Introducere în Proiectare asistată de calculator [309595]

Introducere în Proiectare asistată de calculator

A proiecta un obiect este o sarcină de multe ori dificilă. [anonimizat], [anonimizat]:

– cunoașterea rolului funcțional al obiectului de conceput;

– cunoașterea materialelor care vor fi folosite;

– cunoașterea procedeelor de execuție și a performanțelor specifice acestora;

– cunoașterea unui ansamblu de norme de reprezentare.

[anonimizat], calculatorul nu proiectează. Domeniul de utilizare a [anonimizat]. Toate aplicațiile industriale în domeniu o dovedesc. Dar tot aceste aplicații au pus la dispoziția proiectanților un instrument care a schimbat complet munca de proiectare. Apărute inițial în industrii ca și cea aeronautică sau a automobilului, aplicațiile de proiectare asistată sunt folosite astăzi pentru proiectare în toate domeniile.

Istoria acestor aplicații este foarte scurtă. Primele aplicații au aparut spre sfârșitul anilor 60. În anii '80 însa, odata cu apariția stațiilor grafice și a [anonimizat] a crescut constant. [anonimizat]. [anonimizat] 2D, cercetările derulate în cadrul noilor firme de CAD au ridicat nivelul tehnic al acestora pâna la realizarea de modele în spațiul 3D.Anii '90 au adus o [anonimizat] a proiectarii parametrizate și mai apoi a geometriei variaționale. Modelelor geometrice realizate cu astfel de aplicații li se atașează în timpul construcției un ansamblu complet și coerent de parametri (în cazul modeloarelor parametrice) și un sistem de ecuații care leagă parametrii (în cazul modeloarelor bazate pe geometria variațională ). Modificarea ulterioară a unui parametru conduce la recalcularea configurației geometrice și la actualizarea reprezetarii grafice. Pentru accelerarea proiectării au fost deasemenea create biblioteci de repere standard.

[anonimizat] a modelului (obiect, ansamblu) proiectat;

– Realizarea comenzilor de generare date;

– Pastrarea istoricului generarii piesei ([anonimizat], valorile parametrilor introdusi);

– Operarea imediată a modificărilor datorate schimbarii valorilor parametrilor.

Tipuri de sisteme de proiectare asistată

Primele sisteme de proiectare asistată au avut la baza modeloare orientate pe suprafețe. Ele au fost create pentru a [anonimizat] a permis pentru prima oara materializarea precisă a unui model geometric virtual.

Cercetarile în domeniul matematicii din anii '80 [anonimizat]. [anonimizat]-un ansamblu de operații booleene (reuniune, scădere, intersecție) aplicate unor blocuri grafice elementare 3D, realizate de aplicație. Această metoda de obținere a modelelor 3D este interesantă si datorită faptului că se poate realiza cu ușurință discretizarea lor în volume elementare și apoi se pot verifica din punct de vedere al comportamentului lor mecanic folosind metoda elementului finit.

Aplicațiile actuale cele mai performante permit ambele tehnici de modelare si chiar alternarea lor în timpul realizarii unui model.

Exemplu fundamental

Piesa de realizat:

Primul bloc grafic (blocul de baza)

Scăderea celui de-al doilea bloc grafic (scadere cilindru)

Adăugarea celui de-al treilea bloc grafic (prisma)

Adăugarea blocului 4 (racordare având rază dată)

Adăugarea ultimului bloc grafic (a2-a racordare)

Chiar și în cazul piesei simple prezentate se observă că, pentru a ajunge la același rezultat, pot fi folosite și alte variante.Cunoașterea proiectării asistate se reduce în esentă la două tipuri de cunoștințe: înțelegerea posibilităților oferite de aplicația folosită pentru realizarea și combinarea blocurilor grafice necesare și descompunerea procesului de construcție a reperului considerat într-o succesiune logică de acțiuni. Pentru o deplină însușire ambele necesită însa mult exercitiu.

Solid Works – aplicație destinată proiectarii

SolidWorks este o aplicație destinată proiectarii, functionând sub sistemul de operare Windows.

În SolidWorks un model asociat unui produs constă într-un ansamblu de repere (parts), ansambluri (assemblies ) si desene de execuție (drawings). Corespunzător vor exista 3 tipuri de fișiere având extensiile:

.sldprt pentru repere,

.sldasm pentru ansambluri si

.slddrw pentru desene de executie.

