INTRODUCERE……………………………………………………………………… ISTORIC AL CERCETĂRILOR……………………………………………………… CAPITOLUL 1 – CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC……………………………… 1.1. Așezarea… [303966]
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………
ISTORIC AL CERCETĂRILOR………………………………………………………
CAPITOLUL 1 – [anonimizat]………………………………
1.1. Așezarea geografică…………………………………………………
1.2. Geologie și litologie…………………………………………………….
1.3. Relieful și resursele naturale…………………………………………
1.3.1. Formele de relief………………………………………………….
1.3.2. Morfometria………………………………………………………
1.3.3. Resursele naturale………………………………………………
1.4. Rețeaua hidrografică………………………………………………….
1.5. Clima…………………………………………………………………
1.6. Vegetația și fauna………………………………………………………
1.7. Solurile……………………………………………………………………
CAPITOLUL 2 – GEOGRAFIA POPULAȚIEI ȘI A AȘEZĂRILOR
UMANE………………………………………………………
2.1. Populația………………………………………………………………
2.1.1. Evoluția numărului de locuitori………………………………………………
2.1.2. Dinamica populației………………………………………………………………
2.1.2.1. Mișcarea naturala………………………………………………………
2.1.2.2. Mortalitatea infantilă…………………………………………………
2.1.2.3. Mișcarea migratorie…………………………………………………..
2.1.3. Structura populației……………………………………………………………….
2.1.3.1. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe…………….
2.1.3.2. [anonimizat] a populației……………………….
2.2. Așezările umane………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 3 – ASPECTE ECONOMICE…………………………………………..
3.1. Agricultura…………………………………………………………………………………..
3.2. Industria………………………………………………………………………………………..
3.3. Căile de comunicație……………………………………………………………………
3.4. Turismul………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 4 – CALITATEA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI…………….
4.1. Calitatea aerului…………………………………………………………………………..
4.2. Calitatea apei…………………………………………………………………………….
4.3. Calitatea solului……………………………………………………………………………
4.4. Impactul antropic asupra mediului………………………………………….
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………
[anonimizat] “Studiu de geografie fizică cu privire deosebită asupra calității mediului în Comuna Sutesti”, am urmărit consecntele interacțiunii omului prin surse de degradare a mediului si condițiile de mediu. Pentru a [anonimizat]: [anonimizat], populația și evoluția numerică a acesteia de la formarea celor 2 [anonimizat], [anonimizat], economia și problemele de mediu.
Studiul vizează atât cunoașterea caracteristicilor cadrului natural și condiționarea reciprocă a antropicului cu cadrul natural, cel dintâi având o mare influență asupra mediului.
Lucrarea cuprinde numeroase elemente de noutate în studierea zonei, tocmai datorită interesului redus asupra cercetării zonei. Un studiu asupra calității mediului în comuna Sutesti reprezenta un element de necesitate, acesta fiind o componentă esențială a conceptului de dezvoltare durabilă.
Studiile cu privire la Comuna Sutesti sunt limitate, dar am ales aceasta zona deoarece, aici se afla satul unde am copilarit si, dupa cum spune si George Erdeli și Vasile Cucu in a lor lucare România. Populație. Așezări umane. Economie, ”așezarea rurală, în speță satul, (…) a contribuit din plin la îmbogățirea continuă a tradițiilor și patrimoniului civilizației noastre. Populația satelor românești moștenește o bogată cultură materială și spirituală, acumulând de-a lungul secolelor, experiență și deprinderi în cele mai diverse domenii de activitate”.
Pentru realizarea aceaste lucrari s-a urmarit parcurgerea celor 3 etape de intocmire a unui stidiu: documentare, cercetare, redactare.
Datele obținute in primele 2 etape, corelate cu datele statistice obtinute de la instituțiile de interes, dar si de la Primăria Comunei Sutesti, au făcut posibilă studierea evoluției elementelor socio – economice, cât și reprezentarea grafică a acestora.
Nucleul ce a stat la baza realizarii lucrarii este reprezentat de studiul executat pe teren, deoarece materialele ce pot fi folosite ca documentatie au fost limitate. Fara observarea in detaliu a activitatii populatiei si a surselor de degradare a mediului nu s-ar fi putut realiza aceasta lucrare de licenta.
Desi materialele de studiu au fost limite am avut parte de sustinerea prof. coordonaror, Doamnei Conf. Univ. Dr. Georgeta Bandoc, careia ii multumesc pentru îndrumările aduse asupra acestei lucrări, dar si membrilor Primariei Sutesti, cu ajutorul carora accesul la materialele suport a fost facilitat.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Așezarea geografică
Teritoriul comunei Sutesti se afla in Campia Baraganului si in Campia Buzau-Siret, cuprinzand parti din Lunca raului Buzau, din Campia Brailei, cu subregiunile de campuri Ianca, Movila Miresii, Ramnicelu, Maraloiu si Gradistea.
Din punct de vedere administrativ, localitatea Sutesti se situeaza in partea central-vestica a judetului Braila, pe malul drept al raului Buzau, pe coordonatele 45ș13’33’’ latitudine Nordică, si 27ș26’58’’ longitudine estica. În cadrul unității administrative Sutesti, sunt cuprinse două așezări rurale: Sutesti și Mihail Kogalniceanu.
Prin comuna Sutesti trece soseaua nationala DN22 ,care leaga Braila de Ramnicu Sarat. Pe acelasi drum natonal se afla si satul component, Mihail Kogalniceanu, la o distanta de 5 km de satul Sutesti. De asemenea DN22 se intersecteaza si cu soseaua judeteana DJ221 ce leaga la sud satul Sutesti de Ianca, si spre est de Ramnicelu.
Localitatea are strazi in forma de semicerc ce duc la padurea Sutesti, aflata in lunca raului Buzau.
Fig. 1 Localizarea comunei Sutesti
Comuna Sutesti are ca vecini la N – Gradistea, NE – Racovita si Ramnicelu, la E comuna Movila Miresii, la S orasul Ianca, la SV – Dedulesti, iar in V cu satele Maraloiu si Ibrianu, care apartin de comuna Gradistea.
Relieful și resursele naturale
Geologie, litologie si formele de relief
Relieful reprezinta baza tuturor celorlalte condiții naturale, acesta fiind reprezentat de suprafața litosferei asupra căreia acționează tot complexul de factori interni și externi, inclusiv activitatea omului.
Din punct de vedere genetic, relieful Câmpiei Române este reprezentat de acțiunile fluvio – lacustre. Relieful Campiei Romane il încadram în categoria marilor șesuri continentale, cu forme netede, de tipul câmpiilor de loess, ușor ondulate și înclinate, cu altitudini care rareori depășesc 200m, singurele accidente de teren fiind apele curgatoare, crovurile si depresiunile lacustre.
Campia Brailei, denumita si Baraganul nordic reprezinta un interfluviu cu altitudini ce variaza in general intre 20-30 metri. Ea este situata intre Lunca Dunarii, a Calmatuiului, a Siretului si a Buzaului pana in zona bratelor parasite ale Buzaului dintre Faurei si Ulmu; face parte din terasa inferioara a Dunarii de varsta Holocenă. Formatiunile geologice de suprafata apartin Cuaternarului si anume Holocenului Inferior, reprezentat prin depozite loessoide cu grosimea de 5-10 metri.
Solurile sunt de varsta Pleistocen Superior, corespunzator intervalului Ris-wurm fiind constituit din loessuri si depozite loessoide, cernoziom ciocolatiu cu textura lutoasa si luto-nisipoasa.
Fig. 1 Harta geologica a comunei Sutesti
Comuna Sutesti este amplasata din punct de vedere geomorfologic in unitatea Campia Brailei, subunitatea Câmpul Brailei, care se extine la est de linia Furei – Tandarei, pana la este de Valea Ianca; de lunca raului Buzau este despartita printr-un taluz cu o altitudine relativa de 3-20 m, iar de Lunca Calmatuilui de un taluz nensemnat, de multe ori, greu de pus in evidenta. In partea de nord a Campului Brailei se constata un relief de tip eolian, format din dune, in majoritate consolidate.
Atat in zona de dune dar si la sud de ea, terenul prezinta anumite ridicaturi, numite movile, de natura antropogena, dar si depresiuni de deflatie.
Depresiunile de deflatie se caracterizeaza prin asimetria versantilor (cel sudic fiind mai inalt, situat perpendicular pe directia vantului dominant), si printr-o suprafata mai intinsa decat bazinul de apa pe care-l gazduiesc temporar. Ele au o adancime de cel putin 7-8 m, prezentand pe malul sudic o terasa lacustra inalta de 0.5-2 m. Aceste depresuni sunt numite impropriu lacuri deoarece sunt lipsite de apa aproape pe tot parcursul anului.
Acest câmp este un interfluviu acoperit cu nisipuri fluviatile, transportate de vânt; acestea sunt fixate în special cu vița-de-vie, totuși acțiunea eoliană se mai manifestă deși în mică măsură la sud de comunele Râmnicelu și Gemenele. Altitudinea medie este de 25 m, însă în porțiunea centrală, unde este Valea Iencii, se prezintă o denivelare de 3-5 m și uneori chiar mai mult față de lunca din apropiere.
Lunca raului Buzau este un interfluviu acoperit cu nisipuri fluviatile, transportate de vânt; altitudinea medie este de 25 m, însă în porțiunea centrală, unde este Valea Iencii, se prezintă o denivelare de 3-5 m și uneori chiar mai mult față de lunca din apropiere.
Lunca Buzaului este o luncă încă în formare, care se deosebește de Bărăgan sub raport structural, morfologic și se aseamăna cu acesta din punct de vedere climatic si floristic. Față de Bărăgan, în care predomină câmpiile înalte, această câmpie este joasă, cu multe albii părăsite. Lățimea sa ajunge la 25-30 km ca urmare a fenomenului de subsidența din cursul raului Buzau.
Procese geomorfologice actuale sunt relevante în primul rând, din perspectiva modului de folosire al reliefului, dar și pentru constatarea și conceperea măsurilor de combatere a unor tendințe de degradare ce se manifestă areal. Intensitatea acestor procese este în general slabă și chiar foarte slabă, din cauza reliefului plat și cu o altitudine foarte joasă.
Pluviodenudarea: sau impactul picaturilor de ploaie; unii geologi includ în sfera acestei noțiuni și alte procese precum: spălarea în suprafață și șiroirea.
Realizarea acestui proces presupune următoarele condiții:
ploi torențiale cu picături de apă cu diametru de 3-7 mm, boabe de grindină; acțiunea crește când deplasarea particulelor de apă capătă viteze mai ridicate datorate rafalelor de vânt;
suprafața solului trebuie să fie neacoperită de vegetație, prezența acesteia conducând la atenuarea impactului;
elementele solului trebuie să prezinte o coeziune redusă;
Spălarea în suprafață, pluviodenudarea se manifestă pe suprafețe restrânse datorită reliefului neted sau foarte ușor văluit de pe raza comunei. Se pot observa totuși sectoare puțin înclinate și luate în cultură. În timpul ploilor torențiale de vară, șanțurile de șiroire astupate cu ocazia arăturilor reapar acolo unde pantele sunt tăiate în roci friabile, slab cimentate sau necimentate, (depozite loessoide, nisipuri).
Tasarea: zonele acoperite cu loess suferă procese de tasare și sufoziune. Tasarea este un proces gravitațional lent care se realizează cu predilecție în depozite groase sau în roci afânate cu porozitate mare, ce permit circulația apei pe verticală: loess-urile, depozitele loessoide, nisipurile argiloase slab cimentate.
