INTRODUCERE ÎN STUDIUL PSIHOTERAPIEI Istoric, dezvoltare, direcĠii principale de dezvoltare Dovezi privind incantaĠiile medicale primitive datează de… [619023]
CURS 1
INTRODUCERE ÎN STUDIUL PSIHOTERAPIEI
Istoric, dezvoltare, direcĠii principale de dezvoltare
Dovezi privind incantaĠiile medicale primitive datează de aproximativ 4.500 de ani. Trecerea
dinspre analizele mitologice și religioase spre cele medicale și filosofice în ceea ce privește
îmbolnăvirea, boala și tulburarea este treptată, începând cu filosofia greacă, care apare abia în
jurul anului 585 î.Hr. Conceptul lui Eschil de iatroi logoi sau „cuvinte vindecătoare" apare în
jurul anului 500 î.Hr., categoriile temperamentale ale lui Galen (coleric, melancolic, flegmatic și
sangvin) apar în anul 325 î.Hr., iar lucrările filosofice abundă în idei care reapar în literatura
terapeutică contemporană.
Lucrarea monumentală a lui Robert Burton, The Anatomy of Melancholy, a fost publicată pentru
prima dată în 1621 și evidenĠiază tendinĠa extraordinară a unui scriitor englez spre analiza atentă
a tulburării psihice în numeroasele sale forme și sugerează remedii. Acest „ proto-DSM" era în
mod inevitabil plin de reflecĠii religioase și cu știinĠa brută a timpului său, dar avea înĠelepciunea
de a include remedii legate de dietă și comportament, precum și remedii orientate spre interior.
Secolul al XVIIl- lea a fost martorul unui val de încercări de clasificări psihiatrice, iar unii autori
plasează rădăcinile psihoterapiei în jurul acestei date.
Ellenberger (1970) consideră că terapia a apărut din „psihoterapia primitivă" a vracilor din
Guyana și din folosirea drogurilor, alifiilor,masajului și dietei. De asemenea, identifică o
activitate terapeutică asociată cu pierderea sufletului, cu interpunerea spiritelor, cu ruptura
tabuului și cu vrăjitoria din cadrul mai multor culturi. Posedarea și exorcismul sunt fenomene
asociate cu Biserica creștină și cu multe alte culturi neoccidentale, iar autorul realizează
corespondenĠe cu „nevrozele isterice" și cu încercări de tratament din a doua jumătate a se colului
al XLX- lea în Europa. Ellenberger consideră confesiunea, gratificarea dorinĠelor frustrante,
vindecarea ceremonială, incubaĠia, hipnoza, vindecarea magică, vindecarea la templu și
psihoterapia filosofică drept premergători ai psihoterapiei contemporane știinĠifice.
Tributul plătit de către Albert Ellis (1 994) filosofului stoic Epictet (55- 135 d.Hr.) demonstrează o
legătură clară – de-a lungul a aproape 2.000 de ani – între stoicismul originar și terapia modernă
psihologică, clinică, a terapiei comportamentale emotiv -raĠionale și a terapiei cognitiv –
comporta mentale în general. însă multe idei similare se regăsesc în învăĠăturile lui Buddha, cu
aproximativ 500 de ani înainte de Epictet. Să ne reamintim, de asemenea, că studiul bine
documentat de antropologie a psihoterapiei realizat de către Frank (1974) recunoaște astfel de
surse, precum și asemănări contemporane transculturale, susĠinând că anumiĠi factori comuni pot
fi regăsiĠi la nivel universal.
Modelele de terapie fizică, medicală sau biologică au rădăcini timpurii și includ tratamente pe
bază de plante, flebotomie, provocarea vomei, trepanaĠie, acupunctura, neurochirurgie, terapie
electrocon- vulsivă (TEC) și psihofarmacologie. Chiar și homeopatia ar trebui considerată o
formă de intervenĠie fizică.
În Occident, psihiatria s-a dezvoltat ca o extensie a tr atamentului și a analizei medicale în
domeniul problemelor psihologice sau emoĠionale severe. Abuzurile și eșecurile psihiatrice –
încarcerarea nejustificată, folosirea nediscriminatorie și dăunătoare a terapiei electroconvulsive,
folosirea medicamentelor cu efecte secundare profund negative, lobotomiile crude – au creat o
opoziĠie puternică din partea pacienĠilor și au constituit motorul mișcării orientate împotriva
modelului „bio-medical" (Breggin, 1993).
Astăzi, tratamentul psihofarmacologic pentru schizofrenie și tulburare bipolară, de exemplu, este
acceptat de majoritatea specialiștilor, dar unele grupuri aduc obiecĠii puternice. În timp ce multe
aspecte din consiliere și psihoterapie au fost criticate istoric pentru scopul pe care și -l propuneau,
de p romovare a autoindulgenĠei, așa -numita „îngrijorare bună", terapia psihologică a fost
popularizată și dezvoltată de către cei care sufereau de depresie, anxietate și tulburări similare și
care doreau să vorbească într -o manieră exploratorie, catarctică și de învăĠare socială mai
degrabă decât să înghită medicamente. Există numeroase dovezi de cercetare care susĠin
folosirea anumitor medicamente adiacent terapiilor psihologice, iar în unele cazuri s- a
demonstrat superioritatea terapiei conversaĠionale (în sp ecial terapia cognitiv- comportamentală)
faĠă de medicamentaĠie.
Definire, similarităĠi și deosebiri în psihoterapie
Termenul psihoterapie a apărut în 1853, dar nu se referea la o disciplină aplicată, derivată în mod
obligatoriu din psihologie. Termenul ps ihologie a apărut el însuși ca un termen tehnic în 1748 și
chiar și la acea dată avea un subtext asociat cu „sufletul". Ceea ce se înĠelege prin „terapie
psihologică" este în esenĠă o formă de ajutor de tipul vorbire și ascultare, care nu are la bază
mijloace medicale sau fizice . Deși acest termen ar putea include orice fel de concepte și tehnici
spirituale sau filosofice, totuși nu se întâmplă acest lucru. Din moment ce psihologia este
promovată ca o disciplină știinĠifică, psihologia clinică și, mai târziu, consilierea și psihoterapia
au avansat ca profesii știinĠifice aplicate.
Psihanaliza a fost dominantă până la începutul secolului XX și a fost provocată doar parĠial de
apariĠia terapiilor cognitiv -comportamentale și umaniste de după anii '70. Dar știm că, chiar din
timpul vieĠii lui Freud, s -a dovedit a fi imposibil de dezvoltat un model care să atragă un
consens, sciziunile timpurii ale lui Adler și Jung, precum și numeroasele schisme ulterioare fiind
legendare.
Dezvoltarea modelelor de terapie nu a fost la bază colaborativă, nici centrată din punct de vedere
știinĠific și responsabilă, ci a depins în mare măsură de energia și inspirația unor figuri
masculine remarcabile și a colaboratorilor lor profesionali apropiaĠi. O relatare susĠine că în
anii '5 0 existau cel puĠin 36 de abordări terapeutice, numărul acestora crescând la 250 în 1980 și
la peste 400 la sfârșitul secolului XX (Feltham, 1997).
Totuși, o altă perspectivă susĠine că multe dintre modelele aparent diferite sunt, de fapt, similare
și cu ușoare variaĠii pe marginea unor teme comune. O simplificare ar constitui -o faptul de a
vorbi, de exemplu, pur și simplu despre modele cognitiv -comportamentale și interpersonale.
În mod evident, toate aceste modele, cu excepĠia unuia (kleinian), sunt create de către bărbaĠi
(Laura Perls este uneori amintită ca participând la crearea Gestalt -terapiei; și numeroase femei
apar ca fiind mult mai vizibile în a doua generaĠie de reprezentanĠi ai abordării cognitive, ai ce lei
centrate pe persoană și ai altor abordă ri).
O majoritate a apărut prin iniĠiativa unui fondator dominant și nu din cercetare de lungă durată și
deliberări știinĠifice realizate într -un stil de devotament. Toate, în afară de modelele originale
psihanalitice, au fost create în a doua jumătate a secolului XX. Majoritatea fondatorilor aveau
origini iudeo- creștine. ToĠi erau de origine euro -americană, cu predominanĠă americană. Toate
modelele consideră tabu contactul sexual cu clienĠii și sunt de acord asupra confidenĠialităĠii, iar
majoritatea – asupra graniĠelor profesionale tradiĠionale (Tribe și Morrissey, 2005). Toate
împărtășesc punctul de vedere conform căruia abordarea lor necesită un training riguros și un
nivel înalt al abilităĠilor. Majoritatea susĠin că modelul lor este capabil să acopere o gamă largă
de tulburări.
Când analizăm diferenĠele , în orice caz, acestea sunt mult mai multe. Unele abordări (centrate pe
persoană, de construct personal și terapie comportamentală) au rădăcini psihologice. Multe au
filiaĠii sau origini psihanalitice (gestalt, analiza tranzacĠională și terapiile cognitiv -analitice în
mod mult mai evident, după cele mai timpurii modele psihanalitice); chiar și fondatorii
modelelor care nu sunt psihanalitice, cum este terapia cognitivă și terapia emotiv -raĠională și
comp ortamentală, au la origine afiliaĠii psihanalitice. Psihoterapia existenĠială are la bază o
afiliaĠie filosofică.
Cele mai noi, terapiile centrate pe soluĠii și terapiile narative, sunt derivate din abordările
sistemice și constructiviste. Unele, așa cum sunt cele freudiene, kleiniene și centrate pe persoană,
sunt „puriste" în ceea ce privește modul în care sunt alcătuite (și anume o minimă integrare a
elementelor din alte domenii) și în care sunt practicate, în timp ce altele, așa cum sunt cele de tip
gestalt, cognitiv- analitice și terapia emotiv -raĠională și comportamentală, au o structură și o
capacitate de integrare mult mai mare.
Unele, așa cum este terapia cognitiv -comportamentală sunt ușor de cercetat, în timp ce altele sunt
mai dificile din acest p unct de vedere. Ele diferă în durata tipică a tratamentului (de exemplu,
putem compara psihanaliza pe termen lung cu terapia comportamentală de scurtă durată sau
terapia centrată pe soluĠii). Ele diferă în ceea ce privește necesitatea terapiei ca fiind obl igatorie
în dezvoltarea profesională proprie a terapeutului. Training -urile de tip freudian, kleinian și
jungian cer acest lucru foarte imperios, în timp ce abordările cognitive și comportamentale
solicită dezvoltarea personală în cadrul grupului.
Stilul activ sau pasiv (condus de client) al terapiei este o altă caracteristică definitorie (de pildă,
putem compara stilul lui Ellis cu cel al lui Rogers), precum și centrarea temporală (trecut,
prezent sau viitor – orientare spre trecut, prezent sau viitor). A bordările de orientare psihanalitică,
se concentrează în mod inevitabil foarte puternic, de exemplu, asupra patternurilor din trecut, în
timp ce terapiile existenĠiale, gestalt și cognitive tind să menĠină concentrată atenĠia asupra vieĠii
curente, în timp ce terapia centrată pe soluĠii prezintă o orientare către viitor.
Dacă scopurile sau simptomele sunt explicite (terapiile cognitive și comportamentale), opuse
situaĠiei în care sunt considerate ca fiind implicite sau trăsături superficiale (ca în majorita tea
psihoterapiilor psihanalitice și umaniste), acest lucru constituie de asemenea o trăsătură
distinctivă importantă.
În mod similar, măsura ambiĠiilor terapeutice diferă. În timp ce, de exemplu, terapia
comportamentală este clar preocupată de identificarea problemei și de atingerea scopului,
psihanaliza este ambivalenĠă în legătură cu scopurile specifice (Sandler și Dreher, 1996). Freud
aspira la „nefericirea comună", în timp ce Rogers scria cu speranĠă despre o „persoană pe deplin
funcĠională" și despre „persoana viitorului".
Incluziunea sau predominanĠa unei anumite personalităĠi și modalităĠile tehnice – cognitive,
comportamentale, emoĠionale, vise, semnificaĠie, spiritualitate etc. – ajută de asemenea în
definirea fiecărei abordări.
Am putea spune că fiecare abordare este construită și promovată pe baza unei epistemologii
clinice diferite; ceea ce înseamnă că fiecare abordare pretinde să cunoască cel mai bine cum pot
fi înțelese ființele umane suferinde și cum poate fi redusă suferinț a sau maximizate resursele
personale ori fericirea.
Validitatea terapiei – și a diferitelor abordări terapeutice – trebuie clarificată de către fondatorii și
consumatorii săi. TerapeuĠii au tendinĠa de a intra în domeniu ca adepĠi entuziaști (adesea, iniĠ ial
și ei clienĠi de succes) a căror credinĠă este întărită de investiĠia în terapia personală de tip
training, de înscrierea într- un training autofinanĠat și de așteptările economice personale.
Paleta psihoterapiilor
Psihoterapia este intervenĠie psihologică în sănătate și boală. Orice sistem psihoterapeutic are
două componente majore: cea teoretică, care angajează mecanismele de sanogeneză și
patogeneză implicate în sănătate și boală. Din ea este derivată a doua componentă, cea
proced urală, care oferă pachete de intervenĠie psihoterapeutică. Deși uneori posibil ca, istoricește
vorbind, teoria să se dezvolte mai târziu pentru a conceptualiza o procedură de intervenĠie
descoperită deja întâmplător, funcĠia ei in cadrul sistemului terapeutic rămâne aceeași. Așadar,
este evident faptul că intervenĠia psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi
implicate în starea de sănătate și boală. Prin urmare, în funcĠie de aceste mecanisme există mai
multe orientări (paradigme) psihoterapeut ice :
(1) abordarea dinamic- psihanalitică,
(2) abordarea cognitiv- comportamentală și
(3) abordarea umanist- existenĠial -experienĠială.
Clasificarea principalelor sisteme terapeutice
PROBLEMA ABORDAREA
DINAMICA ABORDAREA
COMPORTAMENTALA ABORDAREA
EXPERIENTIALA
preocuparea
principala represiunea sexuala anxietatea alienarea
conceptia
psihopatologica
(explicarea cauzelor
aparitiei
simptomelor conflicte de natura
instinctuala, dorinte
libidinale timpurii ce
raman in afara
constientizarii deprinderi invatate,
comportamente deficitare
sau in exces, ce au fost
intarite de factorii de
mediu disperare existentiala,
pierderea
posibilitatilor umane,
fragmentarea eu-lui,
lipsa de congruenta in
cadrul experientei
personale
concetul de sanatate
psihica rezolvarea
conflictelor refulate,
victoria ego-ului
asupra id-ului,
intarirea eu-lui reducerea simptomelor,
absenta simptomelor,
reducerea anxietatii autorealizarea
potentialului uman,
autodesavarsirea
personala, castigarea
spontaneitatii si
autenticitatii
modul in care se
realizeaza
schimbarea realizarea unui
inside profund,
intelegerea
intelectual –
emotionala a
problemelor din
trecutul emotional
invatarea directa a
modului in care trebuie sa
se comporte clientul in
prezent
trairea experientei
imediate, exprimarea
spontana a experientei
sarcina terapeutului sa inteleaga
continutul mental de
notiuni inconstiente,
semnificatiile sale
ascunse in istoria
vietii clientului programarea,
recompensarea, inhibarea
sau elaborarea de noi
modele de comportament
sanatoase, ca raspuns la
stimulii anxiogeni invatarea clientului sa
interactioneze intr-o
atmosfera de
acceptare mutuala,
pentru a facilita
exprimarea eu-lui
tipul de tratament
de lunga durata si
intensiv de scurta durata si non
intensiv de scurta durata si
intensiv
tehnica
psihoterapeuti ca de
lucru intrebarile,
asociatiile libere,
analiza transferului ,
a rezistentelor,
actelor ratate si
visurilor conditionare, dezinhibare
sistematica, intariri
pozitive si negativa,
formarea de noi modele
de comportament interactiunea, dialogul
mutual, jocul de rol,
trairi experentiale
modelul terapeutic medical, de tipul
relatiei medic-
bolnav, parinte-
copil, autoritar,
bazat pe un control
terapeutic educational, de tipul
profesor-elev, parinte-
copil, autoritar, bazat pe o
conventie de invatare existential, egalitar, de
la om la om, adult-
adult, bazat pe
intelegere umana
rolul terapeutului interpretare,
reflectare, indirect,
nepartial, frustrant sfatuitor, formator, direct,
practic, centrat pe
rezolvarea de probleme de acceptare mutuala,
de interactiune,
permisiv, gratificant
În cadrul acestor orientări există diverse școli, fiecare cu particularităĠi teoretico -procedurale
specifice. Se estimează că există aproximativ 200 de școli de psihoterapie și peste 600 de tehnici
de intervenĠie.
TerapeuĠii comportamentali originari și, mult mai recent, terapeuĠii cognitiv -comportamentali
sunt consideraĠi ca fiind cei mai apropiaĠi de tradiĠia psihologică știinĠifică, mai ales de teoria
învăĠării sociale. Psihologii pozitiviști recenĠi, ca Seligman și Carr, care susĠin „știinĠa fericirii",
sunt adepĠii terapiei cognitiv -comportamentale, terapiilor centrate pe soluĠie și celor asociate.
Psihologii clinicieni sunt mult mai aproape de conceptul de om de știinĠă -practician (Elton
Wilson și Barkham, 1994). TerapeuĠii psihanaliști și psihodinamici se inspiră mai mult din
propriile studii de caz și din aspectele psihologiei dezvoltării. TerapeuĠii umaniști creează și
valorifică propria psihologie umanistă, care pune la loc de cinste subiectivitatea; terapeuĠii
existenĠialiști se orientează mai degrabă spre filosofie decât către psihologie. Este naturală
concentrarea terapeuĠilor asupra individului, asupra lumii interioare subiective și aspiraĠiilor
individuale.
Modelele de ter apie scurtă, integrativă sistemică și mai ales constructivistă se află în plină
dezvoltare. MulĠi practicieni au învăĠat să -și adapteze modelele de training internalizate la
cererile clienĠilor lor unici în structurile lor locale.
Un alt domeniu de dezvol tare conectează ceea ce este numit în sens larg „ spiritualitate" cu
terapia psihologică. Interesul faĠă de viaĠa spirituală și religioasă a clienĠilor și faĠă de
posibilitatea folosirii temelor spirituale pentru a intensifica progresul terapeutic este prez ent încă
de pe vremea lui Jung, iar terapia transpersonală are un loc bine stabilit în rândul practicienilor
umaniști.
Rowan (2005) consideră că doar terapiile care folosesc și depășesc în același timp aspectul
instrumental și relaĠional care se orientează spre transpersonal se ocupă de întreaga personalitate.
De asemenea, în ultimii ani a avut succes integrarea experimentală a tehnicilor de meditaĠie în
forme de terapie cognitiv- comportamentală, cum ar fi terapia cognitivă bazată pe cunoaștere și
terapia dialectic comportamentală.
Prescrierea de către medici a antidepresivelor, alături de sau în colaborare cu consilierea și
terapia cognitiv- comportamentală, cercetările în expansiune din domeniul neuroștiinĠelor vor
aduce argumente fie pentru cei care susĠin identificarea și remedierea deficienĠelor genetice, fie
pentru cei care sunt de părere că există o legătură între experienĠele timpurii plăcute și ult erioara
dezvoltare optimă a creierului și a comportamentului sănătos din punct de vedere psihic
(Cozolino, 2002).
Domeniul în expansiune al epigeneticii demonstrează cum, de exemplu, anumite gene se pot
modifica în urma unor evenimente traumatice din viaĠă și astfel de răspunsuri sunt transmise
generaĠiilor următoare, fapt ce validează înĠelegerea obĠinută prin terapie. Dezvoltarea consilierii
prin e- mail și cyberterapia – atât sub forma unor răspunsuri terapeutice individualizate, cât și a
unor pachete computerizate de terapie, de exemplu, programele pentru depresie ale terapiei
cognitiv-comportamentale sun t impulsionate atât de o abordarea IT cât și de o preocupare legată
de costuri.
Indiferent de abordarea psihoterapeutică, există o serie de factori comuni și nespecifici în cadrul
tuturor acestor abordări. Astfel, prima fază a intervenĠiei psihoterapeutice presupune
(psiho)diagnosticul și evaluarea clinică (evaluarea stării și nevoilor clientului în consilierea
psihologică). Apoi, pe baza acestor informaĠii, se trece la f aza de conceptualizare, în care se
oferă pacientului o explicaĠie sau o interpretare pentru tabloul său clinic. Desigur, pacientul are
propriul său cadru de referinĠă și propria sa interpretare care poate opune rezistenĠă
explicaĠiei/intepretării oferite de psihoterapeut. De aceea este foarte important ca explica Ġia
oferită de terapeut să fie acceptată de pacient și să ofere acestuia o perspectivă c omprehensibilă
asupra tabloului clinic și asupra modalităĠii de eliminare a acestuia. Dacă simptomatologia
prezentată de subiect este complexă, atunci este descompusă în probleme specifice care vor fi
abordate fiecare în parte prin intervenĠie psihologică. Toate aceste etape se realizează pe fondul
unei relaĠii terapeutice adecvate, construită prin mijloace specif ice în fiecare abordare
psihoterapeutică.
Psihoterapia presupune astfel o aplicare sistematică și conștientă a unor mijloac e psihologice
de influenĠare a comportamentului uman cu scopul de a îmbunătăĠi trăirea subiectivă a
persoanei și de asemenea de a -i permite acesteia să se adapteze în mod eficient la reali tatea
exterioară.
Orice demers psihoterapeutic pornește de la premisa că oamenii au capacitatea de a -și
modifica sistemul de atitutidini și comportamentul, învăĠînd noi strategii adaptative. Persoana
reușește să se elibereze de anxietate, depresie și de toate celelate trăiri negative care îi
perturbă comportamentul și au efecte negative și asupra celorlalĠi, asupra tuturor grupurilor de
apartenenĠă ale acesteia – familial, socio-profesional, de prieteni, etc.
Putem defini astfel psihoterapia ca o acĠiune psihologică sistematică, planificată și
intenĠională, avînd la bază un sistem teoretic conceptual bine pus la punct, exercitat ă de
către un psihoterapeut calificat asupra unui client. (Watson 1963)
Profesia de psihoterapeut poate fi exe rcitată de psihologi sau medici, în conformitate cu legea
psihologului, pe baza atestatului de liberă practică. CondiĠii de obĠinere a atestatului sunt
reglementate de Colegiul Psihologilor din România, această instanĠă fiind cea care acordă
dreptul de libera practică în una dintre cele trei forme – psihoterapeut debutant (care lucreaza
sub supervizare), specialist și principal (formator).
DirecĠiile de aplicare ale psihoterapiei sunt:
1. dezvoltarea personală și promovarea sănătății psihice . Acest lucru permite
clienĠilor să își descopere și conștientizeze punctele tari și punctele slabe și să se poată
autorealiza, să se poată raporta în cel mai eficient mod posibil la realitatea psihică, fizică și
socială.
2. prevenir ea tulburărilor . Astfel în cadrul populaĠiei expuse factorilor patogeni se pot
realiza diverse programe de prevenĠie și de construire a unor paternuri de adaptare
corespunzătoare.
3. tratamentul sau terapia tulburărilor deja manifestate . În acest caz psihoterapia
urmărește:
scoaterea clientului din criza existentiala in care se afla
eliminarea sau reducerea simptomelor
intarirea eu-lui si a capacitatii integrative a clientului
rezolvarea sau reconstruirea conflictelor intra psihice
modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai
mature, cu o capacitate mai mare de adaptare la mediu
reducerea sau inlaturarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin
comportsmente de tip dezadaptat
modificarea opiniilor eronate pe care le au clientii despre ei si despre lumea
inconjuratoare
dezvoltarea unui sistem clar a identitatii personale
Succesul terapiei se apreciază prin:
a. Trairea subiectiva a clientului (disparitia simptomelor
b. Recunoastrea sociala (progresele realizate in profesie, familie, etc)
c. Materializarea expectatiilor terapeutului in ce priveste modificarile realizate in sfera
personalitatii si comportamentului clientului.
4. reabilitarea care urmărește să împiedice sau să diminueze consecinĠele unei boli
deja instala te, care poate fi nevindecabilă și care este deja în tratament.
Putem concluziona că în cadrul demersului terapeutic clientul trebuie să înveĠe să stea pe
propriile lui picioare și este responsabil de propria însănătoșire, iar psihoterapeutul sau consilierul
este un fel de profesor care îl învaĠă ce trebuie să facă pentru a- și dobândi, păstra sau îmbunătăĠi
sănătatea mentală.
Etapele demersului terapeutic:
I. Prima etapă presupune stabibilirea contactului și a alianței terapeut ice. RelaĠia
terapeutica începe să se construiască din primul moment al terapiei și continuă să se dezvolte pe
tot parcursul acesteia. Este important să fie o relaĠie bazată pe încredere și respect reciproc. O
relaĠie terapeutică bună, începe de la o alianĠă terapeutică bună.
Studii recente au demonstrat ca succesul terapiei este mai degrabă legat de o relaĠie terapeutică
bună, decât de cadrul teoretic în care se desfășoară intervenĠia.
De la început trebuie stabilit contractul terapeutic care presupune precizarea cadrului de
desfășurare a terapiei – tehnica utilizată, dispozitivul terapeutic (datele prestabilite a unei ședinĠe
de terapie cum ar fi durata și frecvenĠa ședinĠelor, aspecte financiare, etc.)
II. A doua etapă este etapa diagnostică – interviul sau anamneza, în care accentul se pune pe
colectarea informaĠiilor.
Putem spune că psihodiagnosticul se referă la cunoașterea factorilor psihologici ai subiectului
uman, cu relevanĠă pentru diverse activităĠi. Din punct de vedere etimologic, termenul diagn ostic
(gr. diagnostikos – „capacitate de a distinge" ; de la dia – „între" ; gnosis – „cunoaștere") denotă o
activitate de cunoaștere. Psihodiagnosticul clinic vizează cunoașterea factorilor psihologici cu
relevanĠă pentru sănătate și boală. Psihodiagnosti cul clinic cognitiv- comportamental vizează
investigarea factorilor psihologici cu relevanĠă pentru intervenĠia cognitiv -comportamentală.
Cunoașterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare (clinică în cazul
nostru), în care se u tilizează metode diverse precum testarea psihologică, interviul clinic (liber,
semistructurat, structurat) etc.
În general, colectarea de informaĠii trebuie să atingă următoarele arii de interes
AbilităĠile intelectuale, fizice, emoĠionale, sociale ale pe rsoanei pentru a se identifica
aspectele în care necesită sprijin;
relaĠiile individului cu ceilalĠi și dacă există suport în cadrul grupului său de aparteneĠă;
informaĠii despre mediul familial (familia de origine și cea actuală, dacă este cazul),
socioprofesional.
istoricul relaĠiilor sale cu ceilalĠi – dacă au apărut modificări și în ce sens;
aspecte care Ġin de bunăstarea fizică și psihică a individului;
problema pentru care clientul ajunge in terapie.
Pe baza acestor informaĠii se vor putea contura :
factorii de risc (punctele vulnerabile, slabe)
factorii de protecĠie,
anumiĠi factori care în condiĠii specifice ar putea juca un rol pozitiv (de protecĠie) sau
negativ (de vulnerabilizare).
Este necesar ca acest proces de strângere a datelor să fie unul benefic pentru persoana aflată în
terapie, terapeutul trebuind să se asigure că nu îi aduce deservicii acestuia. De asemenea cee a ce
spune persoana trebuie tratat cu respect, chiar dacă acesta nu spune adevărul în totalitate, fiind
mai importantă înĠelegerea motivului pentru care alege să prezinte lucrurile în acestă manieră
(poate fi vorba despre teamă sau despre un alt factor distructiv).
După de datele au fost colectate, acestea vor fi analizate, evaluate, într -un proces în care se fac
conexiunile posib ile, în cadrul teoretic ales. Este foarte importantă o monitorizare atentă și
continuă a persoanelor aflate în terapie, cu sensibilitate și receptivitate la datele noi care apar și
sunt relevante precum și cu flexibilitate în introducerea lor în procesul intervenĠiei. În acest caz
este de maximă importanĠă o bună formare teoretică a practicianului. Cu cât formaĠia teoretică a
celui care intervine este mai șubredă cu atât căderea într -o rutină care inhibă întrebările dar și
eficienĠa este mai scăzută.
Cadrul teoretic reprezintă creierul intervenĠiei, cel care:
solicită un anumit tip de date,
percepe datele,
le procesează și înĠelege,
le selectează pe cele relevante,
conectează diferitele informaĠii,
ghidează intervenĠia,
face intervenĠia flexibilă și eficientă în funcĠie de noile informaĠii care apar.
Modelul de psihodiagnostic și evaluare clinică prezentat este un prototip în domeniul terapiei
cognitiv-comportamentale – psihodiagnostic și evaluare clinică nosologică – (gr. nosos – „rău",
„boală"), care se referă la încadrarea tabloului clinic al pacientului într -o anumită categorie de
tulburare psihică. Majoritatea formelor de psihoterapie evită utilizarea unui diagnostic nosologic
ca ghid pentru intervenĠia psihoterapeutică. Ideea este că deseori problem ele pacientului nu sunt
conceptualizate de aceste forme de psihoterapie ca „boală", evitându -se utilizarea unui demers
medical. Putem vorbi totuși despre o ipoteză diagnostic.
Terapia cognitiv- comportamentală își asumă demersul nosologic (DSM -IV) pe baza
următoarelor motivaĠii:
este un diagnostic validat și investigat știinĠific ;
este un diagnostic care a creat un limbaj comun, general acceptat în domeniul psihologic
și medical, ceea ce facilitează inserĠia profesionistului în domeniu și relaĠiile cu ceilalĠi
profesioniști;
utilizarea lui nu implică necesitatea unui tratament medical, ci, fiind un diagnostic
descriptiv, permite angajarea unor mecanisme etiopatogenetice psihologice, pe baza
cărora se fac apoi intervenĠii psihologice.
SecvenĠele unui proces de psihodiagnostic și evaluare clinică nosologică sunt următoarele:
Faza 1 : Încadrarea tabloului clinic al pacientului într- o anumită categorie nosologică.
Este indicat ca interviul să înceapă cu o discuĠie despre situaĠii care îl in pe pacient într -o pozi Ġie
confortabilă, de încredere și siguranĠă. Aceasta duce la dezanxietizarea lui și poate facilita
comunicarea dintre pacient și clinician. În această fază, se înregistrează, de asemenea, numele și
prenumele pacientului, vârsta, cetăĠenia, naĠionalitatea ș i domiciliul, date furnizate de pacient sau
aparĠinători – în cazul unor tulburări grave sau în cazul copiilor. Se notează și motivul trimiterii.
În continuare, interviul trebuie să vizeze următoarele aspecte, care reflectă axele de diag nostic
din DSM-IV:
– descrierea acurată a tabloului clinic (Axa I – tulburările clinice – și Axa II -tulburările de
personalitate), debutul și evoluĠia acestuia;
– prezenĠa altor boli somatice sau psihice, internări anterioare (Axa III – condiĠiile medicale);
– condiĠiile so cio-economice, informaĠii despre familie, situaĠii stresante (Axa IV -stresorii
psihosociali);
– o perspectivă generală asupra stării pacientului (Axa V – indicele global de funcĠionare).
La sfârșitul acestei faze se realizează un diagnostic nosologic ipotetic și se identifică factori
ipotetici declanșatori, determinanĠi, favorizanĠi, pre -dispozanĠi și de menĠinere a
simptomatologiei.
Faza 2 cuprinde o investigare detaliată a comportamentului și funcĠiilor psihice; unele (cele
identificabile cu ajutorul sim Ġurilor clinicianului și/sau cu un instrumentar care prelungește
aceste simĠuri – grilă comportamentală) sunt considerate semne ale tabloului clinic, iar altele (mai
ales cele identificate prin teste complexe) sunt considerate reacĠii ale organismului. Investigarea
prin interviu trebuie să fie dublată de o investigare obiectivă, prin teste psihologice, acolo unde
acest lucru este posibil.
La sfârșitul acestei faze se clarifică și se definitivează diagnosticul nosologic prezumtiv și
anumite mecanisme etiopatogenetice generale.
Faza 3: în cadrul psihodiagnosticului se poate trece la o investigaĠie detaliată care vizează
surprinderea structurii și dinamicii individuale a pacientului, în urma căruia se obĠin informaĠii
suplimentare (faĠă de cele obĠinute în primele două faze care au contribuit la diagnosticul), prin
reliefarea modului în care categoria nosologică se particularizează la pacientul în cauză. Se
urmărește aici evaluarea psihologică detaliată a:
– stării prezente a pacientului și a modului în care acesta se adaptează la situaĠiile concrete;
– problematicii comportamentelor simptomatice, controlului și autocontrolului comportamentului
și emoĠiilor;
– situaĠiei somatice a pacientului;
– dinamicii și structurii personalităĠii;
– mecanismelor defensive și de coping, precum și a conflictelor și dinamicii lor;
– comportamentului interpersonal;
– principiilor morale și atitudinilor sociale si identităĠii și imaginii de sine – determinanĠilor
sociali și situaĠiilor curente de viaĠă etc.
La sfârșitul fazei a treia se poate obĠine atât o categorie de diagnostic nosologic, cât și
particularizarea acesteia, prin surprinderea dinamicii individuale a pacientului fapt care permite
formularea unei conceptualizări generale.
Trecerea de la psihodiagnostic la intervenĠia psihologică propriu -zisă (consiliere psihologică,
psihoterapie etc.) se face prin intermediul unei liste de probleme.
Putem concluziona că în etapa de analiză și evaluare se formulează punctele nevra lgice ale
situaĠiei, nevoile care se manifestă și se încearcă identificarea tipului de problemă – se
formulează ipoteza diagnostic; t oate aceste date orientând alegerea modalităĠilor și a tehnicilor de
intervenĠie.
