Introducere…………………………………………………………………………………… Capitolul 1 Importanța matematicii în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor 1.1.Caracteristici… [304901]
CUPRINS
PARTEA I
FUNDAMENTE ȘTIINȚIFICE
Introducere……………………………………………………………………………………
Capitolul 1 Importanța matematicii în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor
1.1.Caracteristici generale ale dezvoltării cognitive a preșcolarilor……………………
1.2.Rolul și importanța matematicii în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor………………………………………………………………………………………………………………..
Capitolul 2 Elemente de noutate în noul curriculum pentru învățământul preșcolar
2.1. Integrarea curriculară…………………………………………………………….13
2.1.1. Aspecte ale integrării curriculare………………………………………………13
2.1.2.Elemente de noutate în noul curriculum pentru învățământul preșcolar………..17
2.2. Proiectarea și evaluarea în învățământul preșcolar………………………………20
2.2.1. Proiectarea demersului didactic în grădiniță……………………………………20
2.2.2. Evaluarea în învățământul preșcolar……………………………………………24
2.3. Integrarea interdisciplinară………………………………………………………28
2.4. Abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic ale preșcolarilor……………………………………………………………………………………31
2.5. Metode și procedee în abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic din grădiniță………………………………………………………………………36
PARTEA A II –A
EXPERIMENTUL PSIHOPEDAGOGIC
Capitolul 3 Obiectivele și metodologia cercetării
3.1.Tema și problemele cercetării…………………………………………………….44
3.2. Obiectivele și ipoteza cercetării………………………………………………….44
3.3. Descrierea lotului experimental………………………………………………….45
3.4. Metodele cercetării……………………………………………………………….46
3.5. Etapele cercetării…………………………………………………………………49
Capitolul 4 Rezultatele cercetării
4.1. Etapa inițială………………………………………………………………………50
4.2. Etapa experimentală………………………………………………………………60
4.3. Etapa finală……………………………………………………………………….67
4.4.Interpretarea rezultatelor cercetării……………………………………………….78
Capitolul 5 Concluzii și implicații………………………………………………………………..82
Bibliografie……………………………………………………………………………………85
Anexe…………………………………………………………………………………………87
PARTEA I
INTRODUCERE
Motivarea alegerii temei
,,Copilul este un adult în devenire care aspiră cu o energie nesfârșită la viața de om mare. [anonimizat],însă de-a lungul anilor va deveni parte integrantă a unei societăți complicat organizate.”
(Florinda Golu)
Pornind de la citatul de mai sus se poate afirma că viața copilului este ca o [anonimizat] (părinte ,educator) [anonimizat],[anonimizat],care să răspundă nivelului cerut de societatea viitoare.
[anonimizat] i se ofere condiții optime și să i se dea posibilitatea de a se dezvolta și înflori începând de la cea mai fragedă vârstă.
Vârsta de la 3 la 6/7 [anonimizat].
În jurul vârstei de 3 ani copilul ia contact pentru prima dată cu grădinița. [anonimizat], pentru a-l ajuta să se integreze în activitatea de tip școlar, asigurându-i libertate în gândire și acțiune, libertate de manifestare, potrivit dorințelor și trebuințelor sale, utilizând metode și procedee optime potrivit acestor scopuri. Are totodată și posibilitatea de a sistematiza și de a integra cunoștințele și influențele, de a dezvolta capacități și modalități de receptare și comunicare a informațiilor,de socializare a copiilor.
Învățământul preșcolar reprezintă prima treaptă a sistemului de învățământ din România,caracterizându-se prin bogatele valențe formative de care dispune și având o bogată funcție formativă,pregătind copilul pentru următoarea treaptă, cea a școlarității.
Conform concepției moderne învățarea în grădiniță capătă un sens larg,fiind îndreptată nu numai spre acumularea de cunoștințe, ci concepută ca o activitate strâns legată de latura psihosocială a copilului,sprijinindu-se pe structura concretă a acestuia.
Învățarea nu este doar o asimilare de cunoștințe și achiziții, ci și un proces de cunoaștere, de reflectare a realității. Are un caracter activ și constructiv,contribuind la dezvoltarea unor însușiri esențiale ale copilului preșcolar.
În preșcolaritate accentul cade pe dezvoltarea dimensiunii formative a pregătirii deoarece nu însușirea unui volum mare de cunoștințe îl face pe copil apt pentru școală,ci mai ales dobândirea unor capacități și operații intelectuale necesare activității de cunoaștere care favorizează învățarea.
În societatea în continuă schimbare în care trăim,copilul este supus unei multitudini de obstacole pe care acesta trebuie să le depășească,de aceea este necesar ca cei care se ocupă de pregătirea lor pentru viitor (profesorii), să o facă într-un mod conștient,punând accent pe învățarea centrată pe elev prin folosirea unor strategii și metode moderne și adecvate.
În acest context consider că învățarea integrată, interdisciplinară, are o importanță deosebită în formarea personalității copilului, acestuia conturându-i-se astfel o viziune în ansamblu asupra lumii.
Interdisciplinaritatea în învățământul preșcolar este văzută ca o abordare a actului didactic ce depășește limitele unei discipline, căutându-se teme comune mai multor discipline, prin care să se realizeze obiectivele propuse.
Activitatea matematică în grădiniță, ca formă de activitate didactică urmărește formarea capacității intelectuale și a gândirii logice.
Se știe că matematica are o importanță deosebită în viața de zi cu zi, fiind utilă tuturor domeniilor de activitate, de aceea și în grădiniță activitatea matematică nu poate fi privită izolat ci integrată într-un tot unitar.
Prin abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic, preșcolarii își însușesc și consolidează mai rapid noțiunile matematice, dezvoltându-și flexibilitatea gândirii și capacitatea de a aplica noțiunile matematice dobândite anterior în contexte variate, ceea ce duce la creșterea performanțelor acestora, realizându-se astfel progresul în învățare.
Consider totodată că abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic are o bună influență în actul educativ deoarece duce la eficientizarea demersului educativ prin eliminarea barierelor dintre domeniile cunoașterii, având astfel un profund caracter formativ.
Printr-o învățare de tip interdisciplinar preșcolarii pot să dobândească o privire în ansamblu asupra vieții, universului, legăturii dintre obiecte,fenomene și lucruri, pentru că nici o perioadă a dezvoltării psihice umane nu are caracteristici atât de numeroase, explosive, neprevăzute, acumulative, ca perioada preșcolară.
Sunt de părere că această temă abordează un subiect interesant și de actualitate atât din punct de vedere teoretic, deoarece vrea să abordeze matematica în învățământul preșcolar ca un tot unitar în context interdisciplinar, cât și din punct de vedere practic-aplicativ, pentru că se referă la modul modern de abordare al demersului educativ din grădiniță.
Pornind de la afirmațiile anterioare, consider că activitățile interdisciplinare cu conținut matematic sporesc eficiența învățării, în lucrarea de față propunându-mi să evidențiez faptul că noțiunile matematice sunt asimilate mai ușor de către preșcolari prin abordarea interdisciplinarității în predare – învățare – evaluare, crescând astfel capacitatea copiilor de a opera în mod adecvat cu noțiunile matematice dobândite și aplicarea acestora și la celelalte activități desfășurate în grădiniță, scopul principal al demersului educativ fiind acela de a pregăti cât mai bine copiii în vederea adaptării școlare, crescând astfel calitatea actului educativ și realizarea progresului în dezvoltarea psihofizică a copilului.
Obiectivele lucrării
– prezentarea importanței activităților interdisciplinare asupra formării și consolidării conceptelor matematice ale preșcolarilor și a creșterii performanțelor acestora în urma aplicării acestui demers.
– realizarea unui studiu practic-aplicativ
Prezentarea generală a lucrării
Conținutul acestei lucrări este structurat pe două părți și are un număr de 86 pagini.
Prima parte cuprinde cadrul teoretic al problemei abordate, capitolul 1 cuprinzând în linii mari unele caracteristici generale ale dezvoltării cognitive ale preșcolarilor, precum și rolul și importanța matematicii în dezvoltarea cognitivă a acestora.
Sunt prezentate în continuare, în capitolul 2, conceptele cheie ale abordării interdisciplinare în scopul de a evidenția importanța acestei teme din punct de vedere educativ.
Pentru că proiectarea și evaluarea activităților instructiv-educative au un rol important în buna desfășurare a actului educativ, sunt puse în discuție și câteva aspecte referitoare la acestea, fiind prezentate și unele metode ce pot fi utilizate în activitățile interdisciplinare cu conținut matematic din grădiniță, precum și unele elemente de noutate existente la nivelul actualului curriculum pentru învățământul preșcolar, acestea având legătură cu tema lucrării.
Partea a II-a prezintă studiul aplicativ realizat în baza temei abordate în partea teoretică, în care sunt consemnate anumite aspecte ale cercetării realizate, cât și metodologia și rezultatele cercetării.
La finalul lucrării sunt prezentate concluziile desprinse în urma realizării experimentului, acestea fiind cuprinse tot în partea a II-a a lucrării după care la anexe este atașat un proiect didactic și trei fișe interdisciplinare.
CAPITOLUL 1
Importanța matematicii în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor
1.1.Caracteristici generale ale dezvoltării cognitive a preșcolarului
Perioada preșcolară este o perioadă caracterizată printr-o intensă și complexă dezvoltare cognitivă a copilului.
Astfel în această perioadă, cea a preșcolarității, la nivelul intelectului copilului se produc salturi calitative și cantitative deosebit de evidente căci toate procesele și funcțiile psihice ce intră în alcătuirea lui înregistrează progrese foarte importante pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia.
În acest context, pentru a ne face o idee corectă asupra dezvoltării intelectuale a copilului, este necesar să analizăm felul în care se produce această dezvoltare, cu scopul de a determina implicațiile acesteia asupra formării reprezentărilor matematice la această vârstă.
Conform teoriei genetice a lui (Piaget,1965), învățarea este subordonată dezvoltării, copilul parcurgând mai multe stadii în dezvoltarea cognitivă.
El integrează vârsta de la 3 la 6/7 ani în stadiul gândirii preoperatorii a cărei caracteristică principală este aceea că gândirea copilului este intuitivă, simbolică, bazată pe acțiunea cu obiectele iar limbajul este facilitatorul învățării deoarece prin intermediul lui se produce acțiunea.
Spre deosebire de copiii aflați în stadiul senzorio – motor care învață să înțeleagă lumea doar prin manipularea fizică a obiectelor, preșcolarul poate utiliza simboluri pentru a-și reprezenta mental obiectul.
Gândirea se formează și dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul fiind legată de realitate. Limbajul are rol determinant pentru toate celelalte acumulări care vor duce la dezvoltarea personalității copilului, devenind principalul instrument cu care copilul operează și care asigură transferul acțiunii din plan extern în plan intern.
În stadiul preoperațional operațiile mentale încă nu sunt formate, nu sunt reversibile ci sunt orientate doar într-un singur sens, dezvoltarea mentală fiind dominată de gândirea în imagini, de situații concrete. Este o gândire intuitivă, concretă dependentă de percepții și imagine. Gândirea se dezvoltă odată cu operațiile mentale care se împletesc și subordonează unele altora.
Dacă vârstei de 3-4 ani îi este specifică formarea de preconcepte și prerelații, raționamentele copiilor fiind de tip inductiv, vârsta de la 4 la 7 ani reprezintă momentul formării conceptelor, în care crește capacitatea copilului de intuire a unor acțiuni.
Ajuns la acest nivel de dezvoltare, copilul poate să efectueze operații în plan mental, să verbalizeze acțiunea și raporturile stabilite în plan concret.
În această perioadă crește capacitatea copilului de analiză și sinteză, el reușind să descompună mental însușirile obiectului analizat și să-l recompună potrivit raporturilor părților componente ale acestuia(sinteză). Învață totodată să observe raporturile spațial poziționale dintre obiecte precum și să examineze obiectele folosind comparația, prin operarea cu anumite criterii ca: formă, mărime, culoare, suprafață, volum, număr.
Un alt proces psihic ce cunoaște o puternică dezvoltare în preșcolaritate este memoria, capacitatea acesteia crescând pe măsura dezvoltării copilului, iar activitățile din grădiniță contribuie la dezvoltarea acestei capacități.
Imaginația copilului la această vârstă este foarte bogată având ca și caracteristică animismul, iar atenția este instabilă, copilului trebuind să i se ofere activități interesante care să-i cultive interesul și implicarea în activitățile de învățare. (Neagu ,Beraru,1995)
Cunoscând aceste caracteristici generale ale preșcolarului, în desfășurarea activităților din grădiniță inclusiv a celor matematice, trebuie să se pună accent pe implicarea directă a copilului în învățare, stimulând gândirea, memoria, atenția, imaginația, în vederea realizării progresului.
1.2.Rolul și importanța activităților matematice în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă în condițiile vieții contemporane, are o importanță deosebită deoarece stimulează dezvoltarea intelectuală a copilului ,având o influență pozitivă asupra dinamicii vieții acestuia.
De-a lungul timpului, științele matematice s-au dovedit folositoare omenirii prin multiplele aplicații practice, de aceea astăzi ele constituie fundamentul culturii moderne, pentru că indiferent de domeniul de activitate pe care omul o desfășoară, el trebuie să posede o gândire care să-i permită selectarea informațiilor și luarea unor decizii rapide. Matematica se învață din viață și pentru viață iar înțelegerea conceptelor ei și operarea cu ele duce la formarea unei gândiri logice și creatoare.
Activitățile matematice ocupă un rol important în cadrul activităților instructiv – educative din grădiniță, ținând cont că în Programă sunt repartizate pentru grupa pregătitoare două activități pe săptămână. Ele sunt cuprinse în cadrul Domeniului experiențial „Științe” alături de „Cunoașterea mediului”.
„Rolul activităților matematice în grădiniță este de a iniția copilul în procesul de matematizare ceea ce va asigura înțelegerea unor modele uzuale ale realității.” (Neagu; Beraru, 1995 p.10)
Activitățile matematice implică o tensiune, o mobilizarea tuturor componentelor psihicului uman, dar mai ales a gândirii și a inteligenței. Prin intermediul lor, preșcolarii își dezvoltă operații ale gândirii (analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea ), fiind familiarizați în același timp și cu un limbaj matematic accesibil vârstei și gradului de înțelegere al acestora.
În grădiniță copilul învață să formeze mulțimi de obiecte, descoperă proprietățile lor caracteristice, stabilește relații între ele, efectuează operații cu ajutorul acestora,dobândind astfel o pregătire necesară înțelegerii numărului natural și a operațiilor cu numere, operațiilor logice, precum și a relațiilor de incluziune și egalitate a numerelor.
În această perioadă, a preșcolarității, gândirea copilului este concretă, bazată pe acțiunea cu obiectele iar limbajul are un rol important în dezvoltarea intelectuală deoarece prin intermediul lui se produce acțiunea. Pentru o mai bună asimilare și înțelegere a conceptelor matematice, în desfășurarea activităților de învățare în grădiniță ,trebuie să se țină cont de anumite cerințe de ordin psihopedagogic și anume: „ – copilul să beneficieze de o experiență concretă, variată și ordonată, în sensul implicațiilor matematice;
– situațiile de învățare trebuie să favorizeze operațiile mentale, copilul amplificându-și experiența cognitivă;
– dobândirea unei anume structuri matematice să fie rezultatul unei acțiuni concrete cu obiectele, imagini sau simboluri pentru același conținut matematic;
– dobândirea reprezentărilor conceptuale să decurgă din acțiunea copilului asupra obiectelor spre a favoriza reversibilitatea și interiorizarea operației;
– învățarea să respecte caracterul integrativ al structurilor, urmărindu-se transferul vertical între nivelele de vârstă și logica formării conceptelor;
– acțiunile de manipulare și cele ludice să conducă treptat spre simbolizare.” (Neagu; Beraru, 1997 p. 25)
Activitățile matematice au ca scop formarea unor structuri cognitive: reprezentări, concepte, noțiuni, care sunt puse în evidență printr-o serie de structuri operatorii: deprinderi, priceperi, abilități.
Putem afirma deci că evoluția proceselor gândirii este în strânsă legătură cu acțiunea copilului asupra obiectelor în procesul asimilării elementelor matematice.