Realizarea acestui proces necesită:
existența unor suprafețe orizontale sau cu înclinare foarte redusă;
precipitații bogate ;
o bună drenare a apei în adânc;
Principala formă de relief creată de tasare este crovul; frecvența acestora este de 4-5 crovuri / km², și crează condiții pentru fenomenul de lăcuire temporară.
c) Prezența formelor antropice: teritoriul comunei beneficiază de prezența canalelor de irigații care modifică peisajul agricol. Drumurile din zona de cultură a plantelor sunt reduse ca număr și nu modifică aspectul reliefului.
Așadar, relieful comunei Sutesti este preponderant neted, fără denivelări importante, și cu degradări în general minime.
Resursele naturale
Ramură de bază a economiei naționale, și implicit a economiei localității Sutesti este agricultura.
Îndeletnicire străveche a locuitorilor acestor meleaguri, agricultura a înregistrat un salt impresionant, care marchează drumul parcurs de la o agricultură fărămițată și rudimentara, la agricultura practicată cu mijloace tehnice perfecționate.
Având o puternică baza tehnico – materială, agricultura a folosit din ce în ce mai bine condițiile naturale, dezvoltând în mod rațional atât cultuta plantelor, cât și creșterea animalelor.
Un prim aspect urmărit în studiul geografic al agriculturii îl constituie analiza fondului funciar și în cadrul acestuia suprafața totală pe categorii de folosință.
a) Astfel în anul 1977 distribuția suprafețelor agricole era următoarea:
suprafața arabilă: 6094 ha
pășuni naturale: 199 ha
vii și pepiniere pomicole: 22 ha
livezi și pepiniere pomicole: 26 ha.
b) La nivelul anului 1992, se înregistrau:
suprafața arabilă: 5447 ha
pășuni naturale: 172 ha
vii și pepiniere pomicole: 18 ha
vii și pepiniere viticole: 168 ha
c) Anul 2002, era caracterizat de următoarele valori ale suprafețelor agricole:
suprafața arabilă: 5817 ha
pășuni naturale: 152 ha
vii și pepiniere pomicole: 260 ha
Fig.3 – Ponderea diferitelor moduri de folosință a terenurilor în cadrul Comunei Sutesti
Se observă o dinamică înregistrată de suprafețele agricole la nivelul celor 3 ani; suprafața arabilă oscilează de la an la an, dovadă clară a faptului că în anumiți ani se cultivau mai puține hectare de cereale, sau se punea accent pe vii și pepinierele viticole sau pomicole.
Pe terenurile arabile din regiunea Bărăganului, dau rezultate bune, culturile agricole precum: grâul și secara, porumbul, floarea – soarelui, sfecla de zahăr, vița – de – vie, rapița.
Conform datelor furnizate de rapoartele statistice locale, suprafata administrativa a comunei Sutesti este de 6729.53 ha (anul 2002).
Reteaua hidrografica
Rețeaua hidrografică a arealului studiat poartă amprenta climatului temperat – continental și a reliefului, alcătuit din câmpuri relativ netede.
Apele de suprafață: din punct de vedere hidrografic, teritoriul administrativ al comunei, aparține bazinului Buzaului, comuna fiind traversata de cursul raului Buzau, in zona nord- vestica. Râul Buzau are pantă redusă, eroziune de adâncime și laterală scăzută și se desface în numeroase brațe. Procesele aluvionare intense și meandrarea puternică determină împotmolirea albiei pe numerose porțiuni, provocând variate revărsări primăvara și toamna.
Această hidrografie se caracterizează pe de o parte prin faptul că apele curgătoare sunt ape alohtone având caracter tranzitoriu, iar pe de altă parte, prin prezența în zonă a lacurilor clastrocarstice cantonate în marile depresiuni de tasare în loess: Lacul Seaca, Lacul Sărat, Lacul Lutul Alb, Lacul Movila Miresii, Lacul Plopu, Lacul Ianca. Rețelele hidrografice pot fi folosite în scopuri utilitare: irigații, agreement.
Apele subterane: existența acestor ape este în strânsă legătură cu depozitele litologice în care sunt cantonate, cu sursele de alimentare și cu condițiile climatice ale teritoriului. Caracteristicile hidrogeologice și hidrochimice ale formațiunilor sedimentare din regiune sunt condiționate de următorii factori:
subunitatea morfologică pe care se dezvoltă;
raportul de alimentare sau drenare față de rețeaua hidrografică;
Apele freatice de pe teritoriul comunei Sutesti nu sunt potabile, continand sulfuri si cloruri, in schimb apele de adancime pot fi folosite ca surse de apa potabila. Apele freatice sunt cantonate in orizontul nisipos situat sub pachetul loessoid, pe care il urmeaza la partea lui inferioara prin efectul de capilaritate. Nivelul freatic se intalneste la adancimea de 2,5 – 3,5 metri cota terenului.
Apele de adancime sunt cantonate de orizonturile permeabile grosiere (pietrisuri si nisipuri) apartinand levantinului. Aceste depozite pot furniza debite importante si sunt situate la adancimi mai mari de 40-60 m.
Din punct de vedere hidrochimic, apele de adancime sunt in principal sulfate, clorurate si bicarbonate.
În privința lucrărilor hidrotehnice, localitatea Sutesti prezintă îndiguiri ce deservesc sistemul canalelor de irigații, iar referitor la sursele de apă, (tipul sursei, capacitatea în raport cu necesitățile populației, activitațile economice), comuna dispune în prezent, de un sístem de alimentare având ca sursă puțul sărat la adâncime de 120m în apropierea satului Sutesti, acesta este echipat cu o pompă cuplată cu hidrofor având Q=15mc/h; H=40mCA, P=2,2Kv, ce trimite apa în rețelele de distribuție existente.
Eroziunile de mal ale râului Buzău amenință să provoace pagube materiale; sub acțiunea continuă a apei, mari bucăți de pământ se desprind de pe mal și sunt luate de curenți, iar albia râului se deplasează spre gospodării, drumuri și suprafețe agricole. Problemele sunt accentuate de precipitațiile abundente, care au dus la debite anormal de mari pentru acest râu. Variațiile de nivel sunt distructive pentru porțiunile de mal supuse eroziunii.
Cea mai dramatică situație se întâlnește pe raza comunei Scorțaru Nou, aflata la o distanta de 24 km de comuna Sutesti. Aici râul a înghițit deja porțiuni de 10 – 20 de metri din curțile unor localnici.
Foto.1 Raul Buzau
Realizată de autor
Pentru a se rezolva aceasta problema Conducerea Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Brăila a întocmit studii de fezabilitate pentru consolidarea tuturor punctelor critice din localitatea Sutesti si celelalte localitati riverane Buzăului.
Lungimea zonei afectate de eroziuni de maluri in Comuna Sutesti, conform documentației „Identificarea și delimitarea hazardurilor naturale (cutremure, alunecări de teren și inundații) Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean – Faza I”, elaborată de IPTANA este:
– 0,69 ha eroziune cu lungimea de aproximativ 700 ml.
Clima
In cele mai multe dintre procesele care duc la modelarea reliefului, a problemelor legate de combaterea eroziunii si ameliorarea terenurilor degradate, a utilizarii teritoriuluiu, a desfasurarii diferitelor activitati antropice, se constata prezenta influentelor climatice.
Teritoriul administrativ al comunei Sutesti, aflat in nord-vestul Campiei Brailei, se suprapune pe partea de nord-est a Campiei Romane, caracterizandu-se printr-o clima temperat-continentala cu un pronuntat caracter de excesivitate. Contrastele climatice sunt evidentiate de amplitudinea termica mare, numarul mare de zile tropicale si geroase, lungile perioade de seceta, dar si cele mai violente ploi torentiale, toate determinate de pozitia regiunii la locul de interferenta a maselor de aer cu caracteristici diferite. Printre acestea, un rol deosebit il au masele de aer continental, artic si polar si cel maritim, de origine oceanica si mediteraneana.
Cercetările asupra fenomenelor meteorologice din Brăila au început în anul 1879. Principalale stații meteorologice sunt la: Brăila, Ion Sion, Făurei, Viziru și Grivița.
Elementele meteorologice observate la diferitele stații se diferențiază foarte puțin, ca urmare a aspectului relativ uniform al reliefului.
Arealul studiat se încadreaza în provincia climatică continentală, în ținutul climei de câmpie, la contactul cu clima de luncă Dunăre – Siret. Pentru clima acestui areal, de mare importanță sunt și Munții Măcinului, care prin orientarea lor NV-SE reprezintă un baraj natural în calea vânturilor din est, determinând și fenomenul de foehnizarea aerului care trece peste Balta Brăilei cu mari mase de aer cald și uscat.
Durata de strălucire a soarelui este un element la fel de important deoarece energia solară condiționeaza toate procesele și fenomenele geografice ce se produc la nivelul scoarței terestre și în atmosferă.
Durata medie anuală de strălucire a soarelui este în această zonă de 2362 ore pe an, valorile medii lunare indică un maximum în iulie de 226,5 ore și un minimum în decembrie 52 de ore.
Elementele climatice sunt: temperatura aerului, precipitațiile, și vânturile.
Temperatura aerului: important indice al regimului meteorologic, prezintă variații în timp destul de ample. Izotermele anuale care încadrează regiunea sunt :11ș si 10ș, în luna ianuarie teritoriul este încadrat de izotermele de -3ș si -4ș, iar în luna iulie de 23ș, 22ș C.
Caracterul continental al climei face ca temperatura să difere de la un anotimp la altul, de la o lună la alta și chiar de la o zi la alta, când condițiile locale introduc unele deosebiri în profil teritorial care însă nu modifică aspectul general.
Temperaturile maxime absolute lunare au înregistrat valori cuprinse între 9,4ș C în ianuarie și 41,4ș C în august. Temperaturile minime absolute lunare au înregistrat valori cuprinse între -24,8șC în ianuarie și 7,7șC în august. Temperatura medie anuala este de 11,1șC.
În strânsă corelare cu scăderea temperaturii sub 0șC în semestrul rece, se află cunoașterea regimului înghețului ce prezintă o importanță deosebită pentru agricultură, datorită faptului că atât înghețurile timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară , cât și alternanța fazelor de îngheț – dezgheț au efecte negative asupra organismelor vegetale și ale stratului superior de sol; în general primul îngheț în zona noastră se produce în intervalele 5-30 octombrie, iar ultimul în prima decadă a lunii aprilie , 5-10 aprilie.
Numărul zilelor de îngheț ( cu temperaturi minime de 0ș ) este de 20 în decembrie , de 22,8 în februarie , de 16 în martie și de 2 în aprilie, adică în medie 89,83 zile de îngheț pe an.
Precipitatiile: din zona studiată se încadrează în caracteristicile climatului temperat continental cu puține ploi și zăpadă, timp de un an , fiind mult sub media pe țară. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de 555 mm, valorile medii lunare indică un maximum de precipitații atmosferice în luna iunie 72 mm și un minimum în februarie de 27mm; în timpul verii sunt aproximativ 20 de zile ploioase, cele mai reduse fiind în perioadele de toamnă și iarna, iar cele ridicate în timpul primăverii. Stratul de zăpadă este discontinuu, datorită acțiunii de spulberare și troienire a zăpezii de către vânt, grosimea stratului de zăpadă având astfel valori medii mici 70-100 cm. Prima zi cu ninsoare se înregistrează în această regiune în jurul datei de 10 noiembrie, iar ultima zi cu ninsoare în jur de 25 martie, astfel încât durata intervalului de ninsoare fiind de aproximativ 130 de zile. Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă este 60.
