INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………… CAPITOLUL I – TIPOLOGIA – Ce… [626238]

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………
CAPITOLUL I – TIPOLOGIA – Ce este saracia ?
1.1. Tipologia sărăciei………………………………………………………………………………………. ..
1.2. Conceptele privind sărăcia…………………………………………………………………………… ..
1.3. Concepte privind sărăcia: esență, termeni, definiții…………………………………………. ..
1.3.1. Termeni privind sărăcia utilizați pe plan mondial și național…………….. ….
1.3.2. Definirea sărăciei de către organi zații internaționale…………………………….
1.3.3. Definirea sărăciei de către diferite țări……………………………………………… ..
1.3.4. Definirea sărăciei de către diferite religii……………………………………………

CAPITOLUL II – TEORII CENTRATE PE PROBLEMATICA SĂRĂCIEI
2.1. Teoria morală a sărăciei………………………………………………………………………….. ……
2.2. Teoria culturii sărăciei……………………………………………………………………………. ……
2.2.1. Subcultura sărăciei………………………………………………… …….
2.3. Teoria statului bunăstării…………………………………………………… …………………… ……

CAPITOLUL II I – GRUPURI SĂRACE ȘI VULNERABILE
3.1. Principalele grupuri vulnerabile ………………………………………………… ….
3.2. Persoane expuse riscului de sărăcie ……………………………………………… …
3.3. Rromii…………………………………………………………………………… ….

CAPITOLUL IV- CONDITII DE TRAI ALE PERSOANELOR SARACE/RROMII DIN
HETEA
4.1. Prezentarea satului Hetea…………………………………………………………… …
4.2. Locuinta, conditii de locuit/igiena…………………………………………………… ..
4.3. Surse de venit/subzistenta…………………………………………………………… …

CAPITOLUL I

1.1. TIPOLOGIA SĂRĂCIEI.
Ce este sărăcia ?
În mod obișnuit, sărăcia este definită ca fiind lipsa de mijloace financi are necesare
asigurării unui tra i adecvat în raport cu, caracteristicile colectivității.1 Exista o anumită balansare
a sensului termenului de sărăcie între :
Limita minimă – adica ceea ce se cheamă sărăcie absolută
Limita maximă – adica sărăcie relat ivă.

Sărăcia este fenomen care afectează atat țările în curs de dezvoltare, cât și pe cele deja
dezvoltate . Sărăcia a p rovocat multe controverse, problema esențială în studierea sărăciei fiind
inexistența unei accepțiuni universale, în baza căreia să se poată stabili exact când o persoană
sau familie se află în starea de sărăcie. Transpunerea unei teori și alegerea modalităților de
măsurare a sărăciei trebuie să pornească, evident, de la analiza tipurilor acesteia.
Conceptul de sărăcie s -a dezvoltat de la abordarea absolută (care presupune lipsa
mijlo acelor necesare menținerii vieții umane și se asociază noțiunii de subzistență) la o
interpretare relativă (care implică inexistența nivelului minim de resurse care asigură o
funcționare normală a persoanei/familiei într -un context social -cultural dat) și subiectivă
(care se bazează pe opinia publică referitoare la nivelul veniturilor considerate a fi suficiente
pentru satisfacerea necesităților de bază).

1 Proiect de studiu – STUDIUL FENOMENELOR DEVIANTE PE CATEGORII DE VARSTA, SEX SI MEDII SOCIALE
http://documentslide.com/documents/studiul -fenomenelor -deviante -pe-categorii -de-varsta -sex-si-medii -socia ledoc.html vizitat
20.11.2017

Fiecare dintre cele trei tipuri prezintă avantaje și dezavantaje cu implicații asupra
evaluărilor. În ultima instanță, operaționalizarea oricăreia dintre ele se realizează prin intermediul
unui standard de viață prestabilit pentru identificare a persoanelor sau a familiilor sărace.
Adoptarea unui anumit concept definește și modul de determinare a acestui standard (de
regulă, a pragului de sărăcie).
Este evident că diferitele modalităț i de abordare conduc la deosebit e estimări ale amplorii
fenom enului sărăcie . Nici una dintre aceste abordări nu poate fi apreciată drept mai bună; or,
alegerea uneia dintre acestea trebiuie să portnească de la obiectivele analizei și de la informațiile
disponibile și utilizabile în realizarea acesteia. Desigur, nu î n ultimul rând este necesar să se aibă
în vedere una din concluziile de bază ale studiului realizat de EUROSTAT (Raportul cu privire la
evoluția sărăciei în statele membre ale Uniunii Europene, anul 1985) : sărăcia este o problemă
națională și, prin urmare, cere o soluție națională.
Corespunzător sărăciei absolute și relative se folosește foarte frecvent două praguri
diferite care mai sunt numite și „minim de trai” : minim de subzistență (MS) și minim so cial sau
minim decent de viață (MD).2 Cea mai frecvent utilizată abordare a sărăciei se referă la lipsa de
mijloace care să asigure un minim acceptabil de trai. Pe cât de simplă ar părea această definire,
imediat apare o problemă extrem de complicată: ce înseamnă un minim acceptabil de trai? În
abordările teoretico -practice, dar și în conștiința publică se operează cu două minime:
minimul de subzistență : În aceast minim de subzistenta se au în vedere condițiile de a
reproduce viață -supraviețuirea, adică se referă la nevoile absolut necesare ( hrană, îmbrăcăminte,
adăpost). Acest minim de subzistență definește ceea ce nume ște, de regulă, sărăcie absolută sau
extremă. Sub orice împrejurări lipsa acestui minim este asociată cu ideea de sărăcie.

minimul social (decent) : Minimul social face referi re la condițiile care cuprind un
ansamblu de sarcini minime ce trebuie îndeplinite cu precădere și care asigura o funcționare
socială minimală a persoanei. Fără acest minim o persoană este exclusă din viață societății căreia
îi aparține, chiar dacă ea supr aviețuiește biologic, nu va putea participa la acele activități care
definesc viață unui grup de oameni, acei oameni care muncesc și trăiesc în comun. Prin urmare
minimul social se referă la resursele necesare asigurării unui minim decent de viață, iar cei care

2 Coordonator C ătălin Zamfir, Dimensiuni ale sărăciei, editura Expert, 1994, p 15.

se situează sub acest minim sunt asociați cu sărăcia relativă. Chiar dacă această sărăcie nu este
atât de dura ca cea absolută, este într -un fel sau altul resimțită ca lipsa, ca stare de sărăcie. Ea se
definește în raport cu, caracterisiticile socio -culturale ale unei societăți și cu un întreg de nevoi
specifice vieții în contextul social economic dat:3

o într-o țară cu condiții favorabile minimul social poate fi esențial și mai ridicat
decât cel de subzistență;
o pentru societățile caracterizate prin condiții de viață dificile de masă, sărăcia
absolută aspiră să se suprapună cu sărăcia relativă;
o pentru societățiile cu un nivel mai ridicat al resurselor economice, sărăcia absolută
aspiră să fie recunoscută cu sărăcie relativă;4

Dar, în conștiința colec tivă se resimte ne voia de a distinge sărăcia, care
caracterizează un larg segment al populației, de o sărăcie mult mai
profundă, caracterizată adesea de lipsa oricăror mijloace de viață, chiar mai accentuată
decât o sugerează termenul de sărăcie absolută. Pentru a desemna o asemenea stare de sărăcie
sunt utilizate expresii ca: sărăcie severă, sărăcie extremă.

1.2. Sărăcia – Precizari conceptuale
1.2.1. Sărăcie absolut ă si sărăcie relativ ă5

Abordări cu referire la evaluarea sărăciei .
Masurarea saraciei est e un pas important pentru trans miterea ei pe mai departe. Lit eratura de
specialitate percepe abordări metodologice obiective (noțiunea de absolut și noțiunea de relativ a
sărăciei) și subiective de evaluare a sărăciei. În procedurile de evaluare, o partitură importantă o
joacă cartografierea sărăciei, analiza rea duratei sărăciei, monitorizarea sărăciei
și analizează ciocnirea politici lor de diminuare a sărăciei.

3 Stanford Encyclopedia of Philosophy https://plato.stanford.edu/entries/social -minimum Vizitat 14.03.2017
4 Stanford Encyclopedia of Philosophy https://plato.stanford.edu/entries/social -minimum Vizitat 14.03.2017
5 Sărăcia rel ativă este indicatorul care folosit de România pentru a monitoriza atingerea țintei de reducere a sărăciei

Conform notiunii sărăciei absolute (inițiată de B.Rowntree în 1901),
„Sărăcia absolută reprezintă inexistența unor condiții minime de viață precum mâncarea,
îmbrăcămintea, locuința. Aceste lucruri sunt necesare unei supraviețuiri în cond ițiile societății
respective. Sărăcia absolută nu înseamnă neapărat înfometarea vizibilă , așa cum este ea definit ă
la nivelul simțului comun. Această sărăcie înseamnă condiții elementare de viață insuficiente și
aproape integral lipsa de resurse pentru o participare minimă la viața socială. Pe un termen mai
lung sărăcia absolută produce degradări biologice ireversibile. Pe un termen mediu, această
sărăcie absolută produce deteriorarea rapidă a capacităților și oportunităților minime ale unei
persoane de a participa la viața societății din care face parte. Prin urmare, sărăcia absolută
înseamnă marginalizare și în mod special excluderea socială..”6
Conceptul sărăciei relative : Conform părerilor sociologilor de la Institutul de Cercetare
a Calității Vieții din România, acest ă sărăcie este definit ă prin prisma relativității ca o „stare de
lipsă de lungă durată a resurselor necesare pentru a asigura un mod de via ță considerat decent,
acceptabil la nivelul unei colectivităti date. .”7 Conceptul sărăciei relative ține cont de faptul că
sărăcia nu are doar latura economică, ea are și socială, politică, dar și culturală. Potrivit acestei
abordări, lansate de Peter Townsend în anul 19798, o anumită persoană se poate crede săracă
dacă se află sub anumite carac teristici stabilite într -o societate dată. Peter Townsead scrie in
lucrarea sa c ă: „indivizi, familii și grupuri de populație poate fi spus că trăiesc în sărăcie atunci
când ei nu au resurse necesare pentru a participa în activități și a avea condiții de viață și condiții
obișnuite în societatea din care ei fac parte”.9 Acest concept iese mai mult în evidență pentru
țările dezvoltate dar mai există și anumite excepții, pe de -o parte faptul că în Statele Unite ale
Americii se utilizează pragul absolut al să răciei, iar pe de altă parte în UE se aplică pragul relativ.
Conceptul sărăciei relative nu permite dezrădăcinarea completă a sărăciei, pentru că mereu vor fi
perso ane sub acest prag.

6 Coordonator C ătălin Zamfir, Dimensiuni ale s ărăciei, 1994, p 15
7 Băcanu Maria , Realități actuale si perspective ale egalitatii/inegalitatilor economice in lume , Romania, Bucure ști, 2007.
8 Peter Townsend, Poverty in the United Kingdom, London, A Survey of Household Resources and Standards of Living, 1979.
http://www.poverty.ac.uk/system/files/townsend -book -pdfs/PIUK/piuk -whole.pdf vizitat 14.03.2017
9 Peter Townsend, Poverty in the United Kingdom, London, A Survey of Household Resources and Standards of Living, 1979.
http://www.poverty.ac.uk/system/files/townsend -book -pdfs/PIUK/piuk -whole.pdf vizitat 14.03.2017

Pentru evaluarea sărăciei sunt utilizați diferiți indicatori în mai multe țări. Indicele
sărăciei umane se calculează separat pentru fiecare țara în parte și anume pentru țările în curs de
dezvoltare și pentru cele deja dezvoltate . Indicele sărăciei umane reflectă standardul de viață
dintr-o țară și cuprinde diferiți ind icatori precum ar fi: ponderea populației ce nu are drept de
folosire a apei potabile, ponderea populației ce nu are drept la servicii de sănătate, rata de șomaj
pe termen lung. Banca Mondiala a preconizat în ani ’90 ai sec XX că pragul absolut pe plan
internațional al sărăciei să fie exprimat în dolari la egalitatea puterii de cumpărare, egalat cu 1
dolar în SUA. Pentru evaluarea sărăciei și alte organizații internaționale utilizează indicatori în
dependență de specializarea lor. Organismul care se ocupă cu statistica Comisiei Europene
practică estimarea indicatorilor de sărăcie relativă pentru țările din Europa, folosind pragul
sărăciei care corespunde unui anumit procent (60%) din mediana veniturilor disponibile pentru
un echivalent adult. Declarația Mil eniului din 2000 stabilește opt ODM10 pentru dezvoltarea pe
plan internațional până în 2015, primul fiind „Eradicarea sărăciei extreme și a foamei” cu 3
indicatori specifici. Principalele scopuri ale acestora erau de a eradica sărăcia extremă și
foametea; de a reduce mortalitatea la copii; de a promova egalitatea dintre sexe și drepturile
femeii; de a lupta împotriva bolilor precum HIV/SIDA, malaria dar și altele, de a crea un
parteneriat global și de a asigura echilibrul mediului înconjurător.11

1.3. Concepte privind sărăcia: esență, termeni, definiții

Sărăcia există atâta timp cât există si omenirea. Sărăcia din acele timpurile străvechi a
fost cauzată pre dominant de imprevizibilitate a timpului și de nivelul productivității slab. Încă
din vremurile stravechi pot fi găsite abordări destul de diferite privind sărăcia. Ca de exemplu,
filozoful grec Platon (427 – 347 î. e.n.), în viziunea sa , asupra statului ideal, a avut o poziție
negativă atâ t față de sărăcie, cât și față de bogăție – atitudi ne reluat ă secole mai tâ rziu d e utopiștii
din sec. XVI -XIX (Thomas Morus, Tommaso Campanella, Henri de Saint -Simon , Sidney J.
Furie, ș.a.). Filozofii au avut o atitudine neutră și față de sărăcie, și față de bogăție. In cele din

10 ODM – Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
11 UNHCR – The UN Refugee Agency http://www.unhcr.org/ro/146 -rodespre -noiguvernare -si-organizareobiectivele -de-
dezvoltare -ale-mileniului -odm-html.html vizitat 16.03.2017

urma, în antichitate au f ost și poziții care priveau sărăcia pri n latură pozitivă, iar bogăția prin
latură negativă. În Grecia antică chiar cei mai bogați greci locuiau destul de modest.
Contemporanul lui Platon, Xenofon (430 —355 î. e.n.), judeca pe cei, care adunau avuții mai
multe deca t era nevoie, iar in cele din urmă, în loc să le utilizeze pentru ajutorul altora, le
îngropau. Alt filozof grec, Socrat e (469-399 î. e.n.), a considerat că , „Cel mai bogat este cel care
este mulțumit cu cel mai puțin, pentru că mulțumirea este b ogăția naturii. Mulțumirea este
bogăția naturală, luxul este sărăcia artificială”12 , și că lucrurile materiale împiedică
perfectionarea morală a persoanei
Sărăcia a devenit endemică odată cu naruirea societății feudale și cu apariția societății
burgheze, care a condus un mare număr de oameni spre sărăcie constantă. Din punct de vedere
analitic , germenii gândirii economice despre sărăcie pot fi descoperiți în Anglia medievală, unde
au fost acceptate “legile săracilor” pentru a -i proteja pe cei săraci. Michel Mollat începe studiul
său clasic “Săracii în epoca medievală” cu următoarele cuvinte: “Sărăcia, înțeleasă în sensul
obișnuit de “mizerie”, a fost o trăsătură permanentă a epocii medievale” 13
În societatea medievală a Angliei și Franței din sec. IX și X, bunastarea și sărăcia au fost
atribuite deciziei divine, și în felul acesta se cuvenea ca toți să -și accepte soarta. Săracii n -au fost
stigmatizați – ei au fost perceputi ca un ideal religios, oam eni de superioritate morală (în mod
special acei care au renunțat la bogățiile lor în mod benevol). Începutul sec. XIII -XIV și până în
sec. XVIII -XIX, s -a evidențiat legătura între sărăcie și șomaj. Aceasta era o perioada grea – cu
epidemii, foamete, care au dus la formarea raportului mare de săraci, opțiunile cărora erau
limitate la cerșit și crime. Imaginea unui sărac pios de altădată s -a transformat și sărăca a început
să fie privită ca o patologie socială. Responsabilitatea pentru sărăcie a fost pusă p e însăși săraci,
ei fiind impartiti în 2 categorii: cei vrednici ( infirmi, bătrâni, orfani, văduve cu copii mici) și cei
nevrednici (săraci sănătoși, care ar fi putut să -și câștige existența muncind). Cei vrednici erau
ajutați, pe când cei nevrednici erau disprețuiți pentru lene si timpul pierdut degeaba .
La sfârșitul sex. XIX – cuvântul “sărăcie” a fost mai puțin asociat cu cei care beneficiază
de asistență și mai mult cu venitul nesatisfăcător pentru a trăi adecvat. În perioada aceasta a fost

12 Viața lui Socrate http://www.crestinortodox.ro/religie -filosofie/perioada -antropologica/viata -socrate -71703.html vizitat
14.03.2017
13 Mark R. Cohen, Poverty and Charity in the Jewish Community of M edieval Egypt.
http://press.princeton.edu/chapters/i8049.html vizitat 29.02.2017 .

tot mai mult accepta tă opinia că sărăcia este provocat ă nu doar de către factori individuali, ci și
de factori sociali și alți factori economici14
La începutul sec. XX – s-au ivit câteva studii empirice în Marea Britanie și Statele Unite
ale Americii, prin care s-au făcut anumite experimente de analiza a sărăciei.
Sociolog britanic Benjamin Seebohm Rowntree a examinat viața familiilor sărace din
New York în anul 1899 iar în studiul său „Poverty: A Study of Town Life” 15, publicat în anul
1901, a fost primul care a stabilit standardele sărăciei pentru familii, bazate pe evaluari nutritive
și alte necesități. În lucrarea sa el are primele incercari de a defini ceea ce azi numim „minim de
existență” și ne prezintă care este cea mai mic ă sumă de bani de care este nevoie săptămânal într-
o familie pentru a avea un trai decent, tr ăind doar cu strictul necesar și o viață sănătoasă. Banii
necesari pentru existență acopereau combustibilul, arenda, lumina, îmbrăcămintea, hrana,
obiectele personale și de uz casnic. Aceste sume au fost repartizate în functie de mărimea
familiei. În conformitate cu acest studiu, 33% din populația anchetată locuia în sărăcie. Seebohm
Rowntree , a demonstrat că sărăcia este rezultatul direct al salariilor joase, venind în contrazicere
cu opin ia răspândită că săracii erau vinovați de starea în care se găse au. Acel s tudiul a marcat
începutul perioadei, când cercetările științifice au început să aibă un rezultat mai mare asupra
dezvoltării politicilor sociale.
Cercetătorul br itanic Charles Booth , intre an ii 1880 – 1890, a studiat sărăcia, condi țiile
religioase și industriale din Londra, ca mai apoi acele rezultate ale studiului său să fie publicate
în cartea numita „Life and Labour of the People”, apărut ă în anul 1889, care a oferit o trecere în
revistă a viții și ocupațiile clas ei muncitoare de la sfârșitul secolului al XIX -lea din Londra .16
Studiul a continuat iar rezultatele prelucrate mai t ârziu au fost publicate într -o serie de 17 vo l-
ume, apărute în anul 1903. Cercetătorul britanic a realizat o cartografiere a Londrei în funcție de
situția socială și material ă a oamenilor ce locuiesc acolo , la nivel de străzi, datele fiind adunate în
urma vizitelor .17 Principalul scop al investigației cercetatorului Charles Boot h a fost de a estima

14 John Iceland , Poverty in America. Handbook, chapter 2. University of C alifornia Press, 2003.
15 Wikipedia. Benjamin Seebohm Rowntree. https://en.wikipedia.org/wiki/Seebohm_Rowntree vizitat 01.02.2017
16 https://www.open.ac.uk/Arts/building -on-history -project/resource -guide/source -guides/CharlesBooth_survey.pdf vizitat
14.03.2017
17 Fearo n D. James, Charles Booth: Mapping London’s Poverty. 1885 -1903 http://www.csiss.org/classics/content/45
vizitat 14.03.2017

corect numărul și proporția familiilor care trăiesc în sărăcie sau prosperitate. În baza datelor
recoltate el a imparti t populația în opt categorii și anume18:
În studiul său asupra societății și sărăciei din Londra, Ch arle Booth a popularizat
termenul „pragul sărăciei”. El a definit p e cei săraci în felul următor: „Prin <<săraci>> mă refer
la acele persoane care au venit cât de cât regulat, dar foarte redus, 18 -21 șilingi pe săptămână
pentru o familie obișnuită. Prin <<foarte săraci>> mă refer la cei al căror venit, dintr -un motiv
oarecare, se situează mult sub acest nivel. „Săracii” sunt cei ai căror mijloace s -ar putea fi
suficiente, dar nu asigură o viață decentă independentă. În cazul celor foarte săraci, mijloacele nu
ajung pentru un trai decent conform standardului de viață din țara respectivă. Cei <<săraci>> ar
putea fi descriși drept cei care se confruntă cu dificultăți pentru a obține cele necesare traiului
zilnic și să se încadreze în bugetul lor. Cei „foarte săraci” trăiesc într -o situație de nevoie
cronică”.19 În monografia sa „Sărăcie”, publicată în 1904, Robert H unter, sociolog american, a
încercat să definească și să măsoare sărăcia, bazându -se pe experiența sa din Chicago și New
York. El scria că în anii destul de prosperi erau, probabil, nu mai puțin de 10 mil. de persoane în
sărăcie, cu alte cuvinte – „subnutr iți, prost îmbrăcați, și cu adăpost prost” 20
Сercet area problemelor sărăciei obține un imbold activ în a doua jumătate a secolului
XX. Astfel, în anul 1953 economistul Ranger Nurkse în lucrarea sa „Problems of Capital
Formation in Underdeveloped Countrie s” afirm ă faptul că „dificultă țile domestice acționează
reciproc , formând un cerc vicious, care menține țara la un nivel redus de de zvoltare .”21