Prin acțiunea repetată cu obiectele copilul își formează deprinderile, care la rândul lor prin exersare se transformă în priceperi.
Deprinderile și priceperile devin prin sarcinile de învățare abilități specifice, acestea din urmă reprezentând rezultatul dezvoltării bazei senzoriale de cunoaștere, contribuind astfel la formarea gândirii matematice și logice.
Abilitățile specifice reprezintă un ansamblu de priceperi, deprinderi și capacități care prin acțiune declanșează actul intelectual.
Activitățile matematice pot fi ierarhizate după nivelul de dezvoltare al bazei senzoriale de cunoaștere:
– de identificare a obiectelor și mulțimilor;
– de triere, sortare și formare a mulțimilor;
– de elaborare a judecăților de valoare și exprimare a unităților logice;
– de ordonare, clasare, seriere;
– de apreciere globală a cantității;
– de grupare, asociere a obiectelor în perechi;
– de sesizare a schimbărilor ce survin într-o cantitate. ( Neagu; Beraru, 1997 )
O importanță deosebită în dezvoltarea intelectuală a copiilor și în pregătirea acestora pentru învățarea școlară, o are dobândirea cunoștințelor despre cantitate (recunoașterea, denumirea, descoperirea și înțelegerea relațiilor care se stabilesc între diferitele cantități, efectuarea operațiilor concrete cu diferite mulțimi – clasificare, punere în corespondență, comparare, ordonare), exersarea gândirii logice, familiarizarea cu numerele naturale.
Datorită activităților matematice variate care se desfășoară în grădiniță sunt exersate intens atât operațiile gândirii de analiză, sinteză, comparație,etc. cât și însușirile ei,flexibilitate, fluiditate, elaborare, originalitate.
Prin diferitele activități în care preșcolarii au ca sarcini alcătuirea de mulțimi după criterii date (formă, culoare, dimensiune, poziția în spațiu sau plan ), stabilirea unor relații (de egalitate – tot atâtea, inegalitate – mai multe, mai puține ) între diferite cantități, ordonarea în șir, în ordine crescătoare și descrescătoare după dimensiuni, cantități, asocierea numărului și cifrei corespunzătoare, indicarea poziției unui număr într-un șir, se dezvoltă atât gândirea cât și memoria, imaginația și limbajul, acesta din urmă fiind considerat baza formării judecăților și raționamentelor.
(Zlate, 2009, p.217) afirma că „fără limbaj nu se poate vorbi de formarea noțiunilor, judecăților, raționamentelor, fără el nu există abstractizări și generalizări, nu pot fi rezolvate probleme.”
Activitățile cu conținut matematic formează și unele deprinderi de activitate intelectuală și anume:
„ – de a asculta cu atenție cerințele formulate de educator;
– de a acționa corect în raport cu aceste cerințe;
– de a răspunde la întrebări;
– de a judeca, de a completa sau corecta răspunsurile celorlalți copii;
– de a pune întrebări și de a da soluții originale în diferite situații problematice.” (Atanasiu; Purcaru, 2002, p.13 )
În consecință se poate afirma că activitățile matematice din grădiniță, au o importanță deosebită în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, pentru că formează capacitatea acestora de a aplica diferitele cunoștințe dobândite, în situații multiple și variate, contribuind astfel la pregătirea copiilor pentru însușirea și înțelegerea noțiunilor matematice, pregătindu-i astfel pentru intrarea în următoarea treaptă, cea a școlarității.
CAPITOLUL 2
Actualitate și modernism în învățământul românesc
2.1. Integrarea curriculară
Noțiunea de curriculum integrat nu este o noțiune chiar nouă, înțelesul modern al acestui concept fiind anticipat încă de la 1700 de către J. J. Rousseau, care susținea necesitatea construirii unui curriculum pe baza nevoilor și intereselor copilului pornind de la experiența acestuia. (Ciolan, 2008 )
Astfel în societatea actuală în continuă schimbare este nevoie de o proiectare inovatoare a curriculumului care să asigure copiilor formarea unor competențe fundamentale, competențe de tip interdisciplinar și transdisciplinar, pentru că este evident faptul că organizarea învățării pe criteriul disciplinelor formale clasice nu mai este suficientă într-o lume caracterizată de o dezvoltare puternică și rapidă din punct de vedere informațional și tehnologic.
De aceea o învățare dincolo de discipline, prin parcurgerea unui curriculum integrat, poate fi mai aproape de nevoile omului contemporan.
2.1.1.Aspecte ale integrării curriculare
Abordarea integrată a curriculumului este considerată o strategie modernă, inovatoare a timpurilor noastre, prin care se stabilesc relații de convergență între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile mai multor discipline.
Termenul „integrat” conform DEX înseamnă „a îngloba, a încorpora, a armoniza” putând fi interpretat și în sensul că anumite părți separate sunt aduse împreună pentru a forma un întreg funcțional, unitar și armonios.
Astfel prin integrare se înțelege acțiunea de a face să interrelaționeze diferite elemente pentru a construi un tot unitar, de nivel superior.
Prin predarea integrată a cunoștințelor, copiii își asigură achiziția unei imagini coerente și unitare asupra lumii reale, motivând și dezvoltând puterea acestora de a percepe și crea noi relații, modele, sisteme și structuri.
Literatura de specialitate consideră ca și sinonime conceptele de curriculum integrat și curriculum interdisciplinar de aceea aceste două concepte sunt utilizate în paralel.
Integrarea curriculumului servește la :
– acoperirea rupturilor dintre discipline ;
– sinergia câmpurilor disciplinare atât la nivelul cercetării științifice cât și al curriculumului ;
– construirea prin educație, a unor structuri mentale dinamice, flexibile și responsive;
– rezolvarea de probleme. (Ciolan ,2008 )
Curriculumul integrat traversează astfel barierele obiectelor de studiu, centrându-se pe arii mult mai largi ale cunoașterii și în care predarea și învățarea sunt văzute dintr-o perspectivă holistică, reflectând lumina reală, având totodată și un caracter interactiv.
Integrarea presupune mai multe niveluri și anume:
Monodisciplinaritatea
– care deși este axată pe independența disciplinelor, elemente de integrare pot apărea și la acest nivel prin inserția unui fragment în structura unei discipline și armonizarea unor conținuturi în interiorul acesteia, permițând astfel o mai bună rezolvare de probleme.
După cum observă (Ciolan, 2008 ), încă de la acest nivel se pot avea în vedere două dimensiuni ale integrării:
Integrarea orizontală: între conținuturi și/sau competențe ale disciplinei situate la același nivel de studiu;
Integrarea verticală: între conținuturi și/sau competențe ale disciplinei care se învață la niveluri/ani diferiți de studii.
Pluridisciplinaritatea
– se referă la situația în care o temă este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, procesul de integrare referindu-se în special la nivelul conținuturilor învățării cu focalizare pe realizarea conexiunilor între cunoștințe, prin utilizarea unor strategii didactice de predare – învățare tematică.
„Tema este o construcție sau reconstrucție conceptuală care se bazează pe procesualitatea integrativă a manifestării fenomenelor, proceselor, legilor și evenimentelor, iar abordarea tematică permite o discernere mai profundă a constantelor, structurilor și conținuturilor în dezvoltarea științelor.”( Neacșu, 1990 p. 215 )
Avantajul pluridisciplinarității constă în faptul că tema este abordată în globalitatea sa din mai multe perspective, structurând învățarea de probleme, permițând astfel formarea unei gândiri realiste și nuanțate.
Interdisciplinaritatea
– presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare, învățarea depășind limitele stricte ale disciplinelor, prin transferuri de cunoștințe, concepte, metode, dintr-o disciplină în alta, căutându-se teme comune mai multor discipline, care pot duce la realizarea obiectivelor de învățare la nivel înalt, a formării de competențe transversale.
Nicolescu, B. cit. in, (Ciolan, 2008) vorbește de trei grade de interdisciplinaritate considerând că transferul de metode între discipline reprezintă fundamentul principal al interdisciplinarității;
– gradul aplicativ – se referă la faptul că în urma transferului metodelor, rezultă aplicați practice concrete;
– gradul epistemologic – ce se referă la faptul că în urma asimilării de metode din alte domenii în cadrul unei anumite discipline , se inițiază analize profitabile în privința propriei epistemologii;
– gradul generator de noi discipline în care transferul de metode între discipline duce la apariția unui domeniu nou.
Avantajul acestei abordări constă în faptul că permite transferul și dezvoltarea de noi probleme, iar prin facilitarea transferului, ea construiește un potențial, contribuind la creșterea raportului dintre cantitatea de cunoștințe și volumul de învățare.
Interdisciplinaritatea are un rol important în noile programe de învățământ și în reforma curriculară, în care accentul este pus pe o proiectare curriculară bazată pe învățarea integrată a cunoștințelor și formarea capacităților copiilor, în raport cu experiențele de viață ale acestora.
Transdisciplinaritatea
-presupune abordarea integrată a curriculumului prin centrarea pe probleme ale vieții reale, așa cum apar ele în diferite situații ale vieții cotidiene, în care accentul cade pe găsirea de soluții în rezolvarea de probleme, cu scopul de a dezvolta competențe pentru viață.
Interesele, nevoile și caracteristicile copiilor prin abordarea transdisciplinară, sunt plasate în centrul experiențelor de învățare,dezvoltarea personală și integrală a acestora fiind obiective care nu pot fi atinse prin abordarea disciplinelor unitare ca structuri curriculare.
După cum sublinia (Nicolescu, 2008 p. 53) transdisciplinaritatea se referă „așa cum indică prefixul trans, la ceea ce se află în același timp între discipline și înăuntrul diverselor discipline și dincolo de orice disciplină.”
Ea reprezintă gradul cel mai înalt de integrare al curriculumului, mergând chiar până la fuziune,aceasta reprezentând faza cea mai complexă și mai radicală a integrării.
(Ciolan, 2008 p. 133), prezintă stadialitatea integrării, din punctul de vedere al procesului care duce la nivelul de integrare respectiv, astfel:
Intersecție, Fuziune
Corelare , interacțiune
Inserție, juxtapunere
armonizare
Putem afirma deci că transdisciplinaritatea reprezintă, prin gradul său de complexitate, nivelul ce înglobează toate celelalte niveluri de intervenție educativă : monodisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea.
Astfel se poate spune că monodisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt patru părți componente ale unui întreg, iar acest întreg reprezintă cunoașterea.
(Ciolan, 2008 ) este de părere că indiferent de nivelul de integrare abordat, proiectarea integrată a curriculumului se centrează pe învățarea prin descoperire,pe învățarea prin cercetare, pe baza viziunii constructive și globale asupra lumii înconjurătoare.
Acesta este și punctul meu de vedere referitor la proiectarea integrată a curriculumului deoarece consider că o abordare interdisciplinară, oferă copilului o învățare centrată pe formarea de competențe net superioare celor formate printr-o abordare monodisciplinară.
2.1.2. Elemente de noutate în noul curriculum pentru învățământul preșcolar
În contextul curriculumului actual accentul cade pe dezvoltarea globală a copilului, de aceea pregătirea acestuia trebuie să urmărească în egală măsură atât formarea competențelor academice, cât și formarea capacităților, deprinderilor și atitudinilor ce țin de dezvoltarea socio-emoțională și cognitivă, dar care să fie în acord cu particularitățile de vârstă și individuale ale copilului.
Astfel se urmărește formarea unor competențe transversale, care să ofere copilului capacitatea de a se adapta la situații noi, de a face legături între cunoștințele dobândite, de a lua decizii adecvate contextului, fapt ce îi conferă pregătirea necesară integrării în viața școlară și socială.
Curriculumul actual prevede de altfel și diversificarea strategiilor de predare – învățare – evaluare, punându-se accent pe metodele activ – participative, care au ca scop încurajarea copilului de a explora, de a deveni independent, ținându-se cont de ritmul și de nivelul de dezvoltare individuală, pentru adaptarea cu succes la sarcinile de învățare, ducând astfel la dezvoltarea stimei de sine și a unui sentiment pozitiv față de învățare.
Ceea ce mai presupune noul curriculum este atingerea cunoașterii prin intermediul învățării experiențiale, proiectată cu ajutorul jocului generator de satisfacție și motivație intrinsecă.
Evaluarea conform curriculumului actual trebuie să urmărească progresul copilului prin observarea sistematică, iar prin funcțiile ei de măsurare, de predicție și de diagnoză se urmărește obținerea unor informații care să ajute educatorul să intervină în mod adecvat acolo unde este necesar, planificând activitățile de învățare în concordanță cu cerințele individuale ale preșcolarilor.
Mediul educațional constituie un alt factor care contribuie la dezvoltarea preșcolarului, iar ca parteneri educaționali părinții au un rol important în procesul de predare –învățare – evaluare, conform curriculumului revizuit.
Pentru atingerea obiectivelor și finalităților propuse noul curriculum pentru învățământul preșcolar aduce ca noutate structurarea pe domenii de dezvoltare (dezvoltare fizică, sănătate și igienă personală, dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citit – scrisului, dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii, capacități și atitudini de învățare ), respectiv domenii experiențiale (Limbă și comunicare, Științe, Om și societate, Psihomotric, Estetic și creativ ).
Conținuturile învățării sunt organizate interdisciplinar, iar activitățile de învățare sunt desfășurate într-o manieră integrată.
Activitățile sunt desfășurate pe proiecte tematice, acestea trebuind să respecte planificarea celor șase teme anuale de studiu din programă.
În curriculumul pentru învățământul preșcolar apar acum trei categorii de activități de învățare:
a) activități pe „domenii experiențiale”;
b) jocuri și activități didactice alese;
c) activități de dezvoltare personală, rutine, tranziții, activități de după – amiază, activități opționale.
Domeniile experiențiale << sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” ( V. Vlăsceanu )care transced granițele dintre discipline și care în contextul dat de prezentul curriculum,se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului>> ( Pletea; Răileanu ; Grama; et.al, 2009 p. 144 ).
Activitățile pe domenii experiențiale pot fi monodisciplinare, interdisciplinare sau transdisciplinare putând fi cuprinse în tema săptămânii sau într-un proiect tematic.
Temele anuale sunt abordate pe două nivele de vârstă 3 – 5 ani, respectiv 5 – 6/7 ani, fiecare temă fiind explicitată cu referiri la domeniile experiențiale, obiective de referință, exemple de comportamente și sugestii de conținuturi, ele încercând să coaguleze conținuturile curriculare într-o structură integrată.
Camelia Munteanu și Eusebiu Munteanu ( 2009 ) consideră că dintre cele zece modele de proiectare integrată a curriculumului expuse de R. Fogarty și H. H. Jacobs cit. in (Ciolan, 2009, p.136 – 141) , cel mai potrivit pentru activitățile desfășurate la grădiniță, ar fi modelul „curriculumului ramificat” deoarece activitățile de învățare sunt structurate în jurul unei anumite teme cross – curriculare.
În lucrarea lor, Camelia Munteanu si Eusebiu Munteanu (2009) p. 36 – 37 prezintă două scheme de proiectare integrată pe o temă cross – curriculară ce mi se par a fi reprezentative în proiectarea și organizarea demersului educativ la grădiniță de aceea le voi prezenta în cele ce urmează:
Figura 2.1. Obiective operaționale structurate pe domenii de dezvoltare(Munteanu, Munteanu,2009, p. 36)
Figura 2.2. Obiective operaționale structurate pe domenii experiențiale (Munteanu, Munteanu,2009, p. 37)
În acest context curriculumul pentru învățământul preșcolar actual prevede ca educatorii să lucreze într-o manieră integrată, monodisciplinar și interdisciplinar pe baza unor proiecte tematice, acordând o mai mare importanță ambientului educațional și modului în care interacționează cu preșcolarii, punându-se un accent deosebit și pe evaluarea fiecărui copil în parte și comunicarea reală cu părinții.(Curriculum pentru învățământul preșcolar 2009)
2.2. Proiectarea și evaluarea în învățământul preșcolar
2.2.1. Proiectarea demersului didactic la grădiniță
Definirea proiectării pedagogice
Proiectarea pedagogică se înscrie azi printre temele prioritare ale investigației științifice de profil, având în vedere necesitatea ca învățământul să-și sporească valoarea formativă și eficiența. Ea reprezintă procesul deliberativ prin care se anticipează și prefigurează un demers educațional .