Vânturile: teritoriul comunei Romanu se încadrează într-o zonă de interferență între partea estică a Câmpiei Romane, (cu vânturi dominante din sectorul estic) și partea vestică a aceleiași regiuni (cu vânturi din sectorul vestic), în primul caz fiind vorba de Crivăț, iar în al doilea caz de Austru.
Crivățul – este cunoscut ca un vânt rece ce bate cu viteze mari în timpul iernii, viscolind mult zăpada, troienind-o la adăposturi în localitate, la adăpostul vegetației, al parazăpezilor de-a lungul șoselei; bate din direcția NE și aduce temperaturi scăzute, spulberă zăpada, descoperă solul producând pagube culturilor de toamnă.
Vara, bate un vânt uscat grăbind evaporarea apei, culcă culturile la pământ, rupe crengile pomilor fructiferi, arbori mai bătrâni, descoperă casele.
Austrul – are direcție opusă Crivățului, fiind în general un vânt uscat, uneori însă aduce și precipitații.
Băltărețul – are direcție dinspre SE fiind un vânt cald.
Alte fenomene atmosferice:
bruma: reprezintă unul dintre fenomenele de care agricultura trebuie să țină seama în perioada de toamnă-iarnă-primăvară. Prima brumă poate să apară în perioada 11-21 octombrie , iar data medie a ultimei brume aparține decadei 1-11 aprilie. Numărul mediu al zilelor cu brumă este de 15-40 pe an, iar intervalul fără brumă este de 180-220 de zile . Devansarea primei zile cu brumă față de perioada amintită ,cât și decada ultimei brume pot aduce pagube agriculturii.
seceta: este prezentă în zona studiată datorită repartizării neuniforme a precipitațiilor în perioada unui an. Durata de datorită precipitațiilor reduse.
Vegetatia si fauna
Vegetatia
Vegetația este reprezentată de elemente tipice de stepă pontică si silvostepă panonică. Aceasta completează tabloul factorilor fizico – geografici ai teritoriului. În natură se prezintă sub formă de grupări în care condiționarea reciprocă joacă un rol deosebit de important.
Cea mai mare parte a teritoriului administrativ este ocupată de terenuri agricole. Se găsesc si rămăsițe de stepă reprezentată de pajiștile naturale precum și pe marginea drumurilor, de-a lungul digurilor și canalelor de irigații. În pajiștile xerofile, speciile predominante sunt reprezentate prin graminee: negara, păiușurile stepice, pirul crestat, ovăzul sălbatic, colilia, firuța cu bulbi, laptele cucului. Mai cresc: troscotul, volbura, păpădia, susaiul, levănțica, holera, cimbrișorul, diferiți scaieți, trifoiul, pălămida, traista ciobanului. În jurul bălților se găsește o vegetație halofilă reprezentată prin ierburi mărunte cu tulpină joasă: ghimbirul, rogozul, dominând stuful si păpurișul.
Se adaugă și câteva specii de vegetație lemnoasă cu subarbuști precum: porumbarul, trandafirul pitic, măceșul, rugul și murul.
Multe dintre speciile de plante ce alcătuiesc stratul ierbar al pajistilor sunt plante medicinale precum: pelinul, coada șoricelului, mușețelul, pătlăgina.
Dintre pomi fructiferi menționez: prunul, cireșul, caisul, corcodușul. Cultivarea viței de vie dă rezultate foarte bune, în special vița productoare tip 001.
In vecinatatea comunei Sutesti (aporx 17 km) in Comuna Ramnicelu, se afla Rezervatia naturala Padurea Camnita, care face parte din cuprinsul pădurii Camnița (circa 550 ha), pădure formată preponderant din salcâm, plop alb și negru și salcie.
Rezervația – un arboret natural de frasin (hibrizi de frasin de Pennsylvania (Fraxinus x pennsylvanica și Fraxinus x angustifolia), în amestec cu salcâm (8F+2SC), de origine necunoscută, în vârsta de cca. 45ani are o suprafață de 1,2 ha.
Totodată această arie protejată este și rezervație de semințe, menționată cu codul FR-M280-3 în „Catalogul național al surselor pentru materiale forestiere de reproducere din România, (avizat în 2001), scopul selecției fiind cantitatea și calitatea lemnului.
Starea actuală a arborilor de frasin dovedește o bună capacitate de regenerare naturală care poate asigura menținerea acestui arboret instalat natural, chiar dacă nu corespunde tipului fundamental de pădure. Mai mult, s-a dovedit că există și o diseminare naturală în unitațile amenajistice învecinate astfel încat s-a propus mărirea perimetrului protejat. În perimetrul protejat nu s-au manifestat fenomene de impact antropic prin tăieri abuzive sau pășunat.
Anul declararii si actele prin care a fost declarata rezervatie naturala: 1994 – H.C.J. Braila nr 20/1994 – rezervatie forestiera; 2000 – Legea nr 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – sectiunea a III-a – zone protejate – rezervatie naturala, cod 2259.
Fig 5 Rezervatia naturala Padurea Camnita
Fauna
Fauna comunei este reprezentată prin animale caracteristice câmpiei de stepă, rozătoare precum: popândăul, șoarecele de camp, hârciogul, care provoacă pagube însemnate în agricultură.
Din punct de vedere vânătoresc, animalul reprezentativ este iepurele, a cărui înmulțire este ocrotită de lege. Destul de răspândite sunt și vulpile, în comparație cu lupii, care în ultimii ani nu s-au mai semnalat.
Mecanizarea și chimizarea agriculturii au influențat efectivele de animale. S-a redus numărul prepelițelor, turturelelor, ca urmare a dizolvării pesticidelor și erbicidelor în picăturile de rouă din care aceste păsări se adapă. Mai mult, recoltatul mecanic face ca puii de animale sau chiar animalele mature, (iepuri, fazani), să fie tăiate de mașini întrucat nu fug de zgomotul acestora. Unele animale s-au înecat în canalele de irigații.
Cioara neagră și-a mărit considerabil numărul. Dintre răpitoare se remarcă: pe timpul nopții sunt active bufnița și cucuveaua, dintre reptile, șerpii, șopârlele, gușterii, iar dintre insecte sunt răspândite lăcustele, greierii, cărăbușul cerealelor.
De-a lungul timpului, influența activității omului asupra vegetației și faunei s-a manifestat continuu având un ritm încetinit sau accelerat în funcție de modul de producție. Oricum s-ar fi produs, fie direct prin pășunat, fie indirect prin construcții, irigații, rezultatul este același: modificarea structurii biotipurilor, schimbarea evoluției naturale.
1.6 Solurile
Solul este unul dintre principalii componenți ai învelișului geografic. Studiul lui are importanța în cunoașterea regiunii întrucat reflectă în caracterele sale conlucrarea în timp și sub diverse forme a elementelor structurii fizico–geografice.
Solul are un rol important în ceea ce privește repartiția culturilor agricole și productivitatea acestora.
Solurile caracteristice acestui areal sunt cernoziomurile levigate. Aceste soluri s-au format în condițiile climatului semiarid, pe depozitele loessoide, sub o vegetație de stepă. Prezentând un mare grad de porozitate, infiltrația pe verticală se realizează ușor. În condițiile aridității, apa freatică determină supraumezirea și evaporația.
Vara datorită insolației, temperatura la suprafața solului este mai mare, se intensifică evapotranspirația, iar umiditatea (sub un metru), se menține între coeficientul de ofilire și mijlocul umidității active, de aici decurgând necesitatea irigațiilor. Pe întreg profilul cernoziomurilor levigate, se observă o intensă activitate a formei de sol, (galerii, canale de râme).
Textura lor este lutoasă, luto-argiloasa. Cernoziomurile levigate sunt cele mai favorabile pentru cereale, însă condiții foarte bune oferă și plantelor tehnice, pomiculturii și viticulturii. Ele reacționează relativ bine la îngrășămintele chimice cu azot, chiar când sunt aplicate singure. Inconvenientele acestor soluri se referă la întărirea după dispariția apei, la stagnarea apelor o perioada lungă de timp, după topirea zăpezii sau din ploi, făcând impracticabilă cultura zonelor respective.
Temperatura solului este un alt aspect al regimului termic cu importanță deosebită pentru agricultură. Cunoașterea regimului termic al solului în diferite perioade ale anului și diferite adâncimi are implicații directe în activitatea agricolă, (timpul și adâncimea de însămânțare în funcție de cultura respectivă, situația termică a diferitelor soluri și raportul ei cu plantele de cultură).
În cursul anului temperatura suprafeței solului, ca și cea care se obține pentru stratul de aer învecinat, prezintă un maximum în luna iulie și un minimum în luna ianuarie.
Din cercetările efectuate în teren , precum și din discuțiile purtate cu reprezentanți ai sectorului agricol de pe raza comunei, rezultă că în luna ianuarie la suprafața solului valorile termice sunt negative, ele fiind cuprinse între -3șC și -4șC,iar la adâncimea de 10cm în sol valorile medii lunare abia coboară sub 0șC; în luna iulie la suprafața solului, temperaturile medii lunare sunt mai mari de 28șC iar la adâncimea de 10cm în sol mai mică decât cea de la suprafață cu 3șC.
Foarte important pentru agricultură este cunoașterea duratei și adâncimii maxime a înghețului la sol. Cel mai mare număr de zile cu îngheț se înregistrează în luna ianuarie, ajungând la suprafața solului la 25 de zile, apoi o frecvență între 20–29 de zile se înregistrează pentru zilele de îngheț în lunile februarie și decembrie 11-16 zile cu îngheț în martie, iar în luna aprilie apar înghețuri locale și puțin frecvente (1-4 zile de îngheț) .
La suprafața solului numărul anual al zilelor de îngheț este cuprins între 90-100 de zile , iar adâncimea maximă a izotermei de 0ș, adică a limitei de îngheț, are valori aproape constante.
Solul din zonă se pretează ca teren arabil pentru întreg sortimentul de plante de cultură de câmp, oferind condiții prielnice pentru cultura grâului, porumbului, florii-soarelui, orzului.
În concluzie, aceste soluri, în condițiile raționale a apei și a îngrășămintelor organice și naturale sunt foarte favorabile obținerii unor producții mari la hectar.
2. GEOGRAFIA POPULAȚIEI ȘI A AȘEZĂRILOR UMANE
2.1. Populația
2.1.1 Evoluția numărului de locuitori
Comuna Sutesti iși trage numele de la familia Șuțu, care a fost proprietara moșiei. Satul Șuțești se zice a fi înființat în anul 1830 de câțiva locuitori ce se găseau pe malul stâng al râului Buzău și purta numele de Curtea Veche, aflat la 4-5 km în partea de nord a actualei localități. În anul 1835, proprietarul moșiei – Costache Grigore Șuțu (Soutzo), a înființat comuna pe locul unde este așezată astăzi, cu locuitori și de prin așezările vecine. Comuna s-a înființat la 1855, când pe moșie s-au stabilit țărani din Maraloiu, Racovița și Pleșoiu, iar populația satelor deja existente a crescut semnificativ.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era formată din satele Șuțești, Constantinești, Oancea, Sasu, Găgulești, Grigorești și Irimești, cu o populație totală de 3036 de locuitori (dintre care 2054 în satul de reședință).
În 1925, comuna avea în componență satele Constantinești și Șuțești și cătunul Friguroasa. Cu cei 2303 locuitori ai ei, ea făcea parte din aceeași plasă. În 1931, satul Constantinești a fost rebotezat Mihail Kogălniceanu.