III. A treia etapă a demersului terapeutic este constituită de stabilirea obiectivelor.
Obiective le generale ale intervenĠiei terapeutice sunt următoarele:
Asigurarea confortului psihologic și a dezvoltării psiho -sociale optime;
Creșterea încrederii în sine, a sentimentului capacităĠii, a înĠelegerii relaĠiilor sociale, a
capacităĠii de reflecĠie asupra evenimentelor trecute și de planificare a celor viitoare, a
autonomiei;
Contrazicerea modelelor internalizate de funcĠionare a lumii care reflectă insecuritatea
individului prin dezvoltarea unor relaĠii de încredere cu ceilalĠi;
Scăderea riscurilor și a factorilor de stres ( de exemplu probleme neuro-biologice sau un
temperament dificil, inadaptări : comportamente antisociale, psihopatii, depresii, consum
de alcool, droguri, violenĠă domestică, insatisfacĠii în viaĠa de cuplu).
Creșterea influenĠei unor factori de sprijin, de protecĠie (concomitent cu pararea acĠiunii
factorilor adverși); (de exemplu stare de sănătate bună, un temperament facil, autonomie,
încredere în sine, orientare socială sănătoasă; abilitatea de a soluĠiona probleme;
sentimentul e ficienĠei care duce la creșterea încrederii în sine și a autonomiei; plăcerea de
a fi împreună alĠii; viaĠă de familie armonioasă, caldă)
Construirea unor sisteme de sprijin care să încurajeze și să întărească eforturile persoanei
de a face faĠă.
Scopurile și obiectivele specifice sunt stabilite împreună cu clientul.
IV. Următoarea etapă a intervenĠiei o constituie planificarea.
IntervenĠia poate fi centrată pe:
Individ
Pe grup
Dacă intervenĠia este centrată pe individ, discuĠiile libere, informale, vor întări capacitatea și
disponibilitatea de reflecĠie a persoanei cu privire la modul în care se vede pe sine și pe ce ilalĠi și
modul în care se relaĠionează cu lumea (mecanismele lui defensive). Astfel de discuĠii au un
caracter educativ și formator în același timp, individul deprinzând un mod mai comprehensiv de
relaĠionare cu ceilalĠi și o mai bună înĠelegere a nevoilor celorlalĠi. DiscuĠiile acestea care au
nevoie de o atmosferă informală, de acceptare totală, participativă. Psihoterapia va Ġinti
demontare a mecanisme inadecvate de apărare prin aducerea la nivelul conștientului a tensiunilor,
suferinĠelor refulate, neprelucrate.
IntervenĠia centrată pe individ va urmări și antrenarea rolurilor generice și modificare
paternurilor relaĠionale disfuncĠionale.
Dacă este cazul se pot folosi și tehnici care presupun lucrul cu metafora, în special în cazul
copiilor sau atunci când conĠinuturile scoase la suprafaĠă sunt prea dificile.
Dacă intervenĠia este centrată pe grup, va urmări formarea deprinderilor membril or de
soluĠionare în comun a problemelor, de planificare în scopul evitării conflictelor și a dezvoltării
solidarităĠii (coeziunii) de grup. În acest scop persoanele vor trebui învăĠate tehnici de
soluĠionare a problemelor, modalităĠi de lucru în grup, reunind toĠi membrii grupului pentru
discutarea problemelor și găsirea soluĠiilor.
Toate aceste momente în care indivizii vor relaĠiona cu ceilalĠi într -o atmosferă plăcută sunt
momente de corectare a modelului internalizat de funcĠionare a lumii. Sunt apreci ate ca fiind
benefice anumite tehnici cognitiviste, de scurtă durată, care pot dezvolta deprinderi ale
persoanelor de a răspunde constructiv în situaĠii dificile. O tehnică utilă de lucru este tehnica
raĠional emotivă construită de Ellis, care propune o abordare cognitivă a emoĠiilor în câĠiva pași
bine structuraĠi care pot constitui un suport important pentru consilier mai ales atunci când se
află la început și nu are o vastă experienĠă profesională.(Lishman,1993).
Participarea la grupuri de sprijin în ca re sentimentul unei înĠelegeri reciproce dă forĠă individului
și îl ajută să își depășească blocajele plecând de la respectul faĠă de grup, respectul de sine, ca
parte a grupului.
Tot în acestă etapă trebuiesc stabilite resursele materiale și umane necesare ca și mod alitatea de
obĠinere a acestora.
V. Următoarea etapă este constituită de punerea în practică a planului stabilit, intervenția
propriu zisă
IntervenĠia propriu zisă presupune punerea în practică a planului stabilit, tinând cont de condiĠiile
concrete (de mediu, de persoanele implicate și de relaĠiile dintre aceste, etc), de obiectivele
stabilite și de informaĠiile care pot apărea pe parcurs.
Evaluarea și analiza, reprezintă un proces continuu de -a lungul întregii intervenĠii terapeutice.
Informa Ġiile care se acumulează pe parcursul intervenĠiei schimbă imaginea iniĠială a situaĠie i,
relevă aĠi factori de vulnerabilitate sau de protecĠie. Factorii de protecĠie și risc ce nu au fost
relevaĠi iniĠial dar care apar pe parcurs vor fi luaĠi în calcul și pot schimba scopurile iniĠiale pot
reorienta întregul proces terapeutic.
De asemenea realizarea unor scopuri intermediare poate atrage după sine apariĠia unor alte
obiective sau pot pune în evidenĠă existenĠa altor motivaĠii (care nu au fost precizate iniĠial) și
care determină alte obiective.
Terapeutul trebuie să rămână flexibil și să utilizeze în mod creativ atât popriile sale resurse cât și
pe cele ale persoanelor implicate, indiferent că este vorba despre persoanele aflate în tera pie sau
din grupuril e de suport. Acest lucru nu înseamnă ca regulile și principiile stabilite iniĠial trebuie
schimbate doar pentru că cineva dorește acest lucru – acestea trebuie să fie păstrate pentru că ele
constituie cadrul de referinĠă al terapiei, care securizează clienĠii și le permit ace stora să își
reîncadreze pe baze realiste propriile vieĠi și modeluri de comportament.
VI. Ultima etapă este etapa de evaluare a terapiei
Etapa de evaluare este esenĠială în desfășurarea oricărui proces și ne referim atât la evaluarea d e
către terapeut a rezultatelor cât și la evaluarea făcută de către clienĠi.
Un obiectiv secundar al acestei etape este stabilirea cu siguranĠă a îndeplinirii obiectivelor și a
posibilităĠii de a încheia procesul. Pot exista și evaluari intermediare care au ca scop evidenĠierea
elementelor noi și corectarea planului iniĠial de intervenĠie. FrecvenĠă acestor evaluări
intermediare va fi stabilită de terapeut în funcĠie de dificultatea cazului și de modul în care ac esta
evoluează.
Rolul evaluării pentru clienĠ i este dublu – pe de o parte permite acestora să își conștientizeze
achiziĠiile (ceea ce se va solda cu efecte pozitive în planul încrederii în sine și a stimei de sine) și
pe de alta, evaluarea finală marcheaza terminarea consilierii, permitând clientului să se desprindă
din această relaĠie.
Este de maximă importanĠă ca intervenĠiile pe care terapeutul le consideră eșecuri să fie ana lizate
cu multă atenĠie. Numai astfel acesta va reuși să înveĠă din greșeli adică să acumuleze experienĠă.
ExperienĠa împreună cu cunoștinĠele și informaĠiile dintr -un anumit domeniu construiesc
expertiza celui care intervine în domeniul respectiv. Este preferabil ca analiza și reflecĠia asupra
eșecului să aibă loc într -o echipa multidisciplinară, pentru că astfel se poate evalu a mai realist
situaĠia minimizând efectele sentimentelor neplăcute care se asociază unei nereușite. Evaluarea
nu trebuie să se centreze doar asupra aspectelor negative ci trebuie să fie constructivă, să pemită
tragerea unor concluzii utile pentru o interve nĠie viitoare.
De asemenea trebuie evaluate intervenĠiile considerate reușite pentru stabilirea elementelor care
au condus la succes și pentru găsirea unor modalităĠi de transfer a acestora și pentru alte
intervenĠii viitoare.
CondiĠiile psihoterapiei eficiente
Cercetările asupra eficienĠei psihoterapiei efectuate în secolul XX au fosi sintetizate și prezentate
recent de Lambert (Lambert et al., 2002; 2003). Încercând să estimeze contribuĠia diverselor
componente ale tratamentului psihoterapeutic la efi cienĠa/eficacitatea acestuia, rezultatele arată
următoarea situaĠie:
RelaĠia psihoterapeutică contribuie cu aproximativ 30% la eficienĠa psihoterapiei.
American Psychological Association/AsociaĠia Americană de Psihologie, prin Division
of Psychotherapy/Divizia de Psihoterapie, a iniĠiat recent un program de cercetare pentru
a individua componentele cele mai importante ale relaĠiei terapeutice. Rezultatele acestui
program de cercetare sunt prezentate mai jos.
Tehnicile de intervenĠie psihoterapeutică contribuie cu 15%.
Efectul placebo contribuie cu 15% ; în aceste condiĠii, efectul placebo se referă la
speranĠa că tratamentul urmat va duce la ameliorarea tabloului clinic ca rezultat al unei
conceptualizări clinice eficiente.
Factorul personal al pacientului, identificat prin psihodiagnostic și evaluare clinică,
acoperă 40%. Elementele factorului personal pot fi împărĠite în trei categorii. Prima
categorie include factori psihologici și de educaĠie precum inteligenĠa. A doua categorie
include f actori economici, iar a treia categorie se referă la suportul social pe care îl are
pacientul.
Un terapeut eficient este acela care, prin elementele psihoterapiei, poate mobiliza la maximum
acești factori personali, o pondere mare în cadrul lor având fact orii cognitivi.
Indiferent de ponderea lor, toate componentele sunt necesare, ele potenĠându -se și
constrângându- se reciproc iar aceste contribuĠii procentuale relative sunt doar potenĠiale,
realizarea lor maximală depinzând de formele specifice pe care le îmbracă factorii comuni
nespecifici.
Factorii comuni (mecanisme comune/nespecifice) explică în mare parte un segment comun de
eficienĠă/eficacitate, caracteristic tuturor psihoterapiilor. Modul specific în care se exprimă aceste
componente comune (de exemplu, tehnicile de intervenĠie ) face însă diferenĠa relativă dintre
psihoterapii sub aspectul eficienĠei/eficacităĠii
CURS 2
TERAPIA COMPORTAMENTALĂ
Orientarea comportamentală a apărut ca o reacĠie faĠă de psihoterapiile bazate pe insight,
care puneau a ccent pe forĠele ascunse, de natură inconștientă, ale psihismului uman.
Perspectiva tradiĠională privind terapia comportamentală include ideea că aceasta este o
manifestare practică și clinică a activităĠii de cercetare efectuată în laborator, care, la rândul său,
este dezvoltată pe baza teoriilor privind comportamentul uman, iniĠiate la începutul secolului
XX. Punctul central al acestor teorii este „teoria învăĠării", știinĠa ce ne arată cum învaĠă fiinĠele
umane. Au fost dezvoltate și testate în special modelele de condiĠionare clasice și operante, care
explică la modul general comportamentul uman.
In ultima parte a secolului, sintagma terapie comportamentală a început să fie folosită mai
liber, pentru a descrie o gamă de tehnici ce adesea se bazează mai puĠin pe teoria învăĠării și mai
mult pe informaĠii adunate din teste de cercetare empirice care și -au dovedit eficienĠa clinică.
Mult mai important pentru majoritatea practicienilor era că, spre deosebire de alte psihoterapii
dezvoltate doar pe baza mode lelor teoretice ce accentuau conflicte din dezvoltarea anterioară ca
sursă a tulburării psihice, a devenit accesibilă o nouă gamă de tehnici terapeutice bazate pe
dovezi. Astfel de tehnici au atras numele de „psihoterapie comportamentală", termen preferat
pentru a descrie tehnicile clinice menĠionate în acest curs.
Există o referinĠă istorică din secolul al XVII -Iea foarte des citată, în care s -au evidentiat
principiile expunerii gradate pentru părinĠii care aveau un copil care suferă de o fobie :
Dacă copilul dumneavoastră Ġipă și fuge la vederea unei broaște, lăsaĠi alt copil să o prindă și să
o așeze la o distanĠă sigură de el; la începui obișnuiĠi -l cu imaginea acesteia; atunci când se poate
uita la ea, ajutaĠi – l să se apropie de ea și să o urmărească sărind fără să tresară; apoi să o atingă
ușor, în timp ce este Ġinută bine în mâna altcuiva și tot așa până când o poate manipula la fel de
încrezător ca pe un fluture sau o vrabie (Locke, 1693).
Teoria învăĠării a început să fie studiată sistematic odată cu activitatea lui Pavlov (1972),
care vizează învăĠarea clasică, și cu cea a unor autori precum Thorndike (1911), Jones (1924) și
Skinner (1953), în cazul învăĠării operante. S -a demonstrat că efectele solide și reproductibile
puteau fi demonstrate prin combinarea stimulilor necondiĠionaĠi (de exemplu, elemente de mediu
ce produc un răspuns interior psihologic sau comportamental în toate cazurile; de exemplu,
clipirea unui ochi ca răspuns la un curent de aer sau salivarea ca răspuns la mâncare) cu
elementele inofensive anterior (de exemplu, o lumină colorată sau un clopoĠel). După un număr
de asocieri, fiinĠele umane ajung să asocieze involuntar elementul nou cu efectele stimulilor
necondiĠionaĠi și, dacă li se prezintă un element nou individual, se comportă ca și cum ar exista
stimuli necondiĠionaĠi. Astfel, o lumină colorată poate acĠiona un clipit involuntar, pe când un
clopoĠel poate induce salivarea. Astfel de reacĠii sunt denumite reacĠii condiĠionate, elementele
nou-introduse sunt cunoscute ca stimuli condiĠionaĠi, iar procesul prin care sunt achiziĠionate
răspun¬surile condiĠionate este denumit învăĠare clasică.
A doua platformă – învăĠarea operantă – reprezintă în general ipoteza că probabil itatea ca
un comportament să fie repetat este determinată de consecinĠele sale. Dacă acestea sunt benefice,
e mult mai probabil ca și comportamentul să fie repetat. Dacă acestea au efecte negative,
comportamentul va fi limitat. ConsecinĠele benefice sunt numite consolidări și sunt de două
tipuri (consolidare pozitivă și negativă) și cresc întotdeauna probabilitatea ca un comportament
să se repete).
Obiectivele
În toate cazurile, obiectivele psihoterapiei comportamentale sunt stabilite în cadrul unui
proces mutual de negociere între terapeut și client. ClienĠii diferiĠi posedă obiective diferite. In
general, scopul majorităĠii programelor din cadrul psihoterapiei comportamentale este de a asista
clientul în reducerea intensităĠii problemelor lui, în așa fel încât dificultăĠile întâmpinate să aibă
un impact mai mic asupra activităĠilor cotidiene. Un scop adecvat pentru unii clienĠi ar fi
eradicarea completă a tuturor simptomelor, scop cel mai adesea atins pentru fobii specifice și
stresul posttraumatic. În alt e cazuri, clienĠii vor dori reducerea impactului dificultăĠilor suficient
de mult, încât să le permită implicarea în activităĠi normale – un punct final pe care cei care
suferă de tulburare obsesiv -compulsivă se străduiesc să îl atingă. Deoarece creșterea încrederii și
dezvoltarea personală reprezintă adesea un produs al principiului fundamental al psihoterapiei
comportamentale, clienĠii ar trebui să poată să -și trateze problemele folosind propriile resurse,
terapia ne fiind un cadru de cercetare pentru ilu minare personală.
TerapeuĠii încearcă să folosească activităĠi comportamentale ca modalitate de a accesa și
modifica cele trei sisteme de răspuns emoțional (autonom, comportamental și cognitiv ). Atunci
când clientul este ajutat să schimbe direct unul dintr e aceste sisteme (comportament), sistemele
autonom și cognitiv se schimbă de asemenea, cu toate că există adesea o întârziere sau
desincronizare între sisteme.
Comportamentele selectate pentru schimbare sunt cele implicate în secvenĠa
antecedentă/de comportament/de consecinĠă a agenĠilor de activare și a consolidărilor.
TerapeuĠii comportamentali nu cred că le scapă vreun conflict personal nerecunoscut în
mod misterios din trecut sau prezent atunci când selectează simptomele comportamentale actuale
pentru schimbare.
MenĠinerea beneficiilor obĠinute din tratamentele comportamentale a fost demonstrată în
cadrul studiilor extrem de lungi de monitorizare după terapie. Scopul psihoterapiei
comportamentale este de a furniza cea mai bună terapie dovedită, concent rându-se pe „aici și
acum", orientată spre acțiune, mutuală și țintită spre ameliorarea tulburării și inabilității
actuale cauzate de tulburări psihice acute sau cronice.
Strategii și tehnici terapeutice importante
Datorită faptului că vizează sistemul de răspuns comportamental -emoĠional , tehnicile
comportamentale par extrem de simple. Totuși, ele sunt foarte subtile și sofisticate ca aplicare.
Folosirea unui tratament comportamental, cum ar fi expunerea, cu scopul său explicit de a
promova obișnuirea cu stimulii ce provoacă teamă, necesită o înĠelegere a mecanismelor
psihologice și a naturii mediului și caracteristicilor personale necesare pentru a folosi aceste
tehnici în maniera cea mai eficientă. Simplitatea aparentă a tehnicilor comportamentale îi poat e
face pe terapeuĠii neavizaĠi să elaboreze programe înĠelese deficitar și, în final, ineficiente.
Viziunea actuală, sprijinită de numeroase dovezi, este că în aplicarea aproape a tuturor tehnicilor
comportamentale ceea ce face un client între ședinĠele te rapeutice este elementul determinant
esenĠial pentru succesul sau eșecul terapeutic. În trecut, terapeuĠii petreceau foarte mult timp
„mergând pe străzi", însoĠind clienĠii ce sufereau de agorafobie. Știm acum că acest lucru nu este
necesar, ci eventual po ate fi dăunător, deoarece duce la dependenĠa clientului de terapeut. „ Tema
pentru acasă" dintre ședinĠe este cea mai importantă parte a oricărui program. Natura acestei
teme pentru acasă va fi determinată în funcĠie de problemele clientului și prin selecta rea
intervenĠiei adecvate pe baza dovezilor.
Metode și tehnici
Expunerea
Aceasta este definită prin confruntarea terapeutică a stimulului ce provoacă teamă până la
momentul în care răspunsurile fizice, comportamentale și cognitive la respectivul stimul ajung la
un nivel de obișnuinĠă (au devenit reduse). Pentru a facilita acest proces psihologic, trebuie
observate unele principii- cheie. În primul rând, expunerea trebuie să fie prelungită. Frica nu se
reduce decât atunci când o persoană se confruntă cu ea suficient de mult. Dacă persoana rămâne
în contact cu stimulul ce provoacă frică expunerea prelungită va conduce la o reducere gradată a
fricii în timp.
Această expunere se află în contrast cu răspunsul de teamă/evitare prin care persoana
scapă de stimul atunci când acesta ajunge la un punct culminant, trecând printr -o reducere
temporară a fricii, dar fără o îmbunătăĠire pe termen lung. Fiecare contact ult erior cu stimulul ce
provoacă teamă produce exact același răspuns de frică și evitare. În același cadru de timp în c are
paradigma de expunere produce o reducere a anxietăĠii în timp, paradigma de abordare/evitare
duce la o continuare a aceluiași nivel de teamă.
Expunerea trebuie să fie repetată. Confruntarea ulterioară cu stimulul ce provoacă teamă
duce la reducerea fricii iniĠiale și la o reducere mai rapidă (deprindere) a răspunsului. Numărul
de ședinĠe cu expunere repetată depinde de răspunsul individual și este determinat de nivelele de
acomodare dintre și din cadrul ședinĠelor.
Un al treilea principiu al expunerii este că aceasta trebuie împărĠită. Persoanele care se
tem de anumite situaĠii sau obiecte pot de obicei să ierarhizeze nivelele de teamă. Apoi, aceștia
pot începe de la un nivel mai mic spre cel mai înalt, continuând după ce se acomodează cu itemii
ce provoacă un grad mai mic de teamă prin intermediul expunerii prelungite și repetate.
Cea mai mare parte a acestei treceri gradate are loc între ședinĠe. Pentru ca pacientul și
terapeutul să decidă împreună în privinĠa elementelor de expunere și a vitezei progresului
efectuat, clientul monitorizează nivelele de anxietate folosind o scală simplă (de exemplu, 0 -8 ;
0-100). PsihoterapeuĠii comportamentali folosesc un jurnal de automonitorizare special și după
fiecare expunere fac exerciĠii, în special cele efectuate între ședinĠe. Revizuirea ace stor jurnale
reprezintă o parte importantă a fiecărei ședinĠe de terapie.
Stimulii folosiĠi în exerciĠiile de expunere sunt aceia pe care clienĠii i -au selectat ca fiind
cei mai adecvaĠi și de obicei sunt cei care cauzează cea mai ridicată anxietate. In general, sunt
alese situaĠii și obiecte din viaĠa reală, considerate a fi cele mai eficiente. Ocazional, este p osibil
să aveĠi acces la exemple din viaĠa -reală pentru stimulii ce provoacă teamă, iar în aceste
circumstanĠe poate fi folosită și expunerea imaginară.
Putem vorbi despre două tehnici : a.tehnica implozivă și b.tehnica expunerii . Ambele
principiul stinge rii reacĠiilor condiĠionate de evitare a stimulilor anxiogeni și sunt foarte utile în
terapia anxietăĠii. Tehnicile seamănă între ele; diferenĠa constă în aceea că, în cursul terapiei
implozive, pacientul se confruntă cu stimulul anxiogen în plan imaginar, în timp ce în cursul
tehnicii expunerii, se confruntă cu el în plan real. În cursul tehnicii implozive subiectului i se
cere să -și imagineze situaĠii care produc anxietate. Terapeutul, în loc să -l liniștească, manevrează
astfel situaĠia, încât să producă o anxietate cât mai puternică. Prin expunere repetată la situaĠiile
anxiogene, în condiĠiile de securitate afectivă din cabinet, stimulii anxiogeni își pierd forĠa. În
cazul confruntării reale, subiectul chiar este dus în acele locuri care creează anxietat e.
Tehnica desensibilizării sistematice
Această tehnică a fost elaborate de Wolpe și presupune învăĠarea subiectului să se relaxeze și
să se comporte într -un mod incompatibil cu apariĠia anxietăĠii. Pornind de la principiul că
modelele de comportament car e au la bază anxietatea sunt doar răspunsuri condiĠionate,
terapeutul îl va învăĠa pe client să rămână calm și relaxat în situaĠiile anxiogene. Metoda
cuprinde următorii pași:
ÎnvăĠarea relaxării. Se realizează în primele șase ședinĠe de psihoterapie. În forma
originală, se utilizează relaxarea progresivă a lui Jacobson (relaxarea musculara
progresivă care oferă acces clientului la obĠinerea și conștientizarea relaxării prin contrast
cu starea de tensiune musculară). Se poate folosi și antrenamentul autogen Scultz, definit
ca autorelaxare concentrativă, rezultatul unei concentrări dirijate, selective asupra unor
funcĠii si părĠi ale corpului.
Stabilirea ierarhiilor. Tot în cursul primelor ședinĠe, se stabilește o ierarhie a situaĠiilor
anxiogene, pornind de la cea mai puĠin anxiogenă până la cea mai anxiogenă. Ierarhia are
caracter individualizat și conĠine stimuli anxiogeni interni sau externi.
Desensibilizarea. După ce subiectul stăpânește bine tehnica de relaxare, i se cere să se
relaxeze cu ochii închiși, în timp ce terapeutul descrie diverse scene, începând cu unele
neutre și mergând ascendent, până la cele înalt anxiogene. Pacientul aflat în relaxare este
solicitat să -și imagineze fiecare situaĠie descrisă de terapeut și exerciĠiul se încheie atunci
când acesta spune că simte anxietate. Tratamentul continuă până când pacientul reușește
să rămână relaxat în timp ce -și reprezintă scene care anterior îi trezeau o reacĠie anxioasă
de amploare.
Durata medie a unei ședinĠe este de 25-30 minute și ședinĠele au loc de două -trei ori pe
săptămână. Un program complet de terapie durează de la câteva săptămâni la câteva luni.
Expunerea se face treptat la stimuli cu potenĠial fobogen progresiv și pacientul invaĠă să producă
un răspuns comp ortamental incompatibil cu teama – relaxarea. Desensibilizarea sistematică
parcurge 3 pași:
-antrenament în relaxarea musculară profundă;
-construcĠia listelor ierarhice cu situaĠiile anxiogene;
-expunerea la stimulii din listele ierarhice concomitent cu i nducerea unei stări de relaxare.
SituaĠiile în care tehnica nu s -a dovedit eficientă (Wolpe 1969): la subiecĠii cu dificultăĠi de
relaxare, cu abilităĠi imaginative limitate sau atunci când ierarhiile de stimuli anxiogeni sunt
irelevante.
Prevenirea răspun sului
Aceasta este o tehnică ajutătoare, folosită împreună cu expunerea pentru persoanele ce
suferă de anumite probleme ca rezultat al tulburării obsesiv – compulsive (TOC). Pe lângă faptul
că simt teamă și evită stimulii ce provoacă anxietate (de exemplu, diverși „ contaminatori"),
persoanele ce suferă de TOC se implică în comportamente excesive, cum ar fi curăĠenia și
verificarea. Acestea servesc la reducerea sau neutralizarea anxietăĠii cauzate de conf runtarea cu
stimulii care provoacă teamă și sunt simil are cu comportamentul de evitare.
În mod evident, dacă expunerea este eficientă în cazul TOC, clienĠii trebuie de asemenea
să înceteze comportamentele de neutralizare atunci când se află în contact cu situaĠia sau obiectul
ce produce teamă. Prevenirea răspunsului se referă la încetarea voluntară a acestor
comportamente pe parcursul expunerii prelungite.
Principiul prevenirii răspunsului se aplică de asemenea la cererile formulate de clienĠii ce
suferă de TOC în scopul „asigurării", lucru ce poate deveni excesiv și, din nou, implică evitarea
sau fuga de anxietate (de exemplu, cereri repetate de la un client ce suferă de TOC pentru ca o
persoană să confirme faptul că a încuiat ușa de la intrare când a părăsit casa). Implicarea
partenerilor și a membrilor familiei în repetarea răspunsului hotărât de comun acord pentru
prevenirea răspunsului de genul „Terapeutul dumneavoastră m -a informat că nu pot răspunde la
această întrebare" poate deveni necesară pentru a facilita expunerea prelungită fă ră neutralizare.
Din nou, în cazul expunerii imaginare, pentru ca aceasta să reușească în cazul gândurilor
obsesive, trebuie să fie de asemenea însoĠită de prevenirea răspunsului de neutralizare și a
ritualurilor camuflate.
Automonitorizarea (de exemplu, păstrarea unui jurnal în cazul expunerii) reprezintă o tehnică
extrem de eficientă în sine, însă este cel mai adesea folosită pentru a estima eficienĠa unei alte
tehnici. Asta include proceduri de control ale stimulului, cel mai adesea folosite pentru tulburări
în care controlul este slab exercitat, cum ar fi bulimia sau abuzul de alcool. Identificarea
semnalelor de pericol „individual" și un precontrol al stimulilor pentru a reduce incidenĠa acestor
semnale ajută clientul să controleze situaĠia: să limiteze alimentaĠia la anumite momente și
locuri, să păstreze doar anumite alimente în casă etc. Cu toate că tehnicile comportamentale,
precum programarea meselor, sunt extrem de folositoare pentru tulburări ca bulimia, acestea sunt
de obicei însoĠite de strategii cognitive pentru a ajuta clientul să se adreseze ipotezelor de bază
care iniĠiază comportamentul respectiv.
Activarea comportamentală
Activarea comportamentală este folosită pentru a trata persoanele deprimate. În mod
teoretic, aceasta se bazează pe premisa contextualizată că depresia este rezultatul intera cĠiunii pe
două căi între un individ și mediul lui și că această interacĠiune reprezintă locul cel mai potrivit
pentru a interveni în caz de depresie. Activarea comportamentală sub formă de programare a
activităĠii este de obicei considerată în mod greșit parte a terapiei cognitive atunci când este
furnizată în fazele timpurii de tratament. în orice caz, activarea comportamentală are un motiv
teoretic puternic și distinct, care tespinge în mod explicit nevoia de a interveni direct în cogniĠiile
pacientului.
La început, activarea comportamentală a fost dezvoltată de Lewinsohn (1974) și colegii
săi pentru a crește numărul de activităĠi plăcute în cazul pacienĠilor depresivi. Totuși, o analiză
mai sofisticată a teoriei comportamentale privind depresia, efectuată de autori precum Jacobson
et al. (2001) și Hopko et al. (2003b), a extins această tehnică pentru a include o analiză a
depresiei cu două procese. Acum este știut că atunci când oamenii sunt deprimaĠi, abilitatea lor
de a simĠi plăcere se reduce (anhedonia sau absenĠa plăcerii la depresie), iar aceasta determină
persoanele respective să se retragă din activităĠi ce anterior le făceau plăcere pe parcurs ce
acestea devin mai puĠin consolidate pozitiv. în același timp, persoanele evită activităĠi care pot să
fie chiar și puĠin neplăcute – de exemplu, contactul social. Acest proces de consolidare negativă
crește posibilitatea unei viitoare evitări și reduce chiar și mai mult oportunitatea de a avea
experienĠe pozitive.
Acest p roces dual de consolidare negativă și reducere a consolidării pozitive conduce la o
activitate extrem de redusă și la o spirală descendentă a stării de spirit, tulburării psihice și
cogniĠiilor depresive, cele trei sisteme ale afectului identificate de căt re Lang (1979). Activarea
comportamentală este direcĠionată spre tulburarea comportamentală pe ipoteza că, prin reducerea
evitării, se va ajunge la îmbunătăĠiri ale aspectelor comportamentului, aspectelor psihologice și
cognitive în cadrul depresiei.
Metoda modelarii presupune însușirea unor modele comportamentale dezirabile prin imitarea
altor persoane (terapeutul, părinĠii, etc). Se foloseste cu succes în special la copiii mici și la
persoanele cu deficienĠe de natură cognitivă.
Mult mai rar folosite sunt tehnicile considerate neplăcute, adică cele care utilizează pedeapsa
sau nerecompensarea frustrantă . Psihoterapia aversiv ă se referă la înlăturarea modelelor
nedorite de comportament prin intermediul sancĠiunilor. SancĠiunea presupune atât înlăturarea
întăririlor cât și administrarea de pedepse (de exemplu: șocuri electrice de mică intensitate).
Pedepsele sunt rareori eficiente ca metodă de tratament, lucru demonstrat de cercetările făcute pe
alcoolici, fumători, dependenĠi de droguri, bulimici. Utilizarea șocurilor ca stimuli aversivi a
scăzut foarte mult datorită aspectelor etice și faptului că noile comportamente dezirabile nu au
tendinĠa să se generalizeze și la alte situaĠii asemănătoare.
Psihoterapia asertiva a fost utilizată atât ca metodă de desensibilizare, cât și ca metodă de a
face faĠă unor situaĠii de viaĠă.
Asertivitatea reprezintă o atitudine și o modalitate de a acĠiona în acele situaĠii în care
oamenii trebuie să -și exprime sentimentele, să -și revendice drepturile și sa spună nu atunci când
nu sunt dispuși să facă un anumit lucru. La baza comportamentului asertiv trebuie să stea
convingerea persoanei că are dreptul să ceară ceea ce dorește, respectându -și propriile drepturi și
pe cele ale celor din jur.
Un comportament asertiv este acel comportament care îi ajută pe oameni să acĠioneze în
direcĠia intereselor lor prin exprimarea directă și onestă a gândurilor și sentimentelor proprii.
(Alberti & Emmons, 1974; Longe & Jakubowski, 1976).
“Asertivitatea repre zintă o atitudine și o modalitate de acĠiune în acele situaĠii în care
trebuie să ne exprimăm sentimentele, să ne revendicăm drepturile și să spunem “ nu” atunci când
nu suntem dispuși să facem un anumit lucru.” (I. Holdevici, 2000).
Este utilă pentru persoanele cu dificultăĠi de comunicare interpersonală datorate anxietăĠii
reușind să înveĠe persoanele să își exprime deschis și adecvat gândurile și sentimentele. Acest
antrenament are loc mai întâi în cabinetul terapeutului și apoi în mediul real de viaĠă a clientului.
La bază, asertivitatea implică afirmarea și susĠinerea drepturilor personale atunci când cineva le
încalcă. Comportamentul asertiv reprezintă calea de mijloc între două extreme: agresivitatea și
supunerea.
Conduita non- asertivă sau submisivă presupune desconsiderarea propriilor drepturi și
supunerea exagerată faĠă de dorinĠele și nevoile celorlalĠi. Cea mai mare problemă a acestor
persoane este că nu pot refuza cererile iraĠionale. Ei au dificultăĠi în a -și exprima dezacordul și
dezaprobarea fa Ġă de ceilalĠi și să ceară lucruri pentru ei. Conform terminologiei caracteriale
aceste persoane pot fi caracterizate ca timide, rușinoase, retrase, defensive. În cazul în care acesta
transmite celorlalĠi un mesaj care reflectă nesiguranĠa sa în legătură c u dreptul de a cere ceva,
aceștia din urmă vor avea tendinĠa să -i desconsidere solicitarea. Deși rădăcinile nonaservităĠii nu
sunt cunoscute, ele par a se găsi în grija excesivă de a câștiga aprobarea socială din parte a
celorlalĠi. Totuși această strategie nu are șanse de reușită pentru că ea va atrage dispreĠul mai
degrabă decât aprobarea celorlalĠi.