18 Raț Cristina, Politicile sociale ca răspunsuri instituționalizate la proble me sociale, material didactic
19 Booth Ch arles, Life and Labour of the People in London, Final V olume, Notes on Social Influences and Conclusion, New
York, AMS Press, Inc., 1970 152
20Hunter R. Poverty. 1904, http://spartacus -educational.com/USAhunterR.htm vazut 14.03.2017
21 Ragnar Nurkse , Problems of capital formation in underdeveloped countries. Oxford: Basil Blackwell, 1953. 163 p A. Cea mai joasa clasa a muncitorilor
ocazionali, vagabonzilor și semi -criminalilor
B. Cei „foarte săraci” cu venituri ocazionale
C. Persoane cu venituri intermitente
D. Persoane cu venituri scăzute, dar regulate E. Persoane cu venituri standarde, regulate
(deasupra pragului de sărăcie)
F. Munci cu un statut mai înalt
G. Clasa de mijloc -jos
H. Clasa de mijloc -sus

„ În anul 1959 antropologul american Os car Lewis a introdus conceptul <<cultura
sărăciei >>”.22 Principala idee este că sărăcia e un fel de a trăi, marcat nu numai de sărăcie din
punct de vedere economic, ci și de lipsa copi lăriei protejate și prelungite , rata joasă a căsătoriilor
oficiale, conceperea copilului mult prea devreme , abandonarea soțiilor și copiilor, sentimente
intense de marginalizare, dependență, inferioritate. Cultura sărăciei este deschisa spre schimbări,
deoarece la vârsta de șase -șapte ani copiii „străzii” în general reușesc să acapareze atitudinile
subculturii și din punct de vedere psihologic nu sunt pregatiti să se foloseasc ă de oportunitățile
care pot apărea în viața lor. În anii ‘60 ai sec. XX iese în evidență nivelul veniturilor, asociat cu
accentul pe dezvoltarea economică și reflectat în indicatori macroeconomici, precum PIB23 per
capita.24 În această perioadă se consideră că sărăcia nu este consecința in diferen ței sau a unui
viciu. Dim potriv ă, sărăcia este rezultatul unui lant de condiții care nu au nimic în comun cu
virtutea sau eforturile personale . Prin urmare , sărăcia nu este privită ca un insucces al omului , ci
ca un mare eșec al sistemului în totalitate . În anii ‘70 ai sec. XX, preocuparea față de sărăcie a
devenit foarte important în urma discursului „președintelui Băncii Mondiale Robert McNamara,
adresat conducerii BM în Nairobi în 1973. ” 25
În mod special Robert McNamara s -a focalizat asupra sărăcia absolute „condiție de viață
atât de degradată prin boală, malnutriție , analfabetism și mizerie, încâ t sărăcia lipse ște victimile
sale de condiții de viață și necesități de bază atâ t de obișnuite pentru circa 40% de persoane din
țările în curs de dezvoltare”. Conform publicați ei “Redistribuție cu creștere” din anul (1974 ),
pentru B anca Mondial ă devine pri oritar a colaborarea cu guverenele țărilor în curs de dezvoltare
economic ă cu scopul ajutorarii tarii prin dezvoltarea rurală și a industriilor .26 Printre alți factori
care au atras atenția asupra sărăciei au fost lucrările lui Steven Runciman „A History of the

22Constantin C. Giurescu, România, liberă în viitor. Cultura sărăciei, „Cultura sărăciei” este un ansamblu de valori, credințe,
atitudini și norme sociale, transferate de la o generație la alta prin procesul de socializare în cadrul familiei, care perpe tuează
sărăcia http://acum.tv/articol/67194/ art. de Daniel Uncu (31.07.2013) vizitat 14.03.2017
23 Produsul intern brut – este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private și a organizațiilor private non -profit, a
cheltuielilor brute pentru investiții, a cheltuielilor statului, a investițiilor în scopul depozitării ca și câștigurile din export din care
se scad cheltuielile pentru importuri.
24 Hanson F. Allan. How Poverty Lost Its Meaning. În: Cato Journal, V olume 17, Number 2, Fall/Winter 1997.
25 World Bank Grop Archives Exhibit Series – Bank Pays Tribute to Robert McNamara, 2003
http://documents.worldbank.org/curated/en/639271467999687655/pdf/104635 -WP-PUBLIC -2003 -03-Bank -Pays -Tribute -to-
McNamara.pdf vizitat 14.03.2017
26 World Bank History Project – Bank Pays Tribute to Robert McNamara.
http://documents.worldbank.org/curated/en/84257146 7994712378/pdf/103942 -TRANSCRIPT -Oral-interview -Brookings –
Benjenk -final-edited -Box394870B -PUBLIC.pdf vizitat 14.03.2017

Crusades”, anul 1951 și Peter Townsend „Poverty in Ulster an the United Kingdom” , anul 1979
din Marea Britanie. Peter Townsend a contribuit la redefinirea sărăciei sub aspectul relativității:
„declara ca saracia poate fi definite doar in termenii conceptului de privare relative”, mai precis,
standardul de privare este relative social iar Townsend critica un „concept absolut” care se va
baza pe o notiune universala, extrasociala a „nevoilor”. Townsend sustine ca trebuie definit mai
mult dac at un minim biologic si mai degraba ca, „conditii de viata care definesc in mod normal
aparenta la societate”. Aceste conditii includ „dietele, facilitatile, standardele si activitatile
comune si obisnuite” . Conform opiniei sale, „indivizi, familii și gru puri pot fi considerate că
trăiesc în sărăcie dacă lor nu le ajung resurse le pentru a obține un nivel alimentar corespunzător,
a avea condiții de tr ai și facilități, a participa la activități care sunt tipice sau pe larg încurajate
sau aprobate în societatea unde trăiesc, în f elul acesta ei fiind excluși de la obiceiuri, activități
sau modele obișnuite de viață”.27
Townsend a compilat o lista din 12 indicator i de deprivare:
1. Săptăm ână de vacanță în afara casei ;
2. Posibilitatea adulților de a invita un prieten sau o rudă pentru a lua masa împreună o
data pe lună;
3. Posibilitatea adulților de a -și vizita un prieten sau o rudă o data pe lună;
4. Posibilitatea copilului de avea un prieten și de a se juca cu el ;
5. Lipsa de ai sărbătorii copilului ultima zi de naștere;
6. Imposibilitatea unei ieșiri pentru distracție odată la 2 -3 săptămâni;
7. Imposibilitatea de a cumpăra mâncare proaspătă cel puțin de 3 -4 ori pe săptămâna;
8. Imposibilitatea de a avea mâncare pregătită /gătită în fiecare zi;
9. Imposibilitatea de în avea masa pregătită dimineață pe parcursul a mai multor zile;
10. Lipsa locuinței cu fr igider ;
11. Lipsa unei m âncări cu carne fiecare duminică ;
12. Lipsa une ia dintre condiții: WC conectat la sistem de canalizare, lavoar, baie/duș, plita de
gaz/electric; 28

27 Townsend P. Poverty in the UK: A survey of household resources and standards of living. University of California Press,
Berkelley and Los Angeles, 1979. 1216 p.
28 Blacksacademy, Definitions of Poverty, December 2002, p.2 http://www.blacksacademy.net/content/3253.html vizitat
14.03.2017

Ca rezultat al activității ILO29 pe la mijlocul anilor ‘70 ai sec. XX, conceptul de săr ăcie
a veniturilor a fost extins ca să poată cuprinde „ necesități de bază”, dar mai ales serviciile
sociale. Sărăcia a fost caracterizată nu doar ca lipsă de venituri, dar deopotrivă ca lipsa accesului
la educație, servicii medicale și alte servicii. Inf luența acestui concept al necesităților sociale se
resimte și în prezent, în special în cadrul discuțiilor privind dezvoltarea umană.
În ani ’90 ai sec. XX a avut loc dezvoltarea conceptului de sărăcie la cel de „întreținere”.
Recunoașterea internațională a faptului că protecția mediului și administrarea folositoare a
resurselor naturale trebuie să fie înglobată cu problemele de ordin socio -economic, precum sunt
subdezvoltarea și sărăcia care în anul 1992 a atins apogeul la Summit -ul Pământului. Ideea a fo st
înglobată în definiția de „dezvoltare durabila”, care a fost propusă de către Comisia Mondială
pentru Dezvoltare și Mediu în anul 1987 ca „ dezvoltare care se potrivește cu necesitățile
prezentului fără a pierde abilitatea generațiilor viitoare de a -și satisface nevoile. ”30
„O agendă gl obală pentru schimbare" – aceasta a fost ceea ce Comisia Mondială a solicitat sa
se formuleze privind Mediu l și Dezvoltare a. A fost un apel de urgență de către Adunarea
Generală a Națiunile Unite:
Să propună strategii de mediu pe termen lung pentru realizarea unei dezvoltări durabile
până în anul 2000; să recomande modalități de preocupare pentru mediu, pot fi traduse într -o mai
mare cooperarea între țările în curs de dezvoltare și cele deja dezvoltate, în diferite etap e ale
dezvoltării economice și sociale și să conducă la realizarea obiectivelor comune care se sprijină
reciproc, care să țină seama de interdependențele între oameni, resurse, mediu și dezvoltare
comuna; să ia în considerare metode și mijloace prin care comunitatea internațională poate face
mai mult în mod eficient cu preocupările legate de mediu; pentru a ajuta la definirea percepției
comune asupra problemelor de mediu pe termen lung și eforturile adecvate necesare pentru a
face față cu succes problemele de protejare și îmbunătățirea mediului, o agendă pe termen lung
pentru o acțiune în deceniile următoare, și obiectivele aspiraționale pentru comunitatea
mondială.31

29 Organizatia Internationala a Muncii (ILO) este o agenție a Organizației Națiunilor Unite care se ocupă de problemele legate de
muncă, în special standarde internaționale de muncă, protecția socială și oportunitățile de muncă pentru toți .
30 World Commission on Environment and Development. Report of the World Commission on Environment and Development:
Our Common Future http://www.un -documents.net/our -common -future.pdf vizitat 17. 03.2017
31 World Commission on Environment and Development. Report of the World Commission on Environment and Development:
Our Common Future http://www.un -documents.net/our -common -future.pdf 17.03.2017

În anul 1998 Amartya Kumar Sen, economist indian, a obținut Premiul Nobel pentru
Economie.
Definiția ONU reunește două teme importante și legate în înțelegerile contemporane ale sărăciei:
„abordarea capacității " a Premiului Nobel castigat de Amarty Sen si „drepturile omului .”32
Lucrările lui Amartya Sea au accentuat faptul că venitul a fost de valoare doar atât timp cât el a
contribuit la creșterea capacităților oamenilor și le îngăduia să „funcționeze” în societate. Prin
urmare, în opinia economistului „sărăcia… este lipsită de libertate de a avea sau de a face lucruri
de bază pe care individul le valorează.”33 Conform spuselor lui Amartya Sen, sărăcia poate fi
văzută ca „eșecul capacităților de bază de a atinge anumite nivele minime acceptabile”.34 Pentru
o viață demnă Amartya Sen include câteva capacit ăți precum: a asigura sănătatea trupului; a fi
tratat în mod egal cu ceilalți; a trăi o viață normală; a avea drept asupra mediului material și
politic; a avea o hrană și de a se putea hrăni conform fiecărui individ; a avea îmbrăcăminte
adecvată; de a scăpa de o moarte prematură cauzat ă de boli ; de a putea luă parte la viață
comunității și de a avea posibilitatea de a apărea în public cu demnitate și respect .35
„Abordarea capacităților ” permite unora situații de sărăcie relativă (de exemplu, perso anele în
sărăcie din Marea Britanie trăiesc cu mai puțin de 60 la suta din venitul mediu ) să fie privite ca
sărăcia absolută . „Abordarea drepturilor omului", consideră sărăcia ca o încălcare a drepturilor
economice, politice, sociale și civile. Acestea pot include dreptul la sănătate, dreptul la un sta n-
dard adecvat de viață și dreptul la educație și oportunități de angajare. Aceste drepturi sunt stab i-
lite în numeroase documente internaționale inclusiv în Carta ONU, Declarația Universală a
Drepturilor Omului, Pactu l Internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul inte r-
național cu privire la drepturile economice, sociale și de Drepturi culturale.36

32 Catherine Barber, Notes on Poverty and Inequality. Oxfam International, Background Paper, 2008.
http://www.forschungsnetzwerk.at/downloadpub/ox fam_FP2P_Notes_Poverty_Inequality.pdf vizitat 17.03.2017
33 Catherine Barber, Notes on Poverty and Inequality. Oxfam International, Background Paper, 2008. pp 1-2
34 Catherine Barber, Notes on Poverty and Inequality. Oxfam International, Background Paper, 20 08. pp 1-2
35 Catherine Barber , Notes on Poverty and Inequality. Oxfam International, Background Paper, 2008. pp 1-2
36 Catherine Barber , Notes on Poverty and Inequality. Oxfam International, Background Paper, 2008. p 2

În ani ’90 ai sec. XX s -a extins în continuare conceptul de sărăcie. Martin Ravallion, un
economist australian , examinează în lucrarea sa „Poverty Comparison, A Guide to Concepts and
Methods” (1992), „probleme le ce trebuie luate în considerare atunci când este vorba despre
măsurarea sărăciei. ”37 Autorul a examinat abordările conceptuale privind evaluarea bunăstării
populației și ridică un număr de întrebări în ceea ce privește instrumentele folosite dar și
utilitatea lor precum ar fi: câtă încredere merită chestionarea bugetelor go spodăriilor . Revallion
își exprimă opinia despre stabilirea prag urilor de sărăcie și oferă directiva pentru îmbunătățirea
evaluării sărăciei. Economistul britanic Sir Tony Atkinson, in lucrarea sa „Poverty in Europe”
(1998), „pune sub semnul întrebării exactitudinea statisticii privind sărăcia și cât de potrivită este
ea în calitate de instrument pentru deciziile politice. ”38 Autorul afirmă faptul că datele
disponibile în ceea ce privește sărăcia în Europa sunt reduse atât în aspect cantitativ, dar și în
aspect calitativ. Statisticile ce privesc sărăcia au în vedere gos podăriile casnice, prin urmare
unele dintre segmentele cele mai sărace din rândul oamenilor (cei fără loc de trăi, fără acte sau
fără loc de muncă), lipsesc din statisticile oficiale. În lucrarea sa, autorul Tony Atkinson, ridică o
anumită întrebare și anu me: „De ce astfel de state ale bunăstării, precum este Marea Britanie, nu
au putut elimina sărăcia în totalitate?”39
Conform profesorului Siddigur Osmani , oferă în lucrarea sa „Evolving Views on Poverty:
Concept, Assessment, and Strategy” (2003), o prezentare critică în ceea ce privește sărăcia,
punând în discuție ideile de vulnerabilitate, capacitate și excluziune socială. Lucrarea sa
analizează metodele de evaluare a sărăciei și abordările generale pentru crearea strategiilor de a
micșor a sărăcia.
Autorul Jeffery David Sachs este un economist american și totodată este unul dintre cei
mai consacrați cercetători moderni ai problematicii sărăciei. Au torul ne prezintă în lucrarea sa
„The End of Poverty : Economic Pos sibilities for Our Time” (2005) , propriile strategii pentru
desființarea sărăciei cu perspectiva până în anul 2025. Acest lucru din punctul meu de vedere
este unul bun deoarece o problemă globală a umanității este faptul că cele mai multe țări în curs

37 Ravallion Martin, Poverty Comparisons, A Guide to Concepts and Methods. World Bank, Living Standards Measurement
Study , 1992 http://documents.worldbank.org/curated/en/290531468766 493135/pdf/multi -page.pdf 17.03.2017
38 Atkinson A. B. Poverty in Europe. USA: Wiley -Blackwell, 1998. P 184
39 Ravallion Martin, Poverty Comparisons, A Guide to Concepts and Methods. World Bank, Living Standards Measurement
Study , 1992 http://documents.worldbank.org/curated/en/290531468766493135/pdf/multi -page.pdf vizitat 17.03.2017

de dezvoltare nu au pos ibilitatea de a oferi servicii de bază pentru cetățenii lor, dar mai ales
posibilitatea asigurării unui nivel de trai decent. Cartea autorului J. D. Sachs este despre cum se
încheie sărăcia în timpurile noastre, nu este o previziune, nu s -a precizat cu cer titudine că se va
întâmplă, dar explică faptul că se poate întâmpla. Autorul ne mai spune faptul că „În prezent mai
mult de opt milioane de oameni din întreaga lume mor în fiecare an pentru că sunt prea săraci ca
să rămână în viață. Generația noastră poate alege să pună capăt sărăciei extreme până în anul
2025.”40 Autorul J.D. Sachs susține creșterea asistenței internaționale pentru dezvoltarea cu
scopul de a schimba situația din țările sărace, cu obiectivul de a le ajuta să pornească pe calea
dezvoltării. P rin acest lucru sunt de acord cu autorul că este nevoie de o creștere substanțială a
asistenței internaționale pentru dezvoltare dar și cu faptul că aceasta se poate realiza prin
redirecționarea fondurilor de la bugetele militare .41 Punctul de vedere al au torului în acest sens
este că sunt necesare organizații internaționale noi, care să fie responsabile pentru propriile
propuneri îndrăznețe de reducere a sărăciei. Acest lucru ar implica costuri suplimentare, iar prin
urmare mai recomandabil este eficientiz area activității internaționale existențe
În anul 2006 Expert -Group on Poverty Statistics, Rio Group , a realizat un “Compendium
of Best Practices in Poverty Measurement”, care a fost extrem de util în oferirea clarității în
analiza modelelor privind măsu rarea sărăciei și utilizarea statisticilor privind sărăcia . Sunt de
acord cu autorii deoarece este nevoie de o perfecționare a modelelor de măsurare a sărăciei, de
asigurarea unei comparabilități mai mari a datelor din diferite zone; de aplicare a unor pr actic i
comune în măsurarea sărăciei .42
În anul 2008 Paul Collier, profesorul de economie și de ordine publică în Școala
Blavatnik a Guvernului de la Universitatea din Oxford , descrie în cartea sa „The Bottom Billion:
Why the Poorest Countries are Failing and What Can Be Done About It”, „un set de patru
capcane care împiedică dezvoltarea a aproximativ 50 de s tate” care nu îndeplinesc acele condiții
pentru „funcționare”, aceste capcane fiind: teritoriul înconjurat de uscat, dependența de extracția
și exportul resurselor naturale; conflictele civile și proasta guvernare. Din punctul meu de vedere

40 Jeffrey David Sachs, The End of Poverty: Economic Possibilitie s for Our Time, The Penguin Press New Yorc, 2005.
https://pdfs.semanticscholar.org/48db/ee2ad9212391a652901f3ee3e09c2fe111c3.pdf vizitat 19.03.2017
41 Jeffrey David Sachs, The End of Poverty: Economic Possibilities for Our T ime, The Penguin Press New Yorc, 2005.
https://pdfs.semanticscholar.org/48db/ee2ad921239 1a652901f3ee3e09c2fe111c3.pdf vizitat 19.03.2017
42 Expert Grup on Poverty Statistics, Rio Grup, Compendium of best practices in poverty measurement, Rio de Janeiro,
Septembrie, 2006, ISBM 85 -240-3908 -6 https://www.ibge.gov.br/poverty/pdf/rio_group_compendium.pdf vizitat 19.03.2017.

sunt de acord cu ceea ce autorul susține, cu faptul că țările fără ieșire la mare au un considerabil
dezavantaj geografic, dar mai ales în situația în care este combinat cu realitatea unor vecini săraci
precum este cazul Republicii Moldova. De asemenea, sunt de acord cu autorul de faptul că, este
nevoie de noi abordări privind contracarar ea corupției, care prezintă un obstacol considerabil în
ceea ce privește dezvoltarea. Noțiunea de „bunăstare” a prins putere ca sino nim pentru „lipsa de
sărăcie” cu un accent coexistent pe felul în care săracii privesc situația în care se găsesc.
Programu l Național Unite pentru Dezvoltare43 inspirat de către economistul britanic Amartya
Kumar Șen, a introdus în „Raportul Dezvoltării Umane ”44 din anul 1997 ideea de sărăcie umană :
„contestare a oportunităților și al alegerilor de bază pentru <<dezvoltarea umană >>45 – de a avea
o viață lungă și sănătoasă, creativă , de a se bucura de standardele decente de trai, de libertate,
demnitate, respect ul de sine și respect ul față de alții…”.46 Indicele de sărăcie umană a fost o
încercare de a se focusa pe acele grupuri, ale căror alegeri sunt sever constrânse în fiecare din
cele trei domenii: longevitate; nivel educațional, standard de trai. „Indicatorii principali ai
dezvol tării umane au crescu t simțitor . <<In dexul sărăciei>> se bazează pe „cele mai importante
dimensiuni ale lipsei: o durată scurtă a vieții, absența educației primare și a accesului la resursele
publice și private.“47
În România, cercetările privind sărăcia pun accentul pe aspectul calității vieții. În 2000,
un grup de au tori din România (coordonator Cătălin Zamfir), oferă într -un volum un număr de
strategii antisărăcie, orientate spre dezvoltare comunitară . Autorul Adina Mihăilescu analizează
minimul de trai decent (2005). Bogdan V oicu în 2006 examinează, cât de săraci sunt românii prin
prisma abordărilor su biective și consensuale .
În contextul cercetării științifice, se consider a că a fost acordată prea puțină atenție
fenomenului din punct de vedere al drepturilor omului. Prin urmare, în ultimii 50 de ani nu a

