INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………… Capitolul 1… [605600]
1 CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………………………
Capitolul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ………………………….. ………………………….. ……….
1.1. Forme de protecție împotriva riscurilor sociale ………………………….. .
1.1.1. Asistența ………………………….. ………………………….. ……………………
1.1.2. Prevederea ………………………….. ………………………….. …………………
1.1.3. Asigurarea ………………………….. ………………………….. …………………
1.2. Definirea conceptului de protecție socială ………………………….. ………
1.3. Evoluții și determinări ale sistemelor de protecție social ă …………….
1.4. Tipuri de solidaritate impuse de protecția socială ……………………….
1.5. Domenii și categorii ale protecției sociale ………………………….. ……….
1.6. Crearea sistemelor naționale de protecție socială și asigurări sociale
1.7. Evoluția sistemului românesc de protecție socială și asi gurări sociale
Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
ORGANIZAREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE PENSII …………………….
2.1. Principiile asigurărilor sociale de pensii ………………………….. …………
2.2. Rolul sistemului public național al asigurărilor sociale ………………..
2.3. Cadrul juridic al sistemului de asigurări sociale ………………………….
2.4. Evoluții recente în sistemul public de pensii…………………………………
2.5. Cadrul instituțional al sistemului de asigurări sociale de pensii …..
2.5.1. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ……………………
2.5.2. Structuri instituționale în domeniul asigurărilor sociale de pensii
Capitolul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
SURSELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE PENSII ………………………….. ……
3.1. Contribuțiile la asigurările sociale până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000
3.2. Contribuțiile la sistemul public de pensii prevăzute prin actualul cadru legislativ
3.2.1. Categorii de contribuabili ………………………….. ………………………..
3.2.2. Condiții de muncă legiferate ………………………….. ……………………
3.2.3. Calculul contribuției de asigurări sociale de pensii ………………..
3.2.4. Reținerea și plata contribuției de asigurări sociale …………………
3.2.5. Termene de plată a contribuției de asigurări sociale ………………
3.3. Stagiul de cotizare și certificarea acestuia ………………………….. ……….
3.4. Bugetul de venituri și cheltuieli ………………………….. ……………………..
Capitolul 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
PRESTAȚIILE SISTEMUL UI PUBLIC DE ASIGURĂ RI SOCIALE ………….
4.1. Categorii de pensii acordate în sistemul public ………………………….. .
4.1.1. Pensia pentru limită de vârstă ………………………….. …………………
4.1.1.1. Condiții pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă ..
4.1.1.2. Derogări de la condițiile pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă
4.1.2. Pensia anticipată ………………………….. ………………………….. ………..
4.1.3. Pensia anticipată parți ală………………………….. …………………………
4.1.4. Pensia de invaliditate ………………………….. ………………………….. ….
4.1.4.1. Beneficiarii pensiei de invaliditate ………………………….. ……..
2 4.1.4.2. Determinarea gradului de invaliditate ………………………….. .
4.1.4.3. Condiții de stagiu pentru acordarea pensiei de invaliditate
4.1.4.4. Revizuirea medicală a pensionarilor de invaliditate ………..
4.1.5. Pensia de urmaș ………………………….. ………………………….. …………
4.1.5.1. Condiții de obținere și beneficiari ………………………….. ………
4.1.5.2. Calculul și acordarea pensiei de urma ș …………………………..
4.2. Calculul pensiilor ………………………….. ………………………….. ……………..
4.2.1. Algoritmul de calcul al pensiilor…………………………………………….
4.2.2. Corecții ale punctajelor anuale………………………………………………
4.2.3.Aplic ații privind calculul pensiilor………………………………………….
4.3. Acordarea și plata pensiilor ………………………….. …………………………..
4.3.1.Documentația necesară obținerii pensiilor………………………………
4.3.2.Plata pensiei…………….. …………………………………………………………….
4.4. Alte drepturi de asigurări sociale acordate din Bugetul asigurărilor sociale de stat
4.4.1. Prestațiile pentru tratament balnear………………………………………..
4.4.2. Acordarea biletelor de odihnă pentru asigurați …………………….
4.4.3. A jutorul de deces ………………………….. ………………………….. ……….
4.5. Sistemul de pensii administrate privat ………………………….. ……………
4.5.1. Premise ale introducerii sistemului de pensii private din România
4.5.2. Organizarea și funcționarea fondurilor de pensii administrate privat
4.5.3. Performanțe înregistrate de fondurile de pensii administrate privat
4.5.4. Concluzii privind funcționarea fondurilor de pensii private ….
Capitolul 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE………………………………………..
5.1. Prestații acordate prin Fondul național unic de asigurări sociale de sănătat e și
condițiile de obținere acestora………………………………………………………………..
5.2. Resursele pentru acoperirea financiară a prestațiilor pentru concedii și indemniza ții
5.3. Calculul și acordarea p restațiilor p entru concedii și indemniza ții
5.3.1. Reguli generale privind calculul și acordarea p restațiilor pentru concedii și
indemniza ții……………………………………………………………………………………………
5.3.2.Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă………..
5.3.3. Prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă
5.3.4. Indemnizația de maternitate………………………………………… ……..
5.3.5. Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav……………………
5.3.6. C oncedii medicale și indemniza ții de risc maternal………………
5.3.7. Calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale ……………
5.3.8. Indemnizația pentru creșterea copilului……………………………….
5.4. Asigurarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale………..
5.4.1. Relații de asigurare și riscuri asigurate……. …………………………..
5.4.2. Prestații și servicii de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale
5.4.3. Prestații și servicii pentru reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă
5.4.4. Pres tații și servicii pentru reabilitare și reconversie profesională
5.4.5. Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă………..
5.4.6. Indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și/sau pentru
reducerea timpului de muncă…………………………………………………………………
5.4.7. Compensații pentru atingerea integrității………………………………
3 5.4.8. Despăgubiri în caz de deces………………………………. …………………
5.4.9. Rambursări de cheltuieli……………………………………………………….
5.4.10. Comunicarea și constatarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale
5.4.11. Prevenirea accidente lor de muncă și a bolilor profesionale….
5.4.12. Veniturile și cheltuielile asigurărilor pentru accidente de muncă și boli
profesionale …………………………………………………………………………………………..
5.4.13. Jurisdicția asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale
Capitolul 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….
PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR ȘI STIMULA REA OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ
6.1. Cadrul legal al protecției sociale a șomerilor ………………………….. …..
6.2. Cadrul instituțional ………………………….. ………………………….. …………..
6.3. Concepte utilizate în sistemul asigurărilor de șomaj și al stimulării ocupării forței de
muncă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….
6.4. Categorii de beneficiari ………………………….. ………………………….. ……..
6.5. Sistemul asigurărilor de șomaj ………………………….. ……………………….
6.5.1. Calitatea de asigurat ………………………….. ………………………….. …..
6.5.2. Contribuții la sistemul asigurărilor de șomaj ………………………..
6.5.3. Indemnizația de șomaj ………………………….. ………………………….. ..
6.5.3.1. Condiții pentru obținerea indemnizației de șomaj …………..
6.5.3.2. Calculul indemnizației de șomaj ………………………….. ………..
6.5.3.3. Plata, încetarea și suspendarea plății indemnizației de șomaj
6.5.3.4. Obligațiile beneficiarilor de indemnizație de șomaj…………
6.5.4. Fondul de garantare a crean țelor salariale ………………………….. ..
6.5.5. Bugetul asigurărilor pentru șomaj ………………………….. ……………
6.6. Prevenirea șomajului și stimularea ocupării forței de muncă………
6.6.1. Măsuri pentru prevenirea șomajului și acordarea serviciilor de preconcediere
6.6.2. Stimularea ocupării forței de muncă……………………………………..
6.6.3. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor
Capitolul 7…………………………………………………………………….…
SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE………………………….
7.1.Necesitatea reformării sistemului de asigurări sociale de sănătate…
7.2 Cadrul legislativ și instituțional al sist emului de asigurări de sănătate
7.3. Beneficiarii sistemului de asigurări sociale de sănătate…………………
7.3.1. Categorii de asigurați……………………………………………………………..
7.3.2. Dreptur ile și obligațiile asiguraților………………………………………..
7.4. Finanțarea ocrotirii sănătății………………………………………………………….
7.4.1. Constituirea și utilizarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
7.4.2. Finanțarea ocrotirii sănătății de la bugetul de stat prin ordonatorul de credite
Ministerul Sănătății…………………………………………………………………………………..
7.4.3. Finanțarea ocrotirii sănătății din bugetele locale………………………
7.4.4. Finanțarea ocrotirii sănătății din veniturile proprii ale unităților sanitare finanțate
în regim extrabugetar………………………………………… …………………………………….
7.4.5. Finanțarea ocrotirii sănătății din bugetul Fondului special pentru sănătate publică
7.5.Tipuri de servicii medicale și decontarea acestora………………………….
7.5.1. Catego rii de servicii medicale acordate asiguraților…………………
7.5.2. Decontarea serviciilor medicale………………………………………………..
7.5.3.Decontarea serviciilor medicale prestate pe teritoriul altor state
4 7.5.4. Excepții de la decontarea serviciilor medicale din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate…………………………………………………………………………………
7.5.5. Coplata serviciilor medicale…. ……………………………………………….
7.6. Cardul național și cardul european de asigurări de sănătate ………
7.7. Asigurările voluntare de sănătate………………………………………………..
Capitolul 8……….. …………………………………………………………………………………..
PRESTAȚII ALE SISTEMULUI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ…………………..
8.1. Alocația de stat pentru copii…………………………………………….. ………….
8.2. Acordarea venitului minim garantat ……………………………………………
8.2.1. Premisele acordării venitului minim garantat…………………………
8.2.2. Stabilirea și plata ajutorului social……………… ………………..
8.2.3. Încetarea dreptului de ajutor social………………………………………….
8.3. Ajutorul pentru încălzirea locuinței………………………………………………..
8.3.1. Condiții de acordare a ajutorul ui pentru încălzirea locuinței……
8.3.2. Modul de stabilire și acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinței
8.3.3. Decontarea și monitorizarea ajutorului pentru încălzirea locuinței
8.4. Alte drepturi de asistență socială………. ……………………………………………
Anexe………………………………………………………………………………………………………..
Bibliografie………………………………………………………. ………………………………………
5 Introducere
În spiritul normelor c are guvernează protecția socială în statele membre ale Uniunii
Europene, protecția socială în România are în vedere ocrotirea păturilor și categoriilor socio –
profesionale afectate de riscuri , dar care nu au posibilitatea de a se proteja împotriva
efectelor acestora din cauza lipsei de resurse ori a insuficienței acestora.
Transformările structurale ale economiei și societății românești, care au avut ca
obiectiv construirea unei economii competitive și dinamice, au condus la apariția unor
fenomene defavorabi le pentru categoriile sociale cele mai vulnerabile. Acestea au fost
cauzate de scăderea veniturilor reale, de creșterea șomajului de lungă durată, de înrăutățirea
sănătății, de deteriorarea condițiilor de locuit. Din aceste rațiuni , o politică socială coer entă și
adecvată din partea statului, care să aibă în vedere protecția păturilor și categoriilor socio –
profesionale afectate de riscuri cu venituri mici sau complet lipsite de resurse, a devenit o
parte importantă a reformelor întreprinse.
În sensul celor arătate, volumul de față are ca obiect tocmai domeniul protecției
sociale din România cu cele două componente majore ale sale , și anume: asigurările sociale și
asistența socială.
După prezentarea conceptelor de bază cu care se operează în materie de protec ție și
asigurări sociale, ne -am ocupat de funcționarea principalelor componente ale sistemului. Am
avut în vedere pentru fiecare domeniu o dezvoltare logică, procesuală, luând în analiză
următoarele aspecte: cadrul legislativ, cadrul instituțional, sursele de acoperire a cheltuielilor,
categoriile de beneficiari și prestațiile acordate acestora.
Sarcina asumată este una dificilă, având în vedere numeroasele schimbări de
legislație aduse componentelor în discuție . Legile de bază adoptate au suferit numeroase
amendamente într -un timp relativ scurt. Sistemul este din acest punct de vedere într -o
continuă prefacere, aflându -se sub imperiul a două categorii de cerințe și constrângeri. Pe de
o parte, este vorba de armonizarea cu sistemele de protecție socială func ționale, cu rezultate
satisfăcătoare pentru beneficiarii acestora din celelalte state membre ale Uniunii Europene.
Pe de altă parte, este vorba de constrângerile bugetare și de solicitările la care trebuie să facă
față statele pentru satisfacerea trebuințe lor cu caracter social ale propriilor cetățeni,
constrângeri accentuate în plus de efectele recesiunii globale.
Cu riscul asumat al lipsei perenității prevederilor legale în materie de asistență și
asigurări sociale , am întreprins cercetarea domeniului men ționat plecând de la preocupările
de câțiva ani pe această temă, din dorința de a umple un gol în literatura de specialitate și de
a veni în sprijinul unor destinatari „țintă”.
Cartea se adresează în primul rând studenților din învățământul economic și în
special celor de la specializarea Finanțe -Bănci -Asigurări, specialiștilor din domeniul
protecției și asigurărilor sociale, dar ea poate fi consultată de către toți cei interesați într -o
formă sau alta de problemele și sarcinile asistenței și asigurărilor sociale.
Țin să le mulțumesc în mod deosebit fostelor mele studente Maria Luiza Moș și
Liliana Mihaela Mihart pentr u efortul de a fi citit manuscrisul acestei cărți și pentru
feedback -ul foarte prețios oferit.
Tuturor cititorilor mei le mulțumesc anticip at și îi asigur că observațiile și sugestiile
de îmbunătățire a conținutului și tematicii cărții de față vor fi luate în seamă.
Autoarea
6
Capitolul 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Forme de protecție împotriva riscurilor sociale
În viața oamenilor apar adeseori evenimente neașteptate, care -i frapează sau î i găsesc
nepregăti ți și vulnerabil i. Între astfel de evenimente, cele mai des întâlnite sunt bolile,
accidentele, șomajul, infirmitatea, bătrânețea sau moartea. Împotriva acestora, omul caută să
se protejeze prin prevenție și prin alte mijloace aflate la îndemâna sa . Este vorba aici de
nevoia de securitate.
Oricare ar fi amploarea și eficienț a mijloacelor puse în operă pentru a limita sau
pentru a suprima efectele dureroase ale eveniment elor amintite mai sus, o parte mai mare
sau mai mică din efecte nu va putea fi niciodată eliminată.
Pe de altă parte, în viața oamenilor apar evenimente dorite, așteptate, așa cum sunt
maternitatea, nașterea, atingerea unei anumite vârste ș.a., care sunt g eneratoare de cheltuieli
suplimentare sau , uneori , de riscul de îmbolnăviri . Într -un context de insecuritate , astfel de
evenimente, deși dorite, pot agrava problemele ființei umane. Mulți indivizi aflați în ata ri
situații nu pot face față singuri problemel or apărute.
Din aceste rațiuni, în astfel de cazuri, intervine o autoritate publică sau privată, care
își asumă misiunea de a suplini nevoile respective, de a ajuta individul, de a -i asigura
protecție. Istoria a consemnat mai multe metode și tehnici de pro tecție împotriva riscurilor și
evenimentelor enumerate, pe care le vom prezenta în continuare.
1.1.1. Asistența
Persoanele aflate în nevoi pot și trebuie să primească ajutor , dacă nici una din
tehnicile de prevenție nu le permite să facă față condiției lo r, ori dacă acestea se dovedesc
insuficiente sau inaplicabile pentru cazurile particulare.
Una dintre cele mai cunoscute și utilizate metode (tehnici) , prin care cei aflați în
nevoie pot fi ajutați , este asistența. Aceasta poate proveni , pe de o parte, din generozitate
(caritate, liberalitate, binefacere), pe de altă parte, poate exista sub forma unui drept civil
consemnat ca atare, al celui care beneficiază de ea. Un exemplu în acest sens este ajutorul
social legiferat și acordat persoanel or care nu reali zează un prag minim de venit. În oricare
din situații, două trăsături îi sunt proprii asistenței, și anume:
a) legătura dintre beneficiu (dreptul la asistență) și starea de nevoie a solicitantului;
b) caracteristica de "idee morală" a carității, a asistenței jur idic legiferate rămâne
relativ nedeterminată în întindere și obiect. Cu alte cuvinte, nivelul prestațiilor poate varia
atât prin stringența nevoii, cât și prin cauzele și circumstanțele ei. Mai mult, poate varia și în
funcție de politica și resursele puse la dispoziție în beneficiul asistenței sociale de către
autoritățile abilitate.
Plecând de la aceste trăsături, protecția socială realizată prin intermediul asistenței
prezintă anumite inconveniente.
În primul rând, formele pure de asistență creează un cli mat de incertitudine și de
dependență pentru beneficiarul asistat, deoarece resursele sunt aproape în toate cazurile mai
7 mici decât nevoile de acoperit, drept urmare, cuantumul prestațiilor acordate este redus. În
al doilea rând, asistența, bine adaptată c azurilor excepționale , este mai puțin potrivită și
eficientă în cazul riscurilor relativ frecvente sau inevitabile (bătrânețea, de exemplu). În
aceste din urmă situații, masa mare a comunității de risc face ca nivelul venituril or ce ar
urma să se acorde fiecărui asistat , să se diminueze sensibil. În fine, asistența ca formă de
protecție socială nu stimulează nici prevederea personală a celor asistați, nici măsurile de
prevenire a riscurilor, pentru că ajutorul primit are, pentru beneficiar, titlu gratuit.
1.1.2. Prevederea
În mod obișnuit, persoanele care realizează câștiguri din muncă, din capital sau din
alte surse, prelevează în mod voluntar o parte din acestea, cu scopul de a le afecta acoperirii
efectelor diverselor riscuri la care ele sunt supuse. În acest caz, este vorba de acțiunea de
prevedere individuală . Efectele acesteia sunt limitate însă , deoarece, prevederea presupune
apetență mai redusă pentru consum și mai mare pentru economisire, un anumit nivel de
educație și, în plus, sumele prelevate, pe ntru a avea un minim de eficacitate, pentru a putea
oferi o reală securitate și acoperire, trebuie să fie de un anumit cuantum. Or, chiar dacă există
conștiința și educația asupra actului de a prevedea, unele persoane nu au resurse suficiente
pentru a prel eva sume prezente pentru trebuințe viitoare.
Cea de -a doua formă a prevederii este cea colectivă . În cazul acesteia, o colectivitate (de
obicei o persoană juridică) prelevează de la membrii săi, dacă este posibil în mod
proporțional cu capacitatea contrib utivă a acestora, cotizații destinate alimentării unui fond
de întrajutorare în profitul membrilor loviți de riscuri sau al familiilor lor aflate în suferință.
Acest sistem are, ev ident, avantajul de a permite compensarea și atomizarea
riscurilor și a cheltuielilor aferente acestora, care-i afectează inegal pe fiecare dintre membrii
colectivității. Totodată, tehnica prevederii colective este de natură să ofere alocații mai
ridicate membrilor comunității afectați de riscuri, în comparație cu acelea care pot fi obținute
prin sistemul individual de prevedere.
Prevederea, fie ea individuală sau colectivă, este notabilă atunci când sistemul
etatizat al protecției sociale garantează în ansamblu, membrilor comunității, un minim
uniform. Plecând de la acest mini m, fiecare persoană poate prelua inițiativa creșterii lui în
mod individual sau în grup, prin prevedere.
Eficacitatea și permanența în timp a protecției sociale realizate prin prevedere sunt
puternic condiționate de stabilitatea monetară. De aceea, amploa rea acestei tehnici a fost
progresiv redusă în țările care au cunoscut o instabilitate monetară puternică.
1.1.3. Asigurarea
În raport cu primele două tehnici de protecție contra riscurilor, asistența și
prevederea, asigurarea reprezintă o tehnică mai elab orată care utilizează combinat
prevederea cu economisirea. Ea poate fi organizată prin efectul legii, caz în care devine
obligatorie pentru categoriile de asigurați cărora le este destinată sau poate fi organizată pe
baze contractuale, având la bază princi piul facultativității (voluntariatul). Într -un alt context,
asigurarea poate fi colectivă sau dimpotrivă, individuală.
Prin intermediul asigurării, o entitate juridică specializată, publică sau privată,
denumită asigurător, grație plății unei contribuții (prime) unice sau fracționate în mai multe
rate periodice, plătite de asigurat sau în numele acestuia, garantează acoperirea unor riscuri
care afectează sănătatea, capacitatea de muncă, sau chiar viața asiguratului ori a membrilor
familiei sale. Protecția riscurilor prin intermediul asigurării este posibilă datorită unei
8 compensații (atomizări) pe care asigurătorul o realizează (în conformitate cu calculele
statistice și actuariale) între diversele riscuri asemănătoare pe care a acceptat să le acopere
pentru asigurații săi. Compensația respectivă este posibilă ca urmare a acumulării primelor
plătite o perioadă relativ mare de timp de către toți asigurații și a utilizării acestor prime pe
principii mutuale (de reciprocitate).
Din cele spuse mai sus , rezultă câteva trăsături specifice tehnicii de protecție
împotriva riscurilor prin intermediul asigurării. Se reține, în primul rând, existența unor
entități juridice autorizate, care au în obiectul lor de activitate oferta de servicii speciale de
protecție împotr iva diverselor riscuri , care afectează viața și sănătatea indivizilor. În al doilea
rând, procedurile utilizate în legătură cu mobilizarea contribuțiilor sunt și ele specifice.
Pentru constituirea fondurilor de asigurare la nivelul asigurătorului, există o bligația precis
stabilită în sarcina asiguraților și/sau a angajatorilor (patronilor) acestora de a contribui
ritmic (lunar, trimestrial, anual) cu contribuții bine determinate. Cu cât masa contribuabililor
la formarea fondurilor de asigurare este mai mare , cu atât mai consistent va fi fondul
constituit. În al treilea rând, utilizarea fondurilor de asigurare constituite la nivelul
asigurătorului se face pe baza principiului mutualității, al reciprocității și în baza unor reguli
precise . Cu alte cuvinte, fon durile constituite prin contribuția celor interesați de protecție se
utilizează atunci când e nevoie și, mai ales, pentru cine are o nevoie, pentru cel care a suferit
în urma producerii unui risc. Or, este îndeobște cunoscut că riscurile nu -i afectează în mod
egal pe toți indivizii, chiar dacă presupunem că aceștia au avut o contribuție egală la
formarea fondurilor. Într -o asemenea situație, contribuabilii asigurați consimt ca fondurile
constituite prin contribuția tuturor să fie dirijate spre cei afectați de riscuri, deci aflați în
nevoi, într -un moment sau altul.
1.2. Definirea conceptului de protecție socială
Asistența publică sau privată, prevederea prin mijlocirea economisirii individuale și
familiale, prevederea colectivă și dezinteresată, asigurarea facultativă sau obligatorie pot fi
utilizate izolat sau simultan, în juxtapunere ori în combinație, pentru a asigura membrilor
unei societăți protecția contra diverselor riscuri care -i privează de mijloacele de existență,
precum și în legătură cu efectuare a unor cheltuieli asociate riscurilor produse, care
îngreunează, în plus, condițiile de viață ale acestora.
Dar suma modalităților de protecție enumerate nu este suficientă pentru a defini
acest "stat", care, peste tot în lume, astăzi este în mod comun def init cu termenul de
"protecție socială" .
Istoric vorbind, tehnicile protecției sociale pot diferi de o manieră sensibilă de la un
stat la altul, de la o etapă de dezvoltare la alta, aceasta având multiple determinări, precum:
formarea istorică progresivă a sistemelor naționale ale protecției sociale, contextele
ideologice și economice naționale, gradul de implicare a statului în organizarea și
funcționarea sistemului public de protecție și asigurări sociale, mentalul colectiv, structurile
socio -profesional e și demografice, organizarea activităților medicale și spitalicești, condițiile
de locuit, standardul general de viață, tradițiile și altele.
La nivelul unui stat, scopul protecției sociale este de a asocia toate colectivitățile
sociale la o întreprinder e sistematică de soluționare a nevoilor cu caracter social, nevoi
genera te de inegalitate, mizerie, bo li, accidente, bătrânețe. În Declarația Universală a
Drepturilor O mului se pune accentul pe un aspect fundamental al protecției sociale și anume
că a ceast a se realizează grație efortului național , care postulează organizarea unui vast
9 sistem național de compensații, ținând seama de organizarea și resursele fiecărei țări. Astfel,
articolul 22 al documentului amintit prevede: "Statul asigură individului și fa miliei condițiile
necesare dezvoltării lor; el garantează pentru toți – copii, mame, bătrâni – protecția sănătății,
securitatea socială, odihnă și îndestulare. Fiecare în funcție de vârstă, de sănătatea fizică și
morală, de situația economică, dacă se găse ște în incapacitate de muncă, are dreptul de a
obține de la colectivitate mijloacele convenabile de existență" și mai departe: "Orice persoană,
în calitate de membru al societății, are dreptul la asigurări sociale; acestea există pentru a
obține satisfacer ea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile demnității și
liberei dezvoltării a personalității sale, grație efortului național și cooperării internaționale,
ținându -se cont de organizarea și resursele fiecărei țări în parte."1
După lord ul Beveridge, protecția socială are drept obiectiv "abolirea stării de nevoie,
asigurând tuturor cetățenilor un venit suficient, în orice moment, pentru satisfacerea tuturor
cheltuielilor"2.
Cu privire la satisfacerea trebuințelor celor aflați în nevoi, p rin intermediul protecției
sociale, trebuie arătat că aceasta din urmă nu trebuie să se substituie muncii ci dimpotrivă,
trebuie să vină în completarea ei. Obiectivele sociale ale politicii economice cuprind, pe de o
parte, ocuparea forței de muncă în sco pul de a -i putea furniza individului mediul de
exercitare a unei activități care să -i asigure un venit suficient și, în particular, lupta contra
șomajului și, pe de altă parte, sarcina de a asigura tuturor membrilor societății un nivel de
trai decent. Deci , protecția socială reprezintă un instrument al politicii sociale și, de aici, al
politicii economice. Este adevărat că se creează o anumită ambiguitate atunci când se
încearcă definirea obiectivelor generale ale politicii sociale și aceasta prin faptul că protecția
socială poate fi atașată la două noțiuni distincte: munca și nevoia.
Dacă protecția socială va fi atașată muncii ca centru de greutate al unui sistem de
protecție, în mod normal, vor fi acoperite numai riscurile care alterează forța de muncă (ai ci
nu se au în vedere și cheltuielile familiale de natură socială ). Un astfel de sistem, în principiu,
se îndepărtează de ideea de asistență socială, fiind dominat de principiile asigurărilor sociale
(crearea unui fond de asigurare pe baza unei contribuții relativizate la venitul din muncă și
acoperirea unor nevoi generate de riscuri specifice muncii).
Dacă dimpotrivă, protecția socială va fi atașată nevoii, ca centru de gravitație al unui
sistem de protecție socială, obiectivul său fundamental va fi acela de a opera o relativă
redistribuire a veniturilor pentru a garanta fiecăruia un minim vital, oricare ar fi cauza
sărăciei (nevoii). Toate riscurile și toate cheltuielile care creează context ul nevoii sau
determină anumite inegalități între membrii societăț ii trebuie, în principiu, acoperite sau
compensate. Un asemenea sistem este fondat pe ideea de asistență. Într -o anumită măsură,
un astfel de sistem tinde spre uniformizarea și generalizarea prestațiilor.
În realitate, nu există sisteme moderne de protecț ie socială constituite în mod
prevalent pe una sau alta din schemele menționate mai sus. Dezvoltarea celei mai mari părți
a sistemelor sociale moderne s -a făcut printr -un proces de juxtapunere și de sinteză dialectică
a fiecăruia dintre ele.
Tehnicile și m odalitățile generale ale politicii protecției sociale desc rise mai sus –
asistența , prevederea și asigurarea – au fost completate cu unele tehnici complementare și
secundare așa cum sunt prevenția și recuperarea (readaptarea). Prin prevenție se
desemnează ansamblul de măsuri coerente, destinate a evita riscurile susceptibile să
1 Citate după Doublet, Jacques "Securite sociale", P.U.P. 1995, pag 13 și următoarele.
2 Doublet, Jacques, op. cit. pag. 26.
10 antreneze pierderi fizice sau bănești în detrimentul membrilor societății. Recuperarea
consistă în a furniza posibilități de readaptare și de găsire a unor activități compatibile cu
noua lor situație, acelor persoane care și -au pierdut capacitatea de a -și câștiga mijloacele de
existență.
Chiar dacă protecția socială își fixează ca obiectiv garantarea unui minim vital pentru
fiecare persoană , ea trebuie să imprime tendința de a favor iza și dezvolta responsabilitatea
indivizilor de a depăși acest minim. Aceasta înseamnă că ea trebuie să lase o parte din
inițiativă persoanelor, familiilor și grupurilor sociale pentru a -și organiza ele însele, fiecare în
limita posibilităților, prevenția riscurilor și protecția în cazul în care riscurile produse le
afectează.
Rezultă din cele spuse mai sus, caracterul complex și valențele multiple ale protecției
sociale. Într -o încercare de definire, sistemic vorbind, se poate spune că protecția socială
reprezintă ansamblul dispozițiilor legale, al organismelor și instituțiilor precum și al instrumentelor și
procedurilor referitoare la mobilizarea unor resurse publice și private și la redistribuirea lor pentru
acoperirea unor nevoi ale unora dintre membrii societății, în cazul apariției sau existenței anumitor
riscuri ori în legătură cu producerea unor evenimente așteptate, dar pentru care aceștia nu au asigurat
suportul financiar necesar.
1.3. Evoluții și determinări ale sistemelor de protecție social ă
Abordând lucrurile în context temporal, ajutorul financiar sau material dat celui aflat
în nevoi este foarte vechi. Se cunosc forme de întrajutorare a persoanelor aflate în nevoi sau
afectate de riscuri, încă din antichitate. De forme organizate însă, pr in care era oferit ajutorul
celor aflați în nevoi, în țara noastră se poate vorbi începând cu secolul al optsprezecelea,
când, în cadrul diverselor bresle, meșteșuguri sau comunități locale, membrii acestora și
familiile lor, aflați în nevoi la un moment d at, beneficiau de ajutor bănesc sau material. Pe
structura comunității din care proveneau membrii acesteia se organizau asociații mutuale
(reciproce) în care fondurile proveneau din cotizațiile membrilor ori din generozitate și erau
apoi distribuite celor care aveau de suferit în urma producerii evenimentelor nedorite cum
sunt accidente le, bolile , decese le ș.a.
Odată cu evoluția forțelor de producție care au determinat crearea și dezvoltarea
industriei, crearea de așezări urbane industriale, riscurile profe sionale dar și cele specifice
aglomerărilor urbane s -au multiplicat. În același timp, s -a format o nouă clasă și anume
proletariatul, care era nemulțumit de modul în care autoritățile patronale și publice se
implicau în rezolvarea problemelor sociale ale a cestuia. Este perioada în care apar sindicatele
muncitorești, cu revendicări cu caracter profesional și social. Temporal ne aflăm în secolul al
nouăsprezecelea.
Ca răspuns la aceste probleme, în țările occidentale în special, se legiferează și se
creează i nstituții ale statului , specializate în oferirea de servicii de protecție socială, în care ,
pe baza unor fonduri publice , se efectuează diferite servicii sau se acordă indemnizații
pentru persoane aflate în nevoi (săraci, bolnavi, șomeri, persoane cu mai m ulți copii,
pensionari etc.) și care nu au posibilitatea de a face față singure nevoilor apărute.
În acest context, apare și se dezvoltă conceptul de protecție socială definit așa cum s -a
arătat mai sus și a cărui menire este de a acoperi obligațiile indiv izilor sau familiilor lor, în
cazul apariției sau existenței unor riscuri. În fapt, protecția socială reprezintă o modalitate de
redistribuire a veniturilor de la cei sănătoși la cei bolnavi, de la cei activi spre pensionari sau
11 spre șomeri, de la persoane le fără copii la cele cu copii, în general de la cei cu venituri
consistente spre cei cu venituri reduse, insuficiente.
Mecanismele protecției sociale pot fi de origine legală (prin efectul legii), convențională sau
contractuală și, de regulă, sunt asimila te domeniului finanțelor publice. Pentru aceasta, ele trebuie să
îndeplinească trei condiții , și anume:
1. Acoperirea socială nu are la bază o contraprestație echivalentă și simultană a
beneficiarilor diverselor forme de protecție socială;
2. Realizarea efectivă a actului de protecție socială este condiționată de realizarea
unor riscuri și/sau evenimente care afectează nivelul de viață al indivizilor sau al familiei lor.
Protecția socială se materializează în indemnizații și ajutoare pentru cazuri de boală,
incapacitate de muncă, invaliditate din accidente, bătrânețe, șomaj, reinserție profesională,
sărăcie și alte prestații ca de exemplu, pensia de urmaș, ajutorul de deces și unele prestații în
favoarea supraviețuitorilor cu calitatea de urmaș/susținător legal al unei persoane decedate.
3. Acoperirea socială trebuie să rezulte dintr -un sistem de protecție colectiv, legiferat
clar și instituționalizat. În general, acesta este sistemul public de protecție socială.
Alături de sistemul public, cheltuielile cu caracter so cial pot face obiect al unor
sisteme autonome care au uneori statutul de organisme de drept privat.
Trebuie menționat că sintagma protecție socială acoperă un câmp de manifestare larg.
Ea înglobează regimul de securitate socială (asigurări) care se manif estă prioritar prin
intermediul finanțelor publice, regimul de intervenție socială a statului și a colectivităților
locale concretizat în acordarea diverselor ajutoare și a asistenței sociale, regimul de
intervenție socială a administrațiilor private care -și găsește câmp de manifestare în asistența
acordată de organismele de întrajutorare și binefacere (organizații non -guvernamentale) și
regimurile complementare patronale puse în funcțiune de angajatori în baza contractelor
colective de muncă.
Prestațiile p rotecției sociale se efectuează în mod obișnuit în bani și pot fi grupate în
trei categorii mari, astfel:
1. Venituri de înlocuire , destinate a compensa pierderea de venit profesional. În
această categorie se încadrează pensiile pentru munca depusă și limită de vârstă, cele de
invaliditate, indemnizațiile pentru pierderea temporară a capacității de muncă,
indemnizațiile de șomaj.
2. Venituri de întregire , acordate anumitor categorii de beneficiari, cu scopul de a
suporta mai ușor diverse cheltuieli, în special ce le familiale. În această categorie se
încadrează alocația de stat pentru copii, ajutorul acordat mamelor cu mai mulți copii,
ajutorul acordat mamelor la nașterea copiilor ș.a.
3. Venituri de sprijin/de ajutor , destinate a asigura mijloacele de subzistență
persoanelor nevoiașe, fără venituri sau cu venituri reduse, așa cum sunt de exemplu, alocația
de sprijin și venitul minim garantat acordat persoanelor fără venit sau cu venituri foarte mici.
În sens larg, protecția socială are două componente și anume:
1. Compon enta de asigurări (securitate socială), în cadrul căreia , fiecare membru
este, pe rând, contribuabil și beneficiar. Această componentă presupune existența unui
sistem de prelevări obligatorii din partea contribuabililor la sistem. Sarcina de plată a
acestora, respectiv contribuția, se determină în funcție de venit, fără a avea – în cele mai
multe cazuri – legătură directă cu incidența de risc împotriva căruia contribuabilul este
asigurat. De asemenea, contribuția plătită în numele angajatului (asiguratului) este partajată
de cele mai multe ori între acesta din urmă și angajator. Pe de altă parte, componenta de
asigurări sociale implică o repartiție (redistribuire) a fondurilor mobilizate. Acestea din urmă
12 sunt destinate a acoperi prestațiile cuvenite benefi ciarilor; unele dintre aceste drepturi
cuvenite sunt proporționale cu contribuția plătită (pensia, indemnizația de boală) , iar altele
sunt independente de ea (diverse ajutoare și prestații familiale).
2. Componenta de asistență socială , în cadrul căreia autor itatea publică acordă
diverse ajutoare și indemnizații unor categorii sociale lipsite de resurse sau cu resurse puține.
Această componentă nu presupune cotizații plătite în prealabil de către cei asistați,
finanțarea este asigurată de regulă din resurse pu blice, din bugetul administrației centrale de
stat sau din bugetele locale.
1.4. Tipuri de solidaritate impuse de protecția socială
S-a arătat în paragraful precedent că prin intermediul protecției sociale se realizează o
redistribuire a veniturilor de la cei cu resurse spre cei lipsiți de aceste resurse. Astfel privită,
protecția socială implică o anumită solidaritate. O problemă care se pune în acest context,
este legată de tipul de solidaritate impus de protecția socială. În practică , s-au dezvoltat de -a
lungul timpului două tipuri de solidaritate , și anume:
o solidaritate profesională legată, evident, de muncă. În cadrul ei individul
realizează venituri, în principal din prestarea unei activități. Riscurile preluate în acoperire
prin mecanismele protecți ei sociale sunt cele legate de pierderea de venit din muncă și care
au ca efect reducerea nivelului de viață. Prin urmare, prestațiile și cotizațiile sunt în acest caz,
proporționale cu venitul. Solidaritatea profesională se manifestă în cadrul unei catego rii
socio -profesionale, al unei ramuri de activitate sau al unei întreprinderi;
o solidaritate națională , care recunoaște dreptul la protecția socială al fiecăruia
dintre membrii comunității naționale indiferent dacă sunt încadrați sau nu în muncă și, deci ,
indiferent dacă sunt sau nu sunt plătitori de contribuții la sistem. Prestația este relativ
uniformă , iar finanțarea este asigurată prin impozite, taxe și contribuții.
Astăzi, însă, nu se poate vorbi de sisteme de solidaritate profesională sau de
solidaritate națională în stare pură; caracteristicile celor două tipuri de solidaritate s -au
impus, fiecare în mai mică sau în mai mare măsură, în cadrul diferitelor sisteme de protecție
socială naționale. Întrepătrunderea lor diferă de la un sistem național la altul, în funcție de
cadrul normativ intern, de nivelul general de trai, de tipul prestațiilor oferite, de tradițiile
istorice din fiecare țară ș.a.m.d., dar câteva tendințe generale pot fi formulate. Bunăoară, în
vreme ce prestațiile de sănătate sunt aco perite în majoritatea țărilor pe baza solidarității
naționale, la fel ca și alte prestații aferente asistenței sociale, pensiile, reprezentând un venit
de înlocuire și fiind legate de muncă și de nivelul câștigului obținut, sunt fundamentate pe
principiile solidarității profesionale.
În practică, sistemele de protecție socială națională se pot grupa în două categorii, în
funcție de tipul de solidaritate care prevalează în cadrul lor. Astfel, în țările europene
predomină sistemele de securitate socială în c are protecția s -a dezvoltat fie într -un cadru
național fie intr -unul profesional. Securitatea socială europeană își are fundamentele, pe de o
parte, în solidaritatea națională (cazul Marii Britanii sau al I rlandei), pe de altă parte în
solidaritatea profes ională (cazul Germaniei și al Franței). De cealaltă parte, în S.U.A. sistemul
public de asigurări sociale este limitat atât în ceea ce privește riscurile cât și numărul
angajaților. Solidaritatea este preponderent profesională în privința veniturilor de în locuire,
iar asistența are la bază solidaritatea națională. În majoritatea țărilor, alături de regimul
public de protecție socială există și regimuri complementare private care suplinesc sau
completează unele din tre prestațiile sistemului public.
13 1.5. Dom enii și categorii ale protecției sociale
În sens foarte larg, protecția socială se concretizează în programe sociale menite să
conducă la creșterea standardului general de viață și la îmbunătățirea calității vieții și să
asigure protecția unor categorii al e populației vizavi de efectele negative determinate de
condițiile economice și politice ale unor perioade. Ca urmare, există mai multe domenii de
activitate și categorii sociale care beneficiază de protecție socială. Fără o ordine prestabilită,
se poate v orbi despre:
1. Protecția sănătății publice ; aceasta are ca scop elaborarea unor norme de sănătate
și siguranță în beneficiul membrilor societății, cu prioritate al grupurilor celor mai
vulnerabile și mai expuse la riscuri. Protecția se materializează prin de stinarea unor alocații
pentru întreținerea și funcționarea instituțiilor sanitare, finanțarea unor acțiuni de prevenire
a îmbolnăvirilor și îngrijire a sănătății, de evitare a accidentelor și de educație sanitară.
2. Protecția șomerilor, include cadrul legal, instituțiile, mijloacele materiale și
procedurile prin care șomerii beneficiază de ajutor pe durata întreruperii activității. De
asemenea, această latură a protecției are în vedere și modalitățile concrete de pregătire,
formare profesională și reinserție socială a șomerilor precum și fondurile aferente acestor
modalități.
3. Protecția pensionarilor și a membrilor de familie ; scopul acestei componente a
protecției sociale îl reprezintă ocrotirea într -un cadru legal și instituțional adecvat a
pensionarilor și a membrilor familiilor acestora în situația încetării activității, la atingerea
unei anumite vârste sau în caz de boală, invaliditate sau deces. Canalul principal prin care se
realizează protecția pensionarilor este reprezentat de asigurările sociale. Acest ea presupun
un sistem de contribuții din partea patronatului și/sau a beneficiarilor asigurați care se
mobilizează la dispoziția unei autorități publice și, de asemenea, distribuirea și redistribuirea
fondurilor către cei aflați în nevoi , respectiv către p ensionari . Protecția socială prin
intermediul asigurărilor implică și acțiunile de prevenire a îmbolnăvirilor ori de
refacere/recuperare și întărire a sănătății.
4. Protecția copilului și tineretului ; în domeniul menționat, protecția se realizează,
pe de o pa rte, prin acordarea de alocații de întreținere și sprijin copiilor până la împlinirea
unei anumite vârste, până la finalizarea studiilor sau prin acordarea de alocații de sprijin
mamelor cu mai mulți copii. Pe de altă parte, se au în vedere anumite program e de
protecție/reeducare a copiilor și a tinerilor în rândul cărora se manifestă o serie de fenomene
negative ca: delicvența juvenilă, consumul de alcool și droguri, sporirea numărului de
șomeri în rândul tinerilor ș.a.
5. Protecția persoanelor cu handicap ; în acest caz se are în vedere ansamblul de
măsuri menite a asigura mijloacele de protecție economică și socială corespunzătoare unor
categorii de persoane cu deficiențe psihice și fizice și care sunt lipsite de posibilitatea de a -și
câștiga singuri mijloace le de existență. Protecția acestor persoane are în vedere și măsurile de
integrare socio -profesională a lor, respectiv găsirea de locuri de muncă, astfel încât să
dobândească un anumit grad de independență ec onomică, mijloace de recuperare și refacere
a celor cu handicap și, în fine, integrarea în societate a persoanelor în cauză.
6. Protecția consumatorului ; obiectivele acestei protecții se referă la eva luarea
tehnologiilor utilizate î n diverse procese de producție, la tehnologiile viitorului și la
repercusiu nile acestora asupra individului în calitatea sa de consumator. De asemenea, se
urmărește identificarea posibilităților de utilizare a inovației tehnologice în așa fel încât să nu
se stânjenească în vreun fel consumatorul.
14 7. Protecția mediului, a lucrătorulu i și a publicului , a fost determinată de creșterea
surselor de poluare a apei , solului și aerului și implică elaborarea unor programe de protecție
a mediului și a persoanelor în strânsă legătură cu transformările din viața economică și
socială. În domeniul protecției lucrătorului se au în vedere programele de măsuri apte să
diminueze factorii de risc atașați locuril or de muncă, stabilirea unor norme și normative
adecvate condițiilor de muncă, dimensionarea corectă a programului de lucru, acordarea
sporurilo r de risc pentru munca depusă acolo unde este cazul , respectarea normelor de
protecție și tehnica securității muncii.
1.6. Crearea sistemelor naționale de protecție socială și asigurări
sociale
Economisirea a constituit vreme îndelungată primul mijloc d e garantare contra
riscurilor sociale pentru individ, fiind socotită sursa principală de protecție. Dar, ea
garantează o protecție inegală pentru indivizi, deoarece nivelul ei este strâns legat de
propensiunea spre consum a unei persoane și de raportul înt re masa venitului și partea ce
revine pentru consum, respectiv pentru economisire. De aceea, pentru salariații cu venituri
mici, economisirea reprezintă practic, o restricție pentru satisfacerea nevoilor esențiale
prezente sau realizarea unei marje de secu ritate disproporționată față de riscuri. În plus,
instabilitatea monetară erodează puternic, în timp, valoarea reală a economiilor acumulate.
Date fiind insuficiențele prevederii individuale, s -a simțit nevoia unor mijloace și
instrumente colective de pre vedere și asigurare a diverselor riscuri care afectau viața
cetățenilor. În acest context, în secolele al XVIII -lea și al XIX -lea, în strânsă legătură cu
dezvoltarea industrială a economiilor țărilor europene, au apărut asociațiile de asigurare de
tip mutu al.
Grupare fără scop comercial, asociația de tip mutual, unea membrii care se asigurau
contra diverselor riscuri, fiecare plătind în acest scop o contribuție anuală din care se
constituia un fond de protecție. Cheltuielile privind acoperirea riscurilor er au împărțite pe
principiul mutualității, asupra tuturor membrilor. Asociațiile de asigurare de tip mutual au
luat o deosebită amploare în Franța, în Marea Britanie, Germania și Elveția, servind o
perioadă lungă de timp drept substitut sindicatelor, dezvolt ând solidaritatea și spiritul de
prevedere.
Pe planul protecției contra riscurilor sociale, aportul organizațiilor de tip mutual a
fost considerabil, permițând salariaților acoperirea unor riscuri grave ca accidentele,
invaliditatea, bătrânețea și șomajul. Dar, chiar și acolo unde asociațiile de asigurare de acest
tip au beneficiat de condiții legale și socio -economice adecvate, s -a dovedit că resursele
mobilizate erau insuficiente pentru asigurarea riscurilor ca bătrânețea, invaliditatea
permanentă, bolil e de lungă durată sau cele costisitoare, diversele cheltuieli familiale,
șomajul ș.a. S -a dovedit în cele din urmă că , pentru protecția efectelor generate de astfel de
riscuri , era necesar ajutorul puterii publice.
Asumarea de către stat a responsabilități i organizării și administrării sistemului de
protecție socială cu componenta sa de bază, asigurările sociale, are cauze obiective izvorâte ,
pe de o parte, din nevoia instituirii participării obligatorii la acest sistem a unor largi
categorii sociale aflate sub amenințarea unor riscuri și , pe de altă parte, din nevoia instituirii
unor cotizații permanente, vărsate atât de membrii beneficiari, cât și de patroni. Toate
insuficiențele formelor preliminare de protecție și asigurare au contribuit progresiv la
nașterea unui sistem modern de garantare și acoperire a riscurilor, în care statul, prin
15 instituțiile sale, legiferează și gestionează fondurile și are în vedere utilizări precise ale
acestora.
În ce privește sistemul modern de asigurări sociale, acesta s -a constituit la finele
secolului al XIX -lea, în Europa industrială, sub acțiunea unor factori precum: efectele
multiple ale dezvoltării industriale, creșterea populației urbane, adâncirea crizelor
economice, agravarea condițiilor de viață ale proletariatului și dezvoltarea mișcărilor
sindicale.
Primul sistem public de asigurări sociale a luat ființă în Germania în timpul
cancelarului Bismark (1884)3 și acoperea riscurile din accidente de muncă, îmbolnăviri și, mai
târziu, invaliditatea și bătrânețea. Pentru p rima dată în acest sistem s -a instituit asigurarea
obligatorie, atât în sarcina patronilor , cât și în sarcina angajaților. Statul intervenea prin
subvenții la sistem atunci când fondurile colectate se dovedeau a fi insuficiente.
Acest sistem a fost preluat și de alte țări ca Franța, Marea Britanie, Țările Scandinave,
Ungaria, Rusia ș.a., cu modificări, în funcție de politica socială a fiecărui stat, de mărimea
resurselor financiare disponibile, de veniturile individuale ale cetățenilor, de tradiție.
Un alt moment important în istoria asigurărilor sociale l -a constituit adoptarea în
Anglia, în Camera Comunelor (1942) a unui program social cunoscut sub numele de
"Raportul Beveridge", după numele lordului Beveridge – inițiatorul său. Raportul conținea
trei obiective principale și anume: generalizarea asigurărilor la toate categoriile sociale aflate
în nevoi, extinderea garanțiilor existente și simplificarea sistemului securității sociale.
După al doilea război mondial, toate statele dezvoltate au instituit ș i dezvoltat
sisteme de securitate socială mai mult sau mai puțin complete, caracterizate prin următoarele
tendințe: universalitatea securității sociale relativ la beneficiari și la riscurile acoperite,
corijarea inegalităților și inechităților sociale crea te de creșterea cheltuielilor familiale,
ajustarea prestațiilor permanente (pensiile) la fluctuațiile economice prin sistemul de
indexare, generalizarea și extinderea sistemului asigurărilor sociale, precum și crearea unor
sisteme complementare de protecți e.
Caracteristicile inițiale ale sistemelor naționale de asigurări sociale, date de sistemul
de solidaritate care a stat la baza lor, pot fi observate și în prezent. Astfel, Germania și Franța
au menținut principiul dominant al solidarității profesionale , în timp ce Marea Britanie a
optat pentru un sistem bazat preponderent pe solidaritatea națională. S.U.A. și Japonia
promovează un sistem dual în care asistența socială este finanțată de principiul solidarității
naționale , iar asigurările sociale sunt fin anțate de principiul solidarității profesionale. Totuși,
în S.U.A. sistemul public de asigurări sociale este limitat, atât în ceea ce privește riscurile care
fac obiect al asigurărilor, cât și ca număr de asigurați. Prestațiile sistemului public au un
nive l relativ redus, motiv pentru care se recurge la regimuri complementare private de
asigurări.
Cât privește țările în curs de dezvoltare, trebuie arătat că ele înregistrează o mare
rămânere în urmă față de țările dezvoltate. Produsul intern brut al acestor țări este foarte
scăzut, așa cum sunt și veniturile populației. Angajații au un nivel scăzut de calificare, fapt
care are drept consecință creșterea numărului accidentelor și a bolilor profesionale; lipsurile
frapează majoritatea populației. De cealaltă pa rte, resursele de finanțare a cheltuielilor de
asigurări sociale sunt cu totul insuficiente. În majoritatea acestor țări, în programele lor
guvernamentale, cheltuielile de protecție socială sunt surclasate de alte priorități.
3 Dată fiind contribuția cancelarului Bismark la crearea sistemului general de asigurări sociale, acesta i -a
împrumutat numele, fiind cunoscut și ca “sistemul bismarkian de asigurări sociale”.
16 1.7. Evoluția sistemului rom ânesc de protecție socială și asigurări
sociale
În concertul națiunilor, România nu a avut o poziție distinctă de a celorlalte state în
privința drepturilor de asigurări sociale și protecție socială. Încă din secolul al XIX -lea au
existat diferite încercăr i de aplicare a unor prevederi privind asigurările sociale, dar având
un sistem limitat de prestații și un grad de acoperire redus.
Istoric, se poate vorbi despre o periodizare în dezvoltarea sistemului de protecție
socială și asigurări sociale, și anume:
I. Perioada care începe în a doua jumătate a secolului al XIX -lea și continuă până
în anul 1912;
II. Perioada 1912 -1948;
III. Perioada 1949 – 1989;
IV. Perioada care începe în anul 1990 și continuă în prezent.
I. În prima perioadă , al cărei început se află pe la jumătate a secolului al XIX -lea nu se
poate vorbi, practic, despre un sistem de protecție socială și asigurări sociale. Sub diverse
denumiri ("cutia milei" în Muntenia și Moldova , "lăzile frățești", "lăzile miniere" în
Transilvania și Banat), s -au constituit fondur i de întrajutorare pe lângă breslele meseriașilor,
la care se apela pentru a -i ajuta pe cei aflați în nevoi. Fondurile proveneau din contribuții ale
meseriașilor și, uneori, ale patronatului sau din caritate publică. În orice caz, ele s -au dovedit
insuficiente pentru a asigura o veritabilă protecție socială.
Alături de aceste structuri au apărut diverse uniuni profesionale, cooperații ale
meșteșugarilor, case de ajutor, așa cum au fost:
Asociația de ajutor de boală, înmormântare și ajutor de călătorie a ti pografilor din
Brașov (1846);
Casa comună de ajutor de boală și călătorie a tipografilor din Timișoara (1851);
Casa de prevedere a lucrătorilor tipografi din București (1858), care avea drept
scop acordarea de împrumuturi – ajutoare, lucrătorilor în cazul lipsei de lucru, acordarea
unei pensii viagere de bătrânețe și a ajutoarelor de înmormântare.
De asemenea, în această perioadă au existat câteva încercări de aplicare a unor măsuri
de asigurări sociale , fără însă a avea caracter generalizator.
În acest sen s, în anul 1873 s -a elaborat un proiect de lege care stipula, între altele,
înființarea pe lângă bresle a unor case de ajutor prin care să fie asigurați meseriașii și
familiile acestora pentru cazurile de incapacitate de muncă și deces.
În anul 1881 a fost emis un alt proiect de lege – legea Carp, după numele inițiatorului
său, care preconiza calificarea profesională a meseriașilor români din bresle și înființarea
unor case de ajutor mutual pe lângă acestea. Fondurile acestora din urmă aveau să se
constitui e din contribuția de 4% aplicată asupra salariului muncitorilor.
În anul 1895 este promulgată legea minelor, în a cărui aplicare este elaborat
regulamentul de protecție minieră. Între altele, acestea reglementau condițiile de exploatare a
minelor și munca în subteran și includeau măsuri de ocrotire a sănătății muncitorilor și de
prevenire a accidentelor miniere. Se prevedea înființarea unor case de ajutor și a unei case de
pensii ale căror fonduri urmau să provină din contribuții obligatorii patronale și a le
muncitorilor.
17 În Transilvania, în anul 1907 , a fost adoptată legea XIX care prevedea obligativitatea
asigurării muncitorilor pentru cazuri de boală și accidente. În 1911 , legea a fost amendată,
incluzând măsuri de limitare a timpului de muncă și interzi cerea muncii pe timp de noapte a
femeilor.
Tot în direcția protecției sociale a lucrătorilor, în 1910 a fost votată "Legea sanitară",
care impunea în sarcina patronilor măsuri de salubritate a întreprinderilor, obligația de a
informa autoritățile asupra ac cidentelor de muncă și a cazurilor de intoxicații din
întreprinderi. În fine, legea conținea dispoziții referitoare la înființarea "caselor de bolnavi și
ajutor", ale căror fonduri erau constituite din contribuția egală a patronilor și a muncitorilor.
II. Anii 1912 -1948
În această perioadă, important de reținut este anul 1912 când s -a adoptat "Legea
pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești ”, autorul ei fiind D.S.
Nenițescu. Legea prevedea principiul obligativității asigurării și acordarea de ajutoare
pentru cazurile de accidente, boală, maternitate precum și pensie pentru invaliditate și
bătrânețe. Prin includerea principiului obligativității asigurării și prin spectrul larg de riscuri
protejate la care face referire, legea din 1912 consfințește practic, crearea sistemului românesc
de asigurări sociale.
În anul 1919, în Transilvania au fost operate modificări în cadrul legislativ al
protecției sociale și asigurărilor sociale, desființându -se vechile structuri organizatorice cu
caracter mutual care funcționau pe lângă bresle sau pe lângă unele întreprinderi. A rămas în
funcțiune numai Casa Centrală pentru Asigurări Sociale, cu sediul la Cluj, care avea în
subordine case cercuale teritoriale sau profesionale.
În aprilie 1920 , cadrul instituțional al asigurărilor sociale a fost consolidat,
înființându -se Ministerul Muncii a cărui principală sarcină era aceea de elaborare și aplicare
a normelor referitoare la organizarea muncii și la înfăptuirea asigurărilor sociale.
În 1923 , în România este votată o nouă Constituție care inserează în conținutul său și
prevederi referitoare la protecția muncii și a muncitorilor, la respectarea și apărarea
dreptului la muncă.
În această perioadă au fost adoptate , de asemenea, câteva legi care au sporit
drepturile de protecție socială și asigurări sociale ale muncitorilor, sau ale membrilor
familiilor acestora. Sunt de reținut Legea pentru reglementarea repausului duminical și a
sărbătorilor legale (1925), Legea referitoare la ocrotirea muncii minorilor și a femeilor și la
durata zilei de muncă (1928). Ultimul act normativ menționat stabilea vârsta minimă de
admitere în întreprinderile industriale la 14 ani, interzicea munca de noapte a tinerilor sub 18
ani, iar pentru femei prevedea un concediu postnatal de șase săptămâni, plătibil din
fondurile asigurărilor sociale.
Pe aceeași linie, în anul 1929 , a fost votată Legea contractelor de muncă prin care erau
reglementate raporturile de muncă pentru salariații din industrie și comer ț și care prevedea
pentru pr ima dată dreptul la concediul de odihnă anual și acordarea dreptului de preaviz
pentru cei care urmau să fie disponibilizați.
Lichidarea deosebirilor existente între sistemele de asigurări sociale din provinciile
istorice românești a fost realizată în anul 1933, când s -a adoptat Legea pentru modificarea
asigurărilor sociale.
În anul 1938 a fost adoptată o nouă lege a asigurărilor sociale care avea la bază
aceleași principii ca și legea din 1933, dar aducea unele modificări în ceea ce privește
acordarea ajut oarelor de boală și trimiterea la odihnă și tratament a muncitorilor. Legea din
18 1938 a reintrodus pensia de bătrânețe la vârsta de 65 de ani, pensia de invaliditate cu condiția
cotizării unui stagiu minim de 200 de săptămâni, pensia de urmaș, în cuantum de 40% din
salariul susținătorului decedat.
Fondurile principale, constituite printr -o cotizație unică de 8% asupra salariului
mediu, suportată în mod egal de către patron și muncitori, erau: fondul asigurărilor de boală,
maternitate și deces; fondul de admi nistrație al Casei Centrale de Asigurări Sociale; fondul
special pentru acoperirea sporului de pensie; fondul de rezervă al pensiilor.
După cel de -al doilea război mondial au fost aduse mai multe transformări
domeniului protecției sociale și al asigurărilo r sociale. Astfel, în 1944 a fost înființat
Ministerul Asigurărilor Sociale, iar în noiembrie 1945 au fost abrogate prevederile actelor
normative de protecție socială care conțineau diferite forme de discriminare. S -a urmărit o
uniformizare a drepturilor d e asigurări sociale relativizate la categoriile de muncitori și la
ramurile de activitate. Au fost instituite drepturile soției salariatului referitoare la ajutorul
bănesc și la internarea pentru maternitate. Printr -o serie de legi emise în 1945, sistemulu i de
protecție socială i -au fost aduse mai multe amendamente, astfel: stabilirea pensiilor într -un
cuantum care să satisfacă un minim de existență, stabilirea unor noi destinații pentru
fondurile realizate din cotizația unică de asigurări sociale; modifica rea pensiilor acordate
copiilor orfani de ambii părinți, a pensiilor cuvenite văduvelor, cuprinderea în asigurările
sociale a tuturor salariaților, neținându -se seama de plafonul salariilor.
Lărgirea drepturilor de asigurări sociale a impus în această peri oadă subvenționarea
puternică a cheltuielilor sociale din bugetul general al statului, contribuțiile mobilizate prin
asigurările sociale dovedindu -se insuficiente.
III. Perioada 1949 -1989
Debutul acestei perioade este consemnat chiar la 1 ianuarie 1949, c ând intră în
vigoare Legea nr. 10 privind organizarea asigurărilor sociale pentru toate categoriile de
salariați. În esență, prin respectiva lege s -au realizat următoarele obiective: extinderea
protecției prin asigurările sociale asupra tuturor categoriilo r de salariați; acordarea asistenței
medicale gratuite pentru muncitori și membrii familiilor acestora; reglementarea dreptului
la pensie pe o bază unică, la vârsta de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei;
acordarea pensiei pentru pierderea susținătorului; acordarea de ajutoare de boală și de
accidente; trimiterea în stațiuni de odihnă și tratament a salariaților.
În anii următori, prin mai multe hotărâri și decrete succesive, au fost aduse
completări și modificări sistemului protecției socia le și asigurării sociale, ca de exemplu:
diferențierea contribuției de asigurări sociale pe ramuri de producție; scutirea salariaților din
sectorul de stat de plata contribuției; acordarea concediului de maternitate plătit pe o
perioadă de 112 zile; acorda rea pensiilor de invaliditate militarilor în termen, elevilor și
ucenicilor; îmbunătățirea formelor de ocrotire a salariaților și a membrilor de familie ai
acestora.
În anul 1966 a fost adoptată Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară prin care se stimula stabilitatea salariaților în aceeași unitate prin
aplicarea unor sporuri de pensie pentru continuitate în muncă; desființarea sistemului de
plafonare a pensiilor; încadrarea salariaților pe trei grupe de muncă, în funcție de locul de
muncă și de incidența de risc atașată acestuia; instituirea pensiei suplimentare ale cărei
fonduri urmau să se constituie din contribuțiile salariaților. Și această lege a cunoscut câteva
amendări prin intermediul unor hotărâri și decrete care au vizat, fie adăugarea unor profesii
19 noi la cele protejate, fie îmbunătățirea metodologiei de calcul și acordare a prestațiilor
legiferate.
În fine, este de semnalat în această perioadă adoptarea Legii nr. 3 din 1977 privind
pensiile de asigurări sociale și drepturile de asistență socială (pentru salariații din sectorul de
stat), lege valabilă cu unele modificări și completări până la 31 martie 2001.
În același an, 1977, a fost elaborată Legea nr.4 care conținea prevederi referitoare la
drepturile de asig urări sociale ale agricultorilor și asistență socială pentru agricultori.
IV. Perioada 1990 până în prezent
O analiză a sistemului de protecție socială și asigurări sociale în pragul anilor '90
scoate în evidență o serie de caracteristici principale care pot fi considerate drept scopuri ale
acestuia în legătură cu politica centralizată a statului. Există, cel puțin de jure, un sistem de
prestații, legiferat și pus la punct în perioada precedentă, dar, în legătură cu care se
manifestau și anumite neajunsur i. Între acestea, sunt de menționat:
centralismul excesiv în finanțarea sistemului;
controlul exclusivist al tuturor activităților acestui domeniu de către stat;
participarea și repartiția egalitariste în cadrul sistemului de asigurări sociale;
lipsa de tr ansparență privind funcționarea și administrarea sistemului;
neacordarea unor prestații conform nevoilor reale, în baza tratamentului global al
unor mari categorii de riscuri;
excluderea unor categorii de populație din rândul beneficiarilor de asigurări
sociale prin nerecunoașterea oficială a unor fenomene care se manifestau și în cadrul
economiei planificate, ca de exemplu, șomajul.
Fără a schimba principiile de bază ale asigurărilor sociale, în perioada 1990 -1992 au
fost elaborate o serie de acte normativ e, care au completat și îmbunătățit prevederile
anterioare, înlocuind anumite inechități existente și creând condiții specifice trecerii la
economia de piață.
Locul principal în cadrul asigurărilor sociale de stat l -a reprezentat sistemul de pensii,
atât în ceea ce privește protecția socială contra riscului reglementat de pierderea capacității
de muncă, cât și din punct de vedere al nivelului cheltuielilor cu pensiile.
Au fost aduse corecții sistemului existent, care au vizat:
protecția șomerilor prin acord area ajutorului de șomaj și a alocației de sprijin,
reîncadrarea lor profesională, calificarea și recalificarea acestora prin înființarea unui cadru
instituțional adecvat;
lărgirea cadrului asigurărilor sociale prin acordarea unor drepturi în sectorul
privat; acordarea concediului plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani;
acordarea de sprijin și indemnizații invalizilor, veteranilor și văduvelor de război, majorarea
pensiilor de asigurări sociale, militare și IOVR;
acordarea de ajutoare mi nime ori a unor reduceri și gratuități la tarife pentru
călătoria cu mijloacele de transport feroviare și auto pentru răniții și urmașii celor decedați în
timpul Revoluției din decembrie 1989.
De asemenea, după 1989, necesitatea realizării unor îmbunătățir i ale sistemului
existent până atunci, cu caracter reparatoriu sau de echitate , au impus noi măsuri
legislative și organizatorice , și anume:
pensionarea înaintea vârstei de pensionare prevăzute prin lege, pentru un mare
număr de salariați, în vederea creării de noi locuri de muncă pentru absolvenții diverselor
forme de învățământ și pentru alte categorii de populație;
20 îmbunătățirea prestațiilor existente și acordarea unor prestații pentru categorii noi
de populație, care au avut de suferit în perioada comunistă;
îmbunătățirea nivelului prestațiilor prin acordarea indexărilor și compensațiilor la
prestațiile respective, ca urmare a creșterii nivelului prețurilor bunurilor de consum;
integrarea treptată în sistemul asigurărilor sociale de stat a unora din tre sistemele
independente de asigurări sociale ale căror echilibre bugetare au fost complet distorsionate
de tranziție. Exemplul tipic în aces t sens îl constituie asimilarea începând cu anul 1992 de
către sistemul asigurărilor sociale de stat , a sistemulu i de pensii ale agricultorilor, ca urmare
a destrămării cooperativelor agricole de producție. O perioadă (1994 -2001) el a funcționat ca
un fond special în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat.
În alt context, se poate afirma că, în ultimul deceniu al secolului trecut , sistemul de
protecție socială și asigurări sociale din România s -a caracterizat printr -un grad ridicat de
diversificare dat de existența, alături de sistemul de stat, a unor sisteme independente de
pensii (sistemul de pensii pentru ag ricultori – integrat începând cu anul 1992 bugetului
asigurărilor sociale de stat, sistemul de pensii pentru avocați, sistemul de pensii al cultelor
religioase, sistemul de pensii al Uniunii Artiștilor Plastici ș.a.).
Raportându -ne doar la sistemele de pen sii, se remarcă o complexitate a acestora dată
de gama de prestații acordate, de procedurile și tehnicile de stabilire a drepturilor și de
verigile organizatorice implicate.
În esență, însă, este vorba despre sisteme de tip redistributiv între generații ca re se
bazează pe contribuții plătite majoritar de către agenții economici care utilizează munca
salariată și, în foarte mică măsură, pe contribuția individuală.
În ceea ce privește gestionarea și administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat,
până în anul 1991 acesta a fost parte componentă a bugetului de stat. Începând cu acest an,
există un buget independent administrat de către Ministerul Muncii , Familiei și Protecției
Sociale și aprobat prin lege de către Parlament, odată cu aprobarea bugetului d e stat.
În concluzie, în perioada 1900 -2000, legislația din domeniul asigurărilor sociale a
cunoscut modificări importante care se referă atât la introducerea unor prestații noi cât și la
îmbunătățirea prestațiilor existente. Dar acestea au avut ca efect p roiecția unor deficite
însemnate ale bugetului asigurărilor sociale. În plus, în etapa de execuție , deficitul înregistrat
a fost mult mai mare decât cel proiectat, din cauza restanțelor uriașe înregistrate la plata
obligațiilor către bugetul asigurărilor s ociale din partea unor „mari datornici”. În situația
acestora din urmă s -au aflat mari întreprinderi de stat din industria chimică, metalurgică,
siderurgică ori constructoare de mașini dar și din industria ușoară, care au fost menținute
artificial în funcț iune, cu prețul unor eforturi uriașe pentru bugetul țării. Este încă o dovadă
că procesul privatizării trebuia accelerat.
