustificate după ce faptele au fost sesizate
autorităților competente;
b) interviurile cu copilul au loc, dacă este necesar, în spații concepute sau amenajate în acest
scop; c) audierile copilului sunt desfășurate de către profesioniști preg ătiți anume pentru aceasta;
d) aceleași persoane, dacă este posibil și adecvat, desfășoară toate audierile cu copilul;
e) numărul audierilor este cât mai limitat posibil, menținându -se în limitele minime necesare
pentru scopurile procesului penal;
f) co pilul poate fi însoțit de către reprezentantul său legal ori, dacă este adecvat, de către un
adult ales de către copil, cu excepția cazului în care o decizie motivată prevede contrariul în
legătură cu persoana respectivă. ”
”Fiecare parte va lua măsurile le gislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că
toate audierile victimei ori, după caz, ale unui martor care este copil pot fi înregistrate video și că
aceste înregistrări pot fi acceptate ca probe în instanță, în conformitate cu regulile prev ăzute de
dreptul său intern. Dacă vârsta victimei este incertă și există motive să se creadă că este vorba
despre un copil, măsurile prevăzute la paragrafele anterioare se aplică până la confirmarea vârstei
acestuia.”

61 Viorel Badea, Bogdan Nicolae Trandafir – ”Ghid metodologic privind audierea minorilor victime ale violenței” ,
aprilie 2017, p. 9 -10
62 Convenția de la Lanzarote , adoptată de Consiliul Europei la 25 octombrie 2 010 și ratificată de Parlamentul României
prin Legea nr. 252/2010, publicată în M. Of., Partea I, nr. 885 din 9 decembrie 2010.

19 În legislația noastră, sunt relevante dispozițiile din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri
pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor63, care reglementează cu caracter general
anumite măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și
de consiliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație financiară de către stat a
victimelor unor infracțiuni.
În ceea ce privește protecția acordată victimelor minore, relevante sunt următoarele dispoziții:
Potrivit art. 4 alin. 1 ,”organele j udiciare au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor
cu privire la: a) serviciile și organizațiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de
asistență a victimei, în funcție de necesitățile acesteia; b) organul de urmărire pen ală la care pot face
plângere; c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui
drept; d) condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite; e) drepturile procesuale
ale persoanei vătămate și ale părții civile; f) condițiile și procedura pentru a beneficia de dispozițiile
art. 113 din Codul de Procedură Penală, precum și de dispozițiile Legii nr. 682/2002 privind
protecția martorilor, cu modificările ulterioare; g) condițiile și procedura pentr u acordarea
compensațiilor financiare de către stat; h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi
privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea
acestuia în libertate în orice mod, co nform Codului de procedură penală.
Conform art. 4 alin.2 din Lege – ”Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoștință
victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă. ” Potrivit art 4 alin. 3 , ”victimei i
se aduc la cunoști nță informațiile prevăzute la alin. (1) într-o limbă pe care o înțelege. Victimei i se
înmânează sub semnătură un formular care cuprinde informațiile prevăzute la alin. (1). În cazul în
care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces -verbal cu privire la aceasta. ”
Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. 6 lit. a din Codul de Procedură Penală, audierea se
efectuează în incinte concepute sau adaptate acestui scop, care să asigure un mediu securizant și
prietenos. ”Camera de audiere trebuie să fie c oncepută și mobilată, astfel încât să se poată adapta
audierii unor copii de vârste diferite și să nu conțină elemente care pot distrage atenția copilului.
Pentru un copil de vârstă mică, un mediu familiar îl reprezintă o cameră prietenoasă, care
favorizea ză comunicarea și adaptarea la noua situație. De asemenea, trebuie să fie izolată fonic și să
aibă geam despărțitor unidirecțional și sistem de înregistrare audio -video. Audierea copilului într -o
locație concepută și dotată corespunzător prezintă mai multe avantaje: în acest mediu copilul se
simte confortabil și în siguranță, permite participarea mai multor persoane la audiere în spatele
geamului despărțitor unidirecțional, audierea poate fi înregistrată audio -video etc. ”64
Potrivit art. 113 alin. 6 din Codu l de Procedură Penală, ”în situația în care organul judiciar nu
poate stabili vârsta persoanei vătămate și există motive pentru a se considera că aceasta este minor,
persoana vătămată va fi prezumată a fi minor. ”
De asemenea, înainte de prima audiere, ”persoanei vătămate minore i se aduc la cunoștință
drepturile și obligațiile prevăzute de art. 111 alin. (2) și (5) rap. la art. 81 alin. (1) din Codul de
Procedură Penală, precum și drepturile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea 211/2004, în prezența
repre zentantului legal și a avocatului ales/din oficiu. În egală măsură, în cazul actelor de violență
domestică în sensul prevăzut de Legea nr. 217/2013, există obligația de informare a victimelor cu
privire la drepturile prevăzute în acest act normativ. Audier ea persoanei vătămate minore se
realizează cu respectarea condițiilor generale de audiere a persoanei vătămate prevăzute de art. 111
alin. (1) rap. la art. 107, art. 109 alin. (1) și (2) și art. 110 din Codul de Procedură Penală, precum și
a condițiilor sp eciale prevăzute de art. 111 alin. (6), (7) și (8) din Codul de Procedură Penală. ”65
Similar audierii martorilor66, persoana vătămată este audiată separat de alte părți din cauză.
Dacă există mai mulți copii victime în aceeași cauză, aceștia nu vor fi audiaț i simultan, întrucât