(Cristea, 2000 p. 310) definește proiectarea didactică astfel : „ proiectarea pedagogică reprezintă activitatea de structurare a acțiunilor și a operațiilor care asigură funcționalitatea sistemului și a procesului de învățământ la nivel general, specific (intermediar) și concret operațional conform finalităților elaborate în termeni de politică a educației ”.
Niveluri ale proiectării didactice la grădiniță.
În învățământul preșcolar educatorul își proiectează și organizează activitățile după o programă școlară ce urmărește atingerea unor obiective care să ducă la formarea de competențe.
Activitățile desfășurate în grădiniță indiferent de durată și dimensiunea lor, trebuie bine proiectate și atent planificate, educatorii având obligația de a studia atent și permanent programa în scopul de a selecta obiectivele și a găsi cele mai bune strategii și resurse, care să ducă la atingerea obiectivelor propuse, demers ce trebuie să corespundă cerințelor curriculumului pentru învățământul preșcolar.
În proiectarea demersului didactic la grădiniță, educatorul abordează trei niveluri de proiectare:
Nivelul macro – planificarea anuală / semestrială ( proiectarea unităților de învățare )
Nivelul mediu – proiect tematic sau tema săptămânală ( proiectarea conținuturilor)
Nivelul micro – proiectul didactic ( proiectarea activității zilnice )
a) Planificarea anuală – se realizează pornind de la studierea amănunțită de către educator a programei școlare care prevede parcurgerea a șase teme anuale obligatorii de studiu : „ Cine sunt / suntem ?; Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ ?; Cine și cum planifică / organizează o activitate ?; Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim ?;Ce și cum vreau să fiu ? ”
Prin parcurgerea acestor șase teme integratoare de către preșcolar, se urmărește cunoașterea realității de către copil, învățarea devenind un proces de investigare a înțelesurilor, facilitând dezvoltarea unor structuri cognitive.
Proiectarea anuală / semestrială se face în jurul acestor teme obligatorii, educatorul având libertatea de a alege subtemele care se cer a fi atractive, pentru a motiva copiii în învățare.
Se selectează apoi obiectivele de referință din programă, după care se planifică din punct de vedere calendaristic.
b) Proiectul tematic –constă în elaborarea unei structuri coerente de activități de învățare care să ofere copiilor achiziția unor cunoștințe și abilități pe o anumită temă.
Aceste activități se pot desfășura pe parcursul uneia sau mai multor zile, oferind copilului o învățare integrată de tip interdisciplinar și transdisciplinar de unde și denumirea de „ activitate integrată. ”
Activitățile integrate sunt elemente de noutate în curriculumul pentru învățământul preșcolar, abordând o învățare de tip interdisciplinar pentru că sintetizează și armonizează informații din diferite domenii ale științelor, cu scopul de a crea copilului o imagine în ansamblu asupra realității.
Ele pot fi de mai mute tipuri în funcție de durată și elementele de conținut:
– activități integrate ce se desfășoară pe parcursul unei zile întregi și care înglobează toate activitățile din acea zi;
– activități integrate ce înglobează activitățile liber alese și activitățile pe domenii experiențiale dintr-o zi;
– activități integrate ce înglobează doar activitățile pe domenii experiențiale dintr-o zi;
– activități integrate în care activitatea de bază este un anumit tip de activități pe domenii experiențiale din ziua respectivă dar în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii experiențiale, indiferent de programul zilei.( Curriculum pentru învățământul preșcolar 2009).
Deoarece activitățile integrate reprezintă un demers global al actului educativ, pentru acestea se va realiza un singur proiect didactic indiferent de conținutul acestora.
În elaborarea unui proiect tematic se vor parcurge următoarele etape:
– alegerea temei ( la sugestia copiilor sau în funcție de interesele acestora);
– efectuarea hărții tematice;
– stabilirea obiectivelor și a comportamentelor vizate;
– analiza resurselor și realizarea centrului tematic;
– discuții prealabile cu persoanele implicate ( parteneri educaționali ): realizarea de albume, filme, serbări, afișe, etc.
c) Proiectul didactic
Elaborarea unui proiect didactic bine realizat constituie o piatră de încercare pentru orice cadru didactic deoarece succesul unei activități este garantat de buna pregătire și anticipare a secvențelor instructiv – educative.
(Cerghit ,1983 p. 61) afirmă că proiectarea didactică este „un act de creație directivat de principii didactice care exprimă cerințele și condițiile interne și externe ale învățării, care sintetizează cele mai recente date științifice, implicate în explicarea procesului de învățământ”.
Proiectul didactic este conceput și elaborat de către cadru didactic pentru a-i folosi în organizarea și conducerea demersului educativ ce urmează a fi desfășurat. El reprezintă procesul deliberativ la nivel micro de fixare mintală a pașilor ce vor fi parcurși în realizarea activității didactice.
Deoarece la nivel preșcolar, curriculumul este centrat pe obiective, elaborarea proiectului didactic pornește de la cunoașterea acestor obiective cadru și de referință din care se desprind obiectivele operaționale, acestea din urmă fiind formulate de către cadrul didactic.
Alegerea conținuturilor instruirii, a metodelor și mijloacelor didactice utilizate în activitate, trebuie să fie în concordanță cu obiectivele propuse, să corespundă nevoilor și intereselor copiilor, precum și particularităților de vârstă ale acestora, ținându-se cont și de ariile curriculare prevăzute în programă.
Metodele și instrumentele de evaluare vor fi alese corespunzător pentru a se putea constata progresul copiilor și nivelul de realizare al obiectelor propuse.
Un proiect didactic bine întocmit trebuie să respecte cerințele metodice, contribuind în acest mod la buna desfășurare a demersului educativ și la atingerea obiectivelor propuse.
Proiectul didactic este structurat de regulă pe două părți: una introductivă și una ce vizează desfășurarea propriu-zisă a activității, adică a momentelor sau evenimentelor ce urmează a fi parcurse pas cu pas în activitate.
Se poate preciza totuși că nu există un model unic de desfășurare a activităților dar important este ca în proiectarea demersului anticipativ să se urmărească adecvarea situațiilor de învățare la necesități pentru a aduce la obținerea unor rezultate satisfăcătoare și a progresului copilului.
În conceperea și elaborarea unui proiect didactic se vor parcurge mai multe etape:
– analiza generală a activității prin consultarea curriculumului, a programei sau altor surse bibliografice;
– determinarea obiectivelor cadru, de referință și operaționale;
– selectarea și organizarea conținutului învățării în concordanță cu obiectivele propuse;
– alegerea și combinarea metodelor și procedeelor didactice în funcție de situație;
– selectarea mijloacelor de învățământ adecvate;
– alegerea metodelor și instrumentelor de evaluare corespunzătoare prin care să se poată verifica gradul de realizare a obiectivelor propuse.
La anexe este atașat spre exemplificare un proiect didactic pentru o activitate interdisciplinară.
2.2.2. Evaluarea în învățământul preșcolar
Definirea evaluării
În literatura de specialitate fiecare autor dă o definiție evaluării, explicând-o prin prisma relațiilor pe care aceasta le are cu alte procese sau fenomene, sau prin raportare la anumite criterii.
În lucrarea „ Sisteme de instruire alternative și complementare” (Cerghit , 2008 p. 345) spune că „ a evalua înseamnă a enunța o judecată de valoare după criterii precis stabilite, cu privire la o entitate determinată cu scopul adoptării unei decizii referitoare la ameliorarea sau viitorul acestei entități”.
Din punct de vedere al cadrului didactic evaluarea școlară reprezintă un proces complex prin care se măsoară și verifică gradul de îndeplinire al obiectivelor propuse atât la nivelul elevului cât și la nivelul activităților propuse, cu ajutorul căruia se reglează întreaga activitate didactică în funcție de rezultatele obținute.
Funcțiile și rolul evaluării
Funcțiile și rolul pe care îl îndeplinește evaluarea în procesul instructiv-educativ este de a oferi informații despre evoluția copilului pe tot parcursul procesului educativ, contribuind în egală măsură și la reglarea procesului prin care copilul învață, având efecte benefice asupra dezvoltării ulterioare a acestuia.
Scopul evaluării este de a constata și măsura rezultatele obținute în urma acțiunii pedagogice, de a diagnostica factori care au dus la obținerea acestor rezultate și în final de a prognostica modalități de desfășurare ulterioară a actului educativ, care să ducă la îmbunătățirea activității și rezultatelor obținute.
Astfel evaluarea îndeplinește următoarele funcții :
a ) Funcția constatativă – prin care se urmărește cunoașterea și constatarea rezultatului fenomenului sau activității evaluate, rezultatului fenomenului sau activității evaluate, cunoaștere ce trebuie să fie cât mai exactă și obiectivă pentru a se putea interveni cât mai bine în ameliorarea fenomenului.
b ) Funcția diagnostică – scopul acestei funcții este de a identifica factorii, cauzele și condițiile care au dus la obținerea acelor rezultate. Ea vizează explicarea situației existente și luarea unor decizii ameliorative.
c ) Funcția predictivă – ce vizează utilizarea rezultatelor obținute în urma evaluării, pentru prevederea celor obținute ulterior.
Aceste funcții interrelaționează între ele cu scopul de a culege informații, de a identifica puncte tari și slabe ale activității, precum și dificultățile pe care le întâmpină copilul în învățare, căutându-se totodată și modalități de îmbunătățire a actului educativ, pentru depășirea obstacolelor în învățare.
Rolul evaluării este și de a orienta și dirija activitatea de învățare a copilului, contribuind la formarea unui stil de învățare propriu, motivând copilul spre învățare, dezvoltând astfel capacitatea acestuia de autoevaluare, ceea ce duce la atingerea succesului școlar și prevenirea insuccesului, atingându-se astfel obiectivele educaționale.
Metode și tehnici de evaluare
Pentru luarea unor decizii ulterioare ale desfășurării actului educativ în funcție de rezultatele obținute în evaluare, cadrul didactic utilizează o gamă largă și variată de metode și tehnici de evaluare.
Dintre acestea voi aminti :
Metode tradiționale de evaluare :
evaluare orală
evaluare scrisă
evaluare prin probe practice
Metode moderne de evaluare :
– observarea sistematică a comportamentului copilului față de activitatea de învățare
portofoliul
proiectul
autoevaluarea
Evaluarea în activitățile didactice din grădiniță
În grădiniță evaluarea are un caracter specific, determinarea progresului copiilor prin observarea sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu părinții, jocurile didactice, portofoliul copilului, fișele, lucrările practice, analiza produselor activității, fiind considerate metode eficiente de evaluare.
Evaluarea în grădiniță trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși nu în comparație cu ceilalți, pentru că fiecare copil este unic, având propriul său ritm de dezvoltare.
Se urmărește de altfel și atingerea anumitor comportamente în urma parcurgerii mai multor secvențe de învățare, fapt ce demonstrează că obiectivele urmărite au fost atinse.
Evaluarea preșcolarului poate fi realizată ținând cont de trei tipuri diferite de cadre de referință : (Munteanu ; Munteanu , 2009 p. 114 )
capacitatea copilului de a-și analiza propria activitate – autoevaluarea
prestația copilului în cadrul grupei – evaluare normativă
– progresul copilului în funcție de obiectivele prevăzute în programă – evaluare formativă.
În funcție de perioada de timp în care are loc evaluarea, în grădiniță există următoarele tipuri de evaluare :
Evaluare inițială
– este un tip de evaluare care angajează operațiile de măsurare, apreciere, decizie, ce se realizează prin probe scrise, orale și/sau lucrări practice, aceasta având loc la începutul anului școlar cu scopul de a cunoaște nivelul de învățare al copiilor și pentru a determina nivelul de pornire la începutul programului de instruire, a stabilirii pașilor ce trebuie urmați în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Evaluare formativă
– aceasta îndeplinește o funcție pedagogică prioritar formativă și se realizează pe tot parcursul demersului pedagogic, având ca scop descoperirea și remedierea lacunelor sau erorilor copiilor în învățare, informând astfel atât copilul cât și cadrul didactic asupra gradului de atingere a obiectivelor, ajutând la reglarea și autoreglarea didactică în funcție de rezultatele obținute.
Evaluare sumativă
– este tipul de evaluare ce are loc la sfârșit de an școlar sau după parcurgerea unui proiect tematic sau a unei unități de învățare, cu scopul de a furniza informații de bilanț asupra întregii activități educative desfășurate, verificându-se măsura în care au fost formate anumite competențe și gradul de atingere al obiectivelor.
Abordarea interdisciplinară a evaluării preșcolarilor
Numeroase studii sugerează schimbarea raportului dintre verificarea capacităților și verificarea cunoștințelor în favoarea celor dintâi, deoarece o evaluare eficientă este cea bazată pe verificarea capacităților copiilor în rezolvarea problemelor și a capacității de a opera cu informațiile dobândite, de a realiza transferuri, aplicații.
În acest context, pentru realizarea unui proces educațional eficient și de calitate, abordarea unor evaluări interdisciplinare, devine o coordonată principală în activitățile didactice din grădiniță.
O importanță deosebită o au realizarea unor evaluări practic-aplicative, cu abordare interdisciplinară prin care să se urmărească dezvoltarea în ansamblul pshiofizic al preșcolarilor.
Pentru realizarea unor evaluări interdisciplinare eficiente ar trebui parcurse câteva etape :
– stabilirea domeniilor de cunoaștere abordate interdisciplinar care să abordeze și domeniile practic-aplicativ și artistico-plastic;
– stabilirea obiectivelor operaționale prin respectarea principiilor didactice;
– alegerea și redactarea itemilor în funcție de obiectivele urmărite, de conținutul ce trebuie evaluat precum și de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor;
– respectarea cerințelor de ordin pedagogic și estetic;
– interpretarea lucrărilor, analiza datelor culese;
– stabilirea unor măsuri ameliorative.
Avantajele evaluării interdisciplinare sunt numeroase în sensul că duce la dezvoltarea cognitivă, la dezvoltarea creativității, a simțului estetic, dezvoltarea abilităților practic- aplicative, a abilităților în rezolvarea de probleme ale preșcolarilor, reprezentând în același timp și o sursă de date privind atât dezvoltarea preșcolarilor cât și activitatea didactică desfășurată.(Revista Învățământul Preșcolar 3-4/2006)
2.3. Integrarea interdisciplinară
Caracteristici generale
În dicționarul explicativ al Limbii române (1998) p. 207 , interdisciplinaritatea este definită astfel : „1. Caracterul a ceea ce este interdisciplinar. 2. Transfer de concepte și metodologie dintr-o disciplină în alta pentru a permite abordarea mai adecvată a problemelor cercetate .”
Dacă analizăm această definiție, constatăm că interdisciplinaritatea reprezintă o abordare tematică a integrării conținuturilor care depășește limitele dintre diferitele domenii ale cunoașterii, permițând lărgirea orizontului, prin transferul conceptelor și metodelor dintr-o disciplină în alta, oferind astfel o imagine integrată a lucrurilor care sunt analizate separat.
Deși interdisciplinaritatea este un principiu care derivă din cercetarea științifică se pot identifica unele modalități de implementare a acestuia și la nivelul curriculumului școlar și anume :
– la nivel macro-educațional, prin proiectarea și elaborarea planurilor, a programelor, a manualelor școlare într-o manieră interdisciplinară și transdisciplinară;
– la nivel micro-educațional prin proiectarea interdisciplinară a activităților de predare -învățare-evaluare ce se pot desfășura atât în cadrul formal cât și informal.
Conform lui (Văideanu,1988) se pot identifica trei puncte de intrare a interdisciplinarității în învățământul preuniversitar :
– prin intermediul activității autorilor de planuri, programe, manuale școlare, teste sau fișe de evaluare;
– prin activitatea profesorilor în cadrul proceselor instructiv-educative;
– prin activitățile nonformale sau extrașcolare.
În învățământ interdisciplinaritatea are o importanță deosebită, având implicații asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului.
Proiectarea și elaborarea unui conținut școlar într-o manieră interdisciplinară și utilizat în aceeași manieră, corespunde mult mai bine realității prezentate, conducând la o înțelegere mai bună și unitară din partea copiilor.
