Introducere In Microeconomie

=== eb89d17b26acefdc4e5c65ec4dc0aa0e4bbf77c7_322310_1 ===

INTRODUCERE IN MICROECONOMIE

1.Trecerea de la economia planificată la economia de piață Procesul de trecere de la economia planificată la economia de piață reprezintă o acțiune complexă, care vizează schimbări majore atât la nivel economic, cât și în planul percepției umane. Teoria sau practica egalitaristă, colectivistă, specifică economiei planificate, în economia de piață este înlocuită cu alocarea resurselor pe baza evoluției pieței, a cererii, ofertei și prețului. În cadrul economiei de piață resursele limitate pe care o societate le are în administrare sunt distribuite la nivelul pieței, singurele criterii fiind cererea, oferta și prețul. Acest criteriu elimină orice intervenție externă asupra sistemului economic, acțiune care și-a dovedit caracterul atât de limitat în economia de tip comunist. Rezultatele publicate de analiștii economici care au studiat economia de piață și economia planificată relevă faptul că prin alocarea resurselor în concordanță cu cererea si oferta, în cadrul economiei de piață, instrumentul care mijlocește acest proces este prețul. Acești indicatori, în cadrul economiei planificate sunt înlocuiți de principiul alocării resurselor pe baza unor decizii administrativ-centralizate, parametrii ofertei fiind stabiliți administrativ, printr-un plan național unic. La nivelul cererii, prețurile sunt și ele impuse administrativ. Deoarece în majoritatea țărilor economia de piață funcționeză alături de cea planificată, intervenția statului este importantă, prin măsurile care au rolul de a asigura echilibrul economic. Implicarea statului trebuie să fie limitată, „prin intermediul orientării invizibile de către mecanismul pieței”. Pentru ca măsurile luate în plan economic să fie eficiente, intervenția statului trebuie să țină seama de contextul economic și particularitățile specifice. De exemplu, dacă rata șomajului este ridicată, statul poate rezolva această problemă prin subvenționarea și demararea unor lucrări în zonele cu probleme sociale, dar fără a îngrădi accesul unor firme mici, locale, în a prelua și executa unele operații ale proiectului dezvoltat la nivel regional. Se pot realiza în acest fel lucrările de extindere și reparații de drumuri, cele de reabilitare termică a blocurilor, înlocuirea rețelelor vechi de alimentare cu apă și canalizare ș.a. În țările foste comuniste, trecerea de la economia planificată spre economia de piață, reprezintă un proces de durată, mai ales în condițiile în care trecerea din proprietatea statului în cea privată a marilor întreprinderi a provocat dezechilibre economice prin imposibilitatea gestionării în regim privat, lipsit de experiență, a sectoarelor economice cu un mare număr de angajați, în condițiile în care piața pentru desfacere (cererea) lipsea. În aceste cazuri, intervenția statului era necesară pentru susținerea programelor de reconversie profesională a angajaților, precum și sprijinirea patronilor de mari întreprinderi în găsirea unor noi piețe de desfacere, prin încurajarea exportului. Prin asigurarea unor facilități fiscale statul poate ajuta atât la relansarea economiei, cât și la rezolvarea problemelor de natură socială.

2. Trebuințele economice

Trebuințele au apărut odată cu apariția omului, dar s-au extins treptat, odată cu evoluția speciei umane. În acest sens, „Piramida” concepută de Maslow respectă această evoluție. Baza existentei umane este asociată cu baza piramidei conturată de cunoscutul psiholog, adică acele trebuințe care sunt strict legate de trebuințele fiziologice: hrană, adăpost, lucruri de strictă necesitate (îmbrăcăminte, unelte, obiecte casnice, ș.a). Concomitent cu dezvoltarea omului ca ființă bio-psiho-socială, trebuințele au început să se diversifice și să evolueze, constituind astfel legătura spre cea de-a doua treaptă în evoluția trebuințelor, respectiv cea de siguranță și securitate. Oamenii, indiferent de rasă, conștientizează nevoia de securitate, mai ales atunci când se simt responsabili față de familie sau față de bunurile material acumulate. Conform părerilor unanim recunoscute ale psihologilor, componenta socială are un rol determinant în viața fiecărei persoane. Existența noastră se axează pe suportul material, dar factorul social este caracteristica prin care specia umană a reușit să evolueze mult mai rapid și cu rezultate vizibile și în sfera materială. Nu întâmplător, nivelul trebuințelor sociale se află la jumătatea piramidei lui Maslow, celelalte planuri care îi urmează constituie rezultatul evoluției în plan social, adică, „acumulările sociale, culturale, religioase”.