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Făurei din regiunea Galați, iar în 1968 a revenit județului Brăila, în forma sa actuală.
Tabel 1. Evolutia numerică a populatiei la nivel de comună
*este inclus in Recensamant si numarul locuitorilor din satul nou format, Mihail Kogalniceanu, ce face parte din comuna Sutesti.
Evolutia numerică a populatiei din Comuna Sutesti
Reprezentare grafică, realizată pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila.
Procesul de evoluție numerică al populatiei a fost urmărit în perioada 1839-2011. Evolutia numerică a populației se afla în strânsă legătură cu: starea de sănătate, potențiale resurse de muncă, terenuri propice dezvoltării culturilor de plante, precum și creșterii animalelor.
Un salt consistent în diminuarea numărului populației, s-a produs după momentul căderii comunismului, când un numar tot mai mare de localnici se orientau catre spațiile urbane, sau către alte localități mai dezvoltate.
2.1.2. Dinamica populației
2.1.2.1. Mișcarea naturala
Mișcarea naturală a populației definește schimbările survenite în numărul și structura populației numai ca urmare a nașterilor, deceselor, căsătoriilor și divorțurilor.
2.1.2.1.1. Natalitatea
Natalitatea arată frecvența sau intensitatea nașterilor în interiorul unei populații, fiind un fenomen complex, în același timp biologic și social, influențat de o serie de factori legați între ei: economici, politici, socio-culturali.
Factorii economici – nivelul general de dezvoltare economică, condițiile de viață ale populației par să aibă o influență importantă asupra natalității: cu cât nivelul de trai este mai ridicat cu atât rata natalității este mai redusă și invers, dezvoltarea economică ducând deci la un recul al natalității. In cazul comunei Romanu, situația economică a dus la limitarea nașterilor și putem vorbi de un pesimism demografic.
Factorii politici – politica pronatalistă aplicată în România după 1966 a determinat menținerea artificială a unui nivel înalt de natalitate. Schimbarea bruscă de orientare după 1989 (legalizarea avorturilor) a condus la scăderea natalității. Factorii socio-culturali – gradul de instruire și educație al femeii este esențial, se adaugă adoptarea măsurilor contraceptive, participarea mai activă a femeii la viața societății.
2.1.2.1.2. Mortalitatea
Mortalitatea reprezinta numarul deceselor dintr-un an, raportate la mia de locuitori. Dintre factorii care influențează mortalitatea, foarte importanți sunt cei socio-economici. Dezvoltarea economică a dus la ameliorarea condițiilor de viață ale populației, la îmbunătățirea alimentației, reducerea timpului de lucru, contribuind la scăderea ratei mortalității.
Bilanțul natural – diferențele care există între nivelul natalității și cel al mortalității unei populații sunt redate de sporul natural sau rata creșterii naturale. Evoluția populației comunei Romanu după 1966 și până în 2002 marchează o instabilitate a indicatorilor demografici de bază. Tendința generală este de reducere constantă a evoluției populației.
Tabel 2. Mișcarea naturală a populației
Reprezentare grafică, realizată de autor, pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila
Se constată, un bilanț natural negativ, în special în anii următori momentului post- Decembrist. Natalitatea înregistreaza valori tot mai scăzute, din considerente sociale.
2.1.2.2 Mișcarea migratorie
Miscarea migratorie reprezintă o componentă importantă a dinamicii populației, bilanțul migratoriu fiind complementar bilanțului natural. La nivelul unei comune mobilitatea spațială a populației are un rol foarte important, fiind un factor al creșterii sau descreșterii numărului populației.
Cauzele ce determină mobilitatea spațială a populației sunt variate și implică întotdeauna existența unor factori de respingere în arealul sau regiunea de plecare (origine), precum și a unor factori de atracție în arealul sau originea de sosire (destinație).
Tabel3. Evolutia bilantului migratoriu
Reprezentare grafică, realizată de autor, pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila.
Deplasarea presupune luarea unui număr important de decizii personale complexe referitoare la destinație, perioada de deplasare, mijlocul de deplasare sau costul deplasării. Fiecare potențial migrant evaluează astfel avantajele și dezavantajele situației personale prezentate – care, de cele mai multe ori, are în vedere locuința, locul de muncă, nivelul veniturilor – și a schimbărilor, în general pozitive ce se întrevăd sau se speră că se vor produce la destinație.
Forme de mobilitate a populației:
Deplasări obișnuite – care nu implică o schimbare de durată sau definitivă a rezidenței sau activității și nici o mutație importantă în viața persoanei angrenată în această mișcare. Aceste deplasări sunt legate de modul de viață, sunt repetative, ritmice, de durată redusă și nu exprimă nici un dezechilibru esențial între zona de origine și cea de destinație.
În cadrul acestor deplasări se remarcă: deplasările zilnice sau navetism, deplasările ocazionale, deplasările duminicale, deplasările de week-end și deplasările în vacanță.
Cei care se deplasează practică naveta, mijloacele folosite fiind autobuzul, la care se adaugă în mică măsură naveta cu bicicleta și autoturismul proprietate personală. Și din Braila (și nu numai) se deplasează spre comuna Sutesti, zilnic, persoane în mare majoritate intelectuali (educatori, învățători, profesori, medici și asistenți, ingineri), acoperind necesarul de cadre cu pregătire superioară în școlile din comună, dispensarul medical, unitățile agricole.
Mișcările migratorii propriu-zise – care implică o schimbare de durată sau definitivă a rezidenței și de cele mai multe ori a activității, presupunând mutații importante în viața persoanelor angrenate. Aceste deplasări impun în cele mai multe cazuri o schimbare a modului de viață a persoanelor implicate, sunt de lungă durată sau definitive și aproape întotdeauna exprimă un dezechilibru între condițiile de viață oferite la locul de plecare /[și cele care există sau se speră că există la locul de sosire.
Fenomenul cel mai caracteristic în cadrul mobilității populației îl constituie migrația definitivă pe direcția sat – oraș, care este însoțită și de o mobilitate socio-profesională a populației.
2.1.3. Structura populației
Structura populației se referă la acele caracteristici ale grupelor umane care pot fi măsurate sau cuantificate, precum vârsta, genul, limba, naționalitatea, religia sau activitatea economică, dar și la aspecte calitative, cum sunt cele sociale sau culturale. Analiza acestor caracteristici evidențiază diversitatea populației reflectată atât în plan demografic, cât și în plan socio-economic și cultural.
2.1.3.1. Structura populației pe grupe de vârstă si sexe
Din aceasta reprezentare grafică, se observă o pondere ușor crescută a celor de sex feminin față de populatia de sex masculin.
Reprezentare grafică, realizată de autor, pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila
La toate recensămintele realizate până acum, se poate oberva superioritatea numerică a sexului feminin față de cel masculin. Numărul bărbaților este mai mic decât cel al femeilor cu 56 persoane în anul 2002. Genul masculin reprezintă un număr de 2186 persoane, iar genul feminin 2242.
De asemenea, numărul femeilor pensionate este mai mare decât al bărbaților, datorită deceslor mult mai numeroase în rândul pesoanelor de gen masculin. Acest aspect, raportat la situația economică precară a țării după revoluție, conduce la ideea prelungirii declinului economic cu urmări negative resimțite în nivelul de trai.
Dacă raportul dintre sexe privind întreaga populație nu este foarte relevant, pe grupe de vârstă, după 60 de ani, acest raport scade vizibil în defavoarea bărbaților. În anul 2002, spre exemplu, numărul de bărbați peste 60 de ani era de 429, iar numărul de femei era de 694. Asta dovedește longevitatea sexului care de multe ori este numit slab.
Se mai poate observa că numărul copiilor în primii ani de viață este mai mare în cazul genului masculin, iar această valoare se menține până la grupa de vârstă 15 – 19 ani. În ceea ce privește populația activă, cuprinsă între 20 și 59 de ani, valorile sunt aproximativ egale între populația feminină și cea masculină.
Diferența majoră intervine în rândul persoanelor de peste 60 ani, în grupa de vârstă 60 – 64 ani, de exemplu, procentul fiind de 61.8% ocupat de populația feminină și de 38.2% populație masculină. Cu cât înaintează în vârstă, diferența devine și mai mare.
2.1.3.2. Structura populației ocupate pe sectoare de activitate
Analizând structura populației ocupate după statutul profesional (cu un numar de 2501 persone active), dar din perspectiva tipurilor de activități ale economiei naționale la nivelul anului 2005 se constată că salariații din agricultura dețin ponderea cea mai mare si anume 82% (2057 persoane), urmați de cei care lucreaza in constructii (7% – respectiv un numar de 175 de persone) si trnsporturi cu un procent de 6% (149 persoane). Restul de 5 % este ocupat de salariati ce lucreaza in industie si telecomunicatii (124 persoane).
Structura populatiei active Reprezentare grafică, realizată de autor, pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila.
Tabel 5.Structura populatiei active ocupate pe marile sectoare social-economice
2.2 Așezări umane
b) Tipuri morfostructurale:
Generalizarea diversității mărimilor demografice, a formelor, structurii, texturilor, care caracterizează așezările rurale din spațiul țării noastre, conduce la definirea a două mari tipuri morfostructurale, și anume: așezări dispersate și așezări adunate.
Din aceste două tipuri morfostructurale, cele două sate componente ale comunei Romanu se alătură așezărilor cu structură adunată. Așezările de tip adunat au conturul vetrei bine delimitat.
Conform cu dispunerea clădirilor în vatră, așezările rurale din comuna studiată, se dovedesc a fi așezări aglomerate, în care clădirile sunt despărțite prin curți largi și chiar prin terenuri închise pentru culturi de câmp sau livadă.
Forma satului Romanu este poligonală neregulată, iar cea a satului Oancea este pătratică.
c) Zonarea teritoriului comunei Sutesti:
Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute, sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondului funciar al României. Teritoriul comunei Romanu însumează 7092,0 ha conform centralizatorului de fond funciar întocmit în decembrie 1998 de OCAOTA.
Tabel 7. Zonarea functionala a intravilanului satelor Romanu si Oancea
Reprezentare grafică, realizată de Balmuș M., pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila
CAPITOLUL 3 – ASPECTE ECONOMICE
3.1. Agricultura…………………………………………………………………………………..
3.2. Industria………………………………………………………………………………………..
3.3. Căile de comunicație……………………………………………………………………
3.4. Turismul………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 4 – CALITATEA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI…………….
4.1. Calitatea aerului…………………………………………………………………………..
4.2. Calitatea apei…………………………………………………………………………….
4.3. Calitatea solului……………………………………………………………………………
4.4. Impactul antropic asupra mediului………………………………………….
3.1. Agricultura
3.1.1. Dinamica si structura suprafețelor agricole
Ramură de bază a economiei naționale, și implicit a economiei localității Romanu, agricultura se constituie drept o activitate aducătoare de resurse financiare localnicilor.
Îndeletnicire străveche a locuitorilor acestor meleaguri, agricultura a înregistrat un salt impresionant, care marchează drumul parcurs de la o agricultură fărămițată și rudimentara, la agricultura practicată cu mijloace tehnice perfecționate.
Având o puternică baza tehnico – materială, agricultura a folosit din ce în ce mai bine condițiile naturale, dezvoltând în mod rațional atât cultuta plantelor, cât și creșterea animalelor.