43 Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) este o rețea de dezvoltare globală a Națiunilor Unite, o organizație
care pledează pentru schimbare și conectează țările la cunoștințele, experiența și resurse cu scopul de a construi o viață mai bună.
44 Raportul Dezvoltării Umane (RDU) este un raport anual pe o temă actuală, de importanță globală, comună pentru țările lumii.
45 Concepția de dez voltare umana a fost elaborată în anii 1990, de către filozoful Amartya Sen și economistul Mabub ul Haq și a
fost expusă în primul Raport de Dezvoltare Umană. Prin dezvoltare umană se are în vedere libertatea […] omului de a face și de a
fi”. http://www.undp.md/publications/2006NHDR/Raport_RO.pdf vizitat 20.03.2017
46 UNDP. Human Development to Eradicate Poverty. Human Development Report, Oxford University Pres ss, 1997.
http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/258/hdr_1997_en_complete_nostats.pdf vizitat 20.03.2017
47 Michel Chossudovsky, Sărăcia globală la sfîrșitul secolului al XX -lea, revista IDEA arta + societate , Numarul #18, 2004
http://idea.ro/revista/?q=ro/node/40&articol=230

apărut nicio legătura clară între sărăcie și drepturile omului . Declarația universal ă privind
acordurile internaționale și drepturile omului fac referința la lipsa de nevoi, dreptul la o viață
adecvat ă, inclu siv hrană, îmbrăcăminte și o locuin ță adecvată. Dar termenul “sărăcie” nu a fost
utilizat in nici unul din textele importante – nici în „Declarația universală a drepturile omului ”,
nici în acordurile de bază privind drepturile omului, nici în „Declarația privind dreptul la
dezvoltare. ” Din punct de vedere al încălcării drepturilor omului, „sărăcia ” atacă în domeniu
economic (dreptul la un venit adecvat și la o muncă in sigurant ă), social (acces la servicii
educaț ionale și medicale ), politic (libertate a în gândire, asociere și exprimare verbal ă), cultural
(dreptul la menținerea unei identități culturale și dreptul de a avea posibilitatea implicarii în viața
culturală a societății). În anul 1987, preotul Joseph Wresinki, fondatorul mișcării internaționale
ATD Fourth World48, în discursul său către Comisia Națiunilor Unite pentru drepturile omului, a
insistat pe faptul că „sărăcia extremă să fie con siderată pretutindeni drept <<violare a drepturilor
omului>>” .49 Comisia Națiunilor Unite pentru drepturile omului a început să analize ze relația
între drepturile omului și sărăcie din anul 1990, când în rezoluția 1990/15 a cerut sub -comitetului
pentru promovarea și apărarea drepturilor omului să analizeze chestiune în cauză. Drept rezultat,
Comisia Națiunilor Unite pent ru drepturile sociale, economice și culturale, a caracterizat sărăcia
în felul următor: “o condiție umană caracterizată de deprivare continuă sau hronica de res urse,
alegeri, capacităț , securitate și put ere, necesară pentru a se bucura de un nivel de viață potrivit și
de alte drepturi civile, economice, cultural, politice si sociale” .50
Pe lâ ngă faptul că , conceptul de sărăcie se raporteaza la o persoană sau un grup de
persoane precum famila , ea de asemenea mai este folosi tă și pentru un grup mai mare de
persoane precum o comunitate. „Banca Mondială consideră că statutul de sărăcie al gospodăriei
poate fi str âns legat de nivelul infrastructurii într -o comunitate. ”51 La nivel comunitar,
infrast ructura este un factor determinant al sărăciei. Cele mai importante caracteristici asupra
populația din comunitate:

48 Joseph Wresinski a creat numele de "Fourth World", un termen care își are rădăcinile în „Revoluția franceză” și care se refer ă
la cei care sunt excluși din procesul politic din cauza sărăciei lor extremă. http://www.atd -fourthworld.org/who -we-
are/history/key -moments -history/ vizitat 20.03.2017
49 UN. Realization of Economic, Social and Cultural Rights. Final report on human rights and extreme poverty. Commission on
Human R ights, E/CN.4/Sub.2/1996/13
50 UN Economic and Social Council, Committee on Economic, Social and Cultural Rights. Poverty and the International
Covenant on Economic, Social and Cultural Rights. E/C.12/2001/10, www.unhchr.ch/development vizitat 20.02.2017
51 Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014 -2020), Ministerul muncii, familiei, protectiei sociale
si persoanelor varsnice

 să aiba acces la drumuri pavate;
 disponibilitatea energie i electrice și apei potabile;
 proximitatea marilor piețe le;
 disponibilitate de școli și instituții medicale;
 acces la locuri de muncă;
 mobilitatea si reprezentarea social ă;
 distribu ția pământului; 52
Prin urmare, în unele țări comunitățile sunt analizate prin prisma deprivării comunității.
Ca de exemplu , „în România există 35 de zone defavorizate, iar societăților comerciale ce își
desfășoară activitatea în cadrul lor li se ac ordă anumite facilităti (de exemplu: scutirea de la plata
impozitului pe profit pe durata statutului de zonă defavorizată , sprijinirea întreprinzătorilor ce
consta în acordarea de ajutoare financiare nerambursabile pentru începerea, dezvoltarea sau
finalizarea unor investiții productive mari în zonele defavorizate ).”53 „ În anul 1998 o arie
geografică era declarată zona defavorizată dacă indeplinea cel puțin una dintre următoarele
condiții: existența structurii monoindustriale, care să mobilizeze mai mult de 50% din populația
zonei; zonă minieră, unde personalul a fost disponibilizat în proporție de peste 25% prin
concedieri colective; daca în urma lichidării , restructurării sau privatizării unor agenți economici
au apărut concedieri colective ce au afectat mai mult de 25% din numărul angajaților cu
domiciliul stabil în zona respectivă; dacă rata șomajului din zonă depășește cu 30% rata
șomajului la nivel nați onal; dacă sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicații și au o
infrastructură slab dezvoltată . ”
În Anglia departamentul comunităților și Administrației Publice Locale ierarhizează 354
de autorități locale sub aspectul deprivării. Factorii care stau la baza analizei, includ următ oarele:
„nivelul infracțiunilor; disponibilitatea instituțiilor de învățăm nt; locuință; calitatea serviciilor
medicale; veniturile populației .”54 „În Noua Zeelandă se compilează indicele socio -economic al
deprivării. Indicii de deprivare sunt utilizați de grupurile comunitare și de furnizorii de servicii

52 Understanding the Determinants of Poverty, Haughton and Khandker p 148
http://siteresources.worldbank.org/INTPA/Resources/429966 -1259774805724/Poverty_Inequality_Handbook_Ch08.pdf
53 ADR – Agentia pentru Dezvoltarea Regionala Sud -Vest, Zone defavorizate
54 Alexandra Raluca Ploscar, Particularities of the British Administrative System
http://revcurentj ur.ro/old/arhiva/attachments_200734/recjurid073_49F.pdf

bazați pe comunitate pentru a descrie populațiile pe care le deservesc și pentru a susține resursele
suplimentare pentru servicii bazate pe comunitate . Acei indici includ variabile precum:
 venituri;
 posesiunea locului de trai;
 susținerea familiei;
 disponibilitate a și calitatea locului de muncă;
 calificări;
 spațiu de trai;
 comunicarea;
 transporul;”55

1.3.1. Termeni privind sărăcia utilizați pe plan mondial și național

„Sărăcia are multiple descrieri, care au apărut în mai multe culturi pe parcursul istoriei.
Definițiile moderne au suferit câteva schimbări, dar totuși nu există o definiție unică, universal
acceptată a ceea ce este sărăcia nici pană în zilele noastre . Prin urmare , sărăcia este un rău
recunoscut, iar o definiție precisă universală și un remediu științific universal – lipsesc. ”
Într-un mesajul special : propunerea pentru „Război național împotriva surselor de
sărăcie” , adresat Congresului S tatelor Unite ale Americi i la 16 martie 1964. Președintele Statelor
Unite ale Americii Lyndon B. Johnson a denumit sărăcia „cel mai vechi dușman al omenirii”.56
Potrivit opiniei lui Mollie Orshansky, un economist american care în anii 1963 -1965 a elaborat
pragurile de sărăcie pentru a fi utilizate în S tatele Unite ale Americii , „a fi sărac înseamnă a fi
lipsit de bunuri, servicii și plăceri, de care se bucură alții în jur”.57 Totodată, majoritatea
dicționarelor pun accent pe lipsa materială, fără a lua în considerare latura socială a fenomenului.

55 Clare Salmond, Peter Crampton, June Atkinson, NZDep2006 Index of Deprivation, Department of Public Health University of
Otago, Wellington, August 2007 http://www.otago.ac.nz/wellington/otago020348.pdf
56 University of Otago, Socio -economic Deprivation Index update, 19 November 2007,
http://www.otago.ac.nz/wellington/search/index.html?output=xml_no_dtd&client=otago&site=wellington&numgm=5&q=po
verty&btnG vizitat 20.03.2017
57 Lyndon B. Johnson, Public Papers of the United States, Containing the Public Messages, Speekes and Statements of the
President, Book November 22, 1963 to June, 30, 1964, United States Guvernment printing office Washington: G.P.O., 196 5.
http://quod.lib.umich.edu/p/ppotpus/4730949.1964.001/7?page=root;rgn=full+text;size=100;view=image vazut 27.02.2017

Potrivit Dicționarului limbii rom âne moderne, sărăcia este „lipsa mijloacelor necesare
existenței”58, pe c ând sărac este definit ca fiind cel „care nu are avere, care este lipsit de bunurile
materiale necesare vieții”.59 Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române , sărăcie este
„lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac; cantitate mică,
nesatisfăcătoare (din ceva), lips ă”.60 Enciclopedia Britannică Online, sărăciei este: „starea celui
lipsit de o suma acceptabila din punct de vedere social a banilor sau a bunurilor material. Sărăcia
se spune că există atunci când oamenii nu dispun de mijloacele necesare pentru a -și satisf ace
nevoile de bază. În acest context, identificarea persoanelor sărace necesită mai întâi o
determinare a ceea ce reprezintă nevoi de bază. Acestea pot fi de finite strict ca <<cele necesare
pentru supraviețuire>> sau la fel de larg ca << cele care reflectă standardul de trai predominant în
comunitate>> . Primul criteriu ar acoperi numai acei oameni care se află în apropierea limitei de
foame sau de deces ; Cea de -a doua se va extinde la persoanele ale căror alimentație, locuință și
îmbrăcăminte, deși adecvate pentru a supravie țui, nu se măsoară până la cele ale populației în
ansamblu. ”.61 Enciclopedia catolică definește sărăcia ca o : „condiție mai puțin sau mai mult
îndelungată, în care o persoana se află fără acele lucruri esențiale pentru sănătate și putere ,
pentru a supravie țui, fără un nivel elementar de confort și viaț ă morală adecvată”. 62 În
Dicționarul de constructii rus -roman găsim termenul „zonă deprivată” – „teritoriu în care
locuiește populație săracă .”63
De asemenea, conform literaturii de specialitate sunt utilizate sinonime ale termenului
„sărăcie”, precum: „mizerie, lipsă, nevoie, penurie, privațiune, neavere. ”

58 Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1958
59 Dicționarul limbii rom âne moderne, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1958
60 Dicționarul ex plicativ al limbii române, 1996.
61 Poverty Sociology, The Editors of Encyclopædia Britannica , https://www.britannica.com/topic/poverty vizitat 27.02.2017
62 New Adven t, Catholic Encyclopedia , Poverty http://www.newadvent.org/cathen/12324a.htm vizitat 22.05.2017
63 Valentina Maximciuc , Crina Bocsan , Corneliu Stanciu , Dictionarul de constructii rus-roman, Editura Tehnica, 1986

1.3.2. Definire a sărăciei – organizații internaționale
În ultimii 50 de ani s -a eviden țiat atenția acordată de către organizațiile internaționale
asupra sărăciei. Cu toate astea , până acum comunitatea internațională nu a acceptat o definiție
unică a ceea ce este sărăcia, diferite organizații internaționale utilizând diverse definiții privind
definirea sărăciei. Potrivit opiniei Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică ,64
„sărăcia în toate formele sale este cea mai mare provocare pentru comunitate internațională” .65
„Banca Mondială recunoaște că pe lâ ngă viață trăită sub un nivel minim de existență, sărăcia de
asemenea este lipsa locuinței, sănătații, hranei , a influenței asupra decizii lor care afectează viața
cuiva, educației adecvate. ”66

Uniunea Europeana a început să acorde atenție sporită formelor noi de sărăcie și de
excludere socială la mijlocul anilor ‘70 sec. ai XX. În anul 1974 Consiliul U niunii Europene a
aprobat prima rezoluție privind Programul de acțiune socială pentru combaterea sărăciei. Acest
program a fost baza primului Program contra sărăciei (1975 -1980), care a fost urmat de al doilea
(1984 -1989) și al 3 -lea (1989 -1994). În primul program persoanele sărace erau caracterizate ca
fiind „indivizi sau familii, resursele cărora sunt atât de reduse, încât îi scoate din modul de viață
minim accepta bil în țările în care locuiesc”. Conceptul de „resurse” a fost mai târziu definit prin
„bunuri, venit monetar, s ervicii din alte surse private”. În anul 1984 Consiliul European de
Miniștri a extins defin iția săracilor precum urmează: „Familii , persoane și grupuri de persoane,
resursele cărora (materiale, sociale și culturale ) sunt atât de limitate încât îi scot din modul de
viață minim acceptabil în țările membre cărora ei aparțin”.67 Această definiție a devenit cea mai
răspândită definiție a sărăciei în lumea industrializată și ea recunoaște că sărăcia nu se limitează
doar la venit, ci este vorba despre excluderea oamenilor sărăci din stilul de viață obișnuit. În anul
1998 Mișcarea internațion ală catolică pentru afaceri intelectuale și cultura le a caracterizat sărăcia
ca „o nouă formă de sclavie”. Ultima încercare de a definii s ărăcia a avut loc în anul 1998 de

64 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație internațională a acelor națiuni dezvoltate
care acceptă principiile demo crației reprezentative și a economiei de piață libere.
65 OECD, Development Co -operation Directorate, http://www.oecd.org vizitat 20.02.2017
66 WORLD BANK GROUP, President of the World Bank Group, to the Board of Governors of the World Bank Group, at the
Joint Annual Discussion, Press Release No. 2, September 28 –30, 1999
67 European Commission. Joint Report on Social Inclusion. Brussels, 2004, http://www.ageplatform.org vazut 29.02.2016

către Organizația OXFAM68, care a recunoscut că „ O abordare este sufucientă pentru a defini
sărăciei în totalitate. În special, exist ă patru aspect majore ale sărăciei: insuficiența resurselor
pentru trai, insuficiența resurselor pentru a învesti, a fi exclus de la bogatie și a fi exclus de la
puterea de a schimba lucrurile în bine”.69 În anul 2000, în Raportul privind sărăcia, Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a definit sărăcia umană ca „deprivare în cele mai esențiale
capacități ale vieții, care includ trăirea unei vieți lungi și sănătoase, echiparea cu cunoștințe,
posedarea resurselor adecvate economice și participare pe deplin la viața comunității”.
În politica Comunității Europene privind dezvoltarea, sărăcia este definită nu doar ca
lipsa venitului și resurselor financiare. Ea de asemenea cuprinde aspectul de vulnerabili tate și
factori precum lipsa accesului la hrană adecvată, la educație și la servicii medicale, la resurse
naturale și apă potabilă, pământuri, slujbă și posibilități de a lua credit, la informație și implicare
politică, la servicii și infrastructură. „Sărăcia extremă este o încălcare a drepturilor omului,
deoarece sărăcia este un obstacol principal în respectarea tuturor altor drepturi ale omului,
precum și al principiului că toate ființele umane au aceeași demnitate”.70 În anul 2004 Comisia
Europeană a dat următoarea descr iere persoanelor în sărăcie: „ veniturile și resursele lor sunt atât
de inadecvate încât îi împiedică de a avea un standard de viață considerat acceptabil în societatea
în care trăiesc. Din cauza sărăciei lor ei pot experimenta multiple dez avantaje precum șomaj,
venituri joase, cazare și servicii medicale neadecvate, bariere pentru studii, cultură, sport și
recreație. Ei deseori sunt marginalizați și excluși de la participare în diferite activități
(economice, soci ale, culturale), care sunt normale pentru alte persoane, și accesul lor la drepturi
fundamentale poate fi restrâns”.71 Organizația Internațională a Muncii 72 a elaborat un conceptul
de „sărăcie a celor care lucrează”, care cuprinde persoane ce lucrează, dar nu câștig ă suficient
pentru a se ridica și de a ridica familiile lor peste pragul sărăciei . UNFPA73 a identificat trei

68 Oxfam este o confederație internațională a organizațiilor de caritate , cu un an in urma ea sa axat pe reducerea saraciei la nivel
mondial .
69 Barber Catherina, Notes on Poverty and Inequality. Oxfam International, Background Paper, 2008.
http://www.forschungsnetzwerk.at/downloadpub/oxfam_FP2P_Notes_Poverty_Inequali ty.pdf vizitat 22.03.2017
70 Mehrotra S. Job Law with Right to Information can Cut Poverty in India. În: Poverty in Focus, UNDP. June 2006
71 European Commission, Joint Report on Social Inclusion, Brussels, 2004, http://www.ageplatform.org vazut 01.02.2017
72 Organizația Internațională a Muncii (ILO) este o agenție a Organizației Națiunilor Unite care se ocupă de problemele legate d e
muncă, în special standarde internaționale de muncă, protecția socială și oportunităț ile de muncă pentru toți.
73 Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), anterior fiind Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, este organizația
ONU.

grupuri de săraci: săraci cronici, săraci excluși și săraci capabili. „Săraci cronici” sunt acei care
nu au capacitate sau au capacitate limitată (pensionari fără a sistență, persoane cu dizabilități,
bolnavi de boli cronice). „Săraci excluși” sunt sever limitați în capacitatea lor de a ieși din
sărăcie din cauza că nu au acces la anumi te beneficii precum ar fi refugiații . „Săraci capabili”
sunt acei care întreprind a numite acțiuni pentru confruntarea sărăciei (din această categorie fac
parte foarte mulți tineri). Organizația Japoneză de Cooperare și Asistență definește sărăcia drept
„condiție în care oamenii sunt deprivați de oportunități de a dezvolta capacități iner ente, necesare
pentru a trăi o viață umană decentă și sunt neglijați de societate și de procesul de dezvoltare”.
74Organiza ția pentru Cooperare Economic ă și Dezvoltare75 definește sărăcia ca „un set de
diferite forme interconectate de deprivare”. Conform opiniei Băncii Asiatice de Dezvoltare,
“sărăcia este deprivare de activități și oportunități esențiale, asupr a fiecare individ are dreptul.” 76

1.3.3 . Definirea sărăciei de către diferite țări
Cu toate că în prezent sunt peste 70 de țări, care au elaborat strategii proprii de sc ădere
a sărăciei, nu toate prezintă în documentele respective definiții clare ale sărăciei. În strategia de
micșorare a sărăciei a Armeni ei , sărăcia este considerată ca fiind „imposibilitatea de a satisface
necesități minime biologice, sociale și culturale”.77 Nevo ile biologice: minim de hrană și nevoi
personale igienice, minimum de haine de sezon, loc de trai și posibilitate de consum minim de
apă, încălzire, electricitate. Nevoile sociale includ : sănătate, educație, loc de muncă și minim de
viață socială ( casatori, n astere si posibilitate de a organiza ceremonii legate de moarte ),
interacțiune cu sistemul judiciar împreun ă cu, capacit ățile material relevante , stabilitatea
relațiilor intra -gospod ărești, accesibilitate la minim de informație (pres ă, televiziunea, radio sau
alte mass -media), precum și socializare cu alte personae (telefon, transport, alte mijloace de
comunicare) , precum și posibilitate de a participa la evenimente publice. Nevoi le cultural includ :
accesibilitatea minima de a-și permite act ivități spiritua le și cultural (o participare minim ă la
viața tradi țional ă ceremonial ă dar si oportunitatea de a citi si de a asculta muzic ă).78 O persoană

74 Japan International Cooperation Agency https://www.jica.go.jp/english/searchResults/index.html?q=poverty vizitat 01.02.2017
75 Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) – este an organizație economică interguvernamentală cu 35
de țări membre, fondat în 1960 pentru a stimula progresul economic și comercial mondial.
76 ADB, Poverty and Social Development Papers, No. 7, July 2003
77 International Monetary Fund, Republic of Armenia: Poverty Reduction Strategy Paper. Country Report No. 03/362.November
78 International Monetary Fund, Republic of Armenia: Poverty Reduction Strategy Paper. Country Report No. 03/362.November

va fi considerată săracă/nesăracă în baza combinației celor trei grupuri de nevoi. Guvernul
Tadjikistanului a aceptat auto -evaluarea drept criteriu pentru definirea sărăciei. Conform
Studiului Tadjikistanului din 1999 TRAI (TLSS), aproape trei din patru oameni trăiesc în zone
rurale, care are o proporție mai mare de săraci (23,4%) decât populația urbană (18,6%). Conform
percepției populației, sărăcia se manifestă prin „lipsă de îmbrăcăminte, insuficiența bunurilor,
salarii insuficiente, pensii joase, insuficiența pămîntului, a vitelor ș.a”.79 În raportul de dezvoltare
umană al Ungariei , indivizi/gospodării sunt c onsiderate ca fiind în sărăcie cumulativă, dacă ei
„experimentează cel puțin trei din cinci dimensiuni ale sărăciei (sărăcie a veniturilor, sărăcia
consumului, sărăcia din punct de vedere a locuinței, sărăcia subiectivă și sărăcia din punct de
vedere a bun urilor casnice)”.80 Potrivit definiției folosite în programul de scădere a sărăciei din
Azerbaidjan , „sărăcia este predispoziția persoanelor și gospodăriilor de a se afla sub presiunea
diferitor factori privind nivelul de trai și bunăstare socială”.81 Strategia de reducere a sărăciei din
Serbia definește sărăcia ca fiind „feno men multidimensional care, pe lângă venituri reduse
pentru necesitățile de bază, presupune lipsa accesului la angajare, condiții de locuit neadecvate și
acces neadecvat la prote cția socială, servicii de sănătate, educație și servicii publice”.82 Potrivit
strategiei naționale pentru dezvoltare socio -economică a Albaniei (2001), sărăcia este un
fenomen multidimensional, care include: venituri scăzute sau foarte scăzute, incidența înaltă de
boli și lipsa serviciilor medicale adecvate, analfabetism sau nivelul scăzut al frecvenței școlii,
nivelul înalt al deten ței la riscuri și voce neauzită în instituțiile guvernamentale care iau decizii.83
În strategia de reducere sărăci ei din Bosniei și Herzegovinei este prezentată astfel :
„Până nu demult termenul «sărăcie» a fost aplicat în sensul insuficienței veniturilor pentru
procurarea coșului minim de bunuri și servicii. In zilele noastre, se consideră că sărăcia este