Dată fiind această stare de lucruri, o veritabilă reformă în domeniul asigurărilor
sociale se impunea.
Reforma în sistemul asigurărilo r sociale a demarat practic în anul 2000, odată cu
promulgarea Legii 19 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Intrată în vigoare la 1 aprilie 2001, Legea 19/2000 permite a realizarea unui nou
echilibru financiar al bugetul ui asigurărilor sociale de stat, prin prevederi legate de:
creșterea semnificativă a numărului de contribuabili;
creșterea treptată a vârstelor de pensionare atât pentru bărbați cât și pentru femei,
precum și a stagiului minim de cotizare pentru obținerea pensiei;
îmbunătățirea criteriilor de eligibilitate pentru pensii;
schimbarea formulei de calcul a pensiilor.
21 Legea propune un sistem de pensii unic, garantat de stat, bazat pe redistribuire intra –
și inter – generatii . Acesta integrează toate sistemele in dependente de pensii din România, cu
excepția magistraților și parlamentarilor, care beneficiază de regimuri speciale de pensii și a
avocaților care au regim autonom de pensii. Totodată, legea integrează pensiei pentru munca
depusă și limită de vârstă și p ensia suplimentară, care până în anul 2001 se calcula separat și
se adiționa la pensia de bază.
La data adoptării ei, Legea 19/2000 privind sistemului public de pensii corespundea
tendințelor economice, sociale și demografice. Ea era socotită o lege moder nă care se aliniază
la cerințele Uniunii Europene în ceea ce privește, pe de o parte, prelungirea vârstei legale de
pensionare și a perioadei de cotizare și, pe de altă parte, modul de calcul al pensiilor. După
10 ani însă, o nouă lege, e ste vorba de Lege a 263/2010 , a trebuit să fie adoptată, deoarece
perspectivele demografice și economice au impus acest lucru. Fără a intra aici în detalii,
cauzele principale care au determinat adoptarea unei noi legi a pensiilor sunt legate de
deteriorarea raportului de d ependență, în sensul creșterii numărului de pensionari din
sistemul public și a reducerii forței de muncă active, care contribuie la formarea resurselor.
Aceasta s -a produs pe fondul migrației forței de muncă, în special a tinerilor, către celelalte
state membre ale Uniunii Europene. La acestea se adaugă slăbiciunile constatate în
conținutul și în aplicarea Legii 19/2000 și desigur, efectele crizei economice puternic
resimțite în economia românească, începând cu ultima parte a anului 2008.
Sistemul pub lic de pensii instituit prin Legea 19/2000 , înlocuită apoi cu Legea
263/2010, este numai unul dintre pilonii sistemului române sc de asigurări de pensii. În afara
acestuia s -au legiferat alte două componente (piloni), plecând chiar de la neajunsurile
siste mului public de pensii, bazat pe principiul redistribu tivității . Este vorba de pilonul II,
reglementat prin Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat (varianta
obligatorie) și pilonul III reglementat prin legea 211/2006 privind pensiil e facultative.
Față de componenta publică , celelalte două componente intrate efectiv în funcțiune în
2007, au caracteristici funcționale diferite, arie de acoperire și protecție diferite. Marele câștig
al acestor piloni este că , în cadrul lor, se renunță l a principiul redistributivității , iar resursele
mobilizate sunt administrate și investite de către societăți private , denumite administratori
de fonduri de pensii și se contabilizează în conturi individuale pe numele asiguraților care
au contribuit la sis tem. Timpul devine un factor prețios în ecuația investiției financiare
efectuate pe baza resurselor mobilizate. De aceea, este de așteptat ca plățile făcute de către
administratorii de fond asiguraților la încheierea contractului, să fie cu atât mai mari c u cât
contribuțiile plătite au fost mai mari, iar timpul în care resursele mobilizate au fost investite,
a fost mai îndelungat.
O descriere detaliată a sistemului de pensii multi -pilon urmează a fi făcută în
capitolele următoare.
Dar nu numai domeniul asig urărilor sociale de pensii a făcut obiectul unor reforme în
perioada 1990 -2010. Au fost reformate sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cel al
asigurărilor de șomaj precum și cel al asistenței sociale. A fost creat cadrul legislativ și
instituțional a l acestor domenii, s -au stabilit resurse specifice și destinații de cheltuieli
pentru fiecare subsistem, așa cum se va arăta în capitolele care urmează.
Concepte și noțiuni de reținut
Riscuri sociale;
Asistență;
22 Prevedere;
Asigurări social e;
Venituri de înlocuire;
Venituri de întregire;
Venituri de sprijin;
Componentele protec ției sociale;
Solidaritate na țională;
Solidaritate profesională;
Contribuții vărsate de angaja ți si angajatori;
Determinări ale sistemelor de asigurări sociale;
Evoluția asigurărilor sociale.
Întrebări de autoevaluare
1.Explicați sensurile noțiunilor: asistență, prevedere, asigurare.
2.Care sunt diferențele între solidaritatea socială și solidaritatea profesională?
3.Care sunt metodele de protecție împotriva riscurilor consacrate de practică?
4.Ce înțelegeți prin asigurare ca metodă de protecție contra riscurilor și care sunt
principiile de bază ale acesteia?
5.Care sunt elementele care definesc sistemul protecției sociale?
6.Definiți categoriile principale ale veniturilor oferite be neficiarilor prin sistemul
protecției sociale.
7.Definiți principiile de bază ale asistenței sociale și exemplificați prin câteva spețe
acordarea unor prestații de asistență socială.
8.Care sunt domeniile, în sens larg, ale protecției sociale?
9.Prezent ați evoluția etapizată a asigurărilor sociale în România.
10.Care sunt elementele reformatoare ale asigurărilor sociale după anul 1990?
Dezbatere : Prezentați percepția și locul economico -financiar al asigurărilor sociale în
România în perioada post -decembristă.
Bibliografie suplimentară de studiu
1. Ciumaș, Cristina „ Economia asigurărilor ”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj –
Napoca, 2003, pag.28 -60.
2. Ciurel, Violeta „ Asigurări și reasigurări. Abordări teoretice și practici internaționale ”,
Editura Al l Beck, București, 2000, pag. 13 -47.
3. Fiț, Simona „Propunere de politică publică privind viabilizarea sistemului românesc de
pensii”, Editura Mirton, Timișoara, 2009, pag.11 -45.
4. Șeulean, Victoria „ Protecție și a sigurări sociale ”,Editura Mirton, Timișo ara, 2003
pag.15 -37.
5.Văcărel, Iulian; Bercea, Florian „ Asigurări și reasigurări ”, Ediția a II -a, Editura Expert,
București, 1999, pag. 21 -90.
6.Site -ul http://www.1asig.ro .
23 Capitolul 2
ORGANIZAREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE PENSII
2.1. Principiile asigurărilor sociale de pensii
Componenta principală a sistemului protecției sociale este reprezentată de asigurările
sociale de pensii , destinate ocrotirii salariaților, pensiona rilor și familiilor lor precum și altor
categorii sociale .
Există mai multe principii care guvernează existența și buna funcționare a sistemului
de asigurări sociale4. Între acestea, pot fi enumerate:
generalizarea sa , practic la toți salariații din econo mia națională, la persoanele
care realizează venituri din muncă și la membrii familiilor acestora. Interesul acestei
generalizări este nu numai de a mări numărul beneficiarilor de asigurări sociale, dar mai
mult decât atât "de a crește volumul de cotizați i și de a crea o solidaritate cvasitotală între
toți membrii comunității în realizarea unei redistribuiri generale a veniturilor obținute"5 ;
unicitatea sistemului de asigurări sociale . Conform acestui principiu există și
funcționează un singur sistem publ ic național de asigurări sociale de stat, bazat pe aceleași
norme de drept. Unicitatea este expresia solidarității sociale, în general , și a solidarității între
generații, în special. Avantajele instituirii unui sistem unic de asigurări sociale își vădesc
utilitatea pe piața muncii care devine astfel mai mobilă, nemaiexistând rigiditatea anterioară
specifică unor sisteme paralele de asigurări sociale cu caracteristici diferite. De menționat
însă, că nivelul prestațiilor oferite prin sistemul public de asigu rări sociale este unul relativ
redus. De aceea, se pot constitui regimuri sociale de pensii private cu caracter obligatoriu sau
facultativ care sunt menite să completeze, să îmbunătățească nivelul prestaților oferite prin
sistemul unic, obligatoriu de asig urări sociale;
egalitatea . Potrivit acestui principiu se asigură tuturor participanților la sistemul
public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce pri vește
drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Ocrotirea beneficiari lor prin sistemul public de
asigurări sociale se face în concordanță cu salariul, respectiv cu venitul realizat, după caz.
Prin urmare, nivelul salariului (al venitului ) este elementul fundamental în funcție de care se
determină cuantumul contribuțiilor și ulterior , al pensiilor, indemnizațiilor, ajutoarelor.
Cetățenii români care își desfășoară activitatea în străinătate, în interesul statului român, sunt
cuprinși în sistemul public național de asigurări sociale. Persoanele care își stabilesc
domiciliul sa u reședința în străinătate și sunt asigurate prin sistemul public național
beneficiază de drepturi de asigurări sociale, potrivit condițiilor stipulate prin convențiile
internaționale sau bilaterale la care România este parte semnatară, respectiv potrivit cadrului
armonizat al legislației Uniunii Europene.
obligativitatea. În concordanță cu acest principiu, persoanele fizice care
desfășoară activități aducătoare de venituri și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, sunt
cuprinse în mod obligatoriu în sis temul public de asigurări sociale, beneficiind de prestații și
având obligații reglementate de lege. Obligativitatea este corelativă altor două principii și
anume: generaliz area și garant area asigurărilor sociale. Obligativitatea are ca efect reducerea
4 Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
5 Doublet, Jacques, Op. cit, pag. 35.
24 gradului de dependență a unei persoane, în cazul producerii riscurilor și lipsei veniturilor,
față de alte persoane și , în același timp, ea constituie premisa asigurării echilibrului financiar
al sistemului public național al asigurărilor sociale.
garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale . Statul este garantul
drepturilor legiferate prin sistemul public național de asigurări sociale. De aceea, în situații
temeinic motivate, statul sprijină sistemul prin acoperirea deficitelor financiare, potr ivit
prevederilor legii bugetului de stat.
contributivitatea. Potrivit acestui principiu, fondurile de asigurări sociale se
constituie pe baza contribuțiilor datorate de către persoanele fizice și juridice participante la
sistemul public, drepturile de asi gurări sociale cuvenindu -se pe temeiul contribuțiilor de
asigurări sociale plătite6. Trebuie subliniat că în baza reglementări lor juridice, resurse le
provin atât de la angajatori cât și de la asigurați. Astfel, acei asigurați care au calitatea de
salariat sau obțin venituri din diverse surse pentru care legea îi obligă la plata contribuțiilor,
plătesc la sistemul asigurărilor sociale aproximativ o treime din contribuția totală datorată,
calculată în raport cu câștigul brut și cu cota aferentă grupei pentr u condiții normale de lucru.
Restul contribuției datorate pentru salariat cade în sarcina angajatorilor. Persoanele care nu
au calitatea de salariat, dar care potrivit legii devin asigurați ai sistemului public de asigurări
sociale își suportă și își plăte sc singuri contribuția datorată. Pentru șomeri, contribuțiile de
asigurări sociale se plătesc din fondul pentru plata ajutorului de șomaj.
principiul repartiției (redistribuirii). În cadrul sistemul ui asigurărilor sociale , are
loc un proces de redistribuir e, rezult at din modul de prelevare a fondurilor și a l plății
contribuției de către asigurații activi în folosul beneficiari lor de prestații oferite prin sistem
(de regulă, persoane inactive, lipsite de venituri sau cu venituri mici , dar care au contribuit la
rândul lor, la resursele sistemului, atâta vreme cât au fost activi).
principiul solidarității sociale , conform căruia participan ții la sistemul public de
pensii își asumă reciproc obliga ții și beneficiază dacă îndeplinesc condițiile de eligibilitate, de
drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege.
principiul autonomiei , bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului
public. Asigurările sociale de pensii se înfăptuiesc prin organe proprii. În aces t scop s -a
înființat Casa Națională de Pensii Publice cu structură centrală și teritorială, organism
autonom care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale.
indemnizațiile, ajutoarele și pensiile de asigur ări sociale, până la un anumit
nivel, sunt scutite de impozite . De asemenea, sunt scutite de taxe și acte procedurale pentru
dobândirea lor.
drepturile de pensii și indemnizații de asigurări sociale sunt imprescriptibile .
pensiile, indemnizațiile și ajutoa rele nu pot fi cedate nici total nici parțial .
Aceste drepturi au caracter strict personal și nu pot face obiectul vreunei tranzacții
sau al unei cesiuni de creanță, fiind menite să asigure condiții decente de viață persoanei
căreia i -au fost acordate.
2.2. Rolul sistemului public național al asigurărilor sociale
Rolul asigurărilor sociale rezultă din principiile care stau la baza lor, precum și din
modul în care se constituie și se utilizează fondurile bănești aferente acestora. Pe măsura
6 Cf. Art. 2(c), Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii.
25 dezvoltării econo miei s -au dezvoltat și s-au perfecționat și asigurările sociale, rolul și
importanța lor căpătând valențe noi.
Asigurările sociale sunt menite a servi la realizarea unor obiective precum:
dezvoltarea acțiunilor social -culturale, stimularea procesului repro ducției sociale, ajutarea
unor categorii socio -profesionale aflate în nevoie și lipsite de resurse.
Se poate vorbi de rolul financiar al asigurărilor sociale, rol care se manifestă în
activitatea de finanțare a unor acțiuni menite să ofere condiții de exis tență celor care și -au
pierdut capacitatea de muncă din diverse cauze, celor care nu au susținători legali și, în
general, celor afectați de riscuri.
În egală măsură se poate vorbi de rolul economic al asigurărilor sociale. Acestea
reprezintă o pârghie pe care statul o folosește ca mijloc de intervenție în viața economică în
raport de conjunctură. Prin modul de reglementare, prin indemnizațiile plătite și prin
restricțiile impuse, asigurările sociale contribuie la întărirea disciplinei în muncă, cu efecte
pozitive asupra productivității muncii și asupra dezvoltării economice. Prin avantajele
acordate , cât și prin restricțiile prevăzute, asigurările sociale stimulează îmbunătățirea
calității muncii, creșterea calificării profesionale, stabilitatea salariațil or într -un loc de muncă,
combaterea absenteismului ș.a.
Rolul social al asigurărilor sociale este evidențiat în procesul de redistribuire a
veniturilor în favoarea beneficiarilor de asigurări sociale.
În fine, pe un plan mai larg, asigurările sociale joac ă un rol important în educația
cetățenilor, în promovarea echității sociale, în utilizarea unei atitudini responsabile față de
individ și față de familie .
2.3. Cadrul juridic al sistemului de asigurări sociale
Instituția Asigurărilor sociale este riguros reglementată atât pe planul normelor de
drept internațional cât și pe planul normelor de drept intern.
Documentul juridic internațional cu vocație universală este Declarația Universală a
Drepturilor Omului, care prevede în mod expres dreptul persoanei la securitate socială.
Domeniul protecției sociale și al asigurărilor a beneficiat , de asemenea, de numeroase
reglementări juridice cu caracter regional sau subregional, între care cele mai cunoscute sunt
cele adoptate sub egida Consiliului Europei, a Uniunii Europene, dar și a altor foruri
internaționale în domeniu. Între acestea poate fi amintit un document foarte important , și
anume Convenția cu numărul 102, intrată în vigoare la 27 aprilie 1955 a Organizației
Internaționale a Muncii, privitoare la normele minime de securitate socială. Alte
reglementări internaționale au contribuit la lărgirea continuă a sferei securității sociale prin
adăugarea de noi prestații destinate atât cetățenilor rezidenți ai unei țări, cât și cetățenilor
altor țări aflați pe terito riul unuia din statele membre.
Cât privește reglementările juridice naționale în domeniu, este de reținut că, pe de o
parte, acestea derivă din prevederile unor documente internaționale sau acceptate prin
acorduri între state, pe de altă parte ele au carac ter particular.
În România , prima lege de asigurări sociale a fost elaborată în anul 1912 sub numele
de “Legea pentru Organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești”. Ulterior au
fost adoptate numeroase alte acte normative reflectând evolu ția sistemului. Fiind o
importantă problemă de stat, drepturile cetățenilor pe linia asigurărilor sociale sunt
prevăzute în Constituție, în Codul Muncii și în alte acte normative. În Constituția României
26 adoptată în 1991 se prevede: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de
protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Cetățenii au dreptul
la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat,
la ajutor de șomaj și la alte forme de asistență socială prevăzute de lege” (art.43) și “Copiii și
tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.
Statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea co pilului bolnav, ori
handicapat”(art. 45).
În etapa pe care o parcurgem, evoluția normelor juridice interne din domeniul
asigurărilor sociale se circumscrie dezvoltării legislației internaționale, Directivelor Uniunii
Europene în materie, fiind constituite într-o ramură de drept de sine stătătoare.
După 1989, legislația națională din domeniul asigurărilor sociale a cunoscut
modificări importante care au avut în vedere atât introducerea unor prestații noi, cât și
îmbunătățirea prestațiilor existente. Bunăoar ă, a fost legiferat ajutorul de șomaj și ajutorul de
sprijin pentru persoanele disponibilizate, au fost indexate prestațiile acordate printr -o serie
de hotărâri ale guvernului, au fost introduse unele drepturi acordate unor categorii
defavorizate sau aflat e în situații speciale (acordarea concediului plătit pentru îngrijirea
copilului bolnav, prelungirea concediului plătit pentru creșterea copilului până la vârsta de 2
ani) ș.a.
Cu toate acestea, sistemul asigurărilor sociale a funcționat cu multe distorsiu ni. Prin
urmare, reforma domeniului protecției sociale și al asigurărilor sociale se impunea de la sine.
O veritabilă reformă a asigurărilor so ciale cu componenta sa de bază, asigurările
sociale de pensii, a demarat în 2001 (1 aprilie) prin intrarea în vig oare a Legii 19/2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Acest act normativ a permi s,
într-o bună măsură, realizarea echilibru lui financiar al bugetului asigurărilor sociale prin
prevederi legate de: creșterea semnifica tivă a volumului de contribuții; creșterea treptată a
vârstelor de pensionare; îmbunătățirea criteriilor de eligibilitate pentru pensii; schimbarea
formulei de calcul a pensiilor.
Legea 19/2000 conține a prevederi referitoare la pensii și alte drepturi de a sigurări
sociale acordate prin sistemul public. Pentru o protecție cât mai bună a viitorilor pensionari
era necesară legiferarea altor piloni ai asigurărilor de pensii care să complete ze pilonul
public și totodată să fie guvernate de alte principii.
Rațiunea introducerii fondurilor de pensii administrate privat vizează, pe lângă
creșterea nivelului venitului de înlocuire al asiguraților prin completarea acestuia cu o pensie
suplimentară primită din sistemul privat , și alte aspecte cum sunt : reducerea import anței
sistemului public de pensii, posibilitatea de opțiune a asiguraților și responsabilizarea lor în
legătură cu fondul la care sunt asigurați și cu vârsta de pensionare (în cazul pensionării
anticipate) precum și dezvoltarea piețelor financiare , pe seam a fondurilor mobilizate și a
investițiilor financiare realizate pe baza lor . De altfel, introducerea sistemelor private de
pensii în România înseamnă o injecție importantă de capital în economie, fiind vizate alături
de aspectele sociale ale reformei și as pecte economice. În plus, alături de dezvoltarea piețelor
financiare românești se creează pe această cale și o legătură mai strânsă între mediile
financiare și economice românești și străine.
În acest context, în luna octombrie 2004 a fost votată Legea 411 privind fondurile de
pensii administrate privat (pilonul II, cu caracter obligatoriu), dar, pe fondul unor
neînțelegeri între potențialii participanți la administrarea fondurilor și partenerii din
sistemul public , legea s -a aplic at abia din septembrie 2007. Primele contribuții au intrat în
conturile participanților în luna ianuarie 2008.
27 În anul 2006 a fost promulgat un nou act normativ în domeniul pensiilor private , si
anume Legea 204/2006 referitoare la pensiile facultative administrate privat (pilonul III).
Legea respectivă se aplică de asemenea, din anul 2007, an în care sistemul de pensii multi –
pilon a devenit de facto funcțional.
Concluzionând, actualmente sistemul de pensii din România prezintă o structură
alcătuită din trei componente, cu caracter istici diferite , respectiv:
1. Componenta publică obligatorie (pilonul I), având următoarele caracteristici:
se bazează pe contribuții obligatorii ale membrilor asigurați;
este de tip redistributiv, bazată pe o solidaritate intra și intergenerații;
este admin istrată de o casă autonomă de pensii;
2. Componenta privată obligatorie (pilonul II):
se bazează pe contribuții obligatorii;
pe baza contribuțiilor se constituie “fondurile de pensii administrate privat”,
care urmează a se investi și capitaliza conform reglem entărilor speciale date în acest
sens;
contribuțiile și rezultatele fructificării acestora sunt contabilizate în regim
individual pe numele celor care au contribuit la fond;
fondurile de pensii ale acestei variante sunt administrate de către entități
private (administratori de fond), special autorizate și supravegheate de către o
autoritate abilitată în acest sens.
3. Componenta privată opțională (pilonul III):
se bazează pe scheme opționale de pensii (contribuțiile sunt facultative);
fondurile mobilizate, afe rente acestei variante urmează regimul investițiilor
și capitalizărilor;
contribuțiile și rezultatele fructificării lor sunt contabilizate individual pe
numele membrilor care au contribuit la fond;
fondurile de pensii sunt administrate și în acest caz de c ătre entități private,
supuse și ele licențierii și supravegherii din partea unei autorități publice.
Observație. Încercările de reformare a sistemului de pensii din România sunt însă,
mai vechi. În acest sens, încă din anul 1994 a fost elaborată de către Executivul aflat atunci la
putere, Cartea A lbă a Reformei Asigurărilor Sociale. Aceasta făcea atunci referire la
necesitatea instituirii unui sistem autohton de asigurări de pensii, multipilon, dar cu patru
piloni. În afară de cei trei piloni descriși mai sus, care între timp au fost legiferați și au intrat
în funcțiune, amintitul document făcea referire și la cea de -a patra componentă. Aceasta,
denumită componenta beneficii adiționale , urma să fie destinată pensionarilor existenți sau
acelor persoane activ e care ar mai fi avut o perioadă scurtă de activitate până la pensionare și
care, din acest motiv , nu mai putea u contribui la schemele de pensii administrate privat și
obține o pensie . Pe aceste temeiuri, persoanele respective puteau și ele beneficia de un fond
special de pensii, care să le completeze venitul de înlocuire obținut din sistemul public.
Fondurile suplimentare de pensii ale acestei componente urmau să provină din resurse
publice, de la bugetul de stat și din alte surse. Componenta beneficii adi ționale care ar fi avut
caracter tranzitoriu, urma să beneficieze de o lege specială în acest sens și să fie administrată
de către entități private. Din păcate, pilonul respectiv a rămas doar la stadiul de proiect.
2.4. Evoluții recente în sistemul public de pensii
28 La momentul adoptării ei, Legea 19/2000 privind sistemului public de pensii
corespundea tendințelor economice, sociale și demografice. Ea era socotită o lege modernă
care se aliniază la cerințele Uniunii Europene în ceea ce privește, pe de o parte, prelungirea
vârstei legale de pensionare și a perioadei de cotizare și, pe de altă parte, modul de calcul al
pensiilor. După 10 ani s -a dovedit că măsurile reformatoare luate la începutul anilor 2000 nu
erau suficiente pentru sustenabilitatea sistem ului public de pensii.
Există în genere, mai mulți factori care influențează cheltuielile cu pensiile și evoluția
acestora.
Pe de o parte, cre șterea nivelului de trai, dezvoltarea profesională a indivizilor și
sporirea veniturilor acestora, ca și dezvol tarea și progresele medicinei, conduc la creșterea
speranței de viață. Acești factori au ca efect creșterea cheltuielilor cu pensiile și o presiune
ridicată asupra bugetului public de pensii.
Pe de altă parte, aplicarea principiului redistributivității în cazul sistemului public de
pensii, poate genera presiuni semnificative, dacă nu există un raport potrivit între numărul
de contribuabili la sistem (populația activă) și numărul de beneficiari la sistem (pensionarii).
Pentru România, acțiunea conjugată a a cestor factori a adus și va aduce în continuare
probleme și dezechilibre noi în sistemul public de pensii.
În plus, odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană, libertatea de mișcare a
persoanelor a generat exodul unei mari părți a populației act ive spre alte state membre, unde
veniturile din muncă sunt mai ridicate decât în România.
În acest sens, toate studiile pe tema sistemului de pensii efectuate în mod
independent de către instituțiile financiare internaționale asupra țării noastre (Banc a
Mondială, Fondul Monetar Interna țional, Organiza ția Națiunilor Unite, Uniunea Europeană,
Banca Europeană pentru Reconstruc ție și Dezvoltare), dar și de către Institutul Na țional de
Cercetări Economice, arată acela și lucru: popula ția României se află într -un accentuat trend
de scădere și îmbătrânire, fapt care, în lipsa reformelor profunde, va duce în câteva decenii la
nesustenabilitatea sistemului public de pensii7.
La toate aceste efecte, care se vor simți pe o perspectivă temporală medie și lungă, pe
termen scurt, criza economică resimțită din plin de România a creat probleme de deficit
7 Conform unui studiu publicat pe site -ul de specialitate www.apapr.ro , Asociația pentru Pensiile Administrate
Privat din România, studiile făcute independent de către instituțiile financiare internaționale arată:
UNIUNEA EUROPEANA. Potrivit estimări lor Eurostat, popula ția României se va reduce cu încă 4,5 milioane de
locuitori în perioada 2008 -2060, ajungând la 16,9 milioane. România va înregistra a patra scădere procentuală din
UE la acest capitol ( -21%), după Bulgaria ( -28%), Letonia ( -26%) și Litu ania ( -24%). De asemenea, rata de
dependen ță a vârstnicilor (raportul dintre popula ția pensionară și popula ția totală) se va tripla în această
perioadă, de la 21,3% în 2010 la 65,3% in 2060, România urmând să ajungă printre statele cu cea mai mare
presiune demografică din Europa (2009).
BANCA MONDIAL Ă. Estimările Băncii Mondiale arată că popula ția României se va reduce cu 2,3 milioane de
persoane până în 2025, iar ponderea locuitorilor cu vârste de peste 65 de ani va cre ște continuu. Numărul
românilor ap ți de muncă, cu vârste între 15 ani și 64 de ani, va scădea cu circa 1,1 milioane de persoane în această
perioadă.
FONDUL MONETAR INTERNA ȚIONAL. În România, finan țarea pensiilor de stat va deveni din ce în ce mai
dificilă, astfel încât până în anul 2050 unu l din 3 locuitori va fi în vârstă de peste 65 de ani, în compara ție cu unul
din 7 în prezent, iar cre șterea cheltuielilor publice anuale cu pensiile va fi de aproximativ 6% din PIB, în condi țiile
în care guvernul va men ține actualul standard de via ță al pe nsionarilor, arata studiile Fondului Monetar
International, concentrate pe situa ția demografică și a sistemului public de pensii din Romania (2009).
29 bugetar, inclusiv de deficit al bugetului asigurărilor sociale de stat, care a trebuit rezolvat
prin recursul la împrumuturi și, mai dificil pentru populație, prin ampu tarea veniturilor.
Desigur, redresarea pe termen mediu și lung a viabilității sistemului public de pensii
presupune redresarea economiei naționale, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă
și totodată, creșterea productivității și a competitivităț ii economiei autohtone.
Pe plan legislativ însă, au fost luate deja măsuri prin adoptarea unei noi legi a
pensiilor publice. Este vorba de Legea numărul 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, care se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011 . În esență, Legea nr. 263/2010
rezolvă într -o anumită măsură cre șterea numărului de contribuabili la sistemul public de
pensii (prin includerea militarilor și a personalului asimilat în sistemul public ), creșterea
ratei de înlocuire prin schimbarea condi țiilor de eligibilitate a pensiilor la femei (creșterea
vârstei standard de pensionare de la 60 de ani la 63 de ani, în mod treptat, până în anul 2030)
și reducerea disfuncționalităților existente în practica anterioară, cu deosebire a inegalităților
și inechităților nejustificate dintre pensii (prin plafonarea limitei superioare a pensiilor din
sistemul public).
2.5. Cadrul instituțional al sistemului de asigurări sociale de
pensii
Responsabilitatea funcționării sistemului de asigurări sociale de pensii revine mai
multor organe centrale și locale ale statului, dar cele mai importante sarcini în acest domeniu
le au Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) și Casa Națională de
Pensii Publice (CNPP) împreună cu structurile lor teritoriale.
2.5.1. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale8 este organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică aflat în subordinea Guvernului,
având rol de sinteză pent ru asigurarea și coordonarea aplicării strategiei și politicilor
Guvernului în domeniul muncii, protecției și securității sociale. Ministerul Muncii are
calitatea de ordonator principal al Bugetului asigurărilor sociale de stat și administrează
fondurile a locate și gestionează bugetele și fondurile de asigurări sociale.
În vederea realizării rolului său, Ministerul Muncii îndeplinește următoarele funcții:
a) de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a
Programului de gu vernare în domeniul muncii, protecției și solidarității sociale și familiei;
b) de reglementare și sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și
instituțional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul său de activitate;
c) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din
domeniul său de activitate;
d) de autoritate de management pentru programul operațional sectorial privind
politica socială și de ocupare a forței de muncă;
e) de administrare a b unurilor și de gestionare a bugetelor și fondurilor alocate;
f) de reprezentare, prin care se asigură în numele statului român reprezentarea pe
plan intern și extern în domeniul său de activitate;
8 Din rațiuni de mai bună organizare a lucrării, în prezentul capitol, pentru a desemna acest minister v om utiliza
sintagma Ministerul Muncii.
30 g) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare și
respectării reglementărilor legale în domeniul său de activitate și al funcționării instituțiilor
care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în coordonarea sa, precum și exercitarea
controlului asupra modului de în deplinire a atribuțiilor prevăzute de dispozițiile legale în
vigoare pentru ordonatorul principal de credite, delegate, potrivit legii, conducătorului
executiv al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv al Casei
Naționale de Pensii Pu blice.
În exercitarea funcțiilor sale, Ministerul Muncii îndeplinește atribuții în următoarele
domenii principale:
a. în domeniul forței de muncă și al veniturilor salariale;
b. în domeniul politicilor sociale;
c. în domeniul relațiilor de muncă, al sănătății și a l securității în muncă.
a. În domeniul forței de muncă și al veniturilor salariale , Ministerul Muncii
elaborează politici, programe și planuri naționale în domeniile ocupării, formării
profesionale și egalității de șanse pe piața muncii, și exercită controlul asupra înfăptuirii
acestora de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. De asemenea,
fundamentează proiectul bugetului Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, la
propunerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, și urmăreșt e execuția
bugetului Fondului pe baza rapoartelor statistice trimestriale și anuale.
Această instituție elaborează propuneri privind sistemul de salarizare pentru
funcționarii publici și personalul contractual din sectorul bugetar și realizează controlul
aplicării legislației din acest domeniu.
Alte atribuții ale Ministerului Muncii au în vedere prevenirea eșecului școlarizării,
corectarea motivației tinerilor în funcție de necesitățile economiei, integrarea profesională a
persoanelor cu handicap fizic și p sihic, integrarea femeilor în muncă, evitarea șomajului și
subocupării, calificarea și recalificarea.
Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, instituție publică
de interes național, organ de specialitate al administrației publice c entrale, este secretar de
stat în Ministerul Muncii.
Ministerul Muncii deleagă atribuțiile prevăzute de dispozițiile în vigoare pentru
ordonatorul principal de credite al bugetului Fondului pentru plata ajutorului de șomaj
conducătorului executiv al Agenț iei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
b. În domeniul politicilor sociale , Ministerul Muncii elaborează și analizează
proiecte de acte normative și execută controlul asupra implementării politicilor și
programelor de către Casa Națională de Pensii Pub lice. De asemenea, fundamentează
proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pe baza propunerilor Casei Naționale de
Pensii Publice și urmărește periodic pe baza rapoartelor primite de la Casa Națională
execuția bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pe linia protecției veniturilor, atribuțiile Ministerului Muncii se referă la:
stabilirea salariului minim pe economie, ținându -se seama de cheltuielile minime
de subzistență ale persoanelor;
stabilirea gradului de înlocuire a veniturilor, adică stabilire a unui raport optim
între cuantumul pensiei și al salariului mediu pe economie. Începând cu anul 2001
această sarcină se concretizează prin stabilirea valorii punctului de pensie.
Președintele Casei Naționale de Pensii Publice, instituție publică autonomă de interes
național, organ al administrației publice centrale de specialitate – este secretar de stat în
Ministerul Muncii. Acesta din urmă delegă atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în
31 vigoare pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat,
conducătorului executiv al Casei Naționale de Pensii Publice.
c. În domeniul relațiilor de muncă, al sănătății și al securității în muncă ,
Ministerul Muncii elaborează politici, programe și proiecte de acte normative, elaborează
metodologia, normele, standardele și indicatorii privind securitatea și sănătatea în muncă.
De asemenea, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege privind contractul colectiv de muncă.
În mod concret, în domeniul raporturilor de muncă, sarcinile Minister ului Muncii
vizează:
încheierea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de
muncă;
legiferarea concediului de odihnă și a concediului fără plată;
răspunderea materială, disciplinară și administrativă a angajaților;
soluționarea confli ctelor de muncă sub aspect legislativ;
legiferarea drepturilor sindicale.
În domeniul securității muncii și al sănătății în muncă, Ministerul Muncii are
următoarele sarcini:
prevenirea accidentelor și a îmbolnăvirilor profesionale;
reducerea duratei muncii , în raport cu durata normală;
legiferarea compensării eforturilor suplimentare, ca urmare a lucrului în astfel
de condiții.
Ministerul Muncii elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie și
cea a instituțiilor subordonate. Instituții le care funcționează în subordinea sau în
coordonarea Ministerului Muncii sunt:
Inspecția Muncii ;
Organisme intermediare regionale pentru Programul operațional sectorial
pentru dezvoltarea resurselor umane ;
Agenția Națională pentru Prestații Sociale .
La nivelul fiecărui județ, ca structură teritorială a Ministerului Muncii care
îndeplinește sarcinile acestuia în profil teritorial, funcționează câte o Direcție Județeană de
Muncă și Protecție Socială, iar în București – Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială
a municipiului București cu oficii pentru fiecare sector.
2.5.2. Structuri instituționale în domeniul asigurărilor sociale de pensii
A. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP)
Cadrul legislativ referitor la sistemul asigurărilor sociale de pensii intrat în vigoare la
1 aprilie 2001, respectiv Legea 19/2000, face refer ire, între altele, și la structurile instituționale
care gestionează și administrează sistemul respectiv. În acest sens, legea prevede înființarea
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Începând cu anul
2011, odată cu intr area în vigoare a Legii 263/2010, această instituție poartă numele de Casa
Națională de Pensii Publice. Legea 263/2010 reunește sub un cadru unic și pensiile militarilor
și personalului asimilat care până in anul 2010 au fost reglementate prin legi special e. Ca
urmare, s -au înființat Casele de pensii sectoriale în subordinea Ministerului Apărării
Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informatii, ca
structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul Bucureș ti. Acestea sunt
succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile
32 menționate mai sus, iar din punct de vedere metodologic sunt coordonate de Casa Națională
de Pensii Publice.
În virtutea legii, CNPP este institu ție publică autonomă de interes național cu
personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care
administrează și gestionează sistemul public de pensii și se află sub autoritatea Ministerului
Muncii.
CNPP are o structură or ganizatorică pe două nivele – central și teritorial. La acest din
urmă nivel, CNPP are în subordine casele teritoriale de pensii care sunt servicii publice
descentralizate, învestite cu personalitate juridică. CNPP – unitatea centrală – coordonează,
îndrumă și efectuează controlul activității caselor teritoriale de pensii, în scopul aplicării
unitare a legislației în domeniul specific de activitate.
Totodată, CNPP este acționar unic la Societatea Comercială de Tratament Balnear și
Recuperare a Capacități i de Muncă „T.B.R.C.M.” — S.A.
De asemenea, CNPP are în subordine Institutul Național de Expertiză Medicală și
Recuperare a Capacității de Muncă, instituție publică cu personalitate juridică și autonomie
științifică. În subordinea acestuia se înființează centre regionale de expertiză medicală a
capacității de muncă.
Tot în subordinea Casei Naționale de Pensii Publice se află și Centrul Național de
Formare Profesională a Personalului din Domeniul Pensiilor Publice, ca instituție cu
personalitate juridică și autonomie științifică, iar finanțarea acestuia se face din bugetul
asigurărilor sociale de stat.
CNPP are o conducere formată din Președinte și Consiliu de Administrație.
Președintele este numit de către primul ministru pe o perioadă de cinci ani și î ndeplinește
funcția de președinte al Consiliului de Administrație. El este ordonator de credite principal
pentru bugetul asigurărilor sociale de stat. În Consiliul de Administrație intră alături de
președinte și 22 de membri, dintre care 5 sunt reprezentan ți ai Guvernului, desemnați de
ministrul MMFPS, 3 sunt reprezentanți ai caselor de pensii sectoriale, 5 sunt reprezentanți ai
patronatului, desemnați de organizațiile patronale la nivel național, 5 sunt reprezentanți ai
sindicatelor, desemnați de organiz ațiile sindicale reprezentative la nivel național, iar 4 sunt
reprezentanți ai organizațiilor naționale ale pensionarilor. Membrii Consiliului de
Administrație sunt desemnați pe o perioadă de 4 ani.
Calitatea de ordonator principal de credite pentru buget ul asigurărilor sociale de stat
o au ministrul muncii, familiei și protectiei sociale, ministrul apărării naționale, ministrul
administrației și internelor și directorul Serviciului Român de Informații. Ministrul muncii,
familiei și protectiei sociale poa te delega atribuțiile prevăzute pentru ordonatorul principal
de credite bugetare președintelui CNPP. Directorii caselor teritoriale de pensii sunt
ordonatori terțiari de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, iar directorii caselor
de pensii sectoriale sunt ordonatori terțiari de credite pentru cheltuielile cu prestațiile
achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public de pensii se suportă
din bugetul asigurărilor sociale de stat în limita unui procent de 3% aplicat asupra volumului
total de cheltuieli anuale prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv asupra
cheltuielilor din alte surse atrase, în condițiile legii.
În ceea ce privește cheltuielile privind organizarea și funcționarea caselor de pensii
sectoriale, acestea se suportă din bugetul de stat, prin bugetele instituțiilor publice în
subordinea cărora funcționează.
33 CNPP își elaborează statutul propriu care cuprinde atribuțiile Consiliului de
Adminis trație, ale Președintelui și modul de organizare și funcționare a acestei instituții și a
structurilor sale teritoriale.
În aplicarea prevederilor Legii pensiilor, CNPP îndeplinește, în principal,
următoarele atribuții9:
a) îndrumă și controlează modul de a plicare a dispozițiilor legale de către casele teritoriale
de pensii;
b) furnizează datele necesare pentru fundamentarea și elaborarea bugetului asigurărilor
sociale de stat;
c) prezintă Guvernului și partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administ rare a
bugetului asigurărilor sociale de stat;
d) îndrumă metodologic casele de pensii sectoriale;
e) stabilește, în cooperare cu casele de pensii sectoriale, modalitatea tehnică de evidență a
contribuabililor la sistemul public de pensii, a drepturilor și oblig ațiilor de asigurări sociale,
precum și a modului de colaborare cu Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea
Bazelor de Date;
f) publică anual raportul de activitate;
g) organizează cooperarea cu instituții similare din alte țări, în vederea coordona rii
prestațiilor de asigurări sociale din domeniul propriu de competență, pentru lucrătorii
migranți;
h) colectează și virează contribuțiile de asigurări sociale și alte tipuri de contribuții, potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
i) urmărește încasarea veni turilor bugetului asigurărilor sociale de stat, organizează,
îndrumă și controlează activitatea privind executarea creanțelor bugetare, potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
j) ia măsuri, în condițiile legii, pentru dezvoltarea și administrarea eficientă a patrimoniului
sistemului public de pensii, precum și pentru asigurarea integrității acestuia;
k) ia măsuri, în condițiile legii, pentru protecția fondurilor de asigurări sociale;
l) asigură evidența la nivel național a tuturor contribuabililor la sistemul publ ic de pensii;
m) asigură evidența drepturilor și obligațiilor de asigurări sociale la nivel național, pe baza
codului numeric personal;
n) certifică, la termenele stabilite prin decizie a președintelui CNPP, stagiul de cotizare și
punctajul pentru fiecare asigur at;
o) controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă;
p) aplică prevederile convențiilor internaționale de asigurări sociale, la care România este
parte, precum și ansamblul reglementărilor comunitare și dezvoltă relații cu o rganisme
similare în domeniul asigurărilor sociale din alte țări, în limita competențelor prevăzute de
lege;
q) organizează selecția, pregătirea și perfecționarea profesională a personalului din
domeniul asigurărilor sociale;
r) asigură introducerea, extinderea, întreținerea și protecția sistemelor automate de calcul și
de evidență;
s) asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care este parte ca
urmare a aplicării dispozițiilor legii pensiilor;
9 Conform art. 138 din Legea 263/2010.
34 t) organizează activitatea privind stabilirea și plata contribuțiilor pentru fondurile de pensii
administrate privat, conform dispozițiilor legale în vigoare;
u) asigură exportul în străinătate al prestațiilor stabilite potrivit reglementărilor legale în
domeniu;
v) îndeplinește orice alte atribuții stabil ite prin dispoziții legale.
B. Casele teritoriale de pensii și casele de pensii sectoriale
În aplicarea prevederilor Legii pensiilor, structurile teritoriale ale CNPP, respectiv
Casele teritoriale de pensii precum și casele de pensii sectoriale aflate în subordinea
Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului
Român de Informații, după caz, îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții10:
a) colectează și virează contribuțiile de asigurări sociale și alte tipu ri de contribuții, potrivit
legii;
b) urmăresc încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; organizează,
îndrumă și controlează activitatea privind executarea creanțelor bugetare, în
conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
c) iau măsuri, în condițiile legii, pentru dezvoltarea și administrarea eficientă a
patrimoniului sistemului public de pensii, precum și pentru asigurarea integrității
acestuia;
d) iau măsuri, în condițiile legii, pentru protecția fondurilor de asigurări sociale;
e) asigură e vidența la nivel național a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii;
f) asigură evidența drepturilor și obligațiilor de asigurări sociale la nivel național, pe baza
codului numeric personal;
g) certifică, la termenele stabilite prin decizie a preșe dintelui CNPP, stagiul de cotizare și
punctajul pentru fiecare asigurat;
h) controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă;
i) aplică prevederile convențiilor internaționale de asigurări sociale, la care România este
parte, pr ecum și ansamblul reglementărilor comunitare și dezvoltă relații cu organisme
similare în domeniul asigurărilor sociale din alte țări, în limita competențelor prevăzute
de lege;
j) organizează selecția, pregătirea și perfecționarea profesională a personalului din
domeniul asigurărilor sociale;
k) asigură introducerea, extinderea, întreținerea și protecția sistemelor automate de calcul și
de evidență;
l) asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca
urmare a aplicării disp ozițiilor legii pensiilor;
m) organizează activitatea privind stabilirea și plata contribuțiilor pentru fondurile de pensii
administrate privat, conform dispozițiilor legale în vigoare;
n) asigură exportul în străinătate al prestațiilor stabilite potrivit reglem entărilor legale în
domeniu;
o) îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin dispoziții legale.
10 Conform art. 138 din Legea 263/2010.
35 Concepte și noțiuni de reținut
Principiile asigurărilor sociale de pensii;
Cadrul legal al asigurărilor sociale;
Cadrul institu țional al asigurărilor sociale ;
Rolul economic al asigurărilor sociale ;
Rolul financiar al asigurărilor sociale ;
Sistemul de pensii multipilon;
Componenta publică obligatorie (pilonul I) ;
Componenta privată obligatorie (pilonul II) ;
Componenta privată opțională (pilonul II I).
Întrebăr i de autoevaluare
1. În ce constă rolul asigurărilor sociale?
2. Care sunt principiile asigurărilor sociale de pensii și cum se aplică acestea în
sistemul autohton de pensii?
3. Care este cadrul legal al sistemului de asigurări de pensii?
4. Cum anume est e structurat cadrul institu țional al sistemului public de pensii?
5. Care este principiul de bază care se aplică în sistemul public de pensii si în ce
constau dificultățile aplicării acestuia?
6.Care sunt elementele care definesc sistemul asigurărilor soci ale de pensii multipilon?
7.Definiți caracteristicile componentei publice obligatorii (pilonul I) a sistemului de
pensii ;
8. Definiți caracteristicile componentei private obligatorii a sistemului de pensii
(pilonul II) ;
9.Definiți caracteristicile componen tei private facultative a sistemului de pensii
(pilonul III) ;
Bibliografie suplimentară de studiu
1. Fiț, Simona „Propunere de politică publică privind viabilizare a sistemului românesc de
pensii”, Editura Mirton, Timișoara, 2009, pag.21 -35.
2. Șeulean , Victoria „ Protecție și a sigurări sociale ”, Editura Mirton, Timișoara, 2003 ,
pag.38 -76.
3. Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
4. Site -ul http://www.mmuncii.ro.
36 Capitolul 3
SURSELE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE PENSII
Sursele asigurărilor s ociale se află în strânsă legătură cu organizarea sistemului
asigurărilor din fiecare stat. În statele moderne, principala sursă o constituie contribuțiile
patronale, cele ale beneficiarilor prestațiilor și cele publice, în proporții diferite, în funcție d e
politica din acest domeniu și de reglementările în vigoare la un anumit moment. La formarea
fondurilor asigurărilor sociale mai intră într -o mai mică măsură, veniturile obținute din
plasamente financiare, donațiile, majorările și penalitățile pentru efec tuarea cu întârziere a
vărsămintelor.
După natura sistemelor naționale de asigurări sociale, finanțarea riscurilor cu caracter
social este diferită. În sistemul de asigurări sociale de tip “bismarkian” acoperirea
cheltuielilor se face preponderent din co ntribuții, în general proporționale cu veniturile,
prestațiile putând fi extinse până la nivel familial. În schimb, așa -zisele sisteme de “securitate
socială” sau “beveridgiene” se finanțează pe baze fiscale (parafiscale) în care contribuțiile
sunt obligator ii, finanțarea este preponderent publică , iar prestațiile sunt oferite de o manieră
relativ uniformă tuturor membrilor societății. Tendința remarcată, însă, dincolo de modul de
mobilizare și utilizare a resurselor sistemului de asigurări sociale din fiecar e țară, este de
creștere a fondurilor cu destinație socială și de lărgire a prestațiilor acordate.
În România, prestațiile sistemului public de asigurări sociale (Pilonul I) sunt finanțate
pe principiul repartiției/compensării între generații (PAY -AS-YOU -GO) din resurse obținute
în cea mai mare parte din contribuții partajate între angajatori și angajați .
Direcția principală a transferului realizat prin asigurările sociale este de la populația
economic activă spre populația inactivă, de la persoanele cu ve nituri mai mari la cele cu
venituri mai scăzute.
3.1. Contribuțiile la asigurările sociale până la intrarea în vigoare
a Legii 19/2000
Sistemul public de pensii în vigoare până la 31 martie 2001 reglementa în calitate de
plătitor de contribuți i de asigurări sociale persoanele juridice pentru persoanele fizice
angajate cu contract de muncă, precum și persoanele fizice, pentru personalul casnic angajat.
Contribuțiile la asigurările sociale de pensii se stabileau diferențiat pe trei grupe de
muncă, în funcție de dificultatea locului de muncă și de gradul de risc atașat, astfel11:
pentru grupa I , cu condiții foarte grele de muncă, contribuția la asigurările sociale
de pensii se calcula prin aplicarea unei cote procentuale asupra fondului brut de sala rii, cotă
care în perioada amintită era de 40%;
pentru grupa a II -a, cu condiții grele, contribuția se calcula pe baza unei cote de
35% aplicate asupra aceleiași baze de calcul;
pentru grupa a III -a, cu condiții de muncă normale, contribuția la asigurările
sociale de pensii era de 30% aplicată asupra fondului brut de salarii.
11 Cotele de contribu ții erau cele valabile în anul 2000.
37 Diferențierea contribuției de asigurări sociale pe grupe de muncă are motivație în
realizarea unei echități sporite, prin corelarea contribuției plătite în timpul activității cu
prestațiile obținute la pensionare. Astfel, salariații încadrați în grupele I și II de muncă
beneficiază de o serie de avantaje la pensionare cum sunt: reducerea vârstei standard de
pensionare, reducerea vechimii în muncă necesară pensionării, o rată de înlocui re a salariului
prin pensie mai mare și altele.
Pentru personalul casnic angajat de persoane fizice, pentru îngrijirea persoanelor în
vârstă, a persoanelor cu handicap și a copiilor, contribuția se calcula prin aplicarea unei cote
de 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară.
Nivelul contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat a crescut de -a lungul ultimei
jumătăți de secol XX, de la 9% la 14% (nivel atins în 1989), la 20% în 1991, ajungând treptat
până în 2 000 la cotele menționate mai sus. Se apreciază că nivelul ridicat al contribuției de
asigurări sociale care constituia obligația exclusivă a angajatorilor, era de natură să -i
descurajeze pe aceștia în angajarea de personal. De aceea, se impunea împărțirea sarcinii de
plată a contribuției de asigurări sociale de pensii între angajați și angajatori.
Contribuția pentru asigurările sociale prelevată și vărsată de către angajatori, așa cum
s-a arătat mai sus, era destinată a acoperi, în principal, pensia de bază .
La pensia de bază se adăuga, până la 31 martie 2001, pensia suplimentară. Sursa
pentru obținerea acestei prestații o constituia contribuția persoanei angajate în muncă,
calculată pe baza unei cote procentuale de 5% din salariu. La acest din urmă nivel a l cotei s -a
ajuns treptat de la 2% cât era în 1967, la legiferarea sa, la 3% și apoi la 5%. Fondurile pentru
pensia suplimentară constituite din contribuția individuală a persoanelor angajate în muncă
și viitoare beneficiare ale unei astfel de prestații, s e gestionau de către Ministerul Muncii sub
forma unui fond special, anexă la bugetul asigurărilor sociale. Contribuțiile pentru pensie
suplimentară calculate și reținute de la angajați prin procedeul “stopaj la sursă” erau depuse
într-un cont special la Ca sa de Economii și Consemnațiuni, pentru care se bonifica dobândă.
În concluzie, până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000, adică la 1 aprilie 2001, pensia
primită din sistemul public de asigurări sociale avea două componente , și anume : pensia de
bază și pensia suplimentară. Corespunzător primei componente, contribuția de asigurări
sociale constituia sarcina și obligația de plată a persoanelor juridice care utilizau personal
angajat sau a persoanelor fizice, pentru personalul casnic angajat. Pentru persoan ele juridice,
contribuția la asigurările sociale era diferențiată de trei grupe de muncă în funcție de
condițiile fiecărei grupe și de gradul de risc atașat. Pentru cea de -a doua componentă a
pensiei , și anume pensia suplimentară, contribuția aferentă cons tituia obligația persoanei
încadrate în muncă, în care scop , aceasta achita lunar o contribuție calculată cu o cotă
procentuală asupra salariului lunar (nivelul acestei cote era de 5% în anul 2000) .
Cât privește cheltuielile destinate plății pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări
sociale pentru agricultori, regim atașat celui public începând din anul 1992, ele se constituiau
din următoarele resurse:
contribuția persoanelor asigurate;
contribuția agenților economici;
alte surse;
subvenții de la bug etul de stat, pentru completarea fondului de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, în completarea surselor menționate.
Subvențiile se stabileau și se aprobau prin legea anuală bugetară.
38 Contribuția persoanelor asigurate era stabilită într -o cotă de 7% asupra venitului
mediu lunar asigurat. Venitul mediu lunar asigurat nu putea fi mai mic decât jumătate din
salariul de bază minim brut pe țară, reglementat la data achitării contribuției.
Începând cu intrarea în vigoare a Legii 49/1992 privind pensiile pentru agricultori,
contribuția agenților economici la constituirea fondurilor de pensii pentru plata
agricultorilor cade în sarcina întreprinderilor care produc, industrializează sau
comercializează produse agricole și alimentare . Aceștia plătesc la fondul de pensii și
asigurări sociale ale agricultorilor o contribuție cuprinsă între 2% și 4% asupra venitului
realizat din activitatea lor, după deducerea accizelor, respectiv asupra adaosului comercial,
comisionului sau adaosului de alimentație publică, astfel:
agenții econ omici din domeniul producției, o cotă de 2%;
agenții economici din domeniul industrializării produselor agricole și alimentare,
o cotă de 3,5%;
agenții economici care comercializează produce agricole și alimentare precum și
cei din domeniul alimentației publice, o cotă de 4%.
Încadrarea agenților economici pe tipuri de activități și pe nivelul de contribuție
menționat s -a făcut prin hotărâre de guvern.
3.2. Contribuțiile la sistemul public de pensii prevăzute prin
actualul cadru legislativ
3.2.1. Categorii de contribuabili
Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ,
cu aplicabilitate de la 1 aprilie 2001 , a produs o cotitură în întreg sistemul asigurărilor sociale
de pensii.
Astfel, legea lărgește categoriile de contribuabili la fondurile sistemului de asigurări
sociale de pensii. În acest sens, în calitate de plătitori (contribuabili) sunt menționate
următoarel e persoane:
asigurații care datorează contribuții individuale, pe baza unui contract de muncă
cu timp integral sau parțial sau a unui document asimilat acestuia;
angajatorii, care datorează contribuții pentru angajații lor, potrivit legii;
persoanele juri dice la care își desfășoară activitatea următoarele categorii de
asigurați: persoanele aflate în funcții elective sau asimilate acestor funcții, pe durata
mandatului, persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile de
prestări se rvicii și care realizează un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu cel puțin
trei salarii medii brute pe economie. Persoanele juridice menționate ca plătitoare de
contribuții sunt asimilate în acest caz angajatorului;
Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională, în calitate de instituție
care administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj;
Alte persoane care încheie contracte de asigurare în mod individual.
Legea 263/2010 , cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010, lărgește gama asiguraților din
sistemul public de pensii și face în acest sens referire expresă la cadrele militare în activitate,
la polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administra ției penitenciarelor,
din domeniul apărării na ționale, ordinii publice și siguran ței naționale , precum și la șomerii
39 proveniți din rândul acestor categorii de angaja ți12 și la persoanele care realizează venituri de
natură profesională, altele decât cele salariale .
3.2.2. Condiții de muncă legiferate
Prin lege, sunt diferențiate locurile de muncă și activitățile, în funcție de gradul de
risc atașat acestora. Există în acest sens, trei categorii de condiții de muncă , și anume:
1. grupa “condiții normale” – activitățile și locurile de muncă încadrate în a ceastă
grupă nu comportă dificultăți și riscuri ieșite din comun;
2. grupa “condiții deosebite” – include activitățile și locurile de muncă în care, în
mod permanent sau în anumite perioade, capacitatea de muncă a angajaților poate fi afectată
din cauza gradu lui mare de expunere la risc. Criteriile de încadrare a locurilor de muncă în
grupa “condiții deosebite” se stabilesc prin hotărâre de guvern pe baza propunerilor comune
ale Ministerului Muncii, Familiei și Solidarității Sociale și ale Ministerului Sănătăț i13.
Nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite se face de
către angajator, cu respectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare prevăzute de lege și
în baza avizului acordat de către Inspectoratul Teritorial de Mu ncă. Locurile de muncă în
condiții deosebite se stabilesc și se menționează în contractul colectiv de muncă;
3. grupa “condiții speciale” – include activitățile și locurile de muncă cu grad foarte
mare de expunere la risc, așa cum sunt:
12 Art. 6 din Legea 263/2010 prevede ca: În sistemul public de pensii sunt asigura te obligatoriu, prin efectul legii :
(1) I. a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații
voluntari ;
b) funcționarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldații și gradații volunta ri, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din
sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt nu mite în cadrul autorității executive,
legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr -o organizație a
cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu cele ale
persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în
condițiile legii, denumite în continuare șomeri;
IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori
câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una
dintre situațiile următoare:
a) administratori sau manageri care au închei at contract de administrare ori de management;
b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice;
d) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigura ții acestora;
e) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale;
V. cadrele militare trecute în rezervă, politiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare ale căror raporturi de serviciu au î ncetat, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și
siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condițiile legii;
VI. persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din:
a) drepturi de autor și drepturi conexe, definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu regularitate sau în mod ocazional;
b) contracte/convenții în cheiate potrivit Codului civil.
(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condițiile prezentei legi,
avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate i n sistemul public,
precum și orice persoană care dorește să se asigure, respectiv să își completeze venitul asigurat.
13 Conform Hotărârii Guvernului nr. 26/2001 privind criteriile și metodologia de încadrarea a locurilor de muncă
în condiții deosebite.
40 unitățile miniere pent ru activitățile desfășurate în su bteran, în condițiile în care s –
a lucrat cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
activitățile de cercetare, explorare, exploatare și prelucrare a materiilor prime
nucleare din zonele I și II de expuner e la radiații;
activități din domeniul apărării na ționale, ordinii publice și siguran ței naționale,
prevăzute de actele normative cu regim clasificat;
sectorul aviației civile pentru personalul navigant;
anumite profesii artistice (balerini, instrumentiști suflători ș.a.);
activitățile și unitățile prevăzute cu acest regim, men ționate ca atare în anexele la
Legea pensiilor. Periodic, din doi în doi ani, locurile de muncă aflate în aceste
anexe sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condi ții speciale.
Observație . Legea 263/2010 face referire la o a patra categorie de condiții de muncă , si
anume ” alte condi ții de muncă” , specifice cadrelor militare în activitate, poli țiștilor și
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administra ției penitenciarelor, din
domeniul apărării na ționale, ordinii publice și siguran ței naționale.
Comparativ cu cadrul normativ în vigoare până la 31 martie 2001, prin noile norme,
legiuitorul a procedat la o selectare mai riguroasă a activităților și profesii lor care pot fi
încadrate în grupele “condiții deosebite” și “condiții speciale”. Această rigoare se impunea,
întrucât după 1990, la presiunea unor grupuri și a mișcărilor sindicale , a crescut simțitor
numărul locurilor de muncă din grupele I și II, purtăt oare ale unor avantaje la determinarea
drepturilor de asigurări sociale așa cum sunt reducerea vârstei de pensionare și a vechimii în
muncă pentru obținerea unei pensii, de regulă mai mari decât cea cuvenită pentru condiții
normale. În atari condiții, efe ctul asupra cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale s -a
dovedit a fi puternic negativ, mărind deficitul acestuia.
3.2.3. Calculul contribuției de asigurări sociale de pensii
Cuantumul contribuției de asigurări sociale de pensii se calculează pe baza unor cote
aplicate asupra bazei de calcul, în general, aceasta din urmă fiind dată de nivelul venitului
brut lunar, obținut de asigurat, așa cum se va vedea în continuare.
A.Cotele procentuale de contribuții de asigurări sociale se aprobă anual prin legea
bugetului asigurărilor sociale și sunt diferențiate în funcție de cele trei categorii de condiții
de muncă – normale, deosebite și speciale. Analiza evoluției nivelului acestor cote pe o
perioadă de 10 ani (tabel 3.1) relevă câteva aspecte interesant e.
Cote de contribuții de asigurări sociale practicate în perioada 2001 – 2011
Tabel 3.1.
Grupa de
muncă Anul Cotele de contribuție de asigurări sociale
practicate
Angajator
(A) Angajat (a) Total
Condiții
normale 2001 23.33 11.67 35
2002 23.33 11.67 35
2003 24.5 9.5 34
2004 22 9.5 31.5
2005 22 9.5 31.5
2006 19,75 9.5 29,25
41 2007 19,5 9,5 29
200814 19,5 9,5 29
200815 18 9,5 27,5
200916 18,5 9,5 28
200917 20,8 10,5 31,3
2010 20,8 10,5 31,3
2011 20,8 10,5 31,3
Condiții
deosebite 2001 28.33 11.67 40
2002 28.33 11.67 40
2003 29.50 9.5 39
2004 27.0 9.5 36.5
2005 27.0 9.5 36.5
2006 24,75 9.5 34,25
2007 24,5 9,5 34
200818 24,5 9,5 34
200819 23 9,5 32,5
200920 23,5 9,5 33
200921 25,8 10,5 36,3
2010 25,8 10,5 36,3
2011 25,8 10,5 36,3
Condiții
speciale
2001 33.33 11.67 45
2002 33.33 11.67 45
2003 34.5 9.5 44
2004 32 9.5 41.5
2005 32 9.5 41.5
2006 29,75 9.5 39,25
2007 29,5 9,5 39
200822 29,5 9,5 39
200823 28 9,5 37,5
200924 28,5 9,5 38
200925 30,8 10,5 41,3
2010 30,8 10,5 41,3
2011 30,8 10,5 41,3
Sursa datelor: Legea bugetului asigurărilor sociale pe anii 2001 -2011.
14 Cote valabile în perioada 1 ianuarie 2008 – 30 noiembrie 2008.
15 Cote valabile în perioada 1decembrie 2008 – 31 decembrie 2008.
16 Cote valabile în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 ianuarie 2009.
17 Cote valabile în perioada 1februarie 2009 – 31 decembrie 2009.
18 Cote valabile în perioada 1 ianuarie 2008 – 30 noiembrie 2008.
19 Cote valabile în perioada 1decembrie 2008 – 31 decembrie 2008.
20 Cote valabile în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 ianuarie 2009.
21 Cote valabile în perioada 1februarie 2009 – 31 decembrie 2009 .
22 Cote valabile în perioada 1 ianuarie 2008 – 30 noiembrie 2008.
23 Cote valabile în perioada 1decembrie 2008 – 31 decembrie 2008.
24 Cote valabile în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 ianuarie 2009.
25 Cote valabile în perioada 1februarie 2009 – 31 decembrie 200 9.
42 Este de observat că pentru anii 2001 și 2002, cotele de contribuții sociale au fost
aprobate la același nivel, și anume:
35% pentru grupa “cond iții normale”;
40% pentru grupa “condiții deosebite”;
45% pentru grupa “condiții speciale”.
Dacă se ține seama că în acea perioadă asupra salariilor se aplica impozitul global în
cote progresive și că alături de impozitul pe salarii, contribuțiile la asigu rările sociale sunt
asimilate din punct de vedere al efectelor resimțite de contribuabil, domeniului fiscalității,
atunci se poate spune că fiscalizarea salariilor era foarte ridicată, atât pentru angajat cât și
pentru angajator și total neatractivă pentru domeniul investițiilor străine directe.
Începând cu anul 2003, cotele de contribuție de asigurări sociale de pensii au scăzut
treptat, atingând cel mai redus nivel la finele anului 2008 (27,5% pentru condiții normale,
32,5% pentru condiții deosebite și 3 7,5% pentru condiții speciale de muncă). Politica fiscal –
bugetară de atunci prevedea o scădere și mai mare a acestor cote, pe fondul măsurilor de
stimulare a investițiilor străine directe. Criza economică ale cărei afecte s -au făcut simțite din
plin, într e altele, prin depășirea deficitului bugetar prognozat, a determinat o schimbare de
direcție și în politica fiscal bugetară. Factorul decident politic aflat în dilemă la construcția
bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, a procedat din nou la creșterea cotelor de
contribuție la asigurările de pensii, nemaifiind în măsură să respecte angajamentul de a nu
majora presiunea fiscală legată de salarii. Pe de altă parte, decizia de majorare a cotelor de
asigurări sociale a fost strâns legată de nece sitatea alimentării cu resurse sporite a bugetului
asigurărilor sociale de stat, ca urmare a deciziilor de majorare a pensiilor luate în anul 2008.
Astfel, începând cu luna februarie 2009 nivelul cotelor a crescut din nou (la 31,3%
pentru condiții normale, la 36,3% pentru condiții deosebite și 41,3% pentru condiții speciale
de muncă), menținându -se la aceleași cote și în prezent26.
Cota de contribuție individuală de asigurări sociale de pensii s -a redus pe intervalul
analizat de la 11,67% în 2001, la 9,5% în 2003, rămânând constantă până la 1 februarie 2009,
când a crescut la nivelul de 10,5%, la care se află și în prezent, indiferent de condițiile de
muncă. Diferența dintre cotele totale de contribuții de asigurări sociale aprobate anual prin
legea bugetu lui asigurărilor sociale de stat menționate mai sus și cota de contribuție
individuală de asigurări sociale se suportă de angajator.
De menționat însă că, din septembrie 2007, odată cu intrarea în funcțiune al celui de –
al doilea pilon al sistemului de pens ii (componenta obligatorie administrată în regim privat),
din cota individuală de asigurări s -a prelevat și vărsat contribuția individuală de asigurări
sociale aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr. 411/2004
privind fondu rile de pensii administrate privat. În perioada 2007 -2009 cota de calcul a
contribuției la fondul de pensii administrate privat a fost de 2%, în 2010 a fost de 2,5%, iar în
2011 aceasta este de 3%. Cota respectivă va crește anual cu câte 0,5 puncte procent uale, până
la nivelul de 6%.
În calitate de plătitor de contribuție de asigurări sociale la sistemul public de pensii, s –
a menționat în paragraful de mai sus și Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă.
Potrivit legii, această instituție este asimila tă angajatorului pentru persoanele aflate în
căutarea unui loc de muncă și care, generic, sunt denumite șomeri. Calculul și plata
contribuției pentru șomeri se efectuează, respectiv, se suportă integral din fondul pentru
plata ajutorului de șomaj.
26 1 septembrie 2011 (n.a).
43 În fine, asigurații care nu au calitatea de angajat sau asimilat acestuia și încheie
contract individual cu Casa Națională de Pensii Publice își suportă și își plătesc integral
contribuția de asigurări sociale la casa teritorială de pensii la care aceștia sunt aro ndați. Plata
contribuției se efectuează lunar, iar atunci când asigurații nu realizează venituri cu
ritmicitate lunară, plata CAS se poate face și la intervale mai mari de o lună, dar nu mai mari
de 6 luni.
B.Baza de calcul a contribuției de asigurări soci ale diferă în funcție de suportatorul
acesteia, respectiv angajatul (asiguratul) și angajatorul.
B1.Baza de calcul pentru determinarea contribuției individuale de asigurări sociale
este prevăzută de Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public e, lege care a
preluat prevederile vechii l egi a pensiilor, nr. 19/2000, cu modificările și completările
ulterioare. Ordonanța 117 din 2010 aduce completări de substanță Legii 263/2010 și
nuanțează modul de alcătuire a bazei de calcul pentru contribuția individuală de asigurări
sociale. Plecând de la premisa că în baza de calcul a contribuției figurează și alte surse de
venit în afară de cele strict salariale, inclusiv soldele și alte componente ale câștigurilor
personalului militar, prin Ordonanța 117/20 10 se introduce sintagma ” câștigul salarial
mediu brut ” utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin
Legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Vechea sintagmă utilizată era ”salariul mediu
brut”. Gama persoanelor asi gurate prin efectul legii în sistemul asigurărilor sociale de pensii
a suferit modificări succesive, în sensul lărgirii ei, prin intermediul unor amendamente aduse
Legii 19/2000, preluate apoi de Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. P e
cale de consecință, baza de calcul a fost și ea modificată, încercând astfel să se răspundă
tuturor noilor situații apărute. Avem în vedere aici diversele categorii de indemnizații și
sume lunare, ale căror beneficiari sunt asigurați prin efectul legii î n sistemul public de pensii,
așa cum vor fi prezentate în continuare.