Un prim aspect urmărit în studiul geografic al agriculturii îl constituie analiza fondului funciar și în cadrul acestuia suprafața totală pe categorii de folosință.
a) Astfel în anul 1977 distribuția suprafețelor agricole era următoarea:
suprafața arabilă: 6094 ha
pășuni naturale: 199 ha
vii și pepiniere pomicole: 22 ha
livezi și pepiniere pomicole: 286 ha.
b) La nivelul anului 1992, se înregistrau:
suprafața arabilă: 5447 ha
pășuni naturale: 172 ha
vii și pepiniere pomicole: 18 ha
vii și pepiniere viticole: 312 ha.
c) Anul 2002, era caracterizat de următoarele valori ale suprafețelor agricole:
suprafața arabilă: 5782 ha
pășuni naturale: 572 ha
vii și pepiniere pomicole: 260 ha
Se observă o dinamică înregistrată de suprafețele agricole la nivelul celor 3 ani; suprafața arabilă oscilează de la an la an, dovadă clară a faptului că în anumiți ani se cultivau mai puține hectare de cereale, sau se punea accent pe vii și pepinierele viticole sau pomicole.
Pe terenurile arabile din regiunea Bărăganului, dau rezultate bune, culturile agricole precum: grâul și secara, porumbul, floarea – soarelui, sfecla de zahăr, vița – de – vie, rapița.
Culturile agricole și structurile agricole:
Cerealele au o importanță deosebită datorită bogăției lor în amidon și în substanțe proteice, cantitate mare de calorii, capacitate de adaptare la condițiile naturale și economice, se pot transporta ușor și se pot conserva mult timp fără măsuri speciale de protecție. Ele se folosesc atât ca hrană pentru om și animale, dar și ca materie primă; paiele și cocenii se folosesc ca furaj sau drept „combustibil”. Cerealele dețin ponderea cea mai mare în cadrul culturilor agricole de câmp
Cerealele sunt reprezentate în cea mai mare parte de grâu și porumb, la care se adaugă, suprafețe reduse cu alte cereale.
Grâul – se află pe primul loc între cereale, fiind cultura care se pretează foarte bine condițiilor din zonă. Producția totală de grâu în anul 2011 a fost de 4552 tone. În prezent suprafețele cultivate sunt ocupate cu grâu de toamna.
Porumbul – se află pe locul doi între cereale, ocupând o suprafață de 1577 ha, iar producția totală la porumb boabe a fost în anul 2011 de 4182 tone.
Floarea soarelui – este cea mai importantă plantă uleioasă ce se cultivă la noi în . Această plantă originară din America de Nord, introdusă în
țara noastră în a doua jumătate a secolului trecut ( în Câmpia de Vest), doar după primul război mondial începe a fi cultivată și în Bărăgan. Aici culturile sporesc an de an în perioada interbelică, avantajate de solurile fertile sudice și de condițiile climatice( durata de strălucire a soarelui dintre cele mai ridicate din , datorită poziției sudice a comunei și a reliefului de câmpie).
Floarea soarelui deține 1356 ha, iar producția totală la floarea soarelui a fost în anul 2011 de 1970 tone.
Anul 1989 a marcat trecerea de la practicarea unei agriculturi rudimentare la una bazată pe tehnici avansate și perfecționate, de la subjugarea țăranului român ce era nevoit să muncească ogoarele statului, integrate în structuri de tip I.A.S. sau C.A.P., la libertatea acestuia în privința prestării forței de muncă.
Agricultura se practica într-un mod primitv, datorită lipsei de vite și unelte agricole. Așa se explică de ce anual rămâneau nelucrate însemnate suprafețe de teren arabil, iar modul rudimentar în care se lucra pământul justifica producțiile extreme de mici care se obțineau an de an.
Statisticile arată că în anul 1936 producțiile de grâu și porumb pe meleagurile brăilene erau de 823 kg și respectiv 967 kg la hectar, cifre considerate, dealtfel, normale la aceea vreme.
În amplul și complexul proces de cooperatizare al agriculturii, s-au folosit forme adecvate de cooperație agricolă, s-a acordat o deosebită atenție creării și dezvoltării bazei materiale și agriculturii, aplicării consecvente a pricipiului cointeresării materiale a producătorilor agricoli, formării și dezvoltării conștiinței socialiste a maselor țărănești.
Pe baza prevederilor hotărârii Plenarei C.C. al P.C.R., din 1 februarie 1979, în județul Brăila au fost constituite 17 consilii unice agroindustriale de stat și cooperatiste, printre care și la Sutesti.
3.1.1.b. Creșterea animalelor:
Cunoscută din trecut, creșterea animalelor, pe aceste locuri era dezvoltată pe baza pășunilor naturale: în acest moment creșterea animalelor se dezvoltă pe baza culturilor vegetale, cât și a culturilor furajere ( precum lucerna) .
Animalele se cresc în gospodăriile individuale, iar pana in 1990 se cresteau animale si in cadrul structurilor agricole de tip I.A.S. sau C.A.P.. Principalele animale ce se cresc pe raza comunei Romanu sunt: bovinele , porcinele, ovinele, cabalinele, insa si pasari de curte: gaini, rate, gaste.
Bovine – rasele ce se cresc pe teritoriul comunei sunt: rasa brună și rasa bălțată românească. La sfârșitul anului 2002 exista un număr total de 1293 capete , iar producția de lapte de vacă a fost de 3150 Hl fizic.
Porcine – rasa cea mai răspândită pe teritoriul comunei este porcul românesc de carne .Pe comună, la nivelul anului 2002 erau 1123 capete.
Ovine – cu un total la sfârșitul anului 2002 este de 2007 capete, toate în gospodăriile populației, sau crescute in grupari de tipul stanelor. Producția de lână este de 7000 kg.
Creșterea păsărilor reprezintă o subramură a producției animaliere, efectivul de păsări la sfârșitul anului 2002 fiind de 20600 capete iar producția de ouă fiind de circa 2000 bucăți. Până la nivelul anilor 1990, un număr mare de păsări, de variate rase (de carne, de ouă), erau crescute și în cadrul Colectivului, acea structură de tip comunist. Producțiile erau consistente, și asigurau atât necesarul de hrană pentru diverse instituții din cadrul comunei (spre exemplu se aproviziona gradinița cu program prelungit, atât cu carne cât și cu ouă), dar, aduceau și un venit considerabil la bugetul local.
Iată o reprezentare grafică a numărului efectiv de animale de pe acest teritoriu.
Tabel 9
Reprezentare grafică, realizată de autor, pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, Brăila
Tabelul evidentiaza categoriile de folosinta (agricol, pasuni, fanete, vii), in suprafata de 6279,55 ha si neagricol (paduri, ape, balti naturale, canale, drumuri, constructii, neproductiv) in suprafata de 812,45 ha.
Se poate afirma ca domina terenul arabil in proportie de 89% din care 0,5% exista in gospodariile oamenilor din vetrele de sat. In teritoriul comunei se regaseste o suprafata mare de terenuri neproductive , 4,3% terenuri inundabile, cu stufaris, care vor fi asanate si redate agriculturii.
Din suprafata ocupata de drumuri 119,0 ha, cel mai mult ocupa drumurile de exploatare 80,0 ha. Drumul DJ 221 ocupa o suprafata de 0.88 ha asfaltat. In vetrele de sat, suprafata de circulatie (ulite) insumeaza 44,10 ha.
In categoria de folosinta, curti, constructii, la situatia existenta intra vetrele de sat si asociatiile agricole si industriale.
Terenurile neproductive reprezinta 0,86% din totalul terenurilor si sunt reprezentate de rape, zone inundabile, alte terenuri ce nu pot fi folosite.
IV.2. Alte activități economice:
Teritoriul comunei Romanu beneficiază de un teren propice dezvoltării agriculturii, ca funcțiune economică de bază, cu profil complex, dominat de producțiile de cereale, plante tehnice, precum și de creșterea animalelor.
Pe teritoriul comunei își desfășoară activitatea fosta întreprindere agricolă I.A.S., preluată de S.C. Punto S.R.L., societate axată pe cultura mare și prestări de servicii agricole, cu o suprafață de 971 ha, din care 750 ha sunt luate în arendă.
Contribuții însemnate la bugetul local, îl aduc și:
Fabrica de Muștar Percam
o ferma zootehnică profilată pe creșterea găinilor ouătoare
o fabrică de uleiuri vegetale și șroturi furajere: S.C.FILODENDRONA S.R.L.
Până de curând, în vatra de sat Romanu, a funcționat secția de industrializare a laptelui Paco, cunoscută pe plan național.
Ponderea majoritară a societăților care își desfășoară activitatea pe teritoriul comunei Romanu au profil agricol.
Aceste activități, ce se concentrează în industria alimentară, se mai adaugă și variate activități desfășurate în domenii precum: construcții, transport și depozitare, hoteluri și restaurante.
Urmărind clasificarea activităților, la nivel național, pe principalele domenii, am încercat să stabilesc și să grupez toate activitățile înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, din 2007, din Brăila.
3.3. Căile de comunicație……………………………………………………………………
.1.a)Circulația rutieră în localitatea Romanu:
Schema stradală a localității Romanu are o configurație rectangulară.
Rețeaua stradală este alcătuită din străzi cu lățimi ale părții carosabile cuprinse între 3,5 – 7,5 m. Lungimea totală a străzilor din localitatea Sutesti este de 21,08 km, corespunzătoare unei suprafețe carosabile de 111,265 mp.
Suprafața totală ocupată de zona străzilor (inclusiv trotuare, fâșii de spații verzi, șanțuri) este de 283,585 mp.
Pantele longitudinale ale străzilor sunt sub 2% în zona de nord a localității și variabile în sud.
Circulația principală se desfășoară astfel:
DJ 221: spre , și, spre comuna Gemenele
DJ 255A: spre comuna Scorțaru
DC 2: spre satul component Oancea, iar de aici, parcurgând 3 km se ajunge în șoseaua , adică pe DJ 202.
Transportul în comun în interiorul localității nu există. În afara localității, trasportul de persone se efectuează cu societatea particulară “Aventin Trade”.
Tipurile de vehicule din cadrul comunei ce asigură trasportul de călători și marfă, sunt constituite din:
autocamioane: 9 buc.
autoturisme: 61 buc.
tractoare rutiere 7 buc.
căruțe: 260 buc.
biciclete: 450 buc.
speciale: 2buc.
Privitor la fluența circulației pe rețeaua stradala existentă, se manifestă o serie de greutăți generate de:
uzura îmbrăcăminții carosabile
lipsa unor îmbrăcăminți carosabile permanente corelată cu deprofilarea uneori accentuate, pe suprafețe carosabile împietruite sau din pământ
elemente geometrice necorespunzătoare ale unei mari părți ale rețelei stradale, în profil transversal și longitudinal
lipsa unor elemente de organizare orizontală și verticală a circulației, incomodări între tipurile de circulație (de exemplu: între circulația autovehiculelor și circulația hipo, circulația auto și pietonală, circulația auto și cea a bicicletelor)
sistematizarea verticală.
În localitatea Romanu, la ora actuală există o lungime de 3,71 km cu grad de uzură al îmbrăcăminții asfaltice în proporție de 40 – 60 % (faianțări, văluiri, crăpături, gropi).
În profil transversal, majoritatea străzilor împietruite și din pământ au șanțuri amenajate corespunzător.
Pentru evitarea incomodarii între diferite tipuri de circulație, apare ca necesar, stabilirea unui traseu care să preia circulația de pe tronsoanele din DJ221 și DJ 255A, ce traversează localitatea.