INTERFAȚA APLICAȚIEI

CAP 1. CREAREA BLOCURILOR GRAFICE 3D CU GEOMETRIE EXPLICITĂ

Aplicațiile bazate pe modelarea cu solide permit realizarea unui ansamblu de blocuri grafice 3D, cele mai importante fiind :

– blocul obținut prin extrudarea unui contur plan (Extruded Base/Boss):

-blocul obținut prin rotirea unui contur plan :

– blocul obținut prin deplasarea unui contur plan de-a lungul unei traiectorii(Sweep):

-blocul obținut prin unirea unui ansamblu de contururi plane (Loft) :

Aceleași metode de generare pot fi folosite și la înlăturarea de material, pentru realizarea de cavitați..Obținerea unui reper folosind o aplicație bazată pe modelarea cu solide se realizează în aceiași pași, indiferent de aplicație. Aceștia sunt :

– realizarea unei schițe (de regulă pe unul dintre planele sistemului de axe de coordonate);

– definirea unui bloc grafic de baza (extrudarea sau rotirea schiței);

– adăugarea (sau scăderea) de noi blocuri pâna la definirea completă a formei reperului. Unele blocuri vor necesita realizarea de schițe. De regulă nu se admite crearea de forme disjuncte, deci noile blocuri trebuie să fie unite cu cele deja construite.

Instrumentele necesare definirii de blocuri grafice 3D sunt disponibile pe bara cu instrumente Features . Instrumentele inactive semnifică faptul că nu sunt întrunite condițiile necesare folosirii lor.

1.1.Realizarea unul bloc grafic 3D prin extrudare (Extruded Boss / Base)

Pentru a realiza un astfel de bloc grafic este necesară crearea unei schițe valide (un contur închis sau un contur închis + ansamblu de contururi închise interioare disjuncte).

Înainte de a ieși din schițare se va apasa butonul și apoi se vor indica urmatoarele :

Tipul de limitare : Blind (definit printr-o dimensiune), Through All (prin întreaga piesa), Up to Vertex (pâna la un vertex), Up to Surface (pâna la o suprafață), Offset From Surface (pâna la o echidistanță la o suprafață),Mid Plane (simetric în ambele direcții).Dacă limitarea implică introducerea dimensiunii distanței pe care se extrudează, se definește această dimensiune ( ). Daca extru-darea trebuie sa se realizeze într-o direcție opusă celei sugerate de aplicație se poate apasa butonul .

Dacă extrudarea este însoțită de creșterea sau reducerea proporțională a conturului 2D de pornire se va apasa butonul și se va preciza în caseta de text corespunzătoare unghiul care definește această deformare.

Dacă trebuie să se realizeze o extrudare și de cealaltă parte a planului schiței, se va valida caseta din dreptul etichetei Direction 2 și se vor defini în același mod caracteristicile porțiunii corespunzătoare.

1.2. Realizarea unul bloc grafic 3D prin extrudare cu înlaturare de material(Extruded Cut)

Înlăturarea de material permite realizarea de cavitați (străpunse sau înfundate, de tip buzunar, pe un reper aflat într-o anumita fază de definire. Ca și în cazul precedent, construcția începe prin realizarea unei schițe valide după care se selectează butonul de pe bara Features.

Pentru limitarea dimensiunii extrudării sunt disponibile aceleași opțiuni ca și la p.2 1. Se poate de asemenea inversa sensul extrudarii (butonul ) și se poate indica mărirea sau micșorarea profilului în timpul extrudarii (butonul ). Ca și în cazul deja prezentat, extrudarea poate fi realizată în doua direcții.

1.3 Realizarea unui bloc grafic 3D prin rotirea unui profil (Revolved Boss/Base)

Realizarea unei piese de revoluție presupune folosirea unui contur (ansamblu valid de contururi) și a unei axe de rotație. Pentru a realiza o astfel de formă trebuie realizat un contur și o axă iar apoi se apasă butonul .

Dacă la realizarea conturului a fost nevoie să se deseneze alte axe, înaintea generarii corpului de revoluție se va selecta axa dorită.

CAP 2. CREAREA BLOCURILOR GRAFICE 3D CU GEOMETRIE IMPLICITĂ

Pe lângă blocurile grafice bazate pe schițe 2D, denumite și blocuri grafice cu geometrie explicită, aplicațiile destinate proiectării asistate permit realizarea de blocuri grafice cu geometrie implicită, a căror generare nu necesită decât indicarea unor dimensiuni.