Deoarece se știe că în viața de zi cu zi nu folosim cunoștințe acumulate doar de la o singură disciplină și nu valorificăm capacitățile specifice unei singure materii de studiu, conținuturile școlare proiectate și elaborate într-un mod interdisciplinar ajută copilul să studieze fenomenele din perspectiva mai multor discipline intercorelate, formându-i acestuia capacități superioare pe care să le poată utiliza adecvat într-un context dat de realitatea înconjurătoare.
Astfel interdisciplinaritatea se impune ca o exigență a lumii contemporane supusă schimbărilor, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoașterii.
Modalități de organizare interdisciplinară a conținuturilor
Literatura pedagogică oferă mai multe modalități de organizare interdisciplinară a conținuturilor în funcție de natura transferurilor operate între discipline : ( Crețu , 1998)
– interdisciplinaritatea unor domenii învecinate ca de exemplu matematica și cunoașterea mediului;
– interdisciplinaritatea problemelor abordate;
– transferul de metode sau de strategii de cunoaștere dintr-o disciplină în alta;
– transferul de concepte ( valențele și conotațiile unui concept sunt valorificate în diferite domenii ale cunoașterii ).
Dacă în plan teoretic se constată că interdisciplinaritatea presupune trecerea de la învățământul bazat pe disciplinele tradiționale la cel de tip interdisciplinar, unde limitele disciplinelor unitare de studiu sunt depășite, în plan practic interdisciplinaritatea presupune abordarea conținuturilor instruirii în situații didactice concepute în funcție de corelațiile dintre diferitele discipline de învățământ.
Predarea – învățarea – evaluarea interdisciplinară prin corelarea obiectelor de studiu ( a conținuturilor acestora ) reprezintă un element de actualitate al învățământului modern românesc care vizează formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii copiilor, a capacității acestora de a aplica în practică cunoștințele acumulate, contribuind astfel la optimizarea procesului instructiv – educativ, la formarea unei personalități cu o cultură vastă.
Tipuri de demersuri interdisciplinare
La nivelul practicii școlare se regăsesc anumite demersuri interdisciplinare :
– demersuri interdisciplinare la nivelul corelațiilor minimale obligatorii pe care le aplică toți profesorii și care sunt prevăzute în planurile de învățământ, în programele școlare sau în ariile curriculare;
– demersuri interdisciplinare care presupun o analiză epistemologică a disciplinelor predate prin care se urmărește identificarea conceptelor și metodelor comune ce pot fi transferate dintr-o disciplină în alta. Pentru realizarea acestui demers este nevoie ca profesorul să aibă o vastă pregătire ( interdisciplinară și pluridisciplinară ) care să-i permită cu ușurință proiectarea și realizarea conexiunilor interdisciplinare în activitatea didactică.
Acest demers urmărește realizarea integrării interdisciplinare prin colaborarea profesorilor din mai multe discipline care să planifice și să proiecteze activitatea didactică în comun, în raport cu unele criterii și principii pedagogice asumate de toți.
Desfășurarea acestui demers se realizează oarecum cu dificultate, deoarece nu toți profesorii au competențe de colaborare, de cooperare și de lucru în echipă bine dezvoltate.
În acest context se poate afirma că e nevoie de o formare inițială și continuă a cadrelor didactice în vederea aplicării cu succes a interdisciplinarității, asigurând astfel o bună funcționare a procesului instructiv – educativ.
Abordarea interdisciplinarității în învățământ are avantaje multiple, în sensul că permite copiilor să acumuleze informații despre obiecte, procese, fenomene, ce vor fi aprofundate apoi în următorii ani ai școlarității. Clarifică în același timp mai bine o temă, prin corelarea cunoștințelor din mai multe discipline, permițând astfel aplicarea acestora în diferite domenii.
Interdisciplinaritatea în procesul de învățământ nu elimină organizarea pe discipline fiind un demers complementar, care intercorelează cu monodisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea și transdisciplinaritatea, asigurând copilului formarea sistematică și progresivă a unei culturi comunicative necesare acestuia în învățare, pentru interrelaționarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învățare, pentru învățarea permanentă.
În consecință se poate afirma că principala modalitate de introducere a interdisciplinarității în învățământ o reprezintă regândirea conținuturilor atât la nivel macro cât și la nivel micro în perspectiva conexiunilor posibile și necesare sub raport epistemologic și pedagogic.
2.4. Abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic ale preșcolarilor
În învățământul românesc deci și în cadrul grădiniței, interdisciplinaritatea este văzută ca un mod de gândire și acțiune care valorifică punctele de interferență dintre discipline în interesul dezvoltării în ansamblu a copilului. Ea reprezintă coordonarea la nivel superior a mai multor discipline depășind ,,granițele” dintre acestea datorită transferului de cunoștințe, metode și mijloace permițându-i astfel copilului să-și dezvolte abilitatea de a face conexiuni, de a integra cunoștințele și deprinderile dobândite în domenii diferite și diverse de viață, copilul dobândind în acest mod o viziune în ansamblu asupra vieții și universului.
Pentru că matematica este considerată o știință exactă care vine să exprime realitatea iar cunoștințele matematice sunt indispensabile în viața de zi cu zi indiferent de domeniul de activitate, corelarea conținuturilor matematice cu alte categorii de activități este foarte necesară și benefică în învățământul preșcolar.
Încă de la o vârstă fragedă copilul intră în contact cu anumite noțiuni matematice, pornind de la acțiunea de a se îmbrăca ( unde el învață că îmbracă o cămașă cu două mâneci, își încheie patru nasturi, se încalță cu doi pantofi ) sau acțiunea de a mânca ( mănâncă un măr, mai multe bomboane, etc. )
În aceste condiții prin abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic, preșcolarii își completează, consolidează și aplică cunoștințele, priceperile și deprinderile dobândite, dezvoltându-și astfel capacitatea de a număra, îmbina figuri geometrice, reda grafic imagini, separa jucării după anumite criterii, etc., în funcție de legăturile logice dintre conținuturile pedagogice, activitățile instructiv-educative fiind astfel mai atractive și eficiente, copilul devenind un subiect al cunoașterii și acțiunii.
În abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic educatoarea trebuie să selecteze cele mai adecvate conținuturi ( pe lângă metodele și mijloacele alese ) cu ajutorul cărora să se poată atinge obiectivele comune propuse, ducând în acest mod la dezvoltarea de competențe.
Majoritatea activităților din grădiniță pot fi corelate cu activitățile cu conținut matematic, adică atât în cadrul activităților liber alese cât și în cadrul activităților pe domenii experiențiale ( ex. cunoașterea mediului, activități plastice, muzicale, practice, activități de educarea limbajului, de educație fizică ).
De exemplu, în cadrul activităților didactice alese, la sectorul ,,Construcții” , preșcolarii își pot consolida cunoștințele matematice, prin organizarea ,,jocurilor de construcție” în care să se poată discuta despre cantitatea necesară realizării construcției prin numărarea pieselor cât și despre mărimea, culoarea, forma, grosimea, așezarea acestora, preșcolarii fixându-și astfel cunoștințele despre piesele geometrice, poziția spațială și/sau numere.
Tot în cadrul acestui sector preșcolarii pot utiliza și alte materiale sau obiecte din natură specifice temei săptămânii sau zilei, ca de exemplu bețișoare de diferite lungimi și grosimi. Ei pot fi invitați la jocul ,,Construind din bețișoare” având ca sarcină de exemplu construirea din bețișoare pe masă a unor obiecte de mobilier ( dulap, scaun, etc.),consolidând astfel cunoștințe despre lungimi, grosimi, prin compararea bețișoarelor.
Și în cadrul rutinelor preșcolarii folosesc noțiuni matematice. Astfel în cadrul întâlnirii de dimineață atunci când se face prezența, se numără copiii absenți, se stabilește câte fete și câți băieți lipsesc, se compară mulțimea fetelor absente cu cea a băieților absenți, descoperindu-se prin realizarea corespondenței mulțimea cu mai mulți, mai puțini sau tot atâția absenți, preșcolarii formându-și în acest mod, deprinderi și priceperi de a alcătui mulțimi în funcție de anumite criterii.
La calendarul naturii se pot număra anotimpurile, zilele săptămânii, se stabilește în al câtelea anotimp și în a câta zi a săptămânii ne aflăm, câte luni are anul,consolidând astfel într-un mod atractiv, șirul numeric crescător și poziția unui număr în șirul numeric.
Consolidăm și aprofundăm cunoștințe matematice și în activitățile de educare a limbajului, preșcolarii folosind numere cardinale atunci când sunt solicitați să numere cuvintele dintr-o propoziție, silabele și/sau sunetele dintr-un cuvânt. Prin jocurile didactice ,,Câte cuvinte am spus?” , ,,Jocul silabelor” , ,,Jocul sunetelor” , etc. ,copiii numără sau reprezintă grafic prin liniuțe orizontale numărul cuvintelor și al silabelor iar prin puncte, numărul sunetelor. Pot totodată intui prin compararea liniuțelor lungimea unui cuvânt ( liniuțe mai lungi, cuvinte mai lungi, liniuțe mai scurte ,cuvinte mai scurte ).
În lecturile după imagini preșcolarii sunt puși în situația de a scrie cifra corespunzătoare în căsuță pentru a așeza imaginile într-o ordine logică , în situația de a ,,citi” imaginile de la stânga la dreapta ori în situația de a preciza mărimile, culorile, pozițiile spațiale.
Și poveștile conțin elemente de corelare cu activitățile matematice ca de exemplu: ,,Soacra cu trei nurori” , „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” , „Ridichea uriașă” , „Cei trei purceluși” ,etc.
În cadrul povestirilor preșcolarii pot număra personajele, le pot grupa după anumite criterii sau pot efectua operații de adunare sau scădere ( ex. ,,Câte case au rămas nedărâmate după ce lupul a suflat cu putere peste două din casele purcelușilor?” , ,,3-2=1”).
Memorizările și ghicitorile sunt de asemenea modalități eficiente de familiarizare a preșcolarilor cu cifrele, cu aspectul ordinal al numerelor cât și cu operații de calcul aritmetic.
Exemplu:
Numărătoare
( din folclorul copiilor )
,, O alună, două, trei…
Veveriță, câte vrei?
– Vreau vreo patru, cinci sau șase
Că alunele-s gustoase.
– Îți dau șapte, opt sau nouă
Dacă o să ne spui și nouă
Când o să ne lase-n pace
Iarna cu zece cojoace.
Veverița socoti:
– Parcă nouă zile-ar fi!
Parcă opt, ba șapte-mi pare…..
Spune-mi vânt, tu nu știi oare?
Vântul s-a zburlit: – ,,Ba ,da”
Șase, cinci, așa ceva
Și-ai s-auzi atunci ohei! ,,Doi copii beau lăptișor
Cât spui patru, cât spui trei sau Și mai vine un puișor
Cât spui două,cât spui una Câți sunt,să-mi spui de vrei?
Cântând viscolul întruna.” Ai ghicit!Cu toții-s trei!”
Activitățile de educație muzicală pot consolida și fixa cunoștințe și deprinderi dobândite în activitățile cu conținut matematic.
Cântecele și jocurile muzicale ca de exemplu: „Zece negri mititei” , „Toți în cerc, vă așezați!” sau „ Șade rața pe butoi” ,etc., sunt foarte îndrăgite de copii, dezvoltându-le motivația și interesul pentru activitate.
Activitățile de cunoaștere a mediului se corelează foarte bine cu noțiunile matematice, preșcolarii desfășurând diferite activități de observare a animalelor, obiectelor, plantelor, florilor, fructelor, etc. și compararea acestora după anumite criterii, stabilind asemănări și deosebiri, formare de grupe, numărarea părților componente ale unor animale, petalele unor flori, precizarea formei și culorii, greutății, poziției spațiale a unor obiecte, etc.
Pe lângă importanța pe care o au în dezvoltarea armonioasă în plan fizic, activitățile de educație fizică au și un caracter interdisciplinar, corelându-se cu activitățile matematice în scopul atingerii obiectivelor comune. Astfel în desfășurarea activităților de educație fizică, preșcolarii prin intermediul jocului, efectuează diferite exerciții cu conținut matematic, de exemplu: întoarcerea spre stânga, spre dreapta, mersul cu pas cadențat, exerciții în 4 sau 8 timpi, etc.
Cunoștințele matematice sunt consolidate și fixate foarte bine și cu ajutorul activităților plastice și practice.
De exemplu în activitățile de desen, pictură, modelaj, se pot consolida cunoștințe despre culori, forme, poziții spațiale, mărimi, lungimi, etc., prin realizarea diferitelor lucrări unde pot fi utilizate diferite noțiuni matematice. Copiii trasează în realizarea lucrărilor diferite linii de diferite grosimi sau desenează ori pictează, utilizând diferite forme și culori in lucrările lor.
În activitățile practice preșcolarii utilizează materiale variate, care au culori, forme, mărimi sau grosimi diferite. Ei pot decupa, număra, lipi, mai sus, mai jos, deasupra, sub, ș.a., realizând un colaj sau o machetă, pot confecționa diferite obiecte prin îndoirea unei hârtii de formă pătrată sau dreptunghiulară în diferite moduri, obținându-se astfel coifuri, solnițe, bărcuțe, etc. sau pot utiliza tehnici ca: „Pătratul Tangram” , „Jocul mongol” sau „Oul Columb”, activități prin care preșcolarii își dezvoltă capacitatea de a utiliza noțiunile matematice dobândite anterior.
Astfel în urma exemplelor prezentate se poate constata că există o multitudine de posibilități de corelare a activităților matematice cu celelalte tipuri de activități din grădiniță.
Prin toate aceste activități care au la bază în principal jocul, copilul intră în contact cu diferite noțiuni matematice pe care și le însușește și consolidează, ducând astfel la formarea de priceperi și deprinderi, la formarea de competențe.
Abordarea interdisciplinară constituie astfel un mijloc eficient de realizare a progresului copilului și integrarea cu succes a acestuia în viața școlară.
2.5. Metode și procedee în abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic ale preșcolarilor
Definiția metodelor
În procesul de învățământ un rol important îl ocupă metodele și procedeele didactice. Acestea sunt parte integrantă a strategiilor didactice pe care cadrul didactic le utilizează în demersul educativ.
Termenul de metodă vine din grecescul „methodos” care înseamnă „drum spre…” , „cale…de urmat” , în vederea atingerii unui scop. Ea reprezintă deci o cale, o modalitate prin care cadrul didactic îi determină pe copii ( preșcolari, elevi ) să descopere drumul spre aflarea soluțiilor în procesul învățării.
(Cerghit, 2001 p. 63) definește metoda ca fiind „ o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot familiar eforturile profesorului și ale elevilor săi.”
Altfel spus pentru cadrul didactic metodele reprezintă un mijloc prin care el organizează și conduce activitatea didactică în vederea realizării instruirii, a stimulării și implicării active a copiilor în actul instructiv – educativ iar pentru elevi (preșcolari) metodele reprezintă calea de asimilare a unor cunoștințe, priceperi, deprinderi , ce duc la formarea de competențe.
Metodele devin deci un instrument comun al cadrelor didactice și al elevilor prin care se realizează reușita unei activități și atingerea obiectivelor stabilite.
De asemenea ele dezvoltă copiilor motivația intrinsecă, încurajează munca independentă și prin cooperare, cultivă spiritul creativ, practic și aplicativ.
Conform accepției funcțională și structurală dată metodei aceasta poate fi considerată un ansamblu organizat de procedee cu ajutorul cărora se ating obiectivele urmărite.
Astfel procedeul reprezintă o tehnică de execuție fiind considerat o componentă particulară a metodei.
Cei doi termeni se pot converti însă la un moment dat, metoda devenind procedeu iar procedeul metodă, relațiile dintre cei doi termeni fiind foarte dinamice.( Iucu,2001)
Funcțiile metodelor
În activitățile didactice, metodele pot îndeplini anumite funcții cum ar fi:
funcția cognitivă – ce reprezintă calea de acces a copiilor spre cunoaștere;
funcția instrumentală – ea reprezentând instrumentul prin care se realizează atingerea obiectivelor;
funcția motivațională – metoda poate stârni curiozitatea și dorința de acțiune a preșcolarului;
funcția normativă – care indică maniera prin care se realizează activitatea educativă;
funcția formativ-educativă deoarece metoda are o contribuție importantă în dezvoltarea în ansamblul psihofizic al copilului.