2003. https://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2003/cr03362.pdf vizitat 22.03.2017
79 Government of Republic of Tajikistan. Poverty Reduction Strategy Paper, June 2002.
http://planipolis.iiep.unesco.org/sites/planipolis/files/ressources/tajikistan_prsp_2002.pdf vizitat 22.03.2017
80 Published for the United Nations Development Programme (UNDP), Towards Alleviating Human Poverty 2000 –2002. Human
Development Report, Hungary, 2003 http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr_2003_summary_en.pdf vizitat 22.03.2017
81 Coordonatori: Emil Teșliuc, Vlad Grigoraș, Manuela Stănescu, Studiu de fundamentare pentru Stategia națională privind
incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015 -2020, Word Bank Grup, Bucuresti, 2015.
82 Government of the Republic of Serbia , First Progr ess Raport on the Implementation of the Poverty Reduction Strategy in
Serbia, 2005 https://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2006/cr06141.pdf vizitat 27.02.2016
83 Government of Albania. National Strategy for Socio -Economic Development, Mediumterm Program of the Albanian
Government. Growth and Poverty Reduction Strategy 2002 -2004. November 2001
https://www.imf .org/external/pubs/ft/scr/2008/cr08269.pdf vizitat 23.03.2017

starea at unci când sunt lipsite de condiții prealabile de bază pentru o viață demnă. Este
recunoscut faptul că sărăcia este manifestată în diferite moduri, printre care: lipsa de venituri și
resurse suficiente pentru a asigura existența viabilă; foame și malnutriți e, sănătate precară, acces
limitat sau chiar deloc la educație și alte servicii fundamentale; mortalitate crescută, inclusiv
mortalitate la boli; fără adăpost și condițiile de locuit inadecvate; mediu nesigur, discriminarea
socială și de izolare. Excludere a de la luare a deciziilor și de la viața civilă, socia lă și cultural ă a
comunității. Pluridimensionalitatea sărăciei ca fenomen ne permite să vedem condiție
caracterizată prin durată sau lipsă cronică de resurse, abilități, alegeri, securitate și competențele
necesare pentru un standard de viață adecvat și realizarea altor drepturi civice, economice,
politice, culturale și sociale ”; o stare în care „lipsesc pr econdiții de bază pentru viață decentă”.84
Vietnam utilizează definiția de sărăcie aprobată la conferința p rivind reducerea sărăciei în
regiunea Asiei Pacifice organizată de Comisia Socială și Economică a Națiunilor Unite pentru
Asia și Pacific în Bang kok, Thailand (1993): „sărăcia este o situație în care o proporție a
populației nu se bucură de satisfacerea necesităților umane de bază care sunt recunoscute de
societate în dependență de nivelul dezvoltării economice și sociale și de obiceiuri și pract ici lo-
cale”.85 Potrivit strategiei preliminare de reducere a sărăciei din Zambia , “gospodăria săracă, în
primul ra nd, nu este capabilă să atingă un standard d e viață comparabil cu standardele social e
dorit e și este deprivată de active pentru a satisface necesităț i de bază”.86

1.3.4. Definirea sărăciei de către diferite religii
Practic, nu este nici o religie, care nu ar consemna sărăcia și n -ar exprima atitudinea față
de ea. Creștinismul solicit ă la satisfacerea nevoilor celor sărac i. În cartea Isaia 58:7 găsim:
„Împarte -ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un
om gol, acoperă -l, și nu î ntoarce spatele semenului tău!” .87 “Dacă va fi la tine vre -un sărac dintre

84 International Monetary Fund Washington, D.C. , Bosnia and Herzegovina, Poverty Reduction Strategy Paper – Mid-Term
Development Strategy. Country Report No. 04/114, April 2004. p 20 https://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2004/cr04114.pdf
vizitat 23.03.2017
85 Asian Development Bank, Fighting Poverty in Asia and the Pacific: The Poverty Reduction Strategy, Policies and Strategies.
January 2004.
86 Zambia Ministry of Finance and Economic Developm ent. Interim Poverty Reduction Strategy Paper. Lusaka, July 7, 2000
http://www.imf.org/External/NP/prsp /2000/zmb/01/070700.pdf vizitat 23.03.2017
87 Biblia, http://biblia.ro/vdc/vt/isaia/58/ vizitat 10.12.2017

frații tăi, în una din cetățile tale, în țara pe care ți -o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu -ți
împietrești inima și să nu -ți închizi mâna înaintea fratelui tău celu i lipsit. Ci să -i deschizi mâna și
să-l împrumuți cu ce -i trebui e ca să facă față nevoilor lui.”88 În Biblie sunt date mai multe
porunci privind atitudin ea fața de cei săraci, precum în Isaia 58 : 10: „dacă vei da mîncarea ta
celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și
întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!”89, precum și în Deuteronom 15:11: „Totdeauna vor
fi săraci în țară; de aceea îți dau por unca aceasta: „Să -ți deschizi ma na faț ă de fratele tău, faț ă de
sărac și față de cel lipsit din țara ta” .90 În Levitic 25:35 se poruncește: „Dacă fratele tău sărăcește,
și nu mai poate munci lîngă tine, să-l sprijinești, fie că străin, fie că venetic, ca să trăiască
împreună cu tine”.91 Torah (cartea sfântă a iudeilor) conține nu mai puțin de 100 de 30 indicații
privind responsabilitățile față de cei săraci. Într -o liturghie de Yom Kippur (Ziua judecății) evreii
cer ca Dumnezeu să -i ierte pentru că uită pe cei săraci care se află printre ei. Islamul încurajează
pe oameni să poată să asigure pe ei înșiși și pe familiile lor. Conform Islamului , societatea
trebuie să facă un efort colectiv pentru a reduce sără cia . Și Buddhismul dezaprobă sărăcia
deoarece sărăcia presupune suferință și frustrare, pe când Buddismul ple dează pentru eliminarea
lor.

88 Biblia, http://biblia.ro/ vizitat 10.12.2017
89 Biblia, http://biblia.ro/vdc/vt/isaia/58/ vizitat 10.12.2017
90 Biblia, http://biblia.ro/vdc/vt/deuteronom/15/ vizitat 10.12.2017
91 Islamic Relief UK, Some Islamic Pe rspectives on Poverty and Debt, http://www.islamic -relief.org vizita t 12.12.2016

CAPIT OLUL II

TEORII CENTRATE PE PROBLEMATICA SĂRĂCIEI

În acest capitol v ă sunt prezentate trei teorii centrate pe problematica sărăciei. Pentru
început aflam ca in literatura științifică din ultimele secole, dar în special, din domeniul științelor
sociale, au fost expuse mai multe teorii cu privire la ceea ce cauzează sărăcia î n comunitatea
umană, condițiile de scoatere a ei, începând cu explicațiile ce puneau accent pe persoana ca fiind
singurul vinovat de starea în care se află , vinovat de faptul c ă acest fenomen al s ărăciei este in
creștere, dezvoltându -se spre teoriile potri vit cărora sistemul social însuși creează stări de
sărăcie. Cele mai însemnate teorii centrate pe problematica sărăciei sunt: teoria morală; teoria
culturii sărăciei; teoria structurală social -economică și teoria statului bunăstării. În cele ce
urmează vom vorbi despre trei din cele patru teorii si anume despre :

2.1 Teoria morală a sărăciei
Aceasta teorie a apărut in Anglia in secolul al XIX -lea, ea era foarte populară explicând
sărăciei prin cauze morale, individuale. Sociologul britanic Herbert Spencer a dat o formulare
extrem de curata si de esentiala acestei teorii, șocantă pentru contemporani prin concluziile sale
eficace.
Sociologul britanic Herbert Spencer, a dat vina sărăciei pe cei săraci. El sustinea faptul că
cei săraci erau foarte leneși și nu doreau să lucreze, „nu ar trebui să li se permită să mănânce ”.
El a atribuit sărăcia unui caracterului moral rău. El a argumentat faptul că statul ar trebui să
intervină cât mai puțin posibil si sa ii ajute doar in momentul in care ei muncesc . Sociologul a
fost considerat ca fiind cel care a inventat expresia „supraviețuirea celui mai adaptat “.92
Concepțiile sociologice bazate pe potrivirea dintre organismul social și cel biologic
susțineau că orice comunitate funcționează ca un organi sm sănătos, dar există probabilitatea ca
după o anumita perioada acest organism să fie controlat de diferite patologii sociale, care
împiedică funcționarea sa fireasca și dezirabilă. O societate afectată este aceea in care domina

92Kuwait Chapter of Arabian Journal of Business and Management Review Theories of Poverty: Individualistic theories, A
Comparative Analysis, Vol. 1, No.6; February 2012

problemele sociale ce dere glează echilibrul social, precum ar fi: un număr mare d e indivizi
dependenți de alcool (faptul ca saracia ii impinge la acea boala), șomaj ș.a. Originea sărăciei era
recunoscuta prin caracteristicile morale ale indivizilor si anume: leneși, nepăsători, vag abonzi,
criminali, violenți, angajați într -un mod de viață autodistructiv. „Vinovați de sărăcie sunt înșiși
săracii, starea în care se află fiind efectul greșelilor personale și a comportamentului lor deviant
orientat spre recompense ușoare și orientarea prezenteistă, cele mai semnificative fiind lipsa
efectivă de strădanie pentru a se îndepărta de starea de sărăcie. ”93
În calitate de întemeietor al evoluționismului și devenit deja consacrat pentru felul in care
a interpretat celebrul principiu al lui Char les Darwin de supraviețuire a celui mai climatizat „ca
regla tor al evoluției”, sociologul britanic Herbert Spencer a considerat că „statul nu trebuie să
intervină pentru sprijinirea celor săraci. O asemenea intervenție ar putea avea rezultate
distructive, împiedicând funcționarea favorabila a selecției naturale și fiind responsabilă de
deteriorarea moralității, diminuând motivarea de a munci. Aceia care nu vor să muncească ca să –
și sprijine bunăstarea, nu au dreptul de a se folosi de ajutor din partea stat ului și ca efect, nu au
dreptul să supraviețuiască. ”94 Acele acuzații privind greșelile săracilor care se formează pe o
anumita direcție de valori, considerându -se că sunt în această stare pentru că nu depun suficient
efort în a depăși circumstanțele difi cile, sunt incompetenți, nu și -au format abilități și nu au talent
de a găsi soluții etc.
Potrivit acestei teorii, una dintre concluzi este faptul că săracii trebuie ajutați, dar, în
special, pedepsiți moral pentru că sunt săraci, întrucât vina este a lor, așa dar, societatea trebuie
să fie dură cu ei. Numai că această atitudine conduce la înfiorarea socială a săracilor care,
potrivit altor puncte de vedere, este o atitudine contraproductivă ce micșorează șansele săracului
de a ieși din situația de sărăcie, prin urmare reprezintă și o atitudine imorală, toata vinovăția
punându -se asupra victimei (săracul nu este un „vinovat”, ci „victimă”). Această co ncepție se
bazează pe o viziune neîncrezătoare cu privire la natura umană, care era considerată condusă de
lene și corupție, corupția fiind una dintre cele mai folosite metode, viziune împărtășită într -o
oarecare măsură și de sistematicianul Thomas Hobbes , Bernard Mandeville și Thomas Robert
Malthus . Singura configurație po sibilă de asistență era privată, venind din partea statului, în
virtutea unor nobile sentimente creștinești. Un exemplu convingător al concepției dominante în

93 Herbert Spencer, The man versus th e State. – London, 1940 , p.26
94 Herbert Spencer, The man versus the State. – London, 1940, p p.26-29. http://files.libertyfund.org/files/330/0020_Bk.pdf vizitat
24.03.2017

epocă îl alcătuiește adoptarea în anul 1834 a „Legii pentru săraci” în Anglia, în care susținerea
celor săraci a fost mutat de la nivel statal asupra azilelor și atelierelor comunitare, sărăcia fiind
întavărășite cu un oarecare dezaprob social. Ajutorul eventual acordat săracilor poate crea
dependență și, respectiv, un efect negativ în neconcordanță c u scopul ajutorului. Tocmai de aceea
ajutoarele trebuie acordate astfel încât să nu încurajeze rămânerea în starea de sărăcie, ci
implicarea în găsirea soluțiilor la propriile nevoi.
Propunându -și dezrădăcinarea acestor „patologii sociale”, H. Spencer și susținătorii
acestei teorii judecau comportamentul respectiv, fără a încerca a -i sesiza cauzele. În acest
conținut, ei foloseau evaluări cu origini universale, potrivit cărora prin care situația normală,
sănătoasă a societății este un lucru benefic, aștept at și cel mai dorit, iar devierile de la această
stare este un lucru nedorit, negativ, nepotrivit. Toate grijile lor nu erau centrate pe eliminarea
cauzelor, ele erau pe suprimarea efectelor, iar prin introducerea argumentelor apreciative moral –
imoral, ben efic–negativ schimba într -un oarecare fel conținutul real al fenomenului de sărăciei,
care nu mai este studiat așa cum este, ci este precum ar trebui să fie.95
Treptat, perspectiva teoretică morală a fost înlocuită cu mai multe, mai potrivite, mai fixe,
care nu mai considerau ca sărăcia și dependența față de instituțiile ce conferă asistență o
repercusiune a viciilor personale, a problemelor individuale. Familiile sărace, indivizi cu
handicap, șomerii și chiar cei care nu poseda venitul minim indispensab il pentru a supraviețui au
ajuns să fie judecați drept victime ale unor circumstanțe, care nu depind de însușirile morale. Cu
cat economia era tot mai eficace, iar bunăstarea generală se dezvolta, se considera că există
îndeajuns resurse ce pot fi reîmpăr țite fără a -i descuraja pe cei care investesc, pe acele persoane
descurcărețe. Prin urmare, din perspectiva acestei teorii, cauzele care conduc la sărăcie sunt de
natură patologică (indiferenta și nepăsare in cele mai multe cazuri, resemnare, fatalism; cau ze
genetice – status social dependent de inteligență; cauze psihologie – neadaptare datorită
personalității, etc.) și presupun dezaprobarea victimei. În cele din urma la începutul secolului al
XX-lea, aceasta teorie morală a sărăciei se găsea folositoare, complet abandonată în cadrul
științelor sociale. Numeroase analize sociologice întreprinse la sfârșitul sec. XIX – începutul sec.
XX (de exemplu, analizele lui Seebohm Rowntree în Anglia) care au confirmat că sărăcia nu
înfățișează doar o consecință a capa cităților individuale.

95 Norman Barry, Bunăstarea. – București, 1998, p.18 -25

2.2 Teoria culturii sărăciei
Abordarea culturala a sărăciei – o teorie pe larg discutata de către sociologi ne afirma
faptul ca „sărăcia își are rădăcinile in cultura sărăciei. Acest concept de cultura a fost lansat de
către Oscar Lewis. ”96 „ Cultura sărăciei nu este doar o problema de lipsa sau de dezorganizare,
un te rmen care semnifică absența unui lucru. Este o cultură în sensul antropologic tradițional in
sensul că ea oferă ființe umane, cu un design de pentru viata, un set de soluții gata pentru
problemele umane și servește astfel o funcție adaptiv ă semnificativă. Acest stil de viață
depășește granițele naționale și diferențele regionale și rurale -urbane in cadrul natiunilor. ”97

„Lipsa literaturii despre cultura sărăciei este o măsură a deficienței de comunicare care
există între personalul foarte sărac și cel de clasă mijlocie – oameni de știință sociali, asistentii
sociali, profesori, medici, preoți și alții poartă responsabilitatea majoră pentru realizarea
programelor anti -sărăcie. O mare parte din comportamentul acceptat în cultura sărăciei
contravine ideilor pretuite ale societății mai mari. În scris despre familiile <<multiprobleme>>
oamenii de știință sociali accentuează astfel adesea instabilitatea, lipsa lor de ordine, directie si
organizare”98

Analizele sociologice au pus în fata faptul că sărăcia nu înfățișează doar lipsa de mijloace
mulțumitoare pentru o viață decentă, ci, totodată reprezintă un stil aparte de viață, in cea mai
mare parte bazat pe valori și norme specifice. Cu alte cuvinte, sărăcia constituie o cultură (sau o
subcultură, în relație cu, cultura globală), formata din valori, norme, forme de gândire și modul
de a simți, care modelează comportamentul personal. Sărăcia nu se stabilește doar prin
dispari ția/inexistența mijloacelor financiare, care ar îndreptații păstrarea unui forme de viață
acceptabile, dar și prin transmitere culturală mai departe, în procesul socializării.
La momentul creării teoriei culturii sărăciei ajutorul cel mai important la adu s
antropologul Oscar Lewis din Santa Lucia, în baza cercetărilor desfășurate în mediul persoanelor

96 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966
http://www.ignaciodarnaude.com/textos_diversos/Lewis,Oscar,The%20Culture%20of%20Poverty.pdf vizitat 01.02.2017
97Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966
http://www.ignaciodarnaude.com/textos_diversos/Lewis,Oscar,The%20Culture%20of%20Poverty.pdf vizitat 01.02.2017
98 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966 , p 19

sărace din Mexic și Puerto Rico : „Studiile mele despre sărăcie și viața de familie s -au concentrat
în mare parte în Mexic.Ocazional, unii dintre prietenii mexicani mi -au sugerat delicat să mă
întorc la un
studiu al sărăciei în țara mea. ”99Atropologul Oscar Lewis a definit noțiunea de cultură a sărăciei
ca fiind drept „o circumstanța în care săracii dezvoltă in propriul lor comportament, care se
menține din generație în generație … și este determinată de o serie de patternuri sedimentate
social, care modelează felul în c are oamenii gândesc, simt și acționează”.100 „Odată ce cultura
sărăciei a luat naștere, ea tinde să se perpetueze in sine.”
Oscar Lewis : „Studiile mele au identificat o serie de 70 de trăsături care caracterizează
cultura sărăciei. Cele principale pot fi descrise în patru dimensiuni ale sistemului: relația între
subcultură și societata mai larga ; natura comunitătii de mahala; natura famili ei, și structura de
atitudinile valorizeaz ă o structur ă de caracter a individului . Dezangajare, neintegrarea celor
săraci în ceea ce privește Institu țiile majore ale societă ții reprezint ă un element esențial în
cultură sărăciei. Acesta reflectă efectul combinat de o serie de factori inclusiv sărăcia, pentru
început, dar, de asemenea, și segregarea și discriminare, teama, suspiciunea și dezvoltarea unor
instituții și proceduri alternative din comunitatea de mahala. Oamenii nu f ac parte din sindic ate
sau din partidele politice și nu folosesc deloc b ănci, spitale, magazine universale sau muzee. O
astfel de implicare ca și în instituțiile societății mai mari – în închisori , sistemul militar și
sistemul public de bunăstarea nu fac prea multe pentru a suprima trăsăturile culturii sărăciei. Un
sistem de salvare care abia care abia îi țin pe oameni în viată perpetuează, mai degrabă decât
elimină sărăcia și sentimentul pătrunzător de lipsă de speranță . Oamenii aflați într -o cultură a
sărăciei prod uc puțină avere și nu primesc prea mult în schimb. Șomajul cronic și sub -ocuparea
forței de muncă, salariile scăzute, lipsa de proprietate, lipsa de economii, lipsa resurselor hran ă în
casă și lipsa cronică de bani încarcă familia și persoana într -un cerc vicios. Astfel, din cauza
lipsei de bani, gospodăria mahalale face achiziții frecvente de cantități mici de alimente la prețuri
mai mari. ”101

99 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966 , p 20
100 Van Stralen. Sărăcia. Metode de intervenție socială. – București, 1996, p.33.
101 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966
http://www.ignaciodarnaude.com/textos_diversos/Lewis,Oscar,The%20Culture%20of%20Poverty.pdf vizitat 01.02.2017

Sărăcia, în esență, este determinată de situații asemănătoare, iar problemele create de
sărăcie tind să producă aceleași consecințe, ceea ce determină apariția unei culturi specifice, ale
cărei caracteristici principale sunt in cele ce urmează:

dobânzi foarte mari, îmbracăminte la mâna a doua, efectuare de munci necalificate, respectiv
slab remunerate etc.);

legăturilor sociale, împinse de perioadele îndelungate de șomaj, sentimente excludere și
excludere socială);

personale;

neglijarea/nepăsarea probleme lor ce țin de lămurire/rezolvare sau de obținerea unor studii
superioare;

– culturală minimă (interes scăzut față de evenimentele sociale, politice
etc.); sau (neparticiparea la diferite forme de activitate).

miliale specifice ( cu instabilitatea căsătoriei consensuale,
familia tinde să fie orientată spre mama și legată mai îndeaproape , tatăl având un rol foarte redus
în cadrul vieții de familie, fie pentru că este la serviciu sau în permanentă căutare de lucru, fie
pentru că este dependent de alcool, a părăsit familia, e în detenție etc. În acest mediu căsătoriile
sunt realizate între parteneri foarte tineri, relațiile sexuale sunt timpurii, o instabilitate crescută și
o coeziune slabă a familiei, care, asociate cu o situație financiar -materială dificilă, conduc la
dezvoltarea unor patternuri de comportament specifice săracilor. De asemenea, există un
autocontrol foarte scăzut, care generează efecte perturbatoare asupra ciclului social normal).
Acele însușiri au fost grupate de către O. Lewis în trei mici categorii, ce concorda celor
trei niveluri de bază ale socializării unui individ:

„în primul rând la nivelul individului: cele mai puternice sentimente sunt cele de
marginalizare, neajutorare, inferioritate si dependență; ca prin urmare direcția evidenta spre
prezent și extrem de scăzuta spre viitor; resemnare și predestinare; ”102

102 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966 , p 22

„în al doilea rând la nivelul familiei: concubinaj, in mare parte părăsirea de către
„capul familiei”, bărbat a propriei familii și a copiilor și, în concluzie, tendință spre familii
monoparentale, cu femeia in principal – cap de familie, conștiința rudeniei pe linie maternă; ”103

„în al treilea rând la nivelul comunității: lipsa unei participări și integrări practic în
instituțiile societății din care fac parte, lipsa de interes social si de preocupări in societățile din
care fac parte. Săracii cercetați de O. Lewis nu sunt membri ai sindicatelor, partidelor politice,
diferitelor asociații. Pentru marea majoritate din ei f amilia este singura instituție la care ei
participă. ”104
Percepția și autoidentificarea ca sărac le consolidează oamenilor existența în starea de
sărăcie. Pentru cei săraci, principalul punct de referință îl constituie vecinii, aflați, de regulă, în
aceeași situație. Dacă locuiesc într -o zonă caracterizată de șomaj, criminalitate, abuz de alcool și
droguri, absenteism școlar etc., pentru ei există puține modele pozitive la care să se raporteze.
Numărul alegerilor posibile este foarte restrâns și astfel apar e o reproducere a modelelor din
jurul lor. Orientarea programelor de combatere a sărăciei pentru eliminarea acestor pungi de
sărăcie ar trebui să se facă prin încurajarea investițiilor în aceste zone, dar și prin încercarea de a
schimba patternurile compor tamentale.
Ca prin urmare, „cultura sărăciei înfățișează atât un produs, cât și o informație a sărăciei. ”
Intr-un prim plan, sărăcia este o replica a săracului la cazul de marginalizare într -o societate
puturoasa, pe de altă parte, drept forma de viață adoptata de persoane și transmisa din generație
in generație, ea tinde să stârnească o adevărată cursa/capcana a sărăciei, din care oam enii adulți
și copiii lor au șanse foarte mici de a ieși. Ea este un mod de viață care se autoperpetuează.