Comportamentul agresiv este mai greu de diferenĠiat de cel asertiv deși diferenĠa este
foarte simplă – comportamentul agresiv implică intenĠia de a -l lovi pe celălalt, în timp ce
comportamentul asertiv nu include asemenea intenĠii. Problema în viaĠa reală este că uneori cele
două se pot suprapune. Oamenii devin frecvent agresivi cu ceilalĠi în timp ce își susĠin drepturile
(în timpul aserĠiunii). Provocarea este a fi asertiv și sigur pe sine, fără a merge prea departe și a
deveni agresiv inutil. Persoanele agresive sunt insensibile faĠă de sentimentele și drepturile
celorlalĠi și încearcă să oĠină ceea ce doresc prin utilizarea constrângerii și intimidării. Re curgând
la forĠă, acești subiecĠi reușesc să creeze pretutindeni conflicte și animozităĠi, determinându -i pe
ceilalĠi să adopte un comportament defensiv sau să treacă la luptă deschisă.
Există și indivizi care nu -și manifestă în mod deschis agresivitatea, ei comportându-se
într-o manieră pasiv -agresivă și opunând o rezistenĠă indirectă la solicitările celorlalĠi. O
persoană este caracterizată de F. Lelord și C. Andre (1988) astfel: manifestă rezistenĠă la
exigenĠele celorlalĠi, atât în domeniul profesional cât și în viaĠa personală, discută excesiv de
mult ordinele, critică figurile autorităĠii, într -un mod ocolit “tărăgănează” lucrurile, este
intenĠionat ineficientă, stă îmbufnată, “uită” anumite lucruri, se plânge că ar neînĠeleasă ori
desconsiderată, sau că este rău tratată. Acest gen de comportament este ineficient, pentru că
generează ostilitate și resentimente în rândul celorlalĠi și, datorită acestei atitudini din partea
celor din jur, persoanele respective obĠin rareori ceea ce vor.
O altă variantă a comportamentelor non- asertive este reprezentată de stilul manipulativ .
Persoanele caracterizate prin acest mod de comportament obĠin ceea ce vor deoarece îi determină
pe ceilalĠi să simtă vinovăĠie sau compasiune faĠă de ei, pozând în victime sau în martiri. Metoda
manipulativă funcĠionează numai în situaĠiile în care persoana vizitată nu realizează ce se
petrece.
“Spre deosebire de metodele de comportament descrise anterior, comportamentul asertiv
implică solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini într -o manieră simplă, directă,
deschisă, care nu urmărește să nege, să atace sau să -i manipuleze pe ceilalĠi. Această atitudine
presupune respect și consideraĠie faĠă de propria persoană și faĠă de cei din jur.” (I. Holdevici,
2000).
Antrenamentul asertiv a fost introdus de Andrew Salter. După Forsyth, antrenamentul
asertiv este un program de dezvoltare, care se desfășoară individual sau în grup și care urmărește
dezvoltarea abilităĠilor de exprimare a sentimentelor, de respingere sau modificare a cre dinĠelor
iraĠionale.
Scopurile antrenamentului asertiv au fost enunĠate ca fiind:
conștientizarea de către subiect a drepturilor sociale ce îi revin;
operarea diferenĠei dintre nonasertivitate și asertivitate
dezvoltarea unor deprinderi verbale și nonverbale.
Antrenamentul asertiv are la bază trei principii:
I. Atunci când cineva face ceva bun pentru tine, trebuie să faci ceva bun pentru el.
II. Dacă oamenii fac ceva rău în defavoarea ta și nu conștientizează că au un comportament
indezirabil, trebuie să le întorci și celălalt obraz, depășindu -Ġi furia, tolerându -le
imaturitatea și discutând cu ei cu altă ocazie.
III. Atunci când cineva îĠi face rău și după ce încerci de două ori să rezolvi problema cu acea
persoană și nu obĠii nici o schimbare în comportamentul său, trebuie să -i provoci o
fustrare sau un discomfort egal dar fără furie, fără să te simĠi vinovat, fără compasiune
exagerată, fără frică de reacĠia sa, fără frică de durere fizică sau de problemele financiare
care ar putea apărea.
Într- un program de antrenament asertiv primul pas presupune înĠelegerea naturii
asertivităĠii. DiferenĠele pot fi conceptualizate în termeni de cum se comportă oamenii faĠă de
propriile drepturi și faĠă de drepturile celorlalĠi. Persoanele pasive își sacrifică propriile drepturi.
Persoanele agresive tind să ignore drepturile celorlalĠi. Persoanele asertive iau în considerare atât
drepturile proprii cât și ale celorlalĠi.
Al doilea pas presupune monitorizarea propriului comportament asertiv. Pentru
majoritatea oamenilor, asertivitatea variază de la o situaĠie la alta. Cu alte cuvinte, ei pot fi foarte
asertivi în anumite situaĠii și timizi în altele. De aceea, după înĠelegerea naturii asertivităĠii, se
impune monitorizarea comportamentului și identificarea acelor situaĠii caracterizate de
nonasertivitate.
Al treilea pas îl constituie modelarea comportamentului asertiv. Odată identificate
situaĠiile nonasertive este necesară observarea unei persoane care se comportă asertiv în aceste
situaĠii și imitarea respectivului comportament. Acest lucru este recomandat atât pentru că astfel
se învaĠă modul de comportare în situaĠii dificile cât și pentru că se observă recompens ele pentru
un comportament asertiv ceea ce va întări tendinĠele spre asertivitate.
După modulare urmează punerea în practică a comportamentului asertiv. Punerea în
practică poate lua forme diferite, fie reprezentarea vizuală a unor anumite situaĠii și a m odului de
comportament adecvat situaĠiei respective, fie jocul de rol apelând la un terapeut sau la un
prieten. Apoi urmează transferul respectivelor comportamente în situaĠia reală.
Ultimul și cel mai important pas îl constituie adoptarea unei atitudini asertive.
Majoritatea programelor de antrenament asertiv impun învăĠarea anumitor răspunsuri pentru
situaĠii specifice. Totuși, unii experĠi ca Shoemaker, Satterfield au subliniat faptul că, din
nefericire, situaĠiile reale nu sunt în totalitate acoperite de cele descrise în cărĠi. Prin urmare mult
mai important decât învăĠarea anumitor răspunsuri, îl reprezintă însușirea unei noi atitudini care
să exprime ideea că nu te mai vei lăsa dat la o parte de ceilalĠi. Deși majoritatea progr amelor nu
menĠionează explicit atitudinea, ele o formează totuși indirect și această atitudine care este
crucială pentru însușirea comportamentului asertiv.
Bourne (1995) prezintă un model de antrenament asertiv în patru trepte. (I. Holdevici,
2000):
1. Formarea comportamentului asertiv non – verbal . Acest comportament presupune:
Persoana asertivă trebuie să privească interlocutorul drept în ochi când i se adresează.
Orientarea privirii în jos sau spre lateral indică nesiguranĠa în legătură cu ceea ce solicită.
Conduita diametral opusă, și anume fixarea interlocutorului cu privirea are de asemenea
efecte negative, pentru că îl poate pune pe acesta într -o poziĠie defensivă.
Adoptarea unei posturi care să exprime deschiderea. Astfel, dacă subiectul este așezat, el
nu trebuie să -și încrucișeze picioarele și braĠele și nici să Ġină trunchiul aplecat. În cazul
în care stă în picioare, este indicat să menĠină o poziĠie dreaptă, sprijinindu -se pe ambele
picioare.
Subiectul care comunică trebuie să se plaseze drept în faĠa interlocutorului și să nu facă
mișcări care ar sugera retragerea.
Interlocutorul trebuie tratat cu calm. În cazul în care persoana este nervoasă, este de dorit
să se descarce în altă parte.
2. Recunoașterea propriilor drepturi și efectuarea unor exerciĠii de luptă pentru
obĠinerea acestora. Bourne prezintă o listă a drepturilor unui adult pe care mulĠi se pare
că le uită din cauza educaĠiei sau a experienĠelor de viaĠă trăite anterior.
Lista drepturilor personale
1) Am dreptul să solicit ceea ce doresc.
2) Am dreptul să refuz solicitările cărora nu le pot face faĠă.
3) Am dreptul să -mi exprim sentimentele, pozitive sau negative.
4) Am dreptul să -mi schimb opiniile.
5) Am dreptul să comit greșeli și să nu fiu totdeauna perfect.
6) Am dreptul să mă conformez propriilor mele sisteme de norme și val ori.
7) Am dreptul să spun “ nu” la tot ceea ce mi se pare că nu sunt pregătit să fac, este
periculos sau îmi încalcă normele și valorile.
8) Am dreptul să -mi stabilesc propriile sisteme de priorităĠi.
9) Am dreptul să nu mă simt responsabil pentru comportamentele, acĠiunile,
sentimentele și problemele celorlalĠi.
10) Am dreptul să solicit onestitate din partea celorlaĠi.
11) Am dreptul să mă supăr pe o persoană la care Ġin.
12) Am dreptul să fiu eu însumi.
13) Am dreptul să mă simt speriat și să spun acest lucru celorlalĠi.
14) Am drep tul să spun “nu știu” .
15) Am dreptul să nu prezint scuze și să nu -mi motivez comportamentul.
16) Am dreptul să iau decizii bazate pe propriile mele sentimente.
17) Am dreptul să -mi satisfac propriile trebuinĠe în timpul și în locurile pe care le
consider potrivite.
18) Am dreptul să mă distrez și să fiu frivol.
19) Am dreptul să fiu mai sănătos decât cei din jurul meu.
20) Am dreptul să mă aflu într -o ambianĠă în care nu se abuzează de persoana mea.
21) Am dreptul să -mi fac prieteni și să mă simt bine în preajma celorlalĠi.
22) Am drept ul să mă schimb și să evoluez.
23) Am dreptul la respect din partea celorlaĠi faĠă de propriile nevoi și dorinĠe.
24) Am dreptul să fiu tratat ca o persoană demnă și plină de respect.
25) Am dreptul să fiu fericit.
3. Conștientizarea propriilor sentimente, dorinĠe și trebuinĠe
Este dificil ca o persoană să devină asertivă dacă nu -și dă seama ce simte, ce dorește și ce
nu dorește. Comportamentul asertiv presupune ca subiectul să spună deschis ce simte și ce
anume dorește. Este greșită presupunerea că ceilalĠi știu ceea ce dorește el, fiind necesar să -și
exprime clar dorinĠele pentru că ceilalĠi oameni nu au posibilitatea să citească gândurile.
4. Exersarea răspunsurile asertive
Descrierea problemei
Subiectului i se cere o descriere exactă a situaĠiei care îl supără. Aceasta trebuie să cuprindă atât
referiri la persoana care îi crează probleme (cine), perioada când are loc interacĠiunea
disfuncĠională (când), ce anume îl supără, cum consideră că ar putea rezolva situaĠia, temerile
legate de punerea în acĠiune a comportamentului asetiv, cât și obiectivele vizitate în situaĠia
respectivă.
Declanșarea răspunsului asertiv
O dată definită situaĠia, urmează elaborarea răspunsurilor asertive, care se realizează în
mai multe etape:
Evaluarea drepturilor personale în cadrul situaĠiei date;
Precizarea perioadei de timp în care subiectul dorește să se producă schimbarea;
Interlocutorul trebuie informat cu exactitate care este problema și care sunt
consecinĠele acesteia asupra persoanei în cauză;
Subiectul trebuie să -și exprime clar și sentimentele legate de situaĠia creată,
solicitările efectuate la schimbarea dorită și consecinĠele rezolvării problemei pentru
ambele părĠi;
Nu se acceptă sub nici o formă ca subiectul să se scuze atunci când solicită ceva.
Astfel, aceasta nu trebuie să spună “vă rog să mă iertaĠi că abuzez de timpul
dumneavoastră, dar aș dori să …” , ci doar “aș dori să …” . În cazul în care
interlocutorul reacĠionează agresiv, critic sau sarcastic, solicitarea trebuie repetată cu
calm și fermitate;
Pentru o obĠine rezultatul dorit este necesar ca subiectul să solicite, nu să comande
sau să impună ceva altei persoane. Impunerea și comanda reprezintă moduri agresive
de comportament care se bazează pe supoziĠia falsă a subiectului că totdeauna are
dreptate și că cele solic itate i se cuvin;
Este indicat să se negocieze în mod deschis și să fie expuse câștigurile obĠinute de
ambele părĠi în cazul în care partenerul cooperează.
Un alt aspect important al comportamentului asertiv constă în capacitatea de a refuza o
solicitare c e contravine propriilor dorinĠe și nevoi. Pentru situaĠiile mai dificile Bourne sugerează
parcurgerea următoarelor etape (I. Holdevici, 2000):
repetarea solicitării pentru ca interlocutorul să fie încredinĠat că s -a înĠeles despre ce este
vorba;
prezentarea motivelor refuzului;
exprimarea refuzului;
propunerea unei alternative convenabile pentru ambele părĠi.
Există și o serie de îndrumări pentru persoanele ce nu pot spune nu.
Clientul trebuie să -și acorde un răgaz. Ex: “o să -Ġi comunic răspunsul meu la sfârșitul
săptamânii” .
Subiectul nu trebuie să se scuze în mod exagerat pentru că poate determina interlocutorul
să facă presiuni.
Se cere precizarea motivelor refuzului, să spună ce va face si ce nu va face pentru
celălalt. Ex: “te duc cu mașina la serviciu dacă vei fi în fata blocului la ora 8” .
Utilizarea limbajului non- verbal asertiv și evitarea culpabilităĠilor inutile.
In majoritatea cazurilor, comportamentul asertiv duce la obtinerea rezultatelor scontate.
Există și situaĠii când interlocutorul evită să răspunda solicitarilor, punând in acĠiune tot felul de
mecanisme: schimbarea subiectului; reacĠii excesiv de înacărcate emoĠional; glume pe seama
solicitarii; tentaĠia de a -l culpabiliza pe solicitant; criticarea solicitării; formularea unor întrebari
legate de legitimitatea cererii; solicitarea de motive care să justifice solicitarea.
Antrenamentul asertiv propune și o serie de tehnici de contracarare a manipularii:
tehnica discului stricat: implică repetarea de mai multe ori a solicitarii pe un ton calm și
direct. Se utilizeaza cînd dorim să facem / să nu facem un lucru, dar ne simĠim prinși în
capcana perseverenĠei celuilalt.
tehnica dezamorsării: se utilizeaza atunci când avem de -a face cu o persoană care ne critică
frecvent și constă în acceptarea parĠiala a criticii. Subiectul trebuie să fie de acord cu anumite
laturi ale criticii, fara sa devina sarcastic sau defensiv. Interlocutorul nu va mai avea tendinĠa
de a discuta contradictoriu, evitandu-se astfel escaladarea conflictului.
tehnica focalizarii discuĠiei de la conĠinut la proces: aceasta insemnând schimbarea
subiectului discuĠiei, focalizând demersul de pe conĠinut pe ceea ce se petrece între parteneri.
Daca o persoana răspunde la o solicitare asertivă în orice alt mod decât prin asc ultare sau
răspuns calm (ex: se înfurie, râde, spune ceva ce nu are legătură cu subiectul), este indicată
schimbarea focalizarii și abia apoi revenirea la solicitarea adresată.
tehnica amânării: se utilizeaza atunci când cineva ripostează la o solicitare asertivă
declanșând o reacĠie emoĠională (plâns, furie). În cazul în care este vorba de o persoană
apropiată, este indicat să o lasăm să se descarce. Persoanele aflate într -o stare emotională nu
pot fi atente la solicitare, așa încât se amână cererea.
întrebarile cu continut asertiv: atunci când o persoană ne atacă pentru că am facut o solicitare
asertivă, atacul poate fi contracarat întrebând interlocutorul de ce cererea l -a supărat atât de
mult.
Pentru a obĠine un comportament asertiv este necesară dezvoltarea anumitor abilităĠi de
ascultare și exprimare cum ar fi, de pildă, abilitatea de a -l asculta pe celălalt și de a negocia o
formulă de compromis care poate satisface ambele părĠi.
Comportamentul asertiv nu garantează succesul dar mărește semnificativ șansele de reusită.
CURS 3
TERAPIA COGNITIV- COMPORTAMENTALĂ
Terapia cognitiv- comportamentală modernă a fost marcată de două influenĠe majore: în primul
rînd, de cea exercitată de terapia comportamentală elaborată de Wolpe și de alĠii în anii '50 și ' 60
(Wolpe, 1958); în al doilea rînd, de cea exercitată de abordarea terapeutică cognitivă, elaborată
de A.T. Beck, începînd cu anii '60, însă care a devenit mult mai influentă odată cu „revoluĠia
cognitivă" din anii '70.
Principiul cognitiv
Ideea esenĠială a oricărei terapii care se autointitulează „cognitivă" este că reacĠiile emoĠionale și
comportamentul oamenilor sînt influenĠate intens de cogniĠii (cu alte cuvinte, gîndurile,
concepĠiile și interpretările lor cu privire la ei înșiși sau la situaĠiile în care se găsesc -adică, în
genere, semnificaĠia pe care o acordă evenimentelor propriei existenĠe). Ce înseamnă acest lucru?
Se observă că, într -o măsură mai mică sau mai mare, oamenii reacĠionează diferit la evenimente
similare, unii pot fi complet zdrobiĠi de un anume eveniment, în timp ce alĠii fac faĠă destul de
bine. Prin urmare, nu doar evenimentul în sine determină emoĠia: trebuie să mai fie vorba și
despre altceva. Conform terapiei cognitiv-comportamentale, acest „altceva" este cogniĠia, adică
interpr etările oamenilor cu privire la evenimentul respectiv. Cînd doi oameni reacĠionează diferit
în faĠa aceluiași eveniment, acest lucru se datorează faptului că au opinii diferite despre el, iar
atunci cînd o persoană reacĠionează într -un mod care pare neobișnuit, faptul se datorează
gîndurilor sau concepĠiilor sale neobișnuite privitoare la evenimentul respectiv: evenime ntul are
pentru el o semnificaĠie idiosincrazică.
Principiul de bază al terapiei cognitiv – comportamentale este că "modurile în care indivi dul
se comportă sunt determinate de situaĠiile indicate și de felul în care subiectul le
interpretează" (Irina Holdevici,1996). Astfel, gândurile și atitudinile subiectului, și nu doar
evenimentele exterioare, influenĠează stările afective ale persoanei. De pildă, un depresiv își
spune „totul e lipsit de sens “, iar un anxios se gândește frecvent „ce va fi dacă…?“Deși aceste
gânduri negative sunt distorsionate exagerat și lipsite de temei logic, ele creează impresia că
au o bază reală. Psihoterapia cognitivă are menirea de a -l ajuta pe subiect să -și formeze un alt
set de atitudini, mai realiste și cu un conĠinut pozitiv. Rezolvarea de probleme reprezintă o
latură importantă a terapiei.
Metafora psihoterapiei cognitive este: ”sticla pe jumatate plină” .
Principiul comportamental
O parte a moștenirii terapiei comportamentale constă în faptul că terapia cognitiv –
comportamentală consideră comportamentul (ceea ce facem) ca fiind esenĠial în menĠinerea sau
modificarea stărilor psihologice.
Terapia cognitiv-compor tamentală consideră că comportamentul poate avea un puternic impact
asupra gîndurilor și emoĠiilor și, îndeosebi, că modificarea felului în care reacĠionaĠi reprezintă
adesea o modalitate foarte eficientă de modificare a gîndurilor și emoĠiilor.
Principiul „continuumului"
Terapia cognitiv- comportamentală consideră că, de obicei, este mai util să apreciem că
problemele de sănătate mintală sînt provocate de versiuni exagerate sau extreme ale proceselor
normale, mai degrabă decît să le considerăm stări patologice, care diferă sub raport calitativ și în
mod inexplicabil de procesele și stările normale. Cu alte cuvinte, problemele psihologice se
situează la un capăt al continuumului, și nu într -o perspectivă cu totul diferită.
În asociere cu această idee sînt și concepĠiile conform cărora:
a) oricine se poate confrunta cu probleme psihologice, iar acestea nu reprezintă neapărat o
ciudăĠenie, un fapt ieșit din comun;
b) teoria terapiei cognitiv- comportamentale se aplică în egală măsură terapeuĠilor și clienĠilor.
Principiul „aici și acum"
Terapia comportamentală a adoptat concepĠia potrivit căreia tratamentul vizează în principal
simptomele și că anxietatea (sau altă problemă) poate fi abordată în mod direct, analizînd
procesele care o întreĠin și apoi modificînd aceste procese. Terapia cognitiv- comportamentală
modernă a moștenit abordarea terapiei comportamentale. Principalul scop al terapiei se axează pe
ceea ce se întîmplă în prezent, iar principalele preocupări sînt legate mai degrabă de procesele
care determină perpetuarea problemei în prezent, decît de procesele care ar fi putut contribui la
apariĠia acesteia cu mulĠi ani în urmă.
Principiul „sistemelor interactive"
Conform acestui principiu, problemele ar trebui să fie considerate ca interacĠiuni între diverse
„sisteme" ce Ġin de persoană și de mediul acesteia; este un alt principiu moștenit de la terapia
comportamentală (Lang, 1968). De obicei, terapia cognitiv- comportamentală modernă identifică
patru astfel de sisteme:
cogniĠia;
afectul sau emoĠi a;
comportamentul;
fiziologia.
Aceste sisteme interacĠionează în cadrul unor procese complexe de feed -back și totodată
reacĠionează și cu mediul – atunci cînd „mediul" trebuie înĠeles în sensul cel mai larg posibil,
incluzînd nu doar mediul fizic evident, ci și mediul social, familial, cultural și economic.
Principiul empiric
Terapia cognitiv- comportamentală consideră că ar trebui să evaluăm teoriile și tratamentele într –
un mod cît mai riguros, bazîndu- ne pe dovezi știinĠifice și nu doar pe întîmplări clini ce.
Terapia cognitiv- comportamentală distinge diverse tipuri sau „niveluri" de cogniĠie:
Gînduri negative automate – după cum au fost descrise pentru prima oară de Beck, sînt
fundamentale în terapia cognitiv- comportamentală. Acest termen este utilizat pentru a descrie o
serie de gînduri pe care le putem observa cu toĠii; trebuie doar să fim atenĠi la ele. Este vorba
despre aprecieri sau interpretări – semnificaĠii – cu o tentă negativă, cu privire la ceea ce ni se
întîmplă sau se întîmplă în jurul nostru. Majoritatea oamenilor pot identifica ușor gîndurile
negative automate (de remarcat faptul că pot exista și gînduri pozitive sau chiar neutre automate,
însă pacienĠii nu își doresc să fie ajutaĠi în legătură cu acestea).
Se consideră că gîndurile negative automate au o influentă directă asupra stărilor de spirit și, prin
urmare, sînt foarte importante în cadrul oricărei terapii cognitiv-comportamentale. Ele au o serie
de caracteristici comune:
după cum sugerează numele, nu este necesar ca oamenii să se străduie să aibă gînduri
negative automate – ele se întîmplă pur și simplu, în mod automat și fără efort (deși poate
fi nevoie de un efort pentru a le acorda atenĠie și pentru a le observa);
sînt gînduri specifice cu privire la anumite evenimente sau situaĠii. Deși pot deveni
stereotipuri, îndeosebi în cazul problemelor cronice, pot totodată să varieze destul de mult
de la un moment la altul și de la o situaĠie la alta;
sînt sau pot deveni cu ușurinĠă conștiente. Majoritatea oamenilor fie conștientizează acest
tip de gînduri, fie pot învăĠa rapid să le conștientizeze, dacă exersează puĠin monitorizarea
lor;
pot fi atît de sc urte și de frecvente și atît de obișnuite, încît nu mai sînt „ auzite". Sînt atît
de integrate în mediul nostru mintal obișnuit, încît, dacă nu ne îndreptăm atenĠia asupra
lor, este posibil să nu le sesizăm, la fel cum în cea mai mare parte a timpului nu observăm
faptul că respirăm;
deseori sînt plauzibile și sînt considerate ca adevăruri evidente, îndeosebi atunci cînd apar
emoĠii puternice. În cea mai mare parte a timpului nu le punem sub semnul întrebării, ci
pur și simplu le luăm ca atare. Unul dintre pașii esenĠiali ai terapiei este de a -i ajuta pe
clienĠi să renunĠe la a -și accepta ca atare gîndurile negative automate, astfel încît să
reușească să facă un pas înapoi și să se analizeze cu realism. După cum susĠine un motto
frecvent invocat în terapia cognitiv- comportamentală, „Gîndurile sînt opinii, nu realităĠi"
; asemenea tuturor opiniilor, ele pot fi sau nu realiste;
deși, de obicei, discutăm despre gîndurile negative automate de parcă ar fi constructe
verbale – de exemplu, „Nu sînt bun de nimic" -, es te important să conștientizăm faptul că
ele pot lua și forma unor imagini. De exemplu, în fobia socială, mai degrabă decît să
formuleze în cuvinte gîndul „Unii oameni mă consideră ciudat", o persoană poate să aibă
o anumită imagine mintală despre sine, viz ualizîndu- se ca fiind roșu la faĠă, transpirat și
incoerent.
datorită efectului lor imediat asupra stărilor emoĠionale și datorită accesibilităĠii lor, gîndurile
negative automate sînt abordate, de obicei, la începutul terapiei.
Convingeri fundamentale
Aflate la celălalt capăt al scalei, opus capătului la care se situează gîndurile negative autom ate,
convingerile fundamentale reprezintă „ orizontul fundamental" al unei persoane, convingerile lor
esenĠiale cu privire la sine, la alĠi oameni sau la lume în general. Convingerile fundamentale au
următoarele caracteristici:
în general, nu pot fi imediat conștientizate. Uneori e nevoie ca ele să fie deduse din
observarea gîndurilor și comportamentelor caracteristice ale unei persoane în situaĠii
diferite;
în gen eral, se manifestă sub forma unor afirmaĠii cu caracter absolut: de exemplu, „ Sînt
un om rău" sau „Nu trebuie să ai încredere în alĠii". Spre deosebire de gîndurile negative
automate, de obicei nu variază mult de la un moment la altul sau de la o situaĠie la alta,
fiind considerate de către persoana respectivă ca adevăruri fundamentale aplicabile în
toate situaĠiile;
de obicei sînt dobîndite la începutul vieĠii, ca urmare a unor experienĠe din copilărie, însă
uneori pot apărea sau se pot modifica și ulterio r – de exemplu, ca urmare a unei traume
severe;
în general, nu sînt abordate în mod direct în cadrul terapiei pe termen scurt, axată pe
anumite probleme, cum ar fi tulburările anxioase sau depresia majoră (deși pot fi
modificate chiar și așa). Abordarea lor directă ar putea fi mai importantă în terapia unor
probleme cronice, cum ar fi tulburările de personalitate.
Caracteristici de lucru
Terapia cognitiv- comportamentală este axată pe probleme și este structurată, iar terapeutul
colaborează cu clientul în scopul de a menĠine structurarea ședinĠelor. Astfel, la începutul
fiecărei ședinĠe se va stabili împreună cu pacientul o agendă de lucru clară. TerapeuĠii
specializaĠi în terapia cognitiv -comportamentală se implică în mod activ în relaĠia cu pacientul,
iar modul în care evoluează ședinĠa este rodul unui efort comun. In primele etape ale terapiei,
conĠinutul ședinĠelor va fi hotărît în mare parte de către terapeut, însă responsabilitatea va fi
preluată treptat și de client, pe măsură ce tratamentul progresează. De exemplu, sarcinile de lucru
pentru acasă vor fi stabilite iniĠial de către terapeut, însă pe măsură ce tratamentul progresează,
clienĠii vor căpăta un rol din ce în ce mai important în stabilirea sarcinilor pentru întîlnirile
ulterioare. Gradul în ca re clientul determină conĠinutul ședinĠelor depinde în parte de
personalitatea, de convingerile și de atitudinile acestuia. O persoană autonomă ar putea să preia
controlul încă de la începutul tratamentului, în timp ce o persoană mai dependentă va benefici a
de pe urma preluării treptate a responsabilităĠii.
Terapia cognitiv- comportamentală utilizează frecvent rezumatele și feedbackul pe durata
ședinĠelor, acestea reprezentînd o modalitate de a derula ședinĠa conform planului prestabilit.
Rezumatele trebuie să includă emoĠiile descrise de client și semnificaĠia evenimentului sau a
situaĠiei din perspectiva acestuia. Acestea nu trebuie să constituie o interpretare a lucrurilor
afirmate de client. Este mai bine să fie utilizate cuvintele proprii ale clientului, într- o măsură cît
mai mare.
Totodată, este important de obĠinut feedback cu privire la ședinĠă; de exemplu, ce anume a fost
de folos, inutil sau deranjant. ClienĠii tind să ofere un feedback autentic dacă le este explicat încă
de la începutul tratamentulu i de ce anume feedbackul este important și dacă sunt încurajaĠi în
mod sincer să îl ofere.
De asemenea, fiecare ședinĠă poate începe cu o solicitare de feedback cu privire la ședinĠa
anterioară – ce anume a fost util sau ducă respectivul client are idei noi legate de discuĠia
anterioară.
La finalul întâlnirilor se vor formula teme pentru acasă . Acestea se stabilesc de comun acord
între terapeut și client, cu scopul de a prelungi demersul terapeutic în mediul real de viaĠă a
pacientului. Temele trebuie formulate într-un mod clar, concret, notându-se cu exactitate ce
trebuie s ă întreprindă clientul, unde, când și în ce condiĠii. Terapeutul va negocia cu pacientul
numărul de repetări și se va asigura că pacientul a înĠeles ce are de făcut, care este sc opul
sarcinii, dacă este capabil s -o duc ă la îndeplinire și piedicile care ar putea să -i stea în cale.
Putem spune ca acest tip de terapie are la bază un demers de învăĠare, în care se lucrează
concret cu clientul și se evaluează permanent efectele pe care le au aceste schimbări în
comportament și în gândire. Terapia cognitivă se bazează pe o teorie a personalităĠii care
afirmă că felul în care cineva gîndește determină în mare masură felul în care simte și se
comportă. Din punct de vedere cognitivist, personalitatea apare ca o "caracteristică
individuală a subiectului uman, care determină modul său particular de interacĠiune socială,
prin care evaluează impresiile, influenĠele și cerinĠele mediului și prin care se diferenĠiază de
ceilalĠi" (T.B.Sieler, în vol. "Fondations of Cognitive Therapy"); personalitatea se bazează
pe structuri cognitive și pe sistemul structural specific, pe care individul și l -a dezvoltat în
timpul vieĠii și istoriei sale, pe baza influenĠelor interne și externe.
Obiectivul principal al terapiei cognitiv – comportamentale este învăĠarea de noi modele de
comportament și a noi deprinderi de a face faĠă situaĠiei, altfel spus construirea patternurilor
(abilităĠilor) de rezolvare de probleme.
S-a constatat că terapia cognitivă dă rezultate la fel de bune ca medicaĠia antidepresivă; diferenĠa
constă în aceea că, dacă se întrerupe medicaĠia, depresia revine, pe când clientul depre siv care a
urmat psihoterapie rămâne cu anumite tehnici de autoreglare psihică. Pentru ca un subiect să se
simtă mai bine, el trebuie făcut să înĠeleagă că atitudinile și gândurile declanșează stări
emoĠionale și că, dacă își va modifica stilul de a gândi, se vor modifica și stările afective, și
comportamentul. În prezent, psihoterapia cognitivă și comportamentală ocupa lo cul 1 în lume în
ce priveste eficienĠa (în tarile anglo -saxone acest tip de terapie este singurul platit de catre
asigurarile medicale).
Terapia cognitivă și cea cognitiv -comportamentală îi ajută pe subiecĠi în revizuirea
comportamentului, prin modificarea modului de a gândi. persoana care reușește să -și schimbe
modelele negative de gândire va avea o imagine de sine mai bună, va trăi mai puĠine stări de
depresie și anxietate, se va angaja în relaĠii satisfăcătoare cu ceilalĠi și va avea un randament mai
bun în activitate.
Structura demersului terapeutic:
Primul pas, dupa evaluarea anamnestic ă, în aceste terapii îl reprezintă explicarea modului în care
gândurile și atitudinile influenĠează stările afective. Burns realizează o listă care ilustreaz ă modul
în care gândurile sunt legate de stările afective ale persoanei:
STAREA AFECTIVĂ GÂNDURILE D ECLANȘATOARE
Subiectul trebuie să conștientizeze că, în ciuda convingerii sale cu privire la validitatea
gândurilor negative, majoritatea acestora sunt distorsionate și nerealiste. Burns preciza faptul că,
uneori, gândurile negative pot fi adevărate și realiste. În această situaĠie, subiectul trebuie să
înveĠe să accepte stările afective justificate și să facă faĠă adecvat situaĠiei. Trebuie însă făc ută
diferenĠa între stările adecvate și cele neadecvate; tristeĠea este adecvată, disperarea – nu;
îngrijorarea este adecvată, panică – nu. Burns pornește de la ideea că subiectul doritor de
autoperfecĠionare trebuie să sesizeze foarte bine distincĠiile între gândurile realiste și emoĠiile
adecvate situaĠiei, pe de o parte, și cele distorsionate, autoperturbatoare, pe de altă parte.
Înainte de a se trece la descoperirea și combaterea gândurilor negative, clien Ġii trebuie să înveĠe
sa descopere distorsiunile cognitive ce apar des în modul lor de a gândi. Burns a identificat zec e
tipuri de distorsiuni cognitive:
1. stilul de gândire “totul sau nim ic” se referă la tendinĠa de apreciere a lucrurilor în culori
extreme (dacă un lucru nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un eșec).
2. suprageneralizarea: subiectul consideră că un eveniment negativ singular reprezinta un
model care se va repeta la nesfârșit, el utilizand termeni ca “ totdeauna ”, “niciodata ”.
3. filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului: subiectul alege un singur eveniment
negativ și se concentreaza asupra lui astfel încât întreaga realitate devine deformată. tristeĠe, depresie subiectul nutrește gânduri legate de o pierdere
(respingerea de persoana iubită, pierderea serviciului,
pierderi materiale, eșecul în îndeplinirea unui scop, etc)
culpabilitate, rușine subiectul crede că a rănit pe cineva sau că nu a reușit să
traiască după propriile standarde.culpabilitatea derivă
din autocondamnare. rușinea derivă din gândurile
legate de pierderea prestigiului.
supărare, iritare, resentimente subiectul crede că altcineva îl nedreptaĠește sau
încearcă sa profite de pe urma sa.
frustrarea implică gânduri legate de faptul că datele realităĠii nu
corespund expectaĠiilor persoanei. subiectul dorește ca
lucrurile să se fi desfasurat altfel (referitor la propria
persoană sau la evenimente externe)
anxieta te, îngrijorare, panică subiectul gândeste că se afla în pericol deoarece se
poate produce un eveniment neplăcut
inferioritate și sentiment de
subestimare subiectul se compară cu cei din jur și ajunge la
concluzia că nu este atât de valoros ca ei
singurătate subiectul iși spune că este nefericit pentru că nu
primește suficientă dragoste și atenĠie
lipsa de speranĠă, descurajare subiectul e convins de faptul că necazurile sale vor
continua la nesfârșit
4. desconsi derarea pozitivului: subiectul respinge toate evenimentele pozitive, afirmând că
acestea nu contează. dacă a realizat un lucru bun, iși spune “ nu este suficient de bun ”, “dacă l -am
facut eu înseamnă că era mult prea usor” .
5. desprinderea unor concluzii pripi te: interpretarea negativă a unor situaĠii când nu există
suficiente date pentru a trage concluzia respectivă. În acest caz putem vorbi despre:
a. “citirea gândurilor ”: subiectul conchide în mod arbitrar că o persoană îi este ostilă, fara a
verifica însă a cest lucru.
b. “ghicirea viitorului ”: subiectul prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsatură proastă.
6. amplificarea: subiectul exagerează importanĠa problemelor sau defectelor sale,
minimalizând calitatile sau succesele.
7. judecata afectiva: clientul iși spune că stările afective negative reflectă cu adevărat
realitatea: “dacă imi este frică sa zbor, înseamnă că zborul este periculos” .
8. imperativele categorice: lucrurile trebuie să corespundă neapărat gândurilor sau
expectatiilor sale: “nu ar fi trebuit să fac acele greșeli” , “el ar trebui să mă iubească” .
9. etichetarea: forma extremă a tipului de gândire “ totul sau nimic ”. în loc sa spuna că a făcut
o greșealăla, subiectul iși pune o eticheta : “ sunt un ratat, un prost ”. etichetarea este o maniera
iraĠionala de a gândi deoarece oamenii nu pot fi identificaĠi în totalitate cu faptele lor. etichetele
negative pot fi aplicate propriei persoane sau unor terti.
10. personalizarea și blamarea: a. personalizarea se referă la faptul că subiectul se simte
responsabil pent ru o situaĠie pe care nu o poate controla 😮 sotie maltratată iși spune că dacă ar fi
o mai bună gospodină, sotul nu ar mai bate -o. b. blamarea se referă la faptul că subiectul îi
învinovateste pe altii pentru lucrurile negative din viaĠa lui : căsnicia mea nu merge pentru că
sotul meu este iresponsabil (s- a făcut și o etichetare)
Pașii pentru combaterea gândurilor negative automate:
Primul pas presupune ca terapeutul să ceară pacientului să identifice elementul perturbator
extern. I se cere să realizeze o descriere a problemei cât mai precisă. Pentru ca problema să fie
prezentată cât mai real, ea trebuie să se desfășoare într -un anumit timp și spatiu, trebuie incluse
persoane. Dacă persoana se simte inconfortabil fără să stie de ce, i se indică să noteze ce făcea în
acel moment (de exemplu “spălam vase, când am început să ma simt inconfortabil” ).
Al doilea pas presupune notarea de către pacient a stărilor afective negative pe care le trăiește și
evaluarea intensităĠii acestora pe o scală de la 0 la 10 sau de la 0 la 100.
În al treilea pas clientul este învăĠat să -și adreseze întrebari de tipul “ ce-mi spun în gând în
situaĠia care ma supără?” . Se noteaza gândurile negative automate care vor fi ulterior evaluate pe
aceeași scală 0 -10 sau 0-100 în functie de câ t de mult crede pacientul în ele. După identificarea
lor, i se cere acestuia să identifice distorsiunile cognitive care stau la baza lor.
În al patrulea pas, combaterea gândurilor negative disfuncĠionale se va realiza folosind dialogul
socratic. Întrebare a standard pe care clientul trebuie să și -o adreseze este: “ce dovada am eu că
acest gând este adevărat?” . Pacientul va găsi și conștientiza distorsiunile și va accepta nuanĠele
și alternativele, care trebuiesc evaluate pentru a stabili limitele și avantajele, argumentele și
contraargumentele.
Vom prezenta o serie de modalităĠi de facilitare a combaterii gândurilor și convingerilor
disfuncĠionale și de găsire a nuanĠelor și alternativelor:
• tehnica unui caz similar: unui subiect care nutreste gânduri excesiv de autocritice i se
recomandă să–și adreseze întrebarea: “ oare ce sfat i- as da unui prieten care seamănă mult cu
mine și care are o problema asemănătoare?” .
• tehnica experimentală: când apare un gând negativ, subiectul ar putea fi învăĠat să
verifi ce sub forma unui experiment în ce măsura gândul respective este adevarat.
• stilul de gândire “nuanĠe de cenușiu”: subiectul este învăĠat să se întrebe dacă nu cumva
gândeste în nuanĠe de alb și negru. Apoi este învăĠat să reevalueze situaĠia pe o scală 0 -100.
• metoda interviului: se poate evalua veridicitatea gândului negativ întrebând și alĠi oameni
ce părere au în legătura cu adevărul gândului respectiv.
• metoda reducerii la absurd: pacientul care se confruntă cu un gând negativ este instruit să
se întrebe: “ce înteleg eu prin aceasta? Nu recurg cumva la etichete vagi? ”. Metoda este utilă mai
ales ales când apare distorsionarea numita etichetare.
• metoda semantică: reprezinta o tehnica de combatere a afirmaĠiilor categorice de tipul
“trebuie neaparat ”. Clientul învaĠă să înlocuiască aceste afirmaĠii cu unele mai puĠin încărcate
afectiv “ar fi de dorit să iau examenul cu nota mare”
• reatribuirea: se potrivește în cazul în care constatăm că subiectul utilizează personalizarea
sau autoblamarea. Client ul va învăĠa să identifice și alte cauze pentru situatia dezagreabila în
afara de cea considerata de client ca fiind cea mai importantă.
• analiza costurilor și beneficiilor: aceasta tehnica abordeaza gândul negativ nu din
perspectiva veridicităĠii ei, ci din aceea a motivaĠiei de a -l menĠine (învaĠă să întrebe ce va avea
de câstigat și ce de pierdut dacă mentine gândul respectiv).
Al cincilea pas presupune înlocuirea gândurilor negative cu alternative mai realiste.
Ultimul pas se referă la reevaluare: cât de mult mai crede pacientul în adevarul gândului sau
negativ? Cum evalueaza acesta intensitatea starilor afective negative asociate gândurilor.
În final, gândurile alternative pot fi transformate și în sugestii care pot fi ulterior folosite în
relaxarea sau hipnoza clientului.
PSIHOTERAPIA RATIONAL – EMOTIVA (REBT)
Acest tip de terapie reprezintă o combinaĠie a unor tehnici din cadrul terapiei comportamental –
cognitive cu elemente de abordare filosofică. Albert Ellis, întemeietorul acestei abordări își
definește metoda ca o psihoterapie activ- directivă de scurtă durată (5-15 sedinĠe).
REBT nu reprezintă doar un demers cognitiv, ci și unul filosofic, Ellis spunînd: dacă oamenii s –
ar baza pe o filosofie adecvată de viaĠă, și -ar putea modifica astfel și modul de gândire și
comportament. Nevroticii se vor autoperturba mai puĠin atunci când sunt confruntaĠi cu situaĠii
traumatizante dacă renuntă la modul dogmatic, absolutist și lipsit de logică de a interpreta
obiectele realităĠii.
Ca și alte sisteme de psihoterapie scurtă, REBT oferă pacientului tehnici eficiente de rezolvare
a problemelor și tehnici de antrenare a abilităĠilor de a face faĠă vieĠii. Ceea ce deosebește de
psihoterapia comportamental- cognitivă este că acest sistem îi ajută pe clienti să se modifice
atunci când se află într -o situaĠie disfuncĠională și abia apoi să modifice situaĠia . Dacă subiectul
modifică evenimentul exterior, se simte mai bine și nu mai manifestă dorintă de schimbare. De
aceea nu se lucrează foarte mult asupra unor soluĠii practice până în momentul în care clientul nu
renunĠă la pattern -ul negativ de gândire.
REBT iși propune să conducă la o ameliorare de lungă durată, clienĠii să renunĠe la simptomele
lor, să reducă comportamenele disfunctionale și să menĠină progresul făc ut în terapie.
REBT este un sistem terapeutic ce se vrea foarte scurt, deși și Ellis recunoaște că în cazul unor
clienti dificili durată terapiei se poate prelungi.
Acest sistem presupune învăĠarea rapidă a ABC -ului metodei.
În prima ședinĠă i se explică clientului că un eveniment nefericit activator (A) contribuie dar nu
produce perturbarea psihică. Stările dezaptative (C) sunt reprezentate de către consecinĠele
emotionale și comportamentale. Ellis spune că persoanele se perturbă pe ele însele datorită
opiniilor iraĠionale cu privire la evenimentul activator (B – beliefs).
Ellis identifică 3 categorii de convingeri (credinĠe) iraĠionale:
1. trebuie să fac totul foarte bine și să câstig aprobarea celorlalĠi pentru că altfel sunt lipsit
de valoare;
2. ceilalĠi trebuie să -mi acorde consideraĠie, altfel trebuie pedepsiĠi;
3. viaĠa trebuie să -mi ofere tot ce doresc repede și ușor și să nu -mi rezerve nimic din ceea ce
nu-mi doresc.
Aceste credinĠe conduc la gîndurile negative automate ce apar la indivizii cu tulburări
emoĠionale ( sunt lipsit de valoare ptr. că…..);
Terapeutul arată clientului diferenĠa uriașă dintre credinĠele raĠionale conform cărora subiectul își
exprimă dorinĠa ca evenimentul să se amelioreze și credinĠele absurde care reprezintă cerinĠ e
absolutiste și absurde, conform cărora evenimentul activator trebuie cu orice preĠ să fie
ameliorat.
Din prima ședinĠă, i se arată clientului cum să lupte prin metoda contraargumentului și să se
ajungă la noua filosofie de viaĠă. Acesta filosofie va genera stări afective eficiente și
comportamente sănătoase.
Putem vorbi despre o serie de particularităĠi ale REBT:
A. Cu cât terapeutul este mai activ și mai directiv atunci când explică clientului schema,
cu atât clientul va învăĠa mai repede să se autoajute.
B. Terapeutul trebuie să manifeste în faĠa pacientului încredere că psihoterapia dă
rezultate rapide și eficiente, dar această încredere nu trebuie exagerată (clientul trebuie să afle că
în majoritatea cazurilor se obtin rezultate).
C. În acest demers temele pen tru acasă sunt esenĠiale (liste cu gânduri negative,
modalităti de contraargumentare a acestora si înlocuirea lor cu unele rationale).
D. În ce privește partea comportamentală, apare o diferentă faĠă de alte terapii: în cadrul
terapiei raĠional emotive se fol osesc sarcini cu caracter imploziv . TerapeuĠii din cadrul
psihoterapiilor cognitiv- comportamentale aplică sarcini gradate (desensibilizare in plan real sau
imaginativ), lucrându- se o dată sau de doua ori pe săptamână. În cadrul REBT rareori se
procedează astfel. De cele mai multe ori se prescriu exerciĠii care se repetă de 10-20 de ori pe zi.
Când se administrează sarcini implozive, durata terapiei scade.
E. IniĠierea unor acĠiuni ferme impotriva gândurilor negative. Terapeutul trebuie să -l
înveĠe pe client cum să lupte împotriva acestora, demonstrându -i că o argumentare slabă duce
doar la un insight de natură intelectuală, pe când o argumentare fermă produce insight atât în
plan intelectual cât și comportamental.
F. Trebuie să se facă o discriminare între sentimentele adecvate și cele inadecvate. De la
începutul terapiei, pacientul este învăĠat să facă diferenĠa între stările afective adecvate care a par
la declanșarea evenimentului psihotraumatizant și cele neadecvate (panică, dispreĠ, ură). Se
demonstrează că aceste gânduri irationale generează sentimente inadecvate. Clientul este ajutat
să devină mai realist și mai logic și să renunĠe la gândurile fără rost.
Există și o varianta a REBT de grup . REBT poate fi aplicată individual, individual în combinatie
cu cea de grup, sau grup ca atare. În grup se obtin rezultate mai bune deoarece:
PacienĠii realizează că și alții au probleme emoționale ca și ei și văd cum se luptă
aceștia să și le rezolve.
PacienĠii iși discută între e i gandurile iraĠionale, obĠin sprijin și sunt încurajaĠi să –
și facă temele pentru acasă.
Se pot realiza jocuri care au drept scop lupta de înlăturare a gândurilor negative.
REBT poate fi utilizată și în combinatie cu alte metode terapeutice: terapii de formă sistemică,
analiză tranzacĠională, terapii experenĠiale sau chiar unele tehnici specifice psihanalizei.
Cu toate acestea, Ellis considera că este de dorit evitarea anumitor proceduri neelegante (aceeastă
evitare poate conduce și la scurtarea timpului de terapie și la obĠinerea unor rezultate mai stabile
în timp):
Trebuie evitată metoda asociatiei libere : acestă metodă pune în evidenĠă
materiale bune pentru a scrie un roman, dar nu pentru identificarea rapidă a gândurilor iraĠionale.
Acestă metodă impiedică chestionarea directă, argumentările și strîngerile de dovezi.
Analiza visurilor : visul nu mai este considerat calea regală de acces la
inconștient, ci un fel de ladă de gunoi a unor fragmente de materiale adunate din timpul zilelor
anterioare. Analiza se practică rareori și doar pentru a căuta în vis elemente ale credintelor
iraĠionale.
Trebuie evitată o atitudine prea apropiată a terapeutului . Încercarea de a
da căldură afectivă, suport psihic are ca rezultat faptul că pacientul va dori mai multe șe dinĠe,
dezvoltând dependenĠă de terapeut (nevoie de dragoste și toleranĠă). Se propune o atitudine
empatică, încărcată de feed -back.
Trebuie evitată furnizarea unui număr prea mare de detalii legate de
evenimentul declanșator . MulĠi clienĠi au tendinĠa de a descrie evenimentul nefericit prin
povestiri lungi, pline de detalii. Acest lucru poate avea până la un punct un caracter de catharsis ,
dar nu- i schimbă pe pacienti. Aceasta practică consumă timp și -l încurajează pe client să se
scufunde în nefericirea sa. Terapeutul trebuie să ceară clientului să rezume problema și să se
concentreze asupra gândurilor negative și a consecinĠelor lor în plan emoĠional și
comportamental.
Trebuie evitată vorbăria compulsivă cu privire la propriile sentimente .
Clientul obișnuit cu alte tipuri de terapii manifestă tendinĠa de a reveni obsedant la trăirile sale.
În acest caz, terapeutul ar trebui să spună ceva asemănător cu: “ înțeleg ce ai simțit și cred că
multe dintre trăirile tale sunt justificate, dar să ne concentrăm asupra sentimentelor dăunătoare,
la ceea ce gândesti și faci pentru a le mentine ”.
Evitarea excesului de gândire pozitiva . Excesul de gânduri pozitive are
următoarele dezavantaje: pe de o parte gândurile pozitive pot avea un caracter utopic și astfe l
clientul poate fi dezamăgit și pe de alta gândurile pozitive contribuie la obtinerea unor rezultate
înalte, dar implică ideea că pacientul trebuie să reușească cu orice pret.
Este mai indicată o abordare filosofică (chiar dacă nu fac acest lucru întotdeauna bine, voi lua în
calcul doar performantele) și nu una pragmatică (pot face asta mai bine – performanĠă).
Pentru a se produce restructurarea atitudinală, se propune:
Clientul tr ebuie să constientizeze ca el se perturbă pe el însusi mai mult decât îl perturbă
evenimentele de viată.
Trebuie implementată convingerea că omul poate refuza să se lase perturbat de
elementele minore care s-au produs sau care s- ar putea produce, iar dacă perturbarea s-a produs,
acesta poate fi înlăturată.
Este necesară conștientizarea faptului că nu dorinĠele sau valorile personale sunt cele ce- i
perturbă pe oameni, ci cerintele absolutiste si rigide în legătură cu acestea.
Clientii trebuiesc convinși de faptul că a supra stilului iraĠional de gândire trebuie
lucrat , că nu există minuni, ci doar acĠiuni tenace în directia autoperfectionării.
Dacă clientul dezvoltă vreun interes de tip exterior pe termen lung , acesta va proiecta
scopuri, ceea ce îl ajută. Ellis iși încurajează clienĠii să -si facă cât mai multe planuri pe termen
lung.
REBT aduce o serie de avantaje:
ClienĠii iși comută atenĠia de la simptomele lor;
ExistenĠa lor începe să capete un sens, renunĠând astfel la sentimentele de inutilitate;
Dacă scopurile sunt corect proiectate, clientii încep să obĠină satisfacĠii de pe urma lor,
acceptând astfel mai usor părtile mai putin agreabile ale existentei lor
Dacă clientii obtin succese, se autopercep ca fiind valoroși și utili.
CURS 4
TERAPIA CONTEXTUAL MODULARĂ
Terapia contextual modulară (CMT) s -a de zvoltat având ca obiectiv tratamentul tulburărilor
posttraumatice și presupune un angajament terapeutic intensiv pe parcursul a 6 ședinĠe.
Problemele clienĠilor sunt discutate avându -se în vedere contextul apariĠiei acestora și contextul
resurselor care ar putea fi relevante pentru clienĠi în rezolvarea problemelor. Fiecare
sesiune/ședinĠă propune clientului un angajament diferit. Abordarea psihoterapeutică oferă
clienĠilor o indicaĠie clară a planului lor de tratament și posibilitatea acestora de a participa la
monitorizarea și evaluarea direcĠiilor desfășurate cât și a progresele realizate în terapie.
Elaborată după anii 1990, de australianul Francis MacNab terapia contextual -modulară a fost
bine primită de clienĠi în mod special datorită numărului mic de ședinĠe.
Caracteristici principale :
Focalizarea demersului terapeutic. În fiecare ședinta de psihoterapie se urmăresc
obiective foarte precise. Este incurajat activismul clientului, care este aj utat să treacă din
postura pasivă, într -o postura activă, de individ care realizează planuri pentru o noua
etapă de viaĠă.
Psihoterapia nu mai are ca obiectiv doar reducerea simptomelor sau modificarea unor
comportamente, ci presupune dezvoltarea unor stra tegii de a face faĠă anxietăĠii, cultivarea stimei
de sine și realizarea unor modificări în contextul social în care se regăsește persoana.
Sunt utilizate strategii din sisteme terapeutice diverse și toate acestea sunt combinate într –
un demers sistematic. Sistemul este flexibil, în sensul că el poate fi adaptat în funcĠie de
fiecare caz în parte.
Psihoterapia contextual modulară conĠine elemente de: terapie dinamică, terapie de
suport, tehnici de relaxare, autoreglare psihică, terapie comportamentală, precum și o
abordare filosofică (asemănătoare cu terapia experienĠială).
MacNab observa ca, indiferent de cât de mare importanĠă este acordată psihodiagnozei,
majoritatea demersurilor terapeutice nu sunt suficient de sistematice, astfel că rezultatele depind
mai mult de talentul terapeutului decât de tehnica aplicată. În cadrul utilizării psihoterapiei
contextual- modulare se preîntâmpină abandonul psihoterapiei de catre clienĠi.
Psihoterapia contextual modulară nu are la bază o anumita concepĠie teoretica, acea sta plasând
individul în sistemul de viaĠă. Terapia se realizează în șase sedinte, acest număr putând fi mărit.
După șase ședinĠe, terapeutul poate aprecia dacă se continua terapia, dacă s -au rezolvat anumite
probleme sau este nevoie de o altă forma de terapie împreună cu clientul său.
Caracteristici ale terapeutului:
Dezvoltă la client o filosofie a sănătăĠii și funcĠionării personale eficiente.
Îl ajută pe client să -și formeze anumite strategii adaptative.
AcĠioneaza în direcĠia actualizarii disponibilităĠilor umane latente.
Corectează obiectivele greșit stabilite ale terapiei; înlătură confuzia și lipsa de coerenĠă
logică a demersului terapeutic.
Reduce șansa de abandon a psihoterapiei și costurile ridicate ale acesteia.
CMT este un demers limitat in ti mp, încurajand persoana să -și abordeze problemele ca pe niște
priorităĠi și să nu intre în capcana beneficiilor secundare. CMT reprezintă un proces de
colaborare între client și terapeut. Demersul este focalizat pe prezentarea problemei, după care se
trece la examinarea rapida a proceselor psihopatologice care au provocat si menĠinut problema.
În CMT se ia în considerare descrierea pe care o realizează persoana pentru modul s ău de
funcĠionare, clientul fiind plasat în context, în relaĠia sa cu lumea, cu ceilalĠi, cu mediul
înconjurător. Terapeutul va pune accent pe forĠa personalităĠii clientului său și pe achiziĠionarea
unor deprinderi de autocontrol. Abordează și conexiunile dintre vechile psihotraume și
problemele actuale, după care se trece la restructurarea cognitivă și la reconstrucĠia capac ităĠii
clientului de a lua decizii.
Planul de psihoterapie este explicat clar, încă din prima ședinĠă, și se solicita colaborarea activă a
clientului. Interviul preliminar va urmari să exploreze dificultăĠile și deficitele din sfera
personalităĠii și a comportamentului, precum și obiectivele pe care și le propune clientul pentru
succesul terapiei.
Elementele principale:
aspecte biologice referitoare la simptome, rigidităĠi, flexibilităĠi, eventuale probleme
somatice;
lumea celorlalĠi – sunt abordate relaĠiile interpersonale, deficitele îin plan socio –
comportamental, frustările, nevoia de intimitate, abilităĠile sociale (comunicarea);
lumea interioara a eului – imaginea de sine, lumea interioară a fanteziilor, satisfacĠiile și
insatisfacĠiile personale, posibilităĠile și limitele autocontrolului.
lumea ideilor și valorilor – se insistă pe proiectare de sensuri și scopuri, pe elaborarea
unor planuri de viaĠă.
Demersul terapeutic
Fiecare terapeut poate scoate sau ad ăuga ceea ce dorește. ȘedinĠa durează între 60 și 90 de
minute, fără să depășească 120 de minute.
ȘedinĠa nr.1
Terapeutul stabilește o relaĠie empatică și caldă cu clientul și investighează anumite
particularităĠi ale personalitaĠii sale, a problemelor, simptomelor și contextului. Sunt solicitate
informaĠii despre:
Eveniment: participarea persoanei la eveniment așa cum este ea percepută de client,
realităĠile asociate.
ReacĠiile la eveniment: când a avut loc evenimentul, reacĠiile în momentul respectiv,
reacĠiile care au urmat (întarziate), gradul de extensie al tulburărilor psihopatologice și al
dezorganizării psihice, ce arii ale psihicului au fost afectate.
Încercările clientului de a Ġine sub control situaĠia, simptomele, reacĠiile și tulburările.
Este importantă evaluarea capacitaĠii de autocontrol emoĠional, comportamental, nivelul
activităĠii cognitive.
Problemele secundare, efectele acestora, capacitatea de a le controla.
Istoria medicala și psihică a clientului.
Capacitatea acestuia de a face faĠă stresului, traumelor și dificultăĠilor. Este testată în
special forta egoului, structura psihicului și a potenĠialului adaptativ.
Se stabilesc obiectivele terapiei – recâștigarea capacitaĠii de autocontrol.
– dezvoltarea abilitaĠilor de a identifica și controla noua situaĠie.
– vindecarea rănilor emoĠionale produse de traumă.
– atragerea clientului către colaborare în cadrul procesului
terapeutic.
– analizarea expectaĠiilor clientului faĠă de terapie.
Terapeutul explică modul de funcĠionare al psihoterapiei și îl învaĠă pe client o tehnică simplă de
relaxare. Se trasează ca sarcină pentru acasă practicarea relaxarii și autoevaluarea stărilor
emoĠionale.
ȘedinĠ a nr.2
Are ca obiective controlul anxietaĠii și al panicii.
se recapitulează prima ședinĠă și modul de îndeplinire a temelor pentru acasă.
terapeutul discută cu clientul mecanismele apariĠiei și producerii unor simptome.
se trece apoi la învăĠarea unor tehnici de management a anxietaĠii, reacĠiilor acute la stres.
Terapeutul explică clientului diferenĠa între evenimentul trecut și reacĠiile prezente. Va
explica modurile în care anxietatea se manifestă, inclusiv reacĠiile negative precum și
stările afective asociate (neajutorare, depresie, disperare) și se va examina măsura în care
clientul a făcut faĠă înainte acestor tulburări anxioase.
trecerea în revistă a unor modele alternative de autocontrol a starilor afective
(desensibilizarea sistematica, tehnica i magianĠiei dirijate, hipnoză, tehnica respiraĠiei).
ȘedinĠa nr. 3
Are ca obiectiv principal analiza trecutului.
Se realizează trecerea în revistă a istoricului persoanei, cu urmatoarele subpuncte:
– cum se percepe subiectul pe sine însuși.
– ce influente sau modele semnificative au acĠionat la un moment dat asupra sa.
– pe ce s-a bazat.
– aprecierea de către subiect a conexiunilor din trecut și a influentelor acestora în apariĠia
problemelor actuale.
Persoana este încurajată sa exploreze modul în care perc epe psihotrauma, maniera în care a
izbutit aceasta sa- i zdruncine capacitatea de autocontrol și sa mediteze la măsurile care ar duce la
recâștigarea acestuia. Se discută procesul psihopatologic de a fi pentru sau împotriva propriei
persoane (în ce măsura se autoculpabilizează; denigrarea îl ajuta sa nu?)
Este frecventă autoculpabilizarea victimei.
Terapeutul îl ajută pe client să -și dezvolte noi capacitaĠi de a analiza vechile traume, se trece în
revistă semnificaĠia cauzelor și originilor problemelor actuale și clientul este ajutat să înĠeleaga
faptul ca are și o alta alternativă de a face faĠă existenĠei. De exemplu “ nu este atât de important
ceea ce Ġi -au facut alĠii, ci este mult mai important ce vei face tu cu ceea ce Ġi -au facut alĠii” .
ȘedinĠa nr. 4
Se refera la modulul comportamental propriu-zis.
Clientul este dirijat să observe maniera în care îi funcĠionează psihicul. El va învăĠa să identifice
gândurile negative, modul iraĠional și negativ de a gândi, distorsiunile cognitive, să
conștientizeze legăturile dintre evenimente și percepĠii, evaluări și interpretari, precum și
legăturile dintre modul de a gândi, afectivitate, simptomatologie și comportament.
Terapeutul îl va învăĠa pe client să combată gândurile negative disfuncĠionale și să le înlocuiasc a
cu unele mai realiste prin intermediul cărora va vedea partea bună a lucrurilor.
ȘedinĠa nr. 5
Are ca obiect orientarea către viitor.
Reprezinta modulul filosofiei de viată. Terapeutul il va învaĠa pe client să –și adreseze
întrebari cu caracter existenĠial și să conștientizeze anumite aspecte legate de stilul de
viaĠă: ce asteaptă ceilalți de la mine?, ce cere viața acum de la mine?, privind în
străfundurile ființei mele, mă întreb ce fac eu și ce ar tebui sa fac?, cum reflectă
comportamentul meu o idee de viață care sa mă ducă la confort fizic și psihic ?.
Se vor identifica resursele sale adaptative (hobby-uri, religie, preocupari în plan social).
Clientul trebuie să urmărească și persoanele din anturaj care ar putea fi interesate să -l
asculte/ajute, grupuri suportive, diversele ritualuri, simboluri care pot sa promoveze
sanătătea psihica și eficienĠa.
Apoi se realizează o evaluare a resurselor, care dintre ele sunt viabile, clientul optând
pentru unele sau altele.
Urmează învăĠarea modului în care clientul își poate găsi bunăstarea psihică în contextul
situaĠiei p osttraumatice.
Subiectul este ghidat să conștientizeze modul de construire a unei noi etape de viaĠă, să
iniĠieze planuri pentru viitor și modele asociative de acĠiune. Terapeutul va solicita
clientului elaborarea unei povestiri eseu, în care să povestească cum își imaginează că a r
trebui sa fie viitorul, identificând acele aspecte care îi luminează viitorul.
Se continuă practicarea relaxării, imaginaĠiei dirijate și a altor tehnici de eliminare a
stresului (inclusiv meditaĠia).
Terapeutul recomanda și un stil de viaĠă sănătoasă.
ȘedinĠa nr. 6
Se refera la problematica legată de imaginea de sine.
Obiective: întarirea ego- ului, antrenarea imaginii de sine ideale și sublinierea unor succese și
realizări din trecut. Terapeutul îl va ajuta să analizeze și să reconstituie o atitudine pozitiva faĠă
de propria persoana, sa- și reconstruiască autostima.
Se trec apoi în revistă toate ședinĠele de terapie, terapeutul îl interoghează pe client despr e ceea
ce a obĠinut din aceste ședinĠe, se face o trecere în revistă a celor învăĠate în timpul terapiei (să –
și identifice problemele, să le plaseze într -un context, tehnicile de autocontrol, legăturile dintre
evenimetele trecute și starea actuala, combaterea gândurilor negative, formarea unor ancore de
fixare în prezent, lucrul asupra imaginii de sine).
CURS 5
ORIENTAREA UMNISTĂ, EXPERENTIALĂ ÎN PSIHOTERAPIE
Psihoterapiile experenĠiale au apărut ca o reacĠie mai ales la psih analiză, care
considera că omul este implacabil determinat de instinctele și conflictele
inconștiente, care îi ghidează existenĠa și evoluĠia. AdepĠii ori entării experenĠiale
nu sunt de acord nici cu terapiile comportamentale, care transfo rmă omul într -un
automat ce poate fi programat și con dus.
Demersul experenĠial este mai curând filosofic și pune accentul pe valorificarea
disponibilitatilor umane si are ca obiectiv contracararea alienării (înstrăinarii). Aceasta
psihoterapie este dedicată depășirii experientelor umane obisnuite, fiind orientată pe găsirea unui
sens al vieĠii. Experientialistii pun accent pe autodeterminare, creativitate, autenticitatea fiintei
umane, pe demersul de integrare corporal- spirituala. La baza psihoterapiilor experienĠialiste se
află filosofia existenĠialistă și filosofia pe care se fundamentează tehnicile orientale (yoga, zen
etc).
Omul este considerat ca o entitate activa autoformativa, cu un potenĠial psihic latent.
Tehnicile sunt de autoperfectionare, axate mai puĠin pe vindecare, simptom sau boală.
Scopul terapiei consta in conștientizarea de către client a propriului eu sau atingerea unui nivel
superior de constiinĠă.
Tulburările psihopatologice sunt considerate expresii ale scăderii potenĠialului uman sau a
pierderii legăturii cu eul. Aceasta pierdere a unităĠii nu este datorată unor conflicte inconștiente,
ci pierderii sensului existenĠei si blocarii posibilitatii de manifestre a eu -lui. Astfel,
nevroza devine o expresie a disperarii existenĠiale datorate înstrăinării eu -lui de el însusi
anxietatea este teama omului de a se confrunta cu limitele sale (moartea, sentimentul
neputinĠei)
originile sentimentului de culpabilitate sunt în ignorarea propriilor posibilităĠi și valori.
Idealul psihoterapiei este crearea omului spontan, autentic, activ si creativ. Terapia pune accent
pe trăirea emotiilor si trăirilor individuale. Aceasta trăire este mai curand un proces afectiv decât
unul cognitiv. Schimbarea terapeutică rezultă în procesul trăirii experienĠei, prin înĠelegerea unor
semnificaĠii profunde a experienĠelor de viaĠă.
Relatia terapeutica este una umană, mutuală, încărcată afectiv, în cadrul careia fiecare dintre cei
doi parteneri încearcă în mod sincer si deschis sa comunice prin mijloace verbale sau nonverbale.
Terapeutul nu intră în relatie ca specialist, ci mai ales ca fiinta umana. Relatia nu este de tip
părinte -copil, profesor-elev, ci o relatie echilibrata, cum ar fi cea dintre prieteni sau parteneri.
Această orientare pune accent pe trăirea emoĠiilor și a experienĠei prezente, „aici și acum“ .
Această trăire a experienĠei reprezintă un proces mai mult afectiv decât cognitiv. Schimburile
terapeutice rezultă în urma procesului trăirii experienĠei. La ele contribuie în foarte mare măsură
tipul de relaĠie dintre client și terapeut.
C. Rogers, iniĠiatorul acestui curent, considera că orice organism are tendinĠa înnăscută de a –
și dezvolta capacităĠile la nivelul optim, atunci când este plasat în condiĠii optime. ConcepĠia
rogersiană privind dezvoltarea umană este că fiinĠa omenească are capacitatea latentă, dacă nu
manifestă, de a se înĠelege pe ea însăși, de a -și rezolva problemele. De asemenea, ea are
tendinĠa de a exersa aceste capacităĠi. Ca potenĠialităĠi, capacităĠile și tendinĠele respective
sunt inerente oricărui individ, dar exersarea acestora reclamă un context de relaĠii umane
pozitive, favorabile conversaĠiei și ridicării eului, relaĠii lipsite de ameninĠare și provocare.