Exemple tipice de blocuri grafice 3D cu geometrie implicită sunt rotunjirile, teșiturile și alezajele.

2.1 Realizarea rotunjirilor (Fillet/Round)

În modelarea cu solide, rotunjirile pot fi atât cu rază constantă cât și cu raza variabilă. În SolidWorks inițierea realizării unei rotunjiri se indică prin apăsarea butonului de pe bara cu instrumente Features. În funcție de tipul rotunjirii, demersurile următoare vor fi diferite.

2.1.1 Rotunjire cu rază constantă :

– fară Tangent propagațion :

Alte cazuri :

– selectarea a două muchii :

– selectarea unei fețe :

2.1.2. Rotunjirea simultană a muchiilor având raze diferite

Pentru a realiza rotunjirea simultană a mai multor muchii, dacă razele rotunjirilor diferă, se selectează opțiunea Multiple radius fillet și apoi se execută repetat introducerea razei, validarea acesteia apasând Enter și indicarea elementului supus prelucrării (muchie sau față).

2.1.3. Realizarea rotunjirilor cu raze variabile

Pentru definirea unei rotunjiri având raza variabilă, se va selecta opțiunea Variable radius și apoi muchia care urmează să fie rotunjită. Pe muchie vor apărea evidențiate cinci puncte de control, cele două capete plus alte trei corespunzând pozițiilor 25%, 50% și 75% din lungimea muchiei.

Se vor selecta succesiv cele cinci puncte și în fiecare punct se va introduce raza dorită. Dacă se introduc mai puține valori, de exemplu numai cele corespunzând capetelor, aplicația va genera rotunjirea presupunând o evoluție liniară a razei. Punctele de control pot fi deplasate cu mouse-ul de-a lungul muchiei.

Valorile razelor în puncte pot fi definite și folosind lista de puncte afișată în fereastra de proprietați. Pentru aceasta se selectează în fereastra grafică punctele în care se dorește precizarea razei (numarul punctelor de control poate fi modificat folosind caseta combinată din fereastra de proprietăți) și se indică pentru fiecare punct raza. Pentru precizarea unei raze, se selectează punctul în lista, se indica raza si se validează apasând Enter.

2.2. Realizarea teșirilor (Chamfer)

În SolidWorks inițierea realizării unei teșiri a unei muchii se indică prin apasarea butonului de pe bara cu instrumente Features. SolidWorks propune 3 tipuri de teșituri : Angle distance, Distance distance si Vertex.

2.2.1. TEȘITURĂ DE TIP ANGLE DISTANCE :

Mărimea teșiturii (distanța și unghiul) se pot introduce în fereastra de proprietăți sau, după selectarea muchiei sau a feței, în fereastra grafică.

2.2.2 TEȘITURĂ DE TIP DISTANCE DISTANCE:

2.2.3. TEȘITURĂ DE TIP VERTEX:

2.3. REALIZAREA ALEZAJELOR (HOLE)

Realizarea unei găuri circulare se poate realiza în doua moduri. Primul mod presupune desenarea într-un plan a axei găurii și a generatoarei. Apoi se selectează butonul Revolved Cut de pe bara cu instrumente Features sau opțiunea Cut / Revolve din meniul Insert.

Dacă alezajul de realizat este simplu, cilindric, sau corespunde uneia dintre formele :

atunci este mai comodă generarea sa folosind Hole Wizard (butonul de pe bara cu instrumente Features).

Exemplu :

a. Plasarea unei gauri de trecere :

– Dimensionare

-Poziționare :

După plasarea punctului pe suprafața pe care se practică alezajul, se indică poziția acestuia prin cote sau constrângeri geometrice și se apasă butonul Finish.

b. Construirea unei gauri filetate :

Dimensionare :

Pentru poziționarea găurii se va plasa un punct pe planul feței superioare și apoi se vor indica două constrângeri : coincidența dintre planul frontal (Front) și punct respectiv distanța dintre punct și axa alezajului central (afișată prin activarea opțiunii View / Temporary axes).