Una dintre cele mai mari bariere în depășirea acestei probleme nu o alcătuiesc lipsa
mijloacelor financiare, ci lipsa de motivație dar si lipsa de s peranță, stările indiferente și
atitudinile fataliste care stârnește abandonul luptei săracilor contra propriei stări de sărăcie.
Așa dar, încă de la o vârstă destul de mica copiii care cresc în astfel de familii sărace
atrag valorile „normative” de viață din mediul lor, fapt dat care îi împiedică să utilizeze
posibilitățile de creștere personală și socială pe care viața ar avea posibilitatea să le -o dăruiască
în diferite momente si indiferent de împrejurări. Prin etichetarea săracilor și a familiilor lor

103 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966 p 22
104 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966 p 23

societatea contribuie la perpetuarea sărăciei, dacă săracii sunt definiți ca fiind incompetenți,
apatici, fără dorința de a se schimba și de a avea succes, atunci acești indivizi vor accepta
definițiile ca atare și acest lucru se întâmplă în special când s ursele de socializare (familie,
școală, mass -media) aplică continuu asemenea etichete. În fapt, așteptările celorlalți, precum și
atitudinile negative și dezaprobatoare, ocazionează adesea răspunsuri comportamentale cărora
săracii li se conformează de cele mai multe ori. Fără încurajare și auto încredere, de exemplu,
este mai probabil pentru un copil provenit dintr -o familie săracă să aibă rezultate școlare slabe și
să abandoneze școala. Totuși, trebuie de menționat că nu toți oamenii cu venituri mici
internalizează sentimente de inferioritate față de ei înșiși, ori au aspirații de nivel redus. În
consecință, săracii sunt defavorizați și acest aspect al defavorizării este întărit atât în interiorul
subculturii sărăciei (o lume a săracilor creată artificial d e aceștia, dar și de non săraci prin
atitudinile și comportamentele lor vis -à-vis de situația săracilor), cât și în afara acesteia.
Totodată, săracii tind să -și definească mediul lor social și de viață din perspectiva lipsurilor,
pentru că acestea constitu ie pentru ei un punct de reper principal și predomină în viața lor. De
aici se ajunge la o imagine negativă de sine și la o acceptare fatalistă a situației de sărac,
conducând la dezvoltarea acestei subculturi a sărăciei și la evadarea din realitate prin
comportamente uneori deviante și comportamente compensatoare (alcoolism, droguri etc.). G.J.
Herbert consideră că soluția ar fi eliminarea autodefinirii negative și o încurajare a redefinirii
pozitive a situației și posibilităților, prin aceasta îmbunătățin du-se imaginea de sine, concomitent
cu creșterea și asigurarea unor șanse mai mari de obținere a unor venituri, în special din muncă,
și care să fie administrate în mod rațional și nu orientate spre gratificații imediate.
Alți analiști, spun că „aceste definitorii reprezintă nu atât cauzele esențiale ale sărăciei,
cât sunt rezultante și repercusiunii ale stării de sărăcie. ” Prin urmare, analizând în anul 1970
relația dintre structura socială și condițiile psihologice, găsește un număr de efecte ale modul ui
respectiv de viață în anumite si tuații sociale. Acele elemente pe care acesta le pune tabloului
culturii sărăciei, sunt înfățișate prin rezultate asupra limbajului și a identității sociale. În mediul
unei culturi a sărăciei limbajul pretinde să fie redu s și egal, oferind mai mult pentru a marca
poziția socială și mai puțin pentru a comunica vesti. Aceasta împinge un handicap cultural al
copiilor crescuți într -un astfel de mediu. Pe lângă asta, identitatea socială a săracului, care are și
ea de suferit, d ezvoltându -se spre depersonalizare.

Pe de alta parte alți factori psihologici asociați culturii sărăciei sunt cei care se refera la
structura motivațională. În anul 1955, psihologul George Kelly susține că „persoanele ce se trag
din medii sociale defavori zate au anum ite inclinații de a chibzui în <<alb și negr>> , fără nuanțe
de mijloc, cum acționează cei din locurile favorizate sau cei cu un nivel de pregătire mult mai
avansat. Un impact direct a formei respective de gândire ce consta în faptul că indiv izii lucrează
doar cu termenii<<bun>> sau <<rău>> (chiar daca se adresează prietenilor, rudelor sau
asistentului social, care analizează acea familie). Așa se ajunge la judecăți absolute, la
stereotipuri, la refuzarea informațiilor complexe, care, prin urmare , sugerează exist enta unor
posibilități multiple.”105
Oscar Lewis consideră că „prelucrarea structurii motivaționale ilustrează o formă de
adaptare la o anumita situație care este destul de greu de controlat, iar White o pune pe spatele
dispariției sentim entului propriei valori personale si ca urmare a eșecurilor care se repeta, a
multitudinii de probleme cu care se confruntă fiecare persoană, a prezentei unor factori
structurali asupra cărora omul nu poate avea o influență decisivă. ”106

Nepotrivirile țin, în principal, de trei probleme:
1. „toate ipotezele de sărăcie vor dezvolta ineluctabil o cultură a
sărăciei? Analizele ne arata faptul că, în anumite condiții, acele
situații de sărăcie aspira să avanseze o cultură proprie. Însă, o
asemenea inclinație nu es te generală, fiind necesar a se spune
condițiile particulare în care un asemenea proces se dezlănțuie.
Foarte multe cercetări desfășurate de cele mai multe ori in acele
tari cu venituri foarte mici din Africa și America Latină au pus în
evidență faptul că, pe lângă situațiile caracteristice pentru o cultură
a sărăciei, sunt și tendințe opuse: activități la nivel comunitar,
implicarea în politică. ”107

105 George Kelly, The Psychology of Personal Constructs , Trevor Butt 2008

106 Oscar Lewis, The Culture of Poverty, 1966
107Coord. Elena Zamfir ; Cătălin Zamfir ; Corry Ehlen , Politici sociale : România în context European , Universitatea din
București . Social Work Department , București : Editura Alternative, 1995. P38

2. „însușirile modului de viață dezvoltate în situațiile de sărăcie
aspira să se mențină prin transmitere cultur ală noilor generații?
Este mult prea dificil a nega existența tendinței de menținere
culturală, sărăcia fiind odată așezată într -o arie culturală. Însă, un
astfel de mecanism este departe de a înfățișa un factor apreciabil
explicativ al sărăciei noilor ge nerații. Nașterea de ocazii este de
natură să schimbe motivația și comportamentul. Un participant si
anume asistent social, care are în evidență acele familii sărace cu
risc mare de menținere a culturii unei formei respective de viață,
reprezintă tinerilo r posibilitățile reale de integrare în societate și
cele de devansare a ciclului vicios al sărăciei; ”
3. „oamenii săraci au o structură a personalității diferită de a celor
non săraci? Unii cercetători consideră că comportamentul săracilor
nu este explicabil prin patternurile considerate de cultura sărăciei,
ci prin situația efectivă de viață: schimbarea situației determină
schimbarea personalității, orientărilor și comportamentelor. În
acest sens, se poate pune întrebarea firească dacă se poate vo rbi de
patternuri culturale stabile, și anume: dacă modul colectiv
(generic) de comportare provine din patternuri sau din situația
actuală de sărac? Concluzia adusă de criticii culturii sărăciei este
că modul de viață al săracilor provine mai degrabă din s ituația în
care se află, decât din patternuri. Tânăra generație nu este neapărat
prizoniera culturii mediului social din care provine, ci a situației în
care se află, schimbarea situației conducând la adoptarea altor
comportamente care pot conduce la îmbun ătățirea condițiilor de
viață. ”
O altă părere asupra conduitei săracilor este cea a abordării situaționale. In acest mod
aceasta perspectivă se deosebește de teoria culturii sărăciei prin faptul că justifica dezvoltarea
unui forme de viață caracteristic s ărac nu prin intermediul unor patternuri culturale diferite, ci ca

o manifestare directă la situația de sărăcie. Prin urmare, săracii nu par a fi separați de sistemul de
valori al societății globale, ei nu pot să transpună în realitate aceste valori. O cer cetare clasică
care confirmă perspectiva abordărilor circumstanțiale este cea a lui Dr. Rima E. Leibow, care a
studiat conduita bărbaților într -o comunitate de negri cu venituri foarte scăzute din Washington,
supranumiți de autor „bărbați de la colțul stră zii”. E. Leibow observă că perspectiva lor asupra
muncii este asemănătoare cu cea a întregii societăți, și anume, că ei și -ar dori un statut
profesional mult mai ridicat, o muncă mult mai bine plătită, dar nu pot efectua acestea din lipsă
de educație și ca lificare necesară. Daca acel bărbat își irosește tot salariul în 1 -2 zile sau când
părăsește serviciul fără un argument clar definit, autorul E. Leibow explică mai pe larg acest
comportament prin conștientizarea absenței unor dorințe pentru viitor. Prin ur mare, ideea că
bărbatul nu este inapt de a programa ocupații pentru viitorul său și al familiei sale, ci faptul că el
nu dispune de resurse, desfășurând o activitate necalificată, fără șanse de promovare, prost
plătită, întotdeauna amenințat de șomaj. Inca pabil de a dărui familiei sale un nivel acceptabil de
viață, el este obligat să isi epuizeze toate resursele sale pentru supraviețuirea de pe o zi pe alta. În
concluzie autorul menționează faptul că
„ceea ce părea a fi originar un model cultural reprezint ă în fapt un răspuns direct la obligările
situaționale. ”108
„Abordarea situațională” ne arata o un punct de vedere personal al teoriei culturii
sărăciei, ale cărei definitori principale sunt prezente și pen tru societatea contemporană.

2.2.1. Subcultura sărăciei
Termenul de "subcultură a sărăciei" (mai târziu scurtat la "cultura sărăciei") a avut prima
apariție în etnografia lui Oscar Lewis „Five Families ”: „Studii de caz din Mexic în cultura
sărăciei ” (1959). Oscar Lewis a încercat să îi facă „ pe cei săraci" drept subiecți legitime ale căror
vieți au fost transformate de sărăcie. El a susținut că, deși sarcinile sărăciei erau sistemice și
astfel impuse acestor membri ai societății, ei au dus la formarea unei subcultur i autonome, pe
măsură ce copiii erau socializați în comportamente și atitudini care și -au perpetuat incapacitatea
de a scăpa de subclasa.

108 Coordonatori Zamfir Elena, Zamfir Catalin, Corry Ehlen Politic sociall y. România în contex – Universitatea din București,
Social Work Departament, Editura Alternative, 1995, p.70 -73.

Susținătorii timpurii ai teoriei au susținut că cei săraci nu numai că dispun de resurse, dar
și dobândesc un sistem de valori care să perpetueze sărăcia. Potriv it antropologului Oscar
Lewis,109„subcultura săracilor dezvoltă mecanisme care tinde să o perpetueze, mai ales din cauza
a ceea ce se întâmplă cu viziunea asupra lumii, aspirațiile și caracterul copiilor care cresc în
ea"110
„Subculturarea sărăciei" este un concept care derivă dintr -o varietate de studii
antropologice,sociologice și eugenice și a fost exprimată în modernitatea sa formată de către
Oscar Lewis. El a sugerat faptul că cea mai săracă secțiune a societății formează o sub -societate
sau o sub -cultură care este distinctă și în mare măsură auto -perpetuantă.
În utilizarea antropologică termenul de cultură presupune, în esență, un design pentru viață care
este transmis de la o generație la alta. Aplic ând acest concept de cultură la înțelegerea sărăciei,
Oscar Lewis dorește să atrag atenția asupra faptului că sărăcia în națiunile moderne nu este doar
o stare de lipsă economică, de dezorganizare sau de lipsă de ceva. De asemenea, este si ceva
pozitiv, î n sensul că are o structură, un raționament și mecanisme de apărare fără de care săracii
ar putea continua cu greu. Pe scurt, este un mod de viață, remarcabil de stabil și persistent, trecut
de la o generație la generație de -a lungul liniilor familiale.111 Au existat „asemănări remarcabile
în structura familiei, relațiile interpersonale, orientările în timp, sistemele de valori, modelele de
cheltuieli și sentimentul comunității în așezările de clasă inferioară din Londra, Glasgow, Paris,
Harlem și Mexico C ity". Printre trăsăturile economice au fost șomajul și sub -angajarea, salariile
mici „o varietate de ocupații necalificate, munca copiilor, lipsa economiilor, lipsa rezervelor
alimentare în casă, modelul de cumpărare frecventa a unor cantități mici de mâ ncare de mai
multe ori pe zi, după cum este nevoie, amânarea bunurilor personale, împrumutând de la
creditorii monetari locali, îmbrăcăminte și mobilier <<la mana a doua>> puse la dispoziție de

109 Henry Mayhew a venit foarte aproape de idee în sugestia sa că costermongerii erau un rest în societate din triburile antice
rătăcite.
110 Peter Townsend, Theories of Poverty – Poverty and Social Exclusion , Poverty in the United Kingdom , University of California
Press Berkeley and Los Angeles, 1979, p 65 http://www.poverty.ac.uk/system/files/townsend -book -pdfs/PIUK/piuk –
chapter02.pdf vizitat 07.05.2017
111 „Odată ce a intrat în existență, tinde să se perpetueze din generație în generație din cauza efectului asupra copiilor. Până când
copiii din mahalale au vârstă de șase sau șapte ani, ei absorb de obicei valorile de bază și atitudinile subculturalității lor și nu sunt
orientate psihologic pentru a pr ofita pe deplin de schimbarea condițiilor sau de creșterea oportunităților care pot apărea în timpul
vieții lor " Oscar Lewis, „La Vida”, Panther Books, London, 1968, p. 50.

vecini .”112
Caracteristicile so ciale și psihologice au inclus „sferturi aglomerate, o lipsă de
intimitatea, g enerozitatea , o incidență ridicată a alcoolismului, r ecurgerea la violență frecventă i n
soluționarea certurilor, utilizarea frecventă a violenței fizice în formarea cop ilului, utilizarea
violentei fizice asupr a soție, întreținerea raporturilor sexuale, căsătoriile libere sau căsătoriile
consensuale, o frecven ță relativ mare a abandonu lui mamei și copiilor, <<… abilitatea de a amâna
satisfacția și planul pentru viitor>>, demisia, încredere în s uperioritate bărbatului și << un
complex corespunzător martir în rândul femeilor.>>”113 „Subcultura sărăciei a fost atât o
adaptare cât și o reacție a cel or săraci la poziția lor marginal ă intr-o societate capitalistă,
stratificată, extrem de individualizată, capitalistă. Acest lucru a rezultat din cucerirea sau
detribalizarea coloniilor. Sub-cultura sărăciei nu era aceeași cu cea a sărăcia. Multe popoare
preliterate, multe dintre castele inferioare din India și m ulți într -o țară socialistă, cum ar fi Cuba,
pot trăi în sără cie, dar << nu au modul de viață pe care l -aș descri e ca o subcultură a
sărăciei>>."114 Presupunerea autorului Oscar Lewis este că „numai 20% din pop ulație este sub
pragul sărăciei… în Statele Unite au caracteristici car e ar justifica clasificarea modului lor de
viață ca si cel al unei culturi a sărăciei ".115
După un s tudiu atent, Peter H. Rossi și Zahava D. Blum au concluzionat: „ Totuși,
dovezile empirice din revizuirea literaturii noastre nu susțin ideea unei culturi a sărăciei în care
săracii sunt distin ctiv diferiți d e alte straturi ale societății.”116
Prin urmare, prin definiție, o subcultură constă într -un sistem distinctiv de valori,
convingeri și instituții, stabilit ă și susținută pozitiv care este în contrast cu cultura majorității într –

112 Oscar Lewis, The Children of Sanchez, Autobiography of a Mexicn Family, 1961, p 26
113 Peter Townsend, Theories of Poverty – Poverty and Social Exclusion , Poverty in the United Kingdom, University of
California Press Berkeley and Los Angeles, 1979, p 67
114 Oscar Lewis, „La Vida”, Panther Books, London, 1968, p. 54
115 Peter Townsend, Theories of Poverty – Poverty and Social Exclusion , p 67
116 Shalom H. S chwartz, A Theory of Cultural Value Orientations: Explication and Applications, Comparative Sociology, Volume
5, 2006, p 33

o anumită societate dată .117
Conceptul de subcultură a sărăciei nu poate fi aplicat în mod consecvent atunci c ând
valorile sale presupuse nu sunt acceptate de membrii săi. Prevalența statistică a anumitor condiții
sau atitudini este o chestiune foarte diferit ă, pent ru că acest lucru poate avea într -adevăr, d e
obicei, cauze externe. Așa cum a descris Lewis, cultura sărăciei este o contradicție în termeni .
Acest tip de teorie tinde să aibă un efect influent asupra politicii și ar putea fi chiar i nterpretat ca
rezultând din subconștientul unei societăți care se simte vinovată de inegalitățile sale , dar nu
vrea să le abandoneze. S-ar putea spune că reapare în forme diferite și de obicei mai sofisticate
în generații succesive. În introducerea cărților sale Oscar Lewis pa re să reînvie noțiunea
victoriană a lui „Nesatisfăcători săraci".

2.3. Teoria statului bunăstării
În ultimele decenii s -a constituit o nouă explicație a pastrare a sărăciei în țările
occidentale dezvoltate, motivul principal fiind prezența statului bunăstării.
„Cele trei domenii luate cu semnificațiile cele mai extinse care li se atribuie statului
bunăstării sunt – politicul, economicul si socialul – ele alcătuiesc sferele fundamentale specifice
ale societății omenești (sistem social global, sistem societal etc.). Interdependentele acestor
domenii sunt atât de puternice încât separarea lor creează imp edimente majore de înțelegere a
vieții sociale înseși. Nu întâmplător o serie de specialiști compătimesc constituirea separată a
disciplinelor de studiu ale domeniului în discuție: politologia, economia si sociologia (A.
Giddens, J. Turner, 1987), după cum alții s -au străduit să dezvolte abordări multidisciplinare,
interdisciplinare si transdișciplinare de cercetare (sociologul francez Mttei Dogan, Robert D.
Pahre, 1997). Se pornește de la considerentul că fenomenele sociale sunt totale. În ele se reunesc
într-un mod foarte generos, elemente de natură politică, economică, general umană, de viață
spirituală etc., fiind totodată și extrem de diverse.”118

117 Peter Townsend, Theories of Poverty – Poverty and Social Exclusion , Poverty in the United Kingdom, University of California
Press Berkeley and Los Angeles, 1979, p 65

118 Ioan Mărgineanu, Politica socială , Studii 1990 – 2004, București, editura Expert

Statul bunăstării a început să se contureze la sfârșitul secolului al XIX -lea în societățile
fabricale. Principala caracteristica a statului bunăstării sociale se formeaza prin faptul că statul se
implică total si nu doar în ajutorarea săracilor, se implica și în garantarea unui set de servicii
sociale pentru întreaga populație. Se inaintează astfel un o nou a notiune de drepturi sociale, după
acelea de natură politică și juridică.119 Se pot desprinde trei perioade în evoluția statului
occidental al bunăstării:

– statul bunăstării s -a consolidat între anii 1950 -1975 ca un complex
sistem politic , social și economic, care a modificat în esență organizarea societăților occidentale.
Cu toate că au existat deosebiri esențiale de la o țară la alta, de la un model rezidual spre unul
universalist, totuși în prima perioadă statul bunăstării prezintă o pa radigmă comună, bazată pe
teoria economică keynesiană;

-1980 și reprezintă criza statului bunăstării, are loc
confruntarea cu dezechilibre interne;

garet Thatcher în
Marea Britanie și Ronald Reagan în SUA. Ea se caracterizează prin diferite proiecte de ieșire din
criză. Critica adusă statului bunăstării îmbină o explicație structurală cu una culturală. Se
menționează că sprijinul pe care societatea îl oferă săracilor devine, la rândul său, o cauză a
menținerii și chiar a sporirii sărăciei.
Explicații structurale :
Convingerea statutului bunăstării admite faptul că economia poate oferii acele resurse
financiare ce poate asigură un nivel destul de ri dicat de bunăstare pentru întreaga comunitate, de
fapt, statul bunăstării afectează puternic energia economiei prin însuși principiul său esențial de
funcționare.
Dezvoltarea peste o anumită limită a fiscalitătii duce la descreșterea resurselor dobâ ndite
prin impozitare. Aceasta o confirmă grafic curba Laffer: dezvoltarea initială a impozitării duce la
mărirea resurselor dobândite, insă, după un anumit punct, aceste resurse încep să se micșoreze,
deoarece scade bază impozitării .
Economia se dezvolt ă și începe să crească: cheltuielile sociale cresc, insă resursele
pentru investiții sunt tot mai mici și se ajunge într -un final la situația că impozitele sunt mai
crescute, dar ele se intrebuintează la o masă de profituri și de salarii mai redusă.