În conformitate cu cadrul legal menționat mai sus, baza lunară de calcul a
contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie :
a) câștigul salarial brut/solda brută, în cazul: persoanelor care desfășoară activități pe bază
de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntari; al funcționarilor
publici; al cadrelor militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcțion arii
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării
naționale, ordinii publice și siguranței naționale; al persoanelor care își desfășoară activitatea
în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori
judecătorești, pe durata mandatului, precum și al membrilor cooperatori dintr -o organizație
a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile legii,
cu cele ale persoanelor cu contract i ndividual de muncă; În categoria câștigurilor de natură
salarială și asimilate acestora, în conformitate cu definiția dată prin art. 5527, alin. 1 și 2, din
27 In sensul explicitării bazei de calcul pentru impozitul pe venit, normele de aplicare ale Codului fiscal detaliază
la punctul 68 veniturile care reprezintă câștiguri salariale și alte sume asimilate acestora. Astfel, v enitur ile din
salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații
contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de
perioada la care se referă, și care sunt realizate din:
a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de
muncă, precum și pe baza actului de numire:
– salariile de bază;
– sporurile și adaosurile de orice fel;
– indemniza ții pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină,
precum și alte indemnizații de orice fel, având aceeași natură;
44
– recompensele și premiile de orice fel;
– sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituțiile publice,
cele reprezentând stimulentele acordate salariaților agenților economici;
– sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepția sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri
reprezen tând contravaloarea cheltuielilor salariatului și familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de
muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;
– sumele primite în caz de incapacitate tem porară de muncă;
– valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creșă, tichetelor de vacanță, acordate potrivit legii;
– orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor;
b) indemnizații le, precum și orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autorității publice,
alese sau numite în funcție, potrivit legii, precum și altora asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite
potrivit sistemului de stabilire a indemni zațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică;
c) drepturile personalului militar în activitate și ale militarilor angajați pe bază de contract, reprezentând solda
lunară compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemniza ții, precum și prime, premii și alte
drepturi stabilite potrivit legislației speciale;
c1) sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului
militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare,
precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în
retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precu m și ajutoare sau plăți
compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul ;
d) drepturile administratorilor obținute în baza contractului de administrare încheiat cu companiile/societățile
naționale, societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar
majoritar, precum și cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizația lunară brută, suma
cuvenită prin participare la profi tul net al societății;
e) sumele plătite membrilor fondatori ai unei societăți comerciale constituite prin subscripție publică, potrivit
cotei de participare la profitul net, stabilită de adunarea constitutivă, potrivit legislației în vigoare;
f) sumele pr imite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, membrii
directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, conform legi i;
h) indemnizațiile, primele și alte asemenea sume acordate membrilor aleși ai unor entități, cum ar fi: organizații
sindicale, organizații patronale, alte organizații neguvernamentale, asociații de proprietari/chiriași și altele
asemenea;
i) indemnizații le acordate ca urmare a participării în comisii, comitete, consilii și altele asemenea, constituite
conform legii;
j) veniturile obținute de condamnații care execută pedepse la locul de muncă;
k) sumele plătite sportivilor ca urmare a participării în compe tiții sportive, precum și sumele plătite sportivilor,
antrenorilor, tehnicienilor și altor specialiști în domeniu pentru rezultatele obținute la competițiile sportive, de
către structurile sportive cu care aceștia au relații contractuale de muncă, indifere nt de forma sub care se plătesc,
inclusiv prima de joc, cu excepția celor prevăzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal (cu excepția premiilor obținute de
sportivi și antrenorii acestora pentru participare la jocurile olimpiace, campionate mondiale, europene; n.a.)
l) compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de
salarii, potrivit dispozițiilor prevăzut e în contractul de muncă;
l1) sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de
persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective,
conform legii , precum și sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariului mediu net pe
economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la
încetarea raporturilor de muncă sau de servici u, ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, acordate
potrivit legii;
m) indemnizații sau alte drepturi acordate angajaților cu ocazia angajării sau mutării acestora într -o altă localitate,
stabilite potrivit contractelor de muncă, statutelor s au altor dispoziții legale, cu excepția celor prevăzute la art. 55
alin. (4) lit. h) și i) din Codul fiscal (este vorba de cheltuieli de instalare și cheltuieli de mutare în interesul serviciului;
n.a.);
n) indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net, alta decât cea calificată drept dividend,
cuvenite administratorilor societăților comerciale, potrivit actului constitutiv, sau stabilite de adunare a generală a
acționarilor;
45 Codul Fiscal (ed. 2011), se înțeleg toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o
persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a
unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate
temporară de muncă.
b) suma reprezentând 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurarilor sociale de stat, în cazul indemnizațiilor de asigurări sociale de
sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepția
cazurilor de accident de muncă sau boală profesională. De exemplu, pentru anul 2011,
salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat
prin Legea bugetului asigurărilor socia le de stat are valoarea de 2022 de lei. Aceasta
înseamnă că pentru o lună întreagă de concediu medical, baza de calcul a contribuției
individuale de asigur ǎri sociale este:
2022*35/100 = 707,7 lei, rotund 708 de lei.
Dacă într -o lună cu 21 de zile lucrăt oare, un asigurat s -a aflat 10 zile în concediu
medical, baza de calcul a contribuției individuale de asigur ǎri sociale este:
2022*35/100*10/21 = 337 lei.
c) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială forfetară prevăzută de Codul fiscal în vigoare
(2011, n.n.), în cazul persoanelor care obțin venituri de natură profesională, pentru veniturile
din drepturi de autor și drepturi conexe28;
d) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfășurată în baza contractelor/
convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, în situația persoanelor care obțin astfel de
venituri și au calitatea de asigurați prin efectul legii.
e) pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, baza de calcul
pentru determinarea contribuției de asigurări sociale o constituie câștigul salarial brut lunar
exprimat în lei, corespunzător funcției în care persoana respectivă este încadrată în țară.
Baza de calcul astfel determinată, este limitată la valoarea unui multiplu de 5 asupra
câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat și aprobat prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Fac excepție de la regula plafonării veniturilor persoanele care realizează venituri din
drepturi de autor și drepturi conexe în mod exclusiv și ocazional, pentru care baza de calcul
a contribuției individuale de asigurări sociale nu poate depăși într -un an calendaristic
echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut.
Observație . În legătură cu diversele categorii de inde mnizații care sunt parte
integrantă a câștigurilor salariale și deci, constituie bază de calcul pentru contribuția
n1) indemnizațiile lunare plătite, conform legii, de angajator pe perioada de neconcurență, stabilite conform
contractului individual de muncă;
n2) indemnizații prevăzute în contractul de muncă plătite de angajator pe perioada su spendării contractului de
muncă urmare participării la cursuri sau la stagii de formare profesională ce presupune scoaterea integrală din
activitate, conform legii.
n3) indemnizații lunare brute și alte avantaje de natură salarială acordate membrilor titul ari, corespondenți și
membrilor de onoare ai Academiei Române.
n4) indemnizații primite la data încetării raporturilor de serviciu
o) alte drepturi sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.
28 În conformitate cu prevederile Codului fiscal aprobat prin Legea 571/2003 cu modificările și completă rile
ulterioare, art. 50 alin. (1) lit. a), cota de cheltuieli deductibile este de 20% pentru veniturile din drepturile de
proprietate intelectuală, și conf. art. 50 alin. (2) lit. a), cota de cheltu ieli deductibile este de 25% pentru veniturile
din crearea unor lucrări de artă monumentală.
46 individuală de asigurări sociale, prin Normele metodologice de aplicare a titlului IX.2 din
Codul fiscal, Contribuții sociale obligatorii, se aduc precizări suplimentare în acest sens.
Astfel, la punctul 5 din documentul menționat se precizează că s umele realizate de
reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, membrii
directoratului și ai consiliului de su praveghere, precum și în comisia de cenzori intr ǎ în baza
de calcul al contribuției individuale de asigur ǎri sociale, indiferent dac ǎ persoanele
respective sunt din cadrul aceleiași societ ǎți sau din afara ei, indiferent dac ǎ sunt pensionari
sau angajați c u contract individual de munc ǎ.
În baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale se includ și sumele
acordate sub formă de indemnizații pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară
și în străinătate, în interesul servici ului, de către persoanele juridice fără scop patrimonial și
entități neplătitoare de impozit pe profit, peste plafonul care reprezintă multiplu de 2,5
aplicat la indemnizația acordată salariaților din instituțiile publice. Prin persoanele juridice
fără scop patrimonial și entități neplătitoare de impozit pe profit se înțeleg: organizațiile non –
profit, patronale, sindicale și altele asemenea, instituțiile de învățământ particular
acreditate/autorizate, potrivit legii, precum și societățile civile care nu dat orează impozit pe
profit potrivit Titlului II din Codul fiscal, precum și cele plătitoare de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, prevăzute la Titlul IV.1 din Codul fiscal. Rațiunea includerii în baza
de calcul a contribuțiilor sociale individuale a indemnizațiilor cuvenite pe perioada delegării
și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului pentru persoanele
menționate mai sus, este legată de limitarea nivelului unor astfel de cheltuieli. De aceea,
partea care depășește plafonul maxim prevăzut de legiuitor pentru cheltuielile de mai sus
reprezintă venit asimilat salariilor și intră în baza de calcul a impozitului asupra câștigurilor
salariale precum și a contribuțiilor sociale individuale.
În baza de calcul a c ontribuțiilor sociale obligatorii se includ și veniturile realizate ca
urmare a activităților de creare de programe pentru calculator și cele realizate de către
persoanele cu handicap grav sau accentuat care sunt scutite de la plata impozitului pe venit.
B2.Baza de calcul pentru determinarea contribuției de asigurări sociale datoratǎ de
angajator
În baza lunar ǎ de calcul a contribuției de asigur ǎri sociale datorat ǎ de angajator
bugetului asigur ǎrilor sociale de stat, se includ sumele care fac parte din b aza lunar ǎ de
calcul a contribuției individuale de asigur ǎri sociale, ținându -se seama de excepțiile
prev ǎzute de lege, care vor fi menționate în cele ce urmează29.
Se poate formula regula generală potrivit căreia, b aza lunară de calcul a contribuției
de asigurări sociale datorată de angajator o constituie suma câștigurilor salariale
brute/soldelor brute lunare, precum și a câștigurilor asimilate acestora.
Pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, baza lunară de
calcul la care p ersoana juridică din Romania datorează contribuția de asigurări sociale o
constituie suma câștigurilor salariale brute la care s -a calculat contribuția individuală de
asigurări sociale.
Baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru șome ri o constituie
cuantumul drepturilor bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj și
asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale, potrivit legii.
29 Excepțiile sunt menționate prin art. 296 ^ 15 și 296^16 16 din Codul fiscal și delaliate la pct. 20 din Normele de
aplicare pentru art.296.
47 Pentru cadrele militare trecute în rezervă, politiștii și funcționari i publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din
domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, care beneficiază de
ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat , în condițiile legii, baza lunară de calcul a
contribuției de asigurări sociale o constituie cuantumul ajutoarelor lunare legiferate și plătite.
Pentru persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic
echivalent cu cel puți n de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat și au calitatea de asigurați prin efectul legii
(administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
membrii între prinderilor individuale și familiale; persoanele fizice autorizate să desfășoare
activități economice; persoanele angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații
acestora; alte persoane care realizează venituri din activități profesionale; p ersoanele
asigurate pe bază de contract de asigurare socială), baza lunară de calcul a contribuției de
asigurări sociale o constituie venitul lunar asigurat, înscris în declarația individuală de
asigurare sau în contractul de asigurare socială, dar nu mai puțin decât suma reprezentând
35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale
de stat și nici mai mult de 5 ori valoarea acestuia.
Fac excepție de la introducerea în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale
sumele reprezentând:
a) prestații suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru
accidente de muncă și boli profesionale;
b) diurne de deplasare și de delegare, indemnizații de delegare, detașare și transfer;
c) participa rea salariaților la profit, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 64/2001 cu
modificările și completările ulterioare privind repartizarea profitului la societățile naționale,
companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum
și la regiile autonome;
d) indemnizația de ședință pentru consilierii locali și județeni;
e) contribuțiile plătite la fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate
stabilite potrivit legii. Pentru anul 2011 nivelul deductibilității anuale este echivalentul în lei
a 400 de euro pe an, atât pentru angajat cât și pentru angajator;
f) compensațiile lunare pentru chirie;
g) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de
lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico -sanitare, a altor
drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de
echipament;
h) sumele primite potrivit legii pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul
serviciulu i;
i) indemnizațiile de instalare;
j) valoarea financiară a normei de hrană;
k) contravaloarea transportului ocazionat de plecarea în concediul de odihnă, precum și a
transportului la și de la locul de muncă.
Sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asi gurări sociale, prevăzute mai
sus, nu se iau în considerare la stabilirea prestațiilor din sistemul public de pensii.
În mod similar cu contribuția individuală, și în cazul contribuției sociale datorate de
angajatori baza de calcul este plafonată. Astfel, baza de calcul nu poate fi mai mare decât
produsul dintre numărul asiguraților pentru care angajatorul datorează contribuție
diferențiată în funcție de condițiile de muncă, din luna pentru care se calculează această
48 contribuție datorată bugetului asigur ǎrilor sociale de stat și valoarea corespunzătoare a de 5
ori câștigul salarial mediu brut.
Prevederea de mai sus poate fi formalizată matematic astfel:
Csb 5 Na BCP (3.1)
unde simbolurile reprezintă:
– BCP, baza de calcul plafonată;
–
Na , numărul de angajați/personal asimilat acestora;
–
Csb, câștigul salarial mediu brut.
În practică, se pot ivi două situații. Prima, cel mai des întâlnită, în care suma
câștigurilor salariale acordate de către angajator și care constituie baza de calcul a
contribuției datorate de către angajator se încadrează în plafonul de câștiguri limitat de către
legiuitor. Pentru angajatorii care datorează contribuție diferențiată în funcție de condițiile de
muncă, formula de calcul a contribuției se calculează potrivit formulei:
100Ccs(A)Vrcs100Ccd(A)Vrcd100Ccn(A)Vrcn CAS(A) (3.2)
unde simbolurile reprezintă:
–
(A) CAS , contribuția de asigurări sociale datorată de către angajator;
– Vrcn, suma câștigurilor realizate în condiții normale de munc ǎ la nivel de angajator;
– Vrcd, suma câștigurilor realizate în condiții deosebite de munc ǎ la nivel de angajator;
– Vrcs, suma câștigu rilor realizate în condiții speciale de munc ǎ la nivel de angajator;
– Ccn(A), cota de contribuție datorată de angajator pentru condiții normale de munc ǎ;
– Ccd(A), cota de contribuție datorată de angajator pentru condiții deosebite de
munc ǎ;
– Ccs(A), cot a de contribuție datorată de angajator pentru condiții speciale de munc ǎ.
A doua situație, în practică rar întâlnită dar posibilă, este cea în care baza de calcul a
contribuției datorate de către angajator depășește plafonul de câștiguri limitat de către
legiuitor, calculat pe baza formulei 1. În acest caz, contribuția datorată de către angajator se
determină proporțional cu ponderea, în total bază de calcul, a câștigurilor salariale brute
realizate în fiecare dintre condițiile de muncă, pe baza următoarei formule:
VrtBCP
100Ccs(A)Vrcs100Ccd(A)Vrcd100Ccn(A)Vrcn CAS(A)
(3.3)
unde:
Vrt – reprezintă suma câștigurilor realizate la nivel de angajator, iar celelalte
simboluri au fost deja explicate în formulele anterioare.
Pe baza prevederilor legii și plecând de la relațiile de calcul a contribuției sociale
datorate de un angajator, așa cum au fost formalizate mai sus, prezentăm următoarele
scenarii.
1. Situația în care suma câștigurilor realizate și plătite de angajator se încadrează în
baza de calcul plafonată de către legiui tor pentru calculul contribuției de asigurări sociale.
Presupunem că un angajator are 6 angajați pentru care, în luna ”x” plătește
următoarele câștiguri salariale și datorează în consecință , contribuție de asigurări sociale:
Nr.
crt. Asigurați Total
câștiguri din care: Contribuția
individuală
49 realizate
(baza de
calcul
pentru
contribuția
individuală) Suma
câștigurilor
realizate în
condiții
normale de
muncǎ Suma
câștigurilor
realizate în
condiții
deosebite
de munc ǎ Suma
câștigu rilor
realizate în
condiții
speciale de
muncǎ datorată
pentru
asigurat
0 1 2=3+4+5 3 4 5 6=2*10,5%
1 ”X” 4580 4580 481
2 ”Y” 6980 6980 733
3 ”Z” 8040 1200 6840 844
4 ”W” 9525 9525 1000
5 ”T” 8750 8750 919
6 ”V” 7645 7645 803
Total 45520 5780 13820 25920 4780
Pentru determinarea contribuției datorate de angajator se determină baza de calcul
plafonată, conform formulei 3.1: BCP = 6 salariați x 5 x 2022 = 60.660 lei. Întrucât suma
câștigurilor realizate la nivel de angajator, (total coloana 2) este sub plafonul admis de
legiuitor, la calculul contribuției datorate de către angajator se utilizează formula 3.2.
Prin urmare, CAS(A) = 5780 x 20,8% + 13820 x 25,8% + 25920 x 30,8% = 12.751 lei.
2.Situația în care suma câștigurilor realizate și plătite de angajator depășește baza
de calcul plafonată de către legiuitor pentru calculul contribuției de asigurări sociale.
Presupunem ca în exemplul de mai sus, că un angajator are 6 angajați pentru care, în
luna ”x” plătește următoarele câștiguri salariale și datorează în consecință , contribuție de
asigurări sociale:
Nr.
crt. Asigurați Total
câștiguri
realizate
(baza de
calcul
pentru
contribuția
individuală) din care: Contribuția
individuală
datorată
pentru
asigurat Suma
câștigurilor
realizate în
condiții
normale d e
muncǎ Suma
câștigurilor
realizate în
condiții
deosebite
de munc ǎ Suma
câștigurilor
realizate în
condiții
speciale de
muncǎ
0 1 2=3+4+5 3 4 5 6=2*10,5%
1 ”X” 5180 5180 544
2 ”Y” 7980 7980 838
3 ”Z” 15840 15840 1663
4 ”W” 18525 18525 1945
5 ”T” 10335 605 9730 1085
6 ”V” 10240 10240 1075
Total 68100 5785 23820 38495 7150
Baza de calcul plafonată pentru determinarea contribuției datorate de angajator are
aceeași valoare ca în exemplul precedent, adică 60.660 lei. Se observă că în aces t caz, suma
câștigurilor realizate la nivel de angajator (total coloana 2), respectiv 68.100 lei, este mai mare
50 decât plafonul admis de legiuitor la calculul contribuției datorate de către angajator, (60.660
lei). Ca urmare, la calculul contribuției dato rate de către angajator se utilizează formula 3.3.
6810060660
10030,83849510025,82382010020,87855 CAS(A)
= 17.132 lei.
Se observă că în cel de -al doilea scenariu, în care suma câștigurilor realizate la nivel
de angajator depășește plafonul admis de legiuitor, contribuția de asigurăr i sociale datorate
de angajator corespunzătoare fiecărei condiții de muncă, se stabilește proporțional cu
ponderea în total bază de calcul a câștigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre
condițiile de muncă, dar se ponderează și cu raportul dint re plafonul admis de legiuitor, la
calculul contribuției datorate de către angajator și suma câștigurilor realizate la nivel de
angajator. Efectul este acela de reducere a presiunii fiscale asociate contribuțiilor sociale
plătite de angajator, iar reducer ea este cu atât mai mare cu cât suma câștigurilor realizate la
nivel de angajator este mai mare față de baza de calcul plafonată .
3.2.4. Reținerea și plata contribuției de asigurări sociale
Contribuția de asigurari sociale se datorează din momentul în care persoanele
dobândesc calitatea de asigurat conform legii. Ca regulă generală, contribuția respectivă este
partajată între angajat, care suportă contribuția individuală, și angajator, care suportă
diferența dintre contribuția totală și cea individuală. Există, după cum vom vedea, și situații
în care asigurații suportă integral contribuția de asigurări sociale, după cum există situații în
care aceasta se suportă integral de către o entitate publică în numele asiguratului.
Contribuția individuală de asigu rări sociale se datorează de asigurații care au
calitatea de angajat sau asimilat acestora.
Asigurații care realizează câștiguri din contracte de administrare ori de management,
membrii întreprinderilor individuale și familiale, persoanele fizice autoriza te să desfășoare
activități economice, persoanele angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații
acestora, precum și alte persoane care realizează venituri din activități profesionale
datorează integral cota de contribuție de asigurări soci ale corespunzătoare condițiilor
normale de muncă, stabilită prin lege. De asemenea, datorează integral cota de contribuție de
asigurări sociale corespunzătoare condițiilor normale de muncă, persoanele asigurate
facultativ pe bază de contract de asigurare.
Contribuția de asigurări sociale pentru șomeri se suportă integral din bugetul
asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiții normale de muncă.
Pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii, contribuția de asigurări
sociale se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției
individuale de asigurări sociale, cu excepția cazurilor în care, prin lege, se dispune altfel.
Pentru cadrele militare trecute în rezervă, politiștii și funcționarii publ ici cu statut
special din sistemul administrației penitenciarelor ale căror raporturi de serviciu au încetat,
din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, care beneficiază de
ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, c ontribuția de asigurări sociale se suportă
integral din bugetul de stat, la nivelul cotei stabilite pentru condiții normale de muncă.
Persoanele care realizează venituri de natură profesională din drepturi de autor și
drepturi conexe, obligate să se asigu re potrivit legii, precum și cele care realizează venituri
din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil datoreaza contribuția de asigurări
sociale la nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale.
51 Calculul și plata contribuției d e asigurări sociale datorată de catre asigurați se fac de
către plătitorul de venit (salariu, soldă sau altă categorie de venit), odată cu calculul și plata
contribuției datorate în calitatea sa de angajator/persoană asimilată acestuia.
Calculul și plata contribuției de asigurări sociale pentru șomeri se fac lunar de către
instituția care administrează bugetul asigurarilor pentru somaj.
Plata contribuției de asigurări sociale datorate de către asigurații care realizează
câștiguri din contracte de administr are ori de management, membrii întreprinderilor
individuale și familiale, persoanele fizice autorizate să desfășoare activități economice,
precum și de către asigurații pe bază de contract de asigurare încheiat cu casele teritoriale de
pensii se face luna r de către aceștia sau, în numele lor, de către orice altă persoană, în contul
casei teritoriale de pensii la care sunt asigurați.
Calculul și plata contribuției individuale de asigurări sociale pentru perioada în care
asiguratul beneficiază de indemnizați e de asigurări sociale de sănătate se efectuează, dupa
caz, de către: angajator, în cazul persoanelor angajate/asimilate acestora; instituția abilitată
de lege să efectueze plăți din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul șomerilor; casa de
asigurări de sănătate, pentru asigurații care nu au calitatea de angajat dar realizează venituri
care îi obligă să se asigure prin efectul legii.
Contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurați se reține integral,
după caz din: a) câștigul salaria l brut/solda brută realizat/realizată lunar, în cazul angajaților/
persoanelor asimilate; b) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială forfetară, respectiv
venitul brut, în situația persoanelor care obțin venituri profesionale din drepturi de autor și
drepturi conexe, respectiv a persoanelor care obțin venituri din contracte și convenții civile;
c) indemnizația de asigurări sociale de sănătate stabilită potrivit legii, în situația asiguraților
aflați în concediu medical.
Contribuția individuală de asigur ări sociale datorată de asigurați se virează lunar de
către angajator, respectiv de către plătitorul de venit la unitatea teritorială a Trezoreriei
Statului la care acesta este luat în evidență ca plătitor de impozite și taxe, împreună cu
contribuția de as igurări sociale pe care acesta o datorează în calitate de contribuabil
bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuțiile individuale de asigurări sociale, în cazul persoanelor care obțin venituri
profesionale din drepturi de autor și drepturi conexe, r espectiv al persoanelor care obțin
venituri din contracte si convenții civile, se virează în conturi distincte stabilite cu aceasta
destinație și comunicate de către CNPP, respectiv de către casele de pensii sectoriale.
Așa cum s -a menționat în paragrafu l anterior, contribuția la fondul de pensii
administrate privat, este parte din contribuția individuală de asigurări sociale datorată la
sistemul public de pensii. Cuantumul acesteia se transmite de CNPP și de casele de pensii
sectoriale fondurilor de pens ii administrate privat. În acest sens, lunar, până cel târziu în
data de 20 a lunii următoare celei în care plătitorii au depus declarația nominală de
asigurare, CNPP și casele de pensii sectoriale transmit fiecărui administrator lista nominală
de virare a sumelor către fondul de pensii pe care acesta îl administrează.
Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în care angajatorul a depus
declarația nominală de asigurare, CNPP și casele de pensii sectoriale virează către fiecare
fond de p ensii administrat privat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma
reprezentând contribuțiile individuale datorate acestor fonduri.
Observație. Începând cu data de 1 iulie 2008, sarcina colectării prelevărilor cu
caracter fiscal o are Agenția Naț ională de Administrare Fiscală (ANAF). În scopul derulării
în condiții eficiente a activității de colectare, casele teritoriale de pensii și organele fiscale
52 subordonate ANAF trebuie să își transmită reciproc informațiile referitoare la sumele
reprezentând contribuția de asigurări sociale, declarate și, respectiv, plătite de angajatori și
să identifice situațiile în care angajatorii nu au respectat prevederile legale privind declararea
și plata contribuțiilor de asigurări sociale, dispunând măsurile prevăzu te de lege.
Pe de altă parte, cele două instituții, CNPP si ANAF, își acordă reciproc și gratuit
accesul la informațiile referitoare la declararea și plata contribuțiilor de asigurări sociale din
bazele de date pe care le au în administrare.
3.2.5. Termene de plată a contribuției de asigurări sociale
În funcție de modalitatea de plată a salariilor și/sau a drepturilor asimilate salariilor,
termenele de plată pentru contribuția datorată de către angajator precum și pentru
contribuția suportată de asigurat și reținută de către angajatori de la aceștia prin procedeul
„stopaj la sursă” sunt diferite, astfel:
a) la data stabilită pentru plata drepturilor salariale în cazul angajatorilor care
efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare
celei pentru care se datorează plata;
b) la data stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care
efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se datorează plata;
c) până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata, în cazul
asiguraților care realizează câștiguri din contracte de administrare ori de management,
membrii întreprinderilor individuale și familiale, persoanele fizi ce autorizate să desfășoare
activități economice, asigurații pe bază de contract de asigurare încheiat cu casele teritoriale
de pensii, respectiv până la data de 25 a lunii următoare celei în care s -au plătit veniturile de
natură profesională, în cazul pe rsoanelor care obțin venituri profesionale din drepturi de
autor și drepturi conexe și venituri din contracte si convenții civile;
d) până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata
drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau bugetul de stat, după caz,
în cazul șomerilor și respectiv, al cadrelor militare trecute în rezervă, politiștilor și
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror
raporturi de serviciu au înce tat, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței
naționale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat.
Sumele reprezentând prestații de asigurări sociale ca de exemplu, ajutorul de deces,
care se plătesc de angajator asiguraților, potrivit prevederilor legii, în contul asigurărilor
sociale, se rețin de acesta din contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru luna
respectivă.
Neplata contri buției de asigurări sociale la termenele prevăzute de lege generează
plata unor dobânzi și penalități de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la
data achitării sumei datorate, inclusiv.
Neplata contribuției de asigurări sociale de că tre asigurații cu contract individual de
asigurare conduce la neacordarea de prestații de asigurări sociale până la data plății
contribuției datorate și a majorărilor de întârziere. În plus, casele teritoriale de pensii
procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite,
conform Codului de procedură fiscală.
Asigurații care fac dovada că nu se regăsesc într -una din situațiile pentru care
asigurarea este obligatorie, trebuie să depună în 30 de zile formularul -tip de înce tare a
asigurării individuale la sistemul public de pensii, către casa teritorială/sectorială de pensii la
53 care sunt arondați. În baza acestuia se va proceda la rezilierea contractului de asigurare. În
cazul rezilierii contractului de asigurare socială, co ntribuțiile de asigurări sociale achitate nu
se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.
Calculul majorărilor de întârziere, evidențierea în contabilitate și urmărirea plății
acestora se fac de către anga jator sau, după caz, de către instituția care efectuează plata
ajutorului de șomaj. Pentru asigurații cu declarație sau contract de asigurare, calculul
majorărilor de întârziere se efectuează, după caz, de aceștia sau de casele teritoriale de pensii.
Sumele reprezentând penalități sau majorări de întârziere pentru neplata contribuției
de asigurări sociale se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
3.3. Stagiul de cotizare și certificarea acestuia
Perioadele în care persoanele care au plătit / pe ntru care s -au plătit contribuții de
asigurări sociale în sistemul public din România constituie stagiul de cotizare și totodată una
dintre condițiile de acordare a prestațiilor de asigurări sociale către beneficiarii sistemului.
De asemenea, constituie st agiu de cotizare și perioadele în care asigurații au plătit contribuția
de asigurări sociale în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile
internaționale la care România este parte semnatară. În mod similar, în condiții de
reciproci tate, prestațiile de asigurări sociale aferente asiguraților sistemului public din țara
noastră pot fi transferate în alte țări.
Stagiul de cotizare se determină și se exprimă în zile calendaristice.
În legătură cu perioadele care se constituie în stagiu de cotizare, considerăm
importante anumite reglementări și nuanțări ale Legii 263/2010. În acest sens, în cazul
persoanelor angajate sau asimilate acestora, în care contribuția este partajată între angajat și
angajator, sau o entitate plătește integral con tribuția pentru asigurat, constituie stagiu de
cotizare în sistemul public de pensii perioadele pentru care s -au datorat contribuții de
asigurări sociale. În schimb, în cazul persoanelor care au calitatea de asigurat, dar își plătesc
integral contribuția (asigurații care realizează câștiguri din contracte de administrare ori de
management, membrii întreprinderilor individuale și familiale, persoanele fizice autorizate
să desfășoare activități economice, asigurații pe bază de contract de asigurare încheia t cu
casele teritoriale de pensii), constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii
perioadele pentru care s -au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale.
În opinia noastră, rațiunea aplicării unei proceduri diferite în cele două situaț ii este
dată tocmai de modul în care este suportată și plătită contribuția de asigurări sociale. În
primul caz, sarcina suportării unei părți din contribuție și plata contribuției totale (cea
suportată și cea reținută de la asigurat) aparține angajatorului sau persoanei asimilate. Or, în
situația neefectuării plății contribuțiilor de către angajator, dacă nu s -ar lua în considerare
stagiul de cotizare, efectele s -ar repercuta asupra asiguraților, care nu pot fi făcuți
răspunzători de neîndeplinirea obligați ei angajatorului sau persoanei asimilate. În cel de -al
doilea caz, sarcina suportării și plății aparține exclusiv asiguraților, ca urmare ei pot fi făcuți
răspunzători și penalizați prin neînregistrarea stagiului de cotizare dacă nu și -au achitat
contribuț iile de asigurări sociale la nivelul prevăzut de lege.
În fine, în situația persoanelor care beneficiază de plăți compensatorii, suportate din
bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru care contribuția de asigurări sociale se datorează la
nivelul cotei con tribuției individuale, stagiul de cotizare se determină prin aplicarea asupra
perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuție individuală de asigurări sociale
54 și cota de contribuție de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în co ndiții
normale.
Stagiul de cotizare prevăzut de lege ca o condiție de bază pentru primirea pensiei sau
a altei prestații din sistemul asigurărilor sociale include alături de perioadele mai sus
menționate și alte componente, și anume:
a) sporul de vechime ac ordat în baza legislației anterioare Legii 19/2000, pentru
activități desfășurate în grupele I și II de muncă, până la 1 aprilie 2001;
b) vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată în celelalte sisteme de
asigurări sociale.
Astfel, pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă se ia în calcul un an și șase luni
(un spor de 50%) și respectiv, un an și trei luni de vechime pentru fiecare an al stagiului
realizat lucrat în grupa a II -a de muncă (un spor de 25%).
Exemplu : Să se calculeze stagiul de cotiza re efectiv realizat de o persoană (femeie)
care, îndeplinind condițiile de vârstă, solicită pensionarea începând cu data de 1 iulie 2012
știind că a lucrat în următoarele condiții:
7 ani în activități recunoscute conform legislației anterioare în grupa I d e
muncă;
12 ani în activități recunoscute conform legislației anterioare în grupa a II -a de
muncă;
14 ani în grupa a III -a de muncă.
Stagiul efectiv realizat: 7 ani x 1,5 + 12 ani x 1,25 + 14 ani = 39,5 ani.
Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, conform legii,
stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă se
acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care
constituie stagii de cotizare în con diții normale, dupa cum urmeaza:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiții deosebite de muncă;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă așa cum sunt
reglementate de Hotărâre a Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și
a activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele
militare în activitate, cu modificările ulterioare, și de Hotărârea Guvernului nr. 1.82 2/2004
privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte
condiții, specifice pentru politiști, cu modificările ulterioare.
De exemplu, pentru un cadru militar care participă la operațiunile de menținere a
păcii în Afganistan, în cadrul trupelor NATO, pentru un an efectiv de misiune va beneficia
de un stagiu de cotizare de doi ani.
În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare și anumite perioade
necontributive, denumite perioade asimilate , astfel:
a) perioadele în care o persoană a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) perioadele în care o persoană a urmat cursurile de zi ale învățământului
universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția
absolvirii acestora. Dov ada absolvirii cursurilor de zi ale învățământului universitar se face
cu diplomele eliberate de instituțiile autorizate, în condițiile legii. Dovada duratei normale a
studiilor respective se face cu diploma de absolvire, fișa matricolă sau cu adeverință e liberată
de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Asigurații care au absolvit mai multe instituții
de învățământ superior beneficiază de asimilarea ca stagiu de cotizare a unei singure
perioade, la alegere;
55 c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe
durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 — 1 ianuarie 2006 de indemnizații de
asigurări sociale, acordate potrivit legii;
e) a beneficiat, înc epând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate
temporară de muncă din cauză de accident de muncă și boli profesionale;
f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creșterea
copilului în vârstă de până la 2 ani s au, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani;
g) a fost elev al unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei
instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță
națională pentru formarea cadre lor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar.
Persoanele menționate mai sus beneficiază de perioadele asimilate dacă în aceste
perioade nu au realizat stagii de cotizare în condițiile legii pensiilor.
Perioadele asimilate se fac cunoscute casei teritoriale de pensii, pe baza documentelor
doveditoare, fie de către angajatori în cazul persoanelor asigurate care au calitatea de
angajat, fie de către asigurați, în cazul titularilor de contract de asigurare.
Stagiul de cotizare se comunică asiguraților prin documentul “Certificat privind
stagiul de cotizare în sistemul public de pensii”.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare se evidențiază distinct în certifica t precum
și în evidențele casei teritoriale de pensii.
Stagiul de cotizare se certifică asiguraților o dată la doi ani, din oficiu, de către CNPP,
prin casele teritoriale de pensii. El se poate certifica și la cererea asiguraților, contra cost,
oricând în timpul anului.
3.4. Bugetul de venituri și cheltuieli
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului
public de pensii.
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern,
pe baza prop unerilor CNPP și a instituțiilor care au în subordine case de pensii sectoriale și
se supune spre aprobare Parlamentului. Casele de pensii sectoriale elaborează propuneri
pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și le transmit instituțiilor publice în s ubordinea
cărora funcționează.
Partea de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat conține următoarele
sume:
a) contribuții de asigurări sociale provenite de la asigurați și angajatori, dobânzi,
majorări pentru plata cu întârziere a contribuțiilo r precum și alte venituri;
b) sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor
sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt destinate a acoperi
contravalo area prestațiilor de asigurări sociale din sistemul public – pensii, cheltuielile
privind organizarea și funcționarea sistemului public, finanțarea unor investiții proprii și alte
cheltuieli prevăzute de lege.
Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3%
pentru constituirea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă cumulat nu poate depăși nivelul
cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. Acesta se constituie în anii în care
56 bugetul asigurărilor sociale de stat este excedentar, nu primește sume pentru echilibrare și
numai dupa acoperirea deficitelor din anii precedenți ale bugetului asigurărilor sociale de
stat.
Fondul de rezervă se poate utiliza numai după 3 ani de la constituirea sa, pentru
acoperirea prestaț iilor de asigurări sociale în situații temeinic motivate sau a altor cheltuieli
ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În cazul în care prin buget se realizează excedent de venituri asupra cheltuielilor,
acesta p oate fi utilizat în anul următor potrivit destinațiilor aprobate prin lege, după
regularizarea cu bugetul de stat.
Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din
fondul de rezervă. Deficitul din anii precedenți și din a nul curent al bugetului asigurărilor
sociale de stat, rămas după utilizarea fondului de rezervă, se finanțează din disponibilitățile
contului curent general al Trezoreriei Statului.
În mod excepțional, în situații motivate, pentru acoperirea deficitului bu getului
asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului
asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
Disponibilitățile bănești ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoa re de dobânzi;
nivelul acestora se stabilește prin convenții încheiate de CNPP cu Trezoreria Statului.
Concepte și noțiuni de reținut
Condiții de muncă legiferate;
Condiții normale, condiții deosebite, condiții speciale de muncă;
Baza de calcul a contribuției de asigurări sociale;
Venituri exceptate din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale;
Cote de calcul pentru determinarea contribuției de asigurări sociale de pensii datorate de
salariați si angajatori;
Termenele de plată pentru contribuții le de asigurări sociale de pensii;
Stagiul complet de cotizare;
Stagii de cotizare asimilate;
Certificarea stagiului de cotizare;
Întrebări de autoevaluare
1. Care sunt factorii determinanți ai existenței celor trei grupe de condiții de muncă?
2. Care est e alcătuirea bazei de calcul pentru determinarea contribuției de asigurări
sociale?
3. Care sunt categoriile de v enituri exceptate din baza de calcul a contribuției de
asigurări sociale ?
4. Care sunt cotele aplicate în prezent pentru determinarea contribuț iei de asigurări
sociale?
5. Care sunt t ermenele de plată pentru contribuțiile de asigurări sociale de pensii ?
6. Care sunt elementele care compun bugetul asigurărilor sociale de pensii?
7. Definiți stagiul complet de cotizare și arătați cum are loc certif icarea acestuia.
8. Care sunt perioadele care se asimilează stagiului de cotizare?
9. Definiți categoriile de asigura ți prin efectul legii și asigurați facultativ la sistemul
public de pensii.
10. Care sunt veniturile și cheltuielile bugetului asigurărilo r sociale ?
57 Bibliografie suplimentară de studiu
1. Fiț, Simona „Propunere de politică publică privind viabilizarea sistemului românesc de
pensii”, Editura Mirton, Timișoara, 2009, pag.21 -35.
2. Șeulean , Victoria „Protecție și a sigurări sociale ”, Editura M irton, Timișoara, 2003 , pag.
57-78.
3. Legea 19/2000 privind sistemu l public de pensii, modificată ș i republicată.
4. Site -ul http://www.mmuncii.ro.
58 Capitolul 4
PRESTAȚIILE SISTEMUL UI PUBLIC DE ASIGURĂ RI SOCIALE
În sistemul public de asigur ări sociale, prestațiile cuvenite beneficiarilor acestuia se
împart în două categorii, și anume (a) pensii și (b) alte drepturi de asigurări sociale. În cele ce
urmează, se va proceda la prezentarea acestor prestații, insistând asupra condițiilor de
acordare pentru fiecare dintre ele, asupra tehnicii și modalității curente de determinare a
cuantumului lor, în folosul diverselor categorii de beneficiari.
4.1. Categorii de pensii acordate în sistemul public
Cele mai însemnate prestații ale sistemului public d e asigurări sociale sunt pensiile,
care ocupă în prezent o pondere de circa 95% din totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor
sociale de stat.
De acest drept beneficiază mai multe persoane, astfel:
a) asigurații prin efectul legii și cei pe bază de contrac t individual de asigurare care
plătesc individual (în numele cărora se plătește) contribuția de asigurări sociale;
b) persoanele care satisfac obligații militare sau sunt elevi ai unei școli militare/școli
de agenți de poliție, cu excepția elevilor liceelor m ilitare, studenți ai unei instituții de
învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională;
c) elevii, inclusiv elevii liceelor militare, ucenicii și studenții care și -au pierdut total
sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă di n pricina bolilor profesionale sau
accidentelor de muncă survenite în timpul și din cauza practicii profesionale;
d) persoanele care și -au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și marii
mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Rev oluției din Decembrie 1989 sau
în legătura cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, dacă erau cuprinși într -un
sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză;
e) persoanele care, la data solicitării drepturilor de p ensie, nu mai au calitatea de
asigurat;
f) urmașii persoanelor menționate mai sus în calitate de beneficiari de pensie (copiii
și/sau soțul supraviețuitor).
Cadrul normativ în vigoare30 prevede acordarea a cinci tipuri de pensii, și anume:
1. Pensia pentru limit ă de vârstă;
2. Pensia anticipată;
3. Pensia anticipată parțială;
4. Pensia de invaliditate;
5. Pensia de urmaș.
4.1.1. Pensia pentru limită de vârstă
4.1.1.1. Condiții pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă
Pentru a beneficia de pensie pentru limită de vâr stă, asigurații trebuie să
îndeplinească la data pensionării, în mod cumulativ, condițiile privind vârsta standard de
pensionare și stagiul minim/complet de cotizare realizat în sistemul public.
30 Legea 263/2010 ( n.a.).
59 Vârsta standard prevăzută de lege este 63 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați.
De menționat însă, că legiuitorul a prevăzut un “termen de tranziție” de 29 de ani pentru
atingerea ei, în două etape. Prin Legea 19/2000, vârsta standard de pensionare s -a majorat de
la 57 de ani pentru femei și, respectiv , 62 de ani pentru bărbați (cât era până la 31 martie
2001), la 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, într -un interval de tranziție de 14
ani, până în martie 2015. Prin Legea 263/2010, vârsta standard pentru femei s -a majorat de la
60 de ani la 63 de ani, într -un nou interval de tranziție care se va încheia la 1 ianuarie 2030.
Rațiunea majorării vârstei standard de pensionare la femei este justificată în opinia noastră,
prin faptul că speranța de viață a femeilor în România este 77,4 ani31, mai ridicată decât
speranța de viață a bărbaților, care este de circa 69,8 ani. Presiunea creată asupra cheltuielilor
bugetului asigurărilor sociale este, prin urmare, mai ridicată în cazul femeilor care rămân
beneficiare de prestații ale sistemului de pensii o perioadă mai îndelungată (judecând strict
în termeni de speranță de viață).
Stagiul minim de cotizare atât pentru bărbați cât și pentru femei este, conform legii,
de 15 ani, creșterea acestuia de la 10 ani, cât era prevăzut în vechiul cadru normativ, l a 15 ani,
urmând a se realiza în 14 ani începând din 2001 până în anul 2015.
În ceea ce privește stagiul complet de cotizare necesar pentru obținerea integrală a
pensiei pentru limită de vârstă, în conformitate cu legislația actuală, el este de 35 de ani, atât
pentru femei cât și pentru bărbați, cu precizarea că pentru bărbați la acest stagiu se ajunge
într-un interval de tranziție de 14 ani, începând din 2001, când stagiul complet de cotizare
prevăzut de legiuitor era de 30 de ani și încheind în martie 201 5. Pentru femei legiuitorul a
prevăzut din nou un “termen de tranziție” de 29 de ani, în două etape. Prima etapă de
creștere a stagiului de cotizare a demarat în baza Legii 19/2000, începând cu luna aprilie 2001,
când stagiul complet prevăzut de lege era d e 25 de ani și se va încheia în martie 2015, când
stagiul complet de cotizare va ajunge la 30 de ani. A doua etapă de creștere a stagiului
complet la femei este prevăzută de Legea 263/2010 și prevede creșterea treptată a acestuia de
la 30 la 35 de ani în i ntervalul aprilie 2015 – ianuarie 2030.
Evoluția vârstei standard de pensionare, a stagiului minim de cotizare și a stagiului
complet cerut de lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, plecând de la
nivelurile prevăzute în legislația anterio ară și ajungând la nivelurile legiferate în prezent,
este detaliată pentru femei și bărbați, în funcție de data nașterii, în Anexa 5 la Legea 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice (Anexa 5 este redată și în volumul nostru).
De exemplu, un bărb at născut în data de 30 decembrie 1947 poate solicita pensionarea
pentru limită de vârstă conform anexelor menționate la 64 de ani și trei luni, respectiv la data
de 30 martie 2012, dacă a realizat un stagiu minim de cotizare de 13 ani și 6 luni. Stagiul
complet de cotizare este de 33 de ani și 6 luni.
În schimb, o femeie născută la aceeași dată, 30 decembrie 1947, se poate pensiona
pentru limită de vârstă la 57 de ani și 7 luni, respectiv la data de 30 iulie 2005, dacă a realizat
un stagiu minim de cotizar e de 10 ani și 7 luni. Stagiul complet de cotizare cerut de lege este
de 25 ani și 7 luni.
31 Conform Raportului Comisiei Europene privind demografia, publicat în martie 2011, în România speran ța
medie de viață este de 73,4 ani în anul 2009; în timp ce la bărbați speranța de viață este de 69,8 ani, la femei
aceasta este de 77,4 ani. Pin co mparație, speranța de viață în Uniunea Europeană este 79,4 ani. Ea este diferită
pentru femei care înregistrează o speranță de viață de 82,4 ani și repectiv pentru bărbați, care înregistrează 76,4
ani. Se poate lesne observa ecartul pe categorii de speran ță de viață – total, bărbați și femei, între România și
nivelul înregistrat în UE – 27.
60 Într-un alt exemplu, o femeie născută în luna martie 1965 va fi eligibilă pentru pensia
pentru limită de vârstă la 64 de ani și 10 luni, dacă a realizat un stagiu mi nim de 15 ani.
Stagiul complet de cotizare este în acest caz de 34 de ani și o lună.
În ceea ce privește condițiile de eligibilitate pentru cadrele militare în activitate,
soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței
naționale32, ele diferă față de cele prezentate mai sus. Astfel, vârsta standard de pensionare
este de 60 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărb ați33. Atingerea acestei vârste se
realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare de la 55 de ani cât este în prezent,
la 60 de ani, într -un interval de 20 de ani, cu începere din ianuarie 2011 până în ianuarie 2030.
Stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, identic pentru bărbați și femei, este de 30 de ani,
durată la care se va ajunge în aceeași perioadă de tranziție de 20 de ani, stagiul crescând
treptat de la 20 de ani, cât era în ianuarie 2011. Stagiul minim de cotizare cerut de legiuit or
pentru acest sector este de 20 de ani, urmând a crește de la 15 ani la 20 de ani, în aceeași
perioadă menționată, respectiv din ianuarie 2011 până în ianuarie 2030. Stagiul minim de
cotizare în specialitate prevăzut de lege este constituit din perioada în care o persoană din
sistemul național de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din
sistemul administrației penitenciare s -a aflat în una dintre următoarele situații:
1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;
2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al
unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din
sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională pentru formarea c adrelor militare,
polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare,
cu excepția liceului militar;
3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;
4. a fost în captivitate;
5. a avut calitatea de funcțion ar public cu statut special în instituțiile din sistemul de
apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației
penitenciare;
6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract și/sau de soldat și gradat
voluntar.
4.1.1.2. Derogări de la condițiile pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă
În legătură cu stagiul minim/complet de cotizare, care de regulă corespunde timpului
lucrat, în care asiguratul realizează un venit, corelat cu care se calculează contri buții la
sistemul de pensii publice, există câteva dimensiuni care se cuvin a fi lămurite.
În primul rând este vorba de sporul acordat în baza legislației anterioare pentru
grupele I și II de muncă, de 50% și respectiv, de 25% la vechimea în muncă realiza tă în
32 Pentru a face referire la această categorie, în lucrarea noastră vom folosi sintagma ”cadrele militare, poli țiștii și
funcționarii publici cu statut special ”.
33 ANEX A Nr. 6 la Legea 263/2010 detaliază vârsta standard de pensionare, stagiul complet și stagi ul minim de
cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii
publici cu statut special di n sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice
și siguranței naționale (prezentată și în lucrarea noastră, n.n.).
61 activități încadrate în aceste grupe. Efectul adiționării acestora la stagiul de cotizare realizat
în sistemul public de asigurări sociale a fost exemplificat în capitolul anterior.
În al doilea rând este vorba de vechimea în muncă realizată în cele lalte sisteme de
asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii până la data intrării în vigoare a
Legii 19/2000. Aceasta se asimilează stagiului de cotizare realizat în sistemul public și
contează pentru îndeplinirea uneia dintre cele două con diții esențiale pentru obținerea
pensiei.
În al treilea rând, pentru cadrele militare, stagiul de cotizare include vechimea în
serviciu, recunoscută pentru stabilirea pensiilor , până la integrarea acestora în legea unitară
a sistemului public de pensii.
În al patrulea rând, stagiul de cotizare, prevăzut de lege ca o condiție de eligibilitate
pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, este considerat ca stagiul standard necesar
pentru condiții normale de muncă (s.n.). Plecând de la această precizare și în conformitate
cu prevederile legii, trebuie arătat că stagiul de cotizare necesar pentru obținerea pensiei
pentru limită de vârstă se reduce pentru activitățile realizate în „condiții speciale” și în
„condiții deosebite” de muncă, odată cu reducerea vârstei standard, după cum se va vedea în
continuare:
a) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru activitatea desfășurată în
„condiții deosebite și speciale”.
Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și -au desfășurat
activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită
de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, astfel:
a1. pentru activitatea depusă în condiții deosebite:
Reducerea vârstelor standard de pensionare pent ru stagiul de cotizare realizat în condiții
deosebite de muncă
Tabel 4.1.
Stagiul de cotizare în condiții
deosebite de muncă (ani împliniți) Reducerea vârstelor standard
de pen sionare
(ani) luni
6 1 –
8 1 6
10 2 –
12 2 6
14 3 –
16 3 6
18 4 –
20 4 6
22 5 –
24 5 6
26 6 –
28 6 6
30 7 –
32 7 6
35 8,0 –
62
Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat
activități încadrate prin lege în condiții deosebite de muncă se face corespunzător timpului
efectiv lucrat în aceste condiții, din vârstele standard de pensionare prevăzute de legiuitor
pentru grupa condiții normale de muncă, așa cum sunt ele prevăzute în anexa nr. 5 sau,
după caz, a nexa nr. 6 la Legea 263/2010.
a2. pentru activitatea depusă în condiții speciale:
Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru stagiul de cotizare realizat în condiții
speciale de muncă
Tabel 4.2.
Stagiul de cotizare în condiții
speciale (ani împliniți) Reducerea vârstelor standard
de pensionare
(ani) luni
2 1 –
3 1 6
4 2 –
5 2 6
6 3 –
7 3 6
8 4 –
9 4 6
10 5 –
11 5 6
12 6 –
13 6 6
14 7 –
15 7 6
16 8 –
17 8 6
18 9 –
19 9 6
20 10 –
21 10 6
22 11 –
23 11 6
24 12 –
25 12 6
26 de ani și peste 13 –
Așa cum se observă, pentru o activitate de până la 26 de ani, depusă în grupa condiții
speciale, asigurații beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu câte 6 luni
pentru fiecare an întreg lucrat în grupa condiții speciale. Avantajul obținut astfel, nu poate fi
mai mare de 13 ani. Vârstele standard de pensionare reduse pentru munca în condiții
63 speciale, așa cum s -a arătat mai sus, nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei si de 52 de
ani pentru bărbați, respectiv de 45 de ani pentru cadrele militare, polițiștii și funcționarii
publici din sectoarele militarizate.
Față de această regulă generală care se poate stabili privitor la condițiile de
eligibilitate a pensionarilor care au lucrat în grupa condiții speciale de muncă, există unele
locuri de muncă și activități în care, asiguraților li se aplică alte dispoziții.
Astfel: (1) Asigurații care și -au desfășurat activitatea în unitățile minier e – în
proporție de cel puțin 50% lunar în subteran, realizând un stagiu de cotizare de cel puțin 20
de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de
45 de ani; prin urmare, reducerea vârstei standard este de 2 0 de ani. Stagiul complet de
cotizare pentru aceste persoane este de 30 de ani; (2) asigurații care au desfășurat anumite
activități artistice34 se pot pensiona în condițiile reducerii vârstei standard cu 15 ani, dacă au
realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții. Vârsta standard de
pensionare redusă nu poate fi mai mică de 50 de ani, cu excepția balerinilor și acrobaților
pentru care vârsta de pensionare nu poate fi mai mică de 40 de ani pentru femei și 45 de ani
pentru bărbaț i. Și în acest caz, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani. (3) Asigurații care
au desfășurat activitatea în domeniul cercetării, explorării, exploatării sau prelucrării
materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, realizând un stagiu de
cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de
expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă35;
stagiul complet de cotizare pentru acești asigurați este de 22 ani și 6 luni, în cazul celor care
au desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații, respectiv de 25 de ani și 6 luni, în
cazul celor care au desfășurat activitate în zona a II -a de expunere la radiații. (4) În situația
personalului aeronautic ci vil navigant profesionist din aviația civilă din România, reducerea
vârstei standard pentru activitatea în condiții speciale se aplică numai în condițiile realizării
numărului minim de ore de zbor, salturi sau starturi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
581/2001 privind criteriile de încadrare a personalului navigant din aviația civilă în condiții
speciale de muncă.
b) Reducerea vârstei standard și a stagiului de c otizare pentru persoanele cu
dizabilități .
În afara reducerilor vârstei standard de pensio nare pentru munca în condiții
deosebite și speciale, prezentate mai sus, legea pensiilor prevede și alte cazuri de derogări de
la stagiul complet de cotizare și vârsta standard la ieșirea la pensie.
Este de semnalat în acest sens, cazul persoanelor care an terior dobândirii calității de
asigurat sufereau de un handicap. În acest sens, legea prevede:
Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap
preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, benefic iază de reducerea
stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare menționate pentru condiții
normale de muncă, astfel:
34 Este vorba de profesiile de balerin, dansator, acrobat, jongler, clovn, călăreț de circ, dresor de animale sălbatice,
solist vocal de operă și de operetă, instrumentist la instrumente de suflat și cascador, așa cum sunt menționate în
anexa 4 la Legea 263/2010.
35 Criteriile de încadrare a activităților de cercetare, explorare, exploatare sau prelucra re a materiilor prime
nucleare din zonele I și II de expunere la radiații, sunt cele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2001
privind stabilirea criteriilor de încadrare a activităților de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a
materiilor prime nucleare din zonele I și II de expunere la radiații.
64 a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin o
treime din stagiul complet de cotizare, pen tru cei cu handicap grav;
b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin
două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat s tagiul
complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de
vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare
prevăzut de lege.
Reducere a prevăzută de lege se aplică persoanelor cu handicap care, la data solicitării
pensiei, fac dovada acestui statut cu certificatul de încadrare în grad de handicap, emis în
condițiile legii. Certificatul de încadrare în grad de handicap trebuie să conțină obligatoriu
următoarele elemente:
a) data dobândirii handicapului;
b) gradul de handicap;
c) mențiunea că persoana este nerevizuibilă;
d) mențiunea că certificatul a fost emis pentru obținerea pensiei de invaliditate.
Reducerea prevăzută de lege se face nu mai în condițiile handicapului preexistent
calității de asigurat.
c) Derogări acordate în baza unor legi speciale.
O primă categorie de asigurați care beneficiază de condiții derogatorii la obținerea
pensiei pentru limită de vârstă o constituie persoanele persecutate politic după 6 martie 1945,
aflate în privare de libertate, persoanele deportate în străinătate după 23 august 1944, ori
constituite în prizonieri36. Pentru fiecare an în care persoanelor menționate le -au fost stabilite
drepturi privind vechimea în muncă și s -au aflat în astfel de situații, reducerea vârstei
standard de pensionare este de 6 luni. Militarii beneficiază de aceste reduceri dacă au realizat
stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6 la Legea 263/2010.
A doua categorie de asigurați beneficiari de condiții derogatorii la obținerea pensiei o
constituie răniții revoluției din decembrie 1989, părinții persoanelor care au decedat ca
urmare a participării la evenimentele din decembrie 1989 precum și soții/soțiile ace stor
persoane37, reducerea vârstei standard de pensionare fiind de 5 ani.
Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute de legea pensiilor precum și
de alte acte normative pot fi cumulate fără ca reducerea totală să fie mai mare de 13 ani.
Vârstele de pensionare reduse în condițiile de mai sus nu pot fi mai mici de 50 de ani
pentru femei și de 52 de ani pentru bărbați, respectiv de 45 de ani pentru cadrele militare în
activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu s tatut special din
sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și
siguranței naționale.
Spre ilustrare, iată două scenarii posibile.
Scenariul 1 . Dacă o persoană – bărbat este beneficiar al Legii 118/1990, calitate care îi
dă dreptul la pensionarea cu 3 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare (a fost
prizonier 6 ani și deține documente în acest sens) și totodată a realizat în condiții speciale de
muncă un stagiu de cotizare de 24 de ani, pentru care beneficiază de o reducere de 12 ani
36 Cf. Decretului – Lege nr. 118/1990 republicat.
37 Cf. Legii nr. 42/1990 modificată și republicată privind acordarea unor drepturi participanților la evenimentele
din decembrie 1989.
65 (tabelul 4.2), nu va putea beneficia de reducerea legală cumulată de 15 ani (3 ani ca beneficiar
al Legii 118/1990 și 12 ani reducere pentru condiții speciale de muncă acordate în baza Legii
263/2010), întrucât reducerea totală nu poate să fie mai mare de 13 ani. Vârsta de pensionare
a asiguratului nu va putea fi mai mică de 52 de ani.
Scenariul 2 . În schimb, dacă un asigurat este beneficiar al Legii 118/1990 obținând 3
ani de reducere a vârstei de pensionare și a lucrat în condiții speciale în subteran cel puțin
50% lunar, timp de 24 de ani, se va putea pensiona la vârsta de 45 de ani, beneficiind doar de
avantajele oferite de Legea 63/2010 pentru munca în subteran.
4.1.2. Pensia anticipată
Pensia anticipată poate fi s olicitată cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei
standard de pensionare, cu condiția ca solicitanții să fi depășit stagiul complet de cotizare
prevăzut de lege cu cel puțin 8 ani. În cazul cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor
publici cu statut special care solicită pensia anticipată, pe lângă condițiile menționate mai sus,
legea prevede ca obligatorie și realizarea stagiului minim de cotizare în specialitate (conform
anexei 6). Pensia anticipată se poate solicita cu îndeplinirea condiții lor precizate de către
cadrele aflate în următoarele situații :
a) sunt trecute în rezervă /au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii
limitei de vârsta în grad prevăzute de statutul cadrelor militare /politiștilor /funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare sau ca urmare a
reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și
pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publ ice
și siguranței naționale;
b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere /au încetat raporturile de serviciu ca
urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar /serviciu de către comisiile
de expertiză medico -militară .
De mențion at că la stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate
nu se iau în considerare perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate și
nici perioadele asimilate, așa cum sunt cele legate de satisfacerea obligațiilor militare, ca
militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, perioadele în care a
fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat și perioadele de efectuare a studiilor universitare
pe durata normală a acestora. De asemenea, nu se i au în calcul stagiile de cotizare realizate în
sistemele de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii la data intrării în
vigoare a legii, respectiv cele realizate în sistemul de asigurări sociale al avocaților și
sistemele proprii de asigu rări sociale ale cultelor recunoscute de lege.
La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute
de lege nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de legea pensiilor sau de
alte acte normative.
Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cel al pensiei pentru
limită de vârstă, fără ca beneficiarul ei să fie penalizat pentru pensionare înainte de
împlinirea vârstei standard.
La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de legea în vigoare, pensia
anticipată se transformă din oficiu în pensie pentru limită de vârstă și se recalculează prin
adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de
suspendare a plății pensiei anticipate.
4.1.3. Pensia anticipată parțială
66 Asigurații îndreptățiți la pensia anticipată parțială sunt aceia care au realizat stagiul
complet de cotizare prevăzut de lege și/sau cei care au depășit stagiul complet de cotizare cu
până la 8 ani. Ca și în cazul pensiei an ticipate, pensia anticipată parțială poate fi solicitată cu
cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard prevăzute de lege. În cazul cadrelor
militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special care solicită pensia anticipată,
pe lângă condițiile menționate mai sus, legea prevede ca obligatorie și realizarea stagiului
minim de cotizare în specialitate (conform anexei 6). Pensia anticipată parțială se poate
solicita cu îndeplinirea condițiilor precizate de către cadrele aflate în urmă toarele situații :
a) sunt trecute în rezervă /au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii
limitei de vârsta în grad prevăzute de statutul cadrelor militare /politiștilor /funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației pe nitenciare sau ca urmare a
reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, precum și
pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice
și siguranței naționale;
b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere /au încetat raporturile de serviciu ca
urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar /serviciu de către comisiile
de expertiză medico -militară .
În mod similar cu stabilirea pensiei anticipate, la sta bilirea stagiului de cotizare
pentru acordarea pensiei anticipate parțiale nu se au în vedere perioadele asimilate realizate
de asigurat precum și stagiile de cotizare realizate în sistemele de asigurări sociale
neintegrate sistemului public de pensii la d ata intrării în vigoare a legii, respectiv cele
realizate în sistemul de asigurări sociale al avocaților și în sistemele proprii de asigurări
sociale ale cultelor recunoscute de lege.
Deosebirea esențială între pensia anticipată și pensia anticipată parți ală constă în
diferențierea cuantumului pensiei în cazul celei de -a doua categorii menționate. Astfel,
cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește ca procent din cuantumul pensiei pentru
limită de vârstă care s -ar fi cuvenit, prin diminuarea acestu ia cu câte 0,75% pentru fiecare
lună de anticipare38, până la îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită
de vârstă. În acest fel, dacă de exemplu, un asigurat solicită trecerea în pensie anticipată
parțială, cu 5 ani înainte de împlinir ea vârstei standard, având stagiul complet de cotizare
cerut de lege realizat, el va fi penalizat la pensia parțială anticipată cu 45% din pensia pentru
limită de vârstă care i s -ar fi cuvenit în acel moment (5 ani x 12 luni = 60 de luni x 0,75% pe
lună = 45%). Rezultă că, pe măsură ce anticiparea calculată în luni se micșorează, se reduce
penalizarea aplicată.
Un avantaj legiferat prin Legea 263/2010 în legătură cu pensia anticipată și anticipată
parțială este conferit persoanelor care au locuit cel puțin 30 de ani în zonele afectate de
poluarea remanentă datorită extracției și prelucrării minereurilor neferoase cu conținut de
cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc, mangan, fluor, clor, respectiv Baia Mare, Copșa
38 Conform art. 53 din Normele de aplicare a legii 263/2010, prin sintagma luni de anticipare se înțelege perioada
cuprinsă între data acordării pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parțiale și data împlinirii vârstei standard
de pensionare prevazuta în anexa nr. 5 ori, după caz, în anexa nr. 6 la lege sau, după caz, data împlinirii vârstei
standard reduse potrivit legii. Fracțiunile de lună se întregesc la lună. Diminuarea stabilită se menține până la
data îndeplinirii condițiilor privind vârsta standard de p ensionare sau vârsta standard redusă, potrivit
prevederilor legale.
67 Mică și Zlatna, pe o rază de 8 km în jur ul acestor localități39. Aceste persoane beneficiază de
reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani fără penalizarea prevăzută mai sus.
Avantajele respective se aplică până la data de 31 decembrie 2030.
Pentru a beneficia de pensie anticipată parțial ă, cu reducerea vârstei standard în
condițiile menționate, persoanele solicitante trebuie să îndeplinească și celelalte condiții
prevăzute de lege pentru înscrierea la această pensie.
Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, referitor la perioad a de locuire în
zonele afectate de poluarea remanentă, se face pe baza unei adeverințe -tip eliberată de
serviciul public comunitar de evidență a persoanelor cu competență în acest sens. Cererea
pentru obținerea adeverinței respective care cuprinde obligato riu informații referitoare la
data și locul nașterii, prenumele părinților, CNP, domiciliul actual/domiciliile anterioare, se
depune de către asigurat la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, în funcție
de domiciliul actual al solicitantul ui.
O a doua mențiune trebuie făcută cu privire la valorificarea unor avantaje obținute
pentru munca în grupele I și II de muncă, respectiv în condiții deosebite, condiții speciale și
alte condiții de muncă, pentru obținerea pensiei anticipate parțiale.
Astfel, asigurații care au desfășurat activități în condiții deosebite sau în condiții
speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei standard de pensionare
pe această bază, pot beneficia de pensia anticipată parțială cu precizarea că, într-o atare
situație, reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani. În acest caz,
asupra cuantumului pensiei pentru limită de vârstă care constituie baza de calcul pentru
pensia anticipată parțială nu se aplică procentul de dimin uare pentru numărul de luni cu
care se reduce vârsta standard de pensionare datorită activității desfășurate în grupele I și II
de muncă, în condiții deosebite și/sau speciale de muncă. Pentru cadrele militare, stagiul
minim de cotizare în specialitate nu cuprinde perioadele suplimentare menționate.
Vom exemplifica avantajele obținute de care s -a făcut vorbire mai sus în următoarele
spețe.
1. O femeie născută la data de 15 februarie 1954 solicită trecerea în pensie anticipată
parțială începând cu data d e 1 august 2011. Din documentele depuse în dosarul de
pensionare rezultă că asigurata a realizat în grupa „condiții normale de lucru”, un stagiu de
cotizare de 34 de ani. Primul pas este verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate pentru
solicitarea pensiei anticipate parțiale. În acest sens, din anexa 5 la Legea 263/2010 rezultă că o
femeie asigurată la sistemul public, născută la data de 15 februarie 1954, poate solicita pensie
pentru limită de vârstă începând cu luna octombrie 2013 (ziua 15), s tagiul complet de
cotizare fiind de 29 de ani și 4 luni. Pensia anticipată parțială se poate solicita cel mai
devreme începând cu data de 15 octombrie 2008, adică cu 5 ani înaintea împlinirii vârstei
standard de pensionare, dacă până la acea dată asigurat a a realizat/depășit stagiul complet
de cotizare cerut de lege, respectiv 29 de ani și 4 luni. Revenind la speța noastră, rezultă că
asigurata îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru pensia anticipată parțială. Anticiparea
în acest caz este de 2 an i și 3 luni, respectiv 27 de luni (din 1 august 2011 până la data de 15
octombrie 2013). A doua problemă care se pune este de a determina procentul de penalizare
a pensiei pentru limită de vârstă care i s -ar fi cuvenit asiguratei. Pentru cele 27 de luni de
anticipare, penalizarea este de 20,25% (27 de luni x 0,75%). Penalizarea de 20,25% rămâne în
vigoare până la împlinirea vârstei standard de pensionare de către asigurată, adică până la 15
octombrie 2013.