63 Publicată în M onitorul Oficial., Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004
64 Viorel Badea, Bogdan Nicolae Trandafir – ”Ghid metodolog ic privind audierea minorilor victime ale violenței” ,
aprilie 2017, p. 23
65 Viorel Badea, Bogdan Nicolae Trandafir – ”Ghid metodologic privind audierea minorilor victime ale violenței” ,
aprilie 2017, p. 37
66 Art.122 al. 1 NCPP

20 există riscul să se influențeze reciproc și să inducă răspunsuri eronate de la un copil la altul. Din
același motiv, înainte de prima audiere este indicat să se evite contactul între copiii victime.
”Audierea debutează cu aducerea la c unoștință a faptelor și împrejurărilor în legătură cu care
persoana vătămată va fi audiată. În cazul copiilor victime, este indicat, însă, să se realizeze o
tranziție către audierea propriu -zisă, folosindu -se o invitație generală de a vorbi, prin adresarea unei
întrebări/solicitări deschise. Dacă minorul nu răspunde la această cerere neutră, audierea va
progresa prin solicitări mai specifice, fără însă a face referire la un comportament particular. ”67

Secțiunea 3.2 Reguli tactice privind audierea persoanei vătămate

”Ascultarea persoanelor constituie atât un drept al acestora, folosit pentru a -și afirma poziția
și a-și promova interesele, cât și un mijloc la îndemâna organului judiciar at ât pentru a constata
interesele și poziția promovată de către perso anele ascultate cât și pentru a -și completa informațiile
cu privire la împrejurările în care a fost desfășurată activitatea ilicită și identitatea persoanelor
implicate ”68.
”În situația persoanei vătămate, percepția și memorarea se fac pe fondul unor inten se
tulburări afective care explică lacunele din declarații și prezentarea inconștient denaturată a celor
percepute. Fenomenele de iluzie și de sugestie, efectul „halo”, experiența anterioară, vizibilitatea,
audibilitatea și durata percepției sunt câțiva fa ctori din multitudinea celor care produc erori sau
alterează perceperea actului infracțional și care trebuie luați în considerare de organul c are
instrumentează cauza. ”69
”Orice anchetă, încă din cele mai vechi timpuri, a inclus ascultarea persoanelor care cunosc
date despre desfășurarea activităților ilicite . Astfel, desfășurarea celor mai multe dintre activitățile
ilicite presupune apariția uneia sau a mai multor persoane vătă mate care suportă nemijlocit
consecințele iar o anchetă nu poate fi concepută fă ră ascultarea acestor persoane. Ascultarea
persoanei vătămate este importantă prin aceea că, de regulă, o asemenea persoană cunoaște, alături
de făptuitor, cele mai multe amănunte în legătură cu condițiile în care a fost desfășurată activitatea
ilicită, cu numărul și identitatea celorlalte persoane implicate .”70
”Momentul inițial al formării declarațiilor persoanei vătămate ca act de cunoaștere, îl
reprezintă momentul perceptiv, momentul senzorial prin intermediul căruia aceasta ia cunoștință de
faptul asup ra căruia, mai târziu, va face relatări în fața organelor judiciare. Persoana vătămată vine
în contact cu stări, situații, obiecte și fenomene ale lumii înconjurătoare prin intermediul organelor
sale de simț iar reflectarea lumii materiale, dă naștere unor procese psihice simple: senzațiile și
percepțiile ”71.
”A doua etapă, esențială în formarea declarațiilor persoanei vătămate, constă în prelucrarea
și decodificarea la nivel cortical a informației percepute. Dată fiind strânsa legătură a acestui proces
cu fenomenul receptiv, în majoritatea lucrărilor de psihologie judiciară și tactică criminalistică
aceste două etape sunt reunite, pornindu -se de la identitatea factorilor care influențează aceste două
momente psihice. ” Spre exemplu, în momentul decodării info rmațiilor, un rol important î l au
diferite trăiri afective trezite de obiectul perceput, care place, displace, interesează sau
înspăimântă .72
”În general, victima percepe nemijlocit actele de agresiune, poate reda succesiunea lor în
timp, datorită impresie i provocate de acestea. Alteori, apar inversări în cronologia faptelor, datorate

67 Viorel Badea, Bogdan Nicola e Trandafir – ”Ghid metodologic privind audierea minorilor victime ale violenței” ,
aprilie 2017, p. 38
68 Gabriel Olteanu –”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, ed. Ait Laboratories, București, 2008, p.7
69 Emilian Stancu – ”Procedee tacti ce folosite în investigații. Evoluții ”, ed. Ait Laboratories, București, 2011, p.265
70 Gabriel Olteanu – ”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, ed. Ait Laboratories, București, 2008,
p.13
71 Gabriel Olteanu – ”Ascultarea persoanelor în cad rul anchetelor judiciare ”, ed. Ait Laboratories, București, 2008,
p.15
72 Emilian Stancu – ”Procedee tactice folosite în investigații . Evoluții ”, ed. Ait Laboratories, București, 2011, p.273