Clasificări ale metodelor
În literatura de specialitate există o multitudine de clasificări ale metodelor didactice după diferite criterii în: metode tradiționale – metode moderne, metode generale – metode particulare, metode bazate pe acțiune, metode bazate pe observare, etc.
Astfel după criteriul sursei de cunoaștere metodele pot fi:
metode de comunicare(scrisă, orală);
metode de explorare(directă sau indirectă) a realității;
metode bazate pe acțiune(cele bazate pe acțiunea directă și simulată);
metode de raționalizare a învățării și predării(metoda activității cu fișele,metode de instruire programată și asistată de calculator). Cerghit (2001)
Metode și procedee în activitățile interdisciplinare cu conținut matematic din grădiniță
Deoarece interdisciplinaritatea presupune pe lângă îmbinarea unor activități diferite în vederea atingerii unor obiective comune, și transferul de metode dintr-o disciplină în alta, în grădiniță prin activitățile didactice pe care le desfășoară, educatoarea urmărește stimularea atenției și interesului preșcolarilor utilizând și îmbinând diferite metode și procedee care să ajute preșcolarul în învățare și în dezvoltarea de competențe.
În acest sens în abordarea interdisciplinară a activităților cu conținut matematic educatoarea poate utiliza metode didactice variate atât tradiționale cât și moderne , interactive, activ – participative prin care să stimuleze și activizeze copiii în învățare, în scopul realizării progresului în dezvoltarea acestuia.
Prin urmare, din multitudinea de metode prezentate în lucrările lor de (Neagu,Beraru 1995) și (Cerghit,2001) ce ar putea fi utilizate în activitățile didactice interdisciplinare cu conținut matematic voi prezenta câteva cu unele exemplificări.
Conversația – este o metodă ce face parte din categoria metodelor de comunicare orală și constă într-o succesiune logică de întrebări și răspunsuri în scopul realizării unor sarcini și situații de învățare. Întrebări de tipul „Ce ai făcut?”, „Din ce?”, „De ce?” ,pun copiii în situația motivării acțiunii și astfel prin limbaj se relevă conținutul matematic în activitățile interdisciplinare.
Exemplu:
„Ce ai făcut aici?” – „ Am făcut un brad.” ; „Ce ai folosit?” – „Am folosit trei triunghiuri verzi și un dreptunghi maro.” ; De ce ai folosit aceste forme?”- „Am folosit aceste forme pentru că tulpina bradului are forma de dreptunghi și este maro iar ramurile au forma de triunghi și sunt verzi.”
Astfel, prin metoda conversației se dezvoltă limbajul, perfecționându-se rostirea corectă a sunetelor și cuvintelor și se îmbogățește vorbirea, prin introducerea unor termeni matematici.
Explicația – este una din metodele de comunicare verbală folosită în toate activitățile didactice din grădiniță , utilizarea ei având ca scop favorizarea înțelegerii anumitor noțiuni, înlesnind astfel dobândirea de cunoștințe sau modalități de acțiune. Poate fi utilizată atât de educatoare cât și de preșcolari (educatoarea explică noțiunile sau modalitățile de lucru pe înțelesul copiilor iar aceștia explică modalitatea de acțiune și soluțiile găsite în rezolvarea sarcinilor, folosind un limbaj adecvat).
Explicația este întâlnită atât ca metodă cât și ca procedeu, putând fi de exemplu procedeu pentru metoda demonstrației sau a observației.
Demonstrația – ca metodă de explorare indirectă a realității este o metodă bazată pe contactul cu materialul intuitiv, valorificând caracterul activ ,concret, senzorial al percepției și reprezentării copilului.
Astfel în activitățile interdisciplinare din grădiniță, o situație matematică nouă, un procedeu nou de lucru vor fi demonstrate și explicate de către educatoare în scopul facilitării execuției corecte a unor acțiuni și al formării de deprinderi și comportamente corespunzătoare.
Demonstrația ajută preșcolarul să-și fixeze etapele de urmat în activitatea de învățare, etape ce vor fi parcurse într-o succesiune logică.
Metoda problematizării – este o metodă bazată pe învățarea prin descoperire care solicită gândirea copilului în descoperirea de soluții în vederea rezolvării situațiilor problemă,dezvoltându-i astfel gândirea independentă și motivația intrinsecă în învățare. Copilul pus în fața unei situații problemă caută calea de rezolvare prin efort personal propriu și astfel se dezvoltă din punct de vedere cognitiv.
Problematizarea poate fi folosită în activitățile interdisciplinare atât ca metodă cât și ca procedeu. În cadrul acestor activități educatoarea oferă copiilor un minim de informații dar și o întrebare problemă care să-i pună pe aceștia în dificultate,ei fiind nevoiți să facă apel la cunoștințele dobândite anterior precum și la căutarea unei căi de rezolvare a problemei.
Metoda observației – aparține categoriei metodelor de cunoaștere directă a realității cu ajutorul căreia educatoarea dirijează atenția preșcolarului astfel încât acesta să sesizeze anumite elemente esențiale, formându-și în acest mod reprezentări despre obiecte și însușirile acestora, îmbogățindu-și baza senzorială a cunoașterii.
În activitățile interdisciplinare cu conținut matematic observația este utilizată în vederea sesizării anumitor asemănări și deosebiri între obiecte, plante, animale, etc.,a intuirii formei, mărimii,culorii, greutății unor obiecte, a numărului anumitor părți componente ale animalelor, plantelor,florilor, etc.
Exemplu:
Compararea unei fetițe cu un băiețel( asemănări: copii, ființe, doi ochi, un cap ,etc. și deosebiri:păr lung – păr scurt,ochi negri – ochi albaștri,etc.).
Metoda exercițiului – este una din metodele active, bazată pe acțiuni motrice și intelectuale prin intermediul căreia pe baza acțiunii repetate conștient, copilul dobândește deprinderi și priceperi ce duc mai apoi la transformarea acestora în abilități și formarea de competențe.
Metoda exercițiului ocupă un loc important în activitățile din grădiniță deci și în cadrul activităților interdisciplinare cu conținut matematic, educatoarea având obligația de a crea situații cât mai variate de exersare a diferitelor noțiuni pentru a motiva preșcolarii și a nu duce la monotonie.
Metoda jocului – este metoda cea mai utilizată în activitățile din grădiniță deoarece activitatea de bază a preșcolarului este jocul, fiind o metodă din categoria metodelor bazate pe acțiune.
Prin joc preșcolarii își dezvoltă într-un mod plăcut, accesibil și rapid spiritul de cooperare, de observație, creativitatea, operațiile gândirii (analiză,sinteză,comparație, clasificare) precum și formarea unor deprinderi și priceperi.
Utilizarea jocului interdisciplinar cu conținut matematic oferă copilului o învățare agreabilă, relaxantă, fără conștientizarea de către acesta a efortului intelectual depus.
Jocul interdisciplinar trezește totodată și interesul, curiozitatea, îndepărtează frica, nesiguranța,mobilizează copiii în activitate, încurajează munca prin cooperare.
Prin corelațiile interdisciplinare din jocul didactic, preșcolarul înțelege adecvat fenomenele științifice, aspectele de viață și manifestarea lor firească, stimulându-le interesul pentru cunoaștere, copilul depășind astfel mai ușor sarcinile didactice datorită elementelor de joc prin care se dezvoltă motivația învățării și capacitatea de aplicare practică a cunoștințelor dobândite anterior.
Metoda lucrărilor practice – este întâlnită frecvent în activitățile din grădiniță la baza acesteia fiind acțiunea. Ea constă în executarea de către preșcolari a diferitelor sarcini în scopul aplicării cunoștințelor dobândite și a formării de priceperi și deprinderi, putând fi utilizată și în activitățile interdisciplinare cu conținut matematic (exemplu: realizarea unui colaj).
Metoda activității cu fișele – reprezintă metoda ce presupune aplicarea de fișe (pe discipline sau interdisciplinar),obiectivul urmărit fiind consolidarea cunoștințelor, verificarea capacităților preșcolarilor și eliminarea sau ameliorarea lacunelor în învățare.
Pe lângă aceste metode întâlnite cu regularitate în activitățile didactice din grădiniță se mai pot utiliza și alte metode moderne, interactive,de grup care pot fi adaptate și utilizate în cadrul activităților interdisciplinare cu conținut matematic.
Voi prezenta în cele ce urmează câteva dintre aceste metode care au fost preluate și prelucrate personal, din lucrarea autorilor( Breben, et al. 2002).
Metoda bulei duble – este o metodă prin care se pot stabili asemănări și deosebiri dintre două obiecte, fenomene, concepte, etc.,fiind reprezentată grafic prin două cercuri mari în care se așează imagini care denumesc subiectul. Între cercurile mari se vor desena cercuri mai mici în care se vor așeza sau desena simboluri cu asemănări dintre cele două obiecte iar în exteriorul cercurilor mari, spre stânga, respectiv spre dreapta ,cercuri în care se vor prezenta deosebiri între cele două obiecte.
Exemplu:
Metoda piramidei – este o metodă prin care se poate dezvolta capacitatea preșcolarilor de a sintetiza anumite informații și idei desprinse dintr-un text și de a opera cu acestea.
Ea constă în construirea unei piramide din pătrate așezate în ordine crescătoare de obicei pe covor.
Deși este o metodă utilizată mai mult în activitățile de educarea limbajului ea poate fi adaptată cu succes și în activitățile interdisciplinare cu conținut matematic deoarece și prin simpla observare a piramidei, preșcolarii își pot consolida cunoștințele despre formă, mărime, culoare sau număr.
Exemplu:
Piramida muzicală
( activitate interdisciplinară – educație muzicală și activitate matematică)
În acest exemplu am folosit cântecelul pentru copii „În pădurea cu alune”
După interpretarea cântecului cu toată grupa, preșcolarii se împart în șase grupuri, fiecare grup având sarcina să cânte câte o strofă din acest cântecel după care vor rezolva sarcinile propuse din fiecare pătrat al piramidei, apelând la conținutul cântecului în rezolvarea acestora.
Metoda brainstorming – sau „asaltul de idei” este o metodă de stimulare creativă care solicită gândirea divergentă în rezolvarea problemelor,bazată pe emiterea cât mai multor idei spontane indiferent de calitatea acestora, toate fiind notate fără a fi criticate. În activitățile interdisciplinare din grădiniță se poate aborda metoda brainstorming.
De exemplu în corelațiile interdisciplinare dintre matematică și educarea limbajului educatoarea poate cere copiilor să dea exemple de nume ce conțin trei silabe iar apoi cu ajutorul cuvintelor respective să alcătuiască propoziții din trei cuvinte.
Toate propozițiile vor fi notate de educatoare indiferent de corectitudinea acestora. La sfârșitul ședinței de brainstorming se vor număra silabele și cuvintele din propoziții și se vor reprezenta grafic.
Metoda ciorchinelui – reprezintă o tehnică ce facilitează realizarea unor conexiuni între cunoștințele dobândite anterior.
Prin utilizarea acestei metode în activitățile interdisciplinare cu conținut matematic preșcolarii își pot exersa și dezvolta capacitatea de a înțelege un anumit concept.
Exemplu:
Copiii sunt solicitați să spună cuvinte ce le vin în minte atunci când rostesc cuvântul „cerc”.
Acestea sunt doar câteva metode ce ar pute fi abordate în activitățile interdisciplinare cu conținut matematic din grădiniță.
Se poate constata în concluzie că gama metodelor didactice este foarte largă și variată, existând relații de complementaritate între acestea, fiecare metodă sau categorie de metode având bogate valențe pedagogice, ajutând preșcolarul în învățare și în realizarea progresului personal.
PARTEA A II A
EXPERIMENTUL PSIHOPEDAGOGIC
CAPITOLUL 3
Obiectivele și metodologia cercetării
3.1.Tema și problemele cercetării
Deoarece în societatea actuală în continuă schimbare în care trăim, o învățare centrată pe discipline formale clasice nu mai este suficientă, o învățare de tip interdisciplinar care să depășească granițele dintre discipline poate fi mai aproape de nevoile omului contemporan.
În acest context, tema acestei cercetări o reprezintă „Interdisciplinaritatea în cadrul activităților cu conținut matematic ale preșcolarilor” cu aplicație pe un lot de preșcolari ai grupei mari-pregătitoare.
Astfel lucrarea de față își propune să studieze măsura în care activitățile interdisciplinare cu conținuturi matematice duc la îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor.
Cercetarea este una constatativ – aplicativă realizată în cadrul unui experiment psihopedagogic.
3.2. Obiectivele și ipoteza cercetării
Obiectivele cercetării
– stabilirea nivelului inițial de cunoștințe matematice ale preșcolarilor
– stabilirea nivelului final și punerea în evidență a progresului, prin compararea rezultatelor obținute de preșcolari în etapa inițială, înainte de intervenția în actul educativ, cu rezultatele obținute de aceștia în etapa finală, după această intervenție,arătând astfel importanța temei alese
– evidențierea importanței activităților interdisciplinare cu conținuturi matematice asupra îmbunătățirii performanțelor preșcolarilor.
Ipoteza cercetării
Dacă preșcolarii beneficiază cu regularitate de activități interdisciplinare cu conținuturi matematice atunci aceasta va conduce la îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor.
3.3. Descrierea lotului experimental
Pentru a putea realiza acest experiment, am pornit cu un lot experimental format din 22 preșcolari din grupa mare – pregătitoare a Grădiniței nr.3 cu program normal din orașul Râșnov,anul 2011 – 2012.
Lotul este format din 10 băieți și 12 fete, cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 6ani 5 luni, cu o dezvoltare psihică și fizică normală.
Cercetarea s-a realizat cu un singur lot – lotul experimental, rezultatele obținute fiind înregistrate și comparate între ele.
În derularea experimentului am considerat importante și unele date referitoare la familiile preșcolarilor, deoarece mediul familial are un rol foarte important în dezvoltarea personalității copiilor , el reprezentând prima „școală” a acestora, având o influență foarte puternică asupra profilului moral și spiritual al copiilor.
În cele ce urmează voi prezenta un tabel cu aceste date.
Tabel 3.1 Prezentarea analitică a lotului experimental
Tabel 3.2 Prezentarea sintetică a lotului experimental
Din tabelul prezentat anterior se poate constata că 19 copii din cei 22 ai lotului experimental au o familie normală. Părinții, deși în cea mai mare parte au o pregătire medie și chiar sub , acordă sprijin copiilor, existând o colaborare bună a acestora cu grădinița, ceea ce este foarte îmbucurător datorită consecințelor pozitive asupra dezvoltării psihice a preșcolarilor și a realizării progresului în învățare.
3.4.Metodele cercetării
Cercetarea pedagogică poate fi considerată „o strategie care urmărește surprinderea relațiilor dintre cât mai multe variabile pe care le incumbă procesul real de educație.”( Nicola,1980, p.48 )
Altfel spus ea reprezintă un demers prin care cercetătorul urmărește confirmarea sau infirmarea unei ipoteze.
În desfășurarea unei cercetări pedagogice un rol important îl ocupă metodele de investigație.
Deoarece activitatea desfășurată cu grupa de preșcolari presupune observarea permanentă a copilului, pentru a cunoaște particularitățile fiecăruia referitoare la capacitățile intelectuale, ritmul individual de lucru, deprinderile de activitate și pregătirea anterioară, este necesară utilizarea cât mai multor metode, pentru că fiecare dintre acestea ne pot furniza informații importante cu ajutorul cărora să ne putem forma o imagine cât mai completă și corectă asupra fenomenului în cauză.
În desfășurarea acestui experiment pedagogic am folosit următoarele metode de investigație:
– metode de colectare a datelor cercetării, prin care am colectat și înregistrat datele și constatările faptului pedagogic;
– metode de cuantificare cu ajutorul cărora am măsurat,ordonat și comparat datele colectate;
– metode matematico – statistice pe care le-am folosit în prelucrarea datelor colectate prin celelalte metode;
– metode acțional – experimentale care au fost utilizate în momentul intervenției asupra desfășurării actului pedagogic.