39 Așa cum sunt menționate în anexa 4 la Legea 263/2010.
68 2. Presupunem că este vorba despre aceeași asigurat ă, având aceeași solicitare, cu
precizarea că asigurata a locuit tot timpul și locuiește în continuare în orașul Baia Mare, zonă
cu poluare remanentă și care, în conformitate cu Legea 263/2010, articolul 65, alin. 1, îi dă
dreptul la pensia anticipată fără penalizare cu doi ani (24 de luni) înaintea împlinirii vârstei
standard. În vederea deschiderii dreptului de pensie anticipată parțială fără penalizare,
asigurata trebuie să facă dovada asupra acestui drept prin adeverința -tip eliberată de
Serviciul Publi c Comunitar de Evidență a Persoanelor Baia -Mare, prin care se atestă faptul că
asigurata a locuit tot timpul în această localitate. Ca urmare, penalizarea pensiei pentru
limită de vârstă care i s -ar fi cuvenit asiguratei se aplică doar pentru 3 luni din ce le 27 de luni
de anticipare, rezultând doar o penalizare de 2,25% (3 luni x o,75% = 2,25%), care rămâne în
vigoare până la data de 15 octombrie 2013.
3. Presupunem aceleași date ca în primul exemplu, cu mențiunea că stagiul de
cotizare de 34 de ani a fost realizat în modul următor:
– 26,5 ani în grupa condiții normale de lucru;
– 5 ani în grupa I de muncă realizați înainte de 1 aprilie 2001;
– 2,5 ani spor de vechime pentru activitatea realizată în grupa I de muncă înainte de 1
aprilie 2001.
În acest caz, activitatea realizată în grupa I de muncă poate fi valorificată la obținerea
pensiei anticipate parțiale. Pentru cei 5 ani în grupa I de muncă, asigurata se poate pensiona
anticipat fără penalizare cu 2,5 ani înaintea împlinirii vârstei standard (2,5 ani x 12 luni =30
luni). Rezultă că pentru cele 27 de luni de anticipare asigurata nu va fi afectată de nicio
penalizare, întrucât și -a valorificat avantajele oferite de lege pentru stagiul în grupa I de
muncă realizat înainte de 1 aprilie 2001.
În perioada în care asiguratul beneficiază de pensie anticipată sau de pensie
anticipată parțială nu poate avea și statutul de încadrat în muncă, nici pe durată parțială.
Reîncadrarea în muncă din condiția de beneficiar al unei pensii anticipate sau anticipate
parțiale, îl obligă pe asigurat la anunțarea despre acest fapt la casa teritorială de pensii și la
suspendarea plății acestui drept. În condițiile în care beneficiarul unei pensii anticipate sau al
unei pensii anticipate parțiale, având plata pensiei suspendată, contribuie o anumită
perioadă la sistemul public de pensii, stagiul de cotizare realizat în această perioadă va putea
fi valorificat numai la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
La împlinirea vârstelor standard de pensionare sau, după caz, la împli nirea vârstei
standard reduse, prevăzute de legea în vigoare, pensia anticipată parțială se transformă din
oficiu în pensie pentru limită de vârstă și se recalculează, prin adăugarea perioadelor
asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plății
pensiei anticipate.
4.1.4. Pensia de invaliditate
4.1.4.1. Beneficiarii pensiei de invaliditate
Beneficiarii pensiei de invaliditate sunt asigurații care și -au pierdut total sau cel puțin
jumătate din capacitatea de muncă, d in următoarele cauze:
1. Accidente de muncă și boli profesionale potrivit legii;
2. Neoplazii, schizofrenie și SIDA;
3. Boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca.
Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele care la data ivirii invalid ității
realizează perioade necontributive (asimilate) la sistemul public de pensii așa cum sunt cele
69 care satisfac serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal
stabilită, sunt concentrate, au fost mobilizate sau se a flă în prizonierat. La pensia de
invaliditate sunt îndreptățiți și elevii școlilor militare/școlilor de poliție sau studenții
instituțiilor de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță
națională pentru formarea cadrelor mili tare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar, dacă în
perioadele respective dobândesc o invaliditate sau se află în una dintre situațiile menționate
pentru care legea prevede acordarea acestui drept.
De asemenea, beneficiază de pensie de invaliditate și elevii, ucenicii și studenții care
și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă în urma accidentelor sau
bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.
În fine, au dreptul la pensia de invaliditate, în aceleași condiții în care se acordă
pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă, persoanele care și -au
pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la
lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, ori în legătură cu evenimentele
revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși într -un sistem de asigurări sociale
anterior datei ivirii invali dității din aceasta cauză.
Ultimele trei categorii de persoane menționate au dreptul la pensia de invaliditate
indiferent de stagiul de cotizare realizat. Persoanele cu handicap, care solicită pensie de
invaliditate pentru boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca, trebuie să facă
dovada acestui statut cu certificatul de încadrare în grad de invaliditate emis în condițiile
legii, care conține obligatoriu următoarele elemente: data ivirii handicapului, gradul de
handicap, termenul de revizuire , precum și mențiunea că certificatul a fost emis în vederea
obținerii pensiei de invaliditate. Dacă pe parcursul acordării pensiei de invaliditate unui
asigurat, intervin modificări în ceea ce privește încadrarea în gradul de invaliditate,
autoritățile em itente ale certificatelor menționate au obligația să comunice caselor
teritoriale/sectoriale de pensii orice modificare a elementelor inițiale, în termen de 15 zile de
la emiterea noului certificat.
Schimbarea ulterioară înscrierii la pensie a gradului de handicap nu afectează
drepturile de pensie acordate, cu excepția cazului în care certificatul de încadrare în grad de
handicap a fost anulat.
4.1.4.2. Determinarea gradului de invaliditate
În raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul de reducere a capacității de
muncă, invaliditatea poate fi stabilită pe trei grade, astfel:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, a capacității
de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul necesitând îngrijir e sau
supraveghere permanentă din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu
posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fără
ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de
muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult
jumătate din timpul normal de muncă.
Criteriile și normele pe baza cărora se face î ncadrarea în cele trei grade de invaliditate
sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
70 Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și
Serviciului Român de Inform ații, după caz, cu avizul Ministerului Sănătății.
În plan executiv, CNPP și casele de pensii sectoriale prin organele abilitate,
organizează, îndrumă și controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a
capacității de muncă.
Evaluarea capaci tății de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face
la cererea asiguratului de către medicul specializat în expertiză medicală a capacității de
muncă din cadrul CNPP, denumit medicul expert al asigurărilor sociale, iar în cazul
militarilor și personalului asimilat de către comisiile de expertiză medico -militară de pe
lângă spitalele din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În urma examinării clinice și analizării documentelor medicale, medicul expert al
asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacității de muncă și
emite decizia medicală asupra capacității de muncă. În cazul militarilor și personalului
asimilat, comisiile de expertiză medico -militară menționate emit decizii med icale de
încadrare într -un grad de invaliditate, care trebuie apoi avizate de comisia centrală de
expertiză medico -militară a Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și
Internelor sau a Serviciului Român de Informații, după caz. Decizi a medicală asupra
capacității de muncă se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și se
comunică în termen de 5 zile de la emitere. Dacă pentru emiterea deciziei medicale sunt
necesare investigații sau examinări de specialitate supl imentare, medicul expert al
asigurărilor sociale propune prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară
de muncă, în condițiile legii, iar termenul de emitere a deciziei medicale se prelungește
corespunzător.
Decizia medicală asupra capacit ății de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de
zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestații sau la comisiile centrale de
expertiză medico -militară, după caz, care funcționează în cadrul centrelor regionale de
expertiză medicală a capa cității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și
Recuperare a Capacității de Muncă. Contestația depusă se soluționează în termen de 45 de
zile de la înregistrare. Deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de
expertiză medico -militară date în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanțele
judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare.
4.1.4.3. Condiții de stagiu pentru acordarea pensiei de invaliditate
Conform normelor în vigoar e, în cazul în care invaliditatea s -a ivit ca urmare a unui
accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, schizofreniei, neoplaziilor, SIDA,
precum și în situația în care invaliditatea s -a ivit în timpul și din cauza îndeplinirii
obligațiilor militare prevăzute de lege, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate,
indiferent de stagiul de cotizare.T
Asigurații care și -au pierdut capacitatea de muncă drept urmare a unei boli obișnuite
sau a unor accidente care nu au legătură cu mu nca, beneficiază de pensie de invaliditate,
dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta40, astfel:
Stagiul de cotizare necesar în funcție de vârstă Tabelul 4.3
Vârsta persoanei la data Stagiu de cotizare necesar
40 Conform art. 73, alin 1, din Legea 263/2010.
71 emiterii deciziei medicale asupra capacității
de muncă (ani)
Până la 20 de ani 1
20-23 ani 2
23-25 ani 3
25-29 ani 6
29 – 33 ani 9
33 – 37 ani 11
37 – 41 ani 14
41 – 45 ani 17
45 – 49 ani 20
49 – 53 ani 23
53-57 ani 25
57-60 ani 26
Peste 60 ani 27
Prin Legea 2 63/2010, legiuitorul a avut în vedere înăsprirea condițiilor de eligibilitate
pentru pensia de invaliditate ca urmare a unei boli obișnuite sau a unor accidente care nu au
legătură cu munca, prin stabilirea unor intervale de vârstă și de stagiu mai strâns e, dar și
prin creșterea stagiului de cotizare necesar în raport cu vârsta, stagiu impus ca o condiție de
bază pentru solicitarea pensiei de invaliditate. Pentru comparație, condițiile de stagiu de
cotizare necesar în raport cu vârsta asiguratului la ivir ea invalidității prevăzute de Legea
19/2000 arătau astfel:
Stagiul de cotizare necesar în funcție de vârstă prevăzut prin Legea 19/2000. Tabelul 4.4
Vârsta asiguratului în momentul
ivirii invalidității Stagiu de cotizare necesar (ani)
sub 25 ani 5
25-31 ani 8
31-37 ani 11
37-43 ani 14
43-49 ani 18
49-55 ani 22
peste 55 ani 25
Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap
preexistent calității de asigurat, beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realiza t cel
puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, în raport cu vârsta avută la data expertizării.
La stabilirea pensiei de invaliditate, asigurații sunt „creditați” (li se acordă) cu un
stagiu potențial (S p), determinat ca diferență între stagiul compl et de cotizare (S cc) prevăzut
de lege (cel menționat în anexele 5 și respectiv 6 ale Legii 263/2010) și stagiul de cotizare
realizat efectiv (S ce) până la data acordării pensiei de invaliditate:
Sp=Scc -Sce (4.1.)
În toate cazurile, stagiul potențial r ezultat din calcul nu poate fi mai mare decât
stagiul de cotizare pe care asiguratul în cauză l -ar fi putut realiza de la data acordării pensiei
72 de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege pentru
solicitarea pensiei pentru limită de vârstă.
Stagiul potențial acordat asiguraților care au realizat un stagiu de cotizare în condiții
de handicap preexistent calității de asigurat se determină ca diferență între stagiile de
cotizare prevăzute de lege pentru persoanele cu dis abilități și stagiile de cotizare realizate
efectiv, conform formulei:
Spd=Scd-Sce (4.2.)
unde:
Spd – Stagiul potențial pentru persoanele cu disabilități preexistente condiției de
asigurat;
Scd – Stagiul de cotizare cerut de lege, persoanelor cu disabi lități;
Sce – Stagiul de cotizare realizat efectiv;
Stagiul de cotizare cerut de lege pentru persoanele cu disabilități preexistente
condiției de asigurat este diferențiat în funcție de gradul handicapului de care suferă, și
anume:
este de o treime din sta giul complet de cotizare pentru cei cu handicap grav;
este de două treimi din stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap
accentuat;
este stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap mediu.
Nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vâ rstă, indiferent de vârstă, dacă
au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare.
Stagiul potențial se determină în ani, luni și zile.
În situația pensiei de invaliditate gradul III, nu se acordă stagiu potențial persoanelor
care au drept cauză a ivirii invalidității boala obișnuită sau un accident care nu are legatură
cu munca.
Exemple
1. Un asigurat născut la data de 1 august 1960, dobândește o invaliditate de gradul II
în urma unei boli obișnuite și solicită trecerea la pens ie de invaliditate începând cu data de 1
octombrie 2011 (la vârsta de 51 de ani și 2 luni). Până la data solicitării pensiei de invaliditate
a realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, 3 luni și 10 zile. Conform anexei 5 la Legea
263/2010, stagiul comp let de cotizare pentru solicitarea pensiei pentru limită de vârstă este
de 35 de ani, iar vârsta standard de pensionare este de 65 de ani. În acest caz, stagiul
potențial se determină conform formulei (4.1), astfel:
Sp = 35 ani – 25 ani, 3 luni și 10 zile = 9 ani, 8 luni și 20 zile.
Stagiul potențial acordat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care
asiguratul ar fi putut să -l realizeze de la data acordării pensiei de invaliditate până la
împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de l ege pentru solicitarea pensiei pentru
limită de vârstă, respectiv:
65 ani – 51 ani și 2 luni = 13 ani și 10 luni
Întrucât stagiul potențial rezultat din calcul (9 ani, 8 luni și 20 zile) nu este mai mare
decât stagiul pe care ar fi putut să -l realizeze asi guratul până la vârsta standard de
pensionare (13 ani și 10 luni), stagiul potențial acordat este cel rezultat din calcul adică 9 ani,
8 luni și 20 de zile.
2. O femeie născută la data de 15 septembrie 1955 dobândește o invaliditate de gradul
I în urma un ui accident în afara procesului muncii și solicită trecerea la pensie de invaliditate
începând cu data de 1 decembrie 2012 (la vârsta de 57 de ani, 2 luni și 16 zile). Până la data
73 solicitării pensiei de invaliditate a realizat un stagiu de cotizare de 26 de ani și o lună.
Conform anexei 5 la Legea 263/2010, stagiul complet de cotizare pentru solicitarea pensiei
pentru limită de vârstă este de 30 de ani și 2 luni, iar vârsta standard de pensionare este de 60
de ani și 2 luni. Și în acest caz, stagiul potenț ial se determină conform formulei (4.1), astfel:
Sp = 30 ani și 2 luni – 26 ani și 1 lună = 4 ani și 1 lună.
Stagiul pe care asigurata ar fi putut să -l realizeze în speța dată, de la data acordării
pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standar d de pensionare prevăzută de lege
pentru solicitarea pensiei pentru limită de vârstă, este:
60 ani și 2 luni – 57 ani, 2 luni și 16 zile = 2 ani, 11 luni și 14 zile.
Având în vedere că stagiul potențial rezultat din calcul (4 ani și 1 lună) este mai mare
decât stagiul pe care ar fi putut să -l realizeze asigurata de la data solicitării pensiei de
invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare (2 ani, 11 luni și 14 zile),
stagiul potențial acordat în acest caz este de 2 ani, 11 luni și 14 zile .
3. Un asigurat, militar de carieră, născut la data de 25 februarie 1988, suferă un
accident în timpul aplicațiilor militare, în urma căruia este încadrat în gradul II de
invaliditate de către comisia de expertiză medico -militară de pe lângă Spitalul Mi litar din
București și solicită trecerea în rezervă, fiind declarat inapt pentru serviciul militar, ca
urmare a unui accident suferit în timpul îndeplinirii obligațiilor militare. La data trecerii în
rezervă, respectiv 5 martie 2012, asiguratul a realizat un stagiu de cotizare în specialitate de 2
ani și 7 luni. Conform anexei 6 la Legea 263/2010, stagiul complet de cotizare în specialitate
este de 30 de ani, iar vârsta standard de pensionare pentru cadrele militare în activitate este
60 de ani. În acest c az însă, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de
stagiul de cotizare, fiind vorba de un accident în câmpul muncii. Stagiul cu care este creditat
asiguratul este de 27 de ani și 5 luni , respectiv diferența dintre stagiul complet de cotizare în
specialitate de 30 de ani și stagiul realizat în specialitate până la data trecerii în rezervă, de 2
ani și 7 luni. T
4. O femeie născută la data de 15 iunie 1972 este expertizată în vederea trecerii în
pensie de invaliditate gradul II , la data de 1 septembrie 2011, la vârsta de 39 ani, 2 luni și 16
zile și încadrată în categoria persoanelor cu handicap accentuat. Până la data expertizării (1
septembrie 2011) a realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap accentuat
preexistent calității de asigurat de 12 ani și 7 luni (mai mult decât jumătate din stagiul de
cotizare necesar în raport cu vârsta persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra
capacității de muncă, stagiu care este de 14 ani, așa cum rezultă în tabelul 4.3).
Stagiul de cotizare cerut de lege în speța dată, pentru asigurata cu handicap accentuat
preexistent calității de asigurat este de 2/3 din stagiul complet de cotizare. Conform anexei 5
la Legea 263/2010, stagiul complet de cotizare pentru o femeie nă scută în 1972 este de 35 de
ani, iar 2/3 din acest stagiu înseamnă 23 de ani și 4 luni.
Stagiul potențial acordat se determină pe baza formulei (4.2), adică :
23 ani și 4 luni – 12 ani și 7 luni = 10 ani și 9 luni.
5 Un elev născut la data de 15 iulie 19 93 este accidentat la data de 20 septembrie 2011
în timpul practicii în producție. La data de 20 decembrie 2011 este expertizat și încadrat în
gradul I de invaliditate. În acest caz stagiul potențial acordat este de 35 ani întrucât până la
74 vârsta de 18 ani , 5 luni și 5 zile asiguratul nu a realizat nici un fel de stagiu de cotizare, iar
legea nu condiționează acordarea pensiei de invaliditate elevilor, ucenicilor sau studenților
ca urmare a accidentelor suferite pe timpul și din cauza practicii profesionale , de realizarea
stagiului de cotizare.
Persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate, fiind încadrate în gradul I de
invaliditate au dreptul în afara pensiei la o indemnizație în cuantum fix pentru însoțitor.
Indemnizația pentru însoțitor se suport ă de la bugetul de stat, iar cuantumul acesteia
reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condițiile legii.
4.1.4.4. Revizuirea medicală a pensionarilor de invaliditate
Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la int ervale cuprinse între 1
și 3 ani, în funcție de afecțiune, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, la
termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale sau, după caz, de către comisiile
centrale de expertiză medico -militară. În urma revizuirii efectuate, medicul expert al
asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico -militară emit o nouă
decizie prin care, de la caz la caz, se decide:
a) menținerea în același grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de inval iditate;
c) încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii
capacității de muncă.
Revizuirea medicală se poate efectua și la cererea pensionarilor, dacă starea sănătății
lor s -a îmbunătățit sau, după caz, s -a înrăutățit.
Dreptul la pensia de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna
următoare celei în care s -a emis decizia medicală asupra capacității de muncă în urma
revizuirii medicale. Neprezentarea la revizuire din motive imputabile pensionarului atrage
suspendarea p lății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea
medicală sau, după caz, încetarea plății pensei.
De la regula revizuirii medicale periodice sunt exceptați pensionarii de invaliditate
aflați în următoarele situații:
a) prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă. Constatarea
acestor situații se face numai cu avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și
Recuperarea Capacității de Muncă sau al comisiilor centrale de expertiză medico -militară,
după caz;
b) au împlinit vârsta prevăzută de lege pentru obținerea pensiei pentru limită de
vârstă;
c) au vârstă mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au
realizat stagiul complet de cotizare, conform legii.
Institutul Național de Expert iză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă,
centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă sau comisiile centrale de
expertiză medico -militară pot convoca pentru expertizare pensionarul de invaliditate.
Concluziile expertizării sunt obligatorii și definitive. Neprezentarea la expertiză din motive
imputabile pensionarului convocat are drept consecință suspendarea plății pensiei începând
cu luna următoare celei în care neprezentarea s -a comunicat către casa teritorială de pensii
sau către casa de pensii sectorială, după caz .
Pensionarii de invaliditate cu excepția celor nerevizuibili menționați mai sus, sunt
obligați să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor
sociale în vederea reintegrării socio -profesionale în aceeași muncă sau în alta. Neîndeplinirea
75 programului de recuperare din motive imputabile pensionarului are drept consecință
suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare constatării. Suspendarea plății
pensiei încetează cu luna următoa re reluării sau, după caz, începerii programelor
recuperatorii.
La împlinirea vârstei standard de pensionare sau a vârstei standard reduse conform
legii, pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate se transformă
din oficiu în p ensie pentru limită de vârstă și totodată, beneficiarul primește cel mai
avantajos punctaj și cea mai avantajoasă dintre cele două pensii, începând cu data
îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
De menționat că indemniza ția pentru însoțitor prevăzută pentru pensionarii încadrați
în gradul I de invaliditate se menține indiferent pentru care dintre pensii optează asiguratul.
4.1.5. Pensia de urmaș
4.1.5.1. Condiții de obținere și beneficiari
Beneficiarii pensiei de urmaș su nt copiii și soțul supraviețuitor ai unei persoane
decedate, dacă la data decesului aceasta din urmă era pensionar sau îndeplinea condițiile
pentru obținerea unei pensii.
Condițiile de acordare a pensiei de urmaș sunt diferite pentru cele două categorii de
beneficiari. Astfel, copiii au dreptul la pensie de urmaș dacă se află în una din următoarele
situații:
a) au vârsta până la 16 ani ;
b) dacă își continuă studiile într -o formă de învățământ organizată potrivit legii,
până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani. Prin normele de aplicare a legii
pensiilor se precizează că pensia de urmaș se acordă copiilor care urmează cursurile unei
singure instituții de învățământ superior, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de
26 de ani;
c) pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s -a ivit în perioada în care
erau deja beneficiari ai pensiei de urmaș.
În ceea ce privește soțul supraviețuitor, acesta are dreptul la pensie de urmaș pe tot
timpul vieții, la împlinirea vârstei standa rd de pensionare prevăzute de lege, dacă durata
căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani,
dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se
diminuează cu 0,5% pent ru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în
minus față de durata de 15 ani.
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș indiferent de vârstă, în perioada
în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an.
Acordarea pensiei de urmaș prevăzută de lege în acest caz nu este condiționată de data ivirii
invalidității soțului supraviețuitor, iar încadrarea într -un grad de invaliditate a soțului
supraviețuitor în vederea obținerii pensiei de urma ș se poate face până la vârsta standard de
pensionare de către medicul expert al asigurărilor sociale, inclusiv pentru urmașii cadrelor
militare.
De asemenea, soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș indiferent de vârsta
și de durata căsătoriei dacă decesul soțului susținător s -a produs ca urmare a unui accident
de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei, iar acesta (soțul supraviețuitor) nu
realizează venituri lunare dintr -o activitate profesională pentru care asigurarea este
obligatorie sau dacă veniturile sale sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut.
76 De pensie de urmaș beneficiază soțul supraviețuitor și în condițiile în care acesta are
în îngrijire la data decesului susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă d e până la 7 ani.
Dreptul la pensia de urmaș este acordat până la data împlinirii de către ultimul copil a
vârstei de 7 ani și cu condiția ca soțul supraviețuitor să nu fie el însuși asigurat la sistemul
public de asigurări, iar veniturile sale lunare să fi e mai mici de 35% din câștigul salarial
mediu brut.
Dacă soțul supraviețuitor nu îndeplinește nici una din condițiile menționate mai sus,
beneficiază de pensie de urmaș doar pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în
această perioadă nu realize ază venituri lunare dintr -o activitate profesională pentru care
asigurarea este obligatorie sau dacă veniturile realizate sunt mai mici 35% din câștigul
salarial mediu brut.
Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condiții le
prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru
cea mai avantajoasă pensie, plata drepturilor efectuându -se începând cu luna următoare
solicitării lor.
4.1.5.2. Calculul și acordarea pensiei de urmaș
Baza de cal cul pentru stabilirea pensiei de urmaș diferă în funcție de situația pe care o
avea susținătorul decedat înainte de data decesului, după cum vom vedea în continuare.
Într-un prim caz, pensia de urmaș se calculează luând ca bază de calcul pensia
pentru lim ită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul în condițiile legii
susținătorul decedat.
În al doilea caz, pensia de urmaș se calculează din pensia de invaliditate de gradul
I, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea înde plinirii condițiilor pentru
obținerea pensiei pentru limită de vârstă.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește prin aplicarea unui procent asupra
punctajului mediu anual realizat de susținător, punctaj aferent pensiei pentru limită de
vârstă sau pensiei de invaliditate gradul I, în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, astfel:
pentru un singur urmaș – 50%;
pentru 2 urmași – 75%;
pentru 3 sau mai mulți urmași – 100%.
Cuantumul pensiei de urmaș, în cazul orfanilor de ambii părinți, reprezintă
însumarea drepturilor de urmaș calculate pentru fiecare părinte.
În cazul modificării numărului de urmași – în general, prin ieșirea din drepturi a
unor beneficiari – pensia se recalculează în funcție de numărul celor rămași în drepturi.
Beneficiarii pensiei de ur maș, care dobândesc acest drept ca urmare a unei invalidități,
sunt expertizați și supuși periodic revizuirii medicale. De asemenea, ei au obligația de a
urma programele recuperatorii conform acelorași reglementări prevăzute în cazul pensiei de
invaliditat e.
4.2. Calculul pensiilor
4.2.1 Algoritmul de calcul al pensiilor
Algoritmul de calcul pentru fiecare categorie de pensie are la bază determinarea
punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare sau după caz, a
punctajului creditat p e baza stagiului potențial în cazul asiguraților care solicită pensie de
77 invaliditate. Cuantumul pensiei se stabilește prin ponderarea acestui punctaj cu valoarea
punctului de pensie în luna pensionării potrivit formulei:
Vplp PaP (4.3.)
unde: P = valoarea pensiei calculate;
Pa = punctajul mediu anual realizat de asigurat;
Vplp = valoarea unui punct de pensie;
Valoarea punctului de pensie se stabilește prin Legea Bugetului asigurărilor social e
de stat. De -a lungul perioadei de aplicare a Legii 19/2000, valoarea punctului de pensie a fost
mereu relativizată la salariul mediu brut pe economie. De altfel, în chiar prima variantă a
legii pensiilor se stipula că valoarea punctului de pensie reprezi ntă cel puțin 45% din salariul
mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv, și se aprobă prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat. Apoi, prin normele de aplicare ale Legii 19/2000 se
preciza că valoarea unui punct de pensie, care conform legii nu poate fi mai mică de 30% și
mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie, se calculează de CNPAS și se
actualizează în funcție de posibilitățile financiare, în cursul execuției bugetare, prin
indexarea trimestrială cu un procent ca re să acopere cu până la 100% rata inflației.
În realitate, pe fondul slabei dezvoltări economice, valoarea punctului de pensie a
scăzut de la o pondere de 38,5% în anii 2001 -2002, până la 30% pondere în salariul mediu în
anul 2006, după care, începând di n acest an a cunoscut din nou un trend crescător.
Pentru exemplificare, prezentăm evoluția valorii punctului de pensie în perioada
2006 -2011, relativizată la salariul mediu brut pe economie (tabel 4.5).
Evoluția valorii punctului de pensie Tabel 4.5.
Perioada Valoarea punctului de
pensie Salariul
mediu brut
pe economie
(lei) Ponderea
valorii
punctului de
pensie în
salariul mediu
brut pe
economie lei Echivalentul
în euro
2006 323,0 95 1077 30%
200741 396,2 120 1270 31.2%
200742 541,0 165 1440 37,6%
2008 581,3 165 1550 37,6%
200943 718,4 169,5 1693 42,43%
200944 732,8 172,9 1767 41,47%
2010 732,8 172,4 1836 39,91%
2011 732,8 172,4 2022 36,24%
Sursa : Calculat pe baza datelor oficiale, pub licate de INS și a cifrelor prevăzute în bugetul
asigurărilor sociale de stat pe anii 2006 – 2011.
41 Perioada 1ianuarie 2007 – 31 octombrie 2007.
42 Perioada 1ianuarie 2007 – 31 octombrie 2007.
43 Perioada 1ianuarie 2009 – 30 septembrie 2009.
44 Perioada 1octombrie 2009 – 31 decembrie 2009.
78 Se observă că în perioada analizată, valoarea efectivă a punctului de pensie a
înregistrat o tendință de creștere atât în sumă absolută cât și ca pondere î n salariul mediu
brut pe economie, atingând un maxim în anul 2009, după care, sub efectul crizei economice
și a înrăutățirii indicatorilor macroeconomici, valoarea punctului de pensie se stabilizează la
732,8 lei, dar ponderea acestuia în salariul mediu br ut pe economie scade. Pe de altă parte, ca
urmare a raportului de schimb leu/euro foarte oscilant, echivalentul valorii punctului de
pensie în euro a înregistrat evoluții diferite, în unele perioade deprecierea monedei naționale
în raport cu euro, a anulat practic eforturile depuse de guvernanți în direcția creșterii valorii
absolute și relative a punctului de pensie.
Creșterea valorii punctului de pensie creează în mod deosebit, începând cu anul 2008,
odată cu declanșarea crizei economice, o presiune put ernică asupra resurselor bugetului
asigurărilor sociale de stat, din care urmează să se suporte creșterea cheltuielilor cu pensiile.
Discuțiile foarte aprinse care s -au purtat la nivel politic, legislativ și, până la urmă la
nivelul societății civile, în perioada analizării, dezbaterii și adoptării noii legi a pensiilor au
fost legate de renunțarea definirii valorii punctului de pensie în funcție de salariul mediu
brut pe economie și de legarea acestei valori de rata inflației, până în momentul în care o
creștere economică sănătoasă și sustenabilă va permite majorarea de la un an la altul a valorii
punctului de pensie cu o rată mai mare decât cea a inflației.
În sensul celor arătate, începând cu anul 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii
263/2010 v aloarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care
se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.
În situația în care unul dintre indicatorii prevăzuți mai sus, realizați pe anu l precedent, are
valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare
pozitivă. Dacă ambii indicatori realizați în anul precedent au valori negative, se păstrează
ultima valoare a punctului de pensie.
Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din
rata inflației, la care se adaugă 45% din creșterea reală a salariului mediu brut, realizate pe
anul precedent. Procentul din creșterea reală a salariului mediu brut, luat în considera re la
majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an.
Începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din
rata inflației realizată pe anul precedent.
În ceea ce privește punctajul mediu anual realizat de către angajat în perioada de
cotizare, acesta se determină prin împărțirea numărului de puncte obținut prin însumarea
punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani
corespunzători stagiului comple t de cotizare prevăzut de lege, astfel:
ccn
1ii
SPa
Pa
(4.4.)
unde:
Pa i = punctajele corespunzătoare fiecărui an din întreaga perioadă de asigurare a
asiguratului;
Scc = stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
Stagiul complet de cot izare prevăzut de lege este diferit, după cum urmează:
Dacă asiguratul și -a desfășurat activitatea în condiții normale de muncă, este
vorba de stagiul complet de cotizare prevăzut în anexele 5 și 6 la Legea 263/2010.
79 Pentru asigurații care au real izat stagiul în condiții speciale de muncă, stagiul
complet de cotizare la care se raportează stagiul realizat este diferit, după cum urmează:
– de 20 ani pentru personalul din unitățile miniere care și -a desfășurat activitatea în
subteran cel puțin 50% din timp precum și pentru personalul care și -a desfășurat
activitatea în domeniul artistic așa cum s -a prezentat în paragraful 4.1.1.2;
– de 22 de ani și 6 luni pentru personalul care a desfășurat activități în zona I de
expunere la radiații o perioadă de 15 ani și, respectiv de 25 de ani și 6 luni, pentru
personalul care a desfășurat activități în zona II de expunere la radiații o perioadă
de 17 ani;
– de 30 de ani pentru restul personalului care a desfășurat activitatea în condiții
speciale de muncă.
Pentru asigu rații care au realizat stagiul în condiții de handicap preexistent,
stagiul complet de cotizare este de:
– 1/3 din stagiul complet prevăzut de lege, pentru cei cu handicap grav.
Nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, dacă au realizat ca
nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare.
– 2/3 din stagiul complet prevăzut de lege, pentru cei cu handicap accentuat;
– stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, pentru cei cu handicap mediu.
În cazul persoanelor care realizează stagi i de cotizare în mai multe situații, pentru
care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se determină
prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor complete de
cotizare prevăzute de legea pensii lor pentru fiecare dintre situațiile respective.
În ceea ce privește punctajul anual obținut de către asigurat, acesta se determină prin
împărțirea la 12 a punctajului rezultat din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare
lună în anul calendaristi c respectiv, adică:
12Pl
Pa12
1jj
i
(4.5.)
unde: Pl j = punctajul lunar realizat de asigurat
12 – numărul de luni dintr -un an.
În fine, punctajul realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea câștigului
salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de
calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă,
comunicat de Institutul Național de Statistică, după următoarea formulă:
CsblCsbiPlj (4.6.)
sau
CsblVlaPlj (4.7.)
unde: Csbi = câștigului salarial brut/solda brută realizată de către asigurat;
Vla = venitului lunar asigurat;
Csbl = câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, c omunicat de I.N.S.
Pentru lunile pentru care I.N.S. nu a comunicat câștigul salarial mediu brut se
utilizează, pentru întreaga lună, ultimul câștig salarial mediu brut comunicat.
În situația asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat p rivat,
punctajul lunar stabilit în condițiile legii pensiilor publice se corectează cu raportul dintre
80 contribuția datorată la sistemul public de pensii și contribuția prevazută de lege pentru
condiții normale de lucru. Cota de contribuții datorată la sist emul public de pensii se
determină prin deducerea cotei de contribuție aferentă fondului de pensii administrat privat
din cota de contribuție de asigurări sociale aprobată pentru condiții normale de muncă.
În logica procesuală, determinarea punctajului rea lizat de către un asigurat pe întreg
stagiul de cotizare are loc plecând de la calculul punctajului lunar, al celui anual și al
punctajului mediu realizat de asigurat pe întreaga durată de stagiu de cotizare.
La determinarea punctajelor anuale, până la int rarea în vigoare a Legii 19/2000 se
utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a
acestora în carnetul de muncă astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pâ nă la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Salariile anuale medii și minime pe economie, brute sau nete, după caz, până la
intrarea în vigoare a Legii 263/2010 sunt cele prevăzute în anexele 7 și 8 la lege.
După intrare a în vigoare a Legii 19/2000, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001
și 31 decembrie 2010, la determinarea punctajului realizat se utilizează venitul brut lunar
realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări
sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și
a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de
asigurare sau în contractul de asigurare socială.
În cazul cadrelor militare și celor asociate, la determinarea punctajelor lunare, pentru
perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii 263/2010, se utilizează solda brută sau
netă/salariul brut sau net, după caz.
4.2.2.Corecții ale punctajelor anuale
1) Corecția cu sporurile de vechime
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute mai sus, se au în
vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din
baza de calcul a pensiilor conform legislaț iei anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de
muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unitățile angajatoare sau deținătorii
legali de arhive.
Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale45 este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 – 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 -10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 -15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 -20 ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 ani.
b) perioada 1 septembrie 1983 – 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 -5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 -10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 -15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 -20 ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 ani.
45 Conform art. 165, alin (3), din Legea 263/2010 .
81 Pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea
punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.
2) Corecția pentru perioadele asimilate
Pentru obținerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de pensie de
invaliditate și de pensie de urmaș, la stagiul realizat efectiv de asigurat se adaugă stagiul
corespunzător perioadelor asimilate.
Pentru p erioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului se
utilizează:
cuantumul pensiei de invaliditate obținute în perioadele respective. În cazul persoanelor
care beneficiază de perioadele asimilate ca urmare a statutului de pensionar de
invaliditate și care, în aceeași perioadă, obțin venituri pentru care se datorează
contribuția de asigurări sociale, la calculul punctajului lunar al asiguratului se iau în
considerare, prin cumulare, aceste venituri și cele stabilite pentru perioadele asi milate.
25% din câștigul salarial mediu brut lunar din perioadele în care asigurații s -au aflat în
următoarele situații: (1) au urmat cursurile învățământului universitar cu condiția
absolvirii lor; (2) au satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen
redus, pe durata legal stabilită, au fost concentrați, mobilizați sau în prizonierat; (3) au
beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creșterea copilului în
vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani; (4) au fost
elevi ai unei școli militare/școli de agenți de poliție sau studenți ai unei instituții de
învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională
pentru formarea cadrelor militare, poliț iștilor și funcționarilor publici cu statut special
din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar.
cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, în cazul asiguraților
care au beneficiat, începând cu data de 1 ian uarie 2005, de concediu pentru incapacitate
temporară de muncă determinată de accident de muncă și boli profesionale;
Pentru perioadele în care asiguratul a fost șomer, la determinarea punctajului lunar
se iau în considerare drepturile bănești lunare acord ate care au constituit baza de calcul a
contribuției de asigurări sociale. Pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii,
pentru care s -a achitat contribuția din bugetul asigurărilor pentru șomaj, la determinarea
punctajului lunar se utilizează suma obținută în urma aplicării asupra drepturilor primite a
raportului dintre cota de contribuție individuală de asigurări sociale și cota de contribuție de
asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiții normale.
Pentru cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, care
beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, la determinarea punctajului
lunar se utilizează cuantumul ajutorului lunar care a constituit baza de calcul a contribuției
de asigurări sociale, pe perioada cât au beneficiat de dreptul respectiv.
O situație particulară apare în cazul asiguraților care realizează venituri de natură
profesională din drepturi de autor și drepturi conexe, și din contracte/convenții încheiate
potrivit Codului civil, pentru care asigurarea la sistemul public de pensii este obligatorie și
care au achitat numai contribuția individuală de asigurari sociale. Pentru aceștia, la
determinarea punctajului lunar se utilizează suma obținută în urma aplicării asupra
venitului care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a
raportului dintre cota de contribuție individuală de asigur ări sociale și cota de contribuție de
asigurări sociale aprobată pentru locuri de muncă în condiții normale.
3) Corecția pentru perioadele de stagiu potențial
82 Pentru stagiul potențial, acordat asiguraților în drept să obțină o pensie de
invaliditate, punc tajul anual al asiguratului este de:
0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav;
0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat;
0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate , respectiv pentru cei cu handicap mediu.
4) Corecția punctajului pentru stagiul realizat peste vârsta standard de pensionare
Pentru asigurații care au realizat stagiul minim de cotizare, respectiv stagiul minim
de cotizare în specialitate și care contribuie la sistemul public de pensii după î mplinirea
vârstei standard de pensionare prevăzută în anexele 5 și 6 la Legea 263/2010, după caz,
punctajul lunar realizat în perioada respectivă se majorează cu 0,5%.
Majorarea respectivă nu se acordă însă, pentru perioadele în care se cumulează
pensia cu venituri de natură salarială.
5) Corecții pentru munca în condiții deosebite și speciale
Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a
II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat
activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții
de muncă46, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele
respective, după cum urmează:
a) cu 25% pe ntru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în
grupa a II -a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de
muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în c are au desfășurat activități în locuri încadrate în
grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de
muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activită ți în locuri încadrate în alte
condiții de muncă, potrivit legii.
6) Corecția pentru contribuții la alte sisteme de asigurări sociale
O mențiune specială se impune a fi făcută în cazul persoanelor asigurate în alte
sisteme de asigurări sociale, integrate î n prezent sistemului public de pensii. Pentru acestea,
la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie, venitul
asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s -a achitat contribuția de asigurări sociale
sau salariul , inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru fiecare “an util” realizat de către agricultorii cu gospodărie individuală din
zona necooperativizată precum și de către membrii fostelor unități agricole cooperatiste până
la intrar ea în vigoare a Legii 80/199247 republicată, punctajul anual este 0,57255 puncte. După
intrarea în vigoare a Legii 80/1992, la determinarea punctajului lunar realizat de categoria
respectivă de asigurați se ia în calcul venitul asigurat la care s -a plătit contribuția de asigurări
sociale.
O altă mențiune trebuie făcută în cazul în care persoanele au fost, anterior intrării în
vigoare a legii sistemului public de pensii, asigurate la două sau mai multe sisteme de
asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat. La stabilirea
punctajului, perioadele respective se iau în calcul o singură dată. Dacă însă, în perioadele
46 În cazul cadrelor militare și al personalul ui asociat (n.n.).
47 Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor a fost abrogată prin art.
198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale.
83 anterioare intrării în vigoare a legii sistemului public de pensii o persoană a fost asigurată
simultan la sis temul de asigurări sociale și pensii pentru agricultori și la sistemul de asigurări
sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumulează veniturile asigurate din perioadele
respective.
7) Corec ția punctajului asiguratului pentru contribu ția la fondul pe ntru pensie
suplimentară
Punctajul anual al unui asigurat care a cotizat la fondul pentru pensia suplimentară în
perioada 1 ianuarie 1967 – 1 aprilie 2001, atât cât a fost în vigoare legislația prin care a fost
instituit acest fond, se majorează cu anumi te procente, în funcție de perioada de cotizare,
astfel (Tabel 4.6):
Corectarea punctajului anual de pensie ca urmare a contribuției la Fondul pentru pensia
suplimentară
Tabel 4.6.
Nr.
crt. Perioada Procent de
majorare a
punctajului
anual Contribuția la
sistemul
public de
pensii a
persoanei Contribuția
la fondul
pentru
pensie
suplimentar
ă
0 1 2 = (4:3)*100 3 4
1 1.01.1967 -1.01.1973 16% 12% 2%
2 1.01.1973 -1.01.1978 13% 15% 2%
3 1.01.1978 -1.07.1986 14% 14% 2%
4 1.07.1986 -1.11.1990 21% 14% 3%
5 1.11.1990 -1.04.1991 15% 20% 3%
6 1.04.1991 -1.04.1992 14% 22% 3%
7 1.04.1992 -1.01.1999 13% 23% 3%
8 1.01.1999 -1.02.1999 22% 23% 5%
9 1.02.1999 -1.04.2001 17% 30% 5%
Asigurații care au contribuit opțional cu 4% la Fondul pentru pensie suplimentară în
perioada 1. 07.1977 – 1.07.1986, stipulată în mod expres de lege, beneficiază de următoarele
procente de majorare:
– 26% pentru perioada 1.07.1977 – 1.01.1978;
– 28% pentru perioada 1.01.1978 – 1.07.1986.
În cele ce urmează vom exemplifica modul de determinare a pensiilor cuvenite
asiguraților la sistemul public de pensii, ținând seama și de unele prevederi care apar ca
excepții la regula generală.
4.2.3.Aplicații privind calculul pensiilor
Exemplul 1. Determinarea pensiei pentru limită de vârstă
Să se calculeze punctajul obținut de un asigurat bărbat, născut la data de 10
septembrie 1947, precum și pensia pentru limită de vârstă cuvenită cunoscând următoarele
date:
84 La data de 10 noiembrie 2011 asiguratul împlinește vârsta de 64 ani și 2 luni,
solicitând pensia pentru limi tă de vârstă cu începere de la această dată. Stagiul de cotizare
realizat de către asigurat până la data solicitării pensiei este de 40 ani, 11 luni și 10 zile. Data
angajării este 1 decembrie 1970. În timpul activității desfășurate, asiguratul a realizat
următoarele punctaje:
primii 5 ani cu o medie anuală de 0,75 puncte;
următorii 16 ani cu o medie anuală de 1,20 puncte;
următorii 15 ani cu o medie anuală de 1,50 puncte;
următorii 4 ani cu o medie anuală de 2,00 puncte;
corespunzător ultimelor 11 luni ș i 10 zile de stagiu de cotizare asiguratul a
realizat o medie lunară de 2,2 puncte.
Asiguratul a efectuat stagiul militar obligatoriu în perioada 15 octombrie 1967 – 14
octombrie 1969, aceasta contând ca stagiu asimilat.
Valoarea punctului de pensie în lu na pensionării este de 732,8 lei. Asiguratul nu a
cotizat opțional la fondul pentru pensia suplimentară cu un procent mai mare decât cel
obișnuit, prevăzut de lege în perioada 1.07.1977 – 1.07.1986.
Rezolvare :
Prima problemă care se pune este de a verifi ca dacă sunt îndeplinite condițiile de
eligibilitate (vârsta standard și stagiul de cotizare) pentru solicitarea și obținerea pensiei
pentru limită de vârstă. Conform Anexei 5 la Legea 263/2010, pentru asiguratul în cauză
născut la data de 10 septembrie 1 947, vârsta standard de pensionare este de 64 de ani și 2
luni, iar stagiul complet de cotizare este de 33 de ani și 4 luni. Prin urmare, asiguratul este
îndreptățit la pensia pentru limită de vârstă pe care o solicită.
A doua problemă este de a determina punctajul mediu realizat de asigurat în funcție
de condițiile concrete și de a efectua eventualele corecții ale acestuia în măsura în care se
impun.
a) Calculul punctajului realizat de către angajat conform stagiului de cotizare:
5 ani x 0,75 puncte = 3, 75 puncte;
16 ani x 1,20 puncte = 19,20 puncte;
15 ani x 1,50 puncte = 22,50 puncte;
4 ani x 2,0 puncte = 8,0 puncte;
(11,33333 luni x 2,2)/12 = 2,07777 puncte.
Subtotal 1 = 55,52777 puncte
Conform normelor de aplicare a Legii 263/2010, la calculul p unctajului se iau în
considerare 5 zecimale.
b) Corecții ale punctajului realizat de asigurat.
La punctajul calculat pe durata stagiului se adaugă corecțiile necesare daca este cazul.
În speța dată, conform celor menționate în paragraful referitor la calculul pensiilor, avem de
făcut 3 categorii de cor ecții, și anume: pentru sporurile de vechime, pentru perioadele
asimilate și pentru contribu ția la fondul pentru pensie suplimentară.
b1. Corecția pentru sporurile de vechime. Pentru perioada 1 decembrie 1970 – 1 aprilie 1992
în care asiguratul a fost an gajat, dar sporul de vechime nu a fost înscris în cartea de muncă,
punctajul lunar realizat de asigurat se corectează conform articolului 165, alin. (3 ), din Legea
263/2010, a șa cum s -a arătat în paragraful 4.2.2 . Pentru corecta evaluare a situației date, am
tabelat datele, obținând următoarele valori:
Tabel 4.7
Data Perioada de Punctaj realizat % de corecție Corecția
85 angajării: 1
decembrie
1970 corecție calculată pentru
sporul de
vechime
Anul 1 1 decembrie 1970 –
1 decembrie 1971 0,75 puncte 0 0
Anul 2 1 decembrie 1971 –
1 decembrie 1972 0,75 puncte 0 0
Anul 3 1 decembrie 1972 –
1 decembrie 1973 0,75 puncte 0 0
Anul 4 1 decembrie 1973 –
1 decembrie 1974 0,75 puncte 0 0
Anul 5 1 decembrie 1974 –
1 decembrie 1975 0,75 puncte 0 0
Anul 6 1 decembrie 1975 –
1 decembrie 1976 1,20 puncte 3% 0,036
Anul 7 1 decembrie 1976 –
1 decembrie 1977 1,20 puncte 3% 0,036
Anul 8 1 decembrie 1977 –
1 decembrie 1978 1,20 puncte 3% 0,036
Anul 9 1 decembrie 1978 –
1 decembrie 1979 1,20 puncte 3% 0,036
Anul 10 1 decembrie 1979 –
1 decembrie 1980 1,20 puncte 3% 0,036
Anul 11 1 decembrie 1980 –
1 decembrie 1981 1,20 puncte 5% 0,06
Anul 12 1 decembrie 1981 –
1 decembrie 1982 1,20 puncte 5% 0,06
Anul 13,
corecție
pentru 9 luni 1 decembrie 1982 –
1 septembrie 1983 1,20 puncte 5% 0,045
Anul 13,
corecție
pentru 3 luni 1 septembrie 1983
– 1 decembrie 1983 1,20 puncte 9% 0,027
Anul 14 1 decembrie 1983 –
1 decembrie 1984 1,20 puncte 9% 0,108
Anul 15 1 decembrie 1984 –
1 decembrie 1985 1,20 puncte 9% 0, 108
Anul 16 1 decembrie 1985 –
1 decembrie 1986 1,20 puncte 12% 0,144
Anul 17 1 decembrie 1986 –
1 decembrie 1987 1,20 puncte 12% 0,144
Anul 18 1 decembrie 1987 –
1 decembrie 1988 1,20 puncte 12% 0,144
Anul 19 1 decembrie 1988 –
1 decembrie 1989 1,20 puncte 12% 0,144
Anul 20 1 decembri e 1989 – 1,20 puncte 12% 0,144
86 1 decembrie 1990
Anul 21 1 decembrie 1990 –
1 decembrie 1991 1,20 puncte 15% 0,18
Anul 2 2,
corecție
pentru 4 luni 1 decembrie 1991 –
1 aprilie 1992 1,50 puncte 15% 0,075
b1. Total corecție
calculată pentru
sporul de vechime 1,563 puncte
b2. Corecția pentru perioadele asimilate. Conform legii, pentru fiecare an în care
asiguratul a fost î ncorporat pentru efectuarea stagiului militar48 primește 0,25 puncte anual.
Prin urmare, pentru efectuarea stagiului militar, la punctajul calculat mai sus, asiguratului i
se adaugă:
2 ani x 0,25 puncte = 0,5 puncte.
b3. Corecția punctajului asiguratului p entru contribu ția la fondul pentru pensie
suplimentară. Ținând seama de datele concrete ale asiguratului și coroborându -le cu
informațiile din tabelul 4.6, punctajul obținut pentru contribuția la fondul pentru pensie
suplimentară va fi următorul:
Tabel 4.8
Data
angajării: 1
decembrie
1970 Perioada de
corecție Punctaj realizat
în sistemul
public % de corecție Corecția
calculată pentru
contribuția la
fondul pentru
pensie
suplimentară.
Anul 1 1 decembrie 1970 –
1 decembrie 1971 0,75 puncte 16% 0,12
Anul 2 1 decembrie 1971 –
1 decembrie 1972 0,75 puncte 16% 0,12
Anul 3,
corecție
pentru o lună 1 decembrie 1972 –
1 ianuarie 1973 0,75 puncte 16% 0,01
Anul 3,
corecție
pentru 11
luni 1 ianuarie 1973 –
1 decembrie 1973 0,75 puncte 13% 0,08937
Anul 4 1 decembrie 1973 –
1 decembrie 1974 0,75 puncte 13% 0,0975
Anul 5 1 decembrie 1974 –
1 decembrie 1975 0,75 puncte 13% 0,0975
Anul 6 1 decembrie 1975 –
1 decembrie 1976 1,20 puncte 13% 0,156
Anul 7 1 decembrie 1976 – 1,20 puncte 13% 0,156
48 Conform art. 164, alin (5), litera b, din Legea 263/2010.
87 1 decembrie 1977
Anul 8,
corecție
pentru o lună 1 decembrie 1977 –
1 ianuarie 1978 1,20 puncte 13% 0,013
Anul 8,
corecție
pentru 11
luni 1 ianuarie 1978 –
1 decembrie 1978 1,20 puncte 14% 0,154
Anul 9 1 decembrie 1978 –
1 decembrie 1979 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 10 1 decembrie 1979 –
1 decembrie 1980 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 11 1 decembrie 1980 –
1 decembrie 1981 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 12 1 decembrie 1981 –
1 decembrie 1982 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 13 1 decembrie 1982 –
1 1 decembrie 1983 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 14 1 decembrie 1983 –
1 decembrie 1984 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 15 1 decembrie 1984 –
1 decembrie 1985 1,20 puncte 14% 0,168
Anul 16
corecție
pentru 7 luni 1 decembrie 1985 –
1 iulie 1986 1,20 puncte 14% 0,098
Anul 16
corecție
pentru 5 luni 1 iulie 1986 –
1 decembrie 1986 1,20 puncte 21% 0,105
Anul 17 1 decembrie 1986 –
1 decembrie 1987 1,20 puncte 21% 0,252
Anul 18 1 decembr ie 1987 –
1 decembrie 1988 1,20 puncte 21% 0,252
Anul 19 1 decembrie 1988 –
1 decembrie 1989 1,20 puncte 21% 0,252
Anul 20,
corecție
pentru 11
luni 1 decembrie 1989 –
1 noiembrie 1990 1,20 puncte 21% 0,231
Anul 20,
corecție
pentru o
lună 1 noiembrie 1990 –
1 decembrie 1990 1,20 puncte 15% 0,015
Anul 21
corecție
pentru 4 luni 1 decembrie 1990 –
1 aprilie 1991 1,20 puncte 15% 0,06
Anul 21 1 aprilie 1991 – 1,20 puncte 14% 0,112
88 corecție
pentru 8 luni 1 decembrie 1991
Anul 22,
corecție
pentru 4 luni 1 decembrie 1991 –
1 aprilie 1992 1,50 puncte 14% 0,07
Anul 22,
corecție
pentru 8 luni 1 aprilie 1992 –
1 decembrie 1992 1,50 puncte 13% 0,13
Anul 23 1 decembrie 1992 –
1 decembrie 1993 1,50 puncte 13% 0,195
Anul 24 1 decembrie 1993 –
1 decembrie 1994 1,50 puncte 13% 0,195
Anul 25 1 decembrie 1994 –
1 decembrie 1995 1,50 puncte 13% 0,195
Anul 26 1 decembrie 1995 –
1 decembrie 1996 1,50 puncte 13% 0,195
Anul 27 1 decembrie 1996 –
1 decembrie 1997 1,50 puncte 13% 0,195
Anul 28 1 decembrie 1997 –
1 decembr ie 1998 1,50 puncte 13% 0,195
Anul 29 ,
corecție
pentru o lună 1 decembrie 1998 –
1 ianuarie 1999 1,50 puncte 13% 0,01625
Anul 29,
corecție
pentru o lună 1 ianuarie 1999 –
1 februarie 1999 1,50 puncte 22% 0,0275
Anul 29,
corecție
pentru 10
luni 1 februarie 1999 –
1 decembrie 1999 1,50 punct e 17% 0,2125
Anul 30 1 decembrie 1999 –
1 decembrie 2000 1,50 puncte 17% 0,255
Anul 31,
corecție
pentru 4 luni 1 decembrie 2000 –
31 martie 2001 1,50 puncte 17% 0,085
b1. Total corecție calculată pentru contribuția la fondul
pentru pensie suplimentară 5,53262 puncte
Subtotal 2: 1,563 puncte + 0,5 puncte + 5,53262 puncte = 7,59562 puncte.
Punctajele obținute pentru sporul de vechime, perioadele asimilate și contribuția la
fondul pentru pensie suplimentară majorează punctajul realizat în baza stagiului efectiv de
cotizare, în final rezultând:
Total punctaj: 55,52777 puncte + 7,59562 puncte = 63,12339 puncte.
Punctajul mediu anual obținut de asigurat se determină conform formulei (4.4):
Stagiul complet de cotizare pentru cazul în speță este de 33 de ani și 4 luni (33,33333
ani). Rezultă că punctajul mediu anual = 63,12339 /33,33333 = 1,89370 puncte .
89
A treia problemă este de a calcula pensia pentru limita de vârstă la care are dreptul
asiguratul în funcție de punctajul mediu anual realizat și de valoare a punctului de pensie în
luna pensionării.
Aplicând formula (4.3) la datele din speța noastră, rezultă cuantumul pensiei pentru
limită de vârstă la care are dreptul asiguratul în condițiile date:
Plv = 1,89370 puncte x 732,8 lei = 1387,7 lei, rotunjit: 138 8 lei.
Determinarea pensiei pentru limită de vârstă și, în general a oricărei categorii de
pensii, este laborioasă, ea presupunând calcule minuțioase pentru stabilirea cu exactitate a
drepturilor cuvenite. Apreciem însă că, dispunând de un software corespu nzător, casele
teritoriale de pensii pot rezolva ușor și eficient această problemă. Ceea ce este însă imperios
necesar în această etapă și încă pune probleme, este prelucrarea corectă a datelor fiecărui
asigurat al sistemului public de pensii în parte, pe baza cărora să se poată determina corect
punctajele anuale obținute de aceștia. După această operație, totul se rezumă la o problemă
de aritmetică simplă.
Exemplul 2: Determinarea pensiei de invaliditate
O femeie născută la data de 21 septembrie 1970 es te expertizată și încadrată în gradul
II de invaliditate la data de 5 aprilie 2011 având la acea dată vârsta de 40 ani, 6 luni și 15 zile.
Cauza invalidității o constituie un accident înregistrat în afara procesului muncii. Începând
cu data de 1 iulie 2011 asigurata solicită pensionarea pentru invaliditate gradul II. Să se
determine cuantumul pensiei la care are dreptul asigurata cunoscând că până la data ivirii
invalidității a realizat un stagiu efectiv de cotizare de 19 ani și 5 luni, cu un punctaj mediu
anual de 1,15 puncte. Punctajul suplimentar pentru contribuție la fondul de pensie
suplimentară în perioada respectivă este de 1,31108 puncte. La data pensionării valoarea
punctului de pensie este 732,8 lei.
Prima problemă care se pune este de a verifica î ndeplinirea condițiilor pentru
obținerea pensiei de invaliditate gradul II.
Conform Legii 263/2010, stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta asiguratei în
momentul ivirii invalidității este de 14 ani (tabel 4.3), iar asigurata în cauză a realizat un
stagiu efectiv de cotizare de 19 ani și 5 luni, deci condiția de stagiu de cotizare este
îndeplinită.
A doua problemă este aceea a calculării stagiului potențial cu care este creditată
asigurata. Având în vedere că potrivit Anexei 5 la Legea 263/2010, st agiul complet de
cotizare este de 35 ani, aplicând formula (4.1) se obține:
Sp = S cc – Sce = 35 ani – 19 ani și 5 luni = 15 ani și 7 luni.
În toate cazurile, stagiul potențial rezultat din calcul, nu poate fi mai mare decât
stagiul de cotizare pe care asig uratul în cauză l -ar fi putut realiza de la data acordării pensiei
de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege pentru
solicitarea pensiei pentru limită de vârstă.
Verificare: dacă se compară stagiul potențial rezulta t din calcul, de 15 ani și 7 luni,
acesta este mai mic decât stagiul pe care teoretic, asigurata ar fi putut să -l realizeze de la data
acordării pensiei de invaliditate (1 iulie 2011) până la împlinirea vârstei standard de
pensionare prevăzută de lege pent ru solicitarea pensiei pentru limită de vârstă (21
septembrie 2033). Acesta din urmă ar fi de 22 de ani si 20 de zile. Pentru calculul pensiei de
invaliditate se ia în calcul stagiul potențial de 15 ani și 7 luni, adică cea mai mică durată
rezultată din c omparație.
90 În continuare se procedează la calculul punctajului aferent stagiului efectiv și celui
potențial.
a) punctajul aferent stagiului efectiv de cotizare:
19 ani și 5 luni, adică 19,41666 x 1,15 puncte = 23,32915 puncte.
La acesta se adaugă punctajul s uplimentar pentru contribuția la fondul de pensie
suplimentară de 1,31108 puncte , rezultând 24,64023 puncte.
b) pentru stagiul potențial, în condițiile expertizării gradului II de invaliditate,
asigurata va primi 0,55 puncte pentru fiecare an:
15 ani și 7 l uni, adică 15,58333 x 0,55 puncte = 8,57083 puncte.
Punctajul total (a+b) = 24,64023 puncte + 8,57083 puncte = 33,21106 puncte .
În aceste condiții, punctajul mediu al asiguratei în vederea obținerii pensiei de
invaliditate este:
33,21106 /35 = 0,94888 pun cte.
Ultimul pas este calcularea cuantumului pensiei, conform formulei 4.3:
P.inv. gr.II = 0,94888 puncte x 732,8 lei = 695,33 lei, rotunjit 695 lei.
Pe durata primirii pensiei de invaliditate asigurata va trebui să urmeze
programele de recuperare impuse de medicul expert și să se prezinte periodic la
revizuirile medicale impuse de lege.
Exemplul 3. Determinarea pensiei de urmaș
Păstrând datele din exemplul 1 se presupune că la data de 26 decembrie 2011 se
înregistrează decesul pensionarului căruia i s -a stabilit pensia pentru limită de vârstă și că
acesta avea în întreținere soția în vârstă de 60 de ani, casnică, împreună cu care a conviețuit
30 ani și un băiat de 23 ani, student la cursurile de zi ale unei instituții de învățământ
superior organizate și autorizate, potrivit legii. Să se calculeze pensia de urmaș solicitată de
cei doi urmași, cunoscând că pentru anul 2011 valoarea punctului de pensie este 732,8 lei.
Primul pas în soluționarea acestei spețe este verificarea condițiilor de eligibilitate
pentru persoanele care solicită pensia de urmaș. Atât soția, care nu are pensie proprie și
îndeplinește vârsta standard de pensionare, iar durata căsătoriei este de 30 de ani, cât și
băiatul în vârstă de 23 de ani, student la cursurile de zi ale unei instituț ii de învățământ
superior organizate și autorizate, potrivit legii, sunt îndreptățiți la acordarea pensiei de
urmaș în momentul decesului susținătorului.
Al doilea pas este determinarea cuantumului pensiei de urmaș. Fiind vorba de doi
urmași, pensia este de 75% din pensia pentru limită de vârstă calculată în exemplul 1, adică:
Pu = 1388 lei x 75% = 1041 lei.
Observație : la ieșirea din drepturi a băiatului student (la încheierea studiilor dar nu
mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani), procentul de cal cul pentru pensia de urmaș se
revizuiește, în cazul de față reducându -se de la 75%, valabil pentru cazul a doi urmași, la
50%, cât se cuvine pentru un singur urmaș.
4.3. Acordarea și plata pensiilor
4.3.1 Documentația necesară obținerii pensiilor
Pensia, indiferent de tipul acesteia, se acordă la cererea persoanei îndreptățite (a
titularului), a mandatarului desemnat prin procură specială, a tutorelui sau a curatorului
91 acesteia, ori după caz, la cererea persoanei căreia i s -a încredințat sau i s -a dat în plasament
copilul minor.
Procura specială trebuie autentificată de către notarii publici români sau de către
misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României și conține obligatoriu următoarele
elemente:
numele, prenumele, cetățenia, locul și data nașterii, domiciliul și actul de identitate
al titularului dreptului la pensie;
aceleași date pentru mandatar;
obiectul mandatului: întocmirea dosarului de pensie, încasarea pensiei, deschiderea
contului curent, semnarea extrasului de cont;
precizarea că mandatarul are obligațiile ce revin titularului, mai ales aceea de a
anunța în termen, casei teritoriale de pensii, orice modificare intervenită în situația titularului
de natură să modifice sau să înceteze dreptul la pensie.
Procura specială este valabilă 18 luni.
Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor
prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii competentă, în raza căreia se află
domiciliul asiguratului.
Pentru persoanele din domeniul apărării naționa le, ordinii publice și siguranței
naționale, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la
casa de pensii sectorială competentă, în funcție de ultimul loc de muncă.
În aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internațional la care România este
parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care solicită pensie din
sistemul public de pensii, împreună cu ac tele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor
prevăzute de legea pensiilor, la casa teritorială de pensii competentă, în funcție de ultimul
loc în care au fost asigurate în România, respectiv la casa de pensii sectorială competentă.
Actele doveditoa re, care alcătuiesc conținutul dosarului de pensionare, diferă în
funcție de categoria de categoria de pensie solicitată.
Astfel, în cazul pensiei pentru limită de vârstă, al pensiei anticipate și al celei
anticipate parțiale , este vorba de:
cererea tip p entru înscriere la pensie;
carnetul de muncă;
carnetul de asigurări sociale pentru agricultori;
alte acte care atestă vechimea în muncă, realizată în alte sectoare;
actul de identitate;
livretul militar, dacă este cazul;
diplomă de studii, din care să rezu lte durata normală și perioada studiilor
efectuate în România precum și certificarea absolvirii acestora;
dovada echivalării de către statul român a cursurilor desfășurate în cadrul unor
instituții de învățământ universitar din străinătate;
adeverință priv ind sporurile și adaosurile reglementate de lege sau prin
contractul colectiv de muncă;
adeverință privind condițiile de muncă deosebite, speciale și/sau alte condiții;
acte pentru dovedirea calității de beneficiar al Decretului lege nr. 118/1990,
republicat, și/sau al Legii recunoștinței fată de eroii -martiri și luptătorii care au contribuit la
victoria Revoluției române din Decembrie 1989, precum și față de persoanele care și -au jertfit
92 viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuni ste de la Brașov din
noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;
dovada încetării calității de asigurat în cazul înscrierii la pensie anticipată sau
pensie anticipată parțială, pentru persoanele care, la data solicitării, nu ma i au calitatea de
asigurat;
adeverință care să ateste perioadele de activitate realizate după data de 1 ianuarie
2011;
alte acte întocmite potrivit prevederilor legale prin care se dovedesc elemente
necesare stabilirii drepturilor de pensie;
procură speci ală, dacă este cazul.
Pentru pensia de invaliditate, dosarul de pensie mai cuprinde în plus față de
documentele menționate mai sus:
cerere tip de înscriere la pensie de invaliditate;
decizia medicală asupra capacității de muncă, emisă de medicul expert al
asigurărilor sociale;
adeverința din care rezultă încetarea plății indemnizației pentru incapacitate
temporară de muncă/ copia ultimului certificat de concediu medical sau, după caz,
adeverința din care să rezulte data încetării calității de asigurat.
copie a formularului pentru înregistrarea accidentului de muncă (FIAM) sau
copie a fișei de declarare a cazului de boală profesională BP2 pentru accident de muncă,
respectiv boală profesională;
Pentru pensia de urmaș, dosarul de pensie cuprinde actele necesare pentru obținerea
pensiei pentru limită de vârstă, în cazul în care susținătorul decedat nu era pensionat la data
decesului, la care se adaugă:
cerere tip pentru înscriere la pensie de urmaș;
actele de stare civilă ale urmașilor și ale reprezentantului leg al, după caz;
decizia de pensie pentru cazurile în care susținătorul decedat era pensionar;
adeverința de studii în cazul urmașilor copii în vârstă de peste 16 ani;
decizia medicală asupra capacității de muncă;
copie FIAM, pentru decesul cauzat de accident de muncă;
copie a fișei BP2 și copie a certificatului medical constatator al decesului, pentru
decesul cauzat de boală profesională.
actul doveditor al cauzei decesului, cu excepția situațiilor în care susținătorul
decedat avea calitatea de pensionar.
Pentru persoanele din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței
naționale, vechimea în serviciu, respectiv veniturile realizate lunar, necesare determinării
stagiului de cotizare și punctajului lunar, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie
2011, pot fi dovedite cu adeverințe eliberate, potrivit legii, în temeiul statelor de plată sau al
altor documente doveditoare aflate în păstrarea structurilor militare/deținătoare de fonduri
de arhivă.
Ca regulă generală, în sistemul public pen siile se cuvin, se acordă și se plătesc de la
data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, în funcție de categoria de pensie solicitată.
Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale,
după caz, emisă în condițiile prevăzute de lege, și se acordă de la data înregistrării cererii.
Față de această regulă, există însă unele diferențe în acordarea pensiei solicitate, după
cum se va vedea în cele ce urmează.
93 Astfel, drepturile de pensie de invaliditate se a cordă de la data încetării plății
indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, sau, după caz, de la data încetării
calității de asigurat,dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii
deciziei medicale de încadrare în tr-un anume grad de invaliditate. Dacă cererea nu a fost
depusă în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, pensia se acordă de la data depunerii
cererii.