2.4. REALIZAREA PIESELOR CU PEREȚI SUBȚIRI (SHELL)

Realizarea unei forme cave având pererti subțiri, de grosime constantă, este mult ușurată dacă se realizează piesa plină și apoi se înlatură materialul din interior selectând butonul (Shell, de pe bara cu instrumente Features).

Pașii corespunzători sunt :

– se selectează butonul

– în fereastra de proprietăți se indică grosimea

– se indică apoi fața care se deplasează

Exercitiu :

Realizați piesa cava din schița :

Notă : După realizarea piesei se poate vedea modelul în secțiune selectând opțiunea View / Display / Section View :

Rezultat :

2.5. MODIFICAREA SUPRAFEȚELOR CARE PREZINTĂ ÎNCLINAȚII (DRAFT)

Realizarea blocurilor grafice prin extrudare permite realizarea ușoară a suprafețelor

paralele cu direcția de extrudare. Pentru realizarea unor suprafețe care prezintă

înclinții, după generarea unei prime soluții prin simpla extrudare se aplică o modificare

selectând butonul(Draft de pe bara cu instrumente Featuresș).

Pașii realizării unui bloc grafic de acest fel sunt :

– se selectează

– se selectează o față plană care ramâne neschimbată în timpul generării

suprafețelor înclinate (Neutral plane)

– se introduce unghiul de înclinare dorit

– se selectează fețele care vor fi modificate

Rezultat :

2.6. REALIZAREA NERVURILOR (RIB)

Realizarea unei nervuri de rigidizare se face în doi pași.Mai întâi se selectează un plan și se desenează un profil care, împreună cu fețele pe care este dispusă nervura, limitează marimea acesteia :

La construirea profilului se va avea în vedere impunerea condiției că extremitățile acestuia să se afle pe suprafețele care limitează nervura.Dupa realizarea profilului se selectează butonul (Rib, de pe bara cu instru-mente Features) și se impune grosimea nervurii ( și direcția de extrudare ( continută în planul schiței sau – prependiculară pe planul schiței). Dacă se impune schimbarea sensului sageții care indică direcția de generare a nervurii, se poate realiza aceasta modificând starea casetei de validare Flip material side sau printr-un clic pe săgeată.

Rezultat :

CAP 3 ACCELERAREA DESENĂRII BLOCURILOR GRAFICE 3D. REALIZAREA BLOCURILOR GRAFICE DISPUSE SIMETRIC SAU ÎN REȚEA.

Ca și în cazul schițelor 2D, și în cazul blocurilor grafice 3D există posibilitatea de repetare a unui bloc generat, fie prin realizarea unui bloc simetric fie prin realizarea unei rețele de blocuri, rectangulare sau circulare.

3.1. REALIZAREA UNUI BLOC PRIN SIMETRIE

Pentru a realiza repetarea în oglindă a unui bloc grafic (sau a unui ansamblu de blocuri) se construiește entitatea de referință și se apasă butonul (Mirror, de pe bara cu instrumente Features sau Insert / Pattern – Mirror /Mirror Feature).

În continuare se indică planul față de care se realizează construcția ( ) și se selectează entitățile supuse transformării ( , Features to mirror)

Exemplu :

3.2. REALIZAREA UNEI REȚELE RECTANGULARE

Pentru generarea unei rețele de entități dispuse pe una sau doua direcții se realizează blocul / blocurile grafice de repetat și se apasă butonul Linear pattern de pe bara cu instrumente Features sau Insert / Pattern – Mirror / Linear pattern)

Se indică apoi succesiv :

– prima direcție de repetare ( ), pasul ( ) si numărul de entități din rețea ( ) ;

– a doua direcție de repetare ( ), pasul ( ) si numarul de entități;

– blocul / blocurile grafice de repetat.

Pentru a selecta blocurile grafice de repetat se poate afișa arborele structural alături de fereastra cu proprietați, selectând cu mouse-ul pictograma corespunzatoare de sub zona de afișare din stânga ferestrei aplicației.

Direcția de repetare a entităților poate fi definită prin selectarea cu mouse-ul a unei muchii rectilinii sau a unei axe special construite.

Pentru inversarea direcăției de repetare a entităților selectate, se va acționa cu mouse-ul asupra săgeții afișate la extremitatea muchiei sau axei de definire a direcției.

3.3. REALIZAREA UNEI RETELE CIRCULARE

Pentru realizarea unei rețele circulare de entități trebuie construită entitatea de repetat și o axa în jurul careia se realizează rotația. Axa de rotație poate fi o axa a unei suprafețe cilindrice afișată prin selectarea opțiunii View / Temporary axes, sau o axă construită în acest scop.