Metodele de colectare a datelor cercetării
– metoda observației – este metoda prin care cercetătorul urmărește și înregistrează faptele educaționale desfășurate în condiții obișnuite fără a interveni în vreun fel.
Planul observației a fost de a urmări atent și permanent preșcolarii pe tot parcursul cercetării, în scopul observării comportamentului acestora în activitate, a observării progresului în dezvoltare, pentru a putea apoi formula unele concluzii la finalul cercetării.
Instrumentul pe care l-am utilizat a fost fișa de observație.
– metoda anchetei – constă „într-un dialog între cercetător și subiecții supuși investigației în vederea acumulării unor date.”( Drăgan, Nicola, 1993, p.53 )
Această metodă mi-a fost utilă în această cercetare, la începutul realizării experimentului, în culegerea datelor referitoare la anumite aspecte ale dezvoltării psihofizice a preșcolarilor, precum și a datelor referitoare la familiile acestora.
Folosind ca instrument convorbirea directă, am obținut informații în legătură cu dezvoltarea psihofizică a copiilor, precum și date referitoare la implicarea părinților în activitățile instructiv – educative din grădiniță și sprijinul acordat de aceștia copiilor.
Cu ajutorul anchetei biografice am obținut informații în legătură cu tipologia familiei, nivelul cultural al părinților, numărul de copii ai familiei.
– metoda experimentului
În cercetarea pedagogică experimentul este întâlnit ca : experiment de laborator (efectuat de specialiști în cercetare) și experiment natural ce se desfășoară într-un cadru natural de viață și activitate , care pleacă de la o situație întâmplătoare căreia i se introduce o modificare în desfășurare, observând și constatând apoi ce urmări are această modificare.
Experimentul reprezintă metoda de bază pe care am folosit-o în această cercetare datorită etapei de intervenție propriu – zisă asupra actului educativ.
Intervenția a constat în desfășurarea unor activități interdisciplinare cu conținuturi matematice, atent planificate și organizate pentru a nu periclita activitatea educativă a grupei de preșcolari.
Cu ajutorul experimentului am putut constata dacă performanțele preșcolarilor s-au îmbunătățit în urma desfășurării unor activități interdisciplinare cu conținuturi matematice în vederea confirmării sau nu a ipotezei cercetării.
Pentru a putea constata dacă în urma intervenției rezultatele preșcolarilor s-au îmbunătățit am apelat la metoda testelor.
– testul este definit ca un instrument de cercetare standardizat, constituit dintr-o probă sau mai multe probe elaborate, prin care se urmărește evaluarea capacităților subiecților și raportarea rezultatelor obținute la o scară considerată ca etalon .(Drăgan, Nicola, 1993)
Am utilizat metoda testelor în desfășurarea experimentului atât în etapa constatativă pentru a stabili nivelul de cunoștințe și deprinderi ale preșcolarilor,cât și în cea experimentală și cea evaluativă la finalul experimentului, pentru stabilirea nivelului de realizare al obiectivului cercetării.
Astfel pe tot parcursul acestui experiment am aplicat probe scrise, orale și practice pentru evaluarea capacităților preșcolarilor.
Pe lângă metoda testelor , pentru verificarea pregătirii preșcolarilor, am utilizat atât în evaluarea formativă cât și în cea sumativă metoda analizei produselor activității.
– metoda analizei produselor activității – este o metodă folosită des în cercetarea psihopedagogică și constă în aprecierea produselor activității pe baza unor criterii de departajare.
Prin această metodă am obținut date privitoare la capacitățile psihice ale copiilor, la formarea deprinderilor și priceperilor , la dezvoltarea aptitudinilor, a imaginației și interesului copiilor în urma acțiunii educaționale.
Metodele de cuantificare
Sunt metodele cu ajutorul cărora se măsoară și exprimă cantitativ faptele pedagogice.
Ca instrumente de măsurare am utilizat scările de evaluare ( comportament atins – FB,comportament în dezvoltare – B, comportament ce necesită sprijin – S ),numărarea, compararea prin raportare la un sistem de valori ca de exemplu baremele.
În urma utilizării metodelor de cuantificare prin care am colectat anumite date necesare cercetării,am trecut la prelucrarea acestora cu ajutorul metodelor matematico – statistice.
Metodele matematico – statistice
Sunt cele prin care se prelucrează datele cercetării în vederea interpretării și desprinderii unor concluzii.
Astfel pentru punerea în evidență a rezultatelor obținute în urma prelucrării datelor cercetării am utilizat tabele, reprezentări grafice, procente.
3.5.Etapele cercetării
Cercetarea a cuprins trei etape și anume:
Etapa inițială – prin care s-a urmărit cunoașterea și stabilirea nivelului inițial de cunoștințe și deprinderi ale preșcolarilor.
Etapa experimentală – de intervenție asupra actului educativ, prin aplicarea tehnicilor și procedeelor de lucru astfel încât să poată fi realizat obiectivul propus.
Etapa finală – de verificare a realizării obiectivelor propuse și a ipotezei cercetării, care a constat în aplicarea probelor de evaluare sumativă, etapă cu funcție explicativă și predictivă în baza rezultatelor obținute.
CAPITOLUL 4
Rezultatele cercetării
4.1. Etapa inițială
Am desfășurat această etapă la începutul anului școlar 2011 – 2012 în lunile septembrie și octombrie.
Aceasta a constat în aplicarea la lotul experimental a trei probe de evaluare inițială, prin care am urmărit stabilirea nivelului inițial al cunoștințelor matematice al preșcolarilor.
Prin aceste probe am verificat cunoștințele preșcolarilor despre mulțimi, forme geometrice, numere și cifre, pentru a putea alege mai apoi în activitățile de învățare cele mai adecvate metode și tehnici didactice care să asigure eficiența acestor activități și progresul preșcolarilor, atingând astfel obiectivele propuse.
Probele de evaluare inițială au fost elaborate pe baza unor itemi de evaluare corespunzători grupei mari pregătitoare, urmărindu-se capacitatea preșcolarilor de a sorta obiecte după criterii date, recunoașterea formelor geometrice , număratul conștient și recunoașterea cifrelor , raportarea cantității la număr și invers, a cifrei la număr și invers,compararea grupelor de obiecte prin asociere globală, precum și capacitatea de a utiliza limbajul matematic adecvat și capacitatea de a se autoevalua și au vizat următoarele unități de învățare : mulțimi ,forme geometrice, numere și cifre.
PROBA DE EVALUARE NR. 1
Mulțimi
Competența specifică : Constituirea mulțimilor după criterii diferite
Obiective operaționale :
O1 – să formeze prin încercuire grupe de obiecte după criterii date ( formă și culoare )
O2 – să deosebească obiectele după mărime
O3 – să folosească un limbaj matematic adecvat
O4 – să-și evalueze corect propriile răspunsuri
FIȘA 1
Itemi:
I1 – formează prin încercuire grupa obiectelor care au aceeași formă și culoare
I2 – colorează cu albastru mingiile mici și încercuiește-le
I3 – explică ce ai obținut
I4 – colorează pe ciupercă câte o bulină pentru fiecare sarcină rezolvată
AUTOEVALUARE
Barem de apreciere și notare: pe baza descriptorilor de performanță convertiți în calificative (FB, B, S)
Descriptori de performanță
Tabel 4.1 Prezentare analitică a rezultatelor la proba inițială 1
Tabel 4.2 Prezentare sintetică a rezultatelor la proba inițială 1
Figura 4.1 Diagrama areolară redând nivelul performanțelor preșcolarilor la proba inițială 1
Interpretarea rezultatelor la proba inițială 1
– se constată că la proba inițială 1, 12 copii reprezentând 54,55% s-au încadrat în comportament atins(CA),rezolvând toți itemii fișei ceea ce a dovedit însușirea de către aceștia a noțiunilor despre mulțimi,formarea mulțimilor după formă și culoare sau mărime,folosirea limbajului matematic si capacitatea de a se autoevalua.
– 36,36% adică 8 copii s-au încadrat în comportament în dezvoltare(D),datorită neatenției în rezolvarea sarcinilor,aceștia întâmpinând dificultăți în deosebirea obiectelor după mărime, folosirea limbajului matematic și capacitatea de a se autoevalua.
– 9,09%( 2 copii) s-au încadrat în comportament ce necesită sprijin(S) reușind să rezolve doar prima sarcină singuri iar pe celelalte doar cu ajutor.
PROBA DE EVALUARE NR.2
Forme geometrice
Competența specifică : Identificarea formelor geometrice (cerc, pătrat, triunghi,dreptunghi) și a atributelor acestora.
Obiective operaționale :
O1 – să denumească figurile geometrice din fișă
O2 – să încercuiască pătratele mari și să coloreze cu albastru dreptunghiurile
O3 – să coloreze cu roșu cercurile mici și să taie cu o linie triunghiurile
O4– să-și evalueze corect răspunsurile
FIȘA 2
Itemi :
I1 – denumește figurile geometrice din fișă
I2 – încercuiește pătratele mari și colorează cu albastru dreptunghiurile
I3 – colorează cu roșu cercurile mici și taie cu o linie triunghiurile
I4 – colorează bulina pe care crezi că o meriți
Barem de apreciere și notare: pe baza descriptorilor de performanță convertiți în calificative(FB,B,S).
Descriptori de performanță
Tabel 4.3 Prezentarea analitică a rezultatelor la proba inițială 2
Tabel 4.4 Prezentarea sintetică a rezultatelor la proba inițială 2
Fig 4.2 Diagrama areolară redând nivelul performanțelor la proba inițială 2
Interpretarea rezultatelor la proba inițială 2
– rezultatele la proba inițială nr. 2 sunt puțin mai bune față de proba anterioară,preșcolarii însușindu-și în proporție de 63,64%(14 copii) noțiunile despre geometrie,având capacitatea de a identifica și denumi formele geometrice, de a distinge atributele formelor geometrice( formă, mărime ), precum și capacitatea de a se autoevalua corect. Ei s-au încadrat în comportament atins (FB).
– 22,73% (5 copii) s-au încadrat în comportament în dezvoltare(B), aceștia întâmpinând unele dificultăți în special în distingerea atributelor formelor geometrice dar și în autoevaluare și folosirea limbajului matematic.
– 13,63% adică 3 copii, s-au încadrat în comportament ce necesită sprijin(S),rezolvând cu multă greutate itemii fișei și doar cu ajutor din partea cadrului didactic.
PROBA DE EVALUARE NR.3
Numere și cifre
Competența specifică : Număratul conștient în concentrul 1-7, raportarea numărului la cantitate și invers, precum și a cifrei la număr și invers;
aprecierea globală și sesizarea relațiilor cantitative între mulțimi.
Obiective operaționale :
O1 – să numere elementele mulțimilor asociind numărul la cantitate și cantitatea la număr, recunoscând cifra corespunzătoare
O2 – să identifice numărul de elemente al mulțimilor desenând tot atâtea liniuțe sau scriind cifra corespunzătoare
O3 – să aprecieze cantitățile prin compararea mulțimilor
O4 – să-și autoevalueze corect răspunsurile
FIȘA 3
Itemi :
I1 – numără elementele fiecărei mulțimi și încercuiește cifra corespunzătoare
I2 – desenează în etichetă atâtea liniuțe câte elemente are fiecare mulțime sau scrie cifra corespunzătoare
I3 – taie cu o linie mulțimea cu mai multe elemente și încercuiește mulțimea cu mai puține elemente
I4 – colorează bulina pe care o meriți
Barem de apreciere și notare, pe baza descriptorilor de performanță: comportament atins(FB), comportament în dezvoltare(B), comportament ce necesită sprijin(S)
Descriptori de performanță
Tabel 4.5 Prezentarea analitică a datelor la proba inițială 3
Tabel 4.6 Prezentarea sintetică a rezultatelor la proba inițială 3
Fig 4.3 Diagrama areolară redând nivelul performanțelor la proba inițială 3
Interpretarea rezultatelor la proba inițială nr. 3
– la proba inițială nr. 3, 50% (11 copii)s-au încadrat în comportament atins(FB). Aceștia au rezolvat corect toți itemii fișei de evaluare demonstrând că și-au însușit noțiunile despre numere și cifre ,asociind corect numărul la cantitate și invers,recunoscând cifrele,apreciind corect cantitățile prin compararea mulțimilor și autoevaluându-se corect.
– 27,27%(6copii) s-au încadrat în comportament în dezvoltare(B), rezolvând parțial fișa de evaluare .
– 5 preșcolari(22,73%) , s-au încadrat la această probă în comportament ce necesită sprijin(S), rezolvând cu dificultate cerințele fișei și numai cu ajutor.
Voi prezenta în continuare un tabel cu rezultatele obținute la toate probele de evaluare inițială aplicate lotului de preșcolari.
Tabel 4.7 Prezentarea sintetică a rezultatelor obținute la probele de evaluare inițială din etapa inițială
Concluziile etapei inițiale
– se observă că în urma aplicării probelor, rezultatele preșcolarilor sunt relativ bune , peste 50% dintre aceștia încadrându-se în comportament atins(FB), rezolvând foarte bine și repede fișele de evaluare,demonstrând astfel că și-au însușit noțiunile matematice referitoare la mulțimi,forme geometrice, numere și cifre.
Ceilalți copii se încadrează în comportament în dezvoltare(B) și comportament ce necesită sprijin(S). Aceștia au întâmpinat unele dificultăți în special la fișa de evaluare ce viza unitatea de învățare „Numere și cifre” unde 22,73%(5 copii)s-au încadrat în comportament ce necesită sprijin(S), ceea ce demonstrează existența unor lacune în învățare.
Astfel, în urma celor prezentate anterior, am hotărât organizarea unor activități didactice cât mai atractive și accesibile preșcolarilor, utilizând anumite strategii, în vederea asimilării și consolidării noțiunilor matematice și dezvoltarea capacității de a utiliza aceste noțiuni în contexte variate.
4.2 Etapa experimentală
Această etapă a fost desfășurată pe parcursul anului școlar 2011- 2012 din luna octombrie până la începutul lunii aprilie.
Scopul principal al acestei etape a fost de a interveni în actul educativ ,pentru ca în etapa următoare, în urma rezultatelor obținute, să poată fi stabilită valoarea de adevăr a ipotezei formulate în această cercetare.
Etapa experimentală a constat în desfășurarea unor activități interdisciplinare în care diferite conținuturi matematice au fost corelate cu anumite conținuturi aparținând atât activităților pe domenii experiențiale cât și activităților liber alese, urmărindu-se atingerea unor obiective comune, în scopul de a forma și dezvolta deprinderi și priceperi, pentru a dezvolta flexibilitatea gândirii preșcolarilor și a capacității acestora de a utiliza deprinderile și priceperile formate, în contexte variate.
Aceste activități au urmărit totodată și dezvoltarea capacității preșcolarilor de a lucra prin cooperare, de a gândi creativ, de a se exprima liber în funcție de ceea ce simt.
În acest context, în cadrul acestor activități, am abordat conținuturi care să le formeze și consolideze preșcolarilor unele noțiuni matematice despre mulțimi, forme geometrice,numere și cifre, activități desfășurate într-un cadru plăcut și relaxant, fără conștientizarea de către aceștia a efortului depus, copiii participând cu plăcere și interes la aceste activități.
Voi prezenta în cele ce urmează exemple de activități organizate într-o viziune interdisciplinară pe care le-am desfășurat cu grupa de preșcolari în cadrul etapei experimentale, în diferite momente ale acesteia.
Pentru a consolida deprinderile și priceperile preșcolarilor de a forma mulțimi de obiecte prin gruparea acestora după diferite criterii , în cadrul unei activități de cunoașterea mediului, după ce copiii au observat mărimea, culoarea, forma diferitelor fructe și legume care se culeg în anotimpul „Toamna”, le-am cerut să le grupeze după formă, mărime și culoare, denumind apoi mulțimile formate, în vederea consolidării deprinderii de a utiliza limbajul matematic adecvat.
Tot la cunoașterea mediului, am desfășurat o activitate interdisciplinară în care am utilizat metoda „Bulei duble”, copiii având ca sarcină stabilirea asemănărilor și deosebirilor dintre o nucă și un măr, în scopul de a fixa cunoștințe referitoare la formă, mărime culoare,precum și a dezvoltării capacității de a analiza și face comparații între două elemente din natură.