Trebuințele speciei umane s-au schimbat de-a lungul timpului, fiind într-o continuă actualizare. De exemplu, în acest moment, nicio comunitate modernă nu concepe viața fără mijloacele de informare actuale, care evoluează exponențial datorită necesității de actualizare. Fiecare persoană simte nevoia de a fi ancorată în realitare, respectiv, cea de autoactualizare, plan aflat în vârful piramidei psihologului american. Deci, trebuințele economice au apărut odată cu oamenii, s-au dezvoltat odată cu evoluția noastră ca specie bio-psiho-socială și sunt în permanență reactualizare. Tot acest proces este susținut de componenta socială. Importanța luării în considerare a costului; semnificatia conceptului de cost de oportunitate. Luarea în calcul a costului de oportunitate este importantă, atât pentru o familie, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii, fără posibilități de susținere financiară dintr-un alt sector. De exemplu, pentru o familie care are un copil ce urmează a studia în Cluj-Napoca (ca student), cu posibilități financiare de nivel mediu, la o facultate care asigură locuri puține în cămin (de exemplu medicina, care durează 6 ani plus un rezidențiat de 5-6 sau chiar 8 ani), asigurarea unei locuințe în sistem de închiriere costă: 150 euro chirie (725 lei), și cheltuielile de întreținere (current, încălzire, apă, salubritate) aproximativ 400 lei, excluzându-le pe cele de hrană și îmbrăcăminte. În 6 ani, rezultă: 725lei x 12 x 6 = 52.200 lei, ceea ce înseamnă aproximativ 11.600 euro chiria, la care se adaugă cheltuielile: 400 x 12 x 6 = 28.800 lei (6.400 euro), deci un total de 18.000 euro. Cheltuielile pentru ceilalți ani, cei de rezidențiat, mai presupun (pentru cel puin 4 ani, suma de 7730 euro chiria și 4266 euro cheltuieli, în total 11.996 euro). Rezultă că, părinții vor cheltui pentru școlarizarea unui viitor medic aproximativ: 18.000 + 11.996 = 29.996 euro. Cu această sumă se poate achiziționa o garsonieră modestă, sau un apartament cu o camera în unul din cartierele orașului, bun ce poate fi valorificat după preferință. Deci, cheltuielile vor fi recuperate în totalitate, iar familia va fi în avantaj. In cazul unei întreprindei mici, costul de oportunitate este important, mai ales dacă se dorește dezvoltarea acestei afaceri și nu funcționarea ei pentru subzistența patronilor sau ai unei familii. De exemplu, în cazul unei pensiuni cu 5 camere, amenajată într-o zonă de munte, într-o fostă proprietate (deci nu presupune cheltuieli pentru investiție), costul de oportunitate reprezintă un factor esențial în rezistența acestei afaceri. Trebuie avute în vedere costurile de încălzire, deoare întreaga pensiune trebuie încălzită, chiar dacă nu este închiriată în totalitate, având în vedere faptul că pot să apară oricând clienți. Apoi, dacă se asigură toate mesele, același personal va fi plătit și dacă are 5 clienți și dacă are 15. Același lucru este valabil și în cazul curățeniei. Un calcul simplu arată că, dacă administrarea se face cu ajutorul membrilor familiei, aceștia nu vor avea un venit constant sigur, ca în cazul unei angajări într-o altă firmă, iar cheltuielile de întreținere, chiar dacă sunt acoperite din încasări, nu vor asigura și cheltuielile de renovare și dotare de care va avea nevoie pensiunea periodic. În concluzie, planul de afacere va trebui să fie realist, iar costul de oportunitate să prevadă toate aceste impedimente.

3.Factorii de productie

În cazul fiecărui factor de producție e important să calculăm productivitatea marginală a acestuia deoarece numai astfel se poate realiza o combinare optimă a factorilor de producție. Este deosebit de important ca orice întreprinzător să stabilească nivelul cheltuielilor pe care le va folosi în achiziționarea materiilor prime ce vor fi utilizate în producerea produselor finite. Un alt factor de care trebuie să se țină cont este stabilirea nivelului producției, astfel încât să poată obține cel mai mic cost de producție. Totodată, trebuie avută în vedere perioada de timp în care produsul finit va putea fi valorificat, prin încasarea contravalorii acestuia. Concomitent, se are în vedere nivelul pe care produsul realizat îl poate înregistra la nivelul uzurii fizice și al uzurii morale. De exemplu, o microintreprindere de confecții are nevoie de o analiză și scontare a pieței de desfacere pentru ca fenomenele de uzură morală și fizică să nu creeze pierderi. Produsele de vestimentație sunt supuse fenomenului de uzură morală atât prin prisma modelelor, cât și al culorilor, având în vedere evoluția modei. De asemenea, uzura morală este evidentă în condițiile în care produsele sunt depozitate un timp mai îndelungat, sau chiar în cazul expunerii, prin decolorare sau prăfuire.

4. Exemplu de activitate economică concretă pe care aș desfașura-o; reducerea costului, menținând constantă calitatea și cantitatea produsului (bun/serviciu).

Un exemplu de activitate economică în care cred că reducerea costului poate fi realizată mentinând calitatea și cantitatea, ar fi confecțiile pentru copiii mici, în grupa de vârstă 0 – 5 ani. Exemplul mi se pare elocvent având în vedere faptul că la această vârstă creșterea fizică este rapidă si copiilor le trebuiesc înlocuite hainele. Având vânzare constantă se poate reduce costul, diferența fiind recuperate din creșterea vânzărilor.

Bibliografie:

Conf. Univ. Dr. Lazăr Dan, Radu Bogdan, Curs; Introducere în economie politică, Catedra de Administratie Publica din cadrul Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, 2015-2016

Crucerescu C., Duhlicher A., Deliu A. Uzura – ca categorie economică. În: Meridian Ingineresc. UTM, nr. 1, 2010.

Uzura_fizica_si_morala_a_capitalului-6419.html, accesat la data de 5. 02. 2016