Începerea construcției rețelei se realizează prin apăsarea butonului ( sau Insert / Pattern – Mirror / Circular pattern).Apoi se indică succesiv axa de rotație ( ), unghiul dintre entități sau unghiul total, după caz, ( ), numărul de entități ( ) și entitățile care vor fi repetate ( .

Dacă se validează caseta Equal spacing, unghiul este unghiul total ocupat de rețea iar dacă opțiunea nu este validată, unghiul dat este unghiul la centru format de doua entități succesive.

Exemplu :

CAP 4. MODELARE AVANSATĂ. CREAREA ENTITĂȚILOR DE TIP SWEEP ȘI LOFT

4.1. CREAREA ENTITĂȚILOR DE TIP SWEEP

Un bloc grafic de tip Sweep presupune existența a doua profile : un contur închis numit secțiune (Sweep Secțion) și o cale (Sweep Path) pe care secțiunea va fi deplasată în timpul generarii.

Pentru a fi posibilă generarea, punctul care marchează extremitatea căii va fi conținut în planul secțiunii (fiind de regulă un punct al acesteia). Pentru a satisface această cerință se desenează mai întâi calea și apoi secțiunea, într-un plan perpendicular pe cale în punctul din extremitatea acesteia. Secțiunea, calea sau blocul rezultat nu trebuie să prezinte autointersectări.Exemplu :

O soluție de realizare a cănii poate fi :

– se generează o forma de baza (cilindru D=90, H=120)

– se rotunjește una dintre muchii (baza) la R10

– se generează toarta (sweep având curba generatoare în planul frontal (Front) și

curba directoare în planul lateral (Right)

– se generează cavitatea (corp de revoluție, Revolved Cut, sau Shell) și se rotunjesc muchiile de sus.

Nota : În cazul în care se dorește reordonarea blocurilor grafice, aceasta se realizează deplasând cu mouse-ul în arborele structural, blocurile care trebuie rearanjate. Primul bloc (forma de baza) nu poate fi deplasat.

De asemenea, dacă se dorește vizualizarea reperului așa cum era el într-o fază anterioară de definire, se poate deplasa frontiere de jos a ferestrei arborelui structural.

Generarea unui elicoid se poate face folosind o elice (curbă directoare) și un cerc (curbă generatoare) desenat într-un plan perpendicular pe elice, la extremitatea acesteia. Pentru a desena elicea, se va schița pe un plan un cerc, apoi se va selecta butonul (Helix de pe bara cu instrumente Curves sau Insert/Curve/Helix ).

Elicea poate fi definită fie prin pas și înalțime, fie prin pas și număr de spire. Se definește apoi planul perpendicular pe elice și se desenează în plan pro filul spirei în secțiune (un cerc) :

Pentru a realiza o formă corespunzând unui filet, se desenează o formă de baza cilindrică din care se scade un bloc de tip sweep (Insert / Cut / Sweep).

4.2. CREAREA ENTITĂȚILOR DE TIP LOFT

Pentru reperele mărginite de suprafețe complexe modelarea folosind blocurile grafice și metodele prezentate deja se poate dovedi ineficientă. Pentru astfel de cazuri aplicația SolidWorks oferă posibilitatea definirii de solide cunoscute într-un ansamblu de secțiuni plane : blocul grafic de tip Loft.

Exemple :

Pentru a creea un bloc grafic de tip Loft se procedează de regulă în felul următor:

– se generează planele secțiunilor de definire a blocului;

– se creează în fiecare plan o secțiune;

– se selectează (Loft, de pe bara cu instrumente Features sau Insert /Boss

/Loft).

Observatii :

1. Generarea curbei directoare se realizează pornind de la punctele selectate în

momentul indicării profilelor.

2. Generarea rapidă a unui plan paralel cu un plan dat se face astfel : se selectează

planul de referință și apoi, cu tasta Control apasată, se deplasează planul cu

mouse-ul în direcția dorită obținându-se o copie a acestuia, se eliberează butonul

mouse-ului, după care se introduce distanta dintre cele doua plane.

Exemplu fundamental :

1. Se definesc 3 plane paralele cu planul frontal : Plane1 la 25 mm de Front, Plane2 la 25 mm de Plane1 șii Plane3 la 40 mm de Plane2.