Altfel spus, trebuie urmărită autonomia individului ca persoană, prin crearea condiĠiilor care
să-i permită clientului să angajeze direct în practică această autonomie, oricât de elementar ar
fi nivelul iniĠial la care se angajează. Dezvoltarea este posibilă doar prin autoactualizare,
astfel personalitatea se dezvoltă după un model comparabil cu dezvoltarea fizică, care este
determina tă și ea de tendinĠa de actualizare, exersându -se la un nivel elementar și conducând
la diferenĠierea funcĠiilor și organelor caracteristice maturizării fizice.
Experimentul ca întâmplare creativă, care conĠine posibilitatea unor interacĠiuni esenĠiale, es te
modalitatea principală de lucru. Scopurile experimentării creative, după Zinker (1978), sunt :
1) lărgirea repertoriului de comportamente al clientului;
2) crearea condiĠiilor care să permită autocreaĠia, stimularea învăĠării
experenĠiale și conturarea unor n oi concepte despre sine;
3) rezolvarea conflictelor și rezolvarea polarităĠilor;
4) integrarea înĠelegerii cu expresia motorie;
5) conștientizarea polarităĠilor;
6) reintegrarea introiecĠiilor;
7) găsirea circumstanĠelor în care persoana se poate simĠi puternică,
competitivă și încrezătoare în sine și poate acĠiona ca atare.
RelaĠia transferenĠială există , dar transferul este rezolvat firesc, într- o manieră lipsită de
ameninĠare, terapeutul acĠionând indirect și spontan asupra rezistenĠelor subiectului, prin
intermediul permisivităĠii și neutralităĠii.
În cadrul orientării experenĠiale există curente terapeutice diferite. Acestea nu se bazea ză
neapărat pe o tehnică anume, ci pe integrarea fiinĠei umane (experenĠialistii afirmă că celelalt e
terapii fac abuz de tehnici). Sunt școli care pun accentul pe comunicarea verbală, altele pe
tehnicile non- verbale, trăirea unor senzatii corporale, concentrări asupra respiraĠiei, asupra
posturilor corporale). Printre cel e mai cunoscute tehnici experenĠiale se află:
tehnica imaginaĠiei dirijate
tehnica dialogului mutual
tehnici de relaxare musculara (relaxarea nu este centrata pe scop, în comparatie cu
tehnicile cognitiv-comportamentale)
tehnici orientate pe controlul res piraĠiei
tehnici de gimnastică, masaj, presopunctura.
Cea mai cunoscuta variantă este cea a terapiei centrate pe client , varianta lui Rogers . El
înlocuieste denumirea de pacient cu cea de client (clientul respinge ideea de pasivitate). Rog ers
era încrezător în fortele naturale de vindecare, considera terapia ca un proces de îndepărtare a
constrângerilor. Constrângerile își au originea în solicitarile nerealiste pe care și le impun
oamenii atunci cand își impun să nu mai trăiasca un anumit gen de sentiment e (de exemplu:
ostilitate). Negând că pot nutri sentimente urâte, oamenii nu mai sunt conștienĠi de natura
reacĠiilor lor, pierzând astfel contactul cu experienĠa autentică, iar rezultatul este un nivel de
integrare psihică scazută.
Obiectivul principal al terapiei rogersiene este rezolvarea acestei probleme, și anume învăĠarea
clientului să se accepte pe sine. Terapeutul stabilește un astfel de climat în cadrul căruia clie ntul
se simte acceptat necondiĠionat, înĠeles și valorizat ca persoană. El se simte liber să -și exploreze
gândurile și sentimentele reale, sa -și accepte ura, furia, resentimentele. Pe măsură ce conceptul
de sine devine mai actual, oamenii încep sa fie mai toleranti cu ei înșiși, mai deschiși, mai
integraĠi.
În cadrul acestui sistem terapeu tic (care se mai numește și terapie nondirectivă ) dirijarea
procesului terapeutic nu este sarcina terapeutului. Acesta nu dă răspunsuri, nu face interpretări,
nu sesizează prezenĠa conflictelor inconștiente și nu intervine activ în terapie. El doar ascultă cu
atenĠie, cu atitudinea de acceptare a ceea ce spune clientul, întrerupând doar pentru a reformula
(reformularile nu trebuie sa contina evaluări, terapeutul doar parafrazând). Astfel, clientul își
conștientizează mai bine trăirile și emoĠiile.
Abordare a nondirectivă prezintă următoarele particularităĠi:
relaĠia terapeutică este privită ca o experienĠă mutuală și evolutivă;
se pune un accent mai mare pe aspectele emoĠionale, comparativ cu cele
intelectuale;
se acordă o mai mare independenĠă subiectului și se acordă mai multă atenĠie
evenimentelor actuale, nu celor din istoria individului;
relaĠia terapeutică este foarte permisivă; terapeutul are o atitudine pasiv -stereotipă,
de acceptare totală a ceea ce spune clientul, ajutându -l pe acesta să -și clarific e
sentimentele.
CondiĠiile relaĠiei terapeutice nondirective (după Rogers)
1. Terapeutul trebuie să se conducă după principiul că subiectul aflat în terapie este
responsabil pentru el însuși și este de dorit pentru subiect să -și asume această
responsabilitate;
2. Terapeutul consideră că orice individ are în sine o puternică dorinĠă de a deveni matur,
adaptat social, independent, creativ;
3. Terapeutul trebuie să creeze o atmosferă caldă, permisivă, în care individul să -și poată
exprima orice atitudine, trăire, stare afectivă sau gând, indiferent cât de inacceptabile,
neconvenĠionale, absurde sau contradictorii.
4. Clientului nu i se impun nici un fel de limitări în privinĠa atitudinilor, ci doar în privinĠa
comportamentelor.
5. Terapeutul utilizează numai astfel de tehnici, care să -l conducă pe client la înĠelegerea
profundă a propriilor stări afective și la acceptarea lor. În ceea ce privește acceptarea de
către terapeut, aceasta nu trebuie să implice nici aprobare, nici dezaprobare.
6. Terapeutul trebuie să se abĠină de la a sfătui, convinge, sugera, interpreta, întreba sau da
asigurări.
Spre sfârșitul carierei, Rogers începe să abandoneze terapia individuală în favoarea terapiei de
grup și pune la punct conceptul de grup de întâlnire . Acest grup permite realizarea unei trăiri
foarte intense, în cadrul căreia persoanele alienate faĠă de ele însele sau faĠă de soc ietate pot
stabili contacte emoĠionale mai autentice. În cadrul grupurilor de întâlnire, experienĠa din cadrul
grupului poate produce modificări chiar la nivelul personalităĠii subiecĠilor și chiar Rogers spune
că scopurile dezvoltării personale și cele ale grupului nu mai sunt separate. În grup sunt stimulate
confruntările deschise și autentice și chiar o exprimare sinceră a unor sentimente negative poate
fi folositoare, pe termen lung.
Rogers nu este interesat de dinamica grupului în sine, ci tot de individ, pe care grupul trebuie să -l
ajute să -și conștientizeze propriile trăiri și stări afective și să -și accepte propriile sentimente.
Pentru a fi eficient, grupul de întâlnire trebuie să fie coeziv, membrii grupului să -și acorde
încredere reciprocă, iar terapeutul, ca lider al grupului, va facilita procesele care se petrec în grup
la nivel minimal.
În general, grupul este alcătuit din 6 -7 subiecĠi și pentru anumite situaĠii, acest gen de abordare
poate fi eficient. Multă vreme s -a crezut că psihoterapia experienĠială este un panaceu psihologic
universal. Rogers a neg at și necesitatea psihodiagnozei înainte de a începe terapia. Clinica
dovedește însă că aria de aplicare este limitată la nevroticii normali, fără o simptomatologie bine
conturată, ci doar cu probleme de viaĠă. Această terapie se potrivește pentru autoperfecĠionare,
pentru psihologii în formare, pentru subiecĠii cu tulburări minore de stres, subiecĠii cu dificultăĠi
de adaptare, pentru pacienĠi cu boli somatice invalidante, pentru adolescenĠi cu tulburări de
comportament; mai poate fi folosită, dar în combinaĠie cu alte terapii, la toxicomani, la pacienĠi
nevrotici, la schizofrenicii în remisie și în tratamentul psihiatric. ClienĠii acestor tehnici trebuie
să aibă un nivel cultural foarte ridicat. În cabinet, trebuie combinată cu o abordare centrată pe
simptom.
PSIHOTERAPIA GESTALT
Cei doi fondatori principali ai acestei abordări au fost Frederick (Fritz) Perls (1893 -1970) și soĠia
și colaboratoarea sa, Laura Perls (1905 -1992). Preistoricul terapiei Gestalt începe în Germania,
acolo unde s- au născut și au fost educaĠi fondatorii și unde, de -a lungul anilor '20, aceștia au fost
expuși ideilor și culturii experimentale ce înflorea în perioada respectivă. Filosofia, educaĠia,
artele, politica și psihologia se aflau toate pe o curbă ascendentă creativă. Tânărul cuplu făcea
parte din avangarda radicală.
Terapia Gestalt are o idee centrală ce afirmă că fiinĠa umană este într -o permanentă dezvoltare.
Persoana este privită ca o fiinĠă ce explorează, se adaptează și gândește despre sine, în ca drul
unui proces de schi mbare continuă. Ne facem și ne refacem în mod constant. Terapia Gestalt se
concentrează pe procesul experimentării vieĠii pe parcursul desfășurării sale.
Asemenea schimbări apar în mod inevitabil din interacĠiunea noastră constantă cu alĠii și din
confrunt area cu provocările, posibilităĠile și problemele vieĠii. Acest lucru conduce la o altă
situaĠie, anume că fiinĠele umane nu ar trebui incluse în teorii și că acestea au o existenĠă izolată,
independentă (și o psihologie la fel). Individul este văzut ca fi ind întotdeauna „în relaĠie" – ca un
pol în cadrul unui „câmp" în continuă schimbare (Parlett, 2005), întâlnind atât mediul individual,
cât și mediul lui. Sferele „interioară" și „exterioară" de existenĠă nu pot fi considerate separat. Ca
urmare, familia, colegii, munca, viaĠa organizaĠională, comunală și naĠională, precum și faptul de
a fi „altul" sunt de asemenea o parte la fel de mare a experienĠei reale de viaĠă și trai și sunt de
fapt „parte a sinelui".
Lipsa unui punct fix și de deconectare rapidă între persoană și lumea fizică și socială este
evidentă la fiecare nivel. RespiraĠia și prezenĠa aerului sunt atât de interconectate, încât a le
separa reprezintă o abstracĠie academică. într -un mod similar, cei ce iubesc au nevoie de cineva
care să fie iubit, o persoană nu este un „angajator" fără alte persoane care sunt angajaĠi, oamenii
pot fi „clienĠi pentru terapie" doar pentru că terapia și terapeuĠii există. Nici un pol nu există fără
însoĠitorul său. Totalitatea vieĠii implică o asemenea relaĠie de interdependenĠă. Astfel, fiinĠele
umane reprezintă animale comunale, fiecare „purtând" limbajul și valorile date de moștenirea lor
culturală și încorporând atitudini și comportamente derivate din familie și societate, locul de
muncă, locuinĠă și mass -media. A vând această perspectivă, confruntarea cu sexismul, rasismul,
homofobia și alte prejudicii culturale și societale reprezintă o prioritate terapeutică esenĠială
pentru terapeutul Gestalt. Practica antiopresivă este văzută ca având relevanĠă clinică directă.
Ca urmare, perspectiva Gestalt asupra imaginii unei persoane este holistică și inclusivă. Similar
cu aceasta, individul este văzut ca un organism biologic complex. După cum un copil nu poate fi
conceput fără „contextul de creștere", la fel nu se poate concepe o minte sau un suflet fă ră un
corp. FiinĠele umane posedă în construcĠia lor modele psihologice de reacĠie (de exemplu, reacĠia
la șoc), nevoi fizice care dictează mult în viaĠa cotidiană, cu implicarea musculară și modificarea
constantă biochimică, însoĠite de un „sentiment simĠit" fenomenologic, care este parte a fiecărui
gând și a fiecărei acĠiuni întreprinse. Toate experienĠele sunt concretizate, iar procesul de a tr ăi
implică imersiunea în realităĠile fizice ale stărilor simĠite, ale emoĠiilor și în viaĠa corpurilor
noastre – de exemplu, starea noastră de sănătate, fluctuaĠiile de energie, îmbătrânirea, satisfacĠia
senzorială, durerea și calitatea somnului.
TerapeuĠii Gestalt cred că analizarea experienĠei reale trăite a unei persoane conduc e inevi tabil la
o perspectivă holistică, mai degrabă decât reducĠionistă. ViaĠa și experienĠa umană nu pot fi
divizate în părĠi. ExistenĠa noastră trăită se bazează atât pe realităĠile sociale și familiale ale
prezentei noastre lumi – tehnologiile, economiile, presiunile sale – , cât și în „experienĠa corpului
nostru [care reprezintă] experienĠa sinelui nostru, la fel cum gândirea, imaginaĠia și ideile noastre
reprezintă părĠi ale sinelui nostru" (Kepner, 1987).
Abordarea Gestalt declară că fiecare persoană se „ organizează individual" în mod activ. La
fiecare nivel, administrăm condiĠiile și posibilităĠile vieĠii, minimalizăm disconfortul, căutăm să
ne îndeplinim nevoile (conștient sau nu), ne confruntăm cu cererile și obligaĠiile sistemului ce
constituie parte a ar iei și spaĠiului vieĠii noastre.
ExistenĠa ca întreg necesită o continuă „ajustare creativă" (Perls et al., 1994/1951). Ajustarea nu
este numai reactivă, ci și proactivă -un proces de „abordare, stăpânire și alterare a vechilor
structuri" în cadrul câmpulu i. Astfel, persoana se adaptează și, de asemenea, caută să modifice
obstacolele, obiceiurile, tradiĠiile și sistemele din interiorul câmpului în modalităĠi care concordă
cu nevoile sale, îmbunătăĠesc condiĠiile sau menĠin viaĠa prin asimilare și învăĠare. Aceste
modificări pot avea forma unei părĠi distructive a „ceea ce este altceva" (cum ar fi hr ănirea sau
aruncarea hârtiilor vechi, nefolositoare), sau „agresivitate asupra a ceva" (cum ar fi editarea
scrisului cuiva sau chestionarea autorităĠii), sau „ de de- construcĠie" a ceva (cum ar fi alterarea
formei unei grădini sau natura unei relaĠii). Din nou, ideea că suntem forĠele care schimbă și
făuresc propria viaĠă și realitate, precum și adaptarea la acestea, subliniază natura de participare
sau „co-creată a existenĠei noastre trăite".
Versiunea sinelui, care formează o parte a gestaltului (de exemplu, „ sinele meu speriat"),
reprezintă doar una dintre multele versiuni. Un altul poate fi „ sinele autocritic" (Polster, 1995).
Adeseori, atunci când apare o versiu ne, celelalte vor urma curând, iar apoi se va iniĠia o
dezbatere internă între acestea. Individul va recunoaște că „o parte din mine dorește să facă X, pe
când cealaltă parte din mine știe că va fi inutil să încerc acel lucru". Este un tip foarte frecve nt de
confuzie. Ca urmare, parte a modului în care „tulburarea" este menĠinută o reprezintă circulaĠia
nesfârșită prin aceste versiuni contradictorii ale versiunii sinelui, fără integrare sau fără „ lucru
împreună".
Terapia Gestalt poate fi predată ca mijloc convingător de grăbire a evoluĠiei unei persoane, totuși
schimbarea și dezvoltarea apar oricum. Oamenii „cresc", „intră într -o nouă etapă a vieĠii", „ le
vine mintea la cap" sau „sunt forĠaĠi să accepte lucrurile așa cum sunt", ca rezultat al
schimbărilor în situaĠia lor de viaĠă – cum ar fi promovarea la locul de muncă, întâlnirea unui nou
partener, ajustarea la boală, situaĠia de bunic sau concedierea.
O persoană fixată în relaĠiile sale cu situaĠiile umane are o capacitate redusă de a se confrunta cu
nouta tea sau situaĠiile stresante. Totuși, terapeuĠii Gestalt operează cu credinĠa că fiinĠele umane
posedă o nevoie interioară de a finaliza situaĠiile și de a găsi un sentiment interior de echilibru și
o formă adecvată. Acestea se văd ca pe niște persoane ce asistă un proces de viaĠă natural a l
creativităĠii umane, o resursă potenĠială și o dorinĠă de a se maturiza. Să spunem că o persoană
are un model repetitiv de a se retrage din cadrul contactelor sociale; aceasta nu înseamnă că
persoana va menĠine această caracteristică personală fixată pe toată durata vieĠii. Se poate să
ajungă într -un grup nou la locul de muncă, unde este stimulat și încurajat să evite obiceiul de a se
retrage, iar apoi află că „a ieșit din starea de interiorizare". Următoarea dată când v a fi cazul va fi
mai puĠin reĠinută în a lua parte la contacte sociale. Asemenea experienĠe de maturizare apar
mereu de- a lungul vieĠii, iar multe persoane se schimbă și se maturizează ca urmare a îndepărtării
modelelor de evitare și reacĠiilor stereotipe pe care le- au format de timpuriu în viaĠă. Unii fac
aceste schimbări cu ajutorul terapiei, alĠii ca urmare a experienĠelor de viaĠă sau a combinării
acestor două procese.
Terapia Gestalt se bazează pe un model al procesului de schimbare ce construiește pes te acestea
modalităĠi normale în care oamenii se dezvoltă și se maturizează, prin aceasta extinzându -se.
Prin oferirea unei relaĠii de sprijin și a contextului, terapeuĠii Gestalt furnizează oportunităĠi
pentru explorarea personală a modului în care clienĠii se dezvoltă în viaĠă și a modului în care,
totodată, ei limitează și distorsionează experienĠa de viaĠă în anumite feluri. Procesul de terapie
devine în sine una dintre situaĠiile noi din viaĠă: oferă o ocazie de a experimenta viaĠa în mod
diferit și de a extinde diversitatea modalităĠilor în care o persoană poate funcĠiona în cadrul
lumii, obĠinând o satisfacĠie mai mare.
Schimbarea incrementală prin asimilarea unor noi experienĠe de viaĠă (sau generate de terapie)
este destul de diferită de reforma de sine intenĠionată.
Această diferenĠă este reflectată în terapia Gestalt în ceea ce se numește „teoria paradoxală a
schimbării" (Beisser, 1970). Aceasta spune că schimbarea apare atunci când o persoană „ devine
ceea ce este de fapt, nu atunci când încearcă să devină ceea ce nu este". Cu alte c uvinte,
încercările deliberate de a schimba ceva prin control conștient sau acte de voinĠă sunt de obicei
condamnate: acestea iniĠiază un conflict inconștient între voinĠa unei persoane și inconștientul
„sabotor" sau „inferior". în loc de asta, pentru ca indivizii respectivi să „meargă înainte" în viaĠă,
ei trebuie să înceapă să accepte ceea ce fac deja. Aceștia își pot da seama că au lăsat une le
gestalturi incomplete (de exemplu, pentru că nu au jelit cum trebuie o pier dere sau nu au
exprimat un resentiment) și riscă încercând o nouă adaptare sau un nou răspuns. SituaĠiile
normale de viaĠă necesită inovaĠii personale, care de obicei sunt însoĠite de reacĠii de frică (de la
„trac" până la anxietate intensă), dar care, odată atinse și practicate, devin parte a repertoriului
natural al unei persoane.
Obiectivul terapeutului este de a crea o situaĠie bogată în posibilităĠi pentru socializarea umană,
vindecarea emoĠională, creșterea conștiinĠei prin proces propriu și experimen tare în cadrul unui
mediu sigur.
Cercetările actuale din neurologie sprijină centralitatea din Gestalt privind dialogul sincer dintre
client și terapeut în cadrul terapiei eficiente. De exemplu, Schore (2003) prezintă dovezi că un
asemenea dialog poate alt era efectiv reĠeaua neo -corticală atât a clientului, cât și a terapeutului.
Lucrările lui Stern (2004) furnizează dovezi ce sprijină accentul pus de Gestalt pe natura centrată
pe prezent și co -creată a relaĠiei terapeutice. Accentul din Gestalt pus pe folosirea de către
terapeut a propriei persoane pe lângă abilitatea să de a intra în lumea fenomenologică a clienĠilor
săi îi permite terapeutului să câștige cunoștinĠe nonverbale „implicite" din relaĠie (Stern, 2004),
despre care cercetările actuale sugerează că ar reprezenta „miezul schimbării terapeutice"
(Schore, 2003: 53).
Pe lângă crearea unei ambianĠe terapeutice pline de învăĠăminte, clientul este încurajat să -și
recunoască propriul statut de expert, având ca prioritate construirea unei alianĠe terapeut ice prin
care acesta este încurajat să se dezvolte. Accentul cade pe găsirea propriilor obiective de c ătre
respectivele persoane și descoperirea propriului potenĠial pentru a îndeplini aceste obiective.
Terapia Gestalt valorizează indivizii ce găsesc soluĠii unice la situaĠii unice, recunoscând natura
specială a istoricului, circumstanĠelor, valorilor, nevoilor și preferinĠelor fiecărei persoane în
parte. Terapia Gestalt nu a reprezentat niciodată o terapie de „ ajustare" (Perls et al., 1994/1951)
și dat fiind faptul că există multe căi prin care cultura noastră nu reușește să sprijine starea de
bine a fiinĠei umane, clientul poate dezvolta noi căi de a -și trăi viaĠa, care operează contrar
așteptărilor normative.
Abordarea terapiei Gestalt direcĠionează activitatea practicienilor săi, însă fiecare terapeut a plică
principiile Gestalt în modalităĠi individuale și folosește metode diferite în funcĠie de formarea sa,
mediul profesional și stilul personal.
De aici rezultă că fiecare pereche terapeut -client este de asemenea individuală, ceea ce înseamnă
că discuĠia cu privire la faptul dacă o persoană este „potrivită" sau nu pentru terapia Gestalt nu
are sens.
PSIHOTERAPIA EXISTENğIALĂ
Psihoterapia existenĠială este o formă de psihoterapie dinamică. „ Dinamic" este un termen
frecvent folosit în domeniul sănătăĠii mentale iar dacă este să înĠelegem una dintre trăsăturile
esenĠiale ale abordării existenĠiale, va trebui să fim edificaĠi cu privire la sensul terapiei
dinamice. „Dinamic" are un sens profan și unul tehnic.
În sensul profan, dinamic (provenind din grecescul dynasthi – „a avea tărie sau putere") evocă
mișcarea și energia iar în sens tehnic acest concept are o folosire specifică care se raportează la
conceptul de „forĠă". ContribuĠia majoră a lui Freud la înĠelegerea fiinĠei omenești constă în
modelul său dinamic al funcĠionării minĠii – un model care susĠine că există forĠe aflate în
conflict în interiorul individului și că gândirea, emoĠiile și comportamentele, atât cele adaptative,
cât și cele psihopatologice, sunt rezultatul acestor forĠe în conflict.
În plus aceste forĠe există pe varii paliere de conștientizare, unele fiind, de fapt, inconștiente.
Astfel, psihodinamica unui individ include varii forĠe, motive și temeri inconștiente și conștiente
care oper ează în interiorul său.
Psihoterapiile dinamice sunt terapii bazate pe acest model dinamic al funcĠionării minĠii. Terapia
existenĠială se înscrie în categoria terapiilor dinamice dar se bazează pe o perspectivă radical
diferită asupra genului de forĠe, motivelor și temerilor care interacĠionează înlăuntrul individului.
Natura precisă a celor mai adânci conflicte interne nu este niciodată ușor de identificat.
Clinicianul care lucrează cu pacientul suferind este arareori capabil să examineze conflictele
primare într- o formă nemodificată. În schimb, pacientul adăpostește un extrem de complex set de
griji: grijile primare sunt adânc îngropate, înfășurate strat după strat de refulare, negare,
deplasare și simbolizare.
Pentru a identifica respectivele conflicte primare terapeutul va trebui să recurgă la mai multe căi
de acces- meditaĠia profundă, visele, coșmarurile, străfulgerarile experienĠelor cruciale și intuiĠile
profunde, vorbirea psihotică sau studiul copiilor.
Perspectiva existenĠială subliniază o formă diferită de conflict fundamental: nu este un conflict
cu tendinĠele instinctuale reprimate și nici unul cu adulĠii semnificativi internalizaĠi, ci un
conflict care decurge din confruntarea individuală cu datul existenĠei. Prin „datul existenĠei" se
înĠeleg anumite griji fundamentale, anumite proprietăĠi intrinseci ce sunt parte, și încă una
inevitabilă, a existenĠei fiinĠelor umane în lume.
Felul în care este descoperită natura acestui dat se conturează ca metodă ce constă într -o reflecĠie
personală profundă. CondiĠiile sunt simple: este nevoie de singurătate, tăcere, timp și eliberarea
de distracĠiile cotidiene cu care fiecare dintre indivizi își umplu lumea experienĠială. Dacă am
putea da deoparte sau „pune între paranteze" lumea cotidiană, dacă am reflect a profund asupra
propriei „situaĠii" în lume, asupra propriei existenĠe, asupra limitelor, asupra posibilităĠilor, dacă
am ajunge la temeiurile ultime, ne- am confrunta invariabil cu datul existenĠei, cu „ structurile de
profunzime", pe care le vom numi „griji fundamentale" (Yalom, 2009). Procesul de reflecĠie este
adesea catalizat de anumite experienĠe cruciale. Aceste situaĠii „la limită" sau „extreme", după
cum sunt adesea numite, includ experienĠe precum confruntarea cu propria moarte, anumite
decizii ire versibile sau prăbușirea anumitor eșafodaje ce furnizau un sens vieĠii noastre.
Există în contextul psihoterapiei existenĠiale patru „ griji fundamentale": moartea, libertatea,
izolarea și lipsa sensului. Confruntarea individului cu fiecare din aceste compo nente inevitabile
ale vieĠii constituie conĠinutul conflictului dinamic existenĠial.
Moartea. Cea mai evidentă grijă fundamentală, cea mai ușor de sesizat, este moartea. Este un
adevăr teribil căruia indivizii îi răspund înfricoșaĠi, nucleul conflictului existenĠial constand în
tensiunea dintre sesizarea inevitabilităĠii morĠii și dorinĠa de a continua să exiști.
Libertatea. O altă grijă fundamentală, dar mult mai puĠin accesibilă, este libertatea. De obicei,
ne gândim la libertate ca la un concept în mod univoc pozitiv. Căci n -a luptat oare omul de- a
lungul întregii istorii pentru libertatea sa? T otuși, libertatea privită din punctul de vedere al
temeiurilor ultime e acompaniată de spaimă. În sensul său existenĠial, „libertatea" se referă la
absenĠa unei structuri externe. Contrar a ce ne lasă să credem experienĠa cotidiană, fiinĠa umană
nu intră (și nici nu părăsește) într -un univers cu o structură internă definită. Mai degrabă,
individul este în întregime responsabil, în calitate de autor, pentru propria lume, pentru cum își
orânduiește viaĠa, pentru propriile alegeri și acĠiuni. Astfel înĠeleasă, „libertatea" posedă o
implicaĠie teribilă: înseamnă că sub noi nu se găsește niciun temei, ci ne rezemăm pe nimic, pe
abis, pe vid. De aceea, confruntarea între lipsa de temei și dorinĠa noastră de temei și structură va
fi o dinamică pivotală.
Izolarea ex istenĠială. Cea de- a treia grijă fundamentală este izolarea – nu izolarea interpersonală
cu al său companion, solitudinea, și nici intrapersonală (izolarea de unele părĠi din sine), ci o
singurătate fundamentală – o izolare atât faĠă de creaturi, cât și faĠă de lume – subiacentă
celorlaltor forme de izolare. Indiferent de cât ne apropiem de ceilalĠi, întotdeauna va exista o
prăpastie de netrecut: fiecare intră în existenĠă singur și o părăsește singur. Conflictul e xistenĠial
provine deci din tensiunea dintr e conștientizarea singurătăĠii absolute și dorinĠa de contact,
protecĠie, dorinĠa de a fi parte a unui întreg mai vast.
Lipsa de sens. O a patra grijă fundamentală sau dat al existenĠei este lipsa de sens. Dacă va
trebui să murim, să ne construim propria lume, dacă fiecare este până la urmă singur într -un
univers indiferent, atunci care este sensul vieĠii, de ce și cum trebuie să trăim? Conflictul dinamic
existenĠial provine din dilema unei creaturi ce caută sensul, dar care este aruncată într -un univers
lipsit de sens.
Psihodinamica existenĠială se referă așadar la aceste patru daturi, griji fundamentale, precum și la
temerile și motivele conștiente și inconștiente generate de fiecare. Perspectiva dinamică
existenĠială păstrează structura dinamică fundamentală descrisă de Freud, însă îi modifică în mod
radical conĠinutul. Astfel vechea formulă:
PULSIUNE ANGOASĂ MECANISME DE APĂRARE este înlocuită de
CONȘTIINğA GRIJII FUNDAMENTALE ANGOASĂ MECANISM DE APĂRARE.
Ambele formule presupun că angoasa e cea care alimentează psihopatologia: că procesele
psihologice – unele conștiente, iar altele inconștiente – se constituie pentru a gestiona angoasa; că
aceste procese psihologice (mecanisme de apărare) generează psihopatologia; și că, deși
furnizează siguranĠă, în general, pun piedici creșterii și experienĠei.
O diferenĠă importantă între cele două abordări dinamice este că Freud pune la începutul
funcĠionării mecanismului său „ pulsiunea", în vreme ce constructul existe nĠial pleacă de la
percepĠia individului și de la teamă. După cum preciza și Otto Rank, terapeutul are mult mai mult
spaĠiu de manevră dacă vede individul înainte de toate ca pe o fiinĠă care se teme și suferă decât
ca pe una animată de instincte.
Aceste patru griji fundamentale – moartea, libertatea, izolarea și lipsa de sens – constituie
psihodinamica existenĠială. Ele joacă un rol extraordinar de important la orice nivel al organizării
psihice a individului și au o semnificaĠie enormă în domeniul clinic.
Terapia existenĠială este bazată pe un model psihopatologic în care angoasa și consecinĠele sale
negative asupra adaptării reprezintă răspunsuri la aceste patru griji fundamentale. In vivo aceste
griji sunt strâns împletite, constituind subtextul terapie i, astfel ca în dialogul dintre pacient și
terapeut, ele furnizează atât conĠinut, cât și dinamică. Confruntarea pacientului cu moartea,
libertatea, izolarea și lipsa de sens oferă terapeutului conĠinut interpretativ explicit. Chiar când nu
apar limpede în terapie, aceste teme furnizează un modus operandi.
Fenomene psihice precum voinĠa, asumarea responsabilităĠii, raportarea la terapeut și angajarea
în viaĠă sunt procesele -cheie pentru schimbarea terapeutică.
Psihoterapia existenĠială solicită atenĠie prin aceea că se bazează pe un fond ontologic ferm, pe
cele mai profunde structuri ale existenĠei umane. Ea are fundamente umaniste și este singura
paradigmă terapeutică aflată într -un deplin acord cu natura extrem de personală a întreprinderii
terapeutice. Mai mult, paradigma existenĠială acoperă un teren vast: ea valorifică descoperirile
multor filosofi, artiști și terapeuĠi cu privire la durerea și consecinĠele salvatoare ale confruntării
cu grijile fundamentale.
Obiectivele terapiei existenĠialiste sunt acelea de a-i ajuta pe oameni:
să-și evalueze situaĠia, valorile și credinĠele;
să negocieze cu succes și să fie împăcaĠi cu crizele din trecutul, prezentul și viitorul lor;
să devină mai sinceri cu propria persoană;
să-și lărgească perspectiva asupra lor înșile și asupra lumii din jurul lor;
să găsească clar scopul lor în viaĠă și cum pot învăĠa din trecut pentru a crea ceva valoros
și care să dea sens vieĠii;
să se înĠeleagă mai bine pe ei înșiși și pe alĠii și să descopere modalităĠi eficiente de
comunica re și de comportament cu alĠii;
să înĠeleagă paradoxurile, conflictele și dilemele existenĠei lor de zi cu zi.
Cuvântul „autentic" este folosit adesea pentru a indica scopul în cadrul devenirii mai sincer și, ca
urmare, mai real pentru propria persoană. Este un termen foarte folosit, care sugerează în mod
eronat că există un sine adevărat; pe de altă parte, viziunea existenĠialistă susĠine că sinele este
relaĠie și proces – și nu o entitate sau o substanĠă. De fapt, autenticitatea nu poate fi niciodată
atinsă. Reprezintă un proces gradat de înĠelegere proprie, însă a sinelui așa cum este el creat în
relaĠia cuiva cu lumea la toate nivelele.
Ca urmare, ajutarea oamenilor să devină autentici înseamnă asistarea lor în a ajunge la o mai
bună înĠelegere a condiĠiei umane, în așa fel încât să poată răspunde acesteia cu simĠ de
stăpânire, în loc să fie la mila ei. A fi autentic înseamnă să înfrunĠi limitările și posibilităĠile
umane.
TENDINğE MODERNE ÎN PSIHOTERAPIILE UMANISTE – PSIHOTERAPIA
TRANSPERSONALĂ ȘI TERAPIA UNIFICĂRII
Psihologia transpersonală extinde cercetarea psihologică spre dimensiunea spirituală a existenĠei,
punand accent pe studiul "stărilor" și proceselor în care oamenii experimentează legaturi
profunde cu interiorul fiintei, cu aspectele es enĠiale din universul care ne înconjoară.
Psihoterapia transpersonală se adresează clientului în contextul unei înĠelegeri spirituale a
conștienĠei.
PT este considerată ca o evoluĠie naturală a psihologiei umaniste, îngloband și elemente din
precursorii um anismului: psihanaliza și cognitivism -behaviorismul.