119Ioan Mărgineanu, Politica socială . – București, editura Expert, Studii 1990 – 2004, p.59 -68

Fiscalitatea crescută provoacă o demotivare a efortului economic. Investitorul nu mai
este preocupat să facă investiții, salariatul nu este preocupat să lucreze mai mult, fiind că, cu cât
crește mai mult profitul pe care el îl câștigă în formă de salariu, cu a tât mai mult mărește și
impozitul. La rândul său, descreșterea investițiilor duce la marirea șomajului, iar aceasta
afectează dublu statul bunăstării, căci, pe de o parte, urca numărul celor care trebuie sprijiniți,
insa, pe de altă parte, scad impozitele, deoarece numărul salariaților ce plătesc impozit pe salariu
este in scadere. Un alt efect defavorabil al creșterii impozitării este creșterea volumului
economiei subterane și a evaziunii fiscale, cauza care scade și mai mult resursele financiare ale
statu lui.
Schimbarea fiscală în S tatele Unite ale Americii și în Marea Britanie a dus, după cum
confirmă lucrările de domeniu, la o redistribuție în sus a cheltuielilor, ceea ce inseamnă că
accentul a căzut pe scăderea taxelor directe, echilibrată de creșterea taxelor indirecte (spre
exemplu, taxele pe valoarea adăugată, care sunt regresive) și a contribuțiilor la asigurările
sociale, ceea ce înseamnă că îi afectează pe cei cu venituri mijlocii și mici. Astfel spus, în Marea
Britanie, în anul 1984, s -a dobândit o micșorare a veniturilor din impozitare de £4,17 ml rd prin
măsurile băgate în anul 1979. Insă, 44% din acestea au fost micșorările ale plătilor celor mai
bogați (1%) plătitori de taxe, iar 3% ale celor mai săraci (25%).
Statul bunăstării nu este rezolvarea la problema sărăciei, ci o parte a problemei sărăciei,
neobișnuit – un generator de sărăcie. A început a fi promovată ideea că intervenția statului în
economie trebuie mentinută la un nivel minim, pentru a evita interferența cu operarea liberă a
pieței, iar statul trebuie să nu se amestece în afaceri le sociale, ci mai degrabă să -i lase pe indivizi
să-și asigure ei însuși, prin propriile forțe, ceea ce -și doresc. Mai mult că atât, intervenția statului
mai degrabă agravează starea de sărăcie decât contribuie la rezolvarea problemei sărăciei,
încurajând dependența și subminând auto -suficientă și auto -ajutorarea.
În același context s -a expus și Peter Townsend în anul 1984, recunoscând că sărăcia este
o problemă și că statul trebuie să intervină, însă nu foarte mult, cu atât mai puțin pe piața muncii,
dat fiind că politica socială nu trebuie să devină un „canal de scurgere” costisitor pentru
cheltuielile publice. Această abordare a obținut denumirea de „abordare selectivă” a sărăciei:
săracii sunt rezultatul economiei de piață, iar statul trebuie să amelior eze această situație, și nu
neapărat să o prevină, focalizând suportul spre cei identificați a fi săraci.

Explicații culturale :
Statul bunăstării fragmentează societatea în două sectoare și anume: un sector activ și
gestionar și un sector dependent, o subclasă, un lumpen, alcătuit din indivizi aflați în dependentă
de ajutorul social. El constituie o cultură a dependenței: segmentul paticipat social care tinde să
devină cronic dependent, dificil de reintrare în activitatea socială normală. Acest segmen t este
definit printr -o scădere treptată a motivației muncii, a sarcinii pentru propria soartă. Prin
nefolosire, neavând condiții de dezvoltare, se reduce insă și volumul de muncă. Segmentul de
populație care se scoate din activitatea economică normală est e tot mai greu de reintegrat,
trasformând un beneficiar constant al serviciilor sociale. Șomajul nu mai este explicat doar prin
dezechilibrul dintre cerere și ofertă de muncă, ci începe să fie treptat determinat și de reducerea
volumului de integrare în m uncă a unei părți tot mai răspândit a populației.
Serviciile sociale universale scad responsabilitățile sociale și încrederea în forțele proprii.
Slăbeste vitalitatea și responsabilitatea familiei, a colectivităților locale, blocând totodată
inițiati va societătii civile.
Această teorie s -a transformat în suportul politicii conservatoare în arie socială a lui
Ronald Reagan în SUA și Margaret Thatcher în Marea Britanie. Ea mai este consacrată sub
numele de noua dreaptă. În concordanță cu această te orie, săracii nu sunt răspunzători de propria
sărăcie: sunt victimele, dar nu ale organizării socialeconomice, ci ale statului bunăstării.

CAPITOLUL III
GRUPURI SĂRACE ȘI VULNERABILE

În România au fost probate, de -a lungul timpului, numeroase metodologii de evaluare
a sărăciei care au propus mai multe variante diferite ale celor doua componente. Cele mai
importante sunt considerate:
a. modul național de calcul a sărăciei absolute
b. modul de calcul a sărăciei relative consfințită și calculată la nivel european.

a. Modul național de calcul a sărăciei absolute a fost redactată de către experț i precum:
Comisia Anti -sărăcie, Banca Mondială, Promovare a Incluziunii Sociale dar și a Institutului
Național de Statistică și aprobată de Guvern în anul 2005 „(Hotărârea Guvernului
nr.488/2005)”120. Acest mod își invocă să identifice gospodăriile care nu î și pot îndeplini în
totalitate necesitățile de structură alimentară, de servicii și de bunuri pe baza identificării unui
minim de consum pe adult. În plus, modul de calcul utilizează ca indicator de bunăstare,
cheltuielile de consum și nu veniturile pe pe rsoană, ce stabilește mai bine valoarea unui nivel de
trăi al gospodăriei în România, având în vedere o importantă semnificativă a resurselor
nemonetare ce rezultă din activități informale în totalul bugetului gospodăriilor.
b. Potrivit metodei sărăciei relative de calcul, de Eurostat, pragul de sărăcie în care o
gospodărie este apreciată ca fiind săracă se poate calcula ca reprezentând 60% din mediana
venitului disponibil pe adult in mod egal.121 Încât pragul este calculat în funcție de veniturile
indivizilor dintr -un anume moment, această metodologie măsoară mai degrabă disproporția dintr –
o comunitate, fără a arăta dacă persoanele care nu suferă de sărăciile material își pot mulțumi
nevoile financiare de bază sau nu.
Spre exemplu, dacă veniturile dintr -o comunitate s -ar dezvolta și s -ar dubla sau s -ar

120 PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 492 din 10 iunie 2005 , EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI, HOTARÂRE
Nr. 488 din 26 mai 2005 privind aprobarea sistemului national de indicatori de incluziune sociala
121 Numărul de adulți echivalenți este suma dintre valoarea 1, atribuită primului adult, numărul celorlalți adulți * 0,5 și numărul
de copii * 0,3. Valoarea mediană este venitul obținut de gospodăria pentru care jumătate din populație are venituri mai mari și
cealaltă jumătate din populație are venituri mai mici.

înjumătăți pentru toate persoanele într -un an, numărul de indivizi aflați în sărăcie relativă ș -ar
păstra conținutul și nu ar suferi nicio schimbare. Un mod prin care pro blema relativității pragului
și implicit a absenței de comparare între ani poate fi rezolvată. O reprezintă folosirea pentru
comparația între ani a unui prag ancorat în timp si anume prin folosirea unui prag dintr -un an
anterior indexat în prețuri curente .
Indentificând natura multilaterală a fenomenului de sărăciei și excluziunii sociale,
Guvernul României folosește o gamă largă de indicatori pentru a putea măsura.122 Cel mai
universal indicator, folosit și pentru a măsura atingerea țintei asumate la nive lul Uniunii
Europene cu privire la creșterea incluziunii sociale, ceea ce urmărește indivizi expuși riscului de
sărăcie sau excluziune socială (AROPE)123 care se află în cel puțin una din următoarele trei
situații:
Sunt expuse riscului de sără cie relativă, chiar dacă au primit transferuri sociale. Acest
indicator sta sub denumirea de: „AROP – at risk -of poverty – Rata riscului de saracie” . Venitul
vacant este suma tuturor veniturilor realizate, inclusiv veniturile din protecție socială: prestații de
asigurări sociale, îndemnizații de șomaj sau beneficii de asistentă socială, din care se scade
impozitul și contribuțiile sociale plătite. Se scade impozitul pe venit sau pe proprietate.
Sălășluiesc în gospodării cu o putere a muncii foarte mică, persoanele care trăiesc într -o
gospodării în care membrii cu vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani au lucrat mai puțin de 20%
din capacitatea lor d e muncă din anul de referință.
Sunt expuse depravării materiale severe, acele persoane din gospodăriile care se gasesc în cel
puțin patru din următoarele nouă situații:
a. nu au posibilitatea de a -și permite să plătească chiria, ratele la
împrumuturi sau fa cturile la utilități;
b. nu au posibilitatea de a -și permite sa păstreze locuința încălzită
adecvat;

122 Indicatorii sunt calculați conform metodologiei naționale (Hotărârea Guvernului nr.488/2005 privind sistemul național de
indicatori de incluziune socială), conform metodologiei utilizate de Eurostat.
123 Rata riscului de saracie sau excluziune sociala http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SAR111A

c. nu au posibilitatea de a -și permite să facă față cu resursele proprii
cheltuielilor neprevăzute;
d. nu au posibilitatea de a -și permite să consume carne sau p roteine o
dată la două zile;
e. nu au posibilitatea de a -și permite să plece în vacanțe anuale de câte o
săptămână departe de casă;
f. nu au posibilitatea de a -și permite un televizor color;
g. nu au posibilitatea de a -și permite o mașină de spălat;
h. nu au posibil itatea de a -și permite un autoturism;
i. nu au posibilitatea de a -și permite un telefon mobil.

„Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială”124

124 Strat egia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015 -2020, p17

Cele mai importante grupuri vulnerabile
În totalitate, grupurilor vulnerabile, trebuie să li se ofere oportunități asemănătoare de a -și
atinge capacitatea și de a deveni o parte activă a societății indiferent de dimensiunea lor.
Principalele grupuri vulnerabile din România sunt:
1. Oamenii săraci,
2. Copiii și copii tineri ab sentați de îngrijire și ajutor parental,
3. Persoanele vârstnice singuratice sau dependente,
4. Romii,
5. Persoanele cu probleme/dizabilităti,
6. Alte grupuri vulnerabile,
7. Persoanele care trăiesc în colectivități marginalizate.

Oameni i expu și riscului de sărăcie
În România, rata sărăciei relative (AROP) nu a avut o diferentă substanțială comparativ
cu 2008. Deși rata sărăciei s -a micșorat cu 2,3 puncte procentuale între 2008 și 2010, aceasta a
arătat o tendință ascendentă între 201 0 și 2013.

Tabel 1 : Rata sărăciei relative și ancorate, 2008 -2013
2008 2009 2010 2011 2012 2013
Rata sărăciei relative 23.4 22.4 21.1 22.2 22.6 22.4
Rata sărăciei ancorate* 125 23.4 18.2 16.2 17.9 19.9 20.4
Sursa : EU-SILC, 2008 -2013, Eurostar.

„Ca urmare, decadența sărăciei între anii 2008 și 2013 se afla undeva in jur de 0,9
puncte procentuale, reprezentând 211.000 de persoane care au ieșit din sărăcie.”126 Sărăcia

125 *) Ancorată la pragul de sărăcie din 2008.
126 Sărăcia relativă este indicatorul folosit de România pentru a monitoriza dacă obiectivul de reducere a sărăciei este atins sa u nu
.

absolută a cunoscut o scădere în perioada 2008 -2010, fiind urmată de o ușoară dezvoltare a
acesteia în anul 2011, 20012 și 2013, în funcție de un prag de sărăcie ancorat, și anume, modul
prin care dinamica sărăciei este măsurată în funcție de un prag de sărăcie ce s -a păstrat
neschimbat din punct de vedere al puterii de cum părare.
Sărăcia persistentă – Cele mai multe persoane aflate în sărăcie relativă din România
trăiesc în sărăcie persistentă. Cea mai mare parte a oamenilor ce viețuiau în sărăcie relativă în
2012, 81%, conviețuiau în sărăcie persistentă . O persoana se află în sărăcie persistentă da că are
venituri sub pragul sărăciei în anul de legătură și în cel puțin doi din ultimii trei ani. Aproximativ
o treime dintre copii viețuiesc în sărăcie stăruitoare, iar riscul la care ei sunt expuși este mult mai
mare decât pentru oricare altă grupă de vâ rstă. Riscul la care sunt expuși copiii de a sălășlui în
sărăcie persistentă s -a dezvoltat cu mai mult de 2% între anii 2008 și 2012, în timp ce riscul
pentru celelalte grupe de vârstă s -a mărit cu circa un procent.
Lipsa egalitații regionale – Sărăcia e ste mult mai împrăștiată pe porțiunile rurale decât în
zonele urbane. În anul 2012, în timp ce 11 procente dintre indivizii care viețuiau pe porțiunile
urbane erau expuși riscului de sărăcie, de asemenea 38 de procente dintre aceia care trăiau în
zonele ru rale avea să fie expuși acestui risc. Această deosebire poate fi explicată prin însușirile
structurale ale unei localități rurale tipice, cu o populație statistic îmbătrânită, care are doar
câteva surse de venituri. Cea mai mică valoare a oamenilor expuși riscului de sărăcie a fost
înregistrată în regiunea București -Ilfov, unde doar 3 procente din populație se aflau în risc de
sărăcie relativă. Sunt procente mai scăzute decât acel procent național, de asemenea, înscrise în
regiunile de Nord -vest și Centru, 16 respectiv 19 procente. Regiunile cu cele mai multe procente
de indivizi expuși riscului de sărăcie sunt regiunile de Nord -est, înregistrate 34 de procente și de
Sud-est, înregistrate 30 de procente.

Copiii și tinerii care trăiesc în sărăcie – Mai mult de jumătate dintre copii trăiesc în
sărăcie relativă, iar acest lucru nu s -a schimbat în timp. Din anul 2008 până în anul 2012, rata
sărăciei relative la copii a fost neschimbata, dar chiar mai ridicata decât rata sărăciei calculată la
nivelul întregii populații cu aproximativ 10% .

Tabel 2 : Rata sărăciei după vârstă, 2008 -2012
2008 2009 2010 2011 2012
0-17 32.8 32.3 31.6 32.6 34.0
18-24 24.4 25.6 25.6 28.5 31.4
25-49 20.5 20.6 20.1 22.0 21.8
50-64 17.4 16.2 14.8 16.1 16.4
65> 25.4 20.6 16.4 13.9 14.9
Sursa : EU-SILC, 2008 -2012. Calcule realizate de Banca Mondială.
În timp ce rata sărăciei a scăzut pentru întraga populația în cei cinci ani, rata sărăciei în
rândul copiilor s -a mărit cu aproximativ 1%. Prin urmare, unul din doi copii din zonele rurale
viețuiește în sărăcie relativă. În anul 2012, mai mult de jumatate dintre copiii din zonele rurale
viețuiau în sărăcie, prin confruntare cu doar 17% dintre copiii din localitățile urbane. Această
mare nepotrivire, combinată cu o alcătuire oarecum constantă a copiilor între zonele urbane și
cele rurale, peste 74% dintre to ți copiii săraci trăiasc în mediul rural. În anul 2012, tinerii cu
vârsta cuprinsa între 18 și 24 de ani au înregistrat o rată crescută a sărăciei, foarte apropiată de
cel la care erau expuși copiii. În cazul copiiilor și a tinerilor, rata sărăciei s -a de zvoltat
semnificativ în timp, cuv aproximat 7 puncte procentuale între anii 2008 -2012. Cauza acestei
creștere este posibil să fi fost provocată de vulnerabilitatea și dificultatea întalnită de tineri în a
accesa piața muncii în respectivii ani.
Oamenii în vârstă care trăiesc în sărăcie – S-a consemnat o micșorare semnificativă a
sărăciei în rândul vârstnicilor între anii 2008 -2012. În anul 2008, printre oamenii în vârstă s -a
înregistrat o a doua rată a sărăciei ca dimensiune, după copii. Apr oximativ un sfert din oamenii
cu vârste cuprinse între 65 -75 de ani se aflau în sărăcie relativă. Datorită dezvoltării susținute a
nivelului pensiilor sociale și contributive, rata sărăciei ce cuprinde oamenii în vârstă a scăzut în
următorii ani substanția l sub nivelul celorlalte grupe de vârstă (Tabelul 1). Chiar dacă bunăstarea
relativă a pesoanelor în vârstă ca grup s -a îmbunătățit în decursul anilor, în cadrul acestui grup
există o concordanță mai mare între sexe decât pentru alte grupe de vârstă. Deose birea din punct
de vedere al sărăciei dintre bărbații și femeile cu vârsta egală sau mai mare de 65 de ani este de

10 procente si anume 9,2 procente pentru bărbați, iar 19,3 procente pentru femei. Prin urmare
diferența este chiar mai substanțială pentru oa menii cu vârsta egală sau mai mare de 80 de ani.
Oamenii în vârsta si singure sunt expuși unui risc de sărăcie foarte ridicat, mai mult decât
alte persoane. Circa 1,2 milioane de oameni cu vârste mai mari de 65 de ani sau egale, trăiesc
singure, iar cele mai multe dintre aceste persoane sunt de sex feminin. Aproximativ 25,8 %
dintre oamenii în vârsta și care trăiesc singure ajung la pragul de sărăcie, iar 5,8 % dintre
cuplurile formate din persoanele cu vârsta cuprinsta intre 65 -75 de ani s e află în situația
respectiva. Cea mai apropiată rată de sărăcie cu care se întâlnesc persoanele în vârstă și singure
este cea a gospodăriilor în care nu sunt oameni în vârstă, acumulând cu un procent de 22,7%.
După cum s -a precizat mai sus, există o echiv alență mare între femeile singure și bărbații singuri.
Oamenii care trăiesc în sărăcie au un nivel mai redus de educație, în mare parte ei
nu se află pe piața muncii sau sunt lucrători pe cont propriu
Educația și statutul profesional sunt într -o legătură foarte coerentă cu sărăcia relativă din
punct de vedere al venitului. Mai mult de jumătate dintre oamenii care nu au reușit să finalizeze
pragul de învățământ gimnazial sunt într -o continuă creștere pr ecum și riscul de sărăcie.
Proporția se micșorează semnificativ la doar 15% în rândul celor care au reușit să termine liceul
sau o școală postliceală și scade din ce în ce mai mult, la doar 6% în rândul persoanelor care au
ajuns să obțină o diplomă univer sitară. Grupurile de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de
ani cu cele mai scăzute rate ale sărăciei sunt angajații și pensionarii, asta fiind pe plan
preofesional cu un procentaj de 5,6% și respectiv 8,4%. Oamenii cu cele mai crescute rate ale
sărăciei sunt lucrătorii pe cont propriu în agricultură cu un procentaj de 60,6%, iar pe poziția
secundă șomerii, cu un procent de 52,1% .
Romii care trăiesc în sărăcie – Indiferent de vârstă, educație sau mediul de rezidență,
romii sunt acel e persoanele care reprezintă riscul cel mai mare al sărăcie. Cetățenii de etnie romă
sunt cu mult mai expuși unui risc de sărăcie decât restul populației, chiar de zece ori mai mult.
„Cel mai îngrijorător lucru este faptul că riscul de sărăcie este foarte mare pentru copiii romi –
rata de sărăcie în cazul lor este de aproximativ 37,7%, iar rata națională a sărăciei este de doar
4,3%.”127

127 Conform Hotărârii Guvernului nr.488/2005, un individ este sărac conform definiției sărăciei absolute si anume in cazul in care