2. Pe planul frontal (Front) se schițează un patrat :

3. Pe Plane1 se desenează un cerc având diametrul de 50mm.

4. Pe Plane2 se desenează un cerc care conține vârfurile pătratului :

5. Schita de pe Plane2 se copiază pe Plane3 (se selectează în arbore, se selectează apoi Edit/Copy, se selectează Plane3 și apoi se selectează Edit/Paste). Schița copiată apare ca incomplet definită. La copiere, relația de coincidență a punctelor patratului cu cercul nu se copiază.

6. Se apasă butonul (Loft) și se indică punctele care definesc o curbă

directoare :

7. Pentru a doua parte a corpului se selectează fața corpului situată în planul frontal

(Front) și se realizează o schiță prin copierea entităților (muchiilor) deja prezente

(se intra în schițare și se apasă butonul , Convert entities).

8. Se generează apoi un plan la 200mm de planul frontal;

9. Se schițează pe acest plan un dreptunghi îngust (150mmx5mm), ca în figura :

10. Se generează apoi înca un Loft folosind noile profile :

Notă : Indicarea schițelor care definesc blocul grafic se poate face și selectându-le din arborele structural, dacă acestea sunt similare ca și forma. Selectarea

necorespunzătoare a punctelor care definesc curba directoare poate conduce la soluții eronate :

4.3. IMPUNEREA UNOR CONDIȚII LA EXTREMITĂȚI

Se consideră doua curbe închise schițate pe doua plane perpendiculare. La generarea unui bloc grafic de tip loft, dacă se modifică opțiunile selectate pentru Start/End Tangency se pot obține următoarele soluții :

CAP 5. REALIZAREA FAMILIILOR DE PIESE ȘI A ANSAMBLURILOR

5.1. REALIZARE FAMIILOR DE PIESE

Deoarece în practică se întâlnește des situația în care trebuie realizate mai multe piese având forma asemanatoare dar dimensiuni diferite, Solid Works oferă posibilitatea realizării de familii de piese. Pentru realizare a unei familii de piese se va proceda în felul urmator:

1. Se desenează una dintre piesele familiei de piese;

2. Se redenumesc blocurile grafice și dimensiunile care vor interveni în tabelul de definire a familie de repere. Pentru a redenumi un bloc grafic îl selectăm în arborele de definire cu butonul drept al mouse-ului și în meniul contextual

alegem Properties. Noul nume se va introduce în fereastra Feature Properties.

Pentru a redenumi o cotă se afișează dimensiunile (în arborele de definire se

selectează Annotalions / Display annotations ), apoi se afișează fereastra de

proprietăți a dimensiunii (clic cu butonul drept al mouse-ului pe dimensiune și

selectare Properties ).

3. Se înserează tabelul de definire a variantelor de proiectare (Insert / Design Table/ New). În arborele de definire a reperului va fi adăugată o intrare nouă (Designtable). Deoarece tabelul înserat este o foaie de calcul Excel, cât timp aceasta este afiâșată, interfața aplicației Solid Works va fi înlocuită cu interfața aplicației Excel. Pentru a defini familia de repere se vor selecta (cu un dublu clic) cotele care definesc reperele familiei de piese, acestea fiind dispuse automat într-un

rând al foii de calcul Excel. Pe rândul urmator vor aparea valorile cotelor

selectate.

4. Se înlocuiește numele reperului definit (First instance) cu un nume adecvat și se adaugă numele și dimensiunile corespunzătoare pentru celelalte repere care formează familia de piese.

5. Se iese din foaia de calcul și se generează variantele definite cu un clic cu mouse-ul înafara foii de calcul Excel.

Pentru selectarea uneia dintre variantele generate se apasă butonul Configuration

manager de sub arborele de definire a reperului și se selectează cu un dublu clic