La educarea limbajului am desfășurat jocul didactic interdisciplinar „ Bețișoare lungi și scurte” , care a avut ca scop consolidarea deprinderii de a efectua operații cu grupe de obiecte (sortare, grupare, comparare), precum și exersarea deprinderii de a despărți propozițiile în cuvinte, stabilind numărul și lungimea acestora, așezând pe masă câte un bețișor pentru fiecare cuvânt(bețișor lung pentru cuvânt lung, bețișor scurt pentru cuvânt scurt).
Am aprofundat cunoștințele preșcolarilor despre pozițiile spațiale în cadrul unei activități de educație plastică în care am cerut copiilor să deseneze un copac mai aproape de ei , unul mai departe de ei, deasupra copacilor nori, iar sub copaci, frunze, pe care să le coloreze în culorile toamnei.
În cadrul activităților liber alese la sectorul „artă”, copiii au modelat din plastilină morcovi groși și subțiri, mere mici, mijlocii și mari, verzi și roșii pe care apoi le-au grupat în coșulețe în funcție de mărime, culoare, formă, grosime.
La educație moral civică după ce am citit copiilor povestea „Fata babei și fata moșneagului”, le-am cerut acestora să grupeze pe masă jetoanele cu personajele pozitive și negative din această poveste, formând astfel mulțimea personajelor pozitive și mulțimea personajelor negative ,după care am purtat o conversație cerându-le copiilor să argumenteze de ce cred ei că personajele se încadrează în mulțimea personajelor pozitive, respectiv negative.
În cadrul activităților recreative am jucat jocurile „Podul de piatră”, „Păsărică mută-ți cuibul”, „Buchețelele”, jocuri ce exersează deprinderile copiilor de a se grupa în perechi, câte trei sau câte patru.
După desfășurarea acestor activități, am aplicat o fișă de lucru interdisciplinară care se găsește la anexe (Fișa 1).
Cunoștințele preșcolarilor referitoare la formele geometrice au fost aprofundate și în cadrul unei drumeții didactice în care copiii au observat diferite elemente din mediul înconjurător pe care apoi le-au asociat cu unele forme geometrice.
La abilități practice, am realizat apoi împreună cu copiii o machetă reprezentând „Orașul nostru”.
În cadrul acestei activități, copiii au decupat pe contur din carton colorat și apoi au îmbinat prin lipire forme geometrice de diferite mărimi și culori, realizând astfel case, blocuri, mașini, șosea, copaci, pe care apoi le-au asamblat pe machetă.
La sectorul „artă” ,copiii au desenat cu ajutorul formelor geometrice case și copaci.
Tot în vederea consolidării noțiunilor matematice referitoare la formele geometrice, în cadrul unei activități de educație psihomotrică, am desfășurat împreună cu preșcolarii jocul numit „Formele”, sarcina copiilor fiind aceea de a recunoaște formele geometrice desenate cu creta pe sol, ei deplasându-se în alergare spre una dintre acestea, la solicitarea conducătorului jocului.
Și în cadrul activităților liber alese la sectorul „construcții”, copiii și-au aprofundat cunoștințele despre formele geometrice și atributele acestora, comparând piesele geometrice necesare construcției după formă, mărime, culoare, grosime.
La educarea limbajului s-a efectuat jocul didactic interdisciplinar „Cum este cum nu este?”prin care s-a urmărit atât consolidarea cunoștințelor referitoare la atributele formelor geometrice și utilizarea limbajului matematic adecvat, cât și sesizarea relației de antonimie și alcătuirea de propoziții pe baza cuvintelor opuse.
La finalul acestor activități s-a aplicat o fișă de lucru interdisciplinară care se găsește la anexe(Fișa 2).
În cadrul unității de învățare „numere și cifre” am desfășurat activități variate prin care am urmărit atât consolidarea cunoștințelor însușite anterior , cât și formarea și consolidarea unor noțiuni matematice noi.
Astfel, în cadrul jocurilor recreative, copiii au exersat număratul până la zece prin intermediul unor versuri ca :
Unu, doi, trei, patru,
Ne jucăm de-a număratu’
Cine dintre noi greșește,
Jocul iute-l părăsește.
Cinci,șase, șapte, opt,
Merele în pom s-au copt,
Câte unul, câte două,
După opt urmează nouă.
Doar acela mă întrece
Care-mi spune :
– Vine………zece!
În cadrul domeniului experiențial „Limbă și comunicare” s-a memorat poezia „Numărăm și ne jucăm”, prin intermediul căreia s-a urmărit atât dezvoltarea expresivității limbajului, cât și aprofundarea noțiunilor matematice ale preșcolarilor referitoare la numărarea în ordine crescătoare și asocierea numărului la cantitate și a cantității la număr, copiii având sarcina de a recita cât mai expresiv câte o strofă din poezie, indicând cu degețelele numărul despre care este vorba în strofa recitată.
Unu este cel mai mic,
Este mic,dar e voinic!
Doi, ce e un pic mai mare,
După unu vine, oare?
Decât doi ce e mai mare ,
Este trei sau mi se pare?
M-aș opri cu număratu’,
Dar îndată vine patru.
De mai stau un pic pe aici,
După patru vine cinci.
Și îți spun de pe acum ,
Vine șase de pe drum!
Iar când șase s-a oprit,
Șapte a și răsărit.
Nu durează mult și-apare
Opt ce strigă-n gura mare :
-Bună veste vă dau vouă,
După mine vine nouă.
Număratul se oprește,
Doar când zece – aici sosește.
Tot în cadrul domeniului „Limbă și comunicare” s-a desfășurat o activitate pe baza metodei „brainstorming” în care copiii au avut ca sarcină, găsirea unor nume formate din trei silabe iar apoi cu aceste cuvinte să alcătuiască propoziții cu trei, patru și cinci cuvinte , propozițiile fiind mai întâi notate fără a fi comentate, indiferent dacă respectau sau nu sarcina și abia la sfârșit verificându-se corectitudinea acestora prin discuții de grup. S-a mai desfășurat și jocul didactic „Sunete, silabe, cuvinte, propoziții”,scopul acestei activități fiind atât consolidarea număratului în concentrul 1-10, cât și dezvoltarea vocabularului, a capacității de a despărți cuvinte în silabe , de a alcătui propoziții, de a stabili numărul sunetelor, al silabelor, al cuvintelor din propoziție.
În desfășurarea acestor activități, copiii au fost puși în situații problemă, aceștia trebuind să apeleze la operațiile gândirii logice în rezolvarea sarcinilor.
Într-o activitate de educație muzicală după ce copiii au interpretat cu toată grupa cântecelul „În pădurea cu alune”, prin intermediul metodei piramidei, copiii împărțiți în șase grupe au fost solicitați să interpreteze câte o strofă a cântecului, iar pe baza conținutului textului să încercuiască pe prima treaptă a piramidei cifra corespunzătoare numărului de locuitori din căsuță, pe a doua treaptă a piramidei să lipească câte o alună pentru fiecare locuitor al căsuței și să realizeze un colaj ,iar pe a treia treaptă să deseneze alune corespunzătoare numărului de șoricei, pitici, cu una mai mult decât numărul piticilor, scriind și cifrele corespunzătoare.
Această metodă a fost prezentată ca exemplu în partea teoretică a lucrării la pagina 42, iar apoi am aplicat-o în partea experimentală în aceeași variantă, scopul activității fiind acela de a consolida cunoștințele matematice referitoare la aprecierea globală a cantității și asocierea numărului la cantitate și invers , stabilirea cifrei corespunzătoare și scrierea acesteia, precum și a dezvoltării flexibilității gândirii, a capacității de analiză și sinteză. Jocul didactic interdisciplinar „În lumea meseriilor” care a fost desfășurat cu grupa de preșcolari, a vizat verificarea cunoștințelor acestora referitoare la meserii, consolidarea deprinderii de a despărți cuvintele în silabe, de a alcătui propoziții, de a-și consolida deprinderile de a utiliza numerele și cifrele în contexte variate conținuturile fiind selectate din cadrul domeniilor experiențiale „Științe”(cunoașterea mediului ,matematică) și „Limbă și comunicare”.
La anexe este atașat proiectul didactic după care s-a desfășurat această activitate.
În cadrul unei activități practice „Mărgele pentru mama”am împărțit copiilor mărgeluțe, după care i-am rugat să le grupeze după mărime iar apoi să numere mărgeluțele din fiecare mulțime formată și să spună unde sunt mai multe, mai puține sau tot atâtea și câte ar mai trebui ca să fie tot atâtea în fiecare dintre mulțimi, cerând apoi copiilor să înșire pe ață numai mărgelele mici sau mari. Această activitate a vizat pe lângă consolidarea deprinderilor și priceperilor practice și consolidarea cunoștințelor referitoare la aprecierea globală a cantității și sesizarea relațiilor cantitative între obiectele unor mulțimi.
Deoarece pe parcursul grupei pregătitoare s-au introdus noțiuni matematice noi referitoare la operațiile de adunare și scădere în limitele 1-10,cu 1-2 unități, s-a folosit ca mijloc de accesibilizare a acestora, unele versuri sub formă de ghicitori menite să consolideze noțiunile preșcolarilor în legătură cu adunarea și scăderea într-un mod plăcut și atractiv, iar pe baza materialului intuitiv aceștia au efectuat operațiile de adunare sau scădere pe tabla magnetică.
Astfel, preșcolarii au efectuat operații de adunare și scădere cu ajutorul unor versuri cum ar fi:
Am trei pepeni într-un coș, Am cinci miei de la Matei,
Și unul îl scap pe jos, Vine lupu-mi fură doi,
Să-mi spuneți acum voios: Spuneți-mi acum voi:
Câți pepeni mai am în coș?(Doi) Câți mieluți am oare?(Trei)
3 – 1 = 2 5 – 2 = 3
Trei copii joacă șotron Am pus pentru Mihăiță
Afară sub un șopron. Opt bomboane într-o ceșcuță.
Și mai vin să joace doi. Și mai vin acum cu una.
Câți s-au adunat, știți voi? Câte bomboane sunt acuma ?
3 + 2 = 5 8 + 1 = 9
După desfășurarea acestor activități s-a aplicat o fișă interdisciplinară care a fost atașată la anexe (Fișa 3).
Pe toată perioada etapei experimentale s-a urmărit în toate activitățile desfășurate și formarea și consolidarea deprinderii preșcolarilor de a utiliza limbajul matematic adecvat precum și dezvoltarea capacității de a se evalua.
4.3 Etapa finală
Această etapă s-a desfășurat în luna aprilie a anului școlar 2011- 2012 și a reprezentat ultima etapă a experimentului psihopedagogic.
Ea a constat în aplicarea a trei probe de evaluare sumativă întocmite pe baza probelor din etapa inițială, dar cu un grad mai ridicat de dificultate, cuprinzând și unele elemente noi care au fost transmise pe parcursul anului școlar.
Această etapă a avut ca scop culegerea informațiilor necesare realizării unei analize comparative între rezultatele obținute de preșcolari înaintea intervenției din etapa experimentală și după această intervenție, pentru a putea verifica dacă aceasta a influențat sau nu aceste rezultate.
PROBA DE EVALUARE NR. 1
Mulțimi
Competența specifică : Constituirea mulțimilor după criterii diferite
Obiective operaționale :
O1 – să formeze mulțimi de obiecte prin încercuire după formă, mărime și culoare luate simultan
O2 – să identifice obiectele după grosime, colorând corect lumânările subțiri și încercuind lumânările groase
O3 – să deosebească obiectele după lungime, încercuind corect creioanele lungi și tăind cu o linie creioanele scurte
O4 – să se autoevalueze corect
FIȘA 1
Itemi :
Barem de apreciere și notare : pe baza descriptorilor de performanță convertiți în calificative(FB, B, S ).
Descriptori de performanță
Tabel 4.8 Prezentarea analitică a rezultatelor la proba de evaluare 1 din etapa finală
Tabel 4.9 Prezentarea sintetică a rezultatelor la proba de evaluare 1din etapa finală
Fig.4.4 Histograma redând nivelul performanțelor la proba de evaluare 1din etapa finală
Interpretarea rezultatelor la proba de evaluare nr. 1 din etapa finală
– după cum se poate observa din datele prezentate anterior, preșcolarii lotului experimental și-au însușit noțiunile matematice referitoare la constituirea mulțimilor după criterii luate separat sau simultan, folosind limbajul matematic adecvat și având capacitatea de a se autoevalua în proporție de 81,82% adică 18 copii, rezolvând corect toți itemii, încadrându-se astfel în comportament atins ( FB).
– 18,18% reprezentând 4 copii, s-au încadrat în comportament în dezvoltare(B), întâmpinând unele dificultăți atât în formarea mulțimilor după criterii luate separat sau simultan cât și în evaluarea propriilor răspunsuri , având nevoie de lămuriri suplimentare în realizarea sarcinilor.
– după cum se poate constata, la această probă nici un copil nu s-a mai încadrat în comportament ce necesită sprijin.
PROBA DE EVALUARE NR. 2
Figuri geometrice
Competența specifică : Identificarea figurilor geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) și a atributelor acestora.
Obiective operaționale :
O1 – să recunoască și să denumească figurile geometrice cunoscute (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi)
O2 – să distingă forma, mărimea, grosimea figurilor geometrice
O3 – să identifice figurile geometrice necesare construcției unei case
O4 – să deseneze o casă cu ajutorul figurilor geometrice
O5– să-și evalueze răspunsurile proprii
FIȘA 2
Itemi :
– denumește figurile geometrice din tablou
– încercuiește dreptunghiurile mici și groase și taie cu o linie cercurile subțiri indiferent de mărime și culoare
– colorează cu roșu piesele de care ai nevoie pentru a construi o casă
– desenează și tu o casă în partea de jos a tabloului
– încercuiește bulina pe care o meriți
Barem de apreciere și notare : pe baza descriptorilor de performanță convertiți în calificative (comportament atins FB, comportament în dezvoltare B, comportament ce necesită sprijin S)
Descriptori de performanță
Tabel 4.10 Prezentarea analitică a rezultatelor la proba de evaluare 2 din etapa finală
Tabel 4. 11 Prezentarea sintetică a rezultatelor la proba de evaluare 2 din etapa finală
Fig. 4.5 Histograma redând nivelul performanțelor la proba de evaluare 2 din etapa finală
Interpretarea rezultatelor la proba 2 din etapa finală
La proba nr. 2 din etapa finală, în urma datelor prezentate anterior se desprind următoarele comentarii:
– 16 copii reprezentând 72,73% s-au încadrat în comportament atins (FB),aceștia rezolvând corect toți itemii fișei. Acest fapt demonstrează că ei și-au însușit noțiunile matematice referitoare la formele geometrice și atributele acestora, recunoscându-le și denumindu-le cu multă ușurință, identificând atributele acestora și având capacitatea de a le desena și asocia cu elemente din natură precum și capacitatea de a se autoevalua corect.
– 27,27% (6 copii)s-au încadrat în comportament în dezvoltare (B), aceștia recunoscând și denumind corect formele geometrice din fișă (mai puțin 2 copii), dar întâmpinând ușoare dificultăți în identificarea atributelor formelor geometrice,asocierea acestora cu elemente din natură, capacitatea de a le utiliza în desen pentru a reda un element din natură și capacitatea de a se autoevalua, rezolvând parțial itemii fișei.
– se observă totodată că nici la această probă nu există preșcolari care să se fi încadrat în comportament ce necesită sprijin(S).
PROBA DE EVALUARE NR. 3
Numere și cifre
Competența specifică : număratul conștient în concentrul 1-10; raportarea numărului la cantitate și invers, a cifrei la număr și invers; aprecierea globală și sesizarea relațiilor cantitative între mulțimi; efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu 1-2 unități.
Obiective operaționale :
O1 – să numere elementele fiecărei mulțimi scriind în căsuță cifra corespunzătoare
O2 – să deseneze atâtea elemente câte indică cifra
O3 – să compare mulțimile prin apreciere globală, desenând mai puține, mai multe, tot atâtea elemente
O4 – să efectueze operații de adunare, scădere cu 1-2 unități pe baza strategiilor învățate
O5 – să se autoevalueze corect
FIȘA 3
Barem de apreciere și notare : pe baza descriptorilor de performanță ( comportament atins FB,comportament în dezvoltare (B), comportament ce necesită sprijin (S).