21 stării psihice caracterizate prin emoții puternice, improprie unei percepții fidele. Astfel, apar
exagerări, suprapuneri, confuzii. Fenomenul este și mai accentuat la copii, c are au tendința de a
relata mai întâi episoadele ce au provocat impresii mai puternice. ”73
Atunci când pregătește ascultarea părților implicate, organul judiciar cunoaște deja natura
infracțiunii, data, locul, modul și condițiile în care a fost săvârșită, din sesizările victimei sau din
alte surse de informare. Organul judiciar cunoaște și dacă victima a perceput nemijlocit procesul
acțiunii infracționale, leziunile fizice suferite și pagubele materiale cauzate. În funcție de aceste
date, pregătește asculta rea primară, prin culegerea de informații despre personalitatea sa, precum și
procedând la delimitarea problemelor pe care le socotește că le-ar putea clarifica prin declarația
acesteia.
”Cunoașterea persoanelor ce urmează a fi ascultate constituie o altă direcție tactică a
pregătirii audierii, organul judiciar trebuind să manifeste o preocupare deosebită pentru cunoașterea
personalității și a trăsăturilor psihice ale părților ce urmează a fi ascultate. ”74
”Din informațiile obținute, organul judiciar trebuie să desprindă interesul pe care persoana
vătămată l -ar avea în soluționarea cauzei penale, concretizat în preocuparea pentru dovedirea
vinovăției suspectului sau inculpatului pentru ca acesta să fie câ t mai aspru pedepsit. ”75
Pentru a se obține declarații c omplete și exacte un rol important îl prezintă modul în care
sunt formulate întrebările, succesiunea în care sunt adresate, precum și momentul psihologic în care
sunt plasate . Spre exemplu, ”în cazul infracțiunii de viol, întrebările trebuie să privească: datele de
identificare ale victimei, în special vârsta, data și locul săvârșirii infracțiunii, împrejurările în care
victima a ajuns în acel loc, modul de acostare a victimei, activitățile desfășurate de infractor pentru
a-i învinge rezistența, încercările de apărare ale victimei, relațiile anterioare între victimă și
făptuitor, starea sănătății victimei înainte și după săvârșirea infracțiunii. ”76
Ascultarea se face, de regulă, la sediul organului de urmărire penală; în situații speciale,
persoana vătămată putând fi ascultată la locul unde se află (de exemplu, dacă imposibilitatea de a se
prezenta spre a fi ascultată este datorată stării de sănătate).
Când persoana vătămată nu cunoaște limba română sau nu se poate exprima, trebuie să se
asigure un interpret. Când se ascultă un minor, trebuie să se asigure prezența părintelui, a tutorelui,
curatorului ori a persoanei în îngrijirea căreia se află pentru a preîntâmpina unele greutăți ce pot
apărea pe parcursul ascultării, precum dificultăți datorate vârstei minor ului ori trăsăturilor sale bio –
psihice. ”Dificultățile pot fi eventual înlăturate, prin prezența unor persoane apropiate care,
cunoscând mai bine minorul, îl pot determina să adopte o poziție de sinceritate, cu înrâurire directă
asupra conținutului declara ției.77
”Din punct de vedere tactic, relatarea liberă ori spontană prezintă mai multe avantaje, spre
exemplu povestind ceea ce consideră că ar interesa cauza, părțile pot prezenta fapte, date,
împrejurări, detalii, necunoscute de organul de urmărire penală până când efectuează ascultarea. De
asemenea, părțile pot prezenta elemente din care să rezulte săvârșirea altor infracțiuni de către
inculpat . Pe parcursul relatării libere sau spontane, organul de urmărire penală are posibilitatea să
studieze persoana as cultată, să observe modul cum își formulează expunerea, siguranța cu care
prezintă faptele ori împrejurările sau, dimpotrivă, ezitările și omisiunile ce apar, încercările de a
completa anumite lacune din succesiunea faptelor, interesul pentru a relata într -un anumit mod, să
explice cauzele afirmațiilor neconforme cu realitatea, să aprecieze buna ori reaua –credință a
acesteia. ”78

73 Emilian Stancu – ”Procedee tactice folosite în investigații . Evoluții ”, ed. Ait Laboratories, București, 2011, p. 275
74 Gabriel Olteanu – ”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, ed. Ait Laboratories, București, 2008, p.
42
75 Gabriel Olteanu – ”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, ed . Ait Laboratories, București, 2008 , p.
43
76 Emilian Stancu – ”Procedee tactice folosite în investigații. Evoluții ”, ed. Ait Laboratories, București, 2011, p.281
77 Gabriel Olteanu – ”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, ed. Ait La borator ies, București, 2008,
p.47
78 Gabriel Olteanu – ”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, ed. Ait Laboratories, București, 2008
p.68

22 Verificarea declarațiilor părților vătămate este absolut necesară pentru stabilirea veridicității
lor și aprecierea corectă a d eclarației . Verificarea se va face prin compararea declarațiilor persoanei
vătămate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, precum și prin efectuarea unor
activități de urmărire penală, cum ar fi: ascultarea martorilor, suspecților, inculpaților , confruntările,
constatările tehnico -științifice ori expertizele, reconstituirile, cercetările locului faptei etc.79
Evaluarea declarației impune o analiză de conținut, pe baza căreia organul de urmărire
penală sau instanța de judecată interpretează în mo d științific materialul probator adunat, pentru a
stabili în ce măsură acesta servește la aflarea adevărului .