Drepturile de pensie de urmaș se acordă persoanelor care îndeplinesc condițiile
prevăzute de lege, la cerere, astfel:
a) începând cu luna următoare decesului, dacă susținătorul decedat era pensionar, și
dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la data decesului;
b) de la data decesului susținătorului, în cazul în care acesta din urmă nu era
pensiona r la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data
decesului;
c) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare dacă cererea a fost înregistrată în
termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei care
îndeplinește condițiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare,
ulterior decesului susținătorului.
În cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare și a căror cerere a fost
depusă peste terme nul de 30 de zile, drepturile de pensie se acordă și se plătesc de la data
depunerii cererii împreună cu actele doveditoare.
Dosarul de pensionare conținând cererea de pensionare și documentele doveditoare
anexate este supus examinării din partea caselor teritoriale de pensii (casei sectoriale
competente) în raza cărora domiciliază asiguratul. Rezultatul acestei examinări înseamnă
admiterea sau respingerea cererii de pensionare, care se face prin decizie emisă de casa
teritorială respectiv de casa de pensi i sectorială în termen de 45 de zile de la data înregistrării
cererii. Termenul de 45 de zile reglementat de lege curge de la data înregistrării cererii cu
toate actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor de pensionare. Decizia emisă cuprinde
temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare
și se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data
emiterii. În termen de 30 de zile de la comunicare, decizia de pensie poate f i anulată la
cererea titularului. Acest document poate fi contestat de asemenea, la instanța judecătorească
în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la
comunicare.
4.3.2.Plata pensiei
În sistemul public de p ensii, pensiile se plătesc de la data acordării, stabilită prin
decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, cu excepția
pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, care se plătesc de la data încetării calități i de
asigurat.
Plata pensiei se face lunar. Pensia se plătește personal titularului, mandatarului
desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia.
Plata pensiei se poate face, la opțiunea pensionarului, prin mandat poștal, î n cont
curent sau în cont de card, în condițiile stabilite prin convențiile încheiate între CNPP, casele
de pensii sectoriale și Compania Națională „Poșta Română” sau, după caz, între CNPP,
casele de pensii sectoriale și bănci.
94 Taloanele de plată a dreptur ilor de pensie se transmit de către Casele teritoriale de
pensii și casele de pensii sectoriale, lunar, la domiciliul beneficiarilor din România, prin
Compania Națională „Poșta Română”, indiferent de modalitatea de plată pentru care au
optat beneficiarii acestora.
Cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor de pensie precum și cele cu
transmiterea taloanelor de plată la domiciliul beneficiarilor din România se suportă din
bugetele din care se finanțează drepturile respective și se determin ă astfel:
a) prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în cazul în care achitarea
drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor. Procentul respectiv este stabilit prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat, astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu
depășească 1% din valoarea totală a sumelor plătite;
b) prin stabilirea unui tarif, pentru un talon, stabilit de asemenea prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat, în cazul în care beneficiarii au optat pentru plata în cont cure nt
sau în cont de card și cărora li se transmite la domiciliu numai talonul de plată;
c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situația în care plata drepturilor se
face în cont curent sau în cont de card. Comisionul bancar se stabilește astfel încât cheltuielile
totale de transmitere să nu depășească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite.
În cazul beneficiarilor drepturilor bănești stabilite de casele teritoriale de pensii și de
casele de pensii sectoriale, care nu au domiciliul în Român ia, aceștia pot opta pentru
transferul în străinătate al drepturilor cuvenite, în condițiile legii.
În sistemul public, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în
care intervine una dintre următoarele situații:
a) beneficiarul a decedat;
b) beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i -a fost acordată
pensia;
c) pensionarul de invaliditate, ori pensionarul urmaș, după caz, și -au redobândit
capacitatea de muncă, potrivit legii;
d) au expirat 12 luni de la data la care pensionar ul de invaliditate ori pensionarul de
urmaș, după caz, nu s -a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală
obligatorie sau la convocarea efectuată pentru expertizare de către Institutul Național de
Expertiză Medicală și Recuperarea Capacită ții de Muncă sau de către centrele regionale de
expertiză medicală a capacității de muncă;
e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate ori pensionarul de
urmaș, după caz, nu a mai urmat programele recuperatorii prevăzute în vederea re integrării
socioprofesionale;
f) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaș, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepția
situației în care suferă de o invaliditate de orice grad și ca urmare beneficiază de pensie de
urmaș pe durata acestei invalidități;
g) pensionarul urmaș a fost condamnat printr -o hotărâre rămasă definitivă pentru
infracțiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susținătorului. Legat de acest
aspect, instanțele judecătorești au obligația să comunice, în scris, informațiile de natură s ă
conducă la încetarea plății pensiei, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a
hotărârii pronunțate, casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii sectoriale în
evidențele căreia se află pensionarul condamnat49.
49 Conform ar t. 113, alin (3) din Legea 263/2010.
95 În scopul obținerii u nor informații corecte pe care CNPP -ul, respectiv casele
teritoriale trebuie să le dețină pentru luarea unor decizii corecte referitoare la încetarea plății
pensiilor, prin Legea 263/2010 sunt prevăzute în mod expres obligațiile Ministerului
Administrației și Internelor, prin Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea
Bazelor de Date, de a comunica modificările intervenite în starea civilă a persoanei, de natură
să conducă la încetarea plății pensiei50.
În sistemul public, plata pensiei se suspen dă începând cu luna următoare celei în
care intervine una dintre următoarele situații:
a) pensionarul și -a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat
convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se p lătește de
către celălalt stat;
b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale se
reîncadrează în activitate, este ales sau numit într -o funcție, ori realizează venituri brute într –
un cuantum de cel puțin 4 salarii medii brute u tilizate la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat, într -un an calendaristic;
c) pensionarul de invaliditate ori pensionarul de urmaș, după caz, nu s -a prezentat, din
motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea ef ectuată pentru
expertizare de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de
Muncă sau de către centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă;
d) pensionarul de invaliditate ori pensionarul de urmaș, după caz, nu a mai urmat
programele recuperatorii prevăzute în vederea reintegrării socioprofesionale;
e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se reîncadrează în muncă sau este
numit sau ales într -o funcție, depășind jumătate din programul normal de luc ru al locului de
muncă respectiv;
f) copilul urmaș a împlinit vârsta de 16 ani și nu face dovada continuării studiilor într -o
formă de învățământ organizat potrivit legii. În cazul copiilor urmași aflați în continuare de
studii între 16 și 26 de ani, plata pe nsiei de urmaș se suspendă începând cu 1 octombrie a
anului în curs, dacă nu fac dovada continuării studiilor. Dovada continuării acestor studii
trebuie prezentată casei teritoriale de pensii în termen de 10 zile de la data începerii anului
școlar/universi tar.
g) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, realizează venituri brute
lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de
35% din câștigul salarial mediu brut;
h) soțul supraviețuitor, beneficiar al pensiei de urmaș, se recăsătorește;
i) soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează
pentru o altă pensie, potrivit legii, din același sistem, sau dintr -un alt sistem de asigurări
sociale, neintegrat sistemului pub lic de pensii;
j) pensionarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul
pensiei cu salariul.
Plata indemnizației de însoțitor se suspendă pe perioada în care pensionarul de
invaliditate gradul I, cu excepția nevăzătorilor, este internat în instituții de asistență socială
sau în unități medicale specializate, în care se asigură supraveghere și îngrijire permanentă.
Pentru punerea în aplicare a acestei prevederi, instituția de asistență socială sau unitatea
medicală specializată ca re internează pensionarii de invaliditate gradul I are obligația să
50 Conform art. 113, alin (2) din Legea 263/2010.
96 comunice casei teritoriale/sectoriale de pensii perioada în care aceștia se află sub
supraveghere și îngrijire permanentă, în termen de 15 zile de la internare.
Dacă pensionarii de inva liditate sunt internați în instituții de asistență socială sau în
unități medicale specializate constituite exclusiv pe bază de fonduri private, plata
indemnizației de însoțitor nu se suspendă.
Suspendarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru înso țitor se poate face și la
cererea pensionarului, caz în care suspendarea plății se face începând cu luna următoare
celei în care a fost înregistrată cererea.
Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare
celei în ca re a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 zile de la
data la care cauza suspendării a fost înlăturată. Dacă cererea de reluare în plată a pensiei
suspendate a fost depusă după acest termen, plata se face începând cu luna ur mătoare celei
în care a fost depusă cererea.
Reluarea în plată a pensiei de urmaș suspendată ca urmare a neîndeplinirii
condițiilor de către beneficiarii copii pe perioada studiilor sau pe durata unei invalidități se
face de la data începerii anului școlar sau de la data emiterii deciziei medicale de încadrare
într-un grad de invaliditate.
Orice modificare a drepturilor de pensie precum și încetarea, suspendarea sau
reluarea plății pensiei se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, respecti v de
casele de pensii sectoriale, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la
pensie. Aceleași prevederi se aplică și în cazul unor indemnizații acordate prin legi speciale
ale căror stabilire și plată se află în competența mate rială a caselor teritoriale de pensii,
respectiv a caselor de pensii sectoriale, cu excepția situațiilor în care legea specială de
reglementare dispune altfel.
În anumite situații, pensia se poate cumula cu veniturile realizate dintr -o activitate
profesională pentru care asigurarea este obligatorie, în condițiile legii.
Aici se încadrează următoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii pentru limită de vârstă;
b) nevăzătorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum și copiii, pensionari de urmaș, înc adrați
în gradul III de invaliditate;
d) copiii, pensionari de urmaș, pe perioada școlarizării, până la terminarea studiilor, dar
nu mai târziu de vârsta de 26 ani;
e) Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, poate cumula pensia cu
venituri din activități profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă
acestea nu depășesc 35% din câștigul salarial mediu brut.
Beneficiarii drepturilor de pensie din sistemul public sunt obligați să comunice casei
teritoriale de pensii la care sunt arondați, respectiv casei de pensii sectoriale, în evidențele
căreia se află, orice schimbare în situația proprie, de natură să conducă la modificarea
condițiilor în funcție de care i -a fost stabilită sau i se plătește pensia, în termen de 15 zil e de
la data apariției acesteia.
În cazul pensionarilor decedați, sumele rămase neîncasate, reprezentând pensia pe
luna în care a avut loc decesul și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate până
la deces se plătesc soțului supraviețuitor, co piilor, părinților sau în lipsa acestora, celorlalți
moștenitori în condițiile dreptului comun și în baza unor acte doveditoare care să le ateste
calitatea.
97 Actele necesare în vederea acordării sumelor rămase neîncasate în cazul pensionarilor
decedați su nt, după caz:
– cererea tip;
– certificatul de deces, în original și în copie;
– actul de identitate al solicitantului, în original și în copie;
– actele de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu
decedatul;
– certificatul de moș tenitor, în original și în copie;
– copia talonului de plată a pensiei persoanei decedate, după caz.
Sumele menționate mai sus pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripție.
4.4. Alte drepturi de asigurări sociale acordate din Bugetul
asigurărilor sociale de stat
Începând cu anul 2006, drepturile de asigurări sociale care vizau prestații cuvenite
asiguraților pentru întreruperea temporară a capacității de muncă din diverse motive, au fost
externalizate din bugetul asigurărilor sociale. Acest fapt a contribuit la degrevarea de sarcini
a bugetului respectiv și a permis alocarea resurselor în mod prioritar spre pensii.
În prezent, din bugetul asigurărilor sociale de stat, în afara prestațiilor pentru pensii,
se mai pot acorda, în condițiil e legii, trei categorii de prestații, și anume:
1. tratament balnear, altul decât cel care, potrivit legii, se suportă de la bugetul
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru asigurați și pensionari;
2. bilete de odihnă, pentru as igurați;
3. ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al
familiei unuia dintre aceștia.
4.4.1. Prestațiile pentru tratament balnear
Acordarea prestațiilor privind tratamentul balnear se face prin atribuirea de bilete de
tratament solicitanților îndreptățiți, în limita numărului de locuri asigurate în unitățile de
tratament balnear din proprietatea CNPP, precum și a numărului de locuri contractate cu
alte unități de profil, dar și a sumelor alocate pentru aceste prestații prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Asigurații și pensionarii sistemului public de pensii pot beneficia de tratament
balnear, fie în mod gratuit, fie cu suportarea de către beneficiar a unei contribuții bănești. De
gratuitate la tratament balnear beneficiază pensionarii de invaliditate în cadrul programului
de recuperare întocmit de medicul expert al asigurărilor sociale. Ceilalți asigurați ai
sistemului public de pensii și pensionarii, în afara celor care primesc pensie de inval iditate,
beneficiază de tratament balnear în condițiile suportării unei contribuții bănești.
Contravaloarea prestațiilor acordate pentru tratament balnear gratuit pensionarilor
de invaliditate în cadrul programului de recuperare întocmit de medicul expe rt al
asigurărilor sociale, precum și diferența dintre contravaloarea prestațiilor și contribuția
banească prevăzută în sarcina celorlalți asigurați și pensionari, se suportă din bugetul
asigurărilor sociale de stat.
Durata tratamentului balnear este de 12—18 zile.
98 Criteriile pe baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear, precum și nivelul
contribuției bănești individuale a asiguraților și a pensionarilor se aprobă anual, prin ordin
comun al conducătorilor CNPP și ai caselor de pensii sectoria le.
4.4.2 Acordarea biletelor de odihnă pentru asigurați
Biletele de odihnă se pot acorda, potrivit legii, asiguraților din sistemul public care își
desfășoară activitatea în instituțiile publice în care nu este reglementată constituirea fondului
social, cu suportarea de către beneficiar a unei părți din costul biletului. Diferența până la
costul integral al biletului de odihnă se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Criteriile pe baza cărora se acordă bilete de odihnă, precum și nivelul cotei de
participare individuală a asiguraților se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Numărul biletelor de odihnă, al biletelor de tratament balnear, inclusiv cele care se
acordă gratuit categoriilor de persoane beneficiare ale prevederilor unor legi cu caracter
reparatoriu, precum și modul de acordare, de distribuire și de decontare a acestora se
stabilesc de asemenea, prin hotărâre a Guvernului.
4.4.3 Ajutorul de deces
Ajutorul de deces se acordă în cazul decesului asiguratului, al pensionarului sa u al
unui membru de familie care nu era asigurat ori pensionar la data decesului. Se consideră
membru de familie, în sensul legii pensiilor: soțul, copiii proprii, copiii adoptați, copiii aflați
în plasament familial sau cei încredințați spre creștere și e ducare familiei, în vârstă de până
la 18 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de
26 de ani, copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă și -au pierdut capacitatea de
muncă înaintea vârstelor menți onate, precum și părinții și bunicii oricăruia dintre soți.
Dovada că membrul de familie nu era asigurat sau pensionar se face prin declarație pe
propria răspundere a celui care solicită ajutorul de deces. În situația în care membrul de
familie decedat er a un copil inapt pentru muncă, în vârstă de peste 18 ani, ajutorul de deces
se acordă cu condiția prezentării unui act medical emis sau vizat de medicul expert al
asigurărilor sociale, prin care se atestă cauza care l -a făcut inapt pentru muncă și data ivi rii
acesteia.
De ajutorul de deces beneficiază o singură persoană care face dovada că a suportat
cheltuielile ocazionate de deces. După caz, aceasta poate fi soțul supraviețuitor, copilul,
părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare per soană care face dovada prin
mijloacele de probă admise de lege, așa cum sunt înscrisurile doveditoare în acest sens,
inclusiv cu declarație pe propria răspundere autentificată a solicitantului ajutorului de deces,
că a suportat cheltuielile ocazionate de d eces.
Cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor
sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea câștigului salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin lege. Ajutorul de deces
cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut pentru
asigurat sau pensionar.
Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și acordarea
acestuia nu este condiționată de real izarea unui anumit stagiu de cotizare.
Ajutorul de deces se acordă, după caz, pe baza următoarelor documente:
99 a. cerere tip pentru acordarea ajutorului de deces;
b. certificat de deces (original și copie);
c. act de identitate al solicitantului (original si copie) ;
d. acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul,
sau, după caz, actul care atestă calitatea de tutore, curator, mandatar (original și copie);
e. dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces ( original și copie);
f. act medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă
boala care l -a facut inapt și data ivirii acesteia, în cazul copilului inapt în vârstă de peste 18
ani (original);
g. adeverință care să certifice că , la data decesului, membrul de familie cu vârsta cuprinsă
între 18 și 26 de ani urma o formă de învățământ organizată potrivit legii (original).
Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare, persoanei
îndreptățite, de către:
a) angaja tor, în cazul decesului asiguratului care are calitatea de angajat sau asimilat
acestuia, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
b) instituția care gestionează bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cazul decesului
șomerului, respectiv al unui membr u de familie al acestuia;
c) casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială, în cazul decesului
pensionarului sau al asiguratului care realizează venituri din muncă într -un cuantum care -l
obligă la asigurarea prin efectul legii, al asiguratul ui care realizează venituri de natură
profesională, altele decât cele salariale, și al asiguratului care încheie contract de asigurări
individual cu casa teritorială de pensii, respectiv al unui membru de familie al acestuia. De
menționat că în acest ultim caz, ajutorul de deces se acordă numai în situația în care
contribuția de asigurări sociale datorată și eventualele accesorii sunt achitate până la data
decesului.
În cazul decesului persoanei în timpul concediului pentru creșterea copilului până la
împlinirea vârstei de 1 an, 2 ani, respectiv în cazul copilului cu handicap până la 3 ani,
ajutorul de deces se plătește de către angajator dacă, anterior intrării în concediu, persoana în
cauză era asigurată obligatoriu potrivit prevederilor legii pensiilor ș i raportul de muncă a
fost suspendat.
Ajutorul de deces achitat de către angajator sau instituția care gestionează bugetul
asigurărilor de șomaj se decontează din bugetul asigurărilor sociale de stat. În cazul în care
sumele cu titlu de contribuție de asi gurări sociale datorate lunar bugetului de asigurări
sociale de stat sunt mai mici decât sumele cu titlu de ajutor de deces, pe care, potrivit legii,
angajatorii le achită direct asiguraților, plătitorii depun la casele teritoriale de pensii sau la
casele de pensii sectoriale, după caz, cerere pentru recuperarea din bugetul asigurărilor
sociale de stat a diferenței respective, împreună cu documentația justificativă. După
verificarea documentației depuse, casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sec toriale,
după caz, dispun plata sumelor datorate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul termenului
general de prescripție. Cuantumul ajutorului de deces solicitat în cadrul acestui termen se
achită la nivelul cuvenit la data decesului.
4.5. Sistemul de pensii administrate privat
4.5.1. Premise ale introducerii sistemului de pensii private din România
100 Așa cum s -a arătat în subcapitolele precedente, în prezent, pensiile din si stemul
public din România, sistem care funcționează pe principiul redistributivității între generații,
asigură pensionarilor un venit de înlocuire de aproximativ 36% din salariul mediu brut pe
economie. În aceste condiții, este imperios necesară completar ea pensiei din sistemul public
pe baza schemelor de pensii private în cadrul cărora contribuțiile mobilizate de la asigurați
să fie contabilizate în conturi individuale și să fie fructificate pe întreaga perioadă de
acumulare, astfel încât în faza de decum ulare, veniturile obținute să fie cât mai mari. Pensia
obținută din sistemul public completată cu cea obținută de către asigurați în urma
participării la un fond de pensii administrate privat este în măsură să ofere pensionarilor un
venit de înlocuire dece nt.
Introducerea fondurilor de pensii administrate privat vizează, pe lângă creșterea
nivelului venitului de înlocuire al asiguraților, prin completarea acestuia cu o pensie
suplimentară primită din sistemul privat, și alte aspecte cum sunt: reducerea impo rtanței
sistemului public de pensii, posibilitatea de opțiune a asiguraților și responsabilizarea lor în
legătură cu fondul la care sunt asigurați și cu vârsta de pensionare (în cazul în care doresc să
se pensioneze anticipat, de exemplu), precum și dezvol tarea piețelor financiare, pe seama
fondurilor mobilizate și a investițiilor financiare realizate pe baza lor.
Pe un plan mai larg, introducerea sistemelor private de pensii în România înseamnă o
injecție importantă de capital în economie, pe o perspectiv ă lungă de timp, fiind vizate
alături de aspectele sociale ale reformei și aspecte economice. În plus, alături de dezvoltarea
piețelor financiare românești se creează pe această cale și o legătură mai strânsă între mediile
financiare și economice românești și străine.
În afara motivațiilor de mai sus, în ultimele decenii, două fenomene complementare
au condus la apariția necesității unei alternative la sistemul public, și anume: îmbătrânirea
populației și scăderea natalității. Ambele au avut ca efect modifi carea valorii normale a
raportului populație activă/populație inactivă, creând astfel puternice presiuni asupra
populației active și implicit asupra întregului sistem public de pensii. Previziunile pentru
următoarele decenii indică în continuare deteriorar ea acestui raport. Conform unui studiu
realizat în anul 2006 de către Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale din cadrul
ONU, în anul 2020 populația României în vârstă de peste 65 de ani va reprezenta 17,5 % din
total, iar în anul 2050 ponderea a cestei grupe de populație va fi de 30% din populație.
Deteriorarea raportului între populația activă și cea inactivă și presiunile din ce în ce mai
puternice asupra bugetelor publice de pensii sunt probleme cu care se confruntă, într -o
măsură mai mare sau mai mică, toate țările Europei.
Pentru a face față presiunilor puternice asupra bugetului public de pensii, numeroase
țări au hotărât implementarea unor sisteme de pensii de tip multipilon. În acord cu ceea ce s –
a întâmplat în multe state europene, prin re forma întreprinsă în domeniul pensiilor în
România, s -a decis implementarea a două noi componente ale sistemului de pensii autohton,
și anume: Pilonul II (pensii obligatorii administrate privat) și Pilonul III (pensii facultative
administrate privat). În acest context, în anul 2004 a fost votată Legea 411 privind fondurile
de pensii administrate privat (pilonul II, cu caracter obligatoriu), dar, pe fondul unor
neînțelegeri între potențialii participanți la administrarea fondurilor și partenerii din
sistemu l public, legea s -a aplicat abia din septembrie 2007, iar primele contribuții au intrat în
conturile participanților în luna ianuarie 2008. Apoi, în anul 2006, prin Legea 204 privind
pensiile facultative a fost legiferat și cel de -al treilea pilon al sis temului de pensii (cu caracter
facultativ), care a intrat în vigoare tot în anul 2007.
101 4.5.2. Organizarea și funcționarea fondurilor de pensii administrate privat
În raport cu componenta publică obligatorie a sistemului de pensii, care are la bază
principiul redistributivității între generații, de tipul PAYG (pay -as-you-go) și ale cărei
caracteristici au fost deja analizate, celelalte componente funcționează după alte principii și
rigori. Astfel, componenta privată obligatorie (pilonul II):
se bazează pe c ontribuții obligatorii ale membrilor asigurați;
pe baza contribuțiilor se constituie „fondurile de pensii administrate privat”,
care urmează a se investi și capitaliza conform reglementărilor speciale date în acest sens;
contribuțiile și rezultatele fructi ficării acestora sunt contabilizate în regim
individual pe numele celor care au contribuit la fond;
fondurile de pensii ale acestei variante sunt administrate de către entități
private (administratori de fond), special autorizate și supravegheate de către o autoritate
abilitată în acest sens.
Componenta privată opțională (pilonul III):
se bazează pe scheme opționale de pensii (contribuțiile sunt facultative);
fondurile mobilizate, aferente acestei variante, urmează regimul investițiilor
financiare și al cap italizărilor;
contribuțiile și rezultatele fructificării lor sunt contabilizate în regim
individual pe numele celor care au contribuit la fond;
fondurile de pensii sunt administrate, și în acest caz, de către instituții private,
supuse și ele licențierii ș i supravegherii din partea unei autorități publice.
Operațiunea de organizare și implementare a celor două componente a presupus o
pregătire temeinică și multă prudență pentru a nu destabiliza și mai mult sistemul public de
pensii și pentru a găsi cele mai sigure și eficiente modalități de garantare a fondurilor de
pensii ale populației. Întârzierile guvernanților și ale legislativului în reglementarea și
intrarea în vigoare a acestor fonduri, au legătură, cel puțin în parte, cu evoluțiile de la
începutul a nilor 2000, înregistrate pe piețele financiare interne și internaționale. Falimentul
declarat în anul 2002 al celei mai mari corporații de electricitate americane, ENRON, pe lângă
care funcționa un important fond de pensii cunoscut sub numele 401F, unde îș i aveau
investite economiile o bună parte din cetățenii SUA, și pe care investitorii le -au pierdut în
urma falimentului înregistrat, a provocat anxietate atât în rândul guvernanților cât și al
administratorilor de fonduri, precum și neîncredere printre inv estitori. Pe plan intern,
scandalul de la începutul anilor 2000 în legătură cu căderea celui mai mare fond deschis de
investiții financiare din România, FNI, a reprezentat un argument serios în stoparea
introducerii fondurilor de pensii administrate privat , fără reglementări clare și un control
adecvat din partea autorităților statului.
Totuși, au existat preocupări ale factorilor de decizie în legiferarea acestor
componente, chiar dacă până în anul 2007 acestea nu s -au materializat în practică. În acest
sens, în anul 2000, prin emiterea Ordonanței de Urgență nr. 230 privind organizarea și
funcționarea fondurilor universale de pensii, s -a încercat introducerea celui de -al doilea
pilon al sistemului, și anume componenta privată obligatorie. În esență, actul n ormativ în
cauză respecta principiile enunțate deja, iar aplicarea lui ar fi însemnat realmente o cale justă
pentru creșterea venitului de înlocuire al viitorilor beneficiari de pensii. Dar, Ordonanța
respectivă a fost repede abrogată (fără a fi pusă în ap licare) prin intermediul unei alte
Ordonanțe de urgență (nr. 295/30 decembrie 2000). Motivul principal al neaplicării l -a
constituit faptul că prima ordonanță emisă nu prevedea modalitatea de acoperire a
102 deficitului creat prin transferarea din bugetul asig urărilor sociale de stat a aproximativ o
treime din contribuțiile angajaților și angajatorilor către societățile private care urmau să
administreze fondurile de pensii nou create.
În octombrie 2004 a fost votată Legea 411 privind schemele de pensii adminis trate
privat, care însă s -a aplicat după succesive amendări începând din septembrie 2007.
Apoi, în anul 2006 a fost promulgată Legea 204 referitoare la pensiile facultative
(pilonul III), care de asemenea s -a aplicat din 2007.
Chiar dacă reglementările pr ivind funcționarea pilonilor II și III ai sistemului de
pensii din România sunt foarte stufoase și nu fac decât parțial obiectul cursului nostru,
câteva precizări conținute de documentele aflate în discuție, ni se pare necesar a fi expuse
pentru continuar ea demersului nostru.
Cu privire la cel de -al doilea pilon al sistemului de pensii (varianta privată cu caracter
obligatoriu), legea precizează că fondurile de pensii sunt administrate de către entități
private denumite administratori de fond care în acest scop trebuie să primească licența de
funcționare, iar activitatea lor este monitorizată de către Comisia de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
Membri participanți la fondul de pensii (asigurații) sunt persoanele în vârstă de până
la 35 de ani, la data începerii funcționării pilonului II, care contribuie la sistemul public de
pensii. Acestea sunt obligate să participe la un fond de pensii administrat privat. Există o a
doua categorie de participanți, și anume contribuabilii care la data începerii funcționării
pilonului II aveau vârsta cuprinsă între 35 și 45 ani, care erau contribuitori la sistemul public
de pensii. Pentru ei, participarea la fondurile administrate privat reglementate de pilonul II,
a fost opțională.
Pentru fiecare dintr e membrii participanți la un fond de pensii administrate privat se
constituie un cont individual în care se acumulează contribuțiile lunare și rezultatul din
investirea sumelor cu care au contribuit la fond. În primul an de colectare a contribuției, cota
acesteia a fost de 2% din baza de calcul (aceeași bază de calcul utilizată în sistemul public
pentru determinarea contribuției individuale de asigurări). Inițial, legea prevedea ca în
termen de 8 ani de la începerea colectării, cota de contribuție să se maj oreze cu câte 0,5
puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, ajungând în final la
6%. Din cauza crizei economice și pe fondul precarității resurselor bugetului public din care
trebuiau redirijate aceste resurse către administra torii de fond, în anul 2009 cota de
contribuție a rămas la același nivel de 2% cu cea din anul 2008. De abia în anul 2010 a crescut
la 2,5%. În 2011, cota de contribuție la fondurile de pensii administrate privat (pilonul II) este
de 3%.
La fel ca în cele lalte state din Europa Centrală și de Est, în care construirea sistemelor
de pensii multipilon a demarat pe la jumătatea anilor ^90, în țara noastră, fondurile de pensii
private sunt de tip „contribuții definite”51. În raport cu sistemele de tip „beneficii definite”, în
cazul fondurilor de pensii cu contribuții definite, asigurații plătesc o contribuție al cărei nivel
este definit prin lege, fără însă a cunoaște cu exactitate mărimea pensiei pe care o vor obține.
Cuantumul acesteia este însă în strânsă legăt ură cu mărimea contribuției, cu perioada de
acumulare și, la fel de important, cu randamentul obținut de resursele mobilizate, pe
întreaga perioadă de acumulare. Din acest punct de vedere, reglementarea sistemului de
către autoritatea competentă, în privin ța categoriilor de active în care pot fi investite
51 Conform unui studiu dat recent publicității de către Federația Europeană a Fondurilor de Pensii (EFRP), un procent de
circa 26% dintre salariații europeni economiseșt e pentru pensie prin fondurile de pensii private de tip „contribuții definite”
(DC).
103 resursele dar și supravegherea atentă a administratorilor de fond, în privința randamentelor
obținute de către fiecare dintre aceștia în activitatea de fructificare a fondurilor, devin
elemente esențiale, atașate bunei funcționări a sistemului, menite să asigure beneficiile
așteptate de asigurați pe perioada decumulării.
Fondurile de pensii private de tip „contribuții definite” câștigă din ce în ce mai mult
teren în spațiul european, fiind considerate de ex perți drept definitorii pentru viitor, în
materie de economisire pentru pensie. Principala problemă a acestor tipuri de fonduri de
pensii este nivelul încă redus al contribuțiilor virate. Se consideră că nivelul minim al
contribuțiilor, pentru a produce b eneficii consistente în suplimentarea pensiei din sistemul
public, ar trebui să fie de 10%. Sub acest aspect, cu o cotă de 3% în prezent, aplicată asupra
câștigului brut, și care va crește anual cu 0,5 puncte procentuale până va atinge nivelul de
6%52, România nu îndeplinește această cerință. În prezent este cea mai redusă cotă practicată,
dintre țările care au adoptat acest sistem. Pentru comparație, în țări precum Danemarca
nivelul contribuțiilor este de circa 16% din venitul lunar al participanților, în Cipru de 12,5%,
în Irlanda de 11% ș.a.m.d.
Fiecare participant care aderă la un fond în baza contractului de aderare, beneficiază
de deschiderea unui cont individual în care sunt păstrate unitățile de cont aferente, iar acesta
se angajează să se supună re stricției de a nu participa simultan la mai multe fonduri de
pensii. De menționat că activul deținut de orice participant nu poate fi gajat sau cesionat și,
de asemenea, nu poate face obiectul unei executări silite.
În funcție de investițiile pe care le re alizează, fiecare fond de pensii își asumă un
anumit nivel al riscului și implicit, speră să obțină o rată de randament cât mai mare. Deși
nivelul riscului asumat depinde de strategia de investiți adoptată și de afinitatea pentru risc
a fiecărui administra tor de fond, legea românească53 impune anumite limite pentru a se
asigura securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea investițiilor. Astfel, în
conformitate cu legislația în vigoare, un fond de pensii poate investi în:
instrumente ale pieței mo netare (în proporție de maxim 20% din valoarea
activelor fondului);
titluri de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice din România, emise de
state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European (în
proporție de maxim 70% din val oarea totală a activelor fondului);
obligațiuni sau alte valori mobiliare emise de autoritățile administrației
publice locale (în proporție de maxim 30% din valoarea totală a activelor fondului);
valori mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și su pravegheate (în
proporție de maxim 50% din valoarea totală a activelor fondului );
titluri de stat și alte valori mobiliare emise de state terțe (în proporție de
maxim 15% din valoarea totală a activelor fondului);
obligațiuni și alte valori mobiliare emis e de autoritățile administrației locale
din state terțe (în proporție de maxim 10% din valoarea totală a activelor fondului) sau de
către organisme străine neguvernamentale, dacă instrumentele sunt cotate la bursă și dacă
respectă criteriile de rating (în proporție de maxim 5% din valoarea totală a activelor
fondului);
52 Reglementarea este valabilă pentru Pilonul II în anul 2011.
53 Este vorba de Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, completată și modificată și
respectiv, de Legea 204/2006 privind pensiile facultative completată și modificată.
104 alte instrumente prevăzute de Normele Comisiei de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private.
După cum se poate observa, există o varietate de instrumente oferite de piețele
financiare, în c are activele unui fond de pensii pot fi investite cu bune rezultate. Decizia de a
construi structura unui portofoliu investițional care să aducă cele mai bune randamente,
aparține administratorilor de fond, dar Autoritatea de reglementare și supraveghere a
sistemului de pensii private stabilește marjele superioare, măsurate ca procent din valoarea
totală a activelor fondului, pentru fiecare categorie de instrumente financiare în care se poate
investi. Reglementarea respectivă are menirea de a limita invest ițiile riscante pe care, printr –
o strategie greșită, unii administratori de fonduri de pensii private le pot efectua și pot pune
în pericol în acest fel resursele asiguraților și așteptările lor viitoare.
Legiuitorul român se dovedește mai conservator în raport, de pildă, cu cei din Vestul
Europei. Comparând posibilitățile legale oferite administratorilor de fonduri de pensii de a –
și investi activele, se poate constata că în țările din Vestul Europei, gradul de libertate a
acestei alegeri este mai ridicat, participanților li se oferă mai multe opțiuni privind
investițiile efectuate de fondurile de pensii, mergând până la construirea unor portofolii
personalizate. O astfel de opțiune este modelul multifond care, în esență, presupune
alegerea portofoliului in vestițional într -un mod personalizat și complex, în funcție de vârsta
și apetitul pentru risc al fiecărui asigurat. Există, în general, trei categorii de planuri de
investiții destinate: (a) asiguraților tineri, asociați cu un apetit crescut la risc, (b) u n plan
conservator pentru asigurații care se află în apropierea vârstei de pensionare și care
manifestă prudență sporită legat de protecția activelor dobândite, împotriva turbulențelor
înregistrate pe piețele financiare și (c) un plan moderat pentru asigur ații aflați între cele două
paliere de vârstă. Rolul administratorului de fond este în acest caz unul de consultant
financiar al asiguratului, mai degrabă decât de investitor direct, dar, în același timp,
preocuparea esențială a acestuia din urmă rămâne p rotejarea nivelului activelor fiecărui
participant.
În schimb, în țările Europei Centrale și de Est, a căror experiență în materie de
gestionare a fondurilor de pensii este de dată relativ recentă, legislația permite un număr mai
redus de opțiuni pentru a dministratorii de fond, precum și un anume tip de portofoliu
investițional implicit, pentru aceia dintre participanți care nu aleg în mod activ aderarea la
un fond și, în consecință, sunt repartizați aleatoriu în baza legii la un fond de pensii, atunci
când îndeplinesc condițiile de eligibilitate.
O altă reglementare care are drept scop protejarea resurselor asiguraților este
precizarea expresă, menționată în textul legii54, potrivit căreia fondul de pensii nu poate fi
declarat în stare de faliment. În con diții bine definite și pentru a nu se ajunge la situația de
faliment, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private poate să decidă retragerea
autorizației de funcționare unui fond.
Chiar în raport cu sistemele de pensii din Europa Centrală și de Est, reglementarea
sistemului românesc este mai restrictivă și mai clar conturată. Astfel, în materie de garanții,
sistemul de pensii private din România este singurul din regiunea Europei Centrale și de Est
care oferă clienților atât o garanție absolută d e performanță (randament pozitiv pe toată
perioada de acumulare), cât și una relativă (randament minim calculat periodic în funcție de
performanța medie a pieței). Această prevedere, contestată de unii, agreată de cei mai mulți,
54 Conform art. 8 din Legea 411/2004 și, respectiv, art. 48 din Legea 204/2006.
105 are ca efect asigurarea obț inerii de randamente investiționale competitive atât pe termen
scurt, cât și pe perioade lungi de timp.
Un alt aspect la care ne vom referi este legat de comisioanele de administrare
percepute de administratori. Chiar dacă lansarea sistemului de pensii pr ivate a presupus din
partea administratorilor eforturi semnificative, în România funcționează fondurile de pensii
cu cel mai redus nivel al comisioanelor, respectiv de 2,5% din contribuții și 0,6% pe an din
active. Pentru comparație, în Austria nivelul com isioanelor este de până la 3,5% din
contribuții și 0,8% din active, în Bulgaria 5% din contribuții și 1% din active, în Ungaria 4,5%
din contribuții și 0,8% din active, în Irlanda 5% din contribuții și 1% din active, în Polonia
3,5% din contribuții și 0,6 % din active, în Spania 2% din active și 0,5 puncte procentuale din
randament ș.a.m.d. Nivelul redus al comisioanelor percepute de administratorii de fonduri
de pensii reprezintă, din acest punct de vedere, un stimulent pentru dezvoltarea sistemului
autoht on de pensii administrate privat.
Activele fiecărui fond de pensii administrate privat sunt păstrate de instituția
Depozitarului. Conform Legii numărul 23 din 2007, depozitarul este „instituția de credit din
România, autorizată de Banca Națională a Români ei, în conformitate cu legislația bancară,
sau sucursala din România a unei instituții de credit, autorizată într -un stat membru al
Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, avizată de Comisia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Priva te, pentru activitatea de depozitare, potrivit legii,
căreia îi sunt încredințate spre păstrare, în condiții de siguranță, toate activele fiecărui fond
de pensii administrate privat”. Actualmente în România își desfășoară activitatea următorii
depozitari: Banca Comercială Română S.A ., BRD – Groupe Societe Generale S.A ., Bancpost
S.A., ING Bank N.V. Amsterdam sucursala București
Instituția responsabilă cu reglementarea și supravegherea sistemului de pensii
administrate privat este Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, înființată
prin O.U.G. 50/2005. Aceasta are misiunea principală de a reglementa, coor dona,
supraveghea și controla activitatea sistemului de pensii private, precum și protejarea
intereselor participanților și ale beneficiarilor, prin asigurarea unei funcționări eficiente a
sistemului de pensii private și informarea asupra acestuia.
Concluzia care se degajă din prezentarea fie și trunchiată a unor prevederi legale
privitoare la funcționarea fondurilor de pensii administrate privat, este că, prin prevederile
conținute, cadrul legal este menit a stimula dezvoltarea sistemului de pensii adminis trate
privat. Supravegherea atentă, sistemele de siguranță oferite și controlul efectuat de către
Autoritatea de Reglementare și Supraveghere sunt toate în măsură să stimuleze concurența
și performanța investițională, pe de o parte, iar pe de altă parte, s ă asigure protecția
resurselor mobilizate de la asigurați, chiar în condiții de volatilitate ridicată a piețelor
financiare.
În ceea ce privește cel de -al treilea pilon al sistemului de pensii (varianta privată cu
caracter facultativ), participanții nu au obligația participării la el, înscrierea la un fond de
pensii fiind opțională. Plata contribuțiilor pentru participanții la sistemul de pensii
facultative poate fi împărțită între angajat și angajator, potrivit prevederilor stabilite prin
contractul colec tiv de muncă sau, în lipsa acestuia, pe baza unui protocol încheiat cu
reprezentanții angajaților.
Pentru contribuțiile plătite se acordă o deducere fiscală anuală până la nivelul unei
sume, în prezent echivalentul în lei a 400 euro, atât pentru angajat câ t și pentru angajator.
Deducerea operează din venitul salarial brut lunar sau venitul asimilat acestuia, respectiv
106 din profitul impozabil, în limita unei sume reprezentând, pentru fiecare participant,
echivalentul a 400 de euro, într -un an fiscal.
Administ ratorii de pensii facultative pot fi societățile de asigurări sau alte societăți
comerciale abilitate să administreze fonduri de pensii însă, cu toții trebuie să primească
licența de funcționare în acest scop. Activitatea acestora este monitorizată de Comi sia de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
Dreptul la pensia facultativă se deschide la solicitarea participantului, cu îndeplinirea
următoarelor condiții cumulative:
– participantul să fi împlinit vârsta de 60 ani;
– au fost plătite cel puțin 90 de contribuții lunare (circa 8 ani și jumătate);
– pensia facultativă calculată este cel puțin egală cu valoarea pensiei facultative
minime prevăzute în normele CSSPP, excepții apărând în cazul decesului, respectiv al
invalidității permanente.
Nici în ca zul acestui pilon fondurile de pensii nu pot fi declarate falimentare.
4.5.3. Performanțe înregistrate de fondurile de pensii administrate privat
În ecuația investițiilor financiare efectuate pe baza fondurilor de pensii, timpul joacă
un rol crucial. Peri oada de acumulare, mai cu seamă în cazul pensiilor oblig atorii
administrate privat, este practic aceeași cu durata de cotizare la sistemul public. In cazul
pensiilor facultative, dat fiind criteriul opțiunii exprimate de asigurat pentru aderarea la
sistem, perioada de acumulare poate fi mai mică decât stagiul de cotizare în sistemul public,
dar și aici factorul timp este foarte important. Din această perspectivă, formularea unor
opinii privind funcționarea fondurilor de pensii administrate privat, după o pe rioadă de
doar doi ani, este parțială și subiectivă. Cu toate acestea, unele concluzii pot fi exprimate.
Referitor la Pilonul II, d acă la intrarea în funcțiune a fondurilor de pensii au fost
autorizați pentru funcționare un număr de 18 administratori de pe nsii, după mai bine de doi
ani, în țara noastră funcționează 9 administratori de fonduri de pensii55. Procesul este, în
opinia noastră, unul firesc de consolidare a acestei componente a pieței financiare, în care
jucători care nu îndeplineau condițiile de f uncționare impuse de legiuitor, din punct de
vedere al numărului minim de participanți (de 50.000) sau din punct de vedere al
randamentelor necorespunzătoare obținute, au fuzionat sau au ieșit din piață. În c eea ce
privește activele nete ale acestei compon ente, la 31 martie 2010 acestea erau de 2,967 miliarde
de lei, iar numărul participanților se r idica la 5,004 milioane (Tabel 4 .9.). Există după cum se
poate observa, doi administratori ING și Allianz -Țiriac, care împreună însumează o cotă de
piață de 58% judecată după numărul de participanți și, respectiv, 62, 62% în funcție de
activele deținute. Liderul de necontestat rămâne a dministratorul ING, care deține o cotă de
piață de 32,7% după numărul de participanți și 39,35% după activele nete. Datele respectiv e
oferă informații legate de puterea financiară a acestui jucător, dar și despre veniturile
participanților la acest fond și nu în ultimul rând, despre managementul corespunzător al
riscurilor la administratorul în cauză.
Tabel 4.9.
55 aprilie 2010 (n.a.)
107
Sursa: Buletin lunar al CSSPP, martie 2010.
În ceea ce privește evoluția fondurilor de pensii facultative (Pilonul III), la 31 martie
2010, numărul administratorilor de fond care funcționau în piață era de 13. Numărul
participanților care au încheiat un contract de pensie privată facultativă se ridică la 193.793,
în timp ce valoarea activelor nete aflate în administrare este de 246,1 milioane lei (Tabel 4.10).
Pentru c omparație, la finele anului 2008, fondurile de pensii facultative înregistrau 150.745
participanți , iar valoarea activelor nete aflate în administrare era de 84,3 milioane lei. Deși
variația ambilor indicatori arată un trend crescător, caracterul facultati v pe de o parte, iar pe
de altă parte recesiunea de pe piața muncii și restrângerea cheltuielilor la care au fost
obligate firmele, dau o dimensiune mult redusă a acestei componente. Pilonul III a suferit
puternic de pe urma efectelor generate de recesiune pe piața muncii, creșterea sa fiind mult
mai lentă. Este cunoscut că această componentă s -a dezvoltat în special ca urmare a
participării angajatorilor, care oferă în pachetul salarial complex și o componentă de pensie
facultativă. Într -o mare măsură, ea este rezultatul unui avantaj fiscal, în sensul că
angajatorilor li se recunoaște o cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil în limita
echivalentului a 400 de euro pe an pentru fiecare participant. De aceeași limită de
deductibilitate benefic iază și angajatul la determinarea venitului impozabil anual. Până în
anul 2009 , cele două categorii de deductibilitate erau în limita ech ivalentului a 250 de euro pe
an atât pentru angajat , cât și pentru angajator.
Tabel 4.10
108
Sursa: Buletin lunar al CSSPP, martie 2010.
Un alt indicator supus atenției este randamentul obținut în urma investițiilor
efectuate pe baza fondurilor mobilizate la sistem. Din acest punct de vedere, administratorii
de fonduri de pensii au reușit pe întreaga perioadă de funcționare să administreze eficient,
sigur și profitabil, activele participanților care au aderat la cei doi piloni, chiar dacă au
acționat pe o piață marca tă de volatilitate și incertitudini. Astfel, în anul 2009, randamentul
mediu ponderat al fondurilor private de pensii a fost de 17,17%, în condițiile în care alte
instrumente ale pieței financiare , ca de exemplu titlurile de stat , au oferit investitorilor
randamente medii în 2009 între 10% si 11%, iar dobânzile la depozitele bancare s -au situat
între 12% si 13%. De la lansare până în prezent, randamentul nominal anualizat al fondurilor
investite pe Pilonul II a fost de 15,01%, iar dacă ținem seama de infla ția anualizată a
perioadei respective de 4,99%, rezultă un randament real de 9,55% (Tabel 4.11).
Randamentul mediu ponderat al fondurilor de pensii private Pilonul II
Tabel 4.11
Indicatorul și perioada Procente
1. Randamentul mediu ponderat in anul 2009 17,7
2.Media anualizată de la lansare până în prezent 15,01
3.Inflația anualizată 4,9956
4.Randament real de la lansare până în prezent 9,55
Sursa: Buletin lunar al CSSPP, decembrie 2009.
Pe componenta pensiilor facultative randament ele obținute au fost mai mici (T abel
5.4), respectiv, la nivelul anului 2009 randamentul mediu ponderat a fost de 15,77%, iar
randamentul anualizat al întregii perioade a fost de 7, 87%. Rezultatul ne arată că anul 2009 a
fost o perioadă care a generat rezultate superioare pe ntru administratorii de fonduri de
pensii, pe fondul unor randamente superioare oferite de unele instrumente așa cum au fost
titlurile de stat sau depozitele bancare.
56 mai 2008 – decembrie 2009.
109 Dacă se are în vedere inflația anualizată a perioadei respective de 6,41%, rezultă un
randament real de la lansare până în prezent de doar 1,37%.
Randamentul mediu ponderat al fondurilor de pensii private Pilonul III
Tabel 4 .12
Indicatorul și perioada Procente
1. Randamentul mediu ponderat in anul 2009 15,77
2.Media anualizată de la lansar e până în prezent 7,87
3.Inflația anualizată 6,4157
4.Randament real de la lansare până în prezent 1,37
Sursa: Buletin lunar al CSSPP, decembrie 2009.
Randamentele obținute de fondurile de pensii din România, superioare tuturor
fondurilor de pensii din statele dezvoltate, dar și în comparație cu cele obținute de țările
Europei Centrale și de Est, pot fi explicate prin câțiva factori care au acționat pe piața
autohtonă, între care: prudența administratorilor din România pe întreaga perioadă de
funcționare și strategia conservatoare de investi ții; investiții zero în active „toxice” sau
periculoase (produse financiare derivate, sintetice sau str ucturate, cu expunere la piața
„subprime” din Statele Unite ale Americii), care au afectat fondurile de pensii și p e ceilalți
investitori instituționali din statele dezvoltate ale lumii; legislația foarte prudentă și
restrictivă, precum și supravegherea atentă a CSSPP.
În ceea ce privește structura portofoliilor investiționale ale fondurilor de pensii
administrate pri vat, întreaga perioadă analizată (T abel 4.13 și G rafic 4.1) este caracterizată de
investiții efectuate preponderent în active cu grad scăzut de risc, așa cum sunt titlurile de stat
și obligațiunile corporative ori cele ale organismelor străine neguvernamen tale, sau
depozitele bancare.
Structura portofoliilor fondurilor de pensii administrate privat în %
Tabel 4.13
Categoria de active Perioada
Dec.
2008 Dec.
2009 Martie
2010
Titluri de stat 60.49 64,70 65,40
Obligațiuni corporative 24.14 13,23 16,01
Depozite bancare 13.20 4,90 3,08
Obligațiuni municipale – 1,28 1,01
Acțiuni 1.72 9,34 11,55
Titluri de participare 0,45 0,91 0,67
Altele – 1,8 0,09
Obl. neguvernamentale – 3,82 2,19
Sursa datelor: Buletinele lunare și anuale ale CSSPP.
Grafic 4.1
57 mai 2007 – decembrie 2009.
110
Pilonul II – Structura portofoliului investitional
0,00%1000,00%2000,00%3000,00%4000,00%5000,00%6000,00%7000,00%
Titluri de statObl corporative
Depozite bancareObl municipaleAcțiuni
Titluri de participareAltele
Obl. neguvernamentaleDec. 2008
Dec. 2009
Mar. 2010
Anul 2009 a fost, fără îndoială , anul titlurilor de stat, care, pe fondul nevoii de
lichidități a bugetului de stat , a oferit cele mai bune randamente. Această tendință a
continuat și în 2010 chiar dacă se remarcă glisarea investitorilor spre piața acțiunilo r, pe
fondul evoluțiilor pozitive înregistrate pe piața bursieră. De asemenea, plasamentele în
depozite bancare înregistrează o scădere semnificativă din cauza reducerii dobânzilor
bonificate de către bănci.
Și pe pilonul III al pensiilor facultative, cel mai bine reprezentate în portofoliile
investiționale ale administratorilor de fond au fost titlurile de stat și o bligațiunile municipale
(Tabel 4 .14 și Grafic 4 .2). În ultima perioadă este evidentă tendința de diversificare a
portofoliului investițional și deplasarea acestuia într -o mai mare măsură către acțiuni și
obligațiuni corporatiste, concomitent cu o ușoară scădere a ponderii titlurilor de stat.
Structura portofoliilor fondurilor de pensii facultative în %
Tabel 4.14
Categorii de active Perioada
Dec.
2008 Dec.
2009 Martie
2010
Titluri de stat 65.16 68,91 66,85
Obl corporative 17.26 6,89 9,16
Depozite bancare 12.43 6,09 4,54
Obl municipale – 3,43 2,80
Acțiuni 4,26 12,61 14,58
Titluri de participare 0,89 0,54 0,43
Altele – – 0,5
Obl. neguverna mentale – 1,53 1,14
Sursa datelor: Buletinele lunare și anuale ale CSSPP.
Grafic 4.2
111
Pilonul III – Structura portofoliului investitional
0,0010,0020,0030,0040,0050,0060,0070,0080,00
Titluri de statObl corporative
Depozite bancareObl municipaleAcțiuni
Titluri de participareAltele
Obl. neguvernamentaleDec.08
Dec.09
Mar.10
112 4.5.4. Concluzii privind funcționarea fondurilor de pensii private
Aspectele luate în studiu referitoare la funcționarea fondurilor de pensii și a
rezultatelor obținut e de acestea pe o perioadă relativ scurtă de timp, ne permit a învedera
câteva concluzii, fie ele și parțiale.
Într-o perioadă de aproximativ doi ani, pe un cadru reglementativ prudent, s -a
înregistrat un proces de consolidare a fondurilor de pensii admin istrate privat, în piață
rămânând doar acei jucători care îndeplinesc condițiile de soliditate financiară și au numărul
de participanți impus de autoritatea de reglementare.
Într-o vreme în care pe piețele financiare s -au manifestat turbulențe și volatilit ate
ridicată, randamentele nominale și reale înregistrate de fondurile de pensii din țara noastră
sunt superioare altor componente ale pieței financiare interne și internaționale.
Structura portofoliului investițional al activelor fondurilor de pensii a f ost în mod
preponderent calată pe instrumente cu un grad redus de risc, așa cum sunt titlurile de stat și
obligațiunile municipale și corporatiste, dar care au oferit un randament ridicat în perioada
respectivă. În ultimul an se remarcă tendința de diversi ficare a portofoliului investițional și
deplasarea către acțiuni și obligațiuni corporatiste, concomitent cu o ușoară scădere a
ponderii titlurilor de stat. În condițiile în care în anul 2010 randamentele titlurilor de stat și
dobânzile la depozitele banca re înregistrează un trend descrescător, este de așteptat ca
această tendință de diversificare a portofoliului investițional să continue.
Concepte și noțiuni de reținut
Pensia pentru limită de vârstă;
Pensia anticipată;
Pensia anticipată parțială;
Pensia de invaliditate;
Pensia de urmaș;
Fonduri de pensii administrate privat;
Administratori de fond;
Sistemul multifond;
Componenta privată obligatorie (pilonul II);
Componenta privată facultativă (pilonul III);
Contribuții definite;
Beneficii definite;
Investiții financiare efectuate pe baza fondurilor de pensii ;
Structura portofoliului investițional;
Randamentul mediu ponderat al fondurilor de pensii administrate privat.
Întrebări de autoevaluare
1. Care sunt condi țiile de eligibilitate pentru pensia pentru limită de vârstă ?
2. Care sunt condi țiile de eligibilitate pentru pensia anticipată?
3. Cum se calculează penalizarea în cazul pensiei anticipate parțiale?
4. Cum se calculează s tagiul potențial în cazul pensiei de invaliditate?
5. Care este alcătuirea b azei de calcul pentru determinarea pensiei de urmaș?
6. Care sunt caracteristicile componentei private obligatori i (pilonul II)?
7. Care sunt caracteristicile componentei private facultative (pilonul III)?
113 8. Care sunt cerințele impuse instituției administ ratorului de fonduri private de
pensii?
9. Care sunt tipurile de active în care pot fi investite r esursele fondurilor de pensii
administrate privat?
10. Cine sunt participanții la fondurile de pensii pr ivate cu caracter obligatoriu
(Pilonul II) ?
11. Care este nivelul actual al deductibilităților pentru participanții la componenta
privată facultativă de pensii (pilonul III)?
12. Care sunt caracteristicile sistemului multifond?
13. Explicați diferențele dintre sistemele de tip contribuții definite versus b eneficii
definite.
Temă de lucru.
Caracterizați randamentul mediu al fondurilor de pensii admi nistrate privat pe baza
ultimelor date publicate în B uletinele de specialitate al e CSSPP.
Bibliografie suplimentară de studiu
1. Fiț, Simona „Propunere de pol itică publică privind vi abilizarea sistemului românesc de
pensii” , Editura Mirton, Timișoara, 2009, pag.115 -143.
2. Șeulean , Victoria „ Protecție și a sigurări sociale ”, Editura Mirton, Timișoara, 2003, pag.
145-153.
3. Legea 411/2004 privind fondurile de p ensii administrate privat, completată și
modificată.
4. Legea 204/2006 privind pensiile facultative completată și modificată.
5. Buletinele lunare și anuale ale CSSPP, perioada 2008 -2010.
114 Capitolul 5
ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
5.1. Prestații acordate prin Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate și condițiile de obținere acestora
În afara drepturilor de pensie descrise în capitolele precedente, pe rsoanele angajate și
alte persoane care realizează venituri din diverse surse, pentru care există obligația asigurării
la sistemul de asigurări de sănătate, beneficiază de concedii medicale plătite și indemniza ții
de asigurări sociale de sănătate plătite î n cazul în care, din diverse motive, expres precizate
de lege, capacitatea de muncă a acestora este întreruptă sau este redusă.
O mențiune foarte importantă este legată de faptul că până în anul 2005 inclusiv,
astfel de drepturi se plăteau celor în drept d in bugetul asigurărilor de pensii, ordonatorul
principal de credite fiind Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Începând cu anul 2006,
calculul și plata acestor drepturi a trecut în sarcina Fondul național unic de asigurări sociale
de sănătate gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Rațiunea trecerii unor
astfel de presta ții din bugetul asigurărilor de pensii către bugetul asigurărilor sociale de
sănătate a fost legată de necesitatea consolidării financiare a sistemului public de pensii, pr in
externalizarea din bugetul de stat a presta țiilor care nu au legătură directă cu pensiile. În ce
ne prive ște, am optat să prezentăm presta țiile de felul celor men ționate, în cadrul acestui
capitol și nu la capitolul legat de asigurările sociale de sănăt ate, cu scopul de a le asigura o
tratare sistemică.
A doua men țiune se referă la cadrul legal care reglementează aceste presta ții. Dacă
până în anul 2005, ele se calculau și se acordau în baza Legii 19/2000 privind pensiile și alte
drepturi de asigurări s ociale, în vigoare la acea dată, începând cu anul 2006, ele sunt
reglementate de Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului numărul 158/2005, actualizată, privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Principalele categorii de prestații aco rdate în baza actului normativ amintit fac
referire distinctă la:
a. concedii medicale și indemniza ții pentru incapacitate temporară de muncă
determinată de boli obi șnuite sau de accidente în afara procesului muncii;
b. concedii medicale și indemniza ții pentru p revenirea îmbolnăvirilor și recuperarea
capacității de muncă, exclusiv pentru situa țiile rezultate ca urmare a unor
accidente de muncă sau boli profesionale;
c. concedii medicale și indemniza ții pentru maternitate;
d. concedii medicale și indemniza ții pentru îng rijirea copilului bolnav;
e. concedii medicale și indemniza ții de risc maternal.
Persoanele asigurate și beneficiare ale prestațiilor de asigurări sociale enumerate mai
sus sunt cele care:
1. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de
serviciu, precum și orice alte activități dependente;
2. desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive,
legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr -o
organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în
condițiile legii, cu ale persoanelor angajate;
115 3. beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru
șomaj, în condițiile legii;
4. persoanele care se află în una dintre situațiile următoare: asociați, comanditari sau
acționari; membri ai asociației familiale; persoane autorizate să desfășoare activități
independente; persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii ș i
indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav,
în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006. Între
persoanele asigurate care se află în situa țiile arătate se află și pensionarii de invaliditate
gradul III și nevăzătorii care sunt membri ai asociației familiale sau persoane autorizate să
desfășoare activități independente.
Dreptul la concediile și indemniza țiile prevăzute mai sus este condi ționat de plata
contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor presta ții.
În plus, pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate,
persoanele asigurate menționate trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a. să îndeplinească stagiul minim de cotizare prevăzut de lege, a șa cum se va vedea în
continuare. Astfel, asigurații cu contract de muncă pe durată determinată, precum și
asigurații titulari de contract individual de asigurare care realizează venituri anua le în
cuantumul minim prevăzut de lege pentru a contribui la sistemul public de asigurări58,
beneficiază de aceste drepturi dacă au realizat cel puțin o lună de stagiu î n ultimele 12
luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical . Potrivit Or donanței de
Urgentă a Guvernului nr.158/2005, în calculul stagiului de cotizare intră și perioadele
asimilate așa cum sunt cele în care asiguratul: (a) beneficiază de concedii medicale și
indemnizații corespunzătoare; (b) a beneficiat de pensie de invaliditate; (c) asiguratul a
urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata
normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora; (d) a beneficiat de
concediu și indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 1, 2 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani. Pentru unele dintre riscurile indemnizate
din fondurile sistemului public de asigurări sociale nu se impun condiții de stagiu de
cotizare realizat anterior producerii lor. Este cazul accidentelor de muncă, al bolilor
profesionale, al urgențelor medico -chirurgicale, al tuberculozei, al bolilor infecto –
contagioase din grupa A59, neoplaziilor și SIDA. De asemenea, dreptul asiguraților la
ajutorul de deces nu este condiționat de îndeplinirea nici unui stagiu de cotizare.
b. să prezinte adeverința de la plătitorul de indemnizații din care să reiasă numărul de
zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu
excepția urgențelor medico -chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A;
c. să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, după caz, în intervalul de timp și în
condițiile stabilite prin le ge, în vederea exercitării verificării de către reprezentanții
plătitorilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
5.2. Resursele pentru acoperirea financiară a prestațiilor pentru
concedii și indemniza ții
58 Cel puțin 3 sa larii medii brute, cumulat, într -o perioadă de un an calendaristic (n.n.)
59 Lista cuprinzând urgențele medico -chirurgicale precum și bolile infectocontagioase din grupa A sunt stabilite
prin hotărâre de guvern, la propunerea Ministerului Sănătății.
116 Resursele principale pentru acoperi rea financiară a presta țiilor puse în discuție sunt
contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemniza ții, plătite de către
angajator pentru persoanele angajate sau asimilate lor, de către institu ția care administrează
bugetul asig urărilor pentru șomaj, în cazul șomerilor și respectiv, de către persoanele care
încheie contract individual de asigurare cu Casa Na țională de Asigurări de Sănătate. C ota de
contribuție pentru concedii ș i indemniza ții, destinată exclusiv finanțării cheltu ielilor cu plata
drepturilor menționate, este de 0,85%, aplicată asupra fondului de salarii sau, după caz,
asupra drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj și asupra veniturilor supuse
impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat
de către titulari cu casele teritoriale de asigurări de sănătate. Prin fond de salarii realizat se
înțelege totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de
natură salarială, cu unele e xcepții, care vor fi detaliate mai jos.
Cu privire la baza de calcul pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de
asigurări sociale de sănătate datorate de către angajator și/sau orice plătitor de venituri de
natură salarială sau asimilate salar iilor, se poate formula regula generală potrivit căreia,
aceasta este reprezentată de suma câștigurilor brute realizate de persoanele angajate sau
asimilate acestora, corectată cu excepțiile prevăzute la art. 296^15 și 296 ^16 din Codul Fiscal
valabil de la 1 ianuarie 2011 .
Excepțiile menționate la articolul 296^15 sunt denumite „ excepții generale ” și sunt
detaliate în Anexa 3 la acest volum, dar în esență, este vorba de diverse categorii de ajutoare,
avantaje în natură, avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul
acordării și la momentul exercitării acestuia, indemnizații de transfer și mutare, cheltuielile
efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajatului și alte
avantaje în bani sau natură acordate salariaților care nu au, de regulă, caracter repetitiv fiind
acordate legat de o anume situație sau stare în care se află salariatul sau persoana asimilată
acestuia .
Excepțiile menționate la art. 296^16 detaliate în Anexa 4 la acest volum sunt denumite
„excepții specifice ” și conțin fie drepturi cuvenite unor persoane care își desfășoară
activitatea în domenii de activitate și date fiind condițiile de muncă angajații beneficiază de
asigurări proprii domeniului respectiv, fie este vorba de drepturi cu car acter excep țional. În
prima dintre situațiile amintite intră de exemplu, drepturile cuvenite personalului militar și
civil angajat pe bază de contract al Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor, Serviciului Român de Infor mații, Serviciului de Informații
Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și
în sistemul Ministerului Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor și Direcția
Generală de Protecție și Anticorupție. Deoarece riscurile atașate acestor domenii de activitate
sunt mai ridicate în raport cu sectoarele obi șnuite, aici există și funcționează un sistem
propriu de asigurare a personalului, prin urmare pentru această categorie de personal
angajatorul nu plăteș te contribuție pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de
sănătate. În cea de -a doua situație a excepțiilor specifice, este vorba de anumite drepturi cu
caracter excepțional și care nu intră în baza de calcul a contribuției pentru concedii și
indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorat ǎ de angajator. Motivul neincluderii lor
în baza de calcul, în opinia noastră, este că asemenea drepturi nu au legătură directă cu
riscurile atașate procesului muncii și nu indemnizează efectele producer ii acestora. Ca
exemple, pot fi menționate: sumele cuvenite pentru participarea salariaților la profit;
veniturile reprezentând plăți compensatorii; sumele primite ca membrii în consiliile de
117 administrație, adunarea generală a acționarilor, comisiile de ce nzori, indemnizații plătite de
angajatori pe perioada de neconcurență ș.a.
În baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate și a contribuției pentru
concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorat ǎ de angajator se includ60 și
sumele reprezentând: a) cuantumul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, acordate
în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, modificată și republicată, numai
pentru primele 5 zile de incapacitate temporară de muncă suportate d e angajator și b)
cuantumul sumelor reprezentând indemnizații de incapacitate temporară de muncă drept
urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr.
346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli pr ofesionale, republicată,
numai pentru primele 3 zile de incapacitate suportate de angajator.
De asemenea, constituie bază de calcul pentru c ontribuția pentru concedii și
indemnizații de asigurări sociale de sănătate, valoarea sumelor plătite cu titlu de
indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau
boală profesională, pentru situațiile în care aceasta este suportată din fondul de asigurare
pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Contribuția se suportă deci , fie de angajator, fie de fondul de asigurare pentru
accidente de muncă și boli profesionale, după caz. Cu alte cuvinte, suportatorul
indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă
sau boală profesională devine și su portatorul contribuției aferente pentru concedii și
indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
Un alt aspect care trebuie reținut este legat de plafonarea bazei lunare de calcul
pentru contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate. Astfel,
baza lunară de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților din
luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime
brute pe țară garantate în plată. Relația de calcul a plafonului admis pentru respectiva bază
de calcul se poate formula astfel:
Smbg Na 12 BCPci (5.1),
unde:
-BCPci, baza lunară de calcul plafonată pentru calculul contribuției pentru concedii și
indemnizații;
– Na, numărul d e angajați/personal asimilat acestora;
– Smbg, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Păstrând exemplul unui angajator cu 6 angajați utilizat anterior și aplicând formula (5.
1), rezultă că baza de calcul maximă la care se va calcula contribuție p entru concedii și
indemnizații, la nivelul unei luni din anul 2011, în care conform Legii bugetului asigurărilor
sociale de stat, salariul minim brut lunar garantat în plată este de 670 lei, se obține:
BCPci = 6 x 12 x 670 = 48.240 lei.
După un calcul s implu, pe o persoană asigurată, media lunară a bazei de calcul
pentru contribuție pentru concedii și indemnizații este 8.040 lei.
Baza de calcul lunară a contribuției pentru concedii și indemnizații pentru persoanele
care încheie contract individual cu CNAS, conform aceluiași principiu aplicat, nu poate
depăși plafonul a 12 salarii minime brute pe țară.
60 Potri vit punctului 12 din Normele metodologice de aplicare a titlului IX.2 din Codul fiscal, Contribuții sociale
obligatorii.
118 Veniturile provenite din cota de contribuție pentru concedii și indemnizații se prevăd
distinct și se contabilizează ca atare la partea de venituri a bu getului Fondului național unic
de asigurări sociale de sănătate.
În ceea ce privește cheltuielile pentru plata drepturilor cuvenite pentru concedii și
indemnizații, acestea se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului Fondului național
unic de a sigurări sociale de sănătate.
Dacă în execuția bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe
această componentă a concediilor medicale și indemnizațiilor se realizează excedente anuale
(cazul în care veniturile depășesc cheltuielile prevăzute), acestea se reportează în anul
următor.
Eventualele deficite înregistrate pe parcursul execuției bugetare și deficitul anual
rezultat prin plata prestațiilor prevăzute se acoperă din disponibilitățile înregistrate în anii
precedenți cu această destinație sau de la bugetul de stat, dacă acestea nu sunt suficiente sau
nu există.