Prin mărirea intravilanului, apar o serie de străzi noi în lungime de 2,2 km, în suprafața totală de 24,200mp, corespunzător unei suprafețe carosabile de 12,100mp.
De asemenea, tot în scopul îmbunătățirii condițiilor de circulație în toate localitățile comunei este necesar repararea atât a suprafețelor carosabile asfaltate cât și a suprafețelor împietruite și din pământ.
VI.1.b) Circulația rutieră în localitatea Kogalniceanu:
Schema stradală a localității Oancea are o configurație rectangulară.
Rețeaua stradală este alcătuită din străzi cu lățimi ale părții carosabile cuprinse între 3,0-5,5m.
Lungimea totală a străzilor din localitatea Oancea este de 15,34km, corespunzătoare unei suprafețe carosabile de 70070mp.
Suprafața totală ocupată de zona străzilor (inclusiv tronsoane, fâșii de spații verzi, șanțuri) este de 141900mp.
Pantele longitudinale ale străzilor sunt sub 2% în zona de nord a localității, și variabile în sud.
În ceea ce privește fluența circulației pe rețeaua stradala, dificultățile cu care se confruntă localitatea sunt asemănătoare cu cele din Romanu.
VI.2.Mobilierul urban, se găsește cu precădere în localitatea de reședință, Romanu, însă și în satul Oancea, și este compus din:
băncuțe
stâlpi de iluminat
coșuri de gunoi
stâlpi și garduri de delimitare
stații autobuz
fântâni
parcări biciclete
trotuare
Băncuțele, sunt localizate atât în localitatea Romanu, cu predilecție în zona Primăriei, a sediului Poliției și a instituției școlare cât și în satul Oancea; în acesta din urmă, găsim acest element al mobilierului urban numai în zona centrală a satului, mai precis în stația de autobuz.
Stâlpii de iluminat sunt prezenți în ambele localități, atât în zonele centrale cât și cele central – periferice.
Coșurile de gunoi, gardurile de delimitare confecționate din lemn, parcările pentru biciclete, nu sunt folosite în mod deosebit pentru funcția lor constructivă, întrucât localnicii nu sunt obișnuiti cu astfel de elemente.
Trotuarele din cele două localități ale comunei, au o lățime redusă, și se caracterizează prin faptul că, în cea mai mare parte nu au o îmbrăcăminte asfaltică corespunzătoare; din acest motiv pe zonele în care se înregistrează un trafic pietonal semnificativ se manifestă un discomfort accentuat al circulației pietonale.
Din suprafața totală de străzi și drumuri cu îmbrăcăminți asfaltice, din teritoriul administrativ al comunei, aproximativ 70% este degradată (fisuri, faianțări, crăpături). În cazul străzilor împietruite, slab pietruite și din pământ, se constată deprofilări accentuate transversal și longitudinal (făgașe, gropi); acest lucru se resimte mai ales în perioada ploioasă.
Lățimea străzilor : la ora actuală se consideră că lățimea străzilor din ambele localități este în general suficientă pentru traficul actual și cel de perspectivă. Excepție fac tronsoanele de străzi cu lățimea părții carosabile sub 5,50 m.
Organizarea circulației: în general, în cadrul ambelor sate, nu există elemente de organizare verticală și orizontală a circulației: marcaje, semnalizări.
Sistematizarea verticală: în cele două localități ale comunei, arterele de circulație rutieră nu au o sistematizare verticală corespunzătoare; datorită acestui fapt și datorită șanțurilor care nu sunt suficient de încăpătoare pentru evacuarea apelor pluviale din perioadele ploioase, se crează băltiri care persistă și care îngreunează circulația auto și pietonală, slăbind în timp și terasamentul drumului.
Parcaje și garaje: în nicio localitate din comuna Romanu nu există spații special amenajate, destinate parcărilor; însă, în anumite zone : poliție, zona blocurilor, fabrica de lapte, biserica, se impune necesitatea amenajării unor suprafețe de staționare și parcare. În prezent, parcarea și staționarea autovehiculelor se face întamplator.
3.4 Turismul
Acest teritoriu este caracterizat de un potențial turistic slab dezvoltat. Se pot diferenția două tipuri: potențialul turistic antropic și cel natural.
Potențialul turistic natural, este dezavantajat de încadrarea celor două localități: Romanu și Oancea, în zona de câmpie. Absența liniilor frânte, ce se remarcă în zona de deal și munte, aduc în cadrul câmpiei o stare de monotonie ce se răfrânge asupra orizontului turistului.
Potențialul turistic antropic este de asemenea minim dezvoltat, pe aceste meleaguri putându-se observa cele două lăcașe de cult ce aparțin comunei, precum și “puțul lui Oancea”, locul cu fântâna ce a dat ființă satului Oancea.
Pentru a pune în valoare minimul de potențial de care dispune comuna Romanu, am realizat un traseu turistic, în comunele din împrejurări.
Traseul se poate realiza în orice zi a sezonului cald, benefic ar fi într-o zi de toamnă, în perioada recoltării, cât și după aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor și a preparatelor realizate pe baza lor (must, magiun, dulceață).
Punctul de plecare este considerat orașul Brăila, și se continuă cu: satul Oancea – comuna Măxineni – Scorțaru Nou – Râmnicelu –Șutești – orașul Ianca – Movila Miresii – comuna Romanu – orașul Brăila. În acest spațiu sunt cuprinse atât monumente istorice, diferite forme de relief, cât și cele mai interesante zone folclorice ale județului.
Plecarea din se face pe șoseaua (DJ 204), de unde după 20 km se ajunge în satul Latinu, și apoi în prima comună a traseului –Măxineni. Aceasta este legată de istoria Brăilei prin mănăstirea cu același nume care datează din anul 1637. Mănăstirea este una din puținele, dar cele mai de seamă ctitorii ale domnitorului Matei Basarab.
Atenția deosebită acordată mănăstirii reiese din faptul că nu a fost închinată niciodată locurilor sfinte din străinătate. Mănăstirea a primit numeroase donații din partea diferiților domnitori: Constantin Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat, Grigore Ghica, iar Cuza Vodă, a refăcut-o aproape total după inundațiile provocate de râul Siret.
În timpul primului război mondial, deoarece linia frontului trecea chiar pe lângă ea, în urma bombardamentului din 17 februarie 1917, mănăstirea capătă grave stricăciuni. Tot aici, s-a deschis și un șantier arheologic. Peisajul este întregit de existența unei păduri de salcâm, situate în lunca Siretului.
Părăsind Măxineni, din nou prin satul Latinu, pe o variantă, se ajunge în satul Oancea, sat component al comunei luată în studiu.Aici putem vizita ”puțul lui Oancea”, locul pe care s-a înființat satul, biserica satului. Din sat, se poate ajunge în comuna Scorțaru Nou, și apoi la Râmnicelu.
Râmnicelu este situat pe drumul județean 221; în localitate se află o veche așezare neolitică, ce aparține culturilor Gumelnița și Cernavodă, așadar cu o vechime de 5000 de ani. Continuându-se traseul spre comuna Șutești, putem poposi în pădurea Comnița.
Pădurea, situată pe malul râului , are o suprafață de 500 ha și este formată din stejar, și salcâm. În acestă comună, cel mai important obiectiv este biserica “Sfinții Constantin și Elena”, monument istoric, ctitorie a marelui logofăt Costache Grigore Șuțu, veche din 1824. În interior se regăsește mormântul ctitorului, ce se înrudea cu ultimul domnitor fanariot Alexandru Șuțu. Monumentul are 22 metri înălțime, fiind și cel mai reprezentativ din această parte a județului.
De la Șutești, pe un drum modernizat se ajunge în orașul Ianca. În trecere, pe dreapta apare aeroportul militar. Ianca este una dintre localitățile importante ale județului, având un profil agro – industrial. Începând din 1977 s-a trecut la sistematizarea localității, în raza ei aflându-se o serie de monumente istorice închinate eroilor războiului de independență și a celui de reîntregirea neamului.
De la Ianca, pe lângă Fabrica de Zahăr, traseul continuă, traversându-se calea ferată, și ajungându-se în comuna Movila Miresii. Pe traseu se găsește zona petrolieră a Brăileide la Oprișești. Producția obținută aici a reprezentat în 1987, peste7%din petrolul țării.
La Movila Miresii se află un puternic centru de vinificație, iar în fața bisericii se înalță un monument istoric închinat eroilor neamului. La ieșirea din comună spre Romanu, întâlnim microstațiunea Movila, “sora” mai mică a stațiunii Lacul Sărat, deoarece beneficiază de aceleași calități curative. Climatul este același, iar lipsa pădurii este suplinită de o plantație de arbori ornamentali.
Baza de cazare dispune de 11 cășute și o parcare auto.
Părăsind zona pe DJ221, în aproximativ 15 minute, se ajunge în comuna Romanu. Cu aproximativ 1 km, înainte de intrarea în vatra comunei, se afla Fabrica de Muștar “Percam”, o importanta secție de producție și industrializare pe plan național. În Romanu, mai putem vizita, biserica cu patronajul “Sfinților Voievozi”, centrul localității, unde sunt concentrate clădirile a diverse instituții, precum: Poliția, Primăria și Consiliul Local, Școala, Biblioteca, C.E.C.-ul, precum și clădirea unde a funcționat, până nu demult, secția de industrializare a laptelui PACO, cunoscută pe plan național.
După aproximativ 30 minute, din acest punct, se ajunge la , după ce s-au parcurs circa 100 km din Bărăganul brăilean.
CAPITOLUL 4 – CALITATEA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI…………….
4.1. Calitatea aerului…………………………………………………………………………..
4.2. Calitatea apei…………………………………………………………………………….
4.3. Calitatea solului……………………………………………………………………………
4.4. Impactul antropic asupra mediului………………………………………….
CAPITOLUL 4 – CALITATEA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI
ECHIPAREA TEHNICO- EDILITARĂ ȘI PROBLEMELE DE MEDIU
V.1.Echiparea tehnico- edilitară:
Rețelele de servicii publice care vin în sprijinul locuitorilor sunt alcătuite din: gospodărirea apelor, alimentarea cu apă, sistemul de canalizare, alimentarea cu energie electrică, telecomunicații, alimentarea cu caldură, alimentarea cu gaze naturale, cablare multimedia și internet.
Tabel 10. Rețelele de servicii publice
Reprezentare grafică, realizată de Balmuș M., pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică,
Rețeaua de distribuție a apei potabile, constă într-o fază finală, din existența, în cadrul fiecărei gospodării, a unui canal. Localnicii înstăriți, au achiziționat și câte un tub special destinat pentru alimentarea cu apă, pe care îl racordează la rețeaua de alimentare a canalului.
Gospodărirea apelor: în privința lucrărilor hidrotehnice, comuna Romanu prezintă îndiguiri ce deservesc sistemul canalelor de irigații, iar referitor la sursele de apă (tipul sursei, capacitatea în raport cu necesitățile populației, activitățile economice), comuna dispune de un sistem de alimentare cu apă având ca sursă puțul sărat, situat la o adâncime de 120 metri, în apropierea satului Oancea. Acesta este echipat cu o pompă cuplată cu hidrofor având Q = 15 mc/h; H = 40mCA ,P = 2,2kw, ce trimite apa în rețelele de distribuție existente.
În afara posibilităților de alimentare cu apă menționate anterior, există și soluția de alimentare a comunei, din bazinul cu V = 150mc cuplat cu stația de pompare și din hidrosfera cu V = 60mc, ambele amplasate în incinta fostului C.A.P.