79 Emilian Stancu – ” Procedee tactice folosite în investigații. Evoluții ”, ed. Ait Laboratories, București, 2011, p.284

23 CONCLUZII . PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Rolul și drepturile persoanei vătămate se află într -o continuă evoluție, sub influența studiilor
elaborate în domeniul victimologiei și urmând îndeaproape liniile directoare ale sistemului
european de protecție a drepturilor omului, iar aceste aspecte trebuie avute în vedere de legiuitorul
român în mod constan t în cadrul reglementării participării persoanei văt ămate în procesul penal.

Persoana vătămată și, respectiv partea civilă au o importanță deosebită în cadrul procesului
penal întrucât acestea au cunoștință cu privire la săvârșirea infracțiunii, putând fi ascultate în
vederea obținerii de probe necesare un ei juste soluționări a cauzei. Prin intermediul declarațiilor lor ,
se poate contribui la aflarea adevărului, poate fi identificat făptuitorul și se pot constata
împrejurările în care a fost comisă fapta cu privire la care sunt efectuate cercetări.
Totodată , organele judiciare au datoria de a stabili un echilibru procesual între drepturile
suspectului sau inculpatului, pe de o parte, și drepturile persoanei vătămate, pe de altă parte, în așa
fel încât să se asigure că acestea sunt respectate în mod efectiv, în vederea atingerii scopului
procesului penal.

De lege ferenda, propunem ca, în măsura în care persoana vătămată formulează o cerere de a
fi prezentă la audierea celorlalte părți în procesul penal, fie persoanl, fie prin reprezentant, aceasta
să aibă pos ibilitatea de a -și exercita dreptul prevăzut de art. 81, al. 1, lit.g NCPP, respectiv de a
adresa întrebări inculpatului, martorului sau expertului.
De asemenea, întrucât nu este prevăzut dreptul inculpatului de a adresa întrebări persoanei
vătămate, dar este prevăzut dreptul său la tăcere și poate refuza să răspundă întrebărilor formulate
de persoana vătămată, de lege ferenda se impune consolidarea caracterului necontradictoriu al
urmăririi penale prin restrângerea posibilității părților și a subiecților procesuali penali de a formula
întrebări.

După cum am menționat în cadrul prezentei lucrări, a udierea copiilor având calitatea de
persoane vătămate ale i nfracțiunilor , este o activitate procedurală extrem de importantă în cadrul
procesului penal, fiind ne cesară realizarea etapelor în totalitate și în ordinea lor firească, și trebuie
să fie tratată cu maximă responsabilitate și profesionalism, întrucât de rezultatul audierii poate
depinde, într -o mare măsură, succesul anchetei . Astfel, la stabilirea unor re guli privind audierea
copiilor care sunt victime ale infracțiunilor, trebuie să se țină cont, în primul rând, de principiul
interesului superior al copilului și de necesitatea protejării efective a acestora, pentru a evita
revictimizarea copiilor prin acea stă activitate procedurală absolut necesară în cadrul procesului
penal .