Această ramură a psihologiei promovează dezvoltarea și explorarea tuturor potenĠialitatilor
latente ale fiinĠei umane, între domeniile studiate fiind cuprinse:
formele ("stările") de conștienĠă modificată.
practici si experiente din religiile lumii si din cadrul traditiilor esoterice.
procesul de implinire a Sinelui.
transformarile și evolutia conștiinĠei.
arta transpersonala – simboluri și arhetipuri transpersonale.
metode și tehnici de cercetare ale manifestărilor transpersonale.
maturizarea și optimizarea personalităĠii.
psihoterapia transpersonală și consilierea spirituală.
abordări transpersonale în educaĠie.
creativitatea, empatia și intuiĠia spirituală.
experienĠele mistice și arhet ipale.
psihologia meditaĠiei.
Scurt istoric
Abraham Maslow este considerat fondatorul psihologiei transpersonale. În 1968, el scrie în
lucrarea "Toward a Psychology of Being" (Spre o psihologie a fiinĠării): "Consider că psihologia
umanistă, cea de -a treia forĠă, este una tranziĠională, o pregătire pentru o alta, transpersonală,
trans- umană".
În 1969, el a fondat AsociaĠia Americană de Psihologie Transpersonală, impreuna cu Carl
Rogers, Viktor Frankl, Anthony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadiman. În același an, asociaĠia a
editat Jurnalul de psihologie transpersonală, care a grupat ani la rând studii si cercetări în
domeniu.
O a doua orientare, rezultată prin extinderea perspectivei transpersonale din psihologie spre
sociologie, antropologie, etnologie, educa Ġie, comunicare, a fost sustinută de înfiinĠarea
AsociaĠiei Transpersonale InternaĠionale (ATI). Noua paradigmă și -a facut apariĠia și în alte
știinĠe, în domenii conexe transpersonalului. RealităĠile "ascunse", până nu demult aparĠinând
misticilor vor fi explicate și descrise prin teorii știinĠifice.
Drumul deschis de Albert Einstein (teoria relativităĠii generalizate 1905), Werner Heisenberg
(principiul nedeterminarii/incertitudinii, 1930) și Max Planck (teoria cuantică) va fi explorat pe
larg prin cercetari moderne: teoria "bootstrap" a lui Geoffrey Chew (1977), ordinea "implicata"-
David Bohm, teoria catastrofelor- Rene Thom, modelul holografic-Karl Pribram, Structurile
disipative- Ilya Prigogine, cauzalitatea morfogenetică -Rupert Sheldrake, Gaia, fiinĠa planetară –
James Lovelock (1972), matricile perinatale- Stanislav Grof (1972).
Toate acestea au deschis o nouă viziune spirituală a existenĠei și dezvoltării umane. Schimbarea
paradigmei a fost favorizată și de cunoașterea extensivă a practicilor și meto delor orientale de
transformare, multe dintre ele fiind adaptate pentru Occident.
În Europa, psihologia are ca precursori pe C.G. Jung (care a utilizat prima dată termenul de
"transpersonal" în 1916), Roberto Assagioli-fondatorul psihosintezei, francezul Pierre Weil
(cosmodrama), germanul Graf Durckheim cu terapia iniĠiatică, austriacul Victor Frankl și
logoterapia. ș.a.. Recunoașterea academică a psihologiei transpersonale în Europa a venit în
1997, prin infiinĠarea de către Academia britanică a unei secĠiuni de Psihologie Transpersonală în
cadrul Departamentului de psihologie.
Obiectivele psihoterapiei transpersonale
1. ÎnĠelegerea experienĠelor transpersonale, temporare, a nivelurilor și
formelor/stărilor de conștienĠă accesibile omului.
2. Studiul și înĠelegerea dezvoltării transpersonale a individului; a modificărilor
permanente ale structurilor psihice și spirituale.
Psihoterapia transpersonală ia în considerare întreg spectrul experienĠelor umane, incluzând
psihopatologia, existenĠialismul și nivelurile spirituale. Modelele și teoriile sale nu rezultă din
cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experienĠele omului sănătos, matur, care doreste să își
activeze toate capacităĠile latente ale fiinĠei sale. Astfel, psihologia transpersonală este cel mai
bine definită ca o psihologie a sănătăĠii și potenĠialităĠilor umane.
Pentru această orientare psihologică, personalitatea umană nu este un scop în sine, ci o parte a
fiinĠei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar între spirit și lume. Cu alte
cuvinte, personalitatea este cea care mediază între personal și transpersonal. Eul obișnuit, format
prin interacĠiunea cu elementele sociale și culturale reprezină pentru psihologia transpersonală
doar o manifestare a "ceva" mult mai larg și profund, care constituie de fapt esenĠa fiinĠei umane.
Oricare ar fi denumirea: Sine, Self, Atman, Lumina, acesta este sursa și destinaĠia intregului
proces evolutiv al omului.
Psihoterapia transpersonală abordează omul integral , luând în considerare toate dimensiunile
manifestării umane: fizic, emoĠional, cognitiv și spiritual. Extinderea conștienĠei dincolo de
limitele eului este considerată fundamentală pentru vindecare. O caracteristică a abordării
metodologice din psihoterapia transpersonală este integrarea practicilor clinice occidentale și a
tehnicilor meditative, de extindere a conștiinĠei specifice tradiĠiilor spirituale orientale.
Psihoterapia transpersonală facilitează evoluĠia bio -psiho- spirituală și deschide porĠile pentru
manifestarea lucidităĠii, creativităĠii și intuiĠiei.
Psihoterapia experienĠială a unificării (P.E.U.) Iolanda Mitrofan
Terapia unificării (T.U.) sau psihoterapia experienĠială a unificării (P.E.U.) este o metodă
holistică, centrată pe analiza de simbol, dezvoltare personală și autoschimbare prin intermediul
exerciĠiului provocator, improvizaĠiei și meditaĠiei creatoare cu suport artterapeutic și expresiv.
Este o terapie individuală și colectivă (de grup, de familie și organizationala), atât pentru adulĠi,
cât și pentru copii și adolescenĠi. Plasează în centrul preocupărilor dezvoltarea și transformarea
umana.
Utilizează ca proceduri (strategii) și " vehicule" ale autocunoașterii și autotr ansformării
experienĠa conștientizării acum și aici (" starea de martor "), reconstituirea și acĠiunea simbolică
în prezent, prin intermediul limbajelor universale:
improvizaĠia dramaterapeutică centrată pe reconversia polarităĠilor;
accesarea simbolică și transformatoare a expresiei spontane, verbale și corporale,
individuale și în grup, prin postură, ritm, mișcare și dans;
improvizaĠie meloritmică și sonoră, a expresiei creatoare vizuale – plastică, grafică,
modelaj, colaj;
improvizatia creatoare constructivă bazată pe valoarea proiectivă a elementelor naturale –
scoici, pietre, cristale, lut, s coarĠă de copac, frunze, ramuri, seminĠe etc.;
improvizatie metaforică și narativa (verbală) cu și fără suport proiectiv – fractali, creaĠie
foto, expresie plastică, sonora sau corporală, obiecte investite simbolic etc.;
scenariul și jocul simbolic, construcĠia de măști și lucrul terapeutic cu măști și marionete
etc.
Psihoterapia ExperienĠială a Unificării centrată pe individ, cuplu, familie, grup și organizaĠii este
un serviciu preventiv și recuperator, alternativ, complementar sau asociat de asistare în situaĠiile
de impas existential, stres, criză și traumă, maladii psihice și psihosomatice, disfuncĠii sexuale,
de cuplu și identitare, perturbări ale relaĠiei parental -filiale, precum și în incidente critice
colective, legate de comunicare, negociere, decizie și conflict (ca modalitate de optimizare și de
dezvoltare interpersonală creatoare, precum și ca terapie socială).
Obiective
-deblocarea dezvoltării personale și colective, activarea resurselor și a intenĠionalităĠi creatoare în
maturizarea psihos pirituală și în modificarea scenariilor de viaĠă, regăsirea sensului și
autorevalorizarea în cadrul unui proces terapeutic unificator și reintegrator al personalităĠii, din
perspectiva rolurilor identitare (masculin, feminin, parental-filiale). Un alt obiectiv este re-
naturalizarea și propulsarea fiinĠei umane pe linia unei dezvoltări sănătoase, ecologice, prin
accesarea și reconversia calitativă a relaĠiei dintre polarităĠile psihismului.
Efectele scontate sunt: conștientizare extinsă și autocunoaștere, autenticitatea, spontaneitatea și
calitatea comunicării, abilităĠilor de contact și a comportamentelor de rol (în cuplu, familie,
relaĠii interpersonale, profesie și organizatii), adaptare creativă, creșterea nivelului de
autoacceptare, autoîncredere și afirmare, maturizare afectivă și spirituală, stimularea empatiei și
a capacitaĠii de a iubi, sprijini și valoriza, dezvoltarea scenariilor și soluĠiilor alternative inedite,
responsabile și realiste de viaĠă, creșterea capacităĠii personale, familiale și colec tive de a face
faĠă la stres, criză și schimbare, activarea și recanalizarea resurselor autocompensatorii în
situaĠiile de boală și de impas existenĠial, exerciĠiul libertăĠii și participării democratice,
autoasumării și eficienĠei creatoare responsabile.
CURS 6
CURS 6
PSIHODRAMA
Psihodrama este o metodă terapeutică și de consiliere de sine stătătoare. Ea abordează
personalitatea din punctul de vedere al specificităĠii individuale, cât și al integrării acesteia în
structurile sociale. Bazele teoretice ale psihodramei servesc la explicarea dezvoltării indivizilor,
a grupurilor și a sistemelor sociale, precum și a tulburărilor acestora.
J.L.Moreno este unul dintre întemeietorii psihoterapiei de grup și intemeietorul psihodramei. În
concepĠia lui despre om și viaĠă individul, grupurile și societăĠile sunt considerate entităĠi cu
potenĠial de schimbare. Punctul de pornire al concepĠiei moreniene este ideea că în fiecare om
există un potenĠial creativ, care însă stă la dispoziĠie numai limitat. Psihodrama favorizează
descoperirea și activarea acestui potenĠial.
Cu posibilitatile ei creative, bazate pe joc, psihodrama crează condiĠiile evocării unor situaĠii de
viaĠă cu scopul deschiderii de noi perspective în autocunoaștere și dezvoltare. Cu ajutorul
metodelor specifice ale psihodramei pot fi experimentate și transformate cele mai diferite situaĠii
de viaĠă, de asemenea procesele sociale în grupuri, organizaĠii și societate. Prin procedura
sociometrică se fac vizibile structurile sociale și relaĠionale dintr -un grup, devenind astfel
accesibile dimensiunii sociale si politice.
Psihodrama se folosește ca:
-tehnica terapeutică independenta, în grup sau individuală (monodrama)
-tehnică potenĠatoare sau mod de lucru într -o abordare terapeutică eclectică.
Fiind o meto da orientată spre actiune, beneficiul terapeutic este bine interiorizat, ușor
transportabil în cotidian, cu efect de lungă durată.
Elemente de lucru
Grupul este contextul care produce sănătate. Cine suferă din cauza destructurării și a propriei
confuzii interne are nevoie de un context terapeutic ( ”Fiecare persoană poate fi agent terapeutic
pentru o alta ”, J.L.Moreno) care să permită o reorganizare emoĠională. Grupul condus prin
metodologia psihodramatică oferă și garantează un climat securizant, conĠinător care facilitea ză
autoexprimarea indivizilor, împărtășirea de informaĠii și emoĠii, crearea de evenimente și
activităĠi adecvate care să reducă anxietatea și să elibereze spontaneitatea, mobiliz ând persoana
în globalitatea sa – atât în plan corporal, e moĠional cât și reflexiv. Terapeutul (numit în
psihodramă director) își asumă un rol activ prin care propune grupului sarcini precise, cu timpi și
spaĠii bine determinate, catalizând energiile fizice și psihologice ale membrilor grupului spre
accesarea res urselor, imaginilor, amintirilor, dorinĠelor, sentimentelor. AlternanĠa acĠiunii/auto –
observării va conduce procesul terapeutic spre polarităĠi rol -contrarol determinate și va declanșa
funcĠiile mecanismelor mentale de introspecĠie, oglindire și decentrare perceptivă necesare
schimbării.
Spontaneitatea este o resursă preĠioasă fără de care nu se poate trăi și evolua , o formă de energie
neconservabilă care funcĠionează doar în momentul în care se manifestă. În psihodramă,
spontaneitatea este înĠeleasă ca o stare de disponibilitate lipsită de anxietate prin care individul în
faĠa unor situaĠii noi, neprevăzute poate să -și pună în act creativitatea sa. Moreno avea un mare
interes pentru procesul creativ ca expresie a capacităĠii umane de a inventa mereu mod uri noi de
a fi, de a rezolva probleme și de a transforma realitatea. În viaĠa cotidiană, creativitatea se
exprimă în capacitatea de a găsi soluĠii noi și mai adecvate la problemele vechi și soluĠii adecvate
la situaĠiile noi. Conceptul morenian de creativitate se explică prin puterea de a fi artizanii
propriei noastre vieĠi, autorii a noi înșine moment cu moment. În psihodramă se cauta în mod
sistematic activarea factorului S/C (spontaneitate/creativitate) pentru că acesta condiĠionează
direct apariĠia și dezvoltarea unor moduri (roluri) noi, adecvate la situaĠiile întâlnite pe scena
văzută ca un loc al posibilului și al autenticului. Răspunsurile noi și adecvate – ca rezultat al
factorului S/C – conduc individul spre creștere și spre trăirea într -un mod d eplin și armonios al
propriilor nevoi în concordanĠă cu exigenĠele realităĠii.
Moreno explică rolul ca fiind forma reală și perceptibilă pe care Sinele o capată. Este forma
operativă pe care individul și -o asumă într -un anumit moment în care reacĠionează într-o situaĠie
specifică în care sunt implicate alte persoane sau obiecte. Reprezentarea simbolică a acestei
forme este numită rol. Este operativă pentru că traduce în act la modul concret o dispoziĠie, o
atitudine, un mod de a fi; pentru a exista trebui e să fie perceptibilă și pentru alĠii, e nevoie de un
context. Rolul există numai în raport cu un contrarol, persoană sau obiect. În toate evenimentele
rolul reprezintă expresia subiectului care acĠionează în relaĠia cu celălalt în timp ce ac esta
primește acĠiunea sa. A -Ġi asuma, prin inversiune de rol, punctul de vedere al celui care la început
a fost contrarol, înseamnă a -Ġi putea observa și percepe rolul avut dintr -o perspectivă nouă. A fi
conștienĠi de propriile noastre roluri presupune existenĠa capacităĠii noastre de a ne putea
reprezenta mental propriul nostru mod de a fi în acĠiune; care la rândul său depinde de
capacitatea și posibilităĠile noastre de auto -observare, de dinamica dialogului dintre instanĠele
numite eu- actor și eu -observator. După Mo reno, rolurile sunt cele care permit în mod treptat
construirea percepĠiei de sine și nu invers. A înĠelege acĠiunea ca origine și motor al vieĠii
mentale înseamnă a aduce în prim plan spontaneitatea și emoĠia inaintea gandului și a cuvântului
fără a uita însă că doar gândirea poate să transforme acĠiunea în ceva util evoluĠiei persoanei. Din
această cauza, reflecĠia și verbalizarea sunt importante în psihodramă și au rezervate momente
specifice.
Prin inversiunea de rol protagonistul este chemat să preia rolul unui personaj al scenei, adica să –
și asume un punct de vedere diferit de al său dar care de fapt este vocea unei părĠi din propria sa
lume internă. De exemplu, vorbind și acĠionând din rolul mamei, el va reprezenta în mod
concret imaginea mentală despre ea, mama internă faĠă de care și cu care va putea acĠiona într -un
mod viu și activ. Aceasta tehnică centrală în psihodramă activează dialectica eu actor – eu
observator, stimulează apariĠia acĠiunilor spontane și autentice care nu mai urmează calea
acelorași scheme repetitive, stereotipe, ci se creează pas cu pas din desfășurarea evenim entelor.
Acest nou drum poate să prindă direcĠii variate și să producă material inedit în faĠa căruia
protagonistul va căuta răspunsuri noi și adecvate atât contextului cât și capacităĠii sale din acel
moment.
Dublul este acĠiunea prin care se dă voce conĠinuturilor mentale, senzaĠiilor, emoĠiilor și
nevoilor; o persoană poate să -și facă dublu sie însăși prin introspecĠie (privindu -se înăuntru) și
unei alte persoane prin intermediul empatiei (a simĠi ce trăiește celălalt). În psihodramă funcĠia
de dublu se activează când membrii grupului reușesc să simtă nevoia unui coleg din grup și să o
redea într- o manieră concretă sau simbolică.
Oglinda este acea funcĠie care se activează atunci când o persoană se află în faĠa unei imagini de
sine primită de la o altă persoană. Această funcĠie este individuativă tocmai prin capacitatea sa
de a stimula percepĠia de sine în sensul analogiei dintre caracteristicile proprii și imaginea
primită (” eu sunt într- adevăr așa cum mă vede ” , sau ”referitor la acest aspect sunt așa dar în
celălat aspect nu mă regăsesc” , ” nu sunt deloc așa , nu mă recunosc” ).
Fuzionalitatea și individuarea sunt stimulate prin activarea funcĠiilor mentale ale dublului și
oglinzii. Fuzionalitatea caracterizează situaĠia în care persoana se percepe ca fiind conĠi nută,
securizată ( ex. relaĠia mama/nou -născut , relaĠia dintre îndrăgostiĠi, adeziunea totală la o idee sau
instituĠie). În individuare persoana se percepe ca un individ singular, special și autonom, bine
delimitat cu propriile sale caracteristici. A te simĠi distinct în raport cu ceilalĠi, autonom – în
sensul de a putea instaura și defini cu precizie relaĠii autentice și paritare, de a -Ġi asuma poziĠii
critice și asertive – este caracteristic unei condiĠii individuative. Doar existenĠa unei fuzionalităĠi
bune poate să genereze siguranĠa și încrederea (în sine și în ceilalĠi) necesară realizării și
menĠinerii individuarii. Fuzionalitatea și individuarea pot fi mai mult sau mai puĠin prezente în
diverse faze ale evoluĠiei individului sau grupului și care prin alternanĠa lor pot produce
dinamici bogate. ExperienĠele fuzionale bune , sănătoase hrănesc Eul și dau acestuia siguranĠa
instalării unei individuări fără anxietaĠi și distorsiuni perceptive; iar experienĠele individuative
permit trăirea unei fuzionalităĠi calde fără angoasa pierderii graniĠelor personale. În psihodramă
se Ġine cont în permanenĠă de această realitate. Astfel grupul își afirmă, dacă este necesar, func Ġia
de uter conĠinător, capabil să înĠeleagă nevoile individului și să i le satisfacă; dar va furniza și
stimulii prin care individualităĠile se pot defini în mod particular fără prea multă frica.
Elementele settingului psihodramatic sunt: “scena, subiectul sau pacientul, directorul, staff-ul
terapeutic sau eurile auxiliare și auditoriul” .
Scena este locul în care persoanele își exprimă prin concretizare propriile conĠinuturi mentale. Ea
constituie centrul teatrului de psihodramă, care este acel spaĠiu terapeutic format din diverse părĠi
pentru a ajuta indivizii în exprimarea spontană a rolurilor lor, mai ales a celor psihodramatice.
Subiectul / pacientul este cel pe care îl numim în psih odramă în mod universal protagonist.
Moreno a început să utilizeze acest termen începând cu anii ’50. Acest cuvânt exprimă ideea
centralităĠii persoanei în psihodramă, înĠeleasă ca purtătoare a unui adevăr subiectiv.
Se numește ‘ eu auxiliar ’ orice membru al grupului care a fost ales de protagonist pentru a juca un
rol în reprezentaĠia psihodramatică și care, pentru aceasta se desprinde de auditoriu și intră pe
scenă pentru a fi actor. Acest actor întrupează în ‘aici și acum -ul’ psihodramatic fantasmele
lumii protagonistului (ex. o teamă, o dorinĠă, un ideal, o suferinĠă psihică) ca și alĠi semnificativi
ai vieĠii sale reale (persoane sau realităĠi personificate).
După ce este ales protagonistul, ceilalĠi membri ai grupului se retrag în spaĠiul rezervat, car e nu
este în mod direct implicat în reprezentaĠia psihodramatică; din acest moment până la sfârșitul
activitaĠii cu protagonistul ei vor constitui auditoriul.
Directorul de psihodramă – numit ‘psihodramatist ’ – este, în interiorul sesiunii psihodramatice,
conducătorul terapiei, promotorul acĠiunii, regizorul reprezentaĠiei, analistul materialului psihic.
Termenul de director exprimă rolul activ și propozitiv care caracterizează prezenĠa sa în
interiorul unei sesiuni.
Activitatea cu grupul sau timpul grupulu i este prima fază a unei sesiuni – tip de psihodramă în
care toĠi membrii grupului se află într -o condiĠie de egalitate, cu spaĠii de exprimare bine
articulate. Terapeutul va propune prin intermediul consemnelor activităĠi în care sunt implicate
toate pers oanele în mod simultan cu scopul de a mobiliza motricitatea corpului și de a da energia
necesară acĠiunilor ulterioare, sau altele prin care fiecare membru pe rând, va răspunde unei
sarcini având timpul său personal de autoexprimare, timp în care colegii devin un ”context ” în
care îl ascultă sau participă mai activ cu întrebări, dubluri, oglinzi). În această activitate fie care
persoană își asumă pe rând ceea ce în psihodramă se numește rol.
Printre scopurile activităĠilor cu grupul se află și cel de stimulare a spontaneităĠii, în special prin
instituirea semirealităĠii (a jocului), a regulii lui ”ca și cum” unde membrii grupului trecând din
planul realităĠii în cel simbolic pot crea și trăi roluri noi, se pot confrunta cu propriile temeri sau
resurse, pot atinge nodurile conflictuale fără a -și declanșa sistemele defensive.
Psihodrama, fiind o psihoterapie de grup centrată pe individ, unul dintre obiectivele terapeutului
este cel de transformare a grupului într- un conĠinător suficient de capabil să ofere ind ividului
încrederea necesară autoexprimării sale, conĠinător care să poată oferi funcĠiile de dublu și
oglindă, funcĠii stimulatoare pentru individul care parcurge drumul propriulului său adevăr într –
un mod cât mai profund posibil pentru el în acel moment. Pentru a putea dezvolta aceste două
potenĠialităĠi ale grupului (dublu/oglindă) directorul se orientează spre parcurgerea a două căi :
activarea experienĠelor emoĠionale de tip psihosomatic (senzoriale/tonice) și
psihodramatic (jocuri de rol); activitatea de jocuri nu urmărește doar „încălzirea”
spontaneităĠii. Această activitate promovează cadre de acĠiune care antrenează somatic și
psihologic membrii grupului, angajându- i în relaĠii variate și mai puĠin obișnuite,
cunoscute. Toate acestea provoacă emoĠii care nu se limitează la a fi evocări a unor
emoĠii mai vechi ci reactualizări profunde ce pot naște emoĠii noi. ExcepĠionalitatea
situaĠiilor (elementul surpriza) stimulează persoanele să iasă din schemele obișnuite de
comportament , din scenariile uzuale, deseori rigidizate si incarcate de prejudecati.
comunicarea verbală a stărilor și experienĠelor afective ce se referă la lumea reală ex ternă
a indivizilor. Această ultimă comunicare, ce servește membrilor grupului în efortul lor de
„a se regăsi” de la o întâlnire la alta se realizează într -un plan direct real în cadrul căruia
intervenĠia directorului se limitează la garantarea circularităĠii exprimărilor și la
concentrarea atenĠiei participanĠilor asupra calităĠii emoĠionale ale experienĠelor
povestite, evitând raĠionalizările. Cuvântul își reia rolul său de motor al comunicării când
fiecare membru este chemat să dea o formă verbală emoĠiilor trăite în timpul interacĠiunii
cu colegii săi. Aceste verbalizări pot dezvălui multe straturi de trăiri (trăiri
pluristratificate) și o bogăĠie de imagini pe care doar emoĠiile noi sau cele reactualizate în
mod viu și intens le pot produce. În acest moment al sesiunii se poate observa tendinĠa de
a se realiza asociaĠiile libere.
Metoda psihodramatică prevede reglarea și acestui tip de comunicare fluctuantă (în ceea c e
privește mecanismul schimburilor verbale) prin director și aceasta nu pentru întărirea autorităĠii
terapeutului ci pentru garantarea distribuirii egale a posibilităĠilor de autoexprimare.
Autoexprimarea e ste o regulă de joc esenĠială în cadrul concepĠiei moreniene și care se cere
subiectului. Nerespectarea acestei reguli va da naștere la nivelul interiorităĠii grupale a unor
prevalenĠe comunicaĠionale prin care se va dezvolta o dinamică relaĠională bazată pe conflictul
dintre procesele inconștiente (cu gama lor variată de emoĠii de la dependenĠă la competiĠie,
îndrăgostire, ostilitate) și interacĠiunile din realitate. Acest lucru nu se acceptă în psihodramă
pentru că deplasează atenĠia indivizilor asupra dinamicii de grup și corodează sentimentul
apartenenĠei (cu cele trei calităĠi ale sale : egalitate, confidenĠă și încredere reciprocă) absolut
necesar fiecărui individ în autoexprimarea sa prin reprezentaĠia psihodramatică, unde mult din
rezistenĠele și apărările lui sunt încredinĠate terapeutului și grupului.
Activitatea cu grupul este direct gestionată de către director prin experienĠe relaĠionale diferite,
bazate atât pe schimburi verbale cât și pe expresivitatea corporală, comunicarea tonică,
simularea dramatică sau jocul de rol, experienĠe care se localizează în momente diferite de -a
lungul cercului afectiv al fuzionalităĠii intragrupale și al individuării realizate de fiecare în cadrul
grupului.În grupul psihodramatic, relaĠia devine rapid intersubiectivă prin condiĠiile de setting :
interacĠiunea dintre persoane este riguros controlată prin modalităĠi de comunicare ce evită
dialogul iar indivizii nu devin reprezentări simbolice de roluri, ci producători de roluri și
contraroluri pe care le acĠionează și la dezvoltă.
Activitatea cu protagonistul este a doua faza a unei sesiuni – tip de psihodramă și aparĠine unui
singur membru, el fiind ghidat de către terapeut, susĠinut de grup având ca și colaboratori câĠiva
dintre colegii de grup care vor prelua diverse roluri ( eurile auxiliare ), roluri ce reprezintă
fantasmele transferenĠiale ale lumii interne a protagonistului. Rezumând secvenĠele esenĠiale din
această fază a sesiunii, se începe cu luarea în contact a protagonistului și crearea ali anĠei de lucru
apoi cu intrarea în spaĠiul semirealităĠii stabilindu -se un timp (prin interviul existential) și un
spaĠiu al reprezentării scenice prin construirea scenei și interviul in situ, urmând a fi chemate și
personajele. Terapeutul se află în afara scenei și conduce acĠiunea scenică prin diverse intervenĠii
specifice care exprimă propria strategie: inversiunea de rol, dublul, oglinda, solilocviu, mesaje,
chemarea unor personaje noi etc. SecvenĠa esenĠială este reprezentată de integrare prin care
protagonistul poate ajunge la un nou echilibru în urma recunoașterii unor emoĠii și conĠinuturi
noi care au schimbat percepĠia anterioară. Acest mod nou de a vedea și de a trăi devine adaptat
nevoilor și situaĠiilor implicate.
Dacă „ timpul grupului ” este conectat la mijloace le de comunicare neobișnuite (specifice celor
de joc) și se află la nivelul realităĠii grupale, „ timpul protagonistului ” transferă comunicarea în
planul fantasmatic al unui singur individ din grup. Munca cu protagonistul constituie punctul
culminant al com unicării transferenĠiale. Aici, transferul emoĠiilor refulate face un salt : acest
transfer nu mai are ca obiect persoane reale (terapeutul sau câĠiva membrii din grup) ci un loc
(scena) în care colegii din grup devin (în rolul lor de euri auxiliare) imaginile fantsmatice ale
individului.
Metoda psihodramatică nu dirijează niciodată spre conflict direct între grupul intern al indivizilor
și grupul de lucru sau terapie. În schimb, această metodă urmărește intersectarea celor două tipuri
de grupuri în planuri co- experienĠiale diferite în așa fel încât să se ajungă la o reelaborare treptată
a grupurilor interne ale indivizilor în timp ce grupul de lucru câștigă spaĠiu în identitatea
fiecăruia. Metoda psihodramatică separă lumea grupului intern de cea a grupulu i de lucru oferind
grupului intern al indivizilor un spaĠiu -timp delimitat, iar grupului de lucru funcĠia de conĠinător
și stimulator. În acest spaĠiu -timp, protagonistul va proiecta pe scenă fantasmele sale, le va da
nume, le va caracteriza fizic și emoĠional, le va împrumuta lor viaĠa colegilor săi aleși, va
interacĠiona cu ele demontând astfel fantasmele sale, renăscând conflictele sale, experimentând
aspecte necunoscute , transformate în acĠiune, acĠiune prin care se explorează aspectele
camuflate, repe titive, dar mai ales posibile rezolvări inovatoare. În acest plan, comunicarea este
transferenĠială nefiind însă ca în psihanaliză o metacomunicare a cărei cheie se dezvăluie treptat,
ci o metacomunicare ce are un drept deplin la existenĠă și manifestare, fără mijloace verbale.
În ambientul de „ca și cum” al scenei psihodramatice, subiectivitatea protagonistului devine
obiect al experienĠei directe, acesta trebuind să se confrunte atât cu vechile imperative cât și cu
noile potenĠialităĠi . Imperativele vechi, acĠiunile inconștiente, formele defensive precum și
posibilităĠile noi de raportare la conflict sunt produse de subiect în urma interacĠiunii sale de pe
scena psihodramatică, în cadrul acestui corp viu, conĠinător, care este grupul de lucru.
Teatrul intern individual cuprinde personajele pe care fiecare dintre noi le-am interiorizat de- a
lungul vieĠii. Acestea se constituie ca “alĠii semnificativi” care populează mintea noastră și care
au această funcĠie de a aduna forĠele noastre emoĠionale și de a le r eprezenta fie în obiecte
“bune ” fie în obiecte “rele” fiind puncte de referinĠă care ori stimulează, vitalizează, ori inhibă
sau mortifică. PrezenĠa unui număr bun de personaje în lumea noastră internă va duce la
organizarea, formarea și distribuirea emoĠiilor noastre și la sentimentul de satisfacĠie sau nu, în
funcĠie de localizarea lor în existenĠa noastră.Se poate spune că lumea internă a protagonistului și
personajele care o populează au achiziĠionat un context și odată cu contextul un sens, o
semnific aĠie. Subiectul se poate pune în relaĠie cu cei importanĠi lui beneficiind de varietatea
nivelelor de comunicare.
În jocul reprezentării dramatice, metafora se esenĠializează, se substanĠializează și
contextualizează : subiectul se exprimă pe el însuși atunci când dă corp și suflet obiectelor
introiectate, obiecte care s- au cristalizat în comportamente înguste și rigide și se individualizează
faĠă de acestea pe măsură ce le experimentează. De multe ori protagonistul va experimenta
emoĠii puternice sub forma unor catarsisuri abreactive, obligând grupul și terapeutul să devină
conĠinători perfecĠi până când se va ajunge la o prelucrare clară și articulată a emoĠiilor și
sentimentelor. Aceste referiri la catarsisul abreactiv și integrativ nu fac din metoda
psihodramatică o terapie catarctică sau experienĠială.
Pentru a vedea mai bine ce se întâmplă cu acestă formă de comunicare transferenĠială trebuie să
înĠelegem ce se întâmplă și cu ceilalĠi membri ai grupului în timpul lucrului cu protagonistul.
Este adevărat că doar câĠiva membri ai grupului sunt chemaĠi pe scenă de către protagonist
pentru a întruchipa fantasmele în timp ce ceilalĠi rămân în auditoriu. Cu toate acestea cei din
urmă nu rămân întru totul spectatori datorită convenĠiei care stabilește disponib ilitatea tuturor de
a se transforma în orice moment al acĠiunii, în orice fel de personaje, reducându -se posibilitatea
de a apărea o detașare reflexivă faĠă de ceea ce urmează a fi reprezentat. În g rade diferite, toĠi
membrii grupului – actori sau spectatori – menĠin o anumită distanĠă faĠă de acĠiune și aceasta și
în funcĠie de activitatea cu grupul („faza de încălzire”), activitate care trebuie să dea loc liber
unor procese de identificare proiectivă și introiectivă. AcĠiunea grupului coincide cu expunere a
în grup a unui membru al sau o exprimare care nu este doar un risc, pentru că nu sunt
experimentate doar relaĠii „ periculoase ” pentru integritatea și identitatea individului, ci sunt
explorate și forme noi de relaĠie.
Participarea auditoriului este ulti ma fază a sesiunii de psihodrama în care membrii grupului sunt
chemaĠi să -si verbalizeze propriile emoĠii și conflicte ” trezite ” de reprezentarea protagonistului.
Pentru cel care a fost în centrul atenĠiei grupului este un lucru preĠios să asculte care au fost
emoĠiile trăite de eu -rile auxiliare când au jucat personajele din scena sa. Acest aspect, prin care
se reîntoarce darul oferit de protagonist (exprimarea de sine), este și un mod de recunoaștere a
rădăcinilor universale ale trăirilor și conflictelor sale; de observare a diversităĠii faĠetelor în care
aceleași trăiri sunt reflectate în grupurile interne ale colegilor săi.
Autoexprimarea fiecărui membru al grupului are loc între subiecĠi care își enunĠă propria
specificitate și o recunosc și pe cea a celorlalĠi. În termeni morenieni : fiecare, exprimându-se, se
vede cu ochii altora și vede cu proprii ochi specificitatea celuilalt care se exprimă. În ace st
moment al comuniunii – numit catarsis integrativ grupal – nu se ajunge la pierderea graniĠelor
personale ci din contra, la afirmarea identităĠii fiecăruia și a puterii lui de a o exprima.