Lucrările hidroameliorative de pe teritoriul comunei Romanu, prezintă în general o stare bună.
Disfuncționalitățile constau în faptul că sistemul de alimentare cu apă nu este realizat pe toate străzile comunei, și prin faptul că localnicii nu dispun de sistem de canalizare.
Sistem de canalizare nu există, însă, în scopul colectării apelor provenite din precipitații,și, a protecției gardurilor de diverse incidente, au fost săpate șanțuri de către capii de familie care primesc ajutor social de la Primărie.
Alimentarea cu energie electrică: pe teritoriul comunei Romanu se află stația de transformare 110/20kv Romanu. Aceasta este legată la sistemul energetic național printr-o linie de înaltă tensiune de 110 kv ce vine de la stația de trasformare 110/20kv Lacul Sărat și pleacă la stația de transformare 110/20 kv Măxineni.
Pe teritoriul comunei Romanu funcționează 11 posturi de transformare având o putere totală instalată de 1,15 MVA.
Telecomunicatii: în privința abonamentelor telefonice de telefonie fixă, acestea au funcționat până la nivelul anului 2004 în satul Oancea, și până în prezent în localitatea de reședință. Însă, în satul Oancea este funcționabil în prezent un telefon public.
Centrala telefonică este racordată la sistemul telefonic printr-un cablu telefonic subteran, ce trece de-a lungul drumului județean.
Rețeaua telefonică interstradală este extinsă în întreaga localitate Romanu, fiind formată din conductoare izolate și firide telefonice pozate pe stâlpii electrici. Comuna Romanu este în raza de acoperire a sistemului de telefonie mobilă.
Alimentarea cu caldură: încălzirea locuințelor și spațiilor de utilitate publică se realizează cu sobe alimentate cu combustibili solizi.
Alimentarea cu gaze naturale: pe teritoriul comunei Romanu trece magistrala de gaze naturale, taie teritoriul între Oancea și Romanu fără să alimenteze cele două localități.
Gospodărie comunală: în ceea ce privește colectarea, transportul și depozitarea reziduurilor menajere și industriale, acestea au constituit o problemă încă de la primele organizări spontane ale comunității omenești și nu au găsit o rezolvare optimă până în prezent.
Concomitent cu procesele tehnologice înregistrate au crescut și exigentele privind protecția mediului înconjurător.
Spațiul ocupat de puț (spre exemplu), va fi protejat sanitar cu plantații și împrejmuiri betonate. Principalele tipuri de deșeuri rezultate din activitățile menajere și industriale sunt:
deșeuri menajere produse de locuitorii satului
deșeuri stradale rezultate de pe suprafața salubrizată a localității
deșeuri asimilabile cu deșeurile menajere produse de unitățile prestatoare de servicii.
V.2. Indicatori ai calității vieții:
O scurtă analiză asupra calității vieții personale dezvăluie faptul că punctele de suport în viața oamenilor sunt reprezentate în principal de familie, locuință, locul de muncă, în timp ce elementele critice sunt constituite de starea de sănătate, venituri precum și securitatea personală.
Starea de sănătate se dezvoltă în dependență cu nivelul de trai și cu veniturile; în mediul localității Romanu, peste 50% dintre localnici sunt clinic
sănătoși, restul fiind suferinzi fie de boli specifice vârstei (reumatism, boli cardio – vasculare, pojar, rubeolă), fie de boli ereditare (într-un procent foarte mic).
Sistemul de sănătate din satele comunei, este format din:
un dispensar uman din localitatea Romanu, care necesită reparații atât în interior cât și în exterior fiind privat și de apă în regim centralizat de curgere,
un dispensar uman din satul Oancea, ce necesita reparații parțiale,
un dispensar veterinar localizat în satul Romanu
Sistemul sanitar este deservit in prezent de un medic, un farmacist, si un asistent medical.
Accesul la sistemul de învățământ din cadrul localității este facilitat de existența celor două școli (din satul Oancea și din localitatea de reședință Romanu), și a celor două grădinițe. La acestea se adaugă biblioteca publică comunală care dispunde de 7724 volume de cărți.
În localitatea de reședință Romanu, se află atât grădinița cât și Școala cu clasele I – VIII, spre deosebire de satul Oancea, în care funcționează doar grădinița și Școala cu clasele I – IV.
Clădirea C.E.C.-ului și cea a bibliotecii funcționează de la începutul anilor ’60.
Biserica parohială cu patronajul “Sfinților Voievozi”, a fost construită în anul 1880.
Sportul se constituie drept o activitate ce menține starea de sănătate a omului sănătos; în acest sens, în cadrul instituțiilor de învățământ din localități se practică educația fizică și sportul; la acestea se adaugă terenul de sport (unde se organizează meciuri de fotbal între tinerii localității), localizat în intravilanul satului Romanu. Satul Oancea nu dispune de teren de sport, aceasta fiind una dintre prioritățile viitoare ale edililor localității.
Tabel 11. Principalii indicatori ai calității vieții
Reprezentare grafică, realizată de Balmuș M., pe baza datelor de la Direcția Județeană de Statistică, .
În prezent se realizează renovări la clădirea Primăriei și cea a bibliotecii.Renovări au mai fost realizate și în satul Oancea, la clădirea fostului sediu al C.A.P.-ului, în prezent încăpere destinata petrecerilor (nunți, botezuri) locuitorilor satului.
V.3. Probleme de mediu:
În prezent, problemele de mediu sunt extrem de importante și extrem de volatile. Mediul înconjurător nu prezintă doar sursa care ne oferă hrana și bogățiile de toate zilele, ci și moștenirea principală pe care o lăsăm copiilor noștri. Pentru a asigura securitatea unei societăți, noi trebuie să reușim să stabilim un echilibru dintre moștenirea sus-pomenită și necesitățile și dezideratele noastre.
Problemele de mediu sunt tratate în conformitate cu conținutul cadru cuprins în ordinul comun MAPPM nr.214/RT și MLPAT nr. 16/NN din martie 1999.
Strategiile de dezvoltare durabilă: emise in Planul Urbanistic General al comunei Romanu, sunt clasificate pe principalii factori ai mediului; se cuprins atat problemele curente cat si modul lor de rezolvare.
Populația corespunzătoare comunei, dă naștere și totodată se confruntă cu variate probleme de mediu; acestea vor fi evidențiate prin intermediul analizei stării factorilor de mediu:
factorul de mediu- apa: apele freatice de pe teritoriul comunei Romanu nu sunt potabile, conținând sulfuri și cloruri, în schimb apele de adâncime pot fi folosite ca surse de apa potabilă. Din datele furnizate de Agenția de Protecția Mediului, sursa de poluare a acesteia este populația; impactul acestora asupra calității apei este minim.
factorul de mediu- aerul: atmosfera este cel mai larg vector de propagare a poluării, noxele din ea afectând direct și indirect la mică distanță, atât elementul uman cât și celelalte componente ale mediului natural . Din datele furnizate de Agenția de Protecția Mediului rezultă că nu există surse majore de poluare, neexistând activitate industrială importantă în zonă.
Principalele surse de poluare a aerului sunt: S.C.CRFMS S.A. – reparații motoare, utilaje agricole, societățile agricole de mecanizare AGPRO, AGROMEC, ROMAGRICOLA, S.C. PACO S.R.L.- industrializarea laptelui, moara de mălai. Noxele emise de acestea sunt: gaze arse, aerosoli, pesticide, pulberi; impactul acestora cu atmosfera este minim.
La acestea se adaugă factorii poluanți rezultați din activitățile legate de viața de zi cu zi a locuitorilor, printre care se înscriu: încălzirea spațiilor de locuit și instituționale, prepararea hranei (mijloace proprii), traficul rutier, generarea curentului electric, servicii, depozitarea și arderea deșeurilor solide; toate acestea conduc nu numai la deteriorarea atmosferei ci și a celorlalti factori de mediu, biotici și abiotici, afectând astfel direct sau indirect omul.
factorul de mediu- solul: o pondere în poluarea solului o dețin deșeurile menajere și animaliere provenite de la populație și unitățile agricole. Caracteristicile deșeurilor reprezintă factorul principal care stă la baza stabilirii procedeelor și tehnologiilor optime de tratare, valorificare și depozitare. În marea lor majoritate, deșeurile menajere sunt materiale solide și cu umiditate redusă, cu excepția resturilor alimentare.
Depozitele de deșeuri ale localităților sunt amplasate în afara acestora; neexistând platforme amenajate, împrejmuite și cu perdele de protectie; se înregistreaza influențe negative atât la stratul de sol prin infiltrații cu încărcătura poluantă, cât și la suprafață prin antrenarea de către vânt a deșeurilor mai ușoare.
Sunt prevăzute foraje hidro de control a apelor freatice. Condițiile specifice zonei, caracterizate prin substrat biologic format din loess și formațiuni loessoide în cea mai mare parte, ca și energia redusă a reliefului, nu au generat degradări importante de teren.
O alta sursă de poluare a solului sunt societățile agricole ce prestează lucrări mecanizare; în urma lucrărilor agricole, datorită utilizării pesticidelor s-a constatat o poluare a solului; impactul acestora asupra solului este deocamdată minim pentru localitățile din comuna Romanu. De asemenea, poluarea solului se datorează lipsei rețelelor de canalizare și implicit a stațiilor de epurare.
O alta disfuncționalitate este lipsa zonelor de agreement amenajate, ce duce la utilizarea de către populație a unor zone care trebuie protejate ecologic
poluarea fonică: se datorează traficului auto pe DJ221, DJ255A SI DC2
Riscurile naturale: în zona luncii este posibilă inundarea unor terenuri,
datorită viiturilor ce se înregistrează mai ales primăvara și toamna. Pe teritoriul comunei Romanu se găsesc bălți în apropierea I.A.S.-ului și la est de localitatea Romanu.
De asemenea, trebuie menționată posibilitatea erodării malurilor și prăbușirea celor cu înălțime mai mare, precum și riscul seismic, secetele.
În privința apelor menajere uzate nu există sistem centralizat, locuitorii folosindu-se de latrine tradiționale. Apele meteorice se colectează la rigolele stradale și sunt dirijate spre zona limitrofă a localităților.
Depozitele de deșeuri menajere: conform datelor de la Agenția de Protecția Mediului:
-localitatea Romanu are un punct de depozitare și puț sec (animale moarte), în partea de nord a localității cu o suprafață de 1,5 ha și în partea de sud în suprafața de 1,5 ha; localitatea Oancea are un punct de depozitare în partea de vest a localității cu o suprafață de 2,0 ha;
-suprafețele sunt amplasate la distanțe de peste 1 km de cele două localități și sunt neamenajate pentru această funcțiune și nu au un contur delimitat pe teren, depozitarea făcându-se la întâmplare. Deșeurile existente în depozite sunt reprezentate prin gunoi de grajd și menajer, animale moarte. Puțul sec nu este deservit de drum acces;
-pentru a corespunde unor minime exigențe de protecție a mediului trebuie prevăzute căi de acces, împrejmuire, perdea de protecție forestieră și foraj hidro pentru observarea calității apelor freatice.
Determinarea priorităților de intervenție: pentru eliminarea disfuncționalităților sunt necesare următoarele măsuri de intervenție:
amenajarea de zone de agreement în fiecare localitate a comunei
amenajarea gropilor de gunoi cu platforme împrejmuite, drum acces puț sec
realizarea de rețele de alimentare cu apă și canalizare, stație de epurare
reîmpăduriri prin promovarea în cultură a speciilor autohtone valoroase prin înlocuirea arborilor degradati – program declansat și pus în practică din anul 2000
reconsiderarea rolului arborilor de pe aliniamentul drumurilor de la cel economic la cel peisagistic
realizarea de perdele de protecție cu funcție de protecție antieroziune.