5.3. Calculul și acordarea p restațiilor pentru concedii și
indemniza ții
5.3.1. Reguli generale privind calculul și acordarea p restațiilor pentru
concedii și indemniza ții
Ca regulă generală, baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale se determină
ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, din cele 12 luni din care se constituie stagiul
de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară luna r, pe baza cărora se
calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
În cazul în care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul a
indemnizațiilor se utilizează perioadele asimilate stagiului de cotizare, veniturile care se iau
în considerare în baza de calcul sunt:
a) indemnizațiile de asigurări sociale de care au beneficiat asigurații;
b) salariul de bază minim brut pe țară din perioadele respective, pentru situațiile în
care asiguratul a beneficiat de pensie de invalidit ate sau a urmat cursurile de zi ale
învățământului universitar, organizate potrivit legii;
c) indemnizația lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.
În situațiile în care asigurați lor nu li se cere condiția de stagiu pentru acordarea
acestor prestații, ca de exemplu în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale, al
urgențelor medico -chirurgicale, al tuberculozei, al bolilor infecto -contagioase din grupa A61,
neoplaziilor și SIDA, dar și pe durata concediului de risc maternal, iar stagiul de cotizare
realizat este mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizațiilor o constituie venitul lunar din
prima lună de activitate pentru care s -a stabilit să se plătească contribuția.
Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se
plătesc zilele lucrătoare. De asemenea, la stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite
se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare decl arate nelucrătoare,
61 Lista cuprinzând urgențele medico -chirurgicale precum și bolile infectocontagioase din grupa A sunt stabilite
prin hotărâre de guvern , la propunerea Ministerului Sănătății.
119 precum și cele referitoare la stabilirea programului de lucru, prevăzute prin contractele
colective de muncă.
Conform reglementărilor în vigoare, asigurații beneficiază de concedii și de
indemnizații în baza certificatului medical eli berat de medicul curant, care se află în relație
contractuală cu casele de asigurări de sănătate sau are încheiată o convenție în acest sens cu
respectiva instituție.
5.3.2.Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă
Asigurații din sistemul pu blic beneficiază de concediu medical și, în consecință, de
indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă dacă dovedesc starea de incapacitate
printr -un certificat medical eliberat conform reglementărilor în vigoare.
Șomerii aflați la cursuri de calif icare, recalificare, perfecționare sau, după caz, la alte
forme de pregătire profesională, organizate potrivit legii, care, drept urmare a accidentelor
survenite în timpul și din cauza practicii profesionale, suportă o incapacitate temporară de
muncă, bene ficiază de aceleași prevederi ca și ceilalți asigurați privind accidentul de muncă.
Suportatorul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă poate fi
angajatorul sau, după caz, bugetul asigurărilor sociale de stat, în funcție de numărul de zile
în care asiguratul se află în această situație, precum și de situația asiguratului în raporturile
sale cu casa teritorială de asigurări de sănătate, și anume dacă este asigurat prin efectul legii
sau este titular al unui contract individual de asigurare.
Concret, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel:
1. de către angajator , din prima zi până în a 5 -a zi de incapacitate temporară de muncă
pentru persoanele angajate în baza unui contract de muncă sau a raporturilor de serviciu,
precum și în cazul persoanelor care desfă șoară activită ți în funcții elective sau sunt numite în
cadrul autorită ții executive, legislative ori judecătore ști, pe durata mandatului, și al
membrilor cooperatori dintr -o organiza ție a coopera ției mește șugărești, ale căror drepturi și
obligații sunt asimilate cu ale angajaților;
2. din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate , începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform celor men ționate mai sus, și până la
data încetării incapacită ții temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;
b) din prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul șomerilor și al persoanelor
asigurate pentru care legea prevede obligativitatea asigurării la sistemul de asigurări de
sănătate. În această categorie pot fi men ționați: (1) asociații, comanditarii sau ac ționarii; (2)
membrii unei asocia ții familiale; (3) persoanele autorizate să desfă șoare activită ți
independente; (4) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii și
indemniza ții pentru maternitate și concedii și indemniza ții pentru îngrijirea copilului bolnav,
în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006 .
Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de
cel mult 183 de zile într -un interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire. Trebuie
precizat însă, că începând cu a 91 -a zi concediul medical care atestă starea de incapacitate de
muncă se poate prelungi până la 183 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor
sociale.
Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este mai
mare în cazul unor boli speciale și se diferențiază astfel:
un an, în intervalul ultimilor 2 ani pentru tuberculoză pulmonară și unele boli
cardiovasculare, stabilite potrivit legii;
120 un an, cu drept de prelungire până la un an și jumătate, de către medicul expert al
asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani pentru tuberculoză meningeală, peritoneală
și urogen itală, inclusiv a glandelor suprarenale, precum și pentru SIDA și cancer de orice tip
în funcție de stadiul bolii;
un an și șase luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară
operată și osteoarticulară;
6 luni, cu posibilitatea de prelu ngire până la maximum un an, în intervalul
ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert
al asigurărilor sociale.
În perioade de incapacitate temporară de muncă, pe durata concediului medical,
asiguratul trebu ie să urmeze și un program de recuperare, de refacere a capacității de muncă.
Acest lucru nu este însă posibil în toate cazurile și, plecând de la această constatare, soluțiile
sunt diferite.
În primul rând, dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea d uratelor de acordare a
indemnizației pentru incapacitate temporară, prevăzute de lege, medicul curant propune, iar
medicul expert decide pensionarea de invaliditate.
În al doilea rând, în situații temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul
curant propune, iar medicul expert aprobă prelungirea concediului medical peste 183 de zile,
în scopul continuării programului recuperator și al menținerii asiguratului în activitate.
Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform
procedurilor stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în raport cu evoluția
cazului și cu rezultatele acțiunilor de recuperare.
În al treilea rând, dacă bolnavul a fost recuperat, dar nu integral, inclusiv după
prelungirea legală a concediului medical, medicul expert al asigurărilor sociale poate decide
reducerea programului de lucru, reluarea activității în raport de pregătirea profesională și de
aptitudini ori pensionarea de invaliditate.
În cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de
invaliditate, plata indemniza ției pentru incapacitate temporară de muncă se face până la
sfârșitul lunii următoare celei în care s -a emis avizul, fără a se depă și durata maximă de
acordare a concediului.
Asigurații a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului
de odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizație pentru incapacitate
temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele
neefectuate să fie reprogramate.
De indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă beneficiază în aceleași
condiții ca și ceilalți asigurați, pensionarii care, potrivit legii, realizează venituri dintr -o
activitate profesională pentru care se c alculează și se plătește contribuție de asigurări sociale.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă
1itmI
ivită ca urmare a unui accident în afara procesului muncii sau ca urmare a unei boli
obișnuite se determină prin aplicarea unui procent de 75% asupra bazei de calcul
determinate așa cum s -a arătat în paragraful precedent:
10075Bc I1itm
(5.2)
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă
determinată de tubercul oză, SIDA, cancer de orice tip precum și de boală infectocontagioasă
din grupa A și urgențe medico -chirurgicale
2itmI este de 100% din aceeași bază de calcul:
121
Bc I2itm (5.3)
5.3.3. Prestații pentru prevenirea îmbolnăvir ilor și recuperarea capacității de
muncă
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor și al recuperării capacității de muncă, asigurații
din sistemul public beneficiază de o seamă de drepturi astfel:
a) indemnizații pentru reducerea timpului de muncă;
b) concediu și ind emnizație pentru carantină;
c) tratament balnear, în conformitate cu programul de recuperare.
a) Indemnizația pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata
normală se acordă unor categorii de asigurați, care, din motive de sănătate, nu mai pot
realiza durata normală de muncă, și anume:
persoane care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și
funcționari publici;
persoane care își desfășoară activitatea în funcții elective sau sunt numite în cadrul
autorității executive, l egislative sau judecătorești, pe durata mandatului;
membrii cooperatori dintr -o organizație a cooperației meșteșugărești.
Concediul medical și, în consecință, indemnizația cuvenită pentru reducerea timpului
de lucru cu o pătrime din durata normală de lucru se acordă la propunerea medicului curant
cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12
luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape.
Cuantumul brut lunar al acestei indemnizații se sta bilește ca diferență între baza de
calcul utilizată pentru determinarea indemnizațiilor de asigurări sociale și venitul salarial
brut realizat de către asigurat prin reducerea timpului normal de lucru, fără a depăși 25% din
baza de calcul:
Irtm = Bc – Vsbrtm ( 5.4)
cu condiția ca:
10025Bc Itmr
(5.5)
b) Indemnizația pentru carantină se acordă asiguraților cărora li se interzice
continuarea activității din cauza u nei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul
eliberat de către Inspectoratul Teritorial de Sănătate Publică. Cuantumul brut lunar al
indemnizației pentru carantină se determină prin aplicarea unui procent de 75% asupra
bazei de calcul pentru stabilirea indemnizațiilor de asigurări sociale, așa cum s -a arătat mai
sus.
c) În ceea ce privește drepturile de tratament balnear și de recuperare a capacită ții
de muncă , de ele beneficiază asigurații aflați în incapacitate temporară de muncă pe o
perioadă mai mare de 90 de zile consecutive, pe baza biletului de trimitere, î n condițiile
prevăzute în Contractul -cadru privind acordarea asisten ței medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate.
Beneficiarilor în cauză li se întocmește un program individual de recuperare, stabilit
de medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcție de
natura, stadiul și prognosticul bolii, structurat pe etape.
122 După fiecare etapă prevăzută în programul individual de rec uperare, asigurații sunt
supuși reexaminării medicale. În funcție de rezultatele acesteia, medicul expert al
asigurărilor sociale, după caz, actualizează programul individual de recuperare, recomandă
reluarea activității profesionale sau propune pensionare a de invaliditate.
Programul individual de recuperare poate include și tratament balnear, în funcție de
tipul bolii. Durata acestuia este de 15 -21 de zile și se stabilește de medicul expert al
asigurărilor sociale în funcție de tipul afecțiunii și de natu ra tratamentului.
Programul individual de recuperare este obligatoriu și se realizează în unită ți sanitare
specializate aflate în rela ție contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Pe perioadele în
care asiguratul, din motive imputabile lui, nu își î ndeplinește obligația de a urma și de a
respecta programul individual de recuperare, plata indemnizațiilor cuvenite se sistează.
Controlul programului individual de recuperare, precum și respectarea acestuia de
către asigurat se realizează de către organe le specializate din structura caselor de asigurări de
sănătate.
5.3.4. Indemnizația de maternitate
Asiguratele au dreptul pe o perioadă de 126 de zile calendaristice la concediu pentru
sarcină și lehuzie, perioadă în care beneficiază de indemnizația de maternitate. De acelea și
drepturi beneficiază și femeile care nu se mai află, din motive neimputabile lor, în situa ția de
a primi acest drept, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calită ții de asigurat.
Faptul că pierderea calită ții de asigur at nu s -a produs din motive imputabile persoanei în
cauză se dovede ște cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimila ții acestora. Baza
de calcul a indemnizației de maternitate se constituie în această ultimă situație din media
veniturilor luna re pe baza cărora s -a calculat contribuția pentru concedii și indemnizații, din
ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calității de asigurat.
Cele 126 de zile de concediu sunt destinate în părți egale – 63 de zile pentru sarcină și
63 de zile pentru le huzie. Perioadele se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea
medicului și de opțiunea persoanei beneficiare , în așa fel încât durata minimă obligatorie a
concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice .
O excepție de la regula acordări i celor 63 de zile de concediu prenatal o prezintă
femeile cu handicap asigurate. Ele beneficiază de concediu pentru sarcină începând cu luna a
6-a de sarcină dacă prezintă certificatul de persoană cu handicap.
În cazul în care copilul se naște mort sau mo are în perioada concediului de lehuzie,
indemnizația de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.
Concediul medical pentru maternitate se plătește în baza cererii tip privind solicitarea
drepturilor de asigurări sociale și după caz, a certificatului de persoană cu handicap emis în
condițiile legii. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate.
Cuantumul lunar brut al indemnizației de maternitate este de 85% din baza de calcul,
determinată cum s -a arătat mai sus:
10085Bc Im (5.6)
Cu privire la constituirea și stabilirea bazei de calcul sunt necesare unele precizări pe
care le vom face în continuare. Perioada care se are în vedere la determinarea bazei de calcul
se constituie din ultimele 6 luni anterioare lunii de acordare a concediului de maternitate, pe
123 baza cărora s -a achitat contribuția pentru concedii și indemnizațiile la sistemul de asigurări
sociale de sănătate sau au fost realizate perioade asimilate stagiulu i de cotizare62. Baza de
calcul este utilă pentru stabilirea mediei zilnice a indemnizației. Această mărime se stabilește
prin raportarea veniturilor la zilele lucrate pentru care s -a achitat contribuția pentru concedii
și indemnizații la sistemul de asigur ări sociale de sănătate, din cele 6 luni anterioare lunii de
acordare a concediului medical:
Izm = V : Nz ( 5.7)
Dacă în calcul intră și perioade în care asiguratul a beneficiat de indemnizație pentru
șomaj, acestea reprezintă stagiu de cotizare, iar veniturile luate în considerare sunt egale cu
valorile indemnizației de șomaj la care s -a calculat și s -a achitat contribuția. Dacă în perioada
luată în calcul, persoana a fost asigurată facultativ, în baza un ui contract de asigurare,
sumele lunare luate în calcul sunt chiar veniturile declarate în contractele de asigurare. Dacă
salariata nu a obținut venituri în toate cele 6 luni, baza de calcul se poate restrânge la lunile
efective de venit realizat, dar nu m ai puțin de o lună pentru care s -a calculat contribuția
pentru concedii și indemnizații la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Dacă salariata are
stagiu de cotizare de o lună realizat, dar acesta nu se regăsește în cele 6 luni anterioare lunii
de acordare a concediului medical, nu se poate constitui baza de calcul. Pentru situațiile în
care, în perioada celor 6 luni, salariata beneficiază de indemnizații pentru concedii medicale,
se iau în calcul atât zilele pentru care s -a plătit indemnizația, cât ș i valoarea acesteia, necesare
pentru a constitui raportul (Izm = V : Nz) arătat mai sus. Dacă în baza de calcul intră
perioade în care asigurata a beneficiat de contribuție pentru creșterea copilului sau a urmat și
cursuri de zi ale învățământului universi tar, pe durata normală a acestora, veniturile luate în
considerare pentru această perioadă sunt la nivelul salariului minim brut garantat în plată
(în prezent 670 lei). Indemnizația de maternitate se acordă pentru numărul de zile lucrătoare
din perioada d e concediu medical.
5.3.5. Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav
Asigurații au dreptul la concediu și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav în
vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente,
până la împlinirea vârstei de 18 ani. Această indemnizație se acordă din bugetul Fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate.
Beneficiar al indemnizației pentru creșterea copilului sau pentru îngrijirea copilului
bolnav poate fi opțional orica re dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește condițiile de
stagiu prevăzute de lege.
De această indemnizație beneficiază și asiguratul care, în condițiile prevăzute de lege,
a adoptat, a fost numit tutore sau căruia i s -au încredințat copii spre creșt ere și educare ori în
plasament familial.
Părintele sau susținătorul legal care beneficiază de indemnizație are obligația să
depună lunar plătitorului de drepturi adeverința/declarație pe proprie răspundere care să
62 Perioadele asimilate stagiului de cotizare sunt perioadele în care nu se contribuie pentru concedii și
indemnizații la sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar care pot fi folosite la obținerea unora dintre
drepturile de asigurări sociale. Perioadele asimilate pot fi: a) perioada cât asigurata a beneficiat de concedii
medicale, de concediu pentru creșterea copilului, de pensie de invaliditate; b) perioada în care asigurata a urmat
și cursuri de zi ale învățămâ ntului universitar, pe durata normala a acestora, cu condiția absolvirii (O.U.G. nr.
158/2005).
124 ateste fie că celălalt părinte sau susțin ător legal nu exercită concomitent același drept, fie că
nu îndeplinește condițiile să -l solicite.
Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a
copilului cu handicap cu afecțiuni intercurente până la împlinirea vârstei d e 18 ani se acordă
pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie și a certificatului
pentru persoanele cu handicap emis, în condițiile legii, după caz.
Durata de acordare a acestei indemnizații este de maximum 45 de zile calenda ristice
pe an pentru un copil, cu excepția situațiilor în care copilul contactează boli contagioase,
suferă de neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenții
chirurgicale. În aceste ultime situații menționate, durata concediulu i medical este stabilită de
medicul curant până la 90 de zile, iar după depășirea termenului de 90 de zile, de către
medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.
Cuantumul lunar brut al indemnizației pentru creșterea copilului sau îngrijirea
copilului bolnav (I îc) se stabilește în procent de 85% din baza de calcul determinată pentru
acordarea altor drepturi de asigurări sociale:
10085Bc Iîc (5.8)
5.3.6. C oncedii medicale și indemniza ții de risc maternal
Dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condi țiile prevăzute de Ordonan ța
de urgen ță a Guvernului nr. 96/2003 privind protec ția maternită ții la locurile de muncă,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004. În esență, este vorba de
asigurarea unor condi ții corespunzătoare de muncă pentru salariatele gravide și mamele,
lăuze sau care alăptează și care lucrează în condi ții de muncă socotite cu risc ridicat, a șa cum
sunt prevăzute în anexa la Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 96/2003 ( radiații, zgomote
de înaltă frecven ță, noxe, toxicitate sporită și altele) .
Pe perioada de sarcină sau lehuzie, salariatele au dreptul la concediul de risc
maternal care se poate acorda, în întregime sau frac ționat, pe o perioadă ce nu poate depăși
120 de zile. Atestarea stării respective se face de către medicul de familie sau de medicul
specialist, care eliberează un certificat medical în acest sens. De precizat însă că acest
concediu nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislația privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Eliberarea certificatului medical
se face în condițiile în care salariata s -a prezentat la consulta țiile prenatale și postnatale,
conform normelor Ministerului Sănătății.
Pe durata c oncediului de risc maternal salariata are dreptul la o indemnizație de risc
maternal, care se suporta din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate .
Cuantumul indemnizației prevăzute în acest caz este egal cu 75% din baza de calcul ut ilizată
la determinarea contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum a fost tratată mai sus.
În situația în care nu se îndeplinește condiția de stagiu necesară pentru stabilirea
cuantumului indemnizației, pentru acordarea acesteia, întregirea se face avându -se în vedere
salariul minim brut pe economie, corespunzător perioadei creditate. Pentru indemnizația de
risc maternal nu se datorează contribuția de asigurări sociale de stat. Durata concediului de
risc maternal reprezintă perioada asimilată st agiului de cotizare. Calculul și plata
indemnizației de risc maternal se fac lunar de către angajator, cel mai târziu o data cu
lichidarea drepturilor salariale pe luna în care se acordă concediul de risc maternal.
De asemenea, pe perioada alăptării (lehuz iei), salariata are dreptul în acest scop la
reducerea timpului de lucru cu până la o pătrime din programul normal de lucru.
125 5.3.7. Calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale
Stabilirea cuantumului lunar al fiecărui drept de asigurări sociale a fost deja amintită
în subcapitolele anterioare.
Atunci când concediul medical se acordă pentru fracțiuni din lună, în determinarea
valorii drepturilor de primit se pleacă de la baza de calcul zilnică stabilită prin raportarea
bazei de calcul lunare la num ărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul care
se ponderează cu procentul de calcul pentru fiecare drept și cu numărul de zile lucrătoare
din perioada pentru care se acordă concediul medical.
Relația de calcul se poate formula astfel:
cm
ilc nzlpNzlBcIas (5.9)
unde: Ias C – indemnizația de asigurări sociale cuvenită;
Bcl – baza de calcul lunară, ea fiind diferită de la caz la caz, așa cum s -a arătat;
Nzl i – numărul de zile lucrătoare din luna producerii riscului;
p – procentul din baza de calcul lunară prevăzut de lege pentru fiecare drept în parte;
Nzl cm – numărul de zile lucrătoare din concediul medical sau concediul pentru
creșterea/îngrijirea copilului în luna respectivă.
Calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se fac pe baza certificatului
medical emis în conformitate cu legea, care constituie document justificativ pentru plată.
Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a
lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
Operațiile de calcul și plată a indemnizațiilor de asigurări sociale se efectuează lunar,
de către următoarele persoane:
angajator pentru asigurații care au calitatea de angajat sau asimilată acestuia, cel
târziu odată cu lichidarea drep turilor salariale pe luna respectivă;
instituția care administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj,
în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului medical pentru șomeri;
casa de asigurări de sănătate, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru
care s -a acordat concediul medical, pentru asigurații care au calitatea de: asociați,
comanditari sau acționari; membri ai asociației familiale; persoane autorizate să desfășoare
activități independente; persoane care încheie un cont ract de asigurări sociale pentru
concedii și indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea
copilului bolnav, în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie
2006; femeile care nu se mai află, din motive neimputabile lor, în situația de asigurat prin
efectul legii, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat.
Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților de către angajator și
care, potrivit legii, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate
pentru luna respectivă. Dacă suma de plată depășește suma contribuțiilor datorate de aceșt ia
în luna respectivă, diferența se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
Dacă o persoană își desfășoară activitatea în două sau mai multe unități, în fiec are
unitate fiind asigurată, indemnizațiile de asigurări sociale la care are dreptul se calculează și
se plătesc, după caz, de către fiecare angajator sau de către casele teritoriale de pensii,
respectiv de asigurări de sănătate.
126 Durata concediilor medic ale pentru tuberculoză, neoplazii, SIDA, a concediilor
pentru sarcină, lehuzie și îngrijirea copilului bolnav, pentru reducerea timpului de muncă și
pentru carantină, precum și pentru risc maternal nu diminuează numărul zilelor de concediu
medical acordate unui asigurat pentru celelalte afecțiuni.
Concediile medicale acordate cu întrerupere între ele se iau în considerare separat,
durata lor necumulându -se.
Cuantumul indemnizațiilor de asigurări sociale acordate pe o perioadă mai mare de
90 de zile se inde xează odată cu indexarea valorii punctului de pensie.
Ajutorul de deces care se cuvine asiguraților din bugetul Fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către:
– angajator, în cazul deces ului angajaților lor ori al unui membru de familie al
acestora;
– instituția care gestionează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în
cazul decesului șomerului, respectiv al unui membru al familiei sale;
– casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului ori
membrilor de familie, în situația titularilor de contract individual de asigurare.
Mai detaliat, plătitorii drepturilor de asigurări sociale la care se face referire sunt
următoarele categorii de persoane ju ridice/fizice:
persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea personalul angajat
pe bază de contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum și persoanele
juridice la care își desfășoară activitatea funcționarii public i;
persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea personalul încadrat
în muncă pe bază de convenții civile de prestări servicii;
autoritatea electivă, executivă, legislativă sau judecătorească în cadrul căreia își
desfășoară activitatea în funcții elective sau sunt numite persoanele, pe durata mandatului;
organizațiile cooperației meșteșugărești unde își desfășoară activitatea membrii
cooperatori;
persoanele juridice sau fizice prestatoare ale cursurilor de calificare, recalificare,
perfecționare sau ale altor forme de pregătire profesională pentru șomerii care, din cauza
accidentelor de muncă sau bolilor profesionale produse din vina prestatorului, suportă o
incapacitate temporară de muncă;
instituția care administrează fondul pentru plat a ajutorului de șomaj;
casele teritoriale de pensii, respectiv casele de asigurări de sănătate.
Indemnizațiile de asigurări sociale se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau
mandatarului desemnat prin procură specială de către acesta.
În cazul a siguratului decedat, indemnizațiile de asigurări sociale cuvenite pentru
luna în curs și neachitate acestora se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în
lipsa acestora, persoanei care face dovada că l -a îngrijit până la data decesului.
Plata indemnizațiilor de asigurări sociale încetează începând cu ziua următoare celei
în care:
– beneficiarul a decedat;
– beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru acordarea indemnizațiilor;
– beneficiarul și -a stabilit domiciliul pe terit oriul altui stat cu care România nu are
încheiată convenție de asigurări sociale;
– beneficiarul și -a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România are
încheiată convenție de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că indemniz ațiile
se plătesc de către celălalt stat.
127 Termenul de prescripție pentru indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale
nesolicitate este de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Cuantumul drepturilor solicitate în ăuntrul acestui termen pe baza actelor justificative se
achită la nivelul cuvenit pentru perioada prevăzută în certificatul medical sau la data
decesului, înscrisă în certificatul de deces.
Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizații se recuperează de la beneficiari tot
în termenul de prescripție de 3 ani. Recuperarea sumelor necuvenite se efectuează de către
angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata acestor drepturi. Sumele
nerecuperate din cauza decesului beneficiarilor nu se ma i urmăresc.
Pentru corecta evidență a acordării concediilor medicale și a calculului
indemnizațiilor aferente, pentru gestionarea eficientă a bugetului Fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate, prin lege sunt instituite mai multe paliere de control, așa cum
vom vedea în continuare63.
Astfel, controlul asupra corectitudinii acordării concediilor medicale și a
indemnizațiilor de asigurări sociale, al respectării programelor recuperatorii și oportunității
stabilirii acestora cade în sarcina CNP P, respectiv al CNAS, prin intermediul structurilor lor
teritoriale. În cazuri justificate, CNAS, respectiv casele de asigurări de sănătate, cooptează
reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice sau ai direcțiilor de sănătate publică și ai
direcțiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele și instituțiile din administrația
publică centrală cu rețea sanitară proprie. La nivelul CNAS, respectiv al caselor de asigurări
de sănătate, se constituie comisii mixte de analiză a concediilor medical e, conform
protocolului încheiat între CNAS -CNP P și medicii de expertiză.
Controlul se realizează ca urmare a sesizării casei de asigurări de sănătate de către
plătitori, precum și prin sondaj, la inițiativa autorităților abilitate să realizeze acest cont rol.
Controlul privind respectarea obligațiilor prevăzute în convențiile încheiate de către
medicii curanți cu casele de asigurări de sănătate se efectuează de către organele de control
ale CNAS, respectiv ale caselor de asigurări de sănătate. În cazul co nstatării nerespectării
prevederilor legii, sunt sesizate comisiile de disciplină din cadrul colegiului medicilor de la
nivelul fiecărui județ, respectiv din cadrul Colegiului Medicilor București sau, după caz, din
cadrul Colegiului Medicilor Dentiști din România, pe domeniul de competență, precum și
unitățile cu care medicii se află în relații contractuale, pentru luarea măsurilor legale ce se
impun. Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor din România, a consiliilor județene ale
medicilor și al munici piului București vor aplica măsurile prevăzute de legislația în vigoare,
în situația în care constată nerespectarea dispozițiilor legii cu privire la eliberarea
certificatelor medicale.
Prin lege s -a instituit și verificarea prezenței asiguraților aflați în incapacitate
temporară de muncă la adresa de domiciliu sau la reședința indicată. Aceasta se efectuează
de către plătitorii de indemnizații, care vor avea în vedere programul individual de
recuperare recomandat de către medicul specialist.
Pentru pers oanele aflate în incapacitate temporară de muncă ce refuză verificarea
prezenței la adresa de domiciliu sau la reședința indicată, plata indemnizațiilor încetează de
la data la care s -a constatat acest fapt.
Pentru asigurații care realizează venituri expri mate în valută, baza de calcul a
indemnizațiilor de asigurări sociale cuvenite acestora o constituie media din ultimele 6 luni
anterioare producerii riscurilor, a veniturilor obținute, transformate în lei la cursul de schimb
63 Este vorba de Ordonan ța de urgență nr.158/2005, art. 51, completată și republicată, varianta 2011.
128 valutar oficial comunicat de BN R, din data stabilită pentru plata drepturilor salariale sau a
veniturilor asigurate din lunile respective.
Indemnizațiile de asigurări sociale prevăzute de legile în vigoare în țara noastră se
pot transfera în țările în care asigurații își stabilesc domi ciliul sau reședința, în condițiile
reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte. Plata
indemnizațiilor cuvenite se poate face în moneda țărilor respective sau într -o altă monedă
asupra căreia s -a convenit.
5.3.8. Indem nizația pentru creșterea copilului
Prestația menționată în titlu este legiferată în prezent de Ordonanța de Urgență
111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, care a intrat în
vigoare de la data de 1 ianuarie 2011 și care a preluat în bună parte prevederile Ordonanței
de Urgență nr. 148/2005 privind susținerea familiei. În același timp însă, noul cadru normativ
aduce reglementări diferite de cele în vigoare până în 2010, atât în privința duratei
concediului de care se poat e beneficia, cât și a cuantumului indemnizației cuvenite, precum
și a condițiilor de acordare. În plus, este stabilită o perioadă de tranziție, astfel că beneficiarii
care au intrat în drepturi înainte de data de 1 ianuarie 2011, vor fi indemnizați în cond ițiile
Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, până la stingerea drepturilor respective. În cele ce
urmează vom trata aceste prestații așa cum sunt legiferate în prezent.
În baza actului Ordonanței de Urgență 111/2010 privind concediul și indemnizația
lunară p entru creșterea copiilor, începând cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, în
ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii,
venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe
venit potrivit prevederilor Codului fiscal, pot beneficia opțional de următoarele drepturi:
a) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și de o
indemnizație lunară. Indemnizația lunară aferentă concediului se stab ilește în acest caz,
în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi
mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei. După împlinirea de către copil a vârstei
de un an, cu excepția copilului cu handicap, persoane le care au optat pentru acordarea
concediului pentru creșterea copilului și indemnizație lunară până la vârsta de un an a
copilului, au dreptul la concediu fără plată pentru creșterea acestuia până la împlinirea
vârstei de 2 ani;
b) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o
indemnizație lunară. În acest caz, indemnizația lunară aferentă concediului se stabilește
în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi
mai mică de 600 lei și nici mai mare de 1.200 lei;
c) pentru copilul cu handicap concediul pentru creșterea copilului se acordă până la
împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizația aferentă se acordă în
cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ulti mele 12 luni și nu poate fi
mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei.
În conformitate cu vechile reglementări nu exista posibilitatea alegerii perioadei de
concediu și nici diferențierea pe cale de consecință, a indemnizației de primit.
Cuantumu l indemnizațiilor lunare prevăzute pentru fiecare caz în parte dintre cele
trei menționate mai sus, se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr -o sarcină
gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr -o astfe l de
naștere.
În afara indemnizației lunare pentru creșterea copiilor, prin lege se acordă și alte
129 avantaje materiale persoanelor aflate în această situație. Astfel, pe perioada până la
împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani sau 3 ani, în cazul cop ilului cu handicap,
cuantumul alocației de stat prevăzut de Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru
copii, republicată, se stabilește la suma de 200 lei.
De asemenea, persoanele care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de
concediul pentru creșterea copilului și indemnizatia lunară corespunzătoare până la vârsta
de un an, obțin venituri supuse impozitului (venituri din salarii, din activități independente
și din activități agricole), înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, au dreptul la
un stimulent de inserție în cuantum lunar de 500 lei pentru perioada rămasă până la
împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani. De același stimulent de inserție beneficiază și
persoanele care obțin venituri supuse impozitului pân ă la împlinirea vârstei de 3 ani a
copilului cu handicap.
Nivelurile indemnizației lunare pentru creșterea copiilor, al stimulentului de inserție
și al alocației de stat se pot actualiza, pe bază de hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii , Familiei și Protecției Sociale.
Dacă persoanele care beneficiază de indemnizația lunară solicita dreptul la stimulent
de inserție, plata indemnizației pentru creșterea copilului se suspendă. Cu alte cuvinte, nu se
poate beneficia de cele două categorii de prestații simultan.
În afara perioadei active, în calculul celor 12 luni prevăzute ca o condiție de stagiu
necesar pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, se includ și perioadele în
care persoanele s -au aflat în una sau mai multe din tre următoarele situații :
au beneficiat de indemnizație de șomaj, stabilită conform legii, sau au realizat perioade
de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, în condițiile prevăzute de actele normative
cu caracter special care reglementează conc edierile colective;
s-au aflat în evidența agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, în vederea
acordării indemnizației de șomaj;
au beneficiat de concedii și de indemnizații de asigurări sociale de sănătate prevăzute de
Ordonanța de urgență a G uvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de
asigurări sociale de sănătate, actualizată și republicată;
au beneficiat de concedii medicale și de indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și
recuperarea capacității de muncă, în baza L egii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă și boli profesionale, republicată;
au beneficiat de pensie de invaliditate, în condițiile legii;
se află în perioada de întrerupere temporară a activității, din inițiativa angajatorului, fără
încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau
similare, potrivit legii;
au beneficiat de concediu și indemnizație lunară pentru creșterea copilului;
au beneficiat de concediu și indemnizație lunară pentru creșterea cop ilului cu handicap;
au beneficiat de concediu fără plată pentru creșterea copilului;
se află în perioada de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată
determinată și începerea unui alt contract de muncă pe durata determinată, asa cum este
aceasta definită de Codul muncii;
și-au însoțit soțul/soția trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate;
au efectuat sau efectuează serviciul militar pe bază de voluntariat, au fost concentrați,
mobilizați sau în prizonierat;
frecventează, fără întreru pere, cursurile de zi ale învățământului preuniversitar sau,
după caz, universitar și postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat,
130 organizat potrivit legii, în țară sau într -un alt stat membru al Uniunii Europene, într -un
domeniu recunosc ut de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
au calitatea de doctorand, în condițiile Legii Învățământului;
se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învățământ preuniversitar și
începerea, în același an calendarist ic, a unei alte forme de învățământ preuniversitar, cursuri
de zi, organizate potrivit legii, frecventate fără întrerupere;
se află în perioada cuprinsă între absolvirea cursurilor de zi ale învățământului
preuniversitar, organizat potrivit legii, și încep erea învățământului universitar, cursuri de zi,
în același an calendaristic;
se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învățământ universitar,
cursuri de zi, cu sau fără examen de licență sau de diplomă, și începerea, în același an
calendaristic, a unei alte forme de învățământ universitar, cursuri de zi, organizate potrivit
legii, frecventate fără întrerupere;
se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învățământ universitar,
cursuri de zi, cu sau fără examen de licență sau de diplomă, și începerea, în același an
calendaristic, a învățământului postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat,
cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fără întrerupere;
se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învățământ postuniversitar,
cursuri de zi, și începerea, în același an calendaristic, a unei alte forme de învățământ
postuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fără întrerupere;
se află în perioada de 60 de zile de la finalizarea cursurilor învățământului obligatoriu
sau, după caz, de la absolvirea cursurilor de zi ale învățământului preuniversitar, universitar
și postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, cu sau
fără examen de absolvire, în vederea angajării ori, după caz, trecerii în șomaj, calculate
începând cu data de 1 a lunii următoare finalizării studiilor;
au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare și
perfecționare profesională din inițiativa angajatorului sau la care acesta și -a dat acordul,
organizate în condițiile legii;
se află în perioada cuprinsă între absolvirea cursurilor de zi ale învățământului medical
superior, organizat potrivit legii, cu examen de licență organizat în prima sesiune, și
începerea primului rezidențiat după absolvire.
Se observă că legiuitorul a surprins o gamă largă de situații care se pot constitui în
stagiu asimilat pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului, fiind vizați cu
deosebir e tinerii aflați la studii sau în perioada dintre două categorii de studii.
De asemenea, în ideea armonizării și coordonării sistemului românesc de securitate
socială cu cele ale altor state membre, persoanele care au realizat activități profesionale în
statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state care aplică prevederile Regulamentelor
CE privind coordonarea sistemelor de securitate socială64 beneficiază de totalizarea
perioadelor de activitate realizate în aceste state pe baza prevederilor respec tivelor
Regulamente.
Opțiunea beneficiarului pentru solicitarea acestui drept se exprimă în scris, pe bază
de cerere și nu poate fi schimbată pe parcursul acordării drepturilor.
64 Este vorba de Regulamentul CE nr. 883/2004 al Parlament ului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004
privind coordonarea s istemelor de securitate socială, și de Regulamentul CE nr. 987/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a
Regulamentului CE nr. 883/2004.
131 Concediul medical și indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în sit uația în
care solicitantul îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este cetățean român, cetățean străin sau apatrid;
b) are, conform legii, domiciliul sau reședința pe teritoriul României;
c) locuiește împreună cu copilul/copiii pentru care solicită dreptur ile și se ocupă de
creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Beneficiar al indemnizației pentru creșterea copilului sau pentru îngrijirea copilului
bolnav poate fi, opțional oricare dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește condițiile de
stagiu prevă zute de lege, principala cerință fiind aceea de stagiu de cotizare la sistem.
De această indemnizație, respectiv de stimulentul de inserție sau alocația de stat,
beneficiază și asiguratul care, în condițiile prevăzute de lege a adoptat, a fost numit tutor e
sau căruia i s -au încredințat copii spre creștere și educare ori în plasament familial de
urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi
numai pentru copiii săi.
Precizări importante se aduc prin noile reg lementări și în privința veniturilor care
constituie baza de calcul. Astfel, veniturile care se iau în considerare în baza de calcul
pentru stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului reprezintă, după caz:
a) pentru veniturile din sala rii: (1) la locul unde se află funcția de bază : suma netă
încasată de persoana îndreptățită, rezultată după deducerea din venitul brut a impozitului
pe salarii, a contribuțiilor sociale, a contribuțiilor la fondurile de pensii facultative și a
cotizației sindicale plătită în luna respectivă. Pentru persoanele care realizează venituri din
salarii, solde/salarii din funcție, venitul brut reprezintă salariul de bază, indemnizații, sporuri,
prime, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor acordate de
angajator, potrivit legii; (2) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri: suma încasată de
persoana îndreptățită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul
determinate ca diferență între venitul brut și contri buțiile obligatorii pe fiecare loc de
realizare a acestora.
b) suma încasată de persoana îndreptă țită, calculată potrivit legii, de către plătitorul
acesteia, pentru perioadele asimilate;
c) suma încasată de persoana îndreptă țită care realizează venituri profesionale
supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt
considerate neimpozabile;
d) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din
activități independente determinat în cond ițiile legii;
e) suma rezultata după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din
activități agricole determinat în condițiile legii.
În cazul în care o persoană realizează concomitent venituri supuse impozitului din
mai multe surse, se iau în c alcul toate veniturile lunare încasate de aceasta. În cazul
persoanelor care realizează concomitent venituri supuse impozitului atât în țară, cât și în
statele care aplică Regulamentele comunitare în materie, se iau în calcul doar veniturile
realizate în ț ară.
Indemnizația pentru creșterea copilului și, după caz, stimulentul de inserție sau
alocația de stat se acordă la cerere, pe baza livretului de familie sau a certificatului de naștere
al copilului și a certificatului de persoană cu handicap, după caz.
În cazul în care intervine decesul părintelui care îndeplinea condițiile pentru a
beneficia de concediul și de indemnizația lunară, respectiv de stimulentul de inserție sau
132 alocația de stat, iar celălalt părinte nu îndeplinește condițiile prevăzute de le ge, părintele
supraviețuitor are dreptul să beneficieze, la cerere, de drepturile părintelui decedat.
Concediul și, în consecință, indemnizația pentru creșterea copilului și respectiv,
stimulentul de inserție sau alocația de stat, se acordă pentru fiecar e dintre primele 3 nașteri
sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor care iau în tutelă sau plasament copii.
Situația copilului născut mort sau situația în care acesta moare în perioada corespunzătoare
concediului de maternitate nu se are în ved ere la stabilirea primelor 3 nașteri pentru care se
acordă drepturile prevăzute de lege pentru creșterea copilului.
Durata de acordare a concediului pentru creșterea copilului se prelungește
corespunzător în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept. În
astfel de situații, se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de lege. Pe
perioada suprapunerii situațiilor respective, cuantumul indemnizației lunare se majorează cu
suma de 600 lei pentru fiecare dintre copi i, începând cu cel de -al doilea.
Începând cu cea de -a patra naștere sau, după caz, al patrulea copil adoptat,
încredințat în vederea adopției, dat în plasament ori în plasament în regim de urgență sau
pentru care s -a instituit tutela, persoanele care îndep linesc condițiile prevăzute de lege au
dreptul la un concediu fără plata indemnizației pentru creșterea copilului. Durata
concediului fără plată este de 4 luni și se acordă integral, o singură dată, fiecăruia dintre
părinții firești ai copilului sau, după caz, fiecăreia dintre persoanele care au adoptat copilul,
cărora li s -a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în
plasament în regim de urgență, asistentului maternal profesionist pentru copiii proprii,
precum și pers oanei care a fost numită tutore, în perioada până la împlinirea de către copil a
vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
Concediul fără plata indemnizației pentru creșterea copilului se acordă de către
angajator pe bază de cerere , însoțită de copia livretului de familie sau a certificatului de
naștere al copilului ori, după caz, de copia actului constatator al nașterii sau a extrasului de
naștere, ori de actele doveditoare privind situația juridică a copilului față de persoana
îndreptățită. Concediul se acordă succesiv celor doi părinți, respectiv persoanelor
îndreptățite, perioadele de concediu făra plată pentru îngrijirea copilului, cuvenite fiecărui
părinte, neputând fi suprapuse.
Cuantumul lunar al indemnizației pentru creștere a copilului este de 75% din media
veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni.
10075Bc Icc (5.10)
La stabilirea bazei de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului se iau în
considerare toate veniturile realizate de persoana îndre ptățită, precum și veniturile aferente
perioadelor asimilate. În situația persoanelor care realizează venituri din activități
independente sau agricole, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se
recalculează în baza dovezilor eliberate de organ ele competente privind veniturile efectiv
realizate în perioada pentru care s -a luat în calcul venitul estimat în vederea plății anticipate
a impozitului sau, după caz, pentru care s -a completat declarația pe propria raspundere.
Dovezile respective se tran smit de către persoana beneficiară la agenția teritorială în termen
de 30 de zile de la comunicare. Dacă în urma recalculării rezultă un cuantum mai mare al
indemnizației pentru creșterea copilului față de cel stabilit inițial, diferența de cuantum se
acordă pentru toată perioada de la data stabilirii dreptului. Dacă din recalculare rezultă un
133 cuantum mai mic al indemnizației pentru creșterea copilului față de cel stabilit inițial,
diferența de cuantum stabilită de la data acordării se recuperează de la ben eficiar.
Pentru luna în care s -a născut copilul se ia în calcul venitul cuvenit în luna respectivă.
În situația în care cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului se constituie numai din
perioadele asimilate, fără venituri aferente acestora, cuant umul indemnizației pentru
creșterea copilului este de 600 lei. Dacă persoana realizează venituri o perioadă de câteva
luni în interiorul celor 12 luni, baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației
pentru creșterea copilului este reprezentată de suma totală a veniturilor realizate în aceste
luni, împărțită la 12. În acest caz, dacă din calculul indemnizației pentru creșterea copilului
potrivit formulei date rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă o indemnizație de
600 lei.
Fondurile ne cesare plății drepturilor de creștere a copilului se asigură din bugetul de
stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar calculul și plata
drepturilor prevăzute de lege, inclusiv a contribuției individuale de asigurări social e de
sănătate, se fac de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale prin agențiile teritoriale.
Pentru acordarea drepturilor de creștere a copilului reprezentând indemnizație,
stimulent de inserție sau alocație de stat pentru copii, cererile și docum entele din care rezultă
îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun la primăria comunei, orașului,
municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București, pe raza căreia/căruia solicitantul
își are domiciliul sau reședința.
Până la data de 10 a fiecărei luni, primăriile au obligația de a transmite pe bază de
borderou cererile înregistrate în luna anterioară, însoțite de documentele justificative, la
agențiile pentru prestații sociale județene, respectiv a municipiului București (age nții
teritoriale). Cererile de solicitare a drepturilor de creștere a copilului se soluționează în
termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenția teritorială, prin decizie de
admitere sau, după caz, de respingere, emisă de directorul exec utiv al agenției. Decizia luată
se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
Drepturile reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului se stabilesc după
cum urmează:
d) începând cu ziua următoare celei în care înceteaz ă, conform legii, concediul de
maternitate și plata indemnizației aferente, dar nu mai devreme de a 43 -a zi de la data
nașterii copilului dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;
e) începând cu data nașterii copilului , dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii,
pentru acordarea conce diului de maternitate și a indemnizației aferente;
f) începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă
cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s -au aprobat ori,
după caz, s -au institui t măsurile de protecție a copilului;
g) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în
care cererea nu a fost depusă în termenul de 60 de zile prevăzut de lege;
h) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul st imulentului de inserție nu
mai realizează venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal, și
solicită revenirea în concediul pentru creșterea copilului, dacă cererea este depusă în termen
de 30 de zile de la această dată.
De menționat un aspect important, și anume că, pe perioada acordării indemnizației
pentru creșterea copilului, plata pensiei de invaliditate și a venitului de completare, acordate
asiguraților potrivit legii, nu se suspendă.
134 Drepturile reprezentând stimulentul de inserție se cuvin după caz, astfel:
a) începând cu ziua următoare celei în care persoana îndreptățită își reia activitatea
profesională și realizează venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului
fiscal, dacă cererea este depusă în t ermen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;
b) de la data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii,
pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;
c) de la data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea
este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s -au aprobat ori, după caz, s –
au instituit măsurile de pro tecție a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în
care cererea nu a fost depusă în termenul de 60 de zile prevăzut de lege;
e) începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul indemnizației pentru creșterea
copilului realizează venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Codului fiscal,
și plata acesteia se suspendă, dacă cererea este depusă în termen de 30 de zile de la această
dată.
Plata alocației de stat pentru copii prevăzută de Ordonanța 111/2010 privind
concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor se face începând cu luna
următoare celei în care s -a născut copilul, în condițiile prevăzute de Legea nr. 61/1993,
republicată, și în baza cererii și a documentelor do veditoare care se pot depune cu 30 de zile
înainte de încetarea concediului de maternitate.
Pentru fracțiunile de lună, cuantumul drepturilor prevăzute de lege se stabilește
proporțional, în funcție de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pe ntru care
acestea se cuvin și se acordă.
Plata indemnizației pentru creșterea copilului încetează cu ziua următoare celei în
care:
a) copilul a împlinit vârsta de un an sau, după caz, 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul
copilului cu handicap;
b) a avut l oc decesul copilului.
Plata indemnizației pentru creșterea copilului prevăzută mai sus se suspendă
începând cu luna următoare celei în care:
a) beneficiarul este decăzut din drepturile părintești;
b) beneficiarul este îndepărtat, conform legii, de la ex ercitarea tutelei;
c) beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege în vederea
încredințării copilului spre adopție ori de menținere a măsurii de plasament;
d) beneficiarul execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest prev entiv
pe o perioada mai mare de 30 de zile;
e) copilul este abandonat ori este internat într -o instituție de ocrotire publică sau
privată;
f) beneficiarul a decedat;
g) beneficiarul realizează venituri supuse impozitului și copilul nu a împlinit vârsta
de un an, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;
h) se constată că timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poștale
returnate.
În fine, dacă beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile care -i dau dreptul de a primi
indemnizația pentru cre șterea copilului, aceasta se suspendă începând cu ziua următoare
celei în care condițiile respective nu mai sunt îndeplinite.
135 În schimb, plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în situația în
care beneficiarii acestei indemnizații pri mesc diverse sume în baza legii contractului colectiv
de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru
creșterea copilului, altele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei activități în
perioada de conce diu.
Plata stimulentului de inserție încetează cu ziua următoare celei în care:
a) copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;
b) beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului și nici nu se află în
concediul pentru creșterea copilului;
c) a avut loc decesul copilului.
Plata stimulentului de inserție se suspendă începând cu luna următoare celei în care
nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare, aceleași ca în cazul suspendării plății
indemnizației pentru creșterea copilului, menționate mai sus. De asemenea, plata
stimulentului de inserție se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul
nu mai realizează venituri supuse impozitului și solicită concediul pentru creșterea copilului.
Reluarea plății indemnizației pentru creșterea copilului și a stimulentului de inserție
suspendate în situațiile menționate mai sus, se face la cerere, după cum urmează:
a) plata indemnizației pentru creșterea copilului se reia începând cu ziua următo are
celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului și solicită concediul
pentru creșterea copilului până la vârsta de un an, respectiv 3 ani în cazul copilului cu
handicap, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la acea dată;
b) plata stimulentului de inserție se reia începând cu ziua următoare celei în care
beneficiarul realizează venituri supuse impozitului și copilul nu a împlinit vârsta de un an,
respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, dacă cererea a fo st depusă în termen de 60 de
zile de la acea dată;
c) pentru toate celelalte situații reluarea plății indemnizației pentru creșterea
copilului și a stimulentului de inserție suspendate se face cu data depunerii cererii.
În situațiile de suspendare a plă ții indemnizației pentru creșterea copilului și a
stimulentului de inserție, acestea pot fi solicitate și de către o altă persoană îndreptățită, dacă
îndeplinește cerințele prevăzute de lege. Drepturile respective se cuvin și se acordă noului
beneficiar de la data suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la data la care s -a produs suspendarea, respectiv de la data cererii, dacă cererea
a fost depusă după acest termen.
În vederea executării corecte și eficiente a prestaț iilor legate de drepturile de creștere
a copilului, beneficiarul acestor drepturi este obligat să comunice în scris primăriei orice
modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății
drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia. Comunicarea respectivă se
transmite apoi de către primărie agenției teritoriale în termen de 5 zile lucrătoare de la data
înregistrării.
De menționat un aspect foarte important, și anume că asupra drepturilor de cr eștere a
copilului nu se datorează impozit și nici contribuțiile sociale obligatorii stabilite de lege. De
asemenea, drepturile menționate nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării,
conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.
Pe perioada în care se beneficiază de indemnizația pentru creșterea copilului, a
stimulentului de inserție și a alocației de stat prevăzute de Ordonanța 111/2010, precum și pe
perioada concediului fără plată prevăzut de actul normativ menționat, plata cont ribuției de
asigurări sociale de sănătate pentru aceste persoane se asigură de la bugetul de stat. O
136 problemă care se pune aici este legată de baza de calcul a contribuției datorate. În acest sens,
prin lege se menționează65 că pentru persoanele care benefi ciază de indemnizația pentru
creșterea copilului, în condițiile legii, contribuția de asigurări sociale de sănătate se
calculează prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra cuantumului indemnizației acordate.
Pentru persoanele care beneficiază de conce diul fără plată prevăzut pentru creșterea
copilului începând de la vârsta de un an până la împlinirea vârstei de doi ani, respectiv până
la 3 ani a copilului cu handicap, contribuția de asigurări sociale de sănătate se calculează prin
aplicarea cotei prevă zute de lege asupra nivelului minim al indemnizației (de 600 de lei în
prezent).
Perioada în care o persoană beneficiază de indemnizația pentru creșterea copilului
prevazută de lege sau se află în concediul fără plată prevazut pentru creșterea copilului
începând de la vârsta de un an până la împlinirea vârstei de doi ani, respectiv până la 3 ani a
copilului cu handicap, constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii
indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute de O rdonanța de urgență a
Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu
modificările și completările ulterioare. În această situație, dacă apar nevoi care reclamă plata
unor prestații, la stabilirea cuantumului indem nizațiilor de asigurări sociale de sănătate se ia
în calcul valoarea indemnizației pentru creșterea copilului.
Se consideră, de asemenea, perioadă asimilată stagiului de cotizare și perioada în care
persoana s -a aflat în concediul fără plată pentru crește rea copilului după primele 3 nașteri
sau, după caz, după primele 3 situații în care o persoană poate beneficia de drepturi
materiale pentru creșterea copilului. Și persoanele aflate în această situație beneficiază prin
urmare, atunci când apar situații leg iferate, de indemnizații de asigurări de sănătate
prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În vederea atestării calității de asig urat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate a
persoanelor beneficiare de indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau de concediul
fără plată prevăzut de lege pentru creșterea copilului, agențiile teritoriale au obligația de a
vira lunar caselo r de asigurări de sănătate teritoriale contribuția individuală de asigurări
sociale de sănătate și să transmită tabelul nominal privind persoanele beneficiare. Pentru
derularea corectă a acestei operațiuni, persoanele îndreptățite care se află în concediu fără
plată pentru creșterea copilului, au obligația să comunice în scris agenției teritoriale această
opțiune, pentru a se putea plăti în consecință, contribuția individuală de asigurări sociale de
sănătate cuvenită perioadei de concediu fără plată. Comuni carea va fi însoțită în mod
obligatoriu de adeverința de la angajator care atestă faptul că persoana se află în concediu
fără plată sau, după caz, de declarația pe propria răspundere că nu realizează venituri
supuse impozitului, precum și de orice alte doc umente solicitate de agenția teritorială.
Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru
creșterea copilului, așa cum au fost ele prezentate în acest paragraf, constituie perioadă
asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public și
a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă, modificată și completată ulterior. Se includ ca perioade
asimilate pentru stabilirea drepturilor de mai sus și perioadele de concediu fără plată de care
beneficiază persoanele îndreptățite pentru creșterea copilului. Cu alte cuvinte, perioada
concediului fără plată prevăzut de lege pentru creșterea copilului constituie vechime în
65 La art. 21, alin. 2 din OUG nr. 111/2010.
137 muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu
aceasta.
În vederea înregistrării în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale
de șomaj a perioadelor asimilate prevăzute pentru conce diul pentru creșterea copilului,
agențiile teritoriale au obligația de a depune lunar la casa teritorială de pensii, precum și la
agenția teritorială pentru ocuparea forței de muncă, în termenul și în condițiile stabilite de
lege, Declarația privind obliga țiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și
evidența nominală a persoanelor asigurate.
O mențiune specială se cuvine a fi făcută cu privire la personalul care își desfășoară
activitatea în ministerele și instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță
națională și cărora le sunt aplicabile, de asemenea, prevederile Ordonanței de urgență nr.
111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Persoanele care
își desfășoară activitatea în sect oarele menționate beneficiază de concediu și de indemnizație
pentru creșterea copilului acordate prin aceste instituții. Ca urmare, fondurile necesare plății
drepturilor prevăzute de lege și cheltuielile administrative se asigură, în acest caz, din
bugetul de stat, prin bugetele ministerelor și instituțiilor din sectorul de apărare, ordine
publică și siguranță națională.
Pentru stabilirea drepturilor de pensie și a altor drepturi de asigurări sociale, acordate
potrivit legii, aferente perioadei cât o perso ană din aceste sectoare beneficiază de concediu
pentru creșterea copilului, se au în vedere 25% din câștigul salarial mediu brut lunar aferent
perioadei respective.
Modalitățile de depunere și de soluționare a cererilor de acordare a drepturilor, în
cazul persoanelor din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională se stabilesc
prin norme interne, aprobate de conducătorii autorităților și instituțiilor publice în cauză. În
situația în care în perioada concediului pentru creșterea copilului și a indemnizației aferente
raportul de muncă sau de serviciu al persoanelor beneficiare de drepturile pentru creșterea
copilului încetează, plata indemnizației se asigură, prin agențiile teritoriale, până la ieșirea
din drepturi a acestora. Legat de acest u ltim aspect, instituțiile din sectorul de apărare,
ordine publică și siguranță națională au obligația să transmită agențiilor teritoriale în a căror
rază teritorială domiciliază persoana beneficiară, cererea și documentele doveditoare ale
acesteia, care au stat la baza stabilirii dreptului.
5.4. Asigurarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale
Componentă deosebit de importantă a sistemului de protecție în sens larg, asigurarea
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale a stat mereu în atenția autorităților
responsabile, preocupate de menținerea forței de muncă la un standard corespunzător de
sănătate și eficiență și de indemnizarea riscurilor atașate procesului muncii, atunci când, în
mod inerent, acestea se manifestă. În acest context, în anu l 2002, printr -un nou act normativ66,
asigurarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale a fost separată de restul
asigurărilor de accidente.
În prezent, activitatea de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale
este organizată la niv el de direcție generală în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
5.4.1. Relații de asigurare și riscuri asigurate
66 Este vorba de Legea 346/5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale .
138 Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă și boli profesionale poate fi
dobândită prin efectul legii (obligatoriu) sau pe baza contr actului individual de asigurare.
Prin efectul legii privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale
(deci în mod obligatoriu) sunt asigurate următoarele categorii de persoane:
a) cele care desfășoară activități pe baza unui contract individ ual de muncă,
indiferent de durata acestuia, inclusiv funcționarii publici;
b) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite
în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum
și membrii cooperatori dintr -o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi
și obligații sunt asimilate cu cele ale angajaților cu contract de muncă;
c) șomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor
organizate po trivit legii;
d) ucenicii, elevii și studenții, pe toată durata efectuării practicii profesionale.
De asemenea, se pot asigura opțional pentru accidente și boli profesionale, pe bază de
contract de asigurare, persoanele aflate în una sau mai multe dintre urmă toarele situații:
a) asociat unic, asociați, comanditari sau acționari;
b) comanditați, administratori sau manageri;
c) membri ai asociației familiale;
d) persoane autorizate să desfășoare activități independente;
e) persoane angajate în instituții interna ționale;
f) proprietari de bunuri și/sau arendași de suprafețe agricole și forestiere;
g) persoane care desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau
activități private în domeniul forestier;
h) membri ai societăților agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;
i) alte persoane interesate, care își desfășoară activitatea pe baza altor raporturi
juridice decât cele menționate anterior.
Au calitatea de asigurat prin efectul legii și angajații români care prestează muncă î n
străinătate din dispoziția angajatorilor români, precum și cetățenii străini sau apatrizii care
prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în
România.
Trebuie menționat că prevederile Legii 346/5 iunie 2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă și boli profesionale nu se aplică personalului militar și civil angajat pe
bază de contract și nici personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării
Naționale, Ministerului Administrației și I nternelor, Serviciului Român de Informații,
Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de
Telecomunicații Speciale, cel al Ministerului Justiției – Administrația Națională a
Penitenciarelor și al Direcției Generale de Protecție și Anticorupție. Motivul este legat de
gradul ridicat de riscuri atașate acestor categorii de personal, fapt pentru care tipul de
asigurare de care beneficiază este diferit și iese din rama actului normativ menționat.
De cealaltă parte a relației de asigurare se află asigurătorul . Calitatea de asigurător o
are, potrivit legii, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, iar
atribuțiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se exercită de
către ca sele teritoriale de pensii.
139 Atribuțiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, în
calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, conform legii67, și de asociații profesionale de
asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naționale.
Pentru derularea operativă a asigurării accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale, raportul de asigurare și respectiv contractele de asigurare se stabilesc între:
a) angajatori și asigurător, pentru per soanele asigurate prin efectul legii care au
calitatea de asigurat sau persoană asimilată acestuia;
b) asigurati și asigurator, pentru persoanele asigurate opțional pe bază de contract de
asigurare.
Calitatea de asigurat se dobândește, respectiv raporturi le de asigurare se stabilesc la
data: încheierii contractului individual de muncă; stabilirii raporturilor de serviciu în cazul
funcționarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfășoară activități în
funcții elective; numirii în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești; depunerii
adeziunii în cazul membrilor cooperatori; începerii practicii profesionale pentru șomeri;
ucenici, elevi și studenți sau încheierii contractului individual de asigurare, după caz.
În vederea realizării asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale și a
stabilirii cuantumului contribuției datorate, angajatorul are obligația de a comunica
asigurătorului, printr -o declarație pe proprie răspundere, numărul de angajați, domeniul de
activitate conform Clasificării Activităților din Economia Națională, fondul de salarii și alte
informații solicitate cu acest scop. Declarația respectivă se depune la sediul asigurătorului în
termen de 30 de zile de la data dobândirii personalității juridice sau a începerii raporturilor
de muncă ori de serviciu între părți, după caz.
În cazul oricărei modificări privind nivelul fondului de salarii sau al activităților
desfășurate, angajatorul are obligația de a anunța asigurătorul în termen de 15 zile.
Persoanele asigurate pe baza contractului individual de asigurări au obligația de a
depune declarația de venituri în termen de 30 de zile de la începerea activității și de a
comunica asigurătorului orice modificare cu privire la venitul asigurat, în termen de 15 zile
de la modificarea intervenită.
Dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale curge de la data stabilirii raporturilor de asigurare și încetează odată cu aceste
raporturi. În cazul în care se produce u nul dintre riscurile asigurate care necesită plata unor
prestații din partea asigurătorului și se constată că nu s -a plătit contribuția datorată pentru
asigurat, costul prestațiilor și al serviciilor de asigurare efectuate de asigurător se
recuperează de l a angajator sau persoana asigurată pe bază de contract de asigurare.
În cazul bolilor profesionale, al căror debut a avut loc în timpul activității
profesionale și au fost declarate în timpul respectiv, dreptul la prestațiile și serviciile de
asigurare se menține și ulterior încetării raporturilor de muncă și a contractelor de asigurare.
În cazul bolilor profesionale, declarate în condițiile legii, ulterior încetării raporturilor
de muncă și a contractelor de asigurare, dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare se
acordă dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a
fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă.
În cazul în care din culpa angajatorului nu s -a plătit contribuția de asigurare pentru
accidente de muncă și boli profesionale, costul prestațiilor și al serviciilor de asigurare
prevăzute de lege se suportă de către angajator.
67 Conf. Legii 346/2002, art 8, alin. 3 , modificată și republicată .
140 Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale are mai multe obiective
între care:
a) prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
b) reabilitarea medicală și socio -profesională a asiguraților, victime ale accidentelor
de muncă și ale bolilor profesionale, precum și recuperarea capacității de muncă a acestora;
c) acordarea de prestații în bani pe termen lung și scurt, sub formă de indemnizații și
alte ajutoare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Riscurile asigurate în baza legii sunt accidentele de muncă și bolile profesionale
cercetate, declarate, înregistrate și evidențiate potr ivit prevederilor Legii protecției muncii,
numărul 90/1996, republicată.
Asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au
dreptul la următoarele prestații și servicii:
a) reabilitare medicală și recuperarea capacității de m uncă;
b) reabilitare și reconversie profesională;
c) indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă;
d) indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație pentru
reducerea timpului de muncă;
e) compensații pentru atingerea integrității;
f) despăgubiri în caz de deces;
g) rambursări de cheltuieli.
Principalele surse din care se finanțează prestațiile sistemului de asigurare a
accidentelor de muncă și bolilor profesionale sunt contribuțiile . Acestea sunt datorate de
către următoarele categorii de contribuabili:
a) angajatori pentru persoanele asigurate care au calitatea de angajați cu contract de
muncă sau persoane asimilate acestora;
b) persoanele fizice pentru asigurații titulari ai unui contract individual de asigurare;
c) Fondul pentru plata aj utorului de șomaj pentru contribuția de asigurări pentru
accidente de muncă și boli profesionale în cazul șomerilor pe perioada în care aceștia
urmează cursuri de calificare și de reconversie profesională.
Contribuția se stabilește astfel încât să acopere costul prestațiilor și serviciilor pentru
cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale, precum și cheltuielile administrative ale asigurătorului.
Contribuțiile se stabilesc în funcție de tarife și de cl asele de risc.
Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate în funcție de riscul de
accidentare și de îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv. În cadrul tarifelor
de risc diferențierea pe categorii de activități se real izează prin clase de risc .
Tarifele și clasele de risc se stabilesc potrivit normativelor metodologice de calcul al
contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, elaborate de CNPP
și aprobate prin hotărârea Guvernului, și se rev izuiesc o dată la 4 ani.
Încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activității
principale desfășurate în fiecare unitate. În sensul legii, se consideră activitate principală
activitatea cu numărul cel mai mare de angajați.
Baza lunară de calcul a c ontribuției de asigurări pentru accidente de muncă și boli
profesionale este dată de suma câștigurilor brute realizate lunar de persoanele angajate
/asimlate celor angajate, iar pe perioada în care acestea beneficiază de indemnizaț ii de
asigurări sociale de sănătate în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și
141 completările ulterioare, respectiva bază de calcul este dată de salariul de bază minim brut pe
țară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu
excepția cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.
Pentru șomerii aflați la cursuri profesionale de calificare, recalificare ș i reinserție
profesională, organizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a
Municipiului București, contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli
profesionale se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru șomaj, se d atorează pe toată
durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii și se
stabilește în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada
respectivă reprezentând indemnizația de șomaj68.
Cotele pe baza cărora se calculează contribuțiile datorate de angajatori se stabilesc
prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, în funcție de clasa de risc atașată
activităților desfășurate . Pentru anul 2011 cota de contribuție pentru asigurarea pentru
accidente de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, este cuprinsă
între 0,15% -0,85%.
Pentru persoanele fizice titulare de contract individual de asigurare cota de
contribuție pentru asigurarea pentru accidente de muncă și bol i profesionale este de 1% și se
aplică asupra venitului lunar asigurat prevăzut în contractul de asigurare, indiferent de
activitatea prestată. Baza lunară de calcul (venitul lunar asigurat) nu poate fi mai mică decât
salariul de bază minim brut pe țară.
Contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale nu se
aplică asupra sumelor reprezentând :
a) prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele pentru
accidente de muncă și boli profesionale , potrivit legii ;
b) avantajele sub forma suportării de către angajator a contribuțiilor plătite la
fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate stabilite potrivit legii;
c) sumele primite de angajați pentru acoperirea cheltuielilor de transport și caza re,
precum și indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și
în străinătate, în interesul serviciului, în limita a 2,5 ori indemnizația acordată salariaților din
instituțiile publice;
d) sumele cuvenite pentru parti ciparea salariaților la profit;
e) alte sume69.
Conform legii, sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asigurări pentru
accidente de muncă și boli profesionale nu se iau în considerare la stabilirea prestațiilor din
sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, după
calculare și reținere, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care
se datorează drepturile salariale.
Neplata de către angajator a contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și
boli profesionale la termenele menționate generează plata unor majorări calculate pentru
fiecare zi de întârziere a plății. Cota de calcul pentru majorările de întârziere s e stabilește
conform reglementărilor privind executarea creanțelor bugetare, iar sumele reprezentând
68 Conf. punctului 17 din Normele de aplicare a Titlului IX^ 2 , „Contribuții sociale obligatorii” .
69 Lista completă a sumelor care nu se includ în baza de calcul pentru contribuția de asigurări pentru accidente de
muncă și boli profesionale este menționat ă în anexele „Excepții generale” și „Excepții specifice” de la
introducerea în baza de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii, de la sfârșitul acestui volum.
142 majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli
profesionale. Calculul majorărilor de întârziere, precum și urmărirea plății acestora se fac de
către casele teritoriale de pensii.
În plus, neplata contribuției de asigurare, la termenele stabilite, de către asigurații cu
contract individual de asigurare are ca efect neacordarea drepturilor la prestații și servic ii de
asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale. Neplata acestei contribuții de
asigurare de către asigurații cu contract individual de asigurare pe o perioadă de 3 luni
consecutive constituie pentru asigurător motiv de reziliere de drept a contractului individual
de asigurare.
Clasa de risc și cota de contribuție datorate pentru fiecare categorie de activități se
comunică de către asigurător angajatului anual sau ori de câte ori este nevoie. Asigurătorul
poate aproba anual majorări sau reduc eri ale cotelor contribuțiilor de asigurare pentru
accidente de muncă și boli profesionale. Nivelul majorării sau reducerii, după caz, se
stabilește, în principal, după următoarele criterii:
a) numărul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale pe o perioadă de referință;
b) gravitatea consecințelor accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
c) volumul cheltuielilor pentru prestații și servicii;
d) existența locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite sau speciale.