În lucrarea „Proiecte de dezvoltare în comunități de romi: echilibrarea unie relații
asimetrice” , conform s puselor după anul 1898 cele mai mari probleme sociale cu care se
confruntă cele mai multe dintre comunitățile de romi au devenit din ce în ce mai vizibile.
Lucrarea este centrată pe problemele care derivă din asimetria relației sociale, în această lucrare
sunt studiate trei comunități ce au profituri foarte diferite Una dintre aceste comunități se află în
Satul Hetea din comuna Vâlcele, județul Covasna, o comunitate formată din aproximativ 40 de
gospodarii și trei sute de locuitori, ei beneficiând de anumit e ajutoare sociale de dinainte de anul
1898, iar în ultimii 10 ani cu aproximație o organizație olandeză De Hoop a desfășurat un
program de asistentă religioasă, materială și educațională. Comunitatea a trăit și încă trăiește și în
prezent într -o sărăcie e xtremă; lipsa hranei și a unui adăpost sunt realități cu care acele familii se
confruntă zi de zi. Satul este situat la o distanță de 2 km de drumul asfaltat și de 4 km de satul
centrat de comuna Arăci. Comuna Araci fiind situată pe drumul Brașov – Sfântu Gheorghe.
Oamenii trăiesc din împletirea de coșuri sau de mături de nuiele, dar și din culegerea de ciuperci
și fructe din pădure. Unii dintre ei vara muncesc zilieri în agricultura. Curentul electric din sat pe
care și -l permit mai puțin de jumătate dintr e locatari, iar celelalte familii sunt conectate ilegal la
această sursă de energie. Cu cât familiile sunt mai numeroase cu atât nivelul de sărăcie este mai
ridicat. În această comunitate o familie fiind formată din părinți și până la peste zece copii. Una
dintre cele mai mari probleme este alcoolismul, în care se refugiază mulți dintre oamenii ce
trăiesc acolo. Alcoolul reduce drastic resursele familiale și generează violentă, violența
domestica asupra femeilor dar și asupra copiilor. Alcoolismul împreună cu sărăcia cronică reduc
orizontul temporal în care familiile își gândesc viața, orientându -le spre prezent și viitorul
imediat, mai degrabă decât spre viitorul îndepărtat ceea ce împinge fenomenul de sărăcie la
suprafața iar cheltuielile pentru bunuri pub lice sunt greu de susținut. Liderul satului este
recunoscut ca fiind cel mai educat din sat și cu o gândire mai limpede și mai dezvoltata.128
Cea de -a două comunitate este cartierul Ferentari din București, în special zona
Zăbrăuți, o mică vecinătate ce era compusă din patru sau cinci blocuri. Zona respectivă înainte
de ani 1990 a reprezentat cămine pentru muncitorii nefamiliști dar după Revoluț ia din anul 1989

nu își permite un nivel de consum de bunuri alimentare, nealimentare și de servicii mai mare decât pragul de sărăcie. În anul
2013, o gospodărie care a avut cheltuieli de consum mai mici de 307 lei/lună/adult echivalent a fost considerată săracă.
128 Cosima Rughiniș, Studii (Revista de cercetări sociale), Proiect de dezvoltare în comunități de romi: echilibrarea unei relații
asimetrice, 2000, pp 77 -81

clădirile au fost abandonate. Treptat după o anumită perioadă au fost ocupate de chiriași
clandestin, majoritatea fiind de etnie romă. Existând probleme privind reînnoirea contractelor de
locuința ceea ce conduce la lipsa actelor de identi tate ceea ce determina creșterea gradului de
sărăcie.
Cea de -a treia comunitate este Colonia Ștrand din Timișoara unde Asociația Femeilor
Țigănei „Pentru copii noștri” organizau un centru educațional și cultural pentru acei copii care
trăiau în zona respectivă. În acel cartier există trei nemuri de romi : geambași, căldărari și
lingurari. Sursele de venit sunt diverse: pensii, ajutor social mici sau mari, activități independente
și venituri din muncă în străinătate. Numeroase familii sunt plec ate în țări precum Germania,
Franța, Spania sau Italia. Acest lucru este motivul abandonului școlar al copiilor de etnie romă.

3.3 Romii
O rasă de oameni albi (cel mai frecvent întâlnite în orașele mari din Europa centrală) cu
o piele ușor mai întunecată decât o persoană obișnuită, care trăiesc din furt, jaf , răpire,
înșelăciune, viol și prostituție. Ei refuză să lucreze chiar dacă li se oferă un loc de muncă. Ei
trăiesc în condiții murdare, în case care urmează să se prăbușească, sau doar case construite din
resturi de metal și carton pe care le găsesc. Ei nu au igienă i ar, prin urmare, își pierd dinții până
la vârsta de 40 de ani. Țiganii se rotesc pe străzi după apusul soarelui și sunt expuși până la ora
trei dimineața. Le place să stea pe lângă pub b-uri, locurile unde sunt petreceri și jocurile de noroc
în orașe le mari. Țiganii de la vârsta de 12 ani sunt adesea temători de natura lor agresivă. Acestea
atacă adesea copiii și adulții cu cuțite pentru a le fura telefoanele mobile, bunurile etc.129

Unele persoane spun că „țiganii” înseamnă un anumit stil de via ță, un mod de a tr ăi dife-
rit de ceea ce întâlnim în viața de zi cu zi . Cu toate acestea, ei au dreptate, fiind țigani sau
„având un obicei nomad de viață", de obicei, se desfășoară în familie. Țiganii sunt cunoscuți
drept niște persoane care au cereri absurde și se plâng de orice și de toate.

129 Urban Dictionary http://www.urbandictionary.com/define.php?term=Gipsy vizitat 12.05.2017

Gipsy – Un termen West Indian / Caraibe care înseamnă „ prea curios". În general, este folosit
pentru a mustra pe cineva care pune prea multe întrebări despre subiecte care nu îi interesează.130

Romi, romi singuri, numiți și romi, sau țigani (considerați peiorativi), un grup etnic de
oameni tradițional itineranți care au originea în nordul Indiei, dar trăiesc în timpurile moderne la
nivel mondial, în principal în Europa. Cei mai mulți romi vorbesc o formă de romani, o limbă
strâns legată de limbile indo -europene moderne din nordul Indiei, precum și de limbajul major al
țării în care trăiesc. În general, grupurile de romi au părăsit India în migrații repetate și au fost în
Persia până în secolul al XI -lea, în sud -estul Europei până la începutul secolului al XIV -lea și în
Europa de Vest până în secolul al XV -lea. În a doua jumătate a secolului al XX -lea s-au răspândit
pe toate continentele locuite
Datorită naturii migratoare, absența lor î n recensământul oficial, iar clasificarea lor populară cu
alte grupuri nomade, estimările populației mondiale de romi vizează de la două milioane la cinci
milioane. Nu se poate obține o imagine statistică semnificativă din raportarea sporadică în
diferite țări. Cei mai mulți romi erau încă în Europa la începutul secolului al XXI -lea, mai ales în
ținuturile slave din Europa Centrală și din Balcani. Cei mai mulți locuiesc în România, Bulgaria,
Serbia, Muntenegru, Macedonia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Slo venia, Republica Cehă și
Slovacia și Ungaria.

Stereotipul exotic al țiganilor nomazi a deghizat adesea faptul că, din ce în ce mai puțini,
au rămas cu adevărat migratori, deși acest aspect este controversat. Este totuși clar că nomadi s-
mul romi lor a fost în mare parte un caracter insular. Toți romii nomazi migrează cel puțin o data
pe an de-a lungul rutelor modelate care ignoră granițele naționale. Ei sunt urmați de asemenea,
de-a lungul unui lanț, de rude sau legăturile lor tribale. Dispoziția presupusă a romilor de a rătăci
a fost susținută forțat de exil sau de deportare. La numai 80 de ani de la prima lor apariție în E u-
ropa Occidentală în secolul al XV -lea, ei au căzut sub pedeapsa exilării în aproape toate națiunile
din Europa de Vest. Cu t oate acestea, în ciuda exilului lor sistematic sau a transportului în stră i-
nătate, acestea continuau să reapară intr -o formă sau alta înapoi în țările pe care le -au lăsat.131

130 Urban Dictionary , Top Definition, Gipsy 4.
131 Encylopedia Britannica, Gypsy, Rom, Romany, Tsigan, WRITTEN BY: The Editors of Encyclopædia Britannica

Viața modernă a romilor reflectă "progresul" lumii Gadje. Călătoria este prin rulote de
mașini, camioane și remorci, iar comerțul cu animale a dat calea vânzării de autoturisme și r e-
morci uzate. Unii romi din mediul urban au găsit locuri de muncă ca mecanici auto și reparatori
auto. Unii sunt în continuare itineranți, iar mulți alți i au adoptat un stil de viață stabilit,
practicându -și meseria sau muncind ca muncitori salariați necalificați.

Familia de romi arhetipali este alcătuită dintr -un cuplu căsătorit, copiii lor necăsătoriți
și cel puțin un fiu căsătorit, soția lui și copi ii lor. La căsătorie, un cuplu tânăr trăiește în mod
obișnuit cu părinții soțului, în timp ce tânăra soție află căile grupului soțului ei. În vreme ce, fiul
cel mai mare este pregătit să se mute cu familia sa, un alt fiu mai tânăr se va căsători și se va a lă-
tura părinților cu noua sa soție. Deși practica a scăzut semnificativ până la sfârșitul secolului al
XX-lea, căsătoriile tradiționale au fost aranjate de bătrânii din familie pentru a consolida legăt u-
rile politice și de rudenie cu alte familii sau ocazi onal confederații. O trăsătură centrală a căsăt o-
riilor rome a fost plata unui preț de mireasă părinților miresei de către părinții mirelui.

Romii recunosc diviziunile între ele cu un sentiment de teritorialitate subliniat de an u-
mite diferențe culturale și dialectale. Unele autorități definesc trei confederații principale:
1. Kalderash (călugări care au venit din Balcani și apoi din Europa Centr ală și sunt cei mai
numeroși),
2. Gitanos (gitani francezi, mai ales în Peninsula Iberică, Africa de Nord și Sudul Franței,
puterni c în artele de divertisment);
3. Manush (Manouches franceză, cunoscută și ca Sinti, mai ales în Alsacia și în alte regiuni
ale Franței și Germaniei, adesea in showroom -uri și circuri).
Fiecare dintre aceste diviziuni principale a fost împărțită în două sau mai multe subgr u-
puri distinse după specializarea ocupațională sau origine teritorială sau ambele.

Romii au o structura a populației tanara comparative cu cea a României, deoarece

https://www.britannica.com/topic/Rom vizitat 12.05.2017

aceasta este de terminate de valorile mai ridicate ale mortalității si fertilității romilor in
comparație cu restul populației. Cele mai multe familii de romi sunt caracterizate prin 4 tr ăsături
:
Căsătoria înainte de vârsta potrivita, înainte ca tinerii sa împlinească 18 ani. Căsătoria la romi
este in foarte multe cazuri nelegalizata .
1. Locuirea tinerelor familii cu una dintre familiile de baza, de origine;
2. Un număr foarte mare de copii;
3. Divorțialitatea scăzuta;

In afara de cei care sunt „c ăsătoriți” cu acte sa u fără acte mai exista si cei care formează
un cuplu consensual, f ără a fi c ăsători ți in fata ofițerului de stare civila sau a întregii comunit ăți,
ori prin înțelegerea intre ambele familii. Vârsta femeilor rome la prima c ăsătorie este una foarte
scăzuta . Ele isi încep viața de cuplu la mai puțin de 16 ani si ajung sa se căsătoreasca la o vârsta
mai mica de 18 ani. Din aceasta cauza ajung sa aibă si foarte mulți copii iar numărul de copii
născuți de -a lungul timpului de către femeile rome este foarte mare. Numărul mare de copii si
lipsa de educație a copiilor lor ii îndrepta spre un comportament mai puțin potrivit. In comparație
cu populația României, participarea in înv ățământul preșcolar a copiilor romi este de aproximativ
patru ori mai mica.
Precum și educația, pregătirea profesionala face și ea parte din cei mai importanți indicatori a
participării la viața economica și sociala a României. In funcție de asta ei se pot integra mai ușor
pe piața muncii pentru a putea sa î și susțină familia din punct de ve dere financiar . Majoritatea
romilor nu au nici o meserie si practica activit ăți care nu necesita o calificare, o pregătire
profesionala. Astfel marea majoritate lucrează in agricultura și sunt zilieri.
Spre deosebire de populația majoritara, populația d e romi din Romania au condiții de locuit
mult mai proaste .

CAPITOLUL IV
CЕRCЕTARЕ PRIVIND ЕVALUARЕA GRADULUI DЕ
SĂRĂCIЕ LA NIVЕLUL SATULUI HЕTЕA

4.1 Prеzеntarеa satului Hеtеa
„Pe vârful unui deal, la capătul unui drum neasfaltat, drum de țară cu multe denivelări,
la șase kilometri distanță de primul sat și la trei kilometric de un drum asfaltat, fără farmacii sau
magazine de care orice persoana ar trebui sa dispună, trăiesc cir ca o sut ă de familii în
case improvizate din lemn, lut și plastic, aproximativ 400 de locuitori dintre care 200 sunt
copii. ”
Satul Hetea este situat la o distanta de 26 de kilometri fa ță de Brașov și la 10 față de
orașul Sfântu Gheorghe, în comuna Vâlcele , din județul Covasna. Aceasta localitate este izolată
pe un vârf de deal departe de civilizație, departe de un drum asfaltat și acolo poți ajunge cu greu,
ca să ajungi trebuie să parcurgi trei kilometri pe un drum de țară denivelat iar dacă plouă sau
ninge misiunea ta de a ajunge se complic ă și nu ai acces in acele momente decât cu o mașină de
teren sau căruță. În Hetea conviețuiesc aproximativ 100 de familii de romi. Ei nu știu limba
romani și nu și -au păstrat acele tradiții (este destul de greu de evaluat numărul lor pentru că o
parte dintre ei nu au acte). Pentru ei este un stil de viața și nu vor schimba asta niciodată, se
complac în situație și au o gândire pe termen scurt (ce bem, ce mâncăm astăzi), ca și cum s -ar
zice „carpediem”. Tot ceea ce tine de munc ă, efort, panificare sau obiective pentru ei sunt lucruri
străine, nicidecum atractive, „nu le st ă in fire”. Deși munca pentru ei este ceva străin, ca s ă poată
să se întrețină fac un minim de efort și anume de a merge s ă lucreze cu ziua în diverse munci
necalificate la satele din jur neavând încotro pentru a -și ajuta familia și copiii, unii dintre ei știu
sa confecționeze maturi și nuiele iar alții cozi de lopeți sau de topoare preluc rând lemnul din
pădure, o singura familie știe s ă confecționeze coșulețe împletite din nuiele. Unele dintre familii
au cate un animal, o vac ă, un porc sau o capr ă iar altele au pasări dar majoritatea deține un cal și
o căruță pentru a -i ajuta s ă se deplase ze sau pentru anumite munci forestiere. In sat nu exist ă nici
un fel de autovehicul. Pe timpul iernii singura surs ă de venit pentru localnici este ajutorul de
șomaj si alocația pentru copii. Dacă o sa îi întrebi pe ei cum au ajuns sa locuiască acolo, pe

vârful dealului, aproape toți locuitori nu vor știi să -ți răspundă când si cum, însă vecinii lor din
Araci spun că, în urmă cu aproximativ 50 de ani sau chiar mai mult, au început să apară în Hetea
familii de romi. La început existau trei sau patru familii de rromi dar pe măsură ce numărul lor a
început sa se dezvolte, românii din apropiere au plecat deoarece apăreau conflictele , iar ei au
rămas izolați pe deal.
„Viața din acest sat este foarte grea” după spusele localnicilor, iar asta se poate vedea
în ceea ce urmează :
Satul Hetea este format din aproape 100 de locuințe pe care cu greu le poți numi case
după felul în care sunt construite, mai degrabă colibe : unele sunt construite din lemn, altele din
lut sau chiar din plastic ori pungi sau orice alt ma terial care s -ar putea fura sau găsi la gunoaie.
Acoperișul caselor este construit din prelate de vinilin, afișe publicitare de o dimensiune mai
mare și saci de nailon sau chiar paie, iar țigla este aproape inexistenta. Beciul pentru depozitarea
alimentelo r este inexistent la fel cum nici bai și nici WC -uri nu apar în peisaj. In urma cu 20 de
ani o companie din Olanda le -au construit acoperișuri din table însa oamenii din sat au vândut -o
si au băut toți banii, iar acum îndura frigul dimineților de var ă și gerul năprasnic al zilelor de
iarnă. Majoritatea caselor au o singură încăpere de 20 -25 de metri pătrați, cu puțin mobilier
precum: o singura masă într-un col ț ascuns ă, un singur pat sau în foarte puține dintre cazuri chiar
două care sunt pline de haine mur dare aruncate sau de copiii cu vârsta cuprins ă între 1 -4 ani.
Câte un dulap foarte vechi într-o stare degradata așezat pe unul dintre pereți și pe pământ nefiind
podea. In aceasta încăpere trăiesc familii cu patru, cinci, șase, zece sau chiar mai mulți cop ii
nefiind diferența foarte mare de vârsta între ei, doar de un an sau doi. Existen ța frigiderului este
imposibil ă, aragazuri sau televizoare aproape inexistente (o singur ă familie are televizor și casă
cu dou ă camer e), iar toate alimentele și unele dintre haine sunt depozitate în pod. Sobele
construite sunt din lut și cărămizi fiind construite foarte prost acelea nu sunt intr -o stare deloc
buna, iar curentul electric „e tras“ , cu sisteme improvizate de ei de la unul la altul ilegal (ei fiind
cei mai bun la a „improviza” așa ceva, o alcătuire rapida și fără a necesita o pregătire). Niciunul
dintre ei nu are acte pe terenul pe care și -a ridicat casa, așa dar, ei pot fi evacuați in orice
moment.

Din una in alta se ajunge la o discuție cu un lo calnic din satul Araci și prin urmare aflam
anumite lucruri despre Hetea si anume faptul c ă, în urmă cu vreo 20 de ani , „câțiva

reprezentanți ai Bisericii Penticostale din Olanda ” au încercat să ajute aceast ă comunitate din
Hetea. Acești reprezentanți au început s ă le construiască in acea perioad ă acoperișuri din tabla și
toalete, le -au cumpărat și câteva animale, haine, încălțări și ceea ce mai era necesar pentru casa,
însa… : „Oamenii care locuiesc în Hetea au vândut tot ceea ce au primit de la reprez entanții
Bisericii : tabla de pe casă, hainele, WC -urile, absolut tot și au băut toți banii“, ne povestește
acest localnic. „Au furat și transformatorul de curent electric și l-au vândut la fier vechi pentru a
avea bani , au început s ă fure oamenilor de pr in grădini și curți apoi au mers la pușcărie pentru
asta. „Pentru ei și la pușcărie daca ajungeau era bine pentru c ă aveau un acoperiș deasupra
capului, aveau mâncare și cel mai important lucru era faptul c ă nu trebuia s ă mai muncească
pentru a obține aces te necesitați. După atâtea și-atâtea încercări eșuate într -un final reprezentanții
Bisericii din Olanda au văzut c ă nu se poate cu ei și așa au ales s ă renunțe la faptul de a -i ajuta și
și-au îndreptat atenția către alte comunități.

Apa pe care ei o folosesc este adusa de către femeile și copiii din sat pentru băut, gătit și
spălat de la singurul izvor care este situat in mijlocul satului, acolo unde sunt ținute și animalele.
In casele lor mirosul este unul foarte greu de suportat din cauza fumului scos de soba prost
construita, mirosul hainelor care nu au fost uscate în totalitate, a transpirației și a urinei. Nu
exista rezerve subterane în care s ă se scurgă sau în care s ă se arunce toate rămășitele murdare
dintr-o gospodărie iar atun ci când ajungi acolo și nu ești atent posibilitatea de a calca într-un
rahat este foarte mare și stai s ă te gândești dacă a fost de om sau de câine.
În satul Hetea există o singură instituție și aceasta fiind școala cu clasele primare I –
IV. Acolo merg co piii satului doar ca cei mai mulți dintre ei abandonează cursurile când
ajung în clasa a V -a. Cei mai mulți dintre copii nu știu să scrie dar nici să citească când trec
în ciclul următor, iar ei nu mai sunt capabili pentru a recupera acele diferențe foart e mari
față de ceilalți copii. Cea mai apropiată școala generala este, școala din Araci care se află la
o distant de șase kilometri iar elevilor le este foarte greu să meargă până acolo mai ales pe
timpul iernii. Cu toate astea, satul este plin de copii de toate vârstele. Momentul în care
ajungi în sat toți copii aleargă după tine șoșotind pe la spate si râzând . Sunt atât de mulți
încât vei avea impresia că ai nimerit într -un sat locuit doar de copii,ei apar din toate partile
curioși fiind de cine a ve nit in satul lor. Dar unul dintre cele mai șocante lucruri este faptul
ca nu iți dai seama pentru câteva momente care sunt părinții și care sunt fiii și fiicele:
fetele au primul copil când ajung la vârsta cuprinsa între 12 și 16 ani, iar tații nu sunt cu

mult mai mari decât ele si nu depășesc 18 ani.
„O asociație sub denumirea de OvidiuRo desfășoară în Hetea un program : << Fiecare
copil în grădiniță >>, prin care părinții sa fie motivați să -și trimită copiii la grădiniță si la
scoală . Ei primesc lunar un tichet social în valoare de 50 de lei cu condiția ca fiul sau fiica lor
sa aibă prezență integrala la scoală . Acest program are scopul de a scădea d iferențele de
educație dintre copii și să prevină abandonul școlar.”