CURS 7
TERAPIA CENTRATĂ PE SCHEME COGNITIVE
Terapia cognitiv- comportamentală pornește de la niște asumpții care uneori sunt
încălcate, mai ales de către cei cu tulburări de personalitate: nu respectă protocolul de tratament;
nu își pot conștientiza și comunica emoțiile și cognițiile într -un mod adecvat, dar nici nu și le pot
modifica prin procedeele des folosite (analiză empirică, discurs logic, experimentare etc .); dau
lipsă de flexibilitate psihologică etc. Din aceste perspective, Young a dezvoltat terapia centrată
pe scheme cognitive, un fel de extensie a terapiei cognitiv-comportamentale în care sunt
integrate tehnici din alte școli de terapie: se pune un mai mare accent pe explorarea originilor din
copilărie și adolescență a problemelor psihologice, pe tehnicile orientate spre emoții, pe relația
terapeut- pacient și pe stilurile dezadaptative de coping.
Terapia centrată pe scheme cognitive oferă sens problemelor cronice și generalizate,
sistematizându- le și făcându -le mai ușor de înțeles. Sunt urmărite schemele cognitive începând
din copilăria timpurie și până în prezent, accentuând relațiile interpersonale. În cele din urmă,
propriile probleme de personalitate vor fi percepute ca ego- distonice de către pacient și va fi
capabil să le depășească.
După Young, schemele cognitive dezadaptative timpurii sunt:
„o temă sau un tipar general, generalizat,
alcătuit din amintiri, emoții, cogniții și senzații corporale,
referitor la sine și la relațiile cu ceilalți,
dezvoltat în copilărie sau în adolescență,
elaborat de- a lungul vieții și
disfuncțional într -o măsură semnificativă.” (Young et al. , 2015)
Este vorba despre tipare emoționale și cognitive de autosabotare, care se dezvoltă
timpuriu și se repetă de -a lungul vieții. Comportamentele dezadaptative sunt reacții la schemele
cognitive – comportamentele sunt determinate de scheme, dar nu fac parte din ele.
Schemele cognitive se dezvoltă în copilărie, în urma unor experiențe aversive, iar ulterior
devine foarte greu de schimbat. Schema ajunge să fie ceea ce persoana cunoaște, ceva confortabil
și familiar, chiar dacă îi provoacă suferință. Fiind considerat un adevăr dat de către client,
schema influențează procesarea experiențelor ulterioare, în sensul că ele îl împing pe client să
recreeze inconștient la vârsta adultă acele situații din copilărie care i -au rănit cel mai mult. Cu cât
o schemă cognitivă este mai gravă, cu atât este activată într -un număr mai mare de situații și
apare cu emoții mai intense și care durează mai mult.
Originile schemelor cognitive
Schemele timpurii se dezvoltă în copilărie, când copilul este supus unor experiențe
nocive repetitive de- a lungul copilăriei și adolescenței – fie traume (abandon, abuz, neglijare,
respingere etc.), fie supracompensări din partea părinților (copilul este complet apărat și
supraprotejat). Indiferent de caz, nu sunt satisfăcute unele din cele cinci nevoi emoționale de
bază ale ființelor umane: (1) Atașament securizant față de ceilalți (siguranță, stabilitate, sprijin în
dezvoltare și acceptare); (2) Autonomie, competență, sentimentul identității; (3) Libertatea de a
exprima nevoi și emoții întemeiate; (4) Spontaneitate și joacă; (4) Limite realiste și autocontrol.
S chemele timpurii își au originea, în general, în familia de proveniență. Alte surse
ulterioare de influență (școala, alți copii, comunitatea, cultura) pot duce și ele la dezvoltarea
schemelor, dar acestea deseori nu sunt atât de generalizate sau de puternice. Young et al. (2015)
au identificat patru tipuri de experiențe timpurii de viață care predispun către achiziția schemelor
cognitive (vezi Tabel 1).
Tipul de experiență Descrierea experienței
1 Frustrarea nocivă a
nevoilor Din viața copilului lipsește ceva vital (ex.: stabilitatea, înțelegerea,
dragostea etc.), așadar primește prea puțin din ceva benefic. Pot
apărea scheme precum Deprivare emoțională, Abandon , etc.
2 Traumatizarea sau
victimizarea Copilul este rănit sau persecutat. Pot apărea scheme precum
Neîncredere/Abuz , Deficiență/Rușine etc.
3 Primirea a prea mult din
ceva benefic Copilul este rareori tratat necorespunzător, este menajat și alintat.
Părinții sunt excesiv de implicați, îl supraprotejează sau oferă prea
multă libertate și autonomie (fără a stabili limite). Pot apărea
scheme precum Dependență/Incompetență , Sentiment de
îndreptățire/Grandomanie etc.
4 Interiorizarea selectivă sau
identificarea selectivă cu
persoane semnificative Copilul interiorizează și se identifică selectiv cu gândurile, emoțiile,
experiențele și comportamentele părintelui. De exemplu, un copil
abuzat poate interioriza ulterior abuzatorul.
Tabel 1
În afara experiențelor timpurii, un element important în procesarea experiențelor și
formarea schemelor este temperamentul. Astfel, o parte dintre dimensiunile componentelor
emoționale ale temperamentului care influențează sunt: labil ↔ nonreactiv; distimic ↔ optimist;
anxios ↔ calm; obsesiv ↔ distractibil; pasiv ↔ agresiv; iritabil ↔ vesel; timid ↔ sociabil. Doi
copii confruntați cu aceeași conduită parentală vor reacționa diferit în funcție de propriile
caracteristici temperamentale.
Domeniile și schemele cognitive dezadaptative timpurii
Young et al. (2015) au format un model cu 18 scheme cognitive, grupate în cinci
categorii reprezentative pentru nevoile emoționale neîndeplinite (numite „ domenii ”). În
descrierea care urmează, domeniile sunt numerotate cu litere romane, iar schemele din fiecare
domeniu sunt numerotate cu litere arabe.
I. Separare și respingere – persoana anticipează că nevoile sale emoționale (securitate,
îngrijire, empatie, acceptare etc.) nu vor fi îndeplinite. Familie tipică de origine : rece,
critică, reținută, impredictibilă, abuzivă;
1) Abandon/Instabilitate – persoana are senzația că persoanele semnificative
nu vor reuși să satisfacă nevoile emoționale deoarece sunt instabile, impredictibile
emoțional, pentru că vor muri sau o vor abandona pentru altcineva mai bun;
2) Neîncredere/Abuz – persoana are senzația că ceilalți îl vor abuza (răni, umili,
înșela etc.) în mod intenționat sau printr -o neglijență nejustificată;
3) Deprivare emoțională – persoana are senzația că ceilalți nu îi vor îndeplini
nevoile emoționale în mod adecvat, deși acestea se situează în limitele
normalului; este de trei tipuri: (a) Deprivare de îngrijire (atenție, afecțiune,
căldură, îngrijire; (b) Deprivare de empatie (înțelegere, autodezvăluire,
împărtășirea reciprocă a sentimentelor); (c) Deprivare de protecție (sprijin,
direcționare, îndrumare).
4) Deficiență/Rușine – persoana are senzația că are defecte (este rău, nedorit, inferior
etc.) sau că nimeni nu l -ar iubi dacă defectele i -ar fi expuse;
5) Izolare socială/Înstrăinare – persoana are senzația că este izolată de restul l umii,
diferită de ceilalți și/sau că nu face parte din nici un grup sau nici o comunitate.
II. Autonomie și performanță deficitare – abilitățile percepute alte persoanei de a se separa,
de a supraviețui, de a funcționa independent sau de a duce lucrurile la bun sfârșit sunt
afectate de așteptările de la sine și de la mediu. Familia tipică de origine: interdependentă,
supraprotectivă, nu recompensează reușitele din afara mediului familial;
1) Dependență/Incompetență – persoana este convinsă că nu poate face față
responsabilităților cotidiene fără ajutor din partea celorlalți;
2) Vulnerabilitate la vătămare sau boală – persoana are teama exagerată că o
catastrofă va avea loc în orice moment și nu va putea fi prevenită; frica se
centrează pe una sau mai multe dintre: (a) catastrofă medicală (atac de cord,
SIDA); (b) catastrofă emoțională (a înnebuni); (c) catastrofă externă (accidente,
catastrofe naturale etc.);
3) Interdependență/Sine infantil – persoana este implicată și apropiată emoțional în
mod excesiv de una sau mai mu lte persoane semnificative (ex.: părinți), astfel
încât a fost împiedicată individualizarea deplină sau dezvoltarea socială normală;
persoana este convinsă, de asemenea, că unul sau toți din această relație nu va
putea supraviețui sau nu va putea fi fericit fără celălalt/ceilalți;
4) Eșec – persoana este convinsă că a greșit, că va eșua sau că este inadecvată în
raport cu cei de- o seamă în privința realizărilor din diverse domenii (școală,
carieră, sport etc.).
III. Limite deficitare – deficiențe a limitelor interne, a responsabilităților față de ceilalți, a
orientării pe termen lung → dificultate de a respecta drepturile celorlalți, de a coopera cu
ceilalți, de a -și lua angajamente sau de a -și stabili și atinge scopuri personale realiste.
Familia tipică de origine : permisivitate, indulgență exagerată, lipsă de îndrumare,
senzație de superioritate. Copilul nu este constrâns să tolereze niveluri normale de
disconfort.
1) Sentiment de îndreptățire/Grandomanie – persoana este convinsă că este
superioară altora, că este îndreptățită să primească drepturi și privilegii speciale,
că nu este constrânsă de reciprocitate, că ar trebui să fie lăsată să facă ce vrea
(indiferent de ce este rezonabil);
2) Autocontrol redus/Autodisciplină redusă – persoana are dificultăți sau refuză să
își folosească autocontrolul sau să tolereze frustrarea îndeajuns cât să își atingă
scopurile sau să stăpânească exprimarea excesivă a emoțiilor și impulsurilor;
forma ușoară este evitarea disconfortului (a durerii, a conflictelor, a
responsabilității, a e fortului etc.).
IV. Orientarea către celălalt – centrarea exagerată pe sentimentele sau reacțiilor celorlalți, în
detrimentul propriilor nevoi, cu scopul de a obține dragoste și aprobare; presupune
suprimarea și lipsa de conștientizare a propriei furii și a înclinațiilor firești. Familia tipică
de origine : acceptare condiționată (contează mai mult nevoile și dorințelor părinților, sau
acceptarea și statutul social, decât nevoile copilului; copilul trebuie așadar să își suprime
nevoile).
1) Subjugarea – persoana ce dează controlul deoarece se simte constrânsă (pentru a
evita furia, represalii, abandon); persoana simte că propriile dorințe, opinii,
sentimente nu sunt acceptate de către ceilalți. Are două forme: subjugarea
nevoilor (suprimarea preferințelor, a deciziilor, a dorințelor proprii); subjugarea
emoțiilor (în special a furiei).
2) Autosacrificiu – persoana se centrează excesiv pe îndeplinirea benevolă a nevoilor
celorlalți în situații cotidiene, deoarece dorește să evite cauzarea suferinței altora,
sentimentul de vină asociat egoismului perceput sau păstrarea legăturii cu
persoane care sunt percepute ca având mare nevoie de afecțiune și atenție.
3) Nevoia de aprobare/Nevoia de recunoaștere – persoana se concentrează exagerat
pe obținerea aprobării, a recunoașterii sau a atenției din partea altor persoane sau
pe integrarea în medii sociale, în detrimentul dezvoltării unui sine solid și
autentic. Se poate orienta spre statut, aspect, acceptabilitate socială, bani sau
realizări pentru a câștiga aprobare, admirație sau atenție (nu putere sau control).
Stima de sine depinde de reacțiile celorlalți.
V. Hipervigilență și inhibiție – accent pe suprimarea sentimentelor, impulsurilor și
alegerilor spontane proprii sau respectarea regulilor și expectanțelor interiorizate privind
performanța și comportamentul, în detrimentul propriei fericirii, relaxării, autoexprimării,
sănătății. Există pesimism și îngrijorări despre ce s -ar întâmpla dacă persoana nu ar mai fi
vigilentă. Familia tipică de origine: aspră, critică, punitivă, prețuieșt e respectarea
regulilor și suprimarea emoțiilor.
1) Negativism/Pesimism – persoana este orientată în general și permanent către
aspectele negative ale vieții (durere, pierdere, dezamăgire, conflict etc.),
minimalizând sau neglijând aspectele poziție. Persoana anticipează exagerat
înrăutățirea lucrurilor și are o frică excesivă de a face greșeli care ar putea
conduce la ruină financiară, la pierdere, la umilire sau la o altă situație
nefavorabilă și de nerezolvat. Au îngrijorări cronice, vigilență, indecizie, s e plâng
în legătură cu situația lor;
2) Inhibiție emoțională – persoana își inhibă excesiv acțiunile, sentimentele,
exprimarea verbală spontană, cu scopul de a evita dezaprobarea din partea
celorlalți, sentimentul de rușine sau pierderea controlului asupra im pulsurilor
proprii. Inhibiția se manifestă mai ales: (a) asupra furiei și agresivității; (b) asupra
impulsurilor pozitive (bucurie, afecțiune, sex etc.); (c) manifestarea
vulnerabilității sau comunicarea emoțiilor; (d) supralicitarea raționalizării și
desconsiderarea emoțiilor;
3) Standarde nerealiste/hipercriticism – persoana crede că trebuie să atingă
standarde interiorizate înalte de comportament și performanță, în general pentru a
evita critica. Standardele înalte apar sub mai multe forme: (a) perfecționismul
(atenție exagerată la detalii sau subestimarea nivelului propriu de performanță);
(b) reguli rigide și formulări cu „ trebuie ” în multe arii ale vieții; (c) preocupare
față de timp și eficiență, cu nevoia de a realiza tot mai mult;
4) Pedepsire – persoana este convinsă că oamenii ar trebui aspru pedepsiți pentru
greșelile pe care le fac. Persoana simte furie, intoleranță, este punitiv și
neîngăduitor față de persoanele (sine sau alții) care nu îndeplinesc standardele sau
așteptările personale. Are dificultăți de a ierta greșeli (nu consideră circumstanțele
atenuante, nu acceptă imperfecțiunea umană, nu își manifesta empatia).
Aceste scheme cognitive tind să submineze terapia cognitiv -comportamentală tradițională
deoarece clienților le este greu să îndeplinească anumite premise. De exemplu, cei cu scheme din
domeniul Separării și respingerii pot să nu reușească să stabilească bună alianță terapeutică, sau
cei cu scheme din domeniul autonomiei și performanței deficitare ar putea să nu știe cine sunt și
ce vor, așadar ar avea dificultăți în stabilirea unor scopuri specifice de tratament.
Aceste scheme pot fi măsurate cu ajutorul chestionarelor Young (forma lungă sau forma
scurtă).
Funcționarea schemelor: perpetuarea și remedierea
Schemele cognit ive sunt supuse a două procese fundamentale: perpetuarea și remedierea.
Fiecare gând, sentiment, comportament și experiență de viață pentru o anume schemă cognitivă
fie va perpetua acea schemă (o va elabora și întări), fie o va remedia (îi va reduce intens itatea).
Perpetuarea se face prin trei mecanisme principale: distorsiunile cognitive, tiparele de
viață prin care persoana se autosabotează și stilurile de coping cu schema cognitivă. Distorsiunile
fac persoana să perceapă eronat situațiile, astfel încât schema să îi fie întărită prin alegerea
selectivă a informațiilor considerate importante. Afectiv, dacă individul suprimă emoțiile,
schema cognitivă nu ajunge să fie conștientizată (deci nu va putea să o modifice sau să o
remedieze). Comportamental, indiv idul se autosabotează, selectând inconștient situații de viață și
relații interpersonale care îi declanșează și perpetuează schema, evitând relațiile care ar putea -o
remedia. Interpersonal, aceste persoane reacționează în moduri care îi determină pe ceilalți să
reacționeze negativ (întărind astfel schema).
Remedierea implică diminuarea aspectelor cognitive și emoționale (intensitatea
amintirilor, a încărcăturii emoționale a acestora, a puterii senzațiilor fizice și a cognițiilor
dezadaptative) și modificarea comportamentelor. Remedierea este un proces lung și dificil,
deoarece lucrăm cu convingeri despre sine și lume adânc înrădăcinate în client, deseori
reprezentând realitatea cunoscută a persoanei. Renunțarea la aceste convingeri este un proces
dureros, a stfel încât rezistența la terapie este o modalitate de autoconservare. Este nevoie de
voință, disciplină și exercițiu frecvent pentru a lupa cu schema. Din păcate, schemele nu dispar
niciodată complet, ci mai degrabă nu mai sunt activate la fel de frecvent, iar emoțiilor asociate
devin mai puțin intense și nu mai durează la fel de mult. Clienții ajung să reacționeze adaptativ la
declanșarea schemelor (ex.: își aleg parteneri și prieteni mai afectuoși, se percep pe sine într -o
lumină mai favorabilă etc.).
Stiluri și reacții dezadaptative de coping
Stilurile și reacțiile dezadaptative de coping sunt formate de către client pentru ca acesta
să evite confruntarea cu emoțiile intense și copleșitoare ale schemelor. Deoarece este vorba
despre o evitare, stilurile de coping funcționează cu scopul de a perpetua schema, nicidecum de a
o remedia. Conceptul de schemă cognitivă conține amintiri, emoții, senzații fizice și cogniții, dar
nu și reacțiile comportamentale. Acestea sunt parte a reacției de coping, împreună cu strategii
cognitive și emoționale de coping. Diferențierea dintre scheme și copinguri este importantă,
deoarece fiecare persoana utilizează stiluri diferite de coping, în situații diferite, în etape diferite
ale vieții lui, pentru a face față aceleiași sc heme.
Cele trei stiluri de coping ale schemelor cognitive sunt supracompensarea (echivalentul
luptei), evitarea (echivalentul fugii) sau capitularea (echivalentul încremenirii). Aceste trei
reacții sunt alese și combinate inconștient, inițial ca răspuns la amenințarea din copilărie
(nesatisfacerea unor nevoi vitale), iar ulterior ca răspuns la situațiile care activează schema. În
funcție de situația individuală, o persoană alege unul dintre cele trei stiluri, dar le are pe toate
disponibile de-a lungul exp erienței personale. Problema este că stilul de coping perpetuează
schema inclusiv în contexte de viață schimbate, când apar alternative mai avantajoase.
Capitularea în fața schemei presupune acceptarea ei ca fiind adevărată, iar persoana
simte durerea afe rentă și se comportă în așa fel încât să fie confirmată schema. Fără să își dea
seama, persoana retrăiește încontinuu experiențele din copilărie care au condus la crearea
schemei. Emoțiile sunt resimțite la o intensitate disproporționată când schema este activată, iar
partenerii aleși tind să îi trateze așa cum i -au tratat părinții.
Evitarea schemei cognitive presupune organizarea vieții astfel încât schema să nu fie
activată. Evitarea se face la nivel emoțional (reprimarea emoțiilor), cognitiv (blocarea g ândurilor
și imaginilor cu potențial declanșator) și comportamental (găsirea unor activități care să -i
distragă, în general exagerate, cum ar fi mâncat în exces, curățenia compulsivă, dependența de
muncă etc.). În interacțiunile cu ceilalți persoanele par perfect normali, dar evită situațiile care ar
putea activa schema (ex.: relațiile intime sau provocările profesionale). Orice context de viață
care ar putea aduce la suprafață sentimente de vulnerabilitate este evitat. În terapie, cli enții evită
să se implice (ex.: uită de temele de casă, suprimă exprimarea emoțiilor, aduc în discuție doar
probleme superficiale, întârzie la ședințe etc.).
Supracompensarea înseamnă lupta cu schema cognitivă: clientul gândește, simte, se
comportă și relaționează ca și cum varianta opusă a schemei cognitive ar reprezenta, de fapt,
adevărul. Se străduiesc să fie invers decât în copilărie: dacă în copilărie s -au simțit fără valoare,
ca adulți vor încerca să fie perfecți; dacă au fost subjugați în copilărie, ca adulți îi vor sfid a pe
ceilalți etc. Este o alternativă la durerea aferentă schemei cognitive. Poate fi privită drept o
încercare parțial sănătoasă de a lupta împotriva schemei, iar mulți supracompensatori par a fi
persoane sănătoase. Totuși, e sănătos să lupți cu un comportament proporțional cu situații, iar
mulți supracompensatori se blochează în contraatac, cu comportamente excesive, insensibile sau
neproductive. De exemplu, este sănătos ca un client cu schema de subjugare să exercit e mai mult
control asupra vieții sale, dar când supracompensează apare tendința prea mare de a controla și
de a domina, astfel încât ajung să -i îndepărteze pe ceilalți. La un moment dat, viața devine destul
de dură cât să nu mai funcționeze abilitatea de supracompensare, moment în care se poate instala
depresia.
Reacțiile de coping sunt comportamente sau strategii specifice prin care se exprimă cele
trei stiluri de coping. Este vorba despre toate reacțiile față de amenințare pe care le are individul
în repertoriul său comportamental, toate modalitățile unice și idiosincratice prin care clientul își
manifestă supracompensarea, evitarea și capitularea. Urmează câteva exemple în Tabelul 2.
Schemă Exemple de capitulare Exemple de evitare Exemple de supracompensare
Abandon /
Instabilitate Alege parteneri care nu
pot face un angajament și
rămâne în relație cu
aceștia. Evită relațiile intime; bea
alcool în exces atunci
când este singur(ă). Se agață și își sufocă partenerul
până îl depărtează; își atacă
vehement partenerul din cauza
unor separări minore.
Deprivare
emoțională Alege parteneri care au
tendința de a depriva
emoțional și nu le cere să
țină cont de nevoile
lui(ei). Evită în totalitate relațiile
intime. Este exigent(ă) din punct de
vedere emoțional cu partenerii și
cu prietenii apropiați .
Eșec Se angajează în sarcini
fără tragere de inimă și în
mod sporadic. Evită complet
provocările în munca sa;
procrastinează în sarcini. Devine excesiv de orientat(ă)
spre performanță,
impulsionându- se fără încetare.
Standarde
nerealiste Petrece excesiv de mult
timp încercând să fie
perfect. Evită sau procrastinează
în situații sau sarcini în
care îi va fi evaluată
performanța. Nu îi pasă deloc de standarde –
se angajează pripit și neglijent în
sarcini.
Tabel 2. Acestea sunt câteva exemple de pos ibile reacții de coping. Pentru mai multe, vedeți Young (2015)
Moduri de schemă cognitivă
Modurile de schemă cognitivă sunt „ acele scheme cognitive sau procese ale schemelor
cognitive – adaptative sau dezadaptative – care sunt active la un moment dat în cazul unei
persoane ”. Modurile sunt declanșate de situații de viață față de care suntem excesiv de sensibili.
Modurile disfuncționale se activează atunci când anumite scheme cognitive dezadaptative sau
reacții dezadaptative de coping au izbucnit sub formă de distres emoționale, de reacții de evitare
sau de comportamente prin care individul se autosabotează, iar acestea ajung să preia controlul
funcționării individului. O persoană poate să treacă dintr -un mod în altul; când are loc această
schimbare, devine activat un alt set de scheme cognitive și de reacții de coping, care până atunci
fusese latent.
Un mod disfuncțional este o parte a sinelui care s -a rupt, într- o măsură mai mică sau mai
mare, de alte aspecte ale sinelui. Acest nivel de disociere poate fi descris pe un continuum: un
nivel scăzut de disociere înseamnă că persoana poate să îmbine simultan mai mult de un singur
mod (este oscilația normală a dispoziției); nivelul ridicat de disociere poate duce chiar la
tulburarea de identitate disociativă (tulburare de personalitate multiplă). Modurile pot varia și pe
alte dimensiuni, în afara celui disociat ↔ integrat: inconștient ↔ conștient; dezadaptativ ↔
adaptativ; extrem ↔ ușor; rigid ↔ flexibil; pur ↔ combinat.
Young et al. (2015) au identificat 10 moduri (unele dezadaptative, altele adaptative), pe
care le- au grupat în patru categorii generale: moduri de Copil, moduri de Coping disfuncțional,
moduri de Părinte disfuncțional și modul de Adult sănătos.
I. Moduri de Copil – înnăscute și universale, toți copiii au potențialul de a le manifesta.
1) Copil vulnerabil – este partea sinelui care conține majoritatea schemelor cognitive
de bază (copilul abandonat, copilul abuzat, copilul deprivat, copilul respins etc.);
2) Copil furios – este partea sinelui care este cuprinsă de furie față de nevoile
emoționale neîndeplinite și acționează în consecință, fără a lua seamă de urmările
comportamentului său;
3) Copil impulsiv/indisciplinat – este partea sinelui care exprimă emoții și acționează
sub impulsul dorințelor; își urmează tendințele naturale de moment, fără a lua
seamă de urmările comportamentului său;
4) Copilul fericit – este partea sinelui a cărui nevoi emoționale sunt, în general,
împlinite;
II. Moduri de Coping disfuncțional – sunt corespondente celor trei stiluri de coping
(capitulare, evitare și supracompensare);
1) Capitularea compliantă – persoana cedează în fața schemei cognitive, devenind
din nou copilul pasiv și neajutorat care trebuia să plece capul în fața celorlalți;
2) Protecție detașată – persoana se retrage (psihologic) din fața durerii aferente
schemei cognitive (diverse forme de evadare: prin detașare emoțională, abuz de
substanțe, autostimulare, evitare socială etc.);
3) Supracompensare – persoana ripostează împotriva s chemei, dorind s-o infirme; în
general, se face printr- un comportament extrem, care se dovedește a fi
disfuncțional (ex.: prin a -i trata rău pe ceilalți).
III. Moduri de Părinte disfuncțional – pacientul adoptă atitudinea părintelui interiorizat;
1) Părintele puni tiv – cel care pedepsește copilul pentru că a fost „rău” ;
2) Părintele exigent – cel care forțează și presează constant copilul să atingă niște
standarde extrem de înalte.
IV. Modul de Adult sănătos – cel care ajută la moderarea, îngrijirea și remedierea celorlal te
moduri; este modul pe care urmărim să îl întărim în terapie.
Descrierile de mai sus sunt etichete cu termeni generali. În cadrul terapiei, modurile sunt
individualizate, în colaborare cu pacienții. De exemplu, modul de Copil vulnerabil poate avea
denumirea de „Micuța Ann” sau „Carol cea abandonată” .
Demersul psihoterapeutic
Tratamentul psihoterapeutic presupune două etape: cea de evaluarea și educare; și cea de
schimbare. Scopul inițial este conștientizarea psihologică: identificarea schemelor și
conștientizarea amintirilor din copilărie, a emoțiilor, a senzațiilor fizice, a cognițiilor și a
stilurilor de coping asociate cu acestea. Ulterior, terapeutul se ocupă cu ajutarea clie ntului să
preia controlul asupra propriilor reacții, astfel încât acesta să acționeze tot mai mult după propria
voință în aspectele care privesc schemele cognitive. Așadar, creștem controlul conștient asupra
schemelor și reducem intensitatea amintirilor, a emoțiilor, a senzațiilor fizice, a cognițiilor și a
comportamentelor asoc iate cu acestea. Asta presupune consolidarea modului de Adult sănătos:
clientul să își poată dirija, negocia, îngriji sau neutraliza modurile disfuncționale, astfel încât să
țină sub control emoțiile și comportamentele.
I. Etapa de evaluare și educare
P rima etapă este dedicată identificării schemelor cognitive și înțelegerii originilor
acestora (din copilărie și adolescenți). De -a lungul evaluării, terapeutul educă pacientul în
privința modelului schemelor, astfel încât clienții să își recunoască stiluri le dezadaptative de
coping, să conștientizeze modul în care acestea perpetuează schemele și, eventual, să identifica
modurile lor predominante și să observe cum trec dintr -un mod în altul. Important este ca toate
aceste informații să fie și resimțite la nivel emoțional, nu doar intelectual.
Evaluarea în sine se face prin mai multe modalități:
Interviu de evaluarea a istoricului de viață (anamneză);
Administrarea unei serii de chestionare pentru schemele cognitive;
Sarcini de automonitorizare;
Exerciții de imagerie dirijată (cu scopul de a declanșa schemele cognitive la
nivel emoțional și de a ajuta pacienții să lege afectiv problemele din prezent cu
experiențe din copilărie).
Obiectivele majore sunt:
1) Identificarea tiparelor de viață disfuncționale;
2) Identificarea și declanșarea Schemelor cognitive dezadaptative timpurii;
3) Înțelegerea originilor din copilărie și din adolescență ale schemelor cognitive;
4) Identificarea stilurilor și a reacțiilor de coping;
5) Evaluarea temperamentului;
6) Integrarea componentelor: conceptualizarea cazului.
La sfârșitul acestei prime etape, terapeutul (împreună cu clientul) vor ajunge la o
conceptualizare completă a cazului, în urma căruia vor conveni asupra unui tratament orientat
către acestea.
II. Etapa de schimbare
Etapa de schimbare presupune utilizarea mai multor tipuri de tehnici într-un mod flexibil,
în funcție de nevoile pacientului. Nu există un protocol sau un set prescris de proceduri.
Dimpotrivă, cel mai important lucru este adaptarea și flexibilizarea tehnicilor în funcție de nevoi
și de problematica discutată.
Tehnici cognitive
Aspectele cognitive ale terapiei au legătură cu invalidarea schemei cognitive. Clienții au
o percepție distorsionată asupra sinelui și asupra celorlalți, considerând schemele dezadaptative
ca fiind valide. Pentru procesul de schimbare, este important să găsească moduri de a -și
contraargumenta schema. O potențială listă a tehnicilor cognitive este ( apud Young et al. , 2015):
1. Testarea validității unei scheme cognitive;
2. Redefinirea dovezilor ca re susțin schema cognitivă;
3. Evaluarea avantajelor și a dezavantajelor stilurilor de coping ale pacientului;
4. Conducerea unor dialoguri între „partea schemei cognitive ” și „partea sănătoasă” ;
5. Alcătuirea cartonașelor de coping;
6. Completarea Jurnalului schemelor cognitive.
Se poate începe prin găsirea și evaluarea dovezilor care susțin sau combat schema
cognitivă, împreună cu terapeutul. În general, dovezile infirmă schema (clientul nu este de fapt
inerent defect, incompetent sau ratat), subliniindu- se cum și -a integrat el această imagine încă
din copilărie. În cazul în care schema nu poate fi invalidată (de exemplu, chiar există eșecuri), se
discută posibilitățile de schimbare al aspectului problematic (de exemplu, învățarea unor
abilități). Indiferent de direcția în care merge discuția, argumentele și ideile esențiale vor fi
scrise pe un cartonaș pe care clientul trebuie să îl ia cu el și să îl citească frec vent, în mod special
în acele situații sau momente care declanșează schema.
Elementul esențial în această discuție este empatia terapeutului: acesta își manifestă
empatia față de motivele pentru care clienții au convingerile pe care le au (deoarece la baza lor
stau experiențele din copilărie). Terapeutul validează clientul pentru convingerile sale, prin
prisma ideii că este normal ca el (clientul) să aibă aceste convingeri datorită istoricului său de
viață. În același timp, se insistă pe testarea realității și pe ideea că, deși aceste convingeri au avut
sens la un moment dat din trecut, în prezent ele contri buie la perpetuarea unor gânduri, emoții,
comportamente dezadaptative. În urma utilizării confruntării empatice, clienții se vor simți
înțeleși, va fi mai probabil să accepte necesitatea schimbării și se va crea alianța terapeutică.
Tehnici experiențiale
Tehnicile experiențiale sunt foarte folositoare pentru confruntarea emoțională cu
schemele și cu modurile interiorizate. Sunt folosite mai ales dialogul și imageria dirijată, în
cadrul cărora clientul oferă copilului vulnerabil din interior ceea ce nu a primit în trecut. Acest
lucru variază de la protejarea și susținerea copilului și până la înfruntarea părinților internalizați.
Cu ajutorul răspunsurilor contradictorii oferite criticilor internalizați (schemelor și modurilor),
clientul poate rupe cercul v icios de perpetuare al acestora. Așadar, argumentele în favoarea
imageriei dirijate sunt:
1. Se identifică schemele cognitive aflate la baza personalității clientului;
2. Se facilitează confruntarea la nivel afectiv cu schemele cognitive;
3. Clienții sunt ajutați să creeze asocieri emoționale între originile din copilărie și
adolescență ale schemelor lor cognitive și problemele din viața lor actuală.
Sunt valabile majoritatea ideilor generale despre imageria dirijată, precum inducerea
stării de relaxare și folosire a sugestiilor în afirmativ. Specificul terapiei pe scheme este
construirea unui loc protejat în imaginar, de unde clientul își începe exercițiul și unde se întoarce
la sfârșitul acestuia. Acest loc este foarte important, deoarece echilibrează emoțiile nega tive
provenite din imaginile neplăcute. În general, se lucrează o singură imagine neplăcută într -o
ședință. Acestea pot fi:
1. Orice imagine neplăcută din perioada copilăriei;
2. O imagine neplăcută cu fiecare dintre părinți (o imagine cu mama, respectiv una cu tata);
3. O imagine neplăcută a oricărei alte persoane semnificative, inclusiv dintre prieteni sau
colegi, care ar fi putut contribui la formarea schemei cognitive.
Procesarea acestor imagini se face într-un mod nondirectiv, terapeutul dându-i clientului
doar minimul de informații (ex.: „Imaginează -ți o imagine neplăcută din perioada copilăriei). În
acest proces, terapeutul pune întrebări care să ghideze clientul spre a descoperi senti mentele sale.
Deși terapeutul îl orientează pe client spre imagini structurate (astfel încât să se asigure că sunt
incluse toate persoanele semnificative), materialul cu care se lucrează este la alegerea clientului.