varianta dorita

5.2. REALIZARE ANSAMBLURILOR

După realizarea separată a reperelor, SOLIDWORKS permite asamblarea acestora în vederea realizării unui produs. Aplicația păstrează o legatură între fișierele care conțin reperele unui ansamblu(cu extensia .sldprt) și fișierul care conține definiția ansamblului(cu extensia .sldasm) astfel încât modificările aduse reperelor se vor reflecta în desenul de ansamblu. Deoarece și în cadrul ansamblului se pot aduce modificări reperelor componente, acestea vor fi operate și în fișierele reperelor. Practic ansamblul conține doar referințe la modelele reperelor care îl compun. Proiectarea prin asamblarea de repere definite în prealabil poartă denumirea de proiectare ascendentă (bottom-up). Așa cum se va vedea, SOLIDWORKS permite crearea de noi repere și în cadrul ansamblului, a căror definire se realizeaza folosind suprafețele reperelor deja prezente, această tehnică de proiectare fiind denumită descendentă (topdown). Poziționarea reciprocă a reperelor componente ale ansamblului se stabilește prin legături. Acestea permit blocarea succesiva a gradelor de mobilitate pe care le are un reper nesupus la legături.

La realizarea unui ansamblu este bine să fixăm un prim reper, a cărui poziție fată de sistemul de axe atașat spațiului ansamblului este cunoscută.

Exemplu

Se consideră reperele Cutie și Capac :

1. Se realizează și se salvează modelele celor doua repere;

2. Se creează un nou ansamblu (File / New / Assembly);

3. Se înserează în ansamblu cele două repere. Pentru înserarea unui reper se

selectează Insert / Component/ From File… Primul component înserat va fi CUTIA și al doilea, CAPACUL. Aplicația declară primul component înserat ca fiind fix.Poziția în care se va însera un component se indică cu mouse-ul. La înserarea unui reper, sistemul de axe al reperului se aliniază automat cu cel al

ansamblului. De această constatare este bine sa se țină cont înca din faza de

realizare a modelelor componentelor ansamblului.

În cazul dat se vede că al doilea reper, CAPACUL apare rotit față de CUTIE.

4. Se rotește și se deplasează reperul CAPAC astfel încât să ajungă aproape de poziția sa finală. Pentru a deplasa (rotație sau translație) un reper în spțiul

ansamblului se selectează reperul în arborele de definire a ansamblului, se apasă butonul și apoi se precizează în fereastra de proprietăți, parametrii deplasarii.

5. Se impun legăturile dintre repere. Impunerea unei legături se inițiază prin apăsarea butonului (mate) după care se indică elementele geometrice necesare definirii legăturii și tipul acasteia. Pentru a poziționa capacul față de cutie sa va impune coincidența dintre perechile de fețe A-A' si B -B' :

Se observă că mai trebuie indicată o condiție pentru a aduce CAPACUL deasupra CUTIEI. Aceasta poate fi de exemplu coincidența planului de la gura CUTIEI cu cel corespunzător de pe CAPAC. Dacă se încearcă deplasarea CAPACULUI, se observă că el poate translate în direcția în care încă nu a fost blocat prin constrângeri.

Rezultat :

5.3. AMPLASAREA REPERELOR ÎN ANSAMBLU

Realizarea ansamblului presupune înserarea reperelor componente și plasarea lor în pozițiile de funcționare. Plasarea unui reper într-o anumită poziție în raport cu un alt reper se realizează prin alinierea sa aproximativă și apoi fixarea prin impunerea legăturilor specifice. Primul reper adus în ansamblu este declarat implicit fix, dar aplicația permite fixarea sau declararea ca mobile a oricăruia dintre reperele componente (se selectează reperul în arborele structural cu butonul drept și în meniul contextual se alege Fix sau Float).

Deoarece numărul de componente din ansamblu poate fi mare, adăugarea de noi componente poate fi dificilă. Pentru a evita efectele aglomerării se pot ascunde / afișa unele dintre componente (se selectează reperul în arborele structural cu butonul drept și în meniul contextual se alege Hide / Show components). Pentru a impune legături între repere se selectează (Mate) și apoi entitățile necesare. În funcție de natura elementelor geometrice selectate, fereastra de

proprietăți va afișa posibilitățile de legare: Coincident, Parallel, Concentric ,

Perpendicular, Tangent, distanță sau unghi.

Observatie : Dacă înserarea unei componente în ansamblu se realizează prin deplasarea sa cu mouse-ul din propria fereastră în fereastra ansamblului, se pot

impune legături automat prin selectarea în fereastra reperului a unei entități (suprafață, muchie) si suprapunerea cu mouse-ul peste entitatea omoloagă din ansamblu. Dacă există mai multe poziții posibile, trecerea de la o poziție la alta se realizează apasând tasta Tab