In ceea ce privește holul de așteptare de la cabinetul medical din localitatea Araci, de cum
intri un miroase la fel ca locuințele din Hetea te izbește din plin, un miros înțepător de urină și
de haine uscate prost. Acolo exist ă doi doctori, Doctorul Iurie Agachie și Carmen Șerban în cele
doua cabinet. Având ca doctor de familie pe Carmen Șerban , am fost nevoita de câteva ori s ă
merg acolo pentru anumite necesi tăți. Ca orice persoan ă trebuia s ă îmi aștept rândul la ușa
cabinetului doamnei doctor Carmen , dar cum fiind aceiași sal ă de așteptare pentru ambele
cabinet, cel la care așteptam s ă intru eu și cel la care așteptau s ă intre cei care veneau din Hetea .
Așteptarea era din ce în ce mai greu de suporta. Observam fel si fel de comportamente nu foarte
decente iar limbajul lor nu cred c ă mai are nevoie de descriere. La rând aș teptau femei le cu cop iii
lor, majoritatea fiind din Hetea, iar bărbați i stau afar ă în căruț ă și aștept ă ca șotia să iasă.
Majoritatea femeilor din Hetea vin la cabinet cu copilul în brațe de doar câteva luni . Stilul de
viață pe care îl au și sărăcia prin care trec îi împing s ă nu conștientizeze ceea ce se întâmpla în
jurul lor și să facă copii chiar dac ă nu au cum s ă aibă grijă de ei sau nu au cu ce s ă îi hrănească.
Unii fac copii doar pentru a dispune de acel ajutor social. Revenind la cei doi medici de familie
din comuna Vâlcele, ei încuie ușa de fiecare dată când iese cineva și intră un pacient nou
deoarece e xista riscul de a intra peste ei alți pacienți în lips ă de răbdare – cât timp așteptam acolo
am observat c ă din cinci în cinci minute, cineva încearcă să deschidă ușa brutal. La întrebarea de
ce încuie ușa de fiecare dată, doctorul mi -a răspuns : „Mai demult, am refuzat să îl consult un
pacient care nu își aștepta rândul si a deschis ușa cu piciorul.”

Doctorul de familie Iurie Agachie este un bărbat de 50 de ani, masiv, nu foarte înalt :
„Am terminat Facultatea de Medicină la Chișinău și am lucr at 10 ani ca medic la serviciul de
urgență din același oraș. Am venit în România în anul 2001, cu speranța că aici voi avea o viață

mai buna din punct de vedere material. Nu am putut s ă îmi permit să plătesc chirie la Sfântu
Gheorghe și așa am ajuns sa v in în Araci, unde am primit o locuință în aceeași clădire cu
cabinetul medical”. In urma cu ceva timp el era singurul medic de familie de care dispuneau cele
patru sate din comună – Vâlcele, Hetea, Araci și Ariușd – și avea peste 5.500 de pacienți. El a
fost nevoit s ă se mute deoarece oamenii nu ii dădeau pace nici noaptea, nici in week -end sau in
orice alta zi după terminarea programului. Oricând aveau nevoie de o consultație sau rețeta
mergeau la el indiferent ca era zi sau noapte. In prezent exista doi doctori de familie dar niciunul
dintre ei nu locuiesc în niciunul dintre ce patru sate.
Cabinetul medical din satul Araci este situat într -o clădire a școlii vechi. Doctorii de
familie fac consultațiile fiecare în cate o fostă sala de clasă, pe un pat din fier ruginit, cu buretele
ieșit prin piele, așa arat a în urm ă cu ceva timp, acum s -au mai remediat din lucruri, doar buretele
ca patul este același…ruginit. Patul este acoperit cu un cearșaf curat pentru primele 10 minute iar
după devine pătat. Birourile sunt improvizate din două catedre lipite destul de bine încât s ă nu iți
dai seama, iar pe o catedră e așezat un echipament medical încă nefolosit. Geamurile nu sunt
într-o stare minunat ă având ram ă din lemn roasă doar într-o parte, iar pereții probabil, c u
siguranț ă că nu au mai fost zugrăviți de când … „lumea si pământul” .
Pe acel hol în permanen ță plin de femei și copii care tușesc neîncetat, copiii încep s ă
plângă de foame iar alții nemaiavând răbdare încep s ă tragă de rochiile lungi p ână la glezne a
mamelor. Sunt foarte mulți copii, încât doctorul nu va apuca niciodată să îi consulte pe toți, chiar
și dac ă ar încerca s ă stea în permanen ță acolo fără s ă mai plece acasă, fără pauz ă sau un moment
de respiro, puține sunt zilele în care are ti mp si de așa ceva. Zilnic, vin aproximativ 40 -50 de
mame cu copii lor la el, iar recordul a fost atins într -o iarnă în care au venit peste 100.

Gospodăria și „animalele de companie” din Hetea : Hetea este satul tuturor posibilităților,
sărăcia lucie se p oate vedea cu ochiul liber fără nici cea mai mica explicație, chiar și în pământul
pe care sunt construite acele case „pământ uscat si bătătorit” , sărăcia o poți vedea în animale
fiind destul de slabe, cel puțin pe perioada iernii neavând prea mult cu ce să le hrănească, iar
odată cu venirea primăverii animalele sunt libere s ă se hrănească singure pe deal. Sărăcia o poți
vedea in copiii ce trăiesc de pe o zi pe alta iar pe timp de var ă umblând în fundul gol prin sat.
Poate c ă pentru „noi, oamenii de rând” animalul de companie înseamnă un câine, o pisica sau
orice altceva dar în nici un caz un porc. In Hetea porcul este rege și nu trăiește într-un spațiu

special amenajat pentru un astfel de animal, el trăiește în casa pe lângă copiii sătenilor.

4.2 Mеtοdοlοɡia dе rеalizarе a cеrcеtării

Prin intеrmеdiul аcеstеi cеrcеtări аm urmărit cа scοp principаl să еvidеnțiеz ɡradul
dе sărăciе dе la nivеlul lοcalității Hеtеa din judеțul Brașοv.

În rеаlizаrеа cеrcеtării аm οptаt pеntru ο аnchеtă pе bаză dе chеstiοnаr. Аnchеtа
pοаtе furnizа infοrmаții аsuprа cаrаctеristicilοr sοciο -еcοnοmicе, аsuprа аtitudinilοr,
mοtivаțiilοr, οpiniilοr, intеnțiilοr și cοmpοrtаmеntеlοr, dеci pοаtе fi utilizаtă аtât în
cеrcеtărilе cаntitаtivе cât și în cеlе cаlitаt ivе. А еfеctuа ο аnchеtă însеаmnă а punе
întrеbări, unui аnumit număr dе pеrsοаnе, utilizând un mοd dе

culеɡеrе а infοrmаțiеi.

Rеаlizаrеа unеi аnchеtе pеsupunе stаbilirеа:

 Instrumеntеlοr dе cеrcеtаrе 
 Plаnului dе еșаntiοnаrе 
 Mijlοаcеlοr dе cοntаct
În rеаlizаrеа unеi аnchеtе trеbuiе să ținеm cοnt dе următοаrеlе аspеctе:

 Culеɡеrеа infοrmаțiilοr trеbuiе să fiе suficiеnt dе structurаtă pеtru а fаcilitа
οpеrаțiunlе dе prеlucrаrе și аnаliză 

 Еșаntiοnul trеbuiе să fiе suficiеnt dе mаrе pеntru а putеа еxtrаpοlа rеzultаtеlе
οbținutе lа întrеаɡа pοpulаțiе studiаtă 

Intrumеntul dе cеrcеtаrе utilizаt în cаdrul аnchеtеi еstе chеstiοnаrul (vеzi
anеxa). Chеstiοnаrul аrе un rοl și ο pοzițiе critică în prοcеsul cеrcеtărilοr dе mаrkеtinɡ,
аflându -sе într е οbiеctivеlе urmăritе prin cеrcеtаrе și infοrmаțiilе nеcеsаrе cеrcеtătοrului.
Еl trеbuiе să trаducă οbiеctivеlе cеrcеtării în întrеbări cοncrеtе, spеcificе pеntru а οbținе
infοrmаții dе lа subiеcții invеstiɡаți. În cazul dе față chеstiοnarul еstе fοrmat d in 33 dе
ȋntrеbări.

4.3 Prеlucrarеa datеlοr

Cеrcеtarеa s -a rеalizat pе 50 dе pеrsοanе din satul Hеtеa ȋn pеriοada 10.05 –
20.05.2017.

Fiɡura 4. 1 Sеxul pеrsοanеlοr intеrviеvatе

Din cеlе 50 dе pеrsοanе intеrviеvatе 56% sunt dе sеx fеminin și 44% sunt dе sеx
masculin.

Fiɡura 4. 2 Vârsta pеrsοanеlοr intеrviеvatе

În cееa cе privеștе vârsta pеrsοanеlοr intеrviеvatе situația sе prеzintă după cum
urmеază:

 11% au ȋntrе 18 și 25 dе ani; 
 37% au ȋntrе 26 și 35 dе ani; 
 46% au ȋntrе 36 și 45 dе ani; 
 12% au ȋntrе 46 și 55 dе ani; 
 5% au ȋntrе 56 și 65 dе ani. 

















Fiɡura 4. 3 Starеa civilă a pеrsοanеlοr intеrviеvatе

19% dintrе pеrsοanе au dеclarat că sunt nеcăsătοritе, 29% sunt căsătοritе, 6% sunt
văduvi/е și 46% trăiеsc ȋn cuncubinaj.

Fiɡura 4. 4 Rеliɡia pеrsοnеlοr intеrviеvatе

Rеfеritοr la rеliɡiе situația еstе următοarеa:

 11% sunt οrtοdοcși; 
 7% sunt rοmanο -catοlici;
 9% sunt ɡrеcο -catοlici;
 36% sunt fără rеliɡiе; 
 37% nu au dοrit să răspundă ȋntrеbării. 

Fiɡura 4. 5 Națiοnalitatеa pеrsοanеlοr intеrviеvatе
89% dintrе intеrviеvați sе dеclară dе națiοnalitatе rrοmă iar 11% sе dеclară
rοmâni.

Fiɡura 4. 6 Numărul dе mеmbri din familia pеrsοanеlοr intеrviеvatе

În cееa cе privеștе numărul mеmbrilοr din familiе avеm:
 8% dintrе pеrsοanе dеclară că familia arе 2 -3 mеmbri; 
 17% dеclară că familia lοr arе 4 -5 mеmbri; 
 56% spun că familia lοr arе 6 -7 mеmbri; 
 19% dеclară că familia lοr arе 8 sau mai mult dе 8 mеmbri. 

Fiɡura 4. 7 Numărul cοpiilοr minοri ȋn familia pеrsοanеlοr intеrviеvatе
9% dintrе pеrsοanе dеclară că ȋn ɡοspοdăriе nu au nici un cοpil minοr, 3% spun că
au un minοr, 7% au 2 cοpii, 12% au 3 cοpii, 21% au 4 cοpii și 48% au 5 cοpii sau mai mult.

Fiɡura 4. 8 Nivеlul dе studii al pеrsοanеlοr intеrviеvatе

Pοtrivit ɡraficului dе mai sus, 72% dintrе pеrsοanе au tеrminat șcοala primară și 28% nu au nici
un fеl dе șcοală

Fiɡura 4. 9 Οcupația pеrsοanеlοr intеrviеvatе
19% dintrе pеrsοanе dеclară că sunt muncitοri, 56% spun că sunt casnicе, 23% nu
au nici ο οcupațiе și 2% sunt pеnsiοnari.

Fiɡura 4. 10 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе dеținеrеa sau nu a unui lοc dе muncă

Din tοtalul dе 50 dе pеrsοanе carе au cοmplеtat chеstiοnarul dοar 7% spun că au un
lοc dе muncă ȋn timp cе rеstul dе 93% nu au lοc dе muncă.

Fiɡura 4. 11 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr intеrviеvatе ȋn funcțiе dе dеținеrеa sau nu a unеi suprafеțе
dе pământ
66% dintrе pеrsοanе dеclară că nu dеțin pământ iar 34% nu au dοrit să răspundă
acеstеi ȋntrеbări.

Fiɡura 4. 12 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οbținеrеa sau nu a unui vеnit lunar stabil
Tοatе cеlе 50 dе pеrsοanе dеclară că οbțin un vеnit lunar stabil.

Fiɡura 4. 13 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr intеrviеvatе ȋn funcțiе dе fοrma dе vеnit dе carе
bеnеficiază

Pοtrivit datеlοr din diaɡrama dе mai sus, ȋn cееa cе privеștе vеnitul lunar, 19% spun
că au vеnit din salarii, 32% iau ajutοr sοcial, 47% iau alοcații pеntru cοpii și 2% au pеnsiе.

Fiɡura 4. 14 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr intеrviеvatе ȋn funcțiе dе οpinia privind vеniturilе lunarе

8% dintrе cеi intеrviеvați spun că vеniturilе lе asiɡură un trai dеcеnt, 64% sunt dе
părеrе că vеniturilе nu lе asiɡură un trai dеcеnt iar 28% dеclară că nu știu sau nu dοrеsc
să răspundă.

Fiɡura 4. 15 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr intеrviеvatе ȋn funcțiе dе frеcvеnța cu carе sе ȋmprumută
lunar

Rеfеritοr la frеcvеnța cu carе pеrsοanеlе sе ȋmprumută, 41% spun că sе

ȋmprumută fοartе dеs, 27% dеclară că sе ȋmprumută dеs iar 32% nu au răspuns acеstеi
ȋntrеbări.

Fiɡura 4. 16 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе dеținеrеa sau nu a unеi asiɡurări
mеdicalе
Din cеlе 50 dе pеrsοanе, 8% dеclară că au asiɡurarе mеdicală, 45% nu au ο
asiɡu rarе mеdicală și rеstul dе 47% nu știu sau nu dοrеsc să răspundă.

Fiɡura 4. 17 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr in functiе dе οpinia privind asistеnta mеdicala din cοmună

În cееa cе privеștе asistеnța mеdicală, tοatе cеlе 100 dе pеrsοanе spun că ȋn
cοmună еstе asistеnță mеdicală pеrmanеntă. Într -adеvăr ȋn cοmună еstе un cabinеt
mеdical carе arе 2 dοctοri carе asiɡură asistеnța mеdicală pеntru lοcalnici.

Fiɡura 4. 18 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе prοpriеtarul casеi ȋn carе lοcuiеsc
intеrviеvații

Rеfеritοr la prοpriеtarul casеi ȋn carе pеrsοanеlе intеrviеvatе trăiеsc, 37% spun că
lοcuința еstе prοpriеtatе privată, 36% spun că еstе lοcuința părințilοr și 27% dеclară că еstе
prοpriеtatеa bunicilοr

Fiɡura 4. 19 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οpinia privind cοndițiilе ȋn carе
intеrviеvații lοcuiеsc

Rеfеritοr la cοndițiilе ȋn carе pеrsοanеlе intеrviеvatе trăiеsc, 19% sunt dе părеrе că
au cοndiții dеcеntе, 33% spun că nu tră ȋn cοndiții dеcеntе iar rеstul dе 48% nu știu sau nu
dοrеsc să răspundă.

Fiɡura 4. 20 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе dοtărilе ɡοspοdăriеi

84% dintrе pеrsοanе spun că au еnеrɡiе еlеctrică în ɡοspοdăriе. Nici una dintrе
ɡοspοdării nu еstе racοrdată la ɡazе, apă și canalizarе. În cееa cе privеștе еnеrɡia еlеctrică
trеbuiе să mеnțiοnăm că racοrdărilе sunt ilеɡalе iar instalațiilе sunt imprοvizatе.

Fiɡura 4. 21 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οpinia privind pοpularеa satului Hеtеa

În cееa cе privеștе pοpularеa satului Hеtеa, tοatе pеrsοanеlе spun că sunt și
οamеni carе au părăsit satul.

Fiɡura 4. 22 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе mοtivul părăsirii ɡοspοdăriilοr din sat

Dintrе pеrsοanеlе carе au părăsit satul, 29% spun că sunt pеrsοanе carе au
dеcеdat și 71% dеclară că sunt pеrsοanе carе au plеcat din țară.

Fiɡura 4. 23 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οpinia privind
catеɡοriilе dе pеrsοanе carе au părăsit lοcalitatеa

Privind pеrsοanеlе carе au părăsit lοcalitatеa, 35% dintrе intеrviеvați spun cеi carе
au părăsit Hеtеa ar fi tinеri iar rеstul dе 65% nu știu sau nu au dοrit să răspundă la
ȋntrеbarе.

Fiɡura 4. 24 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οpinia privind numărul dе
căsătοrii carе au avut lοc ȋn ultimul an

29% dintrе pеrsοanе spun că ȋn ultimul an au avut lοc puținе căsătοrii, 34% spun că ar
fi fοst fοartе puținе iar 37% au dеclarat fiе că nu știu fiе că nu vοr să răspundă.

Fiɡura 4. 25 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οpinia privind
numărul naștеrilοr ȋn sat ȋn ultimul an

Pοtrivit răspnsurilοr οbținutе 28% dintrе pеrsοanе spun că ȋn ultimul an s -au
născut fοartе mulți cοpii iar 72% sunt dе părеrе că s -au născut mulți.

Fiɡura 4. 26 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе οpinia privind numărul
dеcеsеlοr din lοcalitatе ȋn ultimul an

După cum arată ɡraficul dе mai sus, 38% pеrsοanеlе carе au fοst dе acοrd să
cοmplеtеzе chеstiοnarul sunt dе părеrе că în ultimul an au fοst fοartе puținе dеcеsе iar 62%

spun că numărul mοrțilοr a fοst mic.

Fiɡura 4. 27 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе dοtărilе pе carе lе dеțin

Dеși sunt săraci lipiți pământului, 67% dintrе cеi intеrviеvați au tеlеfοn mοbil și
6% au tеlеvizοr și cablu. Nici una dintrе pеrsοanе nu arе utilaj aɡricοl (cοmbină, tractοr),
autοmοbil, cοmputеr (calculatοr) sau cοnеxiunе la intеrnеt.

Fiɡura 4. 28 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе ɡradul dе infοrmarе privind situația
sοcială, еcοnοmică și pοlitică a țării
Întrеbați cât dе infοrmați sunt în lеɡătură cu situația sοcială, еcοnοmică și pοlitică a
țării, cеi intеrviеvați spun în prοpοrțiе dе 42% că sunt fοartе puțin infοrmați, 50% dеclară
că nu sunt infοrmați dеlοc și 8% sunt infοrmați puțin.

Pοtrivit datеlοr prеzеntatе în tabеlul dе mai sus, cοnstatăm că pеrsοanеlе
intеrviеvatе au multă încrеdеrе în ɡuvеrnul Rοmâniеi (39%), Parlamеntul Rοmâniеi (35%)
și Prеșеdintеlе Rοmâniеi (20%). În cееa cе privеștе Justiția, Pοliția și Primăria cοmunеi,
οbsеrvăm că rrοmii au fοartе puțină încrеdеrе sau chiar dеlοc în acеstе instituții.

Răspunsurilе οbținutе sunt fοartе divеrsificatе cеl mai prοbabil datοrită faptului că
rrοmii au răspuns la nimеrеală, majοritatеa dintrе еi nеștiind cu cе sе οcupă ɡuvеrnul,
Parlamеntul sau altе instituții alе statului.

Fοartе multă Multă Puțină Fοartе Dеlοc
ȋncrеdеrе ȋncrеdеrе ȋncrеdеrе puțină
ȋncrеdеrе
ɡuvеrnul 12% 39% 0% 18% 31%
Rοmâniеi

Parlamеntul 0% 35% 5% 18% 42%
Rοmâniеi

Prеșеdintеlе 15% 20% 24% 29% 12%
Rοmâniеi

Justițiе 0% 0% 17% 54% 29%

Pοlițiе 0% 0% 0% 53% 47%

Primăria 0% 0% 18% 57% 25%
cοmunеi

Fiɡura 4. 29 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr autοritățilοr lοcalе
ȋn funcțiе dе ɡradul dе mulțumirе față dе implicarеa ȋn rеzοlvarеa prοblеmеlοr satului

În cееa cе privеștе ɡradul dе mulțumirе față dе implicarеa autοritățilοr lοcalе în
rеzοlvarеa prοblеmеlοr, 42% dintrе rrοmi au nu au vrut să răspundă, 25% sunt fοartе
nеmulțumiți, 10% sunt nеmulțumiți, 11% au ο părеrе nеutră iar 12% sе dеclară mulțumiți.

Fiɡura 4. 30 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе ɡradul dе satisfacțiе față dе fеlul ȋn carе
acеstеa trăiеsc

22% dintrе rrοmi sunt satisfăcuți dе fеlul în carе trăiеsc, 24% sunt puțin satisfăcuți,
20% nu au răspuns iar 34% nu sunt nici satisfăcuți dar nici nеsatisfăcuți. Având în vеdеrе că
ο partе dintrе pеrsοanе sе dеclară satisfăcutе putеm să traɡеm cοncluzia că cеi din Hеtеa
dеși trăiеsc într -ο adеvărată mizеriе și sunt să raci lipiți pământului, tοtuși nu își dοrеsc mai
mult dе atât.

Fiɡura 4. 31 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе suma tοtală οbținută lunar ȋn
ɡοspοdăriе
Privind sumеlе pе carе cеi intеrviеvați lе încasеază lunar, situația sе prеzintă după
cum urmеază:

 11% încasеază lunar sub 100 lеi; 
 21% au lunar un vеnit întrе 100 și 300 lеi; 
 17% dеclară un vеnit cuprins întrе 300 și 500 lеi; 
 40% spun că au lunar la dispοzițiе întrе 500 și 700 lеi; 
 2% au întrе 900 și 1.000 lеi; 
 6% încasеază lunar întrе 1000 și 1500 lеi; 
 3% spun că ar încasa lunar întrе 1500 și 1800 lеi; 

Fiɡura 4. 32 Sеɡmеntarеa pеrsοanеlοr ȋn funcțiе dе inițiativa antrеprеnοrială

Fiind întrеbatе dacă au ο firmă sau dacă cinеva din familiе dеținе ο firmă, tοatе
pеrsοanеlе au dat un răspuns nеɡativ dеci inițiativa antrеprеnοrială a rrοmilοr din Hеtеa
еstе еɡală cu zеrο.