Utilizarea dialogului interior în cadrul unei ședințe de imagerie ar putea fi elementul necesar
pentru a se face tre cerea între rațional și emoționale, de la „ înțeleg că schema nu este conformă
realității” la „simt că schema nu este conformă realității” .
Modificarea tiparului de comportament
În urmat tehnicilor cognitive (ex.: cartonașele de coping) și a tehnicilor experiențiale (ex.:
imageria dirijată), terapeutul ajută clientul să conceapă sarcini comportamentale pentru acasă.
După ce clientul a înțeles cum funcționează el în urma activării schemelor cognitive, el poate
renunța la comportamentele sale dezadaptative exersând noi comportamente. Inițial, acest
exercițiu se face în cadrul unei ședințe, prin discuții și imagerie, ulterior clientul punându -le
singur în practică între ședințe.
Este vorba, în principiu, de schimbarea reacțiilor de coping. Această schimbare est e cea
mai importantă și cea mai dificilă de realizat, deoarece pacientul trebuie să fie dispus să renunțe
la stilul de coping folosit până în acel moment. Aici pot apărea cele mai multe greutăți în
progresarea în tratament: clientul capitulant continuă să rămână în relații distructive sau nu
stabilește limite în viața personală sau profesională; clientul supracompensator continuă să
plaseze vina asupra celorlalți în loc să își asume schemele sau poate continua să
supracompenseze (muncind din greu, perfecțio nându-se, impresionând etc.); iar clientul evitant
poate stagna prin fuga de durerea asociată schemelor și refuzarea axării pe problemele lor.
Deoarece aceasta este schimbarea cea mai dificilă, ea se face numai după utilizarea
intensivă și extensivă a tehnicilor cognitive și experiențiale, care au scopul de a întări părțile
sănătoase ale clientului. Numai cu ajutorul acestor părți sănătoase poate fi susținută schimbarea
comportamentală. Ulterior, tehnicile cognitive și experiențiale sunt din nou folosite pe ntru a
procesa obstacolele întâlnite în schimbare. Acestea sunt îmbinate cu tehnici comportamentale
tradiționale: tehnici de relaxare, dezvoltarea asertivității, managementul furiei, strategii de
autocontrol (automonitorizarea, stabilirea scopurilor, autoî ntărirea), expunerea gradată la situații
anxiogene.
Relația terapeut -client
Un element central în terapia pe scheme este relația terapeut -client, care se poate
transforma într-un „antidot parțial” împotriva schemelor clientului. În mod ideal, clientul
interiorizează imaginea terapeutului ca pe un „Adult sănătos” care luptă împotriva schemelor și
caută o viață împlinită emoțional.
Există două aspecte extrem de importante pentru relația terapeut -client. Prima este
confruntarea empatică , despre care am discut at tehnici cognitive. Confruntarea empatică
presupune a arăta empatie față de schemele cognitive ale clientului în momentul în care ace stea
se ivesc, dar în același timp semnalând că reacțiile clientului sunt distorsionate și neconforme cu
realitatea.
A doua este reproducerea limitată a figurii parentale , care presupune a oferi clienților
ceea ce au avut nevoie, dar nu au primit, din partea părinților lor atunci când au fost copii
(respectând totuși limitele adecvate ale relației terapeutice). Din acest motiv, terapeutul trebuie să
fie extrem de flexibil, astfel încât să fie capabil să își adapteze stilul în funcție de nevoile
emoționale ale fiecărui client în parte. În general, terapeutului i s -ar putea cere să cultive o relație
de încrederea, să ofere stabilitate, să arate sprijin emoțional, să încurajeze independența sau să fie
iertător. Terapeutul ar trebui să fie capabil să răspundă la nevoile de bază menționate anterior.
În funcție de schemele clientului, Young et al. (2015) au conceput o serie de strategii de
reproducere limitată a figurii parentale. De exemplu, pentru cineva cu schema
Abandon/Instabilitate , terapeutul ar trebui să devină o sursă intermediară de stabilitate, oferind
sprijin clientului în a- și găsi alte relații stabile în afara terapiei . Vor fi corectate distorsiunile pe
care clientul le are în privința probabilității de a fi abandonat de către terapeut, ajutându -l să
înțeleagă și să accepte că vor exista plecări, vacanțe și perioade de indisponibilitate, fără a se
închide în sine sau a se comporta autodistructiv. În cazul unui client cu schema Eșec , terapeutul
susține succesul profesional sau academic al pacientului, oferă structură și stabilește limite. Iar în
cazul unui client cu schema Deprivare emoțională , terapeutul creează o atmosferă plină de
afecțiune, căldură, empatie și îndrumare. Terapeutul încurajează pacienții să ceară ceea ce au
nevoie din punct de vedere emoțional și să simtă că au dreptul la nevoi emoționale. El ajută
clienții să exprime moderat sentimentele de deprivare (fără ca ei să izbucnească sau să tac ă) și îi
ajută să tolereze un anume grad de deprimare, dar să aprecieze afecțiunea primită în același timp.
Pentru lista completă a strategiilor, vedeți Young et al. (2015).
Curs final – abordările eclectice in psihoterapie
Criza sistemelor și declinul gândirii centrate pe școli
Există un aspect important pentru înĠelegerea mijloacelor și metodelor actuale de
tratament în cazul tulburărilor psihice: criza sistemelor și declinul gândirii centrate pe școli, acest
fenomen fiind configurat din ce în ce mai clar în ultima perioadă de timp.
La sfârșitul anilor 1960, domeniul psihoterapiei era dominat de trei școli ce propuneau
trei sisteme închise (psihanaliza, terapia rogersiană și terapia comportamentală). Majoritat ea
adepĠilor acestor școli se străduiau să -și aplice terapia după regulile respective și nu aveau deloc
contacte cu alte moduri de a privi lucrurile. Începând cu anii 1980 această situaĠie s -a schimbat și
a evoluat spre o atitudine mai suplă: de la un mod de a privi lucrurile centrat pe școli, spre o
perspectivă centrată pe problemele de care suferă pacienĠii.
Cauzele acestor schimbări se află în dezvoltarea psihologiei generale (“ cotitura
cognitivă”), în critica adresată din exterior și din interior diverselor sisteme, cât și în cercetarea
asupra efectelor psihoterapiei și în cererea aflată în creștere, atât din partea pacienĠilor cât și a
instituĠiilor de îngrijire a sănătăĠii, ca aceste terapii să fie eficace și eficiente.
În psihanaliză s -a observat astf el apariĠia unor fisuri în blocul monolitic al sistemului
ortodox. Critici și îndoieli, care veneau înainte din exterior, începeau să apară și să se extindă
chiar din interiorul domeniului. Ele nu se mai refereau doar la antropologia implicită (adica
viziu nea individului) sau metapsihologie (adică teoria generală a psihanalizei), ci în aceeași
măasură la aspecte de mare importanĠă pentru clinică și terapie. Astfel, după Eysenck și Nagel,
Loch și Spence (și înaintea lor Glover) o pleiadă de psihanaliști ajun geau la o abordare mai
critică a conceptelor și a statutului știinĠific ale teoriei psihanalitice. Ipoteze fundamentale, ca de
exemplu metafora arheologică a lui Freud (după care psihanalistul descoperă adevărul istoric în
maniera arheologului), concepĠii1 e sale privind “asociaĠia liberă” a pacienĠilor și “atenĠia
flotantă” a terapeutului, concepĠia psihanalitică clasică asupra autenticităĠii interpretării au fost
zdruncinate din temelii (Grunbaum, 1979; Loch, 1977; Ricoeur, 1977; Spence, 1982).
La aceasta se adaugă cercetarea clinică empirică a unor psihanaliști anglo -saxoni care
puneau la îndoiala concepĠiile clinice clasice referitoare la efectele și procesele terapeutice ale
psihanalizei (Malan, 1963; Kernberg, 1972; Appelbaum, 1977; Luborsky și Spence, 1978).
Aceste critici și cercetări empirice au contribuit la deschiderea ușilor și ferestrelor edificiului
dogmatic și rigid al clinicii și cercetării contemporane vizând sensibilizarea locuitorilor săi.
Și terapia comportamentală, deși mult mai tânără, a cunoscut o evoluĠie asemănătoare, în
cursul căreia adevărurile sale fundamentale de la început au primit un statut mai empiric. Și aici
critica teoriei știinĠelor și cercetarea empirică au modificat peisajul. Atunci când Eysenck (1959)
mai justifica încă superioritatea teoretică a terapiei comportamentale, afirmând că ea provenise
din teoria învăĠării și “ din studii experimentale specifice concepute pentru a verifica teoria de
bază și deducĠiile făcute pornind de la ea”, Berger și McGaugh (1965) găsesc această
provenienĠă mai degrabă metaforică. London (1972) vorbește deja despre sfârșitul ideologiei în
terapia comportamentală” și Westmeyer (1977) arăta într -o analiză aprofundată că nu este vorba
de o “aplicare ” a teoriilor comportamentale, ci de “practica controlată”. Așa cum arată lucrările
ulterioare, nici originea nevrozelor (Breger și McGaugh, 1965; Rachman, 1985; Seligman,
1971), nici tratamentul lor (Kazdin, 1979) nu mai pot fi explicate atât de simplu cum părea la
Wolpe, prin schema reflexului condiĠionat, generalizarea și extinderea sa.
Destul de repede, nu se mai folosea, de altfel, doar “comportamentul observabil ”, ci se
lărgea repertoriul terapeutic prin “reprezentări metaforice” și cogniĠii (adică idei, gânduri,
reprezentări, imagini). Este ceea ce a condus la așa -numita teorie comportamental- cognitivă care,
la rândul său, a făcut deja obiectul unei critici de fond, Zajonc (1980) remarcând faptul că unele
congniĠii nu preced și nu determină sentimentele și comportamentul, ci sunt mai curând
codifi cate și tratate prin alte structuri nervoase. Și în sfârșit, rezultatele terapeutice excelente de
la început au fost chiar contestate – Wolpe (1958) considera 89,5% din pacienĠi “vindecaĠi sau
foarte amelioraĠi” .
În legătură cu acest subiect, Lazarus (1971) mărturisea că decepĠiile sale privind propriile
sale cazuri au constituit motivul pentru care și -a dezvoltat “terapia sa multimodală sau cu spectru
larg”; Smith, Glass și Miller (1980) n -au constatat o superioritate generală a terapiei
comportamentale; Kazdin (1979), Kazdin și Wilson (1978) au găsit -o superioară doar pentru
unele tulburări, cum ar fi fobiile și obsesiile/compulsiile, iar Marks (1976) estima chiar că,
pentru mulĠi pacienĠi adulĠi în căutarea unei terapii, terapia comportamentală nu este indicată.
Sistemul lui Carl Rogers, terapia nondirectivă, a cunoscut de asemenea dezvoltări
importante, așa cum reiese de la Lietaer și alĠii (1989), de la Sachse (1992) și de la Sachse și
Maus (1991). Acești ultimi autori prezintă un concept foarte dezvolt at privind comprehensiunea
empatică și un repertoriu mai amplu de intervenĠii terapeutice. Chiar în momentul în care aceste
critici externe și interne sistemelor erau mai insistente, aproape ca un fenomen concomitent, se
conturau în paralel tentative de renovare, o revenire a interesului pentru pluralism, pentru
integrarea diferitelor sisteme, eclectism, și pentru cercetare. Atât literatura profesională, cât și
lucrările de cercetare demonstrează că acest interes s -a dezvoltat clar în cursul anilor 1980;
lucrările lui Goldfried (1980), ale lui Arkowitz & Messer (1981), ale lui Beitman & Klerman
(1991) sunt exemple în această privinĠă. Fondarea cunoscutei Society for the Exploration of
Psychotherapy Integration (SEPI, 1983), care a suscitat de atunci un inter es în creștere, este o
initiaĠivă ce se înscrie în maniera prezentată anterior. Titlul unui simpozion regional ce s -a
desfășurat sub egida AsociaĠiei Mondiale de Psihiatrie (septembrie 1993): “ The Many Facets of
Psychiatric Treatment and their Rationale ”, indica faptul că acest interes nu dispare.
Președintele simpozionului justifica astfel acest lucru: “ Într-o epocă în care costul
îngrijirii medicale mintale devine o sarcină grea nu numai în Germania, ci și în majoritatea Ġărilor
din Vest, este în mod deo sebit important să cunoaștem și să utilizăm terapiile cele mai eficace” .
Pentru apărătorii pluralismului, care încep să recunoască alte sisteme, se pune problema de a
admite diferenĠe în privinĠa reprezentărilor individului, a valorilor și a metodei terape utice, de a
conserva originalitatea sistemului, de a extinde aspectele solide ale acestuia și de a le diminua pe
cele slabe. Pentru acești autori lumea este variată și nu poate fi explicată printr -un singur sistem.
O sinteză nu li se pare nici posibilă, nici de dorit și de altfel ar fi imposibil de realizat în practică.
Messer și Winokur (1984) scriau în legătură cu psihanaliza și terapia comportamentală: “Există
câteva momente într- o terapie în care terapeutul trebuie să decidă dacă este cazul să încurajez e
acĠiunea sau să continue explorarea, dacă trebuie să asculte și să interpreteze sau să pună în
discuĠie presupunerile iraĠionale și să facă sugestii specifice. Acestea sunt posibilităĠi care se
exclud reciproc. Perspectivele și punctele de vedere diferite orientează terapeutul în direcĠi i
diferite ”.
Această atitudine se limitează, la drept vorbind, la credinĠa în sistem, dar ea recunoaște –
și este ceea ce o diferenĠiază de gândirea centrată pe școlile anterioare – că există diferite moduri
de a vedea luc rurile și că și aceste opinii au dreptul lor de a exista.
A doua atitudine în acest domeniu își are rădăcinile mai ales în ipoteza echivalenĠei
efectelor terapeutice rezultând din cercetarea asupra evaluării și din studiul factorilor terap eutici.
Ipoteza d e bază este aici cea a factorilor terapeutici nonspecifici, cea a factorilor comuni. Din
această perspectivă, este vorba de a studia și de a amplifica nu diferenĠele dintre școli, ci mai
degrabă punctele comune, pentru că factorii comuni sunt cei care prod uc efectul terapeutic. În
vreme ce punctele de vedere schiĠate mai sus porneau de la întrebarea: “Ce separă școlile? ” sau
“Ce au ele în comun? ” punctul de plecare pentru o a treia perspectivă este întrebarea: “Ce măsuri
luate, de care terapeut, sunt cele m ai eficace la care pacient având care problemă?” . Este maniera
de a vedea lucrurile pe care o putem califica drept “eclectism tehnic ” și care, dacă este urmată
sistematic și critic, se dovedește a fi cea mai interesantă atât pentru cercetare, cât și pentru clinică
(și deci pentru pacient). Ea a influenĠat nu numai cercetarea diagnostică (descrierea și clasificarea
problemelor și a pacienĠilor) și cercetarea asupra efectelor terapeutice (problemele spectrului
efectelor), ci și cercetarea asupra proceselor (dezvoltarea manualelor de terapie și mi croanaliza
proceselor terapeutice) și a revigorat cercetările asupra indicaĠiei. Ca și primă consecinĠă :
tendinĠa actuală în psihoterapie este una înspre integrare, apărând astfel lărgirea ariei de tehnici și
metode fo losite, spre o unificare teoretică și practică.
Cadrele de referinĠă teoretice ale reprezentanĠilor acestor cercetări sunt de diverse tipuri
(Lazarus, 1976; Garfield, 1980; Beutfer, 1983); ceea ce au totuși în comun este faptul că alegerea
și combinarea metodelor de tratament sunt bazate pe cât posibil pe cercetarea empirică și sunt
fondate din punct de vedere raĠional. Acest declin în ceea ce privește interesul pentru școli și
sisteme a condus în același timp la o mai mare deschidere în planul practicii te rapeutice, la
introducerea de tehnici provenind din alte modalităĠi terapeutice. Prin aceasta au fost înlesnite
dezvoltarea unor combinaĠii de tratamente specifice pentru unele probleme și tulburări și, în
paralel, îmbogăĠirea repertoriului de metode și tehnici. Astăzi, mult mai rar ca înainte, suntem
mulĠumiĠi cu o formare în terapia rogersiană, în psihanaliză sau în terapia comportamentală; ne
însușim mai degrabă competenĠe suplimentare printr -o specializare și o formare continuă în
metode de tratament or ientate pe probleme. Nu este vorba a te forma în același timp în mai multe
școli (acest fapt nu mai este posibil și trebuie avut ca terapeut un anume punct de vedere și niște
rădăcini), ci este vorba de a reunoaște diferitele metode care au fost testate în tratamentul unei
probleme clinice și de a câștiga competenĠele necesare pentru a le folosi. Așa cum spuneam mai
înainte (Huber, 1992), se vorbește despre situaĠia la care un pacient are dreptul să se aștepte
atunci când consultă un profesionist.
În prezen t, predomină aceste abordări eclectice, eclectismul fiind înĠeles ca “ proces de
selecĠie a conceptelor, sistemelor și strategiilor dintr -o varietate de curente teoretice utilizate ca
efect a acestor concepte, sisteme și strategii” (Schaefer, 1988, p.105).
Cuvântul eclectic își are originea în grecescul eklegein, „a selecĠiona" sau „ a alege". Prin
urmare, practicienii eclectici sunt pregătiĠi să selecteze și să utilizeze o varietate de tehnici și
proceduri din diverse abordări.
În timp ce eclectismul pune accent pe selectarea de elemente, integrarea pune acc ent pe
punerea elementelor la un loc dar literatura de specialitate atrage atentia ca distincĠiile mai fine
dintre „eclectism" și „integrare" par să aibă puĠină semnificaĠie practică. În general, t erapeuĠi i
care acum un deceniu sau două se autoproclamau ca fiind eclectici folosesc acum termenul de
integrativ pentru a se autodesemna.
În prezent, „eclectismul tehnic" reprezintă o direcĠie majoră către integrare. Așa cum s -a
precizat mai devreme, termenul „eclectic" se referă la o persoană pregătită să „ selecteze" dintr-o
varietate de abordări și discipline ceea ce consideră că -i este folositor pentru scopul pe care îl are
de atins (în cazul nostru, terapia).
Prin „tehnic" înĠelegem tehnici, abilităĠi și strat egii, diferite de teorii. Folosirea unei
tehnici în mod corespunzător nu presupune neapărat aderarea la o anumită teorie sau abordare în
cadrul căreia a fost dezvoltată iniĠial, deoarece, prin definiĠie, tehnicile pot fi extrase din orice
bază teoretică și utilizate într- o varietate de moduri în funcĠie de imaginaĠia și creativitatea celui
care le folosește.
De exemplu, tehnica scaunului gol (sau a două scaune goale) poate fi folosită de un
gestaltist (această tehnică a fost dezvoltată iniĠial în cadrul acestei abordări), dar și pentru o
facilitare a dialogului intrapersonal între polarităĠile sinelui. De asemenea, poate fi folosită de un
behaviorist pentru a exersa o procedură interpersonală în cadrul cabinetului de terapie, procedură
care poate fi folosit ă și în afara acestui mediu.
În analiza eclectismului tehnic ca o direcĠie către integrare, trebuie să facem distincĠia
clară între ceea ce s -a numit „eclectism aleatoriu", pe de o parte (Dryden, 1984; Lazarus, 1990),
și „eclectism sistematic" (Dryden, 199 1; Norcross și Newman, 1992; Lazarus, 1992), pe de altă
parte. În primul caz, tehnicile sunt luate la întâmplare și utilizate fără o raĠiune evidentă, în timp
ce în al doilea caz practicienii utilizează o procedură de un anumit tip pentru a face intervenĠi i
sistematice și coerente ce le vor permite să lucreze consistent de -a lungul timpului.
Unii practicieni eclectici au adoptat o „orientare principală", la care ei adaugă ceea ce li
se pare util din alte abordări atunci când lucrează cu un anumit client. AlĠii au ales un cadru
eclectic/integrativ mai evident care le permite să utilizeze în mod sistematic o varietate de
abilităĠi și tehnici pe care le adaptează la diferite etape ale procesului terapeutic (Ega n, 2004;
Palmer, 2000; Lazarus, 1981; Jenkins, 20 00) sau la diverse aspecte ale relaĠiei ce există între
client și terapeut (Clarkson, 2003).
Fie că este denumită eclectică la nivel teoretic, fie că este privită ca un “ amestec de
tehnici ”, psihoterapia integrativă pare cu siguranĠă a fi cea mai eficace metodă psihotera peutică
în tratamentul oricărei problematici care Ġine de sfera psihoterapiei.
Psihoterapia integrativă face apel la toate metodele psihoterapeutice înglobând
psihoterapia clasică, psihoterapia sistemică, psihoterapia sistemică integrativă, psihoterapia
cognitiv- comportamentală, hipnoterapia, psihoterapia de orientare analitică, tehnicile
psihodramatice și de terapie de grup. În plus, sunt aduse elemente noi, adaptate problematicii
clientului. De fapt acesta este principalul atu al psihoterapiei integrative: adaptabilitatea la
problematica clientului, fără constrângerea unui set relativ restrâns de “ unelte terapeutice ”.
Accentul este pus pe strategia psihoterapeutică, înĠelegerea problematicii, perspectiva
psihodinamică și cunoașterea unor tehnici de intervenĠie variate.
TERAPIA INTEGRATIVĂ
În domeniul integrativ, termenul “integrator ” a avut multe definiĠii și aplicaĠii. În general,
acest termen se referă la orice orientare în psihoterapie care exemplifică, sau care oferă în
dezvoltarea personală o conceptualizare coerentă, cu principii teoretice ce vizează combinaĠia de
două sau mai multe abordări specifice, sau care reprezintă un nou model meta -teoretic de
integrare în sine.
Psihoterapia integrativă aduce răspunsul adecvat și eficient la necesităĠile spirituale,
emoĠionale, cognitive, comportamentale ale persoanei astfel încât resursele personale să fie
maximizate, Ġinând cont de limitele fiecărui individ și condiĠiile exterioare. Norcross și Goldfried
vorbesc despre înĠelesul tradiĠional al integrării psihoterapeutice ca fiind sinteza a d iferite
sisteme psihologice sau orientări teoretice (Norcross și Goldfried, 2005).
ObligaĠia etică a psihoterapeuĠilor integrativi este de a dialoga cu psihoterapeuĠii de
diverse orientări și de a rămâne informaĠi cu privire la cercetările și descoperiril e în domeniu.
Psihoterapia integrativă promovează flexibilitatea abordării și subscrie la menĠinerea
standardelor de excelenĠă în serviciile pentru clienĠi, în formare și supervizare. PsihoterapeuĠii
integrativi creează strategii psihoterapeutice personalizate, tehnici și construcĠii, pentru
rezolvarea diverselor situaĠii cu care se confruntă clienĠii. Acest proces nu se face haz ardat, ci
într-o manieră bazată pe intuiĠia clinică și o cunoaștere solidă și clară a problemelor existente și a
soluĠiilor necesare. Aceștia manifestă o atitudine profesională, de respect, bunătate, onestitate,
autenticitate și egalitate în abordarea clientului. Psihoterapia integrativă afirmă importanĠa
asigurării unui cadru terapeutic potrivit, în care dezvoltarea și vindecarea p ot avea loc într-un
spaĠiu intersubiectiv creat împreună de către client si psihoterapeut.
În cursul acestei dezvoltări mulĠi dintre terapeuĠi trec printr -o etapă în care se bazează pe
mai multe abordări în funcĠie de nevoile clientului. Cu privire la ace st proces de dezvoltare,
Norcross și Goldfried sugerează că, în general, în domeniul terapiei integrative, "Principalul fapt
este distincĠia între pragmatismul empiric și flexibilitatea teoretică. Integrarea se referă la
stabilirea unui angajament faĠă de un concept teoretic sau practic, o creaĠie de dincolo de
eclectism socotit ca pragmatic pentru amestecul său de proceduri" (Norcross și Goldfried, 2001).
Din punct de vedere epistemologic, psihoterapia integrativă reprezintă o paradigmă , o
intersecĠie a mai multor discipline, confirmând astfel tendinĠele integrative ce marchează,
începând cu mijlocul secolului al XX – lea, evoluĠia societăĠii aflată în prefacere rapidă sub
acĠiunea domeniului digitalizărilor instalate (înalta tehnologie și manifestările comunicaĠionale).
Psihoterapia integrativă face apel la toate metodele psihoterapeutice înglobând
psihoterapia clasică, psihoterapia sistemică, psihoterapia sistemică integrativă, psihoterapia
cognitiv- comportamentală, hipnoterapia, psihoterapia de orientare analitică, tehnicile
psihodramatice și de terapie de grup etc. În plus, sunt aduse elemente noi, adaptate problematicii
clientului.
De fapt acesta este principalul atu al psihoterapiei integrative: adaptabilitatea la
problematica clientului, fără constrân gerea unui set relativ restrâns de “unelte terapeutice ”.
Accentul este pus pe strategia psihoterapeutică, înĠelegerea problematicii, perspectiva
psihodinamică și cunoașterea unor tehnici de intervenĠie variate. Abordarea integratoare
relevantă este concepută pe bazele terapiilor existente în felul în care acestea pot fi practicate
coerent, într-un cadru teoretic consecvent. Efortul sintetizator este opera mai multor
psihoterapeuĠi și cercetători care urmăresc perspectiva biopsiho -socială în care procesele
biologice, psihologice, relaĠionale, comunitare, societale sunt percepute ca relevante în a înĠelege
problematica umană.
Premisa centrală în psihoterapia integrativă este că integrarea poate avea loc prin diferite
modalităĠi – afective, comportamentale, co gnitive și fiziologice (Erskine, 1975, 1980) – dar
aceasta poate fi mai eficientă atunci când există o relaĠie terapeutică interpersonală de profund și
respectuos contact (Erskine, 1982a). Interviul, armonizarea și metodele de implicare sunt
orientate spre facilitarea relaĠiilor de contact.
Chestionarea terapeutică are ca principale teme anticipările clientului, așteptările sale,
inclusiv transferul actual în relaĠia terapeutică, experienĠa din trecut a folosirii mecanismelor de
apărare și eșecurile relaĠiilor interpersonale. În ceea ce privește transferul, în conformitate cu
perspectiva integrativă sunt urmărite o serie de situaĠii, după cum urmează:
1. mijloacele prin care clientul poate descrie trecutul său, nevoile de dezvoltare care au
suferit un eșec, și mecanismele de apărare care au fost create pentru a compensa deficitul trăit la
un moment dat;
2. rezistenĠa la amintiri și în mod, paradoxal, punerea într -un act conștient a experienĠelor
din copilărie (relaĠia care se repetă);
3. expresia conflictulu i intrapsihic și dorinĠa de a ajunge la satisfacerea nevoilor de relaĠii
și mai mult la îndeplinirea relaĠiilor de intimitate (relaĠie ce este necesară din punct de vedere
terapeutic);
4. expresia psihologiei universale de a organiza precum și a crea sensu l.
Această viziune integratoare de transfer este esenĠială pentru a satisface comunicarea inere ntă în
relaĠia terapeutică pentru ambele părĠi. De asemenea clientul este persoana care are ne voie (Stern
l994), de o bază pentru a recunoaște și respecta tranzacĠiile ce pot fi și de non -transfer, și uneori,
de a face ca relaĠia aici și acum să aibă loc între terapeut și client (Erskine, 1991c).
Obiective principale ale psihoterapiei integrative
Specialiștii în terapia integrativă pornesc de la premisa că fiinĠele umane sînt complexe și
pot fi înĠelese la niveluri diferite. Se consideră că integrarea reprezintă mai mult decât un alt nou
model de terapie, mai degrabă o alegere individuală, în care rolul terapeutului este să înĠeleagă ce
este cel mai bine pen tru el și pentru clientul sau. Adeseori, sînt implicate anumite elemente
comune, alături de categorii sau de componente ale terapiei care oferă o structură generală pe
care orice terapeut trebuie să o ia în considerare și cu care trebuie să lucreze.
Între componentele aplicării terapiei integrative, evaluarea presupune identificarea și
găsirea unor explicaĠii pentru problemele și aspectele subiacente cu care se confruntă clientul.
Tipul de întrebări pe care le adresează terapeuĠii și modul în care conduc ev aluarea constituie un
element care diferenĠiază între ele școlile terapeutice. Acest element este puternic influenĠat de
ceea ce Mahrer (1989) numește teoria fiinĠelor umane.
Descoperirile studiilor sugerează că în dezvoltarea umană există mari diferenĠe
individuale și că este dificil să se găsească explicaĠii generale ale acestor diferenĠe, ceea ce
implică idiosincrasia dezvoltării și a efectelor mediului asupra oamenilor.
Ipoteza unicităĠii fiecărui individ stă la baza teoriei modelelor umaniste și existenĠiale, iar
specialiștii în terapia integrativă aderă la ea. Acesta ipoteză are implicaĠii asupra modului în care
psihoterapeutii lucreaza, în special în ceea ce privește etapa evaluării.
Factorii care operează în prezent au o puternică influenĠă asupra funcĠionării psihologice,
iar acest fapt confirmă convingerile împărtășite de majoritatea practicienilor, și anume că terapia
poate exercita o influenĠă puternică asupra individului și poate induce schimbări semnificative,
pozitive sau negative.
Obiectivul larg și esenĠial al terapiei integrative este ca terapeutul și clientul să construiască
împreună o terapie în care amândoi să se angajeze progresiv, în cadrul unui proces de c olaborare
totală. Modul în care va fi construit acest tip de terapie va depinde într-o anumită măsură de
concluzia terapeutului; dacă locul interferării va fi preponderent extern (de exemplu, într -o
anumită abordare), preponderent intern (de pildă, terapeutul însuși) sau predominant „ între" (de
exemplu, în cadrul relaĠiei dintre terapeut și client). Dacă locul interferării este considerat a fi
predominant o abordare particulară, atunci terapia va fi construită într -o modalitate care să fie
predominant consistentă cu și legată de filosofia abordării respective.
Dacă locul integrării este considerat a fi predominant în terapeutul însuși, atunci terapia
va fi construită într -un mod care este consistent cu și legat de cel al terapeutului; iar dacă locul
integrării este considerat a fi „între", atunci terapia va fi construită într -un mod determinat
preponderent de relaĠia în construcĠie dintre terapeut și client. În realitate, bineînĠeles că orice
integrare eficientă va avea loc dacă cele trei locuri își vor exercita influenĠa asupra modului în
care terapia este construită, dar examinarea atentă a principalelor linii directoare ale proc esului
integrativ în care se angajează practicienii individuali va dezvălui, cel mai probabil, că una dintre
acestea ocupă un loc central.
RelaĠiile interpersonale din perspectiva integrativă
RelaĠiile interpersonale au un impact major asupra vieĠii indivizilor ce poate fi pozitiv
(integrarea socială a individului, suportul social), cât și negativ (relaĠii disfuncĠionale verbale,
nonverbale și fizice). Veroff, Douvan și Kulka (1981) constatau, în urma realizării unei cercetări
pe un eșantion reprezentativ de 2.000 de americani, că nefericirea este rezultatul, în mare parte ,
specific problemelor de ordin interpersonal.
În psihoterapia integrativă, transferul reprezintă o formă specifică de distorsiune
perceptivă interpersonală. În terapia individuală, recunoașterea și perlaborarea acestor distorsiuni
sunt de importanĠă supremă. În terapia de grup, perlaborarea distorsiunilor interpersonale se
regaseste într- o arie și varietate considerabil mai mare. Perlaborarea tr ansferului, altfel spus a
distorsiunilor din relaĠia cu terapeutul devine în această situaĠie una dintr -o serie de distorsiuni ce
trebuie examinate în procesul terapiei.
Pentru mulĠi clienĠi relaĠia cu terapeutul este cea mai importantă relaĠie ce trebuie
perlaborată, deoarece terapeutul este personificarea imaginilor parentale, a profesorilor, a
autorităĠii, a tradiĠiei, a valorilor încorporate. Dar cei mai mulĠi clienĠi au, de asemenea, conflicte
și în alte domenii interpersonale: de exemplu, puterea, ase rtivitatea, furia, competitivitatea cu
colegii, intimitatea, sexualitatea, generozitatea, lăcomia, invidia. De aceea rezolvarea transferului
ca factor terapeutic împreună cu importanĠa învăĠării interpersonale este de maximă importanĠă.
Fără o evaluare a transferului și a manifestărilor sale terapeutul nu va fi capabil să -și înĠeleagă
clientul în întregime. Pe de altă parte nu trebuie uitat faptul că așa cum se întâmplă în orice
evaluare a unei relaĠii interpersonale distorsiunile transferenĠiale și atitudinea faĠă de terapeut se
bazează uneori și pe realitate.
RelaĠiile interpersonale soldate cu eșec își pun amprenta de multe asupra personalităĠii
individului, făcându -l să devină „ incompatibil ” cu persoana cu care interacĠionează. Analizele și
studiile car e au cercetat partea negativă a relaĠiilor interpersonale (Berscheid și Reis, 1998 ;
Lussier et al., 1993) s- au orientat mai mult pe viaĠa cuplurilor maritale ori au privit mai mult din
punct de vedere general modul de relaĠionare al indivizilor.
Murray și Holmes (1993) au subliniat că acele persoane care sunt sigure pe ele în
comunicarea interpersonală și care discută informaĠii mai puĠin plăcute despre propria relaĠie
„transformă” acele informaĠii în „ avantaje ” de întărire a sonetelor de vedere personal e.
Problemele interpersonale sunt probleme recurente cu privire la dificultăĠile întâmpinate
de indivizi în relaĠia cu altii, și constituie de multe ori un motiv comun pentru care oamenii
căută psihoterapie (Horowitz, Rosenberg, & Bartholomew, 1993).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCERE ÎN STUDIUL PSIHOTERAPIEI Istoric, dezvoltare, direcĠii principale de dezvoltare Dovezi privind incantaĠiile medicale primitive datează de… [619023] (ID: 619023)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.