Asigurătorul are dre ptul de a verifica, prin serviciile proprii de control, datele
comunicate de angajator pentru încadrarea în clasele de risc.
5.4.2. Prestații și servicii de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale
În cadrul asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, asigurații au
dreptul la o serie de prestații și servicii, între care enumerăm:
a) reabilitarea medicală și recuperarea capacității de muncă;
b) reabilitare si reconversie profesională;
c) indemnizație pentru incapacitate tem porară de muncă;
d) indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație pentru
reducerea timpului de muncă;
e) compensații pentru atingerea integrității;
f) despăgubiri în caz de deces;
g) rambursări de cheltuieli.
Baza de calcul a i ndemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru
reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă este media
veniturilor brute realizate lunar de către asigurat în ultimele 6 luni anterioare manifestării
risculu i, respectiv a veniturilor stipulate în contractele individuale de asigurare, pe baza
cărora s -a stabilit contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale în
ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a
indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de
muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă este media veniturilor realizate
lunar, respectiv a venituri lor stipulate în contractele individuale de asigurare, pe baza cărora
s-a stabilit contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale în lunile
respective.
143 Dacă stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizați ilor o
constituie venitul lunar brut din prima lună de activitate pentru care s -a stabilit să se
plătească contribuția.
Pentru calculul indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru
reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporar ă în alt loc de muncă se utilizează
numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se
solicită alte drepturi de asigurări sociale.
5.4.3. Prestații și servicii pentru reabilitare medicală și recuperarea
capacității d e muncă
În vederea recuperării capacității de muncă și a reabilitării medicale necesare ca
urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, asigurații au dreptul la tratament
medical și la anumite prestații și servicii, după cum se va vedea în con tinuare.
În baza asigurării încheiate, a sigurătorul are obligația de a achita contravaloarea
serviciilor medicale acordate până când se realizează:
a) restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficiențelor de sănătate survenite în
urma unui risc asi gurat;
b) prevenirea diminuării ori a pierderii capacității de muncă și a necesității de
îngrijire permanentă.
De asemenea, atunci când situația o impune, contravaloarea biletelor pentru
tratament balnear prescris de medicul asigurătorului celor care se af lă în incapacitate
temporară de muncă, drept urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, se suportă integral din contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă și
boli profesionale.
Serviciile legate de tratamentul medical corespunzător al leziunilor și afecțiunilor
cauzate prin accidente de muncă și boli profesionale includ:
a) asistență medicală de urgență la locul accidentului, în mijloace de transport
specializate și în unități sanitare;
b) tratament medical amb ulatoriu, analize medicale și medicamente prescrise de
medic;
c) servicii medicale în spitale sau în unități sanitare cu personalitate juridică
specializate pentru boli profesionale ;
d) tratament de recuperare funcțională în unități speciale;
e) servicii de chirurgie reparatorie;
f) cure balneoclimaterice prescrise de medicul asigurătorului.
În al doilea rând, în vederea corectării și recuperării deficiențelor organice,
funcționale sau fizice cauzate de accidente de muncă și boli profesionale, asigurații au
dreptul la dispozitive medicale, ca de exemplu, proteze, orteze și aparate ortopedice;
mijloace auxiliare: scaun, cărucior cu rotile, precum și alte asemenea mijloace. Modalitatea de
acordare a acestora se stabilește prin norme ale CNPP.
De asemenea, p entru recuperarea capacității de muncă, asigurații beneficiază de
programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asigurătorului, în
funcție de natura și prognosticul bolii.
Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcție de
tipul bolii. Durata tratamentului balnear este de 15 -21 de zile și se stabilește de medicul
asigurătorului, în funcție de tipul afecțiunii și de natura tratamentului.
144 Criteriile pe baza cărora se acordă biletele pentru tratament baln ear se aprobă anual
de către CNPP. În acest sens, pentru unii dintre asigurați în raport cu venitul obținut de către
aceștia și cu cauza pentru care necesită tratament balnear se poate stabili o cotă de
contribuție la costul biletului de tratament, în sarc ina lor.
Asigurații au obligația să urmeze și să respecte programele individuale de recuperare
stabilite de medicul specialist al asigurătorului. Dreptul la prestații de asigurări pentru
accidente de muncă și boli profesionale se suspendă în cazul în care asigurații nu urmează
sau nu respectă programul individual de recuperare.
Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum și
cazarea și masa în unitățile medicale se suportă de către asigurător cu respectarea tarifelor și
crite riilor stabilite prin contractul -cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat anual prin hotărâre a Guvernului
și prin normele metodologice de aplicare a contractului -cadru .
Personalu l medical și unitățile prestatoare de servicii medicale se stabilesc de
asigurător în colaborare cu casele de asigurări de sănătate sau, după caz, direct cu unități
specializate, precum și cu unități medicale proprii. Tarifele serviciilor medicale se stabi lesc
între părțile contractante pe baza prevederilor existente în contractul -cadru al sistemului
asigurărilor sociale de sănătate.
5.4.4. Prestații și servicii pentru reabilitare și reconversie profesională
Prestațiile și serviciile pentru reabilitare și r econversie profesională se acordă de către
asigurător la solicitarea asiguraților care, deși nu și -au pierdut complet capacitatea de muncă,
nu mai pot desfășura activitatea pentru care s -au calificat, ca urmare a unui accident sau a
unei boli profesionale.
În astfel de situații, asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile aferente prestațiilor și
serviciilor atașate, între care:
a) cheltuielile privind serviciile medicale și psihologice pentru aprecierea stării
fizice, mentale și aptitudinale în vede rea reconversiei profesionale;
b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie;
c) plata unei indemnizații pe durata cursurilor de calificare și de reconversie.
Pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă o indemnizație lunară
reprezentând 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii
accidentului de muncă sau a bolii profesionale. Indemnizația se acordă numai dacă persoana
asigurată nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de reconver sie, de
indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate gradul
III, acordată potrivit legii.
O altă condiție de acordare a indemnizației pe durata cursurilor de calificare sau
reconversie este obligativitatea persoanei asi gurate de a respecta dispozițiile asigurătorului
cu privire la: instituția la care urmează să se desfășoare cursul, programul de instruire și
modalitatea de absolvire.
5.4.5. Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă
Pe perioada în care se află î n incapacitate temporară de muncă din cauza unui
accident de muncă sau unei boli profesionale, asigurații beneficiază de o indemnizație.
Starea de incapacitate temporară de muncă trebuie atestată printr -un certificat
medical care în cazul bolilor profesion ale sau al accidentelor de muncă se vizează în mod
obligatoriu, prin grija angajatorului, de către direcțiile de sănătate publică județene și a
145 municipiului București, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul
angajatorului sau domiciliul asiguratului.
Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80%
din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării
riscului, în cazul asiguraților angajați și asimilați acestor a, și respectiv 80% din venitul lunar
asigurat în cazul titularilor de contract individual de asigurare, realizat în aceeași perioadă.
În cazul urgențelor medico -chirurgicale, cuantumul indemnizației pentru incapacitate
temporară de muncă este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni
anterioare manifestării riscului.
Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de
muncă sau al bolii profesionale se suportă pentru primele 3 zile de incapacitate de către
angajator, iar din a 4 -a zi de incapacitate, din contribuția de asigurare pentru accidente de
muncă și boli profesionale.
Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de
180 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical.
În situații temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale și profesionale a
asiguratului, medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de
zile. Medicul asigurătorului, în urma analizării situației și a propunerii medicului curant,
poate lua următoarele decizii:
– prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator;
– reluarea activității în același loc de muncă sau în alt loc de muncă;
– pensionarea de invaliditate.
Prelungir ea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile,
conform procedurilor stabilite de CNPP, în raport cu evoluția cazului și cu rezultatele
acțiunilor de recuperare.
În situația în care medicul expert al asigurărilor sociale din si stemul public de pensii
decide încadrarea într -un grad de invaliditate, indemnizația se va acorda până la sfârșitul
lunii următoare celei în care s -a dat avizul de pensionare, fără a se depăși durata maximă
prevăzută de lege pentru acordarea concediului me dical.
5.4.6. Indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și/sau
pentru reducerea timpului de muncă
Indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă asiguraților
care, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de muncă, nu -și mai pot desfășura
activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat și sunt nevoiți să treacă
temporar în alt loc de muncă, loc în care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat este
inferior mediei veniturilor s ale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistării
afecțiunii. De asemenea, se acordă o indemnizație și pentru situația în care asiguratului i se
reduce timpul de lucru cu o pătrime din durata normală, ca urmare a unor afecțiuni cauzate
de accidente de muncă sau boli profesionale.
Indemnizațiile prevăzute pentru ambele situații se acordă la propunerea medicului
curant, cu avizul medicului asigurătorului, pentru cel mult 90 de zile într -un an calendaristic,
în una sau mai multe etape.
Cuantumul lunar al indemnizațiilor prevăzute pentru trecerea temporară în alt loc de
muncă și pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală se stabilește
ca diferență între baza de calcul (media veniturilor salariale din ultimele 6 luni) ș i venitul
146 salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal de
muncă. Și într -un caz și în altul, cuantumul indemnizației primite nu va putea depăși 25%
din baza de calcul menționată.
5.4.7. Compensații pentru ating erea integrității
Asigurații care au dreptul la o astfel de compensație sunt aceia care, în urma
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente, care produc
deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20 -50%.
Compensația se acordă la cererea persoanei îndreptățite, pe baza deciziei medicului
asigurătorului și reprezintă o sumă fixă în bani și se acordă integral, o singură dată, fără a
afecta celelalte drepturi sau indemnizații la care este îndreptățit asiguratul. Cuantumul e i se
stabilește în funcție de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii
brute pe economia națională.
Criteriile și grilele pe baza cărora se acordă compensația se stabilesc prin decizie a
președintelui CNPP.
5.4.8. Despăgubiri î n caz de deces
Drepturile menționate mai sus se acordă în cazul decesului asiguratului ca urmare a
unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. De ajutorul de deces beneficiază în
acest caz o singură persoană care poate fi, după caz: soțul supravi ețuitor, copilul, părintele,
tutorele, curatorul, moștenitorul celui decedat sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedește
că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Cuantumul ajutorului de deces acordat este de 4 salarii medii brute pe economie.
Cererea pentru obținerea acestui drept se depune la sediul asigurătorului, însoțită de actele
doveditoare din care rezultă dreptul solicitantului.
Admiterea sau respingerea cererii se fac prin decizie emisă de către asigurător în
termen de 20 de zile de la d ata cererii. Decizia se comunică și solicitantului în 5 zile de la data
emiterii ei. Plata despăgubirii în caz de deces se face în termen de 15 zile de la data
comunicării deciziei.
5.4.9. Rambursări de cheltuieli
Există anumite circumstanțe socotite deos ebite sau urgente, legate de producerea
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, în care asigurații efectuează anumite
cheltuieli, urmând ca asigurătorul în baza documentelor justificative prezentate să
ramburseze aceste cheltuieli. Concret, rambur sările de cheltuieli sunt legate de:
a) transportul de urgență, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune
utilizarea altor mijloace decât cele uzuale;
b) confecționarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare și dentare , în situația
în care acestea au fost deteriorate din cauza unui accident de muncă soldat cu vătămări
corporale.
c) aplicarea unor dispozitive medicale implantabile prin intervenție chirurgicală în vederea
recuperării deficiențelor organice, funcționale sa u fizice cauzate de accidente de muncă și
boli profesionale.
Costurile suportate de către asigurător sunt destinate să asigure recuperarea
funcționalității organismului celui asigurat, iar cuantumul acestora se stabilește anual de
către CNPP.
147 5.4.10. Comun icarea și constatarea accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale
Asigurătorul va fi înștiințat de îndată printr -o comunicare despre producerea
accidentelor soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraților. Obligația
comunicării revine, dup ă caz, angajatorului, pentru persoanele asigurate care au calitatea de
angajat (asimilat) și respectiv, persoanelor asigurate sau urmașilor acestora, dacă accidentul
de muncă s -a soldat cu decesul asiguratului, pentru persoanele titulare de contract
indivi dual de asigurare.
Pentru bolile profesionale, dacă în urma controalelor medicale periodice personalul
din structurile de medicina muncii constată că există riscul unei îmbolnăviri profesionale,
acesta are obligația de a semnala constatarea făcută asigurăt orului.
Declararea bolilor profesionale se realizează în conformitate cu prevederile Legii
protecției muncii nr. 90/1996, modificată și republicată, iar un exemplar din formularul de
declarare a bolii respective va fi înaintat CNPP de către autoritatea com petentă.
Pentru constatarea cazului asigurat și stabilirea drepturilor de asigurare, asigurătorul
are acces și face apel la documentul „Proces -verbal de cercetare”, întocmit potrivit legii de
către autoritatea competentă care efectuează cercetarea acciden telor soldate cu invaliditate și
deces.
În cazul accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă, asigurătorul
participă la constatarea evenimentului și stabilirea drepturilor de asigurare în echipa de
cercetare a accidentului sau poate întreprinde o anchetă proprie, la solicitarea angajatorului.
Documentul în baza căruia se acordă drepturile de asigurare este diferit, în
funcție de evenimentul asigurat produs. Astfel, în cazul accidentelor de muncă drepturile se
acordă în baza procesului -verbal de cercetare a accidentului de muncă, întocmit de
autoritatea competentă cu cercetarea cazului, iar în cazul constatării bolilor profesionale
drepturile se acordă în baza formularului de declarare finală a bolii profesionale, întocmit de
către organel e medicale abilitate.
Întrucât diligențele de constatare a accidentelor de muncă și bolilor profesionale pot
fi de durată, până la definitivarea cercetărilor, contravaloarea serviciilor medicale acordate
va fi suportată din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, urmând
ca decontarea să se realizeze ulterior din contribuțiile de asigurare pentru accidente de
muncă și boli profesionale, după caz.
5.4.11. Prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale
Activitatea de pre venire a accidentelor și a bolilor profesionale este una extrem de
importantă și presupune acțiuni concertate atât din partea asigurătorului, ca autoritate
competentă în materie, cât și din partea angajatorilor și a angajaților.
Răspunderea pentru asigura rea condițiilor de securitate și sănătate la locurile de
muncă revine angajatorilor sau, după caz, persoanelor asigurate dacă acestea nu au și
calitatea de angajat/asimilat acestuia.
Angajatorii au obligația de a asigura informarea, participarea și colabor area
angajaților pentru adoptarea și aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă și a
bolilor profesionale. Angajatorii au, de asemenea, obligația de a furniza toate informațiile
solicitate de asigurător în legătură cu riscurile de la locul de muncă. Implementarea
măsurilor de prevenire a accidentelor și a bolilor profesionale se face exclusiv pe cheltuiala
148 angajatorului, angajații nesuportând în nici o situație costul măsurilor de prevenire a
accidentelor și bolilor profesionale.
Asigurătorul (în prezent CNPP) este răspunzător pentru promovarea și stimularea
activităților de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Aceste activități
sunt îndreptate spre realizarea unor obiective țintă care vizează menținerea integrității fiz ice
și psihice a persoanelor asigurate, îmbunătățirea condițiilor de muncă și eliminarea sau
reducerea riscurilor de accidente de muncă și boli profesionale. În realizarea obiectivelor sale,
CNPP poate abilita persoane juridice în calitate de prestatori de servicii externe de prevenire
a accidentelor de munca și a bolilor profesionale.
Pentru coordonarea activității legate de prevenirea bolilor profesionale, precum și de
verificare, în vederea decontării, a documentelor prin care s -a confirmat caracterul
profesional al bolii, CNPP a organizat un compartiment de medicina muncii în cadrul
Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Pentru a -și realiza obiectivele din domeniul la care facem referire, asigurătorul
dispune de servicii proprii, de personal tehnic specializat și de personal medical specializat
în medicina muncii, dimensionat corespunzător numărului de asigurați.
Personalul tehnic al asigurătorului, care desfășoară activități de prevenire a
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, atestat de autoritatea de stat competentă,
potrivit legii, precum și personalul medical specializat în medicina muncii au următoarele
atribuții :
a) participă la stabilirea de programe de prevenire prioritare la nivel național, prin
identificarea situațiilor cu riscuri mari de accidente de muncă și boli profesionale;
b) acordă consultanță cu privire la măsurile și mijloacele de prevenire a accidentelor de
muncă și bolilor profesionale;
c) propun efectuarea și finanțarea de studii și analiz e institutelor de cercetare de
specialitate, în vederea fundamentării măsurilor de prevenire prioritare la nivel
național;
d) acordă asistență tehnică angajatorilor pentru elaborarea instrucțiunilor de prevenire;
e) cercetează accidentele cu incapacitate tempora ră de muncă și stabilesc caracterul de
muncă al acestora în conformitate cu prevederile legii;
f) țin evidența accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
g) recomandă măsuri de prevenire și controlează aplicarea lor;
h) propun asigurătorului majorări sau redu ceri ale contribuției pentru stimularea
activității de prevenire;
i) stabilesc programe de prevenire în baza situațiilor concrete identificate la locurile de
muncă;
j) consiliază angajatorii cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.
De asemenea, p ersonalul medical specializat în medicina muncii are și atribuții legate
de depistarea, investigarea și stabilirea caracterului profesional al bolii.
În exercitarea atribuțiilor sale, personalul tehnic și medical specializat de la nivelul
asigurătorului are an umite autorizări exprese, astfel:
a) să dispună de acces liber în sediile angajatorilor sau la locurile de muncă organizate
de aceștia și să fie însoțit de persoanele desemnate de angajator;
b) să beneficieze de concluziile cercetării accidentelor de muncă sau a bolilor
profesionale, efectuată de autoritățile de stat competente;
c) să sesizeze autoritățile de stat când constată încălcări ale legislației în vigoare privind
protecția muncii;
149 d) să propună angajatorilor dimensionarea compartimentelor de protecție a munci i în
funcție de riscurile de la locurile de muncă;
e) să consulte rezultatele examenelor medicale la angajare și ale examenelor medicale
periodice ale persoanelor asigurate;
f) să solicite orice informații și documente necesare realizării sarcinilor de prevenire a
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
g) să recomande angajatorului măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale.
În activitatea exercitată, personalul de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale este obligat să păstreze confidențialitatea datelor primite de la angajator cu
privire la aspectele organizatorice, tehnologice și de fabricație din unitatea controlată,
precum și a celorlalte date furnizate de autoritățile de stat competente sau de orice alt
organism ori persoană interesată în activitatea de prevenire, precum și confidențialitatea
datelor medicale ale angajaților.
Cheltuielile asigurătorului pentru activitatea de prevenire a accidentelor de muncă și
a bolilor profesionale se evidențiază într -un cont separat de restul cheltuielilor pentru
prestații și servicii de asigurare. Cuantumul maxim de cheltuieli în acest scop nu poate
depăși 10% din sumele încasate cu titlul de contribuție pe parcursul unui an calendaristic.
În afara acestor cheltuieli e fectuate de asigurători, și angajatorii au prevederi de
cheltuieli destinate prevenirii accidentelor de muncă și bolilor profesionale. Sumele
reinvestite de angajatori din profit, în scopul prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale, sunt s cutite de impozit pe profit.
În acest domeniu important și angajaților le revin anumite sarcini . Astfel, ei au
obligația de a participa la acțiuni privind adoptarea unor măsuri de securitate și sănătate în
muncă, atunci când sunt solicitați în acest scop d e către angajatori.
Angajații au obligația, de asemenea, să cunoască și să respecte măsurile tehnice și
organizatorice luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor
profesionale, aduse la cunoștință în cadrul instructajului de p rotecție a muncii.
Nu în ultimul rând, angajații au dreptul, fără ca acest lucru să atragă consecințe
asupra lor, de a sesiza autoritatea de stat competentă, ca de exemplu, Inspecția Muncii,
asigurătorul sau comitetele de sănătate și securitate în muncă , asupra neluării de către
angajator a unor măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
5.4.12. Veniturile și cheltuielile asigurărilor pentru accidente de muncă și
boli profesionale
Veniturile și cheltuielile asigurărilor pen tru accidente de muncă și boli profesionale
sunt prevăzute în mod distinct în bugetul asigurărilor sociale de stat. Procedura bugetară
este, prin urmare, aceeași cu ale celorlalte componente ale bugetului public consolidat.
La partea de venituri , în capitolul destinat asigurărilor pentru accidente de muncă și
boli profesionale sunt înscrise:
– contribuțiile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de
persoanele juridice, precum și de persoanele fizice care încheie asigurare;
– venituri din dobânzi și penalită ți de întârziere a plă ții contribuțiilor;
– alte venituri, potrivit legii.
150 Veniturile respective sunt destinate î n exclusivitate pentru finanțarea prestațiilor și
serviciilor de asigurare pentru accidente de muncă și bo li profesionale prevăzute de lege,
precum și pentru finanțarea organizării și funcționării sistemului de asigurare reglementat
de lege.
În mod similar veniturilor, cheltuielile pentru prestațiile și serviciile de asigurări
pentru accidente de muncă și bol i profesionale și cheltuielile pentru organizarea și
funcționarea acestui sistem se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor
sociale de stat. Între destinațiile de cheltuieli pentru prestații și servicii de asigurare pentru
accidente de muncă și boli profesionale se inscriu cele pentru:
a) reabilitarea medicală și recuperarea capacității de muncă;
b) reabilitarea și reconversia profesională;
c) indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă;
d) indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizația pentru
reducerea timpului de muncă;
e) compensațiile pentru atingerea integrității;
f) despăgubirile în caz de deces;
g) rambursările de cheltuieli;
h) activitatea de prevenire a accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
i) servicii med icale acordate în unități sanitare cu personalitate juridică și secții de boli
profesionale sau în sistem ambulatoriu prin cabinetele de medicina muncii aflate în
structura spitalelor, persoanelor care suferă de boli profesionale.
Cheltuielile pentru org anizarea și funcționarea sistemului de asigurare pentru
accidente de muncă și boli profesionale se asigură în limita sumelor aprobate cu această
destinație în bugetul asigurărilor sociale de stat.
Execuția de casă a fondurilor aferente sistemului de asigu rări pentru accidente de
muncă și boli profesionale se realizează prin Trezoreria Statului.
Excedentele anuale rezultate în cazul în care veniturile depă șesc cheltuielile
sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se reportează pentru
anul următor și se utilizează pentru finan țarea cheltuielilor.
Eventualele deficite î nregistrate pe parcursul execuției și deficitul anual rezultat în
cazul în care veniturile sunt depășite de cheltuielile sistemului de asigurare pentru accidente
de muncă și boli profesionale se acoperă din disponibilitățile înregistrate în anul precedent
de sistem.
5.4.13. Jurisdicția asigurărilor pentru accidente de muncă și boli
profesionale
Jurisdicția asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesion ale se realizează
prin secțiile de asigurări sociale sau, după caz, prin completele specializate pentru asigurări
sociale, constituite la nivelul tribunalelor și curților de apel, cu respectarea condițiilor
prevăzute de legile în vigoare.
În primă instanț ă, tribunalele soluționează litigii referitoare la:
a) modul de calcul al contribuției de asigurări pentru accidente de muncă și boli
profesionale, precum și majorarea sau micșorarea contribuției;
b) înregistrarea și evidența contribuției de accidente de muncă ș i boli profesionale;
c) încadrarea într -o clasă de risc a angajatorului;
151 d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile la asigurări
pentru accidente de muncă și boli profesionale;
e) modul de stabilire și de plată a prestațiilor și serviciil or cuvenite beneficiarilor de
asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;
f) plângerile împotriva proceselor -verbale de constatare a contravențiilor, încheiate
conform legii;
g) orice alte decizii ale asiguratorului, în conformitate cu prevederile legii.
Tribunalele competente în soluționarea cauzelor sunt cele în a căror rază se află
domiciliul pârâtului. În cazul în care însă obiectul litigiului îl formează o contestație
împotriva CNPP sau a caselor teritoriale, competența teritorială revine tri bunalului în a cărui
rază se află domiciliul sau sediul reclamantului.
Împotriva hotărârii tribunalului se poate face recurs la curtea de apel competentă.
De menționat că acțiunile în instanță și toate actele procedurale în legătură cu litigiile
având ca obiect drepturi sau obligații de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații și servicii pentru accidente de muncă și
boli profesionale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Fac excepție de la această regulă sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor
decedați, care nu se mai urmăresc.
Concepte și noțiuni de reținut
Indemniza ții pentru incapacitate tem porară de muncă, determinată de boli obi șnuite sau de
accidente în afara muncii;
Indemniza ții pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacită ții de muncă, exclusiv
pentru situa țiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesiona le;
Concedii medicale și indemniza ții pentru maternitate;
Concedii medicale și indemniza ții pentru îngrijirea copilului bolnav;
Concedii medicale și indemniza ții de risc maternal;
Calculul punctajului pentru determinarea pensiei;
Valoarea punctului de pens ie;
Termenele de plată pentru drepturile de asigurări sociale de pensii.
Întrebări de autoevaluare
1. Care este baza de calcul pentru determinarea i ndemniza ției pentru incapacitate
temporară de muncă, determinată de boli obi șnuite sau de accidente în af ara muncii ?
2. Care sunt cotele aplicate în prezent pentru determinarea indemniza ției pentru
îngrijirea copilului bolnav?
3. Care sunt t ermenele de plată pentru drepturile de pensii ?
4. Cum se calculează i ndemniza țiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea
capacității de muncă pentru situa țiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli
profesionale ?
5. Precizați procedurile pentru c omunicarea și constatarea accidentelor de muncă și a
bolilor profesionale.
Bibliografie suplimentară d e studiu
1. Șeulean, Victoria „ Protecție și a sigurări sociale ”, Editura Mirton, Timișoara, 2003, pag.
78-176.
152 2. Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii, modificată și republicată.
3. Legea 90/1996 privind protecția muncii, modificată și republic ată.
4. Legea 346/5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli
profesionale.
5. Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului numărul 158/2005, actualizată, privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
6. Ordonanța de Urg ență a Guvernului numărul 148/2005 privind susținerea familiei,
modificată și republicată.
7. Site -ul http://www.mmuncii.ro.
153 Capitolul 6
PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR ȘI STIMULA REA
OCUPĂRII FORȚEI DE M UNCĂ
6.1. Cadrul legal al protecției sociale a șomeri lor
În România este garantat prin Constituție dreptul fiecărei persoane de a -și alege liber
profesia și locul de muncă. În egală măsură, celor rămași temporar fără loc de muncă le este
garantat dreptul la asigurările de șomaj. În perioada economiei planifi cate șomajul nu era un
fenomen recunoscut oficial, chiar dacă el se manifesta. În consecință, nu exista nici un sistem
de asigurări care să ofere protecție pentru o astfel de situație.
Începând cu anul 1990 țara noastră a intrat într -un proces de profunde mutații
economice și sociale, care au marcat trecerea de la economia de comandă la cea de piață.
Numărul persoanelor disponibilizate, restructurate, rămase fără loc de muncă a crescut
simțitor. Pe acest fond, în anul 1991 a fost elaborată și promulgată Leg ea nr. 1, privind
protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională. Cu foarte multe amendamente,
Legea 1/1991 a rămas în vigoare până la data de 1 martie 2002, când a intrat în vigoare o
nouă lege care reglementează sistemul asigurărilor pent ru șomaj. Este vorba de Legea 76/16
ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă, amendată, completată și republicată.
Legea asigurărilor de șomaj nu garantează însă numai un sistem de indemnizații
pentru șomeri, ci reglementează și măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor
elaborate în vederea protecției persoanelor pentru riscul de șomaj, al asigurării unui nivel
ridicat al ocupării și a adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii. Î ntrucât situația de
șomer este extrem de neconfortabilă pentru cel aflat într -o asemenea stare, iar pentru
economia națională – ineficientă, acest lucru era imperios necesar.
În acest sens, normele juridice referitoare la șomeri au drept scop realizarea un or
obiective importante pe piața muncii, și anume:
a) prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de
muncă;
c) sprijinirea ocupării persoanelor aparținând unor categor ii defavorizate ale
populației;
d) asigurarea egalității șanselor pe piața muncii;
e) stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de
muncă;
g) îmbunătățirea structurii ocupă rii pe ramuri economice și zone geografice;
h) creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se
produc în economia națională;
i) protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj.
6.2. Cadrul instituțional
154 Pentru realizarea obiectivelor și măsurilor prevăzute de lege în domeniul asigurărilor
de șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, Guvernul aprobă strategii, planuri și
programe naționale, în profil de ramură și teritorial. Există mai multe instituții implicate în
realizarea obiectivelor stabilite în acest sens, între care pot fi enumerate:
a) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale;
b) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;
c) ministere și alte organe de specialitate ale admini strației publice centrale;
d) organizațiile sindicale și asociațiile patronale reprezentative la nivel național;
e) prefecturile și autoritățile administrației publice locale;
f) Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă.
În domeniul oc upării forței de muncă, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale are următoarele atribuții :
a) urmărește tendințele de pe piața muncii și elaborează strategii, prognoze și
programe naționale privind ocuparea forței de muncă, formarea profesională a ș omerilor și
egalitatea de șanse pe piața muncii;
b) elaborează și avizează proiectele de acte normative în domeniul ocupării, formării
profesionale, promovării egalității de șanse pe piața muncii;
c) elaborează proiectul bugetului asigurărilor pentru șomaj;
d) deleagă anual atribuțiile de ordonator principal de credite pentru bugetul
asigurărilor pentru șomaj, conform legii;
e) urmărește, pe baza rapoartelor trimestriale și anuale execuția bugetului
asigurărilor pentru șomaj și exercită controlul asupra realizării poli ticilor, strategiilor,
planurilor și programelor privind forța de muncă de către Agenția Națională pentru
Ocuparea Forței de Muncă.
f) împreună cu alte ministere și organe de specialitate realizează și actualizează
Clasificarea ocupațiilor din România, ținân d seama de schimbările în structura economică și
socială a țării și de cerințele alinierii la standardele internaționale în domeniu;
g) promovează programe, propune acorduri și implementează proiecte de
colaborare internațională în domeniile ocupării, formări i profesionale și egalității de șanse pe
piața muncii;
h) stabilește anual indicatorii de performanță și nivelul acestora, în baza cărora se
elaborează programul anual de activitate al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de
Muncă.
Agenția Națională pent ru Ocuparea Forței de Muncă este instituția abilitată în
realizarea politicilor, strategiilor și programelor privind ocuparea forței de muncă și
formarea profesională a șomerilor.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă este o instituție publică de
interes național cu personalitate juridică – organ de specialitate al administrației publice
centrale – al cărui Președinte este secretar de stat în Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale și prin delegare este împuternicit să îndeplinească atribuțiile
ordonatorului principal de credite bugetare pentru bugetul Fondului de plată a ajutorului
de șomaj .
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, face propuneri privind
elaborarea proiectului de buget al Fondului pentru plata ajutorului de șomaj. Ea
administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj și prezintă Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale raportul său de execuție bugetară.
155 Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă aprobă defalcarea bugetului
Fondului pentru plata ajutorului de șomaj pe Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de
Muncă, în funcție de programele teritoriale de ocupare și formare profesională.
Atribuțiile principale ale Agenției Naționale sunt:
– instituționalizarea dialogului social în domeniul ocupării forței de muncă;
– aplicarea strategiilor în domeniul ocupării și formării profesionale;
– aplică măsurile de protecție socială persoanelor neîncadrate în muncă;
– organizează servicii de ocupare a forței de muncă;
– furnizează și finanțează servicii de formare profesională în concordanță cu
tendințele de pe piața muncii;
– orientează persoanele neîncadrate în muncă și mediază între aceștia și angajatori,
în vederea realizării echilibrului dintre cererea și oferta forței de muncă;
– asigură, făr ă plată, servicii de ocupare a persoanelor fizice și juridice interesate,
cum sunt:
A. Servicii pentru persoanele fizice , care constau în:
1. Orientarea și consilierea persoanelor neîncadrate în muncă și a altor persoane, în
vederea găsirii unui loc de muncă;
2. Calificarea și recalificarea persoanelor neîncadrate în muncă;
3. Stabilirea și plata drepturilor de protecție socială și a persoanelor neîncadrate în
muncă și a altor categorii socio -profesionale;
4. Alte servicii specifice.
B. Servicii pentru persoanele juridice, care au în vedere:
1. Medierea între cererea și oferta de pe piața muncii;
2. Selecționarea candidaților pentru ocuparea locurilor de muncă;
3. Consilierea pentru crearea de întreprinderi mici și mijlocii;
4. Alte servicii specifice.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are în subordine Agenții
Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă – unități cu personalitate juridică, având calitatea
de ordonator secundar de credite bugetare, ce sunt conduse de un director executiv, sprijinit
de un consiliu consultativ.
Cheltuielile privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea
Forței de Muncă și Agențiilor Județene se suportă din bugetul Fondului pentru plata
ajutorului de șomaj, în limita sumelor aprobate, dar nu mai mult de 5% din cheltuielil e
anuale totale.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă funcționează în subordinea
Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și aceasta organizează, coordonează și
realizează activități de ocupare a forței de muncă și a protecției socia le a personalului
neîncadrat în muncă la nivel județean.
Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă au în structură următoarele
subunități:
a) Agenții locale pentru ocuparea forței de muncă;
b) Centre de formare profesională.
Ca organism însărcinat cu re alizarea serviciilor de ocupare și formare profesională,
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă trebuie să respecte anumite principii ,
așa cum sunt:
a) accesul nediscriminatoriu la serviciile prestate în domeniul ocupării și formării
profesional e;
156 b) neutralitatea în posibilele interese divergente dintre angajatori și forța de muncă;
c) orientarea activității către nevoile clienților prin întocmirea planurilor individuale
de acțiune și promovarea unor servicii rapide și de calitate;
d) respectare a caracterului concurențial al activităților de pe piața muncii;
e) confidențialitatea datelor personale ale clienților;
f) transparență în activitatea desfășurată și în privința rezultatelor obținute;
g) descentralizarea serviciilor și a procesului de l uare a deciziilor;
h) adaptabilitatea serviciilor la modificările din mediul social și economic.
Ministerele și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, prin
strategiile și politicile elaborate în domeniile pe care le coordonează, t rebuie să asigure
creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. În vederea realizării obiectivelor stabilite,
aceste instituții pot propune în cadrul Comisiei Naționale de Promovare a Ocupării Forței de
Muncă strategii, programe și proiecte de acte norm ative privind ocuparea și formarea
profesională a forței de muncă.
Organizațiile sindicale și asociațiile patronale, reprezentative la nivel național ,
participă în condițiile prevăzute de lege la elaborarea și implementarea programelor de
măsuri privind p iața muncii. De asemenea, organizațiile sindicale și asociațiile patronale
reprezentative la nivel național sunt consultate la elaborarea de acte normative care privesc
ocuparea forței de muncă.
Prefecturile și organizațiile administrației publice locale au obligația să
monitorizeze evoluțiile pe de piața muncii în plan teritorial, să participe activ la elaborarea și
realizarea măsurilor de îmbunătățire a ocupării persoanelor neîncadrate în muncă și să
sprijine activitatea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă.
Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de Muncă este un organism de
lucru alcătuit din reprezentanți ai ministerelor, agențiilor și departamentelor din subordinea
Guvernului sau autonome și din președinții organizațiilor sindicale și a sociațiilor patronale
reprezentative la nivel național. Președintele acestei comisii este ministrul muncii, familiei și
protecției sociale.
Atribuțiile principale ale Comisiei Naționale de Promovare a Ocupării Forței de
Muncă sunt următoarele:
a) supune aten ției Guvernului strategii și politici pentru creșterea nivelului și calității
ocupării forței de muncă în corelație cu programele de dezvoltare economică și socială;
b) stabilește direcțiile dezvoltării resurselor umane la nivel național, în profil de ramură
și teritorial;
c) asigură armonizarea programelor de dezvoltare a resurselor umane finanțate din
fonduri publice sau din alte surse;
d) face propuneri pentru elaborarea unor acte normative privind ocuparea forței de
muncă și de îmbunătățire a legislației în aces t domeniu;
e) pe baza tendințelor dezvoltării economice și sociale și a evoluțiilor pe piața muncii,
face propuneri pentru inițierea unor măsuri proactive de combatere a șomajului prin politici
fiscale, ajustări structurale și reconversie profesională.
Comisia respectivă are abilitarea legală de a comanda instituțiilor de specialitate
studii, rapoarte și analize privind piața muncii, care vor fi finanțate din bugetul asigurărilor
pentru șomaj.
157 6.3. Concepte utilizate în sistemul asigurărilor de șomaj și al
stimulării ocupării forței de muncă
Pentru a înțelege mai ușor și a aplica în mod corect prevederile care reglementează
sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, se cuvine o prezentare
o principalelor concepte cu care se operea ză în acest domeniu, așa cum au fost avute ele în
vedere de către legiuitor.
În acest sens, angajatorul este definit ca persoana juridică sau fizică, având sediul,
respectiv domiciliul în România ori sucursala, filiala, agenția, reprezentanța din România a
unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care
încadrează forță de muncă în condițiile legii.
Locul de muncă reprezintă cadrul în care se desfășoară o activitate din care se obține
un venit și în care se material izează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de
serviciu.
Persoana aflată în căutarea unui loc de muncă este definită ca persoana care face
demersuri pentru a -și găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la
agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau,
după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condițiile legii.
Șomerul , în înțelesul cadrului normativ prezentat, este persoana care îndepli nește
cumulativ următoarele condiții:
a) este în căutarea unui loc de muncă putând avea vârsta de minimum 16 ani și până
la îndeplinirea condițiilor de pensionare;
b) starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei
munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate
potrivit legii venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor
pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare;
d) este dispon ibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s -ar găsi
un loc de muncă.
Pentru a putea beneficia de drepturile legiferate, în afara îndeplinirii condițiilor
enumerate mai sus, persoanele respective trebuie să se înregistreze la Agenția Nați onală
pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care
funcționează în condițiile prevăzute de lege.
Stagiul de cotizare este perioada în care s -a datorat contribuția de asigurări pentru
șomaj atât de către asigurat, cât și de către angajator sau, după caz, numai de către asigurat,
precum și perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul asigurărilor pentru șomaj
prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj au datorat și au plătit contribuția de
asigurări pe ntru șomaj.
Asiguratul este persoana fizică realizatoare de venituri, potrivit legii, și pentru care
angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări pentru
șomaj, precum și persoana care se asigură prin încheierea un ui contract de asigurare pentru
șomaj.
Indemnizația de șomaj este o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca
urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenților instituțiilor de
învățământ care nu s-au putut încadra în muncă.
158 Măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă reprezintă complexul de măsuri
care au ca scop sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și, în mod
deosebit, a șomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.
Indicatorul social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării
forței de muncă reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestațiile
bănești suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordate atât în vederea asigurării
protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, cât și în vederea
stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum și a
angajatorilor pentru a încadra în muncă persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă .
6.4. Categorii de beneficiari
Beneficiarii sistemului asigurărilor de șomaj și stimulării ocupării forței de muncă
sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în următoarele situații:
1. au devenit șomeri prin încetarea contractului de muncă și nu realizează venituri
sau realizează din activități independente autorizate venituri mai mici decât valoarea
indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de
muncă, în vigoare.
Încetarea contractului de munc ă în acest caz, are loc din motive neimputabile
persoanelor devenite șomeri, ca de exemplu prin: restrângerea activității angajatorului sau la
expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă; încetarea
raportului de muncă p rin acordul părților; încetarea mandatului pentru care au fost numite
sau alese persoanele dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării
definitive a activității angajatorului; desfacerea contractului de muncă în cazul militarilor
angajați pe bază de contract, înaintea expirării datei pentru care a fost încheiat; încetarea
raportului de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor.
În această situație se încadrează și persoanele care au încetat activitatea ca urm are a
pensionării pentru invaliditate și care, după recuperarea capacității de muncă, nu mai pot fi
reîncadrate în muncă din cauza încetării activității angajatorului sau din lipsa unui post
vacant de natura celui ocupat anterior. Alți beneficiari ai legi i aflați într -o situație similară
sunt persoanele care, la încetarea concediului plătit pentru creșterea copilului până la 1(2) ani,
respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, nu și -au putut relua activitatea din cauza
încetării definitive a activități i angajatorului. Motive neimputabile salariaților la încetarea
activității se consideră și imposibilitatea reîncadrării în muncă după efectuarea stagiului
militar sau a reintegrării în muncă dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă, din cauza
încetării definitive a activității angajatorului. În fine, în situația prezentată se află și acele
persoane cărora le -a încetat activitatea desfășurată exclusiv pe baza convenției civile.
2. nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învăț ământ.
Persoanele din această categorie sunt asimilate șomerilor dacă îndeplinesc
următoarele condiții:
a) sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care
într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se în cadreze în muncă potrivit
pregătirii profesionale;
b) sunt absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap sau sunt
absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de 16 ani, care sunt lipsiți de susținători
legali sau ai căror susținători legali dovedesc că sunt în imposibilitatea de a presta obligația
legală de întreținere datorată minorilor;
159 c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în
muncă și care într -o perioadă de 30 de zile de la data l ăsării la vatră nu s -au putut încadra în
muncă.
Persoanele menționate mai sus trebuie, de asemenea, să facă dovada că în perioadele
prevăzute de lege s -au înregistrat la agențiile pentru ocuparea forței de muncă ori la alți
furnizori de servicii specializa te pentru stimularea ocupării forței de muncă, acreditați în
condițiile legii, în vederea medierii pentru încadrare în muncă. Dovada prezentării la
furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă se face cu o
adeverință elibe rată de furnizori, prin care se certifică data înregistrării persoanei în
evidențele proprii.
3. ocupă un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
4. au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, confo rm
legii;
5. sunt cetățeni străini care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în
România, conform legii;
6. nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau eliberarea din detenție.
6.5. Sistemul asigurărilor de șomaj
6.5.1. Calitatea de a sigurat
În sistemul asigurărilor pentru șomaj, calitatea de asigurat o au persoanele fizice,
aflate în următoarele situații:
a) sunt cetățeni români încadrați în muncă sau care realizează venituri în România,
în condițiile legii;
b) sunt cetățeni români care luc rează în străinătate, în condițiile legii;
c) sunt cetățeni străini și sunt încadrați în muncă în România sau realizează venituri
în condițiile legii, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în țara noastră.
Asigurații menționați au obligația să plăte ască contribuțiile de asigurări pentru șomaj
și, în consecință, au dreptul să beneficieze de indemnizații pentru șomaj.
În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate prin efectul legii (obligatoriu)
persoanele care au calitatea de angajat sau asimil ată acestuia, după cum urmează:
a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau
sau pe bază de contract de muncă temporară, în condițiile legii, cu excepția persoanelor care
au calitatea de pensionari;
b) funcționarii p ublici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de
numire;
c) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în
cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;
d) soldații și gradații voluntari;
e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
f) alte persoane nenominalizate mai sus, care realizează venituri din activități
autorizate de lege și pentru care, potrivit legii, există oblig ația de plată a contribuției de
asigurări de șomaj.
De asemenea, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru șomaj pe bază de contract
de asigurare pentru șomaj cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază
teritorială își au domiciliul sa u, după caz, reședinta, următoarele categorii de persoane:
160 a) asociații unici, asociații;
b) administratorii care au încheiat contracte potrivit legii;
c) persoanele autorizate să desfășoare activități independente;
d) membrii asociațiilor familiale;
e) cetățenii români care lucrează în străinătate, conform legii;
f) alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care
nu se regăsesc în una dintre situațiile menționate mai sus.
Pentru a putea încheia contract de asigura re pentru șomaj cu agenția pentru ocuparea
forței de muncă, persoanele prevăzute mai sus trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani și să fie
asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Venitul
lunar la care se înch eie contractul de asigurare pentru șomaj pentru persoanele menționate
nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit
potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, în vigoa re
în luna pentru care se plătește contribuția de asigurare pentru șomaj.
În baza Ordonanței numărul 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar -fiscale, categoria asigura ților prin
efectul leg ii a fost lărgită, incluzând persoanele care, în sensul reglementărilor date de Codul
fiscal, ob țin anumite venituri de natură profesională, altele decât cele salariale. Legiuitorul a
avut aici în vedere persoanele care obțin cu caracter de regularitate, e xclusiv venituri de
natură profesională așa cum sunt veniturile din drepturi de autor și drepturi conexe și/sau
venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor
încheiate potrivit Codului civil.
Angajatorii la c are își desfășoară activitatea persoanele asigurate sunt obligați să
depună în termen de 25 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datorează
contribuțiile, la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază își au sediul sau
domiciliul, declarația lunară privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența
nominală a persoanelor asigurate.
6.5.2. Contribuții la sistemul asigurărilor de șomaj
Principalele resurse pe baza cărora se acoperă prestațiile sistemului asig urărilor de
șomaj sunt contribuțiile vărsate de către persoanele fizice asigurate și de către persoanele
juridice angajatoare.
În prezent70, cota de contribuție este stabilită în sarcina angajatorilor și a persoanelor
fizice asigurate care au calitatea de a ngajat sau asimilat acestuia și este de 0,5%, atât pentru
angajat, cât și pentru angajator. Pentru persoanele asigurate la sistemul asigurărilor de șomaj
pe baza contractului de asigurare, cota stabilită în sarcina acestora este de 1%.
Cotele contribuțiil or la sistemul asigurărilor de șomaj stabilite în sarcina angajatorilor
și angajaților, precum și cota contribuției prevazută pentru persoanele asigurate pe baza
contractului de asigurare se pot modifica, în funcție de necesarul de resurse pentru
acoperire a cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru șomaj, prin legea bugetului asigurărilor
sociale de stat .
În ceea ce privește contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de către
angajator/persoană asimilată acestuia, se poate formula regula generală, p otrivit căreia baza
lunară de calcul pentru această contribuție este dată de suma câștigurilor brute acordate
persoanelor salariate, respectiv persoanelor asimilate acestora, câștiguri asupra cărora există,
70 Septembrie 2011 (n.n.).
161 potrivit legii, obligația de plată a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru
șomaj. Cu alte cuvinte, baza de calcul este aceeași atât pentru contribuția datorată de către
angajat, cât și cea pentru angajator.
Baza de calcul a contribuțiilor la șomaj este definită în mod detaliat prin ar ticolul 27,
alin. 1 și 2 din Legea 76/200271 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea
ocupării forței de muncă, modificată și republicată. Coroborată cu prevederile art. 296 indice
5, alin 3, din Codul fiscal, rezultă că baza de calcul a co ntribuțiilor la șomaj o constituie
următoarele valori, după caz:
a. câștigurile brute lunare acordate salariaților și/sau persoanelor asimilate acestora,
așa cum sunt ele definite de Codul fiscal;
b. indemnizația brută lunară, ca unică formă de remuner are a activității, în cazul
magistraților și al altor categorii de persoane pentru care indemnizația lunară este unica
formă de remunerare a activității;
c. solda brută lunară pentru militarii angajați pe bază de contract;
De menționat un aspect importan t, și anume că în baza de calcul a contribuției la
sistemul asigurărilor de șomaj se includ și plățile pentru concedii medicale și indemnizațiile
de asigur ǎri sociale de s ǎnǎtate plătite asiguraților pe perioada cât aceștia se află în
incapacitate de muncă .
Pentru persoanele asigurate pe baza contractului individual de asigurare pentru
șomaj, baza de calcul pentru determinarea contribuției o constituie venitul lunar declarat în
contractul de asigurare pentru șomaj. Venitul lunar pentru care se asigură în mod facultativ
persoanele prevăzute mai sus, nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară
garantat în plată, stabilit potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul
salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoa re în luna pentru care se plătește contribuția
de asigurare pentru șomaj.
Baza de calcul a contribuțiilor la șomaj a fost lărgită de asemenea, prin Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar -fiscale. Astfel, pentru persoanele care ob țin
venituri din activită ți profesionale pentru care asigurarea de șomaj este obligatorie72 în baza
Ordonanței numărul 58/2010, baza de calcul pentru contribuțiile individuale d e asigurări
sociale și asigurări pentru șomaj este venitul net rezultat în urma deducerii din venitul brut a
71 Articolul 27, alin. 1 din Legea 76/2002 precizează că baza de cal cul a contribuțiilor la sistemul asigurărilor de
șomaj o constituie venitul brut lunar obținut de către persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii, așa cum
sunt ele prevăzute la articolul 19 din aceeași lege , și anume: a) persoanele care desfășoar ă activități pe bază de
contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condițiile legii, cu excepția
persoanelor care au calitatea de pensionari; b) funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe
baza actul ui de numire; c) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în
cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului; d) soldații și gradații voluntari; e)
persoanele care au raport de mu ncă în calitate de membru cooperator; f) alte persoane care realizeaza venituri din
activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) -e), „în condițiile
în care pentru aceste persoane, asupra venitur ilor respective există obligația, potrivit legii, de plată a contribuție i
de asigurări pentru șomaj” . Ultima parte a articolului 19, alin. f, este adusă prin Ordonan ța de Urgen ță nr. 117 din
23/12/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 p rivind Codul fiscal și reglementarea unor
măsuri financiar -fiscale.
72 Este vorba de veniturile din drepturi de autor și drepturi conexe cu caracter de regularitate și exclusivitate
și/sau venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit
Codului civil.
162 cheltuielilor deductibile conform legii sau a cheltuielilor forfetare stabilite de către legiuitor.
Această bază de calcul este plafonată la echiva lentul a cinci salarii medii brute lunar.
Ca și în cazul altor contribuții sociale, anumite drepturi primite de angajați și
persoanele asimilate nu intră în baza de calcul pentru determinarea contribu ției de asigurări
de șomaj. În această categorie se îns criu sumele menționate prin Codul fiscal în vigoare73 la
categoria excepții generale de la introducerea în baza de calcul a contribuțiilor sociale
(Anexa 3), în esență, fiind menționate diverse categorii de ajutoare, avantaje în natură,
avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării și la momentul
exercitării acestuia, indemnizații de transfer și mutare, cheltuielile efectuate de angajator
pentru pregătirea profesională și perfecționarea angajatului și alte avantaje în bani sau
natură acordate salariaților care nu au, de regulă, caracter repetitiv, fiind acordate legat de o
anume situație sau stare în care se află salariatul sau persoana asimilată acestuia .
De asemenea, nu se includ în baza de calcul pentru determinarea contribu ției de
asigurări de șomaj sumele menționate expres la categoria excepții specifice74 de la
introducerea în baza de calcul a contribuțiilor sociale (Anexa 4). Între acestea pot fi
menționate: veniturile în bani și/sau în natură, acordate persoanelor salaria te care au
calitatea de pensionari; veniturile obținute de către angajați pe perioada în care raporturile
de muncă sau de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate
potrivit legii, cu excepția perioadei de incapacitate te mporară de muncă, în care plata
indemnizației se suportă de unitate, conform legii; drepturile de soldă lunară, indemnizațiile,
primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
indemnizația lunară brută, pre cum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la
companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a
administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;
indemnizația lunară a as ociatului unic; indemnizația administratorilor, precum și suma din
profitul net cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului constitutiv sau
stabilite de adunarea generală a acționarilor; indemnizațiile lunare plătite conform legii d e
angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite conform contractului individual de muncă;
orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii;
sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de
administrație, precum și în comisia de cenzori, cu excepția remunerațiilor primite de
membrii directoratului; compensațiile acordate persoanelor concediate pentru motive care
nu țin de persoana lor sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere;
prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, Fondul național unic pentru
asigurări de sănătate, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă și boli profesionale;
veniturile acordate sub formă de participar e a salariaților la profit; sumele primite de
reprezentanții în cadrul consiliilor de administrație, consiliilor consultative și comisiilor
constituite conform legii; drepturile de hrană acordate de angajatori salariaților, în
conformitate cu legislația în vigoare și altele.
În situația în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate, conform legii,
pe perioada de incapacitate temporară de muncă, contribuția datorată de angajator la
bugetul asigurărilor pentru șomaj se datorează numai pe perio ada de incapacitate temporară
de muncă, în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii. Prin incapacitate
73 Conform art. 296. indice 15 din Codul fiscal modificat prin Ordonan ța de Urgen ță nr. 117 din 23/12/2010 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementar ea unor măsuri financiar -fiscale.
74 Conform art. 296. indice 16 din Codul fiscal modificat prin Ordonan ța de Urgen ță nr. 117 din 23/12/2010.
163 temporară de muncă se înțelege incapacitatea temporară de muncă determinată de boli
obișnuite sau de accidente în afara muncii și in capacitatea temporară de muncă în cazul
accidentului de muncă sau al bolii profesionale.
Contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj se plătesc până la data de 25 a
lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile.
Pentru neplata contri buțiilor datorate la termenele prevăzute se aplică majorări și
penalități de întârziere potrivit reglementărilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
Contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj se virează în conturi distincte
stabilite cu această destinație, comunicate de Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de
Muncă.
6.5.3. Indemnizația de șomaj
6.5.3.1. Condiții pentru obținerea indemnizației de șomaj
Beneficiarii indemnizației de șomaj sunt șomerii, în sensul în care aceștia au fost
definiți mai sus, dacă îndeplinesc anumite condiții și în funcție de forma de asigurare
obligatorie sau contractuală la sistemul asigurărilor de șomaj.
Astfel, șomerii în accepțiunea definită mai sus, primesc indemnizație de șomaj dacă
îndeplinesc cumulat iv următoarele condiții:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri
mai mici decât valoarea in dicatorului social de referință în vigoare;
c) nu îndeplinesc condițiile de pensionare conform legii;
d)sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază
teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ulti mul loc de muncă ori
au realizat venituri în acea localitate.
În legătură cu stagiul de cotizare necesar pentru primirea indemnizației de șomaj,
prin normele de aplicare a Legii 76/2002 modificată și republicată, se aduc precizări
importante. Astfel, la st abilirea perioadei de 24 de luni premergătoare datei înregistrării
cererii nu se iau în calcul următoarele perioade:
1. perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția
perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata i ndemnizației se suportă de
unitate, conform legii;
2. perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depășește 12 luni;
3. perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu și
data încetării motivului pentru care p ersoanele au fost suspendate;
4. perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu și data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă, dacă această perioadă
depășește 12 luni.
Pentru persoanele încadr ate cu contract individual de muncă cu timp parțial, stagiul
de cotizare prevăzut de lege pentru obținerea indemnizației de șomaj se stabilește
proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor
individuale de mu ncă cu timp parțial.
Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare
necesar pentru obținerea indemnizației de șomaj se stabilește în funcție de durata fiecărei
164 misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispozi ția agentului de muncă
temporară, între misiuni.
Absolvenții instituțiilor de învățământ care într -o perioadă de 60 de zile de la
absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale, precum și
absolvenții școlilor speciale pent ru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani
beneficiază de indemnizații de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază
teritorială își au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri
mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii.
Pentru persoanele care au avut rapor turile de muncă sau de serviciu suspendate,
stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate
înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activității. Excepția
de la această regulă apare în c azul persoanelor aflate în incapacitate temporară de muncă, în
care plata indemnizației se suportă de către unitate, potrivit legii.
Pentru pensionarii de invaliditate care și -au redobîndit capacitatea de muncă, dar la
revenirea în activitate nu au reuși t să-și gasească un loc de muncă, precum și pentru
persoanele a căror reintegrare în muncă s -a dispus prin hotărâre judecătorească, dar
reintegrarea lor nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului,
stagiul minim de coti zare se realizează prin cumularea perioadelor de asigurare realizate
înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
De asemenea, pentru persoanele ale căror raporturi de muncă sau de serviciu le -au
încetat din motive neimputabile lor, stagiu l minim de cotizare se realizează prin cumularea
perioadelor de asigurare realizate înainte de încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
Se constituie în stagiu de cotizare perioadele în care angajații sau, după caz, și
angajatorii au datorat contr ibuții de asigurări pentru șomaj în sistemul asigurărilor pentru
șomaj în România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile și convențiile
internaționale la care România este parte.
Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România se pot
transfera în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința, în condițiile
reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte. Transferul
drepturilor prevăzute în aceste condiții se poate efectua în moneda țărilor respective sau într –
o altă monedă asupra căreia s -a convenit.
Indemnizațiile de șomaj aferente asiguraților care își stabilesc domiciliul sau
reședința în alte state ale Uniunii Europene pot fi menținute în plată în condi țiile referitoare
la legiferarea prestațiilor de șomaj prin reglementările comunitare cu privire la aplicarea
regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor
familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comu nității Europene. În mod reciproc,
prestațiile de șomaj aferente persoanelor din celelalte state membre care își stabilesc
domiciliul sau reședința în România pot fi menținute în plată în țara noastră în aceleași
condiții și sub aceleași reglementări.
La s tabilirea stagiului minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni
premergătoare datei înregistrării cererii, prevăzut de lege pentru acordarea indemnizației de
șomaj, nu se iau în considerare perioadele care reprezintă stagiu de cotizare utilizate pe ntru
stabilirea și acordarea anterioară a unui drept la indemnizație de șomaj. În schimb, aceste
165 perioade se au în vedere la determinarea cuantumului indemnizației de șomaj, așa cum se va
vedea mai jos.
Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drept urilor de șomaj prevăzute de
vechea legislație în domeniul asigurărilor de șomaj se asimilează cu stagiul de cotizare.
Dovada vechimii în muncă, necesară pentru determinarea drepturilor de șomaj, se face cu
carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de l ege.
Certificarea stagiului de cotizare realizat anterior intrării în vigoare a noului cadru
legislativ în domeniul asigurărilor de șomaj se face de către agențiile pentru ocuparea forței
de muncă.
6.5.3.2. Calculul indemnizației de șomaj
Indemnizația de șomaj reprezintă compensația parțială a veniturilor asiguratului ca
urmare a pierderii locului de muncă, precum și a veniturilor absolvenților instituțiilor de
învățământ și militarilor care au efectuat stagiul militar și care nu s -au putut încadra în
muncă.
În cazul persoanelor care capătă statutul de șomer provenind din câmpul muncii ,
indemnizația de șomaj se acordă de la data încetării contractului de muncă, raporturilor de
serviciu, mandatului pe care au fost alese, calității de membru cooperator. Pentr u persoanele
care capătă statutul de șomer și nu provin din câmpul muncii, indemnizația de șomaj se
acordă, după caz, de la data încetării contractului de asigurare pentru șomaj, a încetării
motivului pentru care au fost pensionate, a rămânerii definitive a hotărârii judecătore ști, a
încetării activității desfășurate exclusiv pe baza convenției civile, a expirării perioadei de 60
de zile de la absolvirea studiilor pentru absolvenții care nu au reușit să se încadreze în
muncă în conformitate cu pregătirea pr ofesională, la data absolvirii pentru absolvenți ai
școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit
să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Indemnizația de șomaj se acordă dacă cererea este în registrată la agenția pentru
ocuparea forței de muncă, în termen de 10 zile de la această dată. Dacă cererea este
înregistrată după expirarea termenului de 10 zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data
prevăzută mai sus, indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii. În
situația în care persoana nu solicită dreptul în termen de 12 luni de la data încetării
contractului de muncă, nu mai poate beneficia de indemnizație de șomaj.
Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor pe perioa de stabilite diferențiat, în funcție
de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai
puțin de 1 an;
b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins între 5 și 10 ani ;
c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Cuantumul indemniza ției de șomaj este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat,
în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
a) 75% din valoarea indicatorului social de re ferință în vigoare la data stabilirii
acestuia75, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
75 În prezent, valoarea indicatorului social de referin ță este de 500 lei (septembrie 2011).
166 b) suma prevăzută mai sus la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra
mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stag iu de cotizare, a
unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, mai mare de un an,
sunt: a) de 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani;
b) de 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
c) de 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.
Pentru persoanele care au fost as igurate în baza unui contract de asigurare pentru
șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în
functie de stagiul de cotizare, prevăzut de lege, se va avea în vedere venitul lunar declarat în
contractul de asi gurare pentru șomaj.
În cazul absolvenților instituțiilor de învățământ care nu au reușit să se încadreze în
muncă în conformitate cu pregătirea profesională, la data absolvirii, precum și în cazul
absolvenților școlilor speciale pentru persoane cu handic ap în vârstă de minimum 16 ani,
care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale, indemnizația de
șomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum
reprezintă 50% din valoarea indicatorului so cial de referin ță în vigoare la data stabilirii
acesteia. Indemnizația se acordă o singură dată pentru fiecare formă de învățământ absolvită.
De indemnizația de șomaj nu beneficiază persoanele care, la data solicitării dreptului,
refuză un loc de muncă po trivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la
servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru
ocuparea forței de muncă. De asemenea, nu beneficiază de acest drept nici absolvenții care la
data solicitării dreptului urmează o formă de învățământ.
6.5.3.3. Plata, încetarea și suspendarea plății indemnizației de șomaj
Indemnizația de șomaj calculată conform prevederilor legale se plătește lunar , cu
mențiunea că în cazul fracțiunilor de lună ac est drept se calculează proporțional cu numărul
de zile calendaristice din luna respectivă.
Plata indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor încetează , după cum urmează:
la data încadrării în muncă, potrivit legii, pentru o perioadă mai mare de 12 l uni;
la data când realizează din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mari
decât valoarea indicatorului social de referin ță în vigoare ;
la 90 de zile de la data emiterii autorizației de funcționare pentru a desfășura
activități independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează
venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referin ță în vigoare ;
la data refuzului nejustificat de a se încadra într -un loc de muncă potrivit
pregătirii sau nivelulu i studiilor;
la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării și
de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depășește 12 lun i;
la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data
solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare d e 3
luni;
167 la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă
mai mare de 12 luni;
în cazul decesului beneficiarului;
la expirarea perioadelor pentru care, în mod legal, se acordă indemnizația de
șomaj;
la data admiterii într -o formă de învățământ în cazul persoanelor asimilate
șomerilor .
O altă situație posibilă prevăzută de legiuitor este suspendarea plății indemnizațiilor
de șomaj. Aceasta are loc în mai multe circumstanțe, și anume:
la data la care șomerul nu și -a onorat o bligația de a se prezenta lunar la agenția
pentru ocuparea forței de muncă, pentru a primi sprijin pentru încadrarea în muncă;
pe perioada îndeplinirii obligațiilor militare;
la data încadrării în muncă, pe bază de contract individual de muncă pe perioadă
determinată mai mică de 12 luni;
la data plecării din țară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei,
precum și, după caz, la data obținerii autorizării pentru menținerea plății indemnizației de
șomaj, la cererea persoanei care se deplasează i n interiorul Comunității Europene și al
Spațiului Economic European pentru a căuta un loc de muncă și dorește să își mențină plata
indemnizației de șomaj;
pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse
privative de libertate de până la 12 luni;
la data pensionării pentru invaliditate;
pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a
indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de
1 (2) ani, respectiv 3 ani pentru copilul cu handicap;
pe perioada incapacității temporare de muncă mai mare de 3 zile ca urmare a
accidentelor survenite pe perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecționare sau,
după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul și din cauza practicii profesionale;
pe perioada acordării plăților compensatorii, potrivit legii.
Repunerea în plată după suspendare se face de la data depunerii cererii
beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data înce tării situației care
a condus la suspendare și, respectiv, de 60 de zile calendaristice în cazul neonorării obligației
șomerului de a se prezenta la agenția de ocupare a forței de muncă pentru a primi sprijin
pentru încadrarea în muncă. În această ultimă s ituație, perioada de suspendare face parte din
perioada de acordare a indemnizației de șomaj.
Pentru persoanele plecate într -o țară din interiorul Comunității Europene și al
Spațiului Economic European pentru a căuta un loc de muncă, r epunerea în plată după
suspendare se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 3 luni de
la data suspendării plății indemnizației de șomaj.
Drepturile bănești cuvenite șomerilor cu titlu de indemnizație de șomaj pot face
obiectul executării silite pentru debite provenite din plata necuvenită a acestora, pentru
sumele datorate cu titlu de obligații de întreținere ori pentru sumele datorate cu titlu de
despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale,
precum și în cazuri prevăzute de dispozițiile legale speciale.
Sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemniza ție de șomaj, se recuperează de
la persoanele care le -au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de agen țiile pentru
ocuparea for ței de munc ă, decizii care constituie titluri executorii.
168 Sumele încasate necuvenit cu titlul de indemnizație de șomaj se recuperează de la
beneficiari în termenul de prescripție legal.
Beneficiarii de indemnizație de șomaj sunt asigurați în sistemul asigurărilor so ciale
de stat și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și beneficiază de toate drepturile
prevăzute de lege pentru asigurații acestor sisteme. Contribuția pentru asigurările sociale de
stat și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se su portă din bugetul asigurărilor
pentru șomaj și se virează caselor de asigurări respective de către agențiile pentru ocuparea
forței de muncă.
6.5.3.4. Obligațiile beneficiarilor de indemnizație de șomaj
Persoanele beneficiare de indemnizație de șomaj au următoarele obligații :
a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la
agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în
vederea încadrării în muncă;
b) să comunice în termen d e 3 zile agenției pentru ocuparea forței de muncă la care
sunt înregistrate, orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor;
c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională
oferite de agenția pent ru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate. Această obligație
nu se aplică persoanelor care beneficiază de indemnizație de șomaj și participă la programe
de formare profesională a căror finanțare este asigurată din asistența financiară
neramburs abilă primită de România, ca țară membră UE, prin intermediul Fondului
european de dezvoltare regională, Fondului social european și Fondului de coeziune.
Persoanele respective trebuie în schimb să se prezinte lunar, la data programată la agenția
teritorială pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate și să facă dovada
participării la programele de formare profesională finanțate din fonduri europene
nerambursabile, sau după caz, să facă dovada participării la examenul de absolvire a
acestora.
d) să caute activ un loc de muncă;
e) să înștiințeze în scris agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt
înregistrate, apariția stării de incapacitate temporară de muncă și datele de identificare,
respectiv numele medicului prescriptor și unitat ea în care funcționează acesta, în termen de
24 de ore de la data acordării concediului medical. În situația în care apariția stării de
incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea
termenului de 24 de ore se re alizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care
beneficiază de indemnizație de șomaj au obligația de a înștiința agenția pentru ocuparea
forței de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
Legat de obligația căutării unui loc de mu ncă, persoanele în cauză trebuie să facă
dovada că s -au prezentat pentru a solicita un loc de muncă la agenția pentru ocuparea forței
de muncă la care se află în evidență, în afara datei programării lunare, sau la alți furnizori de
servicii specializate, a utorizați legal, pentru stimularea ocupării forței de muncă, în vederea
medierii pentru încadrare în muncă.
La rândul lor, angajatorii care au angajat, conform legii, persoane din rândul
beneficiarilor de indemnizații de șomaj au obligația de a anunța în termen de 3 zile agențiile
teritoriale pentru ocuparea forței de muncă la care aceștia au fost înregistrați.
Aceeași obligație de înștiințare a agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de
muncă le revine caselor teritoriale de pensii, în situația în c are un asigurat beneficiar de
169 indemnizație de șomaj a fost pensionat. În înștiințarea făcută, trebuie menționată data
privind punerea în plată a pensiei.