Tabel 4.12 Prezentarea analitică a rezultatelor la proba 3 din etapa finală
Tabel 4.13 Prezentarea sintetică a rezultatelor la proba nr. 3 din etapa finală
Fig. 4.6 Histograma redând nivelul performanțelor preșcolarilor la proba nr. 3 din etapa finală
Interpretarea rezultatelor la proba nr. 3 din etapa finală
– se constată că la această probă 68,18% dintre preșcolari adică 15 copii, au reușit să se încadreze în comportament atins(FB) ,rezolvând corect toți itemii fișei, fapt ce demonstrează că aceștia și-au însușit noțiunile matematice referitoare la înțelegerea și utilizarea numerelor și cifrelor, a sesizării relațiilor cantitative între elementele mulțimilor,fiind capabili în același timp să efectueze corect operații de adunare și scădere pe baza materialului intuitiv, reușind să se autoevalueze corect.
– 22,73% (5 copii) din lotul supus experimentului s-au încadrat în comportament în dezvoltare(B),ei rezolvând doar parțial itemii fișei, solicitând sprijin în rezolvarea unora dintre aceștia. Astfel ei au rezolvat corect primul item al fișei numărând corect elementele mulțimilor și scriind cifra corespunzătoare, dar au întâmpinat unele dificultăți în completarea mulțimilor cu elemente corespunzătoare cifrei, în efectuarea operațiilor de adunare și scădere, precum și în aprecierea globală a cantității mulțimilor și a capacității de a se autoevalua.
– 9,09% reprezentând 2 copii, s-au încadrat la această probă în comportament ce necesită sprijin (S), rezolvând parțial și cu multă greutate itemii fișei și doar cu ajutor din partea cadrului didactic ,fapt ce demonstrează că aceștia nu au formată capacitatea de a efectua operații aritmetice, de a utiliza numerele și cifrele, reușind totuși să numere elementele mulțimilor și să scrie cifra corespunzătoare, dar nu completează corect elementele mulțimilor conform cifrei date se autoevaluează greșit și nu sesizează relațiile cantitative între elementele mulțimilor , desenând greșit numărul de flori conform cerinței.
4.4 Interpretarea rezultatelor cercetării
Compararea rezultatelor obținute de preșcolari la probele de evaluare inițială din etapa inițială aplicate înainte de etapa experimentală, cu rezultatele obținute la probele de evaluare sumativă aplicate după etapa experimentală.
Fig. 4.7 Histograma redând nivelul performanțelor preșcolarilor la proba inițială 1din etapa inițială și proba sumativă 1 din etapa finală
În urma prezentării graficului în procente, se poate observa că rezultatele preșcolarilor s-au îmbunătățit la proba de evaluare sumativă nr.1 din etapa finală față de proba de evaluare inițială nr. 1 din etapa inițială.
Astfel , se constată că 81,82% reprezentând 18 preșcolari, s-au încadrat la proba sumativă 1 în comportament atins (FB), față de proba inițială nr. 1 din etapa inițială, unde doar 54,55% (12 copii) s-au încadrat în comportament atins(FB). Acest procent obținut de preșcolari în etapa finală este atât rezultatul dezvoltării intelectuale a copiilor cât și rezultatul abordării interdisciplinare a conținuturilor matematice, aceștia demonstrând că au formate capacitățile referitoare la constituirea de mulțimi după criterii diferite luate separat sau simultan, folosesc limbajul matematic și sunt capabili să se autoevalueze corect.
Se constată totodată că la proba sumativă nr. 1, 18,18% dintre preșcolari s-au încadrat în comportament în dezvoltare(B) față de 36,36%, procent obținut la proba inițială nr. 1 din etapa inițială. Scăderea acestui procent se datorează progresului realizat de preșcolari, 6 dintre aceștia trecând de la comportament în dezvoltare (B), la comportament atins(FB).
La această probă de evaluare sumativă, se observă că nu mai există preșcolari care să se încadreze în comportament ce necesită sprijin(S), față de proba inițială 1 din etapa inițială, unde 9,09% (2 copii),s-au încadrat în acest comportament. Acești copii au progresat ,încadrându-se acum în comportament în dezvoltare deoarece încă mai întâmpină unele dificultăți în constituirea mulțimilor după anumite criterii și se autoevaluează cu oarecare greutate.
Fig.4.8 Histograma redând nivelul performanțelor preșcolarilor la proba inițială 2 din etapa inițială și proba sumativă 2 din etapa finală
Comparând rezultatele obținute la proba inițială nr. 2 din etapa inițială cu cele de la proba sumativă nr. 2 din etapa finală se constată următoarele:
– 72,73% , reprezentând 16 preșcolari s-au încadrat în comportament atins (FB) la proba sumativă 2 din etapa finală, observându-se un progres față de 63,64% (14 copii) ce s-au încadrat în acest comportament la proba inițială 2 din etapa inițială, aceștia dând dovadă că și-au însușit noțiunile despre formele geometrice și atributele acestora, fiind capabili să recunoască și denumească formele geometrice ,să distingă forma, mărimea, grosimea acestora, să le deseneze redând elemente din natură,să-și autoevalueze corect răspunsurile.
– 27,27% (6 copii) ,s-au încadrat în comportament în dezvoltare la proba sumativă 2, înregistrându-se un progres față de proba inițială 2, unde 22,73% (5 copii) s-au încadrat în acest comportament.
– nici la această probă de evaluare sumativă din etapa finală nu au mai existat copii care să se încadreze în comportament ce necesită sprijin(S), în comparație cu proba inițială 2 din etapa inițială, în care 13,63% (3copii) s-au încadrat în acest comportament, aceștia progresând spre comportament în dezvoltare(B),având capacitatea de a recunoaște și denumi formele geometrice, dar întâmpină ușoare dificultăți în identificarea atributelor, precum și în desenarea acestora și în autoevaluare.
Fig. 4.9 Histograma redând nivelul performanțelor la proba inițială 3 din etapa inițială și proba sumativă 3 din etapa finală
Prin compararea rezultatelor la probele nr. 3 din etapa inițială și finală, se constată că și la proba nr. 3 din etapa evaluativă preșcolarii au realizat un progres și anume:
– 68,18%(15copii)s-au încadrat la proba sumativă nr. 3 în comportament atins(FB),față de50% (11copii) ce s-au încadrat în acest comportament în etapa inițială la proba nr. 3.Acești preșcolari au dezvoltată capacitatea de utilizare a numerelor și cifrelor,sesizând relațiile cantitative dintre mulțimi, fiind capabili să efectueze operații aritmetice cu 1-2 unități pe baza materialului intuitiv,având capacitatea de a se autoevalua corect cu multă ușurință.
– 22,73% (5 copii), s-au încadrat în comportament în dezvoltare (B) la proba sumativă 3 din etapa finală, față de 27,27% (5copii) procent realizat la proba inițială 3 din etapa inițială. Ei nu au bine formate capacitățile de utilizare a numerelor și cifrelor,reușind să numere corect în concentrul 1-10 și să scrie cifra corespunzătoare numărului de elemente al mulțimilor, dar având dificultăți în ceea ce privește sesizarea relațiilor cantitative între mulțimi, precum și în efectuarea operațiilor aritmetice, autoevaluându-se cu ajutor din partea cadrului didactic.
– 9,09 %(2 copii) deși au realizat un ușor progres la proba sumativă nr.3 din etapa finală față de proba inițială din etapa inițială , nu au reușit să-și însușească noțiunile matematice referitoare la numere și cifre , nereușind să rezolve itemii 3,4, 5 decât cu ajutor,încadrându-se astfel în comportament ce necesită sprijin (S) dar față de proba 3 din etapa inițială, unde 22,73% (5 copii) s-au încadrat în acest comportament , la această probă s-a realizat un progres, 3 copii trecând la comportament în dezvoltare (B).
Rezultatele mai slabe de la această probă de evaluare sumativă din etapa finală se datorează și faptului că această probă a fost mai complexă, ea conținând și unele noțiuni noi predate cu puțin timp înainte referitoare la operațiile aritmetice, copiii întâmpinând dificultăți în special în efectuarea operației de scădere.
Ca o concluzie finală în urma prezentării și interpretării datelor anterioare se poate afirma că rezultatele obținute de preșcolari la probele din etapa finală s-au îmbunătățit față de rezultatele obținute de aceștia la probele de evaluare inițială din etapa inițială, fapt ce demonstrează că realizarea conexiunilor între conținuturile matematice și conținuturi aparținând altor domenii au un efect benefic asupra performanțelor acestora, copiii însușindu-și mai ușor, mai rapid și într-un mod plăcut noțiunile matematice prin abordarea interdisciplinară a conținuturilor matematice.
CAPITOLUL 5
Concluzii și implicații
Prezenta lucrare a fost concepută din dorință de a evidenția contribuția deosebită pe care o au activitățile interdisciplinare asupra formării și consolidării conceptelor matematice ale preșcolarilor și a creșterii performanțelor acestora în urma aplicării acestui demers.
Prin realizarea unor conexiuni între conținuturile matematice și conținuturi aparținând altor domenii experiențiale, preșcolarii își formează și consolidează într-o modalitate modernă, plăcută și relaxantă, noțiunile matematice referitoare la mulțimi, figuri geometrice, numerație, adunare și scădere.
Se poate spune astfel că abordarea interdisciplinară dintre matematică și alte categorii de activitate reprezintă un demers benefic ce sporește eficiența învățării, înlesnind o cunoaștere mai rapidă a conceptelor matematice.
Are totodată și un puternic caracter formativ, în sensul că dezvoltă flexibilitatea gândirii, copiii dezvoltându-și capacitatea de a opera cu noțiunile matematice dobândite anterior aplicându-le și în cadrul celorlalte discipline studiate, realizând astfel adaptabilitatea la diferite situații.
Prin abordarea interdisciplinară a conținuturilor matematice se formează raționamente și judecăți logice, acestea contribuind la creșterea performanțelor preșcolarilor și realizarea progresului în învățare.
În acest context, în cadrul acestei lucrări am realizat un experiment psihopedagogic în care am intervenit în actul educativ, intervenție ce a constat în desfășurarea unor activități interdisciplinare cu conținuturi matematice, cu scopul de a verifica valoarea de adevăr a ipotezei formulate, prin care se afirma că abordarea interdisciplinară a conținuturilor matematice duce la îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor.
Astfel prin compararea rezultatelor obținute de preșcolari la probele de evaluare inițială aplicate acestora în etapa inițială, înainte de desfășurarea activităților interdisciplinare cu conținuturi matematice, cu rezultatele obținute la probele de evaluare sumativă aplicate copiilor după desfășurarea acestor activități, am putut constata așa cum reiese și din datele prezentate anterior, că rezultatele la probele de evaluare sumativă aplicate la sfârșitul experimentului, în etapa finală s-au îmbunătățit, ceea ce demonstrează că obiectivele cercetării au fost atinse.
În acest sens se poate afirma că ipoteza lucrării conform căreia „ desfășurarea cu regularitate a unor activități interdisciplinare cu conținuturi matematice conduc la îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor” a fost confirmată.
Putem spune deci că abordarea interdisciplinară a activităților ce conțin elemente matematice contribuie la fixarea conținutului informațional și formativ, crescând capacitatea de aplicabilitate și transfer a cunoștințelor îmbunătățind totodată și performanțele preșcolarilor.
Contribuie în același timp la dezvoltarea gândirii creative, logice și originale, copiii asimilând noțiunile matematice într-o structură unitară axată pe o învățare agreabilă și relaxantă în care copilul participă activ la propria formare.
Ca o concluzie finală a lucrării, putem afirma că abordarea interdisciplinară a activităților din grădiniță, reprezintă un demers modern care vine în sprijinul creșterii calității actului educativ, prin care se pot realiza cu mai multă ușurință obiectivele instructiv – educative.
Limită a cercetării
Principala limită a cercetării constă în faptul că experimentul a fost realizat cu o oarecare dificultate deoarece nu îmi desfășor activitatea în învățământ , fapt ce mi-a îngreunat libertatea totală la grupa de preșcolari, neavând posibilitatea de a participa zilnic la toate activitățile grupei .
Implicații
Deoarece se constată că abordarea interdisciplinară reprezintă un demers eficient în îmbunătățirea calității actului educativ, este nevoie de o pregătire cât mai bună a cadrelor didactice, în special a celor debutante, în vederea aplicării cu succes a acestui demers.
În acest context prezint următoarele implicații :
– perfecționarea continuă a cadrelor didactice în vederea abordării interdisciplinare a activităților, prin organizarea unor cursuri de specialitate;
– elaborarea cât mai multor îndrumare metodologice concepute într-o viziune interdisciplinară care să vină în sprijinul cadrelor didactice, mai ales a celor debutante.
Bibliografie
1. ***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Ed. Didactica Publishing House, București, 2009
2. ***Dicționarul explicativ al Limbii Române, Ediția a II – a, Ed. Univers Enciclopedic,București, 1998
3. ***Didactica – Revistă de comunicări științifice nr. 12, februarie, Ed. Didactica Publishing House, București, 2010
4. ***Revista Învățământul preșcolar nr, 3-4 , 2006
5. Antovici, Ș., Nicu, G., Jocuri interdisciplinare-material auxiliar pentru educatoare Ed. Aramis, București, 2003
6. Atanasiu, Gh., Purcaru, M. A. P., Metodica predării matematicii pentru învățământul preșcolar, Ed. Transilvania, Brașov, 2002
7. Bălan, B., Boncu, Ș. ,Cosmovici,A., Cozma,T., Crețu,C., Cucoș,C.,(Coord.), Dafinoiu,I., Iacob, L., Moise, C., Momanu,M., Neculau, A., Rudică,T., Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare și gradele didactice, Ed. Polirom, Iași, 1998
8. Breben, S., Goncea, E., Ruiu,G., Fulga, M., Metode interactive de grup, Ed. Arves, 2002
9. Cherghit,I., Proiectarea (design- ul) lecției,în perfecționarea lecției în școala modernă, E.D.P., București 1983
10. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare – Structuri stiluri și strategii, Ed. Polirom, Iași, 2008
11. Cherghit, I., Neacșu, I., Negreț-Dobridor, I., Pâinișoară, Ion-Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iași, 2001
12. Ciolan, L.,Învățarea integrată, fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed. Polirom Iași, 2008
13. Cristea, S., Dicționar de pedagogie, Ed. Litera – Litera Internațional, Chișinău – București, 2000
14. Drăgan, I., Nicola,I., Cercetarea psihopedagogică, Ed. Tipomur, Târgu-Mureș, 1993
15. Dumitru, A., Dumitru, V. G., Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar, Ed. Paralela 45, Pitești, 2009
16. Golu, F., Pregătirea psihologică a copilului pentru școală, Ed. Polirom Iași, 2009
17. Iucu, R. B., Instruirea școlară, Ed. Polirom, Iași, 2001
18. Munteanu, C.,Munteanu, E. N.,Ghid pentru învățământul preșcolar, Ed. Polirom, Iași, 2009
19. Neacșu, I., Instruire și învățare, Ed. Științifică, București, 1990
20. Neagu, M.,Beraru, G., Activități matematice în grădiniță – îndrumar metodologic, Ed. AS’S, București, 1995
21. Neagu, M.,Beraru, G., Activități matematice în grădiniță – îndrumar metodologic, Ed. Polirom , Iași, 1997
22. Nicola, I., Pedagogie școlară, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1980
23. Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea – Manifest, Ed. Polirom, Iași, 2008
24. Piaget, J., Psihologia inteligenței, Ed. Științifică, București, 1965
25. Pletea, M., Răileanu,D., Grama,F., Călin, E., Sesovici, A.,Ciubotaru, A., Dincă,G., Pletea, G., Spânu,C., Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar, Ed. Didactica Publishing House, București, 2009
26. Văideanu,G., Educația la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, 1988
27. Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Ed. Polirom, Iași ,2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Introducere…………………………………………………………………………………… Capitolul 1 Importanța matematicii în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor 1.1.Caracteristici… [304901] (ID: 304901)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.