24 BIBLIOGRAFIE

A. Cărți, tratate, cursuri, monografii

1. Alexandru, Marian – ”Procedură penală. Partea generală”, editura Prouniversitaria, 2015
2. Chiriță, Radu – ”Convenția europeană a drep turilor omului, comentarii și explicații ”,
vol II, editura CH Beck, 2007
3. Olteanu, Gabriel – ”Ascultarea persoanelor în cadrul anchetelor judiciare ”, editura Ait
Laboratories, București, 2008
4. Paraschiv, Carmen -Silvia, ” Fișe de procedură penală pentru admite rea în magistratură
și avocatură ”, ed. Hamangiu, 2016
5. Stancu, Emilian – ” Procedee tactice folosite în investigații. Evoluții ”, editura Ait
Laboratories, București, 2011
6. Stancu, Emilian – ”Criminalistica. Tactica și metodologia criminalistică ”, vol. II,
Editura Actami, București, 1995
7. Udroiu, Mihail – ”Procedură penală. Partea generală ”, ediția 4, ed itura CH Beck,
București, 2017
8. Udroiu, Mihail – ”Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală” ,
editura C.H. Beck, București, 2014
9. Volonci u, Nicolae, S imona Uzlău (coord.) – ”Noul cod de procedură penală comentat ”,
ediția a II -a, ed itura Hamangiu, 2015

B. Articole și lucrări conferințe
1. Badea, Viorel, Trandafir Bogdan Nicolae – ”Ghid metodologic privind audierea
minorilor victime ale violenței” , aprilie 2017
2. Rusu Ion, ”Combaterea prin intermediul dreptului penal a abuzului sexual asupra
copiilor, a exploatării sexuale a acestora și a pornografiei infantile în Uniunea
Europeană ”, în Caiete de drept penal nr. 4/2012, Ed. Universul Juridic
3. Magdalen a Roibu, ”Drepturile persoanei vătămate în noul Cod de procedură penală ”, 27
iulie 2015
4. Mihai Mareș – ”Drepturile persoanei vătămate î n procesul penal”, 17 iunie 2016

C. Legislație
1. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
2. Legea nr. 75 din 28 aprilie 2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privi nd Codul de
procedură penală , publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 29 aprilie 2016 ;
3. O.U.G. nr. 18 din 18 mai 2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009
privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum ș i
pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ;
4. Convenția de la Lanzarote, adoptată de Consiliul Europei la 25 octombrie 2010 și
ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 252/2010, publicată în M. Of., P artea
I, nr. 885 din 9 decembrie 2010
5. Directiva nr. 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie
2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția
victimelor criminalității și de înlocuire a Decizi ei cadru 2001/220/JAI a Consiliului;
6. Legea 211/2004 publicată în M onitorul Oficial., Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004 ;
7. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea juridicară internațională în materie penală

D. Resurse web
www.legalis.ro
www.juridice.ro

25 ANEXĂ

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNG Ă JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Localitatea…, str. …, nr. …, jud. …, cod poștal: …; tel: …, fax: …, e -mail: …..@mpublic.ro ; operator date cu
caracter personal nr. …
DOSAR NR.3000 /P/2018

DECLARAȚIE DE PERSOANĂ VĂTĂMATĂ
Anul 2018 luna aprilie ziua 30

Nume………… Popa…………………………………………………….
Prenume…………. Ioan…………………………………… posesor al actului de identitate.. CI..,
seria.. KT….,nr. .. 111222 ………….., eliberat de SPC Hârșova …………., la data de
01.01.2017 ………,
C.N.P…….. 1590327100100 ………………………………………………………………………….
Numele și prenumele purtat anterior ……… ………………………
Porecla… ……………. -……………………………………………………………. ……………………….
Data nașterii, anul …1959 . luna… 03…ziua…… 27……………………………………..
Locul nașterii …………. com. Lumina, judetul Constanta ……………………………………
Numele și prenumele tatălui ……………… Popa Andrei ………………………………….
Numele și prenumele mamei ……………… Popa Maria …………………………………….
Cetățenia……. ………… Română …………………………………………………………………………..
Starea civilă……… căsătorit ……………………………………………………..
Situația militară………… nu este cazul……………………………….. …………………
Studii………… liceale ………… …………….. ……………………………………
Profesia ori ocupația………… șofer……………………………………………….
Locul de muncă………… nu este cazul …………………………………………
Domiciliul și adresa unde locuiește efectiv (reședința) …… sat Stupina, com.
Crucea ……………………………….. …………………………………………………………………………….