Propuneri și reglementări:
zonarea funcțională a teritoriului păstrează zonarea existentă plus suprafețele introduse în intravilan a societăților de pe teritoriu
menținerea calității atmosferei în limite acceptabile cu tendințe de aducere la parametri naturali, constituie linia strategică a unui program de management al mediului, al cărui scop este reconstrucția ecologică a zonei;
––dezvoltarea unei localități trebuie să se înscrie în cerințele și structura proprie unui program de management al mediului; o dezvoltare durabilă nu poate fi realizată decât dacă orice activitate umanăde la asigurarea condițiilor civilizate ale existenței cotidiene (încălzire, hrană, îngrijirea sănătății, dezvoltarea spirituală), până la activitatea de folosire a resurselor și producerea de bunuri materiale trebuie sa fie privită prin prisma integrării ecologice;
––programul de reabilitare ecologică a unei zone trebuie să cuprindă mai multe sectoare: controlul aerului și apei, circulația deșeurilor solide, atenuarea zgomotelor, igiena hranei, sănătate la locul de muncă. Aceasta trebuie să fie un instrument cu ajutorul căruia factorii de decizie administrativi și autoritățile vor putea asigura ecologizarea unor zone și dezvoltarea sa în acord cu protecția mediului.
Prin măsurile ce se impun a fi luate se urmărește gospodărirea localității pentru a raspunde cerințelor de ordin ecologic.
se propune extinderea rețelei de alimentare cu apă în localitățile comunei precum și rețeaua de canalizare;
––se propun stații de epurare atât în localitatea Romanu cât și în Oancea; prin realizarea rețelei de canalizare și a stației de epurare se elimină poluarea solului și a apei
platformele de gunoi existente respectă suprafața și distanța față de localități; prin măsurile ce se impun a fi luate se urmărește gospodărirea localității pentru a răspunde cerințelor de ordin ecologic; referitor la factorul mediu – sol se impune organizarea depozitelor de deșeuri menajere care presupun existența următoarelor categorii de amenajări:
-delimitarea prin împrejmuire și înconjurare cu perdea vegetală de protecție;
-drenarea apelor prerecoltate prin masa de deșeuri;
-colectarea și evacuarea gazelor de evacuare;
O acțiune de importanță ce însoteste exploatarea unui depozit este monitorizarea apei subterane, operațiune ce se realizează în vederea detectării eventualelor infiltrații provenite din masa de deșeuri. Programul va consta în măsurarea regulată a nivelului apelor subterane precum și recoltarea și analizarea unor probe de apă. După epuizarea capacității de depozitare se va proceda la închiderea depozitului prin acoperirea finală. Acoperirea finală a depozitului presupune izolarea masei de deșeuri. Pentru protecția solului se impune controlul efectuării lucrărilor agricole și utilizarea pesticidelor.
Zonele cu valoare arheologică (movile), semnalate pe planșe, trebuie să fie protejate prin măsuri adecvate împotriva degradării și distrugerii pe o distanță de aproximativ 5 metri în jurul lor.
Se recomandă întreținerea canalelor de irigații și extinderea lucrărilor de desecare de pe teritoriul administrativ pentru a nu crea inundații.
Legatura cu natura se pierde, întrucât vorbim de o localitate mediu dezvoltată, ce alunecă spre slab (în comparație cu alte comune ale țării), ce se confruntă cu probleme ecologice. Cauza acestor disfuncționalități o constituie oamenii, care, având salarii mici sau, fiind privați de munca la stat sau la particular, sunt preocupați îndeosebi de problemele vitale precum asigurarea locului de trai, alimentației, sănătății, securității, protecția mediului fiind considerată mai puțin importantă.
Utilizarea excesivă a fertilizatorilor, defrișările și poluarea fântânilor din ultimii zeci de ani, au avut, firește, efecte negative asupra dezvoltării social – economice.
Astfel se crează un cerc vicios.
Impactul antropic asupra mediului
Perspective de dezvoltare
Întrucât este vorba de un teritoriu, în care se propune o îmbinare cât mai coerentă a activităților antropice cu cele legate de mediul natural, propunerile de organizare în teritoriu și perspectivele de dezvoltare ale comunei, sunt structurate pe domeniile de activitate.
Propunerile de amenajare pentru comuna Romanu sunt corelate cu prevederile, propunerile din secțiunile Planului de Amenajare al Teritoriului Județului Brăila, programe pe termen mediu și lung, și rezultă din analiza situației existente, precum și din opțiunile populației.
Localitățile comunei sunt centre agricole care necesită structuri cu profil paraagricol.
În ceea ce privește zonificarea teritoriului în comuna Romanu, există zone cu profil agrozootehnic ce reclamă a fi revitalizate.
Prin realizarea propunerilor actuale, de genul:
repararea școlilor și grădinițelor cu dotări la standardele învățamântului actual
realizarea unui spațiu amenajat pentru o piață agroalimentară în Romanu
necesitatea unei stații Peco
reparații capitale pentru sala de sport din Școala localității Romanu
amenajarea terenului de sport din satul Oancea
extinderea rețelei de alimentare cu apă și rețeaua de canalizare
constituirea unei stații de epurare a apelor menajere.
O echipare edilitară corespunzătoare, va conduce la îmbunătățirea calității vieții localnicilor.
Rangul de dezvoltare al comunei tinde spre mediu; un element esențial în strategia de dezvoltare a comunei îl reprezintă valorificarea optimă a terenurilor arabile. Astfel, principalele propuneri din cadrul agriculturii vizează utilizarea coerentă la maxim a capacităților de producție și a potențialului agricol al ambelor localități.
Măsurile și opțiunile de dezvoltare sunt orientare către:
stoparea deprecierii producției agricole, animale și vegetale
formarea și dezvoltarea unei agriculturi durabile, capabile să creeze în economia de piață surplusul economic necesar propriei dezvoltări și participări la echilibrul general al economiei
reabilitarea lucrărilor de îmbunătațiri funciare
Principalele propuneri de relansare a agriculturii sunt:
zonarea principalelor culture în raport cu condițiile pedoclimarice și cerințele pieții
însămânțarea suprafețelor arabile cu semințe selecționate și cu randament ridicat
stimularea formelor asociative ale producătorilor agricoli individuali pentru exploatarea în comun a pământului, strângerea și valorificarea producției
facilități pentru toți producătorii particulari în asigurarea accesului la utilizarea instalațiilor de irigații și desecare, în procurarea echipamentelor de irigat (aripi de ploaie)
finalizarea lucrărilor de desecare și întreținerea canalelor de desecare existente
executarea corectă a lucrării solului.
Principalele măsuri trebuie orientate spre zonarea zootehnică în raport cu condițiile pedoclimatice și cerințele pieții si spre promovarea unor rase de animale de înaltă productivitate.
Un alt set de măsuri vizează dezvoltarea sectorului de servicii paraagricole. Pentru aceasta este necesar să se realizeze agenții de credit rural cu dobânzi acceptabile. De asemenea, este necesară dezvoltarea sectorului de servicii și de consultanță tehnică acordată proprietarilor, și, pregătirea managerială a acestora.
Prin Planul Urbanistic General, se propune conturarea unor direcții de dezvoltare în politica de construire și amenajare a teritoriului comunei, pe o perioadă de 5-10 ani, axată pe delimitarea intravilanului, organizarea zonelor funcționale, potențialul uman și resursele de muncă, populația și aspectele sociale, fondul construit, organizarea circulației, echiparea edilitară și conservarea mediului.
În baza studiului de fundamentare și a analizei multicriteriale ale situației existente se poate trage concluzia că localitățile comunei dispun de posibilități de dezvoltare.
În ceea ce privește dezvoltarea economico- socială a localităților, principalele măsuri se referă la relansarea sectorului zootehnic și la dezvoltarea sectorului de servicii paraagricole.
CONCLUZIE
Teritoriul comunei studiate, dispune de o populare datată la anii 1879, când pe aceste meleaguri se aflau câteva “târle”(Plătica, Ceaunari). Din toponimia acestor târle se remarcă, că ocupația de bază a locuitorilor era pescuitul ( revărsările râului era un prilej benefic pentru țărani, de a prinde pește, cel mai popular fiind plătica), precum si păstoritul.
Limitele comunei au suferit modificări, în special în momentul în care în componența sa a mai aparut un sat: Oancea. Acesta din urma facea parte, în pragul anilor 1900 din alta comuna: Latinu, însă din considerente administrative, teritoriul satului Oancea a intrat în componența comunei actuale.
Ambele sate componente ale comunei Romanu, au fost integrate, în perioada comunistă, în sfera Întreprinderilor Agricole de Stat, si a Cooperativelor Agricole de Stat.
Comuna este mediu dezvoltată, și nu se confruntă cu procese naturale majore.
BIBLIOGRAFIE
ALEXANDRU, Ionel, ALEXANDRU, Milica, – , Editura Dunărea, , 2000.
BĂDESCU, Ilie, Satul contemporan și evolutia lui istorică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981.
DELESCU, Iulian, DEMETRESCU-OPREA, B., Dicționar Geografic al județului , Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, 1894.
Dicționar Explicativ al Limbii Române, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985.
ERDELI, George, CUCU, Vasile, România. Populație. Așezări umane. Economie, Editura Transversal, București, 2005.
Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
GORINCU, Gheorghe, GORINCU, Florica, Brăila 625 în date cronologice 1368 – 1993, Editura Danubius, Brăila, 1992.
IELENICZ, Mihai, Geomorfologie, Editura Universitară, București, 2004.
IELENICZ, Mihai, COMĂNESCU, Laura, România. Potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006.
JUDEȚELE PATRIEI, . Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1980.
LAHOVARI, George, Ioan, Marele Dicționar de Geografie al României, vol.V, Stab. Grafic J. V. Socecu, alcătuit și preluat după dicționarele parțiale pe județe, București, 1902.
NISTOR,Silviu, Ioan, Comuna și județul. Evoluție istorică, Editura , Cluj- Napoca, 2000.
PETRE, Pintilie, , Editura Tineretului, București, 2006.
PUȘCAȘU, Violeta, Planificarea Sistemelor Teritoriale, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2005.
SOARE, Ionica, Spațiul dunărean fluvio-maritim . Studiu de geografie umană și economică, Editura N’Ergo, , 2004.
SOARE, Ionica, Turism, tipologii și destinații, Editura Transversal, Târgoviște, 2007.
ȘANDRU, , România. Geografia Economică, 1978.
VASILESCU, Nae, A., Orașul și județul odinioară și astă-zi. Schițe istorice și administrative din orașul și județul Brăila, publicate cu ocazia exposiției Naționale din anul 1906, București, 1906.
VLĂDUȚIU, Ion, Etnografia românească, Editura Științifică, București, 1973.
***Geografia Romaniei, vol.V., Editura Academiei, Bucuresti, 1985.
Alte surse:
Legea Nr.18/19 Februarie 1991, Legea Fondului Funciar.
P.U.G. al comunei Romanu, județul , 2003.
Direcția Județeană de Statistică, .
Oficiul Național al Registrului Comerțului, .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCERE……………………………………………………………………… ISTORIC AL CERCETĂRILOR……………………………………………………… CAPITOLUL 1 – CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC……………………………… 1.1. Așezarea… [303966] (ID: 303966)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.