26 Adresa aleasă pentru a -i fi comunicate actele de procedură ………. sat Stupina, com.
Crucea
Alte date pentru stabilirea situației personale ………… -………… ………………………….
După ce mi s -au a dus la cunoștință dispozițiile art. 81 alin. (1) / art. 85 alin. (1) / art.
87 alin.(1), art. 111 alin. (2) / art. 112 alin. (2), art. 111 alin. (5) și art.113 din C.
proc. pen.,
Declar următoarele:
La data de 15.08.2017, am cumpărat un autoturism marca Audi A8, cu numărul
de înmatriculare –CJ.11.AAA, de la numitul Popescu Ion. După ce am ajuns cu
mașina în Constanța, am realizat că nu am făcut o alegere bună și am decis să public
un anunț privind vânza rea mașinii pe internet. Am fost sunat de un cunoscut, pe nume
Mihai despre care știu că se ocupă cu vânzări -cumpărări autoturisme și m -am întâlnit
cu acesta la data de 09.09.2017, așa cum am convenit la telefon, eu mergând cu
autoturismul în cauză pentru ca acesta să -l vadă. În urma discuțiilor purtate, acesta
mi-a zis că el trebuia să cumpere mașina, dar nu a avut timp, fiind plecat în
străinătate, că este o mașină bună, la care se pot câștiga bani în plus față de suma
plătită de mine. Ne -am despărțit, fă ră a stabili ceva concret.
În următoarele două zile, am vorbit la telefon cu acesta despre valoarea
autoturismului și ne -am reîntâlnit după două zile în același loc. Am căzut de acord cu
acesta, la propunerea sa, să îi las mașina pentru a o prezenta event ualilor clienți,
urmând ca acesta să mă anunțe în momentul în care găsește cumpărător și eu să
semnez contractul de vânzare -cumpărare și să mi se dea banii, urmând ca eu să -i achit
acestuia un comision din vânzarea mașinii. Imediat după ce i -am lăsat mașin a, acesta
a postat anunț pentru vânzare la prețul de 31.500 euro, eu văzând personal anunțul,
făcându -i o captură de ecran pe telefon.
La data de 13.09.2017, în jurul orelor 20:00, am primit mesaj de la numitul
Mihai prin care îmi cerea să ne întâlnim ca să-mi dea actele. L -am întrebat dacă a
găsit client la mașină, mi -a spus că a găsit și că a făcut actele, m -am bucurat și i -am
spus să facă actul de vânzare -cumpărare deoarece avea copie de pe buletinul meu și
să vină să -l semnez și să -mi iau banii așa cum ne-am înțeles, urmând să -i dau
certificatul fiscal cumpărătorului. L -am întrebat cu ce sumă a găsit să vândă mașina,
mi-a zis că a găsit un schimb cu un autoturism BMW, că primesc o diferență de 6000
euro, că a făcut toate actele fără mine și că cumpărăto rul vrea să înmatriculeze mașina
mea. L -am sunat și am înregistrat convorbirea cu acesta, convorbire din care reiese că
acesta mi -a vândut mașina fără mine, fără ca eu să semnez actele de vânzare –
cumpărare și fără să îmi primesc banii.
Ulterior voi depune la dosar convorbirile de pe rețelele de socializare printate,
precum și înregistrarea convorbirii telefonice avute cu numitul Mihai.
Depun plângere împotriva numitului Mihai pentru comiterea infracțiunii de
abuz de încredere.
Alte aspecte nu am de declar at.

27 Aceasta îmi este declarația pe care o dau, susțin și semnez după ce am citit -o
cu atenție, iar cele consemnate de către organul de poliție corespund cu cele declarate
de mine verbal și realității.
Declarația a fost luată între orele . 13:30 ….și …… .15:00 .
Declarația a fost/nu a fost înregistrată audio/audiovideo ….. Nu a fost înregistrată,
neexistând aparatură în dotare.

PROCU ROR, AVOCAT, INTERPRET, PERSOANĂ VĂTĂMATĂ