6.5.4. Fondul de garantare a crean țelor salariale
Începând cu anul 2007, în conformitate cu Legea nr. 200/2006 privind constituirea și
utilizarea Fondului de garantare pentru plata crean țelor salariale, angajatorii au obliga ția de
a plăti lunar o contribu ție la Fondul de garantare a creanțelor salariale, stabilită pe baza unei
cote de 0,25%, aplicată asupr a sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribu ției
individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, realizate de salaria ții încadra ți cu contract
individual de muncă, potrivit legii.
Gestionarea Fondului de garantare se face de Agen ția Națională pentru Ocuparea
Forței de Muncă, prin agen țiile pentru ocuparea for ței de muncă jude țene și a municipiului
București.
Din resursele Fondului de garantare se suportă, în limitele și în condi țiile prevăzute
de lege, următoarele categorii de crean țe sal ariale:
a) salariile restante;
b) compensa țiile băne ști restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă
neefectuat de salaria ți, dar numai pentru maximum un an de muncă;
c) plățile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul col ectiv de muncă
și/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
d) compensa țiile restante pe care angajatorii au obliga ția de a le plăti, potrivit
contractului colectiv de muncă și/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor
de muncă sau al bolilor profesionale;
e) indemniza țiile restante, pe care angajatorii au obliga ția, potrivit legii, de a le plăti
pe durata întreruperii temporare a activită ții.
Din Fondul de garantare nu se suportă contribu țiile social e datorate de angajatorii în
stare de insolven ță.
Suma totală a crean țelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depă și
cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
6.5.5. Bugetul asigurărilor pentru șomaj
Bugetul a sigurărilor pentru șomaj cuprinde sursele de venituri și destinațiile de
cheltuieli ale sistemului asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă.
Organul însărcinat cu fundamentarea anuală a proiectului bugetului asigurărilor
pentru șoma j este Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pe baza propunerilor
Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Fundamentarea se efectuează în
funcție de indicatorii sociali stabiliți pe baza analizelor, studiilor și prognozelor privind
evoluțiile de pe piața muncii.
Acest buget, ca și celelalte bugete componente ale sistemului protecției sociale, se
aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
La partea de venituri se înscriu resursele bugetului asigurărilor de șomaj proveni te în
principal din:
a) contribuțiile angajatorilor și ale persoanelor fizice la care își desfășoară activitatea
asigurații angajați cu contract individual de muncă, respectiv cei asimilați acestora;
b) contribuțiile individuale ale persoanelor angajate cu contr act individual de muncă
și ale celor asimilate acestora;
170 c) contribuțiile datorate de persoanele care încheie contract individual de asigurare
pentru șomaj;
d) contribuțiile angajatorilor pentru constituirea Fondului de garantare pentru plata
creanțelor salaria le;
e) venituri din alte surse, inclusiv din finanțare externă;
f) sume provenite din recuperarea unor debite restante către bugetul asigurărilor de
șomaj.
În cazul în care resursele menționate nu acoperă nevoile de finanțare a cheltuielilor,
deficitul bugetar v a fi acoperit prin subvenții de la bugetul de stat.
Veniturile din alte surse ale bugetului asigurărilor pentru șomaj se constituie în
principal din dobânzi, majorări pentru neplata la termen a contribuțiilor, restituiri ale
creditelor acordate în baza leg ii, taxe încasate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței
de Muncă din activitatea de formare profesională și cele pentru acreditarea furnizorilor de
servicii de ocupare, penalități, amenzi și orice alte surse, încasate potrivit legii, la bugetul
asigurărilor pentru șomaj.
În cazul neachitării contribuțiilor pentru constituirea bugetului asigurărilor pentru
șomaj, a majorărilor de întârziere și a penalităților, Agenția Națională pentru Ocuparea
Forței de Muncă va proceda la aplicarea măsurilor de execut are silită prevăzute de lege.
Recuperarea debitelor din contribuții și majorări se poate face și prin compensarea cu
active imobile din patrimoniul debitorilor, evaluate de către instituțiile abilitate de lege, cu
condiția ca acestea să fie necesare funcți onării Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de
Muncă și să fie prevăzute în programul de investiții.
Pe baza resurselor financiare constituite, din bugetul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă se acoperă în principal, următ oarele destinații de
cheltuieli :
a) plata indemnizațiilor de șomaj, precum și a prestațiilor de șomaj aferente
drepturilor stabilite de instituția competentă în materie de șomaj din alt stat membru al
Uniunii Europene, la a cărei legislație este supus șomerul , acordate de Agenția Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă în numele și pe cheltuiala acestei instituții competente;
b) plata contribuțiilor pentru asigurări sociale de stat și a contribuțiilor pentru
asigurări sociale de sănătate pentru beneficiarii ind emnizațiilor de șomaj, stabilite potrivit
legii;
c) plățile compensatorii acordate în conformitate cu legea;
d) taxe, comisioane și alte cheltuieli ocazionate de efectuarea plăților menționate mai
sus;
e) cheltuieli legate de finanțarea serviciilor de formare profe sională pentru
persoanele care, potrivit legii, beneficiază în mod gratuit de aceste servicii ;
f) finanțarea măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă și a măsurilor
pentru prevenirea șomajului;
g) finanțarea studiilor, rapoartelor și analizelor privi nd piața muncii, comandate
instituțiilor de specialitate de către Comisia Națională de Promovare a Ocupării Forței de
Muncă și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;
h) organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Mu ncă,
inclusiv realizarea de obiective de investiții, dotări și alte cheltuieli de natura cheltuielilor de
capital, în limitele prevăzute de lege;
i) participarea la activitatea unor organizații internaționale, inclusiv plata
cotizațiilor pentru afilierea la a cestea;
171 j) aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor;
k) cofinanțarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare și formare
profesională pe baza unor acorduri internaționale;
l) cofinanțarea unor programe privind stimularea ocupării forței de muncă;
m) rambursarea împrumuturilor contractate în condițiile legii, precum și plata de
dobânzi și comisioane aferente acestora;
n) alte cheltuieli prevăzute de legislația în vigoare.
Constituirea resurselor și efectuarea cheltuielilor bugetului asigurărilo r pentru șomaj
se realizează prin trezoreria statului.
Disponibilitățile bănești înregistrate la finele anului de către bugetul asigurărilor
pentru șomaj se reportează și se utilizează în anul următor cu aceeași destinație.
În ceea ce privește cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor
prevăzute de lege, acestea se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj și se determină
astfel:
a) prin stabilirea unui tarif pentru un talon de plată, în situația în care plata se
efectuează la domicili ul beneficiarilor din România;
b) prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în situația în care achitarea
drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor. Procentul se stabilește astfel încât cheltuielile
totale de transmitere să nu depășească 1 % din valoarea totală a sumelor plătite.
c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în cazul în care plata drepturilor
se face în cont curent sau în cont de card. Comisionul se stabilește astfel încât cheltuielile
totale de transmitere să nu depă șească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite.
6.6. Prevenirea șomajului și stimularea ocupării forței de muncă
6.6.1. Măsuri pentru prevenirea șomajului și acordarea serviciilor de
preconcediere
La fel de importantă ca indemnizarea riscurilor legat e de situația de șomaj este
combaterea șomajului ca fenomen economico -social. Măsurile pentru prevenirea șomajului
se realizează în principal pe două căi, și anume prin subvenționarea unei părți a cheltuielilor
de formare profesională a lucrătorilor și pri n furnizarea serviciilor de preconcediere.
Astfel, în scopul prevenirii șomajului și consolidării locurilor de muncă prin creșterea
și diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă,
angajatorilor care organizează, în baza pl anului anual de formare profesională, programe de
formare profesională pentru proprii angajați, derulate de furnizori de servicii de pregătire
profesională abilitați legal, li se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, o sumă
reprezentând 50% din che ltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un
număr de cel mult 20% din personalul angajat. Suma respectivă se acordă pentru derularea
unui singur program de formare profesională în cursul unui an.
Stipendiul men ționat se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de la capitolul
“Cheltuieli de învă țământ”, în limita de cel pu țin 15%, angajatorilor selecta ți anual de
agenția pentru ocuparea for ței de muncă. Angajatorii care beneficiază de acest ajutor sunt
obligați să mențină rapo rturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la
programul de pregătire profesională cel puțin un an de la data acordării sumei. Dacă
raporturile de muncă încetează anterior termenului de un an, iar angajații care au beneficiat
de aceste c ursuri nu mai au dreptul pe o perioadă de doi ani de la data concedierii să
172 beneficieze de alte programe de formare profesională, angajatorii sunt obligați să restituie, în
totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă subvenția acordată pentru fi ecare
persoană, la care se adaugă dobânda calculată pe baza ratei dobânzii de referință a BNR, în
vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.
Cea de -a doua cale de stimulare a ocupării forței de muncă are în vedere furnizarea
serviciilor de preconcediere De aceea, în cazul unor restructurări ale activității care pot
conduce la modificări substanțiale ale numărului și structurii profesionale a personalului,
angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de munc ă în vederea
adoptării unor măsuri pentru combaterea șomajului și prevenirea efectelor sociale
nefavorabile ale acestor restructurări.
În cazul unor asemenea disponibilizări, angajatorii sunt obligați să acorde preaviz,
conform prevederilor Codului munci i sau ale contractului colectiv de muncă, angajaților care
urmează să fie disponibilizați. De asemenea, aceștia sunt obligați să înștiințeze agențiile
pentru ocuparea forței de muncă cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii
deciziilor de concediere.
În perioada preavizului dat, angajații vor participa la serviciile de preconcediere
realizate de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă ori de către alți furnizori de
servicii de ocupare din sectorul public sau privat, selectați de căt re agenții și acreditați.
Serviciile de preconcediere oferite de către agențiile pentru ocuparea forței de
muncă persoanelor amenințate cu riscul de a deveni șomeri conțin patru tipuri de activități.
În primul rând, este vorba de informarea privind prevede rile legale referitoare la
protecția șomerilor și acordarea serviciilor de ocupare și formare profesională . Acestea au
ca scop cunoașterea drepturilor și obligațiilor persoanelor asigurate în sistemul asigurărilor
pentru șomaj, a documentelor necesare pent ru înscriere la șomaj, a cuantumului și duratei
legale a indemnizației de șomaj, precum și a serviciilor de care pot beneficia în condițiile legii.
Concret, acest serviciu presupune prezentarea principalelor prevederi din legislația
cu privire la:
a) sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă;
b) formarea profesională a adulților;
c) asigurări sociale și pensii;
d) asigurarea venitului minim garantat;
e) înființarea de întreprinderi mici și mijlocii, asociații familiale și act ivități
independente;
f) asistență socială;
g) relații de muncă.
A doua categorie de servicii de preconcediere are în vedere plasarea pe locurile de
muncă vacante existente pe plan local și instruirea în ceea ce privește modalitățile de
căutare a unui loc de muncă . Ele au ca obiectiv prevenirea șomajului prin ocuparea imediată
a locurilor de muncă disponibile, precum și creșterea șanselor de reintegrare profesională
prin dobândirea de noi tehnici și cunoștințe și se realizează prin:
a) oferirea de locuri d e muncă în ocupația de bază, vacante pe piața muncii atât la
nivel județean, cât și la nivel național, pe perioadă determinată sau nedeterminată;
b) prezentarea activității serviciilor de mediere în vederea ocupării unui loc de
muncă, precum și a posibil ităților de formare profesională;
c) prezentarea serviciului electronic de mediere a muncii pe Internet (SEMM) și
instruirea în vederea accesării acestuia;
173 d) informații privind stimularea financiară prevăzută de lege pentru încadrarea în
altă localitat e, cu schimbarea domiciliului;
e) instruirea pentru participarea la bursa locurilor de muncă;
f) informarea și pregătirea în tehnici de căutare a unui loc de muncă;
g)informarea cu privire la alte acțiuni organizate pe piața muncii în vederea oferirii
unui loc de muncă: proiecte locale, programe de ocupare prin munca la domiciliu, programe
pentru persoane defavorizate pe piața muncii.
A treia categorie de servicii de preconcediere include reorientarea profesională în
cadrul unității sau prin cursuri de form are de scurtă durată și are ca scop dobândirea de
noi cunoștințe și abilități necesare pentru a ocupa un alt loc de muncă în cadrul aceleiași
unități sau un loc de muncă vacant existent pe piața muncii. Această măsură se realizează
prin asigurarea unor se rvicii de informare și consiliere privind cariera profesională, precum
și prin organizarea de cursuri de formare profesională de scurtă durată ori de instruire la
locul de muncă.
În fine, cea de -a patra categorie de servicii de preconcediere are în vedere sondarea
opiniei salariaților și consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a șomajului
și are ca scop identificarea necesităților și priorităților persoanelor asistate, în vederea
orientării acestora către cele mai potrivite măsuri active. M odalitățile de realizare a acestei
măsuri constau în chestionarea persoanelor care urmează să fie concediate cu privire la
planurile de viitor, la serviciile solicitate, la experiența în alte activități decât cele în care sunt
calificate, precum și în eval uarea și valorificarea chestionarelor în vederea orientării lor spre
măsurile de combatere a șomajului.
În situația în care serviciile de preconcediere nu pot fi realizate de către agențiile
pentru ocuparea forței de muncă, acestea se acordă prin intermedi ul furnizorilor de servicii
de ocupare din sectorul public sau privat, acreditați și selectați în condițiile legii. Selecția
furnizorilor de servicii de ocupare se efectuează de către agențiile pentru ocuparea forței de
muncă în conformitate cu prevederile legale privind achizițiile publice.
Agențiile pentru ocuparea forței de muncă încheie contracte cu furnizorii de servicii
de ocupare acreditați și selectați în condițiile legii, declarați câștigători în urma selecției
efectuate.
Cheltuielile de finanțare privind măsurile de prevenire a șomajului se fac din
următoarele surse:
a) bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru măsurile care se realizează de către
agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau de către furnizorii de servicii de ocupare
acreditați, cu care agențiile pentru ocuparea forței de muncă încheie contracte în condițiile
legii;
b) fondurile angajatorilor, pentru măsurile care se realizează la inițiativa acestora,
cu forțe proprii sau prin intermediul unor furnizori de servicii de ocu pare acreditați;
c) alte surse financiare atrase prin diferite programe și utilizate de agențiile pentru
ocuparea forței de muncă sau de către furnizorii de servicii de ocupare acreditați în condițiile
legii.
Pe baza datelor înregistrate de agențiile pentr u ocuparea forței de muncă, precum și a
celor primite de la furnizorii de servicii de ocupare acreditați se realizează evaluarea
rezultatelor acordării serviciilor de preconcediere, care urmărește în principal: numărul
persoanelor asistate, numărul persoan elor plasate pe locurile de muncă vacante existente,
numărul persoanelor care și -au găsit un loc de muncă în termen de maximum 3 luni de la
174 acordarea serviciilor, numărul persoanelor orientate în măsuri pentru stimularea ocupării
forței de muncă, numărul p ersoanelor cuprinse la cursuri de scurtă durată.
Evaluarea impactului serviciilor de preconcediere se realizează de către agențiile
pentru ocuparea forței de muncă trimestrial, semestrial, anual sau ori de câte ori este cazul,
evidențiindu -se cele mai efic iente servicii, precum și identificarea dificultăților întâmpinate
în implementarea acestora.
Rezultatele finale ale evaluărilor la nivel județean se centralizează și se cuprind în
Raportul anual de activitate pe care Agenția Națională pentru Ocuparea Forț ei de Muncă îl
supune spre aprobare ministrului muncii, familiei și protecției sociale.
6.6.2. Stimularea ocupării forței de muncă
Între sarcinile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă figurează și cele
referitoare la inițierea și dezvoltare a unor măsuri pentru stimularea ocupării forței de muncă.
Aceasta vizează două aspecte, și anume:
1. creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
2. stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea de noi
locuri de muncă.
Măsurile pentru stimularea ocupării forței de muncă se adresează persoanelor în
căutarea unui loc de muncă, dar și angajatorilor și sunt realizate prin servicii specializate,
furnizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă ori de alți furnizori de servicii din
sectorul public sau privat.
Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forței de muncă pot să
presteze, pe bază de contracte încheiate cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă, servicii
finanțate d in bugetul asigurărilor pentru șomaj, numai dacă sunt acreditați de către Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Nu se supun acreditării de către Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă furnizorii de servicii specializate pentru
stimularea ocupării forței de muncă din statele membre ale Uniunii Europene și din Spațiul
Economic European care au fost supuși unei astfel de condiții în statul de origine sau de
proveniență.
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc d e muncă se
realizează, după cum se va vedea în continuare, prin câteva categorii de servicii, și anume:
1. Informarea și consilierea profesională;
2. Medierea muncii;
3. Formarea profesională;
4. Consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente s au pentru
inițierea unei afaceri;
5. Completarea veniturilor salariale ale angajaților;
6. Stimularea mobilității forței de muncă.
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate
realiza și prin promovarea unor programe special e în parteneriat cu alte persoane juridice de
drept public sau privat, precum și contra cost, de către furnizorii de servicii acreditați.
1. Informarea și consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate
în mod gratuit persoanelor în c ăutarea unui loc de muncă, al căror scop este:
– furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;
– evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;
175 – dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de
muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;
– instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.
Informarea și consilierea profesională se realizează de către centrele speci alizate
existente în cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, precum și de centrele și
furnizorii de servicii acreditați de către agenții pe bază de contract încheiat cu agențiile.
Concret, informarea privind piața muncii, stabilirea traseului pr ofesional, evaluarea
și autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere
individuală sau de grup oferite la cerere persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în
cadrul job -cluburilor organizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Consilierea profesională și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de
muncă și de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de
orientare a carierei, în cadrul centrelor de infor mare și consiliere privind cariera sau, la cerere,
în cadrul altor forme organizate de instruire.
2. Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a
angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabil irii de raporturi
de muncă sau de serviciu. Sarcina de identificare a locurilor de muncă vacante la angajatori
și comunicarea acestor locuri către persoane interesate aflate în căutarea unui loc de muncă
revine agențiilor pentru ocuparea forței de muncă.
Sarcinile de mediere se acordă gratuit și constau în:
– informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora prin
publicarea, afișarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă;
– mediere electronică având ca scop pune rea automată în corespondență a
cererilor și ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
– preselecția candidaților corespunzător cerințelor locurilor de muncă oferite și în
concordanță cu pregătirea, aptitudinile, experiența și in teresele acestora.
În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă, agențiile
pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a întocmi, pentru fiecare persoană în
căutarea unui loc de muncă, un plan individual de mediere.
Pentru șomerii care beneficiază de indemnizații de șomaj, în condițiile prevăzute de
lege, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agențiilor pentru ocuparea forței de
muncă la care sunt înregistrați, este obligatorie.
În schimb, în cazul șomerilo r care nu beneficiază de indemnizații de șomaj, aceștia
trebuie să depună o cerere la agenția pentru ocuparea forței de muncă de care aparțin pentru
a fi luați în evidență în vederea medierii și, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască
cererea la 6 luni.
De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, și persoanele care ocupă un loc
de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia, cele care au obținut statutul de
refugiat sau altă formă de protecție internațională conform legii, precum și persoanele care
nu au putut ocupa un loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenție.
Medierea muncii se poate realiza și contra cost de către furnizorii de servicii
specializate, acreditați de Agenția Națională pentru Ocuparea Fo rței de Muncă.
3. Formarea profesională . Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la
programe de formare profesională care să le asigure creșterea și diversificarea competențelor
profesionale în scopul asigurării mobilității și reintegrării p e piața muncii.
Prin programele de formare profesională se asigură inițierea, calificarea, recalificarea,
perfecționarea și specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Programele de
176 formare profesională se organizează ținându -se seama de profi lurile profesionale, profilurile
și standardele ocupaționale, astfel:
a) la cererea expresă a angajatorilor care doresc să încadreze persoane aflate în
căutarea unui loc de muncă;
b) la cererea persoanelor care doresc să presteze o activitate autorizată, c onform legii;
c) pe baza analizelor și studiilor de specialitate privind necesarul actual și prognozat
de forță de muncă.
Pentru realizarea unor programe de formare profesională viabile și eficiente este
necesară corelarea acestora cu programele de școlari zare ale Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea adaptării pregătirii profesionale la cerințele
reale ale pieței muncii.
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă sunt : cursuri, stagii de practică și specializare, precum și alte forme, în
condițiile legii.
Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se
organizează în mod distinct, pe niveluri de pregătire și specializări, precum și pe categorii și
grupuri de persoane.
Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se
desfășoară pe baza planului elaborat anual de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă și
aprobat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecți ei Sociale.
Finanțarea activității de formare profesională se face din bugetul asigurărilor pentru
șomaj, în baza indicatorilor stabiliți prin planul național de formare profesională aprobat.
Serviciile de formare profesională se acordă gratuit șomerilor, persoanelor care nu au
putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ sau după
satisfacerea stagiului militar, celor care au obținut statutul de refugiat sau altă formă de
protecție internațională conform legii, precum și celor care nu au putut ocupa loc de muncă
după repatriere sau după eliberarea din detenție. De asemenea, beneficiază gratuit de aceste
servicii și persoanele care desfășoară activități în mediul rural și nu realizează venituri
lunare sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în
vigoare și care sunt înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Persoanele care urmează programe de formare profesională au anumite drepturi, și
anume:
– să beneficieze de pregătir e teoretică și practică pe toată durata cursului și să
susțină gratuit, de cel mult două ori, examenul de absolvire la finalizarea acestuia;
– să beneficieze de rechizite și manuale de instruire;
– să primească echipament de protecție, dacă este c azul, pe timpul instruirii practice;
– să beneficieze de abonament gratuit pe mijloacele de transport în comun, pe
traseul de la domiciliu la unitatea de pregătire sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de
transport, pentru cel mult 4 d eplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la
unitatea de pregătire;
– să beneficieze de consultații medicale, analize medicale și teste necesare
frecventării cursului.
Persoanele care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregăti re sau locuiesc la o
distanță mai mare de 50 de km de aceasta, au dreptul pe perioada cât participă la pregatirea
profesională să beneficieze de cazare și de o sumă de bani pentru acoperirea mesei la nivelul
prevăzut de reglementările în vigoare pentru sal ariații instituțiilor publice.
177 Persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, cu excepția acelora care
participă la programe de formare profesională finanțate din fonduri nerambursabile primite
de România în calitate de stat membru UE, sunt obligat e să participe la programele de
formare profesională oferite și organizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă,
precum și la examenul de absolvire a acestora.
Corespunzător acestor drepturi, ele au anumite obligații , astfel:
– să participe la to ate activitățile cuprinse în programul de formare profesională și
să îndeplinească toate cerințele prevăzute de acesta;
– să restituie cheltuielile efectuate de agenție pentru serviciile de formare
profesională prevăzute dacă, după absolvire, refuză neju stificat încadrarea în muncă oferită
de agenția pentru ocuparea forței de muncă.
Persoanele care urmează programe de formare profesională finanțate din bugetul
asigurărilor pentru șomaj se pot retrage de la aceste programe, fără a suporta cheltuielile
efectuate cu pregătirea lor, pentru a se încadra în muncă, pentru a începe o activitate
autorizată potrivit legii sau în cazul în care starea sănătății nu le permite continuarea
programului. Situațiile menționate trebuie dovedite cu actul privind încadrarea î n muncă,
autorizația de funcționare sau certificatul de înmatriculare, respectiv cu acte medicale.
În cazul în care formarea profesională se realizează prin intermediul furnizorilor de
servicii specifice acreditați, selectarea acestora se face prin licitaț ie publică, în condițiile legii.
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă se desfășoară având la bază standardele ocupaționale, recunoscute la nivel
național, aprobate potrivit legii.
Dacă pentru anu mite ocupații sau meserii nu există standarde ocupaționale,
recunoscute la nivel național, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă poate
solicita unor unități specializate proiecte de standarde ocupaționale, care urmează procedura
de aprobare, co nform legii.
Controlul asupra realizării planului național de formare profesională și a eficienței
rezultatelor obținute printr -o astfel de întreprindere se realizează de către Ministrul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale.
4. Consultanță și asistență p entru începerea unei activități independente sau
pentru inițierea unei afaceri . Aceste servicii se acordă la cerere, persoanelor în căutarea unui
loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici
eficiente de managem ent și alte servicii de consultanță. Serviciile pot fi realizate de către
agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz de către firme private, organizații
profesionale, fundații și asociații specializate în aceste domenii, cu care agențiile înch eie
contracte în condițiile legii.
Serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente
sau pentru inițierea unei afaceri se acordă gratuit, o singură dată, pentru fiecare perioadă în
care persoanele beneficiază de indemniza ție de șomaj, precum și studenților care solicită
acordarea de credite cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
5. Completarea veniturilor salariale ale angajaților. Persoanele care primesc
indemnizația de șomaj în perioada prevăzută d e lege și care se angajează, potrivit legii,
pentru program normal de lucru beneficiază, din momentul angajării până la sfârșitul
perioadei pentru care erau îndreptățite să primească indemnizație de șomaj, de o sumă
lunară, neimpozabilă, acordată din buget ul asigurărilor pentru șomaj, în cuantum de 30%
din indemnizația de șomaj în vigoare la data încadrării.
178 De acest drept nu beneficiază persoanele care se încadrează la angajatori cu care au
fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani.
Absolvenții instituțiilor de învățământ reprezintă o categorie țintită în mod clar de
legiuitor pentru acordarea acestor drepturi. Astfel, absolvenții instituțiilor de învățământ și
absolvenții școlilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistrați la a gențiile pentru
ocuparea forței de muncă, în situația în care se angajează cu program normal de lucru,
pentru o perioadă mai mare de 12 luni, beneficiază, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de
o primă de încadrare egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data
încadrării. Absolvenții cărora li s -a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj și se angajează în
perioada de acordare a indemnizației, beneficiază de asemenea, de o sumă din bugetul
asigurărilor pentru șomaj egală cu inde mnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul, în
condițiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s -ar fi angajat.
Condiția de acordare a acestei sume este ca raporturile de muncă să fie menținute o perioadă
de cel puțin 12 lun i de la data angajării. Baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi
este valoarea indicatorului social de referin ță în vigoare la data angajării.
De acest drept nu beneficiază următoarele categorii de absolvenți:
a) absolvenții care la data abso lvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de
serviciu;
b) absolvenții care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă
sau de serviciu în ultimii 2 ani;
c) absolvenții care la data solicitării dreptului urmează o formă de învăță mânt;
d) absolvenții instituțiilor de învățământ față de care angajatorii au obligația, potrivit
legii, de a -i încadra în muncă;
e) absolvenții pentru care plata indemnizației de șomaj a fost suspendată ca urmare a
reîncadrării în muncă pe o durată mai mare de 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării
duratei contractului individual de muncă, plata indemnizației de șomaj încetează.
Pentru a beneficia de acest drept, persoanele îndreptățite trebuie să depună la agenția
pentru ocuparea forței de muncă unde se află în evidență o cerere tip și înștiințarea emisă de
angajator privind încadrarea în muncă. Apoi, lunar, până la data de 15 a fiecărei luni pentru
luna expirată, trebuie să depună la aceeași agenție dovada emisă de angajator din care să
reiasă că a fost încadrat în muncă și care constituie unul dintre temeiurile pe care beneficiază
de completarea veniturilor salariale. Odată cu pierderea calității de angajat, pe perioada
menționată, dreptul se sistează. În schimb, dreptul salariatului se menține și în cazul
transferului la alt angajator.
Suma reprezentând completarea veniturilor salariale ale șomerilor care se angajează
în perioada pentru care au dreptul la indemnizația de șomaj se plătește din bugetul
asigurărilor pentru șomaj și se acordă până l a sfârșitul perioadei pentru care persoana
respectivă era îndreptățită să primească indemnizația de șomaj.
6. Stimularea mobilității forței de muncă . Persoanele care, în perioada în care
beneficiază de indemnizație de șomaj, se încadrează, potrivit le gii, într -o localitate situată la
o distanță mai mare de 50 de kilometri de localitatea în care își au domiciliul stabil,
beneficiază de o primă de încadrare, acordată din bugetul asigurărilor de șomaj, egală cu de
două ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data acordării.
Persoanele care, în perioada pentru care beneficiază de indemnizație de șomaj, se
încadrează, potrivit legii, într -o altă localitate și, ca urmare a acestui fapt își schimbă
domiciliul, primesc o primă de instalare acordată, de asemenea, din bugetul asigurărilor de
179 șomaj, egală cu de șapte ori valoarea indicatorului social de referin ță în vigoare la data
instalării.
Pentru acordarea ambelor drepturi menționate, persoanele beneficiare trebuie să
depună la agenția jud ețeană pentru ocuparea forței de muncă o documentație care conține:
cerere tipizată pentru solicitarea primei; actul de identitate în copie, care să ateste domiciliul
stabil; dovada încadrării în muncă eliberată de angajator, cu precizarea locului de muncă
unde persoana urmează să își desfășoare activitatea; angajament de restituire a primelor
acordate în cazul încetării raporturilor de muncă din motive imputabile salariatului.
Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din inițiativa sau din motive
imputabile angajatului, într -o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă,
are drept efect obligația restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate ca stimulente
pentru mobilitatea forței de muncă. Într -o astfel de situație, recup erarea primelor plătite se
va face pe baza angajamentului persoanei și a deciziilor de imputare emise de agențiile
pentru ocuparea forței de muncă, acestea constituind titluri executorii.
6.6.3. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomeri lor
Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor se realizează pe trei
căi, și anume:
A. Subvenționarea locurilor de muncă;
B. Acordarea de credite si fonduri nerambursabile în condiții avantajoase în vederea
creării de noi locuri de mu ncă;
C. Acordarea de facilități.
A. Subvenționarea locurilor de muncă
În mod deosebit, legiuitorul a urmărit stimularea acelor angajatori care încadrează
absolvenți ai unor instituții de învățământ76.
Astfel, angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai
unor instituții de învățământ sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției
datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc
lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent:
a) o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data
încadrării în muncă, pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și
meserii;
b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului socia l de referință în vigoare la
data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau
învățământ postliceal;
c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la
data încadrării în muncă, pentru abs olvenții de învățământ superior.
Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din rândul
persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele prevăzute mai sus
pe o perioadă de 18 luni.
76 În sensul legii, pri n absolvent al unei instituții de învățământ se înțelege persoana care a obținut o diplomă sau
un certificat de studii, în condițiile legii, în una din instituțiile de învățământ gimnazial, profesional, special,
liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condițiile legii.
180 De drepturile de subve nționare a locurilor de muncă pentru absolvenți nu
beneficiază angajatorii pentru absolven ții instituțiilor de învă țământ fa ță de care angajatorii
au obliga ția, potrivit legii, de a -i încadra în muncă. De asemenea, aceste drepturi nu se
acordă pe perioadel e în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.
Angajatorii care încadrează absolvenți ai unei instituții de învățământ sunt obligați să
mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puțin 3 ani de la data încheierii.
Angajatorii care, după trecerea celor trei ani păstrează raporturile de muncă sau de serviciu
cu absolven ții încadra ți în condi țiile de mai sus, primesc, pentru fiecare an de continuare a
raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma af erentă
contribuțiilor sociale obligatorii datorate de angajatori pentru aceste persoane și virate,
conform legii. Ajutorul financiar respectiv poate fi acordat la cerere, pe o perioadă de cel
mult 2 ani.
Dacă angajatorii încetează din inițiativa lor rapor turile de muncă sau de serviciu ale
absolvenților, anterior termenului de 3 ani prevăzut de lege, sunt obligați să restituie în
totalitate agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare
absolvent plus dobânda de referință a Bănci i Naționale a României în vigoare la data
încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.
Acordarea ajutorului financiar pentru încadrarea absolvenților este condiționată de
plata la termen a obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Absolvenții instituțiilor de învățământ pot fi încadrați în condiții de subvenționare a
locurilor de muncă, o singură dată pentru fiecare formă de învățământ, în termen de 12 luni
de la data absolvirii studiilor.
În perioada celor 3 ani, cât durează obligativit atea angajatorului de a -i menține
încadrați în muncă pe absolvenți, aceștia din urmă pot urma o formă de pregătire
profesională organizată de către angajator, în condițiile legii. Cheltuielile necesare pentru
pregătirea profesională vor fi suportate, în ac eastă situație, la cererea angajatorului, din
bugetul asigurărilor pentru șomaj.
O altă categorie de locuri de muncă subvenționate o constituie acelea pe care sunt
încadrați pe perioadă nedeterminată șomerii în vârstă de peste 45 de ani sau șomerii care
sunt părinți unici sus ținători ai familiilor monoparentale . Angajatorii acestor două categorii
de personal sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribu ției datorate la bugetul
asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc
lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă
egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare , cu obliga ția menținerii
raporturilor de muncă sau de serviciu cel pu țin 2 ani.
De aceleași subvenții și facilități, cu excepția scutirii de plata contribu ției datorate la
bugetul asigurărilor pentru șomaj, beneficiază și angajatorii care, deși nu au prevăzută
expres ca obligație legală, încadrează în muncă pe durată nedeterminată pers oane cu
handicap și le mențin acestora raporturile de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.
În fiecare dintre cazurile menționate, persoanele angajate trebuie să prezinte acte
doveditoare din care să rezulte starea acestora, așa cum sunt: actul de identit ate, actul pe
baza căruia au fost încadrați în muncă, certificatul medical eliberat de comisia medicală de
expertiză pentru persoanele cu handicap, declarație pe proprie răspundere că este
întreținător unic de familie ș.a.
Angajatorii care încetează din in ițiativa lor raporturile de muncă sau de serviciu ale
persoanelor menționate mai sus, anterior termenului de 2 ani, sunt obligați să restituie, în
totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, sumele încasate pentru fiecare
181 persoană și dobânzile aferente, calculate la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a
României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu. În plus, ei nu mai
pot beneficia de o nouă subvenție de la bugetul asigurărilor de șomaj o perioadă de 2 ani de
la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.
Angajatorii care încadrează în muncă șomeri care în termen de 3 ani de la data
angajării îndeplinesc condițiile de eligibilitate pentru pensia anticipată parțială sau pensia
pentru limită de vârstă, primesc pe perioada angajării acestora (de la data angajării până la
data îndeplinirii condițiilor respective), o sumă egală cu valoarea indicatorului social de
referință în vigoare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Nu beneficiază d e facilitățile prevăzute pentru angajarea șomerilor peste 45 de ani
sau care sunt părin ți unici sus ținători ai familiilor monoparentale, nici pentru șomerii
pensionabili sau pentru angajarea persoanelor cu handicap angajatorii care în ultimii 2 ani au
fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu respectivele persoanele angajate.
B. Acordarea de credite și fonduri nerambursabile în vederea creării de noi locuri
de muncă
B1. Acordarea de credite în condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de
muncă
Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înființarea și dezvoltarea de întreprinderi
mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale, precum și activități independente
desfășurate de persoane fizice autorizate, se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru
șomaj, credite în condiții avantajoase. Creditele se acordă în baza unor proiecte de
fezabilitate, proporțional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă
de cel mult 3 ani, pentru investiții, inclusiv perioadă d e grație de maximum 6 luni și,
respectiv, un an pentru asigurarea producției, cu o dobândă de 50% din dobânda de referință
a Băncii Naționale a României. Mai mult, în județele în care rata medie anuala a șomajului s –
a situat peste rata medie anuală a șomaj ului pe țară, creditele se acordă în anul calendaristic
următor cu o dobândă de 25% din dobânda de referință a Băncii Naționale a României.
De asemenea, beneficiază de credite cu o dobândă de 25% din dobânda de referință a
Băncii Naționale a României și pe rsoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de
student pentru prima dată și urmează studiile la cursuri de zi la o instituție de învățământ
superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condițiile legii. Creditele se
acordă stu denților care înfiin țează sau dezvoltă, individual sau împreună cu al ți studenți
care îndeplinesc condi țiile prevăzute mai sus, întreprinderi mici și mijlocii, unită ți
cooperatiste, asocia ții familiale sau care desfă șoară în mod independent o activitate
economică în calitate de persoană fizică autorizată.
Principiile stabilite de legiuitor pentru acordarea acestor credite au în vedere
stimularea dezvoltării micilor afaceri și ocuparea forței de muncă, astfel:
– fondurile de creditare care au ca sursă buget ul asigurărilor pentru șomaj, se acordă
pe principiul tratamentului egal și nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor de drept;
– creditele sunt destinate să creeze locuri de muncă, în special pentru șomeri, și să
favorizeze inițierea unor activități indepe ndente, înființarea și dezvoltarea activităților
asociațiilor familiale, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;
– fondurile puse la dispoziție sunt destinate să inițieze și să promoveze activități
economice rentabile, menite să îmbunătățească statu tul beneficiarilor de drept;
182 – acordarea creditelor se realizează pe principiul transparenței operațiunilor de
creditare prin punerea la dispoziția celor interesați a tuturor informațiilor referitoare la
acordarea de credite din bugetul asigurărilor pent ru șomaj.
Beneficiarii de credite în condiții avantajoase trebuie să îndeplinească anumite
condiții, și anume:
a) numărul total de salariați sau de membri cooperatori să fie, la momentul acordării
creditului, de maximum 249 de persoane;
b) activitatea de bază să se realizeze în producție, servicii sau în turism;
c) să se oblige prin contractul de credite să angajeze cu contract individual de muncă,
șomeri înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, pe cel puțin 60% din locurile
de muncă nou create;
d) locurile de muncă pe care se încadrează personal în baza obligației asumate prin
contractul de credit să nu fie locuri vacante în urma unor disponibilizări de personal din
ultimele 12 luni, premergătoare solicitării creditului;
e) să se oblige să mențină rapo rturile de muncă cu persoanele încadrate din rândul
șomerilor o perioadă de cel puțin 3 ani de la încadrare, iar dacă raporturile de muncă ale
persoanelor respective se întrerup înaintea acestui termen, în termen de maximum 30 de zile
calendaristice de la data încetării acestora, să încadreze șomeri pe locurile de muncă devenite
vacante.
Șomerii care se obligă să înființeze întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste,
asociații familiale sau care desfășoară în mod independent o activitate economi că în calitate
de persoane fizice autorizate au prioritate la obținerea creditelor în condiții avantajoase.
B2. Acordarea de fonduri nerambursabile în vederea creării de noi locuri de muncă
Pentru crearea de noi locuri de muncă pentru șomeri, se pot acord a, din bugetul
asigurărilor pentru șomaj, de la capitolul "Împrumuturi", fonduri nerambursabile. Acestea se
acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, propor țional cu numărul de locuri de muncă ce
urmează a fi create. Fondurile nerambursabile se acordă pentru înfiin țarea sau dezvoltarea
de întreprinderi mici și mijlocii, unită ți cooperatiste, asocia ții familiale, precum și activită ți
independente desfă șurate de persoane fizice autorizate, care î și desfășoară activitatea în
localități confruntate cu fenom ene de sărăcie și excluziune socială din cauza nivelului ridicat
al șomajului. Localită țile beneficiare, precum și sumele alocate fiecărei localită ți se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, în limitele stabilite prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat.
Fondurile nerambursabile se acordă întreprinderilor mici și mijlocii și unităților
cooperatiste cu condi ția ca pe toate locurile de muncă nou -create să încadreze în muncă pe
perioadă nedeterminată șomeri, pe care să îi men țină în activitate cel pu țin 4 ani. De
asemenea, aceste fonduri se acordă asocia țiilor familiale înfiin țate de șomeri, precum și
șomerilor care au dobândit calitatea de persoane fizice autorizate să desfă șoare, în mod
independent, o activitate economică.
Pentru acordarea creditelo r în condi ții avantajoase sau a fondurilor nerambursabile,
contribuția beneficiarului trebuie să fie de cel pu țin 25% din valoarea proiectului de
fezabilitate depus.
Creditele în condi ții avantajoase și fondurile nerambursabile se acordă din bugetul
asigurărilor pentru șomaj cu respectarea prevederilor Regulamentului privind ajutorul de
stat regional și ajutorul de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii și ale Regulamentului
privind ajutorul de stat pentru ocuparea for ței de muncă.
183 Beneficiarii de cre dite și de fonduri nerambursabile acordate pentru crearea de locuri
de muncă au obligația de a menține locurile de muncă nou -create pentru o perioadă minimă
de 5 ani.
Sumele totale care pot fi utilizate pentru acordarea de credite în condi ții avantajoase
și, respectiv de fonduri nerambursabile, precum și cuantumul maxim al acestora pe un
beneficiar, se stabilesc anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Asociațiile familiale pot primi credite în condi ții avantajoase sau fonduri
nerambursabil e, propor țional cu numărul membrilor acestora, iar persoanele fizice
autorizate care desfă șoară în mod independent activită ți economice, pentru finan țarea
propriului loc de muncă. Asocia țiile familiale și persoanele fizice autorizate care desfă șoară
în mod independent activită ți economice pot primi credite în condi ții avantajoase dacă cel
puțin unul dintre membrii asocia ției familiale, respectiv persoana fizică autorizată, este
asigurat/ă în sistemul asigurărilor pentru șomaj și a realizat un stagiu de coti zare de cel pu țin
12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei solicitării creditului.
În ceea ce prive ște acordarea fondurilor nerambursabile de către asocia țiile familiale
și persoanele fizice autorizate care desfă șoară în mod independent activită ți economice,
acestea trebuie să îndeplinească o condiție de stagiu de cotizare, și anume, cel pu țin unul
dintre membrii asocia ției familiale, respectiv persoana fizică autorizată, să fi realizat un
stagiu total de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj de minimum 24 de luni.
În cazul în care persoanelor angajate din rândul șomerilor le sunt întrerupte
raporturile de muncă anterior împlinirii celor 3 ani, respectiv 4 ani de la încadrare, a șa cum
s-a menționat mai sus, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile
calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă, să încadreze șomeri pe locurile de
muncă devenite vacante. Această obligație subzistă și pentru angajatorii care beneficiază de
credite în condiții avantajoase, chiar d acă forța de muncă angajată nu provine din rândul
șomerilor.
Pe perioada derulării contractului, angajatorul nu poate reduce numărul de posturi
existent în unitate la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil. Dacă unul
dintre posturile existe nte la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil devine
vacant, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data
vacantării postului, să încadreze alte persoane pe acele posturi. În caz contrar, angajatoru l va
suporta o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și
neocupat.
De asemenea, în cazul nerespectării obliga ției de a menține contractul de muncă al
persoanelor angajate pe durata prevăzută de lege, angajatorul s uportă o penalitate egală cu
valoarea fondului nerambursabil, respectiv cu mărimea creditului acordat, pentru fiecare loc
de muncă creat și neocupat, propor țional cu numărul de luni neocupate. În cazul creditelor
aferente, la acestea se adaugă dobânda afer entă.
În conformitate cu Legea 76/2002, modificată și republicată, beneficiarii de credite în
condiții avantajoase pot solicita din nou credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj dacă
au achitat integral creditele în condi ții avantajoase ob ținute anteri or, inclusiv dobânzile
aferente, în timp ce beneficiarii unui fond nerambursabil nu mai au dreptul la reînnoirea
acestuia.
Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru
acordarea de credite în condi ții avantajoase sau fonduri n erambursabile se face de bănci sau
de agenții autorizate potrivit legii, cu care Agen ția Națională pentru Ocuparea For ței de
Muncă încheie contracte conform legii. Banca sau agenția de credite care administrează
184 fonduri pentru acordarea de credite în condi ții avantajoase poartă răspunderea pentru
rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Taxele și comisioanele pe care Agen ția Națională pentru Ocuparea For ței de Muncă le
datorează băncii sau agen ției de credit pentru administrarea fondurilor aferente acordării de
credite în condi ții avantajoase se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
C. Facilități acordate angajatorilor
În conformitate cu Legea 76/2002 privind asigurările de șomaj, angajatorii care
încadrează în muncă persoane din rândul șomerilor, pe care le mențin în activitate pe o
perioadă de cel puțin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei
reprezentând contribuția datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj.
Reducerea contribuției se acordă începând cu an ul fiscal următor, pentru o perioadă
de 6 luni și constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din
ponderea personalului nou angajat din rândul șomerilor în numărul mediu scriptic de
personal încadrat cu contract individual de m uncă din anul respectiv.
Pentru a beneficia de reducerea sumei reprezentând contribuția datorată de
angajatori la bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru încadrarea șomerilor, angajatorii vor
depune la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană sa u a municipiului București o
cerere tip însoțită de un tabel nominal cu persoanele încadrate în muncă din rândul
șomerilor, pe care le -au menținut în activitate o perioadă de cel puțin 6 luni și contractele
individuale de muncă în copie ale persoanelor ang ajate.
Cuantumul reducerii procentuale a contribuției datorate se calculează astfel:
0,5 P% Cr% , unde: (6.1.)
Cr% – cuantumul reducerii procentuale a contribuției datorate;
P% – ponderea numărului de șomeri încadrați în timpul anului în număr ul mediu
lunar de salariați din anul respectiv și se calculează astfel:
100NmaNsiP% , unde: (6.2.)
Nsi – numărul de șomeri încadrați pentru cel puțin 6 luni;
Nma – numărul mediu lunar de salariați la nivelul anului și se
calculează astfel:
12Nmli
Nma12
1i
, unde: (6.3.)
Nmli – Numărul mediu lunar de salariați pe cele 12 luni ale anului;
Indicatorul se determină ca medie aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor
zilnice din luna respectivă (inclusiv zilele de repaus duminical și ce le de sărbători legale)
raportată la numărul total de zile calendaristice. În efectivele zilnice nu sunt incluși salariații
aflați în concediu fără plată, în grevă, detașați la lucru în străinătate și nici cei ale căror
contracte de muncă sunt suspendate. Pentru zilele de repaus și sărbători legale se iau în
calcul efectivele de salariați din ziua lucrătoare precedentă, cu excepția persoanelor al căror
contract de muncă a încetat în acea zi. Salariații care nu sunt angajați cu normă întreagă vor
fi incluși în numărul mediu, proporțional cu timpul de lucru prevăzut în contractul
individual de muncă.
185 Angajatorii care beneficiază de credite din bugetul asigurărilor de șomaj pentru
crearea locurilor de muncă, beneficiază de reducere la plata contribuției numai p entru
șomerii încadrați peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou create, prevăzute de lege.
Angajatorii care primesc fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru
șomaj, beneficiază de reducere la plata contribuției, numai pentru șomerii înc adrați pe alte
locuri de muncă decât cele nou -create ca urmare a acordării fondurilor nerambursabile.
În afara acestor facilită ți acordate angajatorilor în baza Legii șomajului, pentru anul
2010 a fost dată Ordonanța de urgență nr. 13/2010 privind reglemen tarea unor măsuri în
vederea stimulării creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului.
În baza ei, angajatorii care, în anul 2010, pe locurile de muncă nou -create stabilesc, în
condițiile legii, raporturi de muncă cu persoane provenite din rândul șomerilor aflate în
evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă cu minimum 3 luni anterioare datei
stabilirii raporturilor de muncă și pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 12
luni beneficiază, pe o perioadă de 6 luni de la dat a încadrării, de scutire de la plata
contribuțiilor de asigurări sociale pentru aceste persoane.
Concepte și noțiuni de reținut
Locul de muncă;
Persoana aflată în căutarea unui loc de muncă;
Șomer;
Stagiul de cotizare;
Indemnizația de șomaj;
Măsurile de stimulare a ocupării forței de muncă;
Facilități acordate angajatorilor pentru ocuparea forței de muncă;
Fondul de garantare a creanțelor salariale;
Baza de calcul pentru stabilirea indemnizației de șomaj;
Subvenționarea locurilor de muncă.
Întrebări d e autoevaluare
1. Care sunt condi țiile de stagiu de cotizare pentru acordarea indemnizației de șomaj ?
2. Ce înțelegeți prin sintagma „persoană aflată în căutarea unui loc de muncă”?
3. Cum se determină cuantumul indemnizației de șomaj?
4 În ce constă stim ularea angajatorilor care încadrează absolvenți ai unor instituții de
învățământ?
5 Care sunt destinațiile pentru care se acordă creditele subvenționate angajatorilor
care încadrează șomeri?
6.Cum se determină contribuțiile la pensii și la fondul de asigur ări de sănătate în
cazul șomerilor?
7.Care sunt situațiile în care se utilizează Fondul de garantare a creanțelor salariale?
8.Cum se calculează și în ce condiții se acordă indemnizația pentru șomaj
tehnic și a bolilor profesionale?
Bibliografie supliment ară de studiu
1. Șeulean, Victoria „ Protecție și a sigurări sociale ”, Editura Mirton, Timișoara, 2003, pag.
178-223.
186 2. Legea 76/16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea
ocupării forței de muncă, amendată, completată și repu blicată.
3. Ordonanța Guvernului numărul 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar -fiscale .
4. Ordonanța de urgență nr. 13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea
stimulării creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului .
5. Site -ul http://www.mmuncii.ro.
187 Capitolul 7
SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
7.1.Necesitatea reformări i sistemului de asigurări sociale de
sănătate
Între drepturile acordate populației prin sistemul asigurărilor sociale, un rol
important revine ocrotirii sănătății.
Obiectivul declarat al sistemului de asigurări sociale de sănătate este prelungirea
vieții și a capacității de muncă. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, sistemul public de
sănătate din România trebuie să funcționeze eficient, or el s -a dovedit ineficient de -a lungul
timpului.
Legat de acest aspect, rapoartele statistice arată că speranța de v iață la naștere în
țara noastră este cu circa 7 ani mai redusă decât în restul Europei, iar viața sănătoasă, fără
invaliditate și boli severe, este mai mică cu circa 12 ani. Numărul insuficient al medicilor,
lipsa fondurilor necesare pentru îngrijirile min ime în spitale și dispensare, pentru
procurarea aparaturii și a medicamentelor, dotarea precară a unităților medicale, utilizarea
ineficientă a resurselor de care dispune sistemul reprezintă doar o parte din cauzele care au
determinat nivelul acestor indic atori. Ele nu s -ar fi manifestat în prezența profilaxiei
primare și secundare prin care să se fi asigurat tratamente ambulatorii sau spitalicești
adecvate .
O analiză a acțiunilor întreprinse și a rezultatelor obținute în mersul reformei sanitare
în România , precum și a stării actuale a sistemului sanitar ne permite învederarea unor
aspecte importante pe care le vom prezenta în continuare.
Sistemul asigurărilor de sănătate din România a fost până în 1989 și câțiva ani după
aceea, un sistem caracterizat prin centralism, egalitarism și limitarea libertății de opțiune.
Plecând de la aceste neajunsuri, scopurile fundamentale declarate ale procesului de reformă,
demarat după 1995, au fost:
îmbunătățirea stării de sănătate a populației;
creșterea eficienței în folo sirea resurselor;
îmbunătățirea relației medic -pacient;
creșterea nivelului de satisfacție a pacienților și a furnizorilor de servicii medicale.
Principiile declarate pe care urma să se construiască noul sistem erau legate de:
asigurarea accesului echitabi l la serviciile de sănătate; acoperirea tuturor segmentelor de
piață cu aceste servicii medicale; solidaritatea națională în finanțarea activităților medicale;
stimularea oferirii unor servicii eficiente; libertatea pacientului de a -și alege medicul;
autonomia profesioniștilor în domeniul medical.
Obiectivele strategice ale reformei au vizat aspecte ca:
reconstituirea unitară a cadrului legislativ și organizatoric;
diversificarea mecanismelor de generare a resurselor financiare;
plata serviciilor bazată pe calitatea și eficiența actului medical;
asigurarea unei mai bune accesibilități a populației la serviciile medicale;
trecerea centrului de greutate al serviciilor de sănătate către asistența ambulatorie;
creșterea calității serviciilor medicale;
188 stimularea privatizării în domeniu și creșterea competiției între furnizorii de
servicii;
descentralizarea sistemului de sănătate prin creșterea rolului autorităților locale,
al asociațiilor profesionale și al instituțiilor finanțatoare.
În urma „Forumului Serviciil or de sănătate” din luna mai 1997, a fost aprobată
strategia națională pentru reformarea sistemului sanitar și s -a decis crearea unor grupuri de
lucru care să dezvolte și să elaboreze propuneri concrete în vederea implementării acestei
strategii. Pe baza mandatului și a termenilor de referință primiți, aceste grupuri de lucru au
dezvoltat un raport detaliat pe baza căruia s -a elaborat ulterior o serie de acte normative
necesare restructurării în vederea unei mai bune funcționări a sistemului sanitar românes c.
Produsul final al acestui efort a fost concretizat în „Carta Reformei Sistemului Serviciilor de
Sănătate din România” elaborată în noiembrie 1997.
7.2 Cadrul legislativ și instituțional al sistemului de asigurări de
sănătate
Până la promulgarea și int rarea în vigoare a Legii asigurărilor sociale de sănătate nr.
145/1997, sistemul de ocrotire a sănătății a fost coordonat, în mod centralizat, de către
Ministerul Sănătății, care în teritoriu avea în subordonare 41 de direcții sanitare județene și
direcția sanitară a municipiului București. Ca unități funcționale, sistemul de sănătate era
constituit dintr -o rețea de spitale, policlinici, dispensare și alte unități sanitare aflate în
subordinea direcțiilor sanitare. De asemenea, existau și un număr de spita le, institute și
centre naționale de înaltă specializare, subordonate direct Ministerului Sănătății , precum și
rețele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării
Naționale, Ministerului de Interne, Ministerului Munc ii și Protecției Sociale și Serviciului
Român de Informații, care furnizau servicii medicale și răspundeau de ocrotirea sănătății
pentru o anumită categorie de populație.
În iulie 1997, a fost adoptată Legea nr. 145 privind asigurările sociale de sănătate.
Aceasta a urmărit modelul de asigurări de tip Bismarkian , bazat pe principiul solidarității și
funcționând în cadrul unui sistem descentralizat, cu asigurare de sănătate obligatorie. Legea
a intrat efectiv în vigoare începând cu 1 ianuarie 1999, anul 1998 fiind considerat o perioadă
de tranziție în care Direcțiile Sanitare Județene și Ministerul Sănătății au administrat
fondurile de asigurare.
Cele mai importante activități ale anului 1998 au fost legate de:
colectarea contribuțiilor pentru Fondul iniția l al asigurărilor sociale de sănătate;
acreditarea instituțiilor, a medicilor și a personalului sanitar;
instruirea personalului;
înregistrarea persoanelor asigurate;
alegerea corpurilor manageriale ale viitoarelor case de asigurări de sănătate.
În același an, Guvernul României a aprobat primul „Contract -cadru” privind condițiile
oferirii asistenței medicale în cadrul asigurărilor sociale de sănătate. Prevederile acestui contract
s-au aplicat până când noul cadru legal și mecanismele sistemului de asigu rări de sănătate au
devenit operante.
S-au avut în vedere prevederi de bază care să garanteze că, pe de o parte, prin
contractul cadru se va asigura la nivel național calitatea serviciilor medicale și, pe de altă parte,
189 se va susține statutul autonom al instituțiilor din sistemul de asigurări de sănătate. Aceste
prevederi au fost legate de:
– necesarul minim de asistență medicală;
– uniformitatea pe țară a standardelor medicale.
Plata serviciilor și a cheltuielilor aferente îngrijirii populației s -a făcu t, în această perioadă,
din Fondul inițial de asigurări de sănătate. În legătură cu crearea Fondului inițial de asigurări
de sănătate, instituit prin lege în anul 1998, principalele surse pentru alimentarea acestuia au
fost contribuțiile provenite atât di n partea angajatorilor, cât și din partea asiguraților, în calitate
de persoane beneficiare de servicii de sănătate.
Politica și strategia generală în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate
începând cu anul 1999, a fost stabilită și condusă de noua instituție – Casa Națională de
Asigurări de Sănătate (CNAS – în acronim) prin sistemul caselor teritoriale de asigurări de
sănătate numite cu termenul generic de Case de asigurări de sănătate. Ele au început să
funcționeze ca instituții publice auton ome, începând cu l aprilie 1999.
Printre acțiunile reformatoare întreprinse în anul 1999, amintim:
aprobarea statutului CNAS și a caselor teritoriale de asigurări de sănătate;
colectarea contribuțiilor aferente Fondului inițial unic de asigurări de sănăta te;
aprobarea contractului -cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în
cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, pe anul 1999;
elaborarea de către Ministerul Sănătății, Ministerul Finanțelor și Casa Națională
de Asigurări de Sănătat e a normelor metodologice de funcționare și finanțare a sistemului de
asigurări de sănătate;
inițierea procesului de informatizare și achiziționarea sistemului informatic
necesar desfășurării activității în condiții eficiente și realizării pașilo r stabiliți în
implementarea noului sistem de asigurări de sănătate.
În perioada 2000 -2002 au fost continuate acțiunile de implementare și consolidare a
sistemului de asigurări de sănătate. De asemenea, a fost pus la punct sistemul informatic și
informațional menit să asigure o mai bună desfășurare a activității Caselor de asigurări și au
fost revăzute normele privind finanțarea ocrotirii sănătății din bugetul fondului de asigurări
sociale de sănătate, de la bugetul de stat, bugetele locale, din venituril e proprii ale
instituțiilor finanțate în regim extrabugetar și din bugetul Fondului special pentru sănătate
publică.
După aproape cinci ani de funcționare a sistemului de asigurări de sănătate, cadrul juridic
menționat, deși a fost amendat în numeroase râ nduri, s -a dovedit a fi ineficient pentru a reglementa
toate situațiile apărute în practică. Drept urmare, Legea 145/1997 privind asigurările sociale de
sănătate a fost abrogată și începând cu luna decembrie 2002 a intrat în vigoare un nou cadru
legislativ, și anume Ordonanța de urgență nr. 150/31 octombrie 2002 privind organizarea și
funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Potrivit acestui act normativ, sistemul de
asigurări sociale de sănătate din România are trei componente majore, și a nume: (1)
asigurații; (2) furnizorii de servicii de sănătate (medicii, spitalele, farmaciile); și (3) casele de
asigurări sociale de sănătate (terțul plătitor).
Ordonanța respectivă a permis modificarea conceptuală și structurală a asigurărilor
sociale de sănătate, transformarea acestora într -un sistem unitar de finanțare a ocrotirii
sănătății populației. În baza Ordonanței 150/2002 a fost creată noua instituție a Fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate și au fost definite cu mai multă cla ritate atât
obligațiile angajatorilor și asiguraților la constituirea fondului, cât și pârghiile care urmau a
190 se utiliza de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate în activitatea de administrare și
gestionare a fondurilor colectate.
Conform Statutul ui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aceasta are atribuții în
colectarea, utilizarea și administrarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate,
participă la stabilirea obiectivelor programelor de sănătate publică, elaborează norme
metodologice de aplicare a contractului -cadru, elaborează prognoze, strategii și politici
globale privind dezvoltarea și creșterea performanțelor sistemului de asigurări sociale de
sănătate din România. Aceste atribuții sunt îndeplinite prin intermediul dire cțiilor de
specialitate care funcționează la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, dar și prin
intermediul structurilor teritoriale județene ale acesteia.
Începând cu anul 2006, o serie de prestații de asigurări sociale care până atunci se
plăteau din bugetul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale au fost
externalizate, urmând a fi plătite din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate. În acest scop, în anul 1995 a fost elaborată Ordonanța de Urgen ță a Guvernului nr.
158/2005 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 2006) , privind concediile și indemnizațiile de
asigurări sociale de sănătate, prin care Casa Națională de Asigurări de Sănătate a preluat în
sarcina sa plata concediilor și indemnizațiilor de a sigurări sociale de sănătate. În vederea
preluării noilor atribuții, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost reorganizată și s -au
dezvoltat noi structuri așa cum sunt Departamentul indemnizații și concedii medicale,
Departamentul plăți externe și De partamentul evaluare furnizori.
Se apreciază că pachetul de legi referitoare la reforma în sistemul asigurărilor de
sănătate a fost întregit odată cu promulgarea și intrarea în vigoare a Legii nr. 95/14.04.2006
privind reforma în domeniul sănătății, care abrogă Ordonanța de urgență nr. 150/31 octombrie
2002 și stabilește ca obiective ale sistemului de asigurări sociale de sănătate protecția
asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu față de costurile serviciilor
medicale în caz de boală sau accident și definește clar principiile pe baza cărora se pot realiza
aceste obiective, între care:
– alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate și a furnizorului de servicii medicale;
– solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;
– participarea obligatorie la plata contribuției;
– participarea asiguraților, angajatorilor și a statului la managementul Fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate;
– transparența activității sistemului de asigurări sociale de s ănătate și statuarea liberei
concurențe între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006, între sarcinile importante ale Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate, se numără și el iberarea și distribuirea cardului european
și a cardului național de asigurare de sănătate, precum și evaluarea furnizorilor de servicii
medicale.
De asemenea, CNAS propune, cu avizul Ministerului Sănătății, proiecte de acte
normative pentru asigurarea fu ncționării sistemului de asigurări sociale de sănătate și acordă
aviz conform proiectelor de acte normative referitoare la organizarea și funcționarea
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
La baza relațiilor contractuale între Casele de asigurări de sănătate și furnizorii de
servicii medicale, precum și la baza desfășurării activității specifice caselor de asigurări de
sănătate stau contractul cadru și normele metodologice de aplicare a acestuia.
Contractul -cadru reglementează, în esen ță, condițiile acordării asistenței medicale cu
privire la:
191 a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;
b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv a celor la domiciliu, lista
medicamentelor, a d ispozitivelor medicale și a altor servicii pentru asigurați, aferente
pachetului de servicii de bază;
c) criteriile și standardele calității pachetului de servicii;
d) alocarea resurselor și controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de s ănătate în
vederea realizării echilibrului financiar al fondului;
e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare și
actele necesare în acest scop;
f) internarea și externarea bolnavilor;
g) măsuri de în grijire la domiciliu și de recuperare;
h) condițiile acordării serviciilor la nivel regional și lista serviciilor care se pot contracta la
nivel județean, precum și a celor care se pot contracta la nivel regional;
i) prescrierea și eliberarea medic amentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor
terapeutice, a protezelor și a ortezelor, a dispozitivelor medicale;
j) modul de informare a asiguraților;
k) coplata pentru unele servicii medicale.
Conform Legii nr. 95/2006, anual CNAS elabore ază norme metodologice de aplicare
a contractului -cadru, cu consultarea Colegiului Medicilor din România, a Colegiului
Farmaciștilor din România, precum și a organizațiilor patronale și sindicale reprezentative
din domeniul medical, până la data de 15 noie mbrie a anului în curs pentru anul următor.
Aceste norme se aprobă prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui CNAS.
Un obiectiv important în implementarea sistemului de asigurări de sănătate din
România l -a constituit definirea rolurilor și r esponsabilităților instituțiilor din sistemul de
îngrijiri de sănătate, în cadrul reglementărilor legale. Un rol deosebit în realizarea procesului
de reformă în domeniul sănătății, cel puțin în prima etapă, corespunzătoare anilor 1997 -2000,
l-a avut Minist erul Sănătății.
Ministerul Sănătății este organismul administrației publice centrale de specialitate, care
aplică strategia dezvoltării și politica Guvernului în domeniul asigurării sănătății populației.
Ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, Ministerul Sănătății
are în principal următoarele atribuții și responsabilități:
a) stabilește prioritățile naționale de sănătate publică, elaborează și implementează
programele naționale de sănătate finanțate de la bugetul de stat și din venituri proprii ale
Ministerului Sănătății, precum și din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate, prin instituțiile din subordine;
b) elaborează și avizează reglementări în domeniul sanitar;
c) evaluează periodic indicatorii stăr ii de sănătate a populației, indicatorii programelor
naționale de sănătate, precum și indicatorii de performanță ai managementului spitalelor
publice și prezintă informări periodice Guvernului;
d) asigură activitatea de control în sănătate publică;
e) coordonează, implementează și monitorizează proiectele finanțate în cadrul fondurilor
comunitare, precum și acorduri bilaterale, Pactul de stabilitate în domeniul sănătății și alte
acorduri internaționale în domeniul de competență;
f) coordonează din punct de vedere științific și metodologic, prin comisiile de specialitate ale
Ministerului Sănătății, rețeaua de asistență medicală.
g) aprobă, prin ordin al ministrului, ghidurile și protocoalele de practică medicală elaborate
de comisiile de specialitate ale Mini sterului Sănătății.
192 Pentru implementarea reformei în sistemul de asigurări de sănătate a fost nevoie, așa cum s –
a văzut, de crearea unui cadru juridic adecvat dar și a unui cadru instituțional . În acest sens, prin
Legea 145/1997 au fost înființate ca orga ne de lucru Colegiul Medicilor din România și Casa
Națională de Asigurări de Sănătate cu structuri teritoriale, respectiv, casele de asigurări de sănătate
județene și a Municipiului București și oficii teritoriale. Ulterior, prin alte acte normative77 au fo st
înființate case de asigurări de sănătate autonome, și anume Casa de Asigurări de Sănătate a
personalului ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii în domeniul apărării, ordinii
publice, siguranței naționale și autorității judecătorești (C .A.S.A.O.P.S.N.A.J.) și Casa de Asigurări
de Sănătate a Ministerului Transporturilor (C.A.S.T.).
Ca instituție nou creată, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost definită, potrivit legii,
ca instituție publică autonomă, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ.
Atribuțiile proprii ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate se concretizează în:
stabilirea strategiei generale a sistemului de asigurări de sănătate, de colectare,
administrare și utilizare a fondurilor asigurărilor sociale de să nătate;
controlarea și garantarea dreptului asiguraților la servicii medicale, în mod
nediscriminatoriu;
supravegherea și controlul funcționării sistemului de asigurări de sănătate;
avizarea statutelor caselor de asigurări de sănătate teritoriale;
elaborar ea criteriilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale;
participarea la acreditarea medicilor din sistem;
acreditarea personalului sanitar care poate fi admis să lucreze în sistemul asigurărilor de
sănătate;
acreditarea persoanelor fizice și juri dice care pot furniza materialele sanitare, protezele,
ortezele și stabilirea cadrului general privind modul de furnizare și condițiile de plată pentru aceste
materiale care urmează a fi prevăzute în contractele directe încheiate între casele de asigurări de
sănătate și furnizori;
monitorizarea și controlul modalității de eliberare a medicamentelor;
elaborarea reglementărilor privind plățile suplimentare ale asiguraților pentru unele
medicamente și servicii medicale suplimentare;
organizarea unui sistem de asigurări pentru răspunderea civilă a furnizorilor de servicii
medicale;
aprobarea anuală a bugetelor caselor de asigurări de sănătate și controlarea
corectitudinii execuției bugetare;
administrarea bunurilor mobile și imobile dobândite din activități prop rii, subvenții,
donații sau din alte surse;
stabilirea, anual, a cotei de contribuție a caselor de asigurări de sănătate la constituirea
fondului de redistribuire și elaborarea criteriilor de administrare a acestuia;
stabilirea destinației de utilizare a f ondului de rezervă rămas neutilizat la finele fiecărui
an;
asigurarea organizării și ținerii evidenței strategice generale a stării de sănătate a
segmentului de populație asigurat;
colaborarea cu instituțiile și organismele naționale și internaționale cu a tribuții și
activități similare, precum și organizații caritabile de întrajutorare;
editarea publicațiilor de specialitate;
77 Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., aprobat în 10 martie 1999 și Statutul C.A.S.T., aprobat în 29 decembrie 1998.
193 efectuarea, prin intermediul caselor de asigurări de sănătate, direct sau prin intermediari
specializați, de sondaje în vederea eva luării gradului de satisfacere a asiguraților și de evaluare a
interesului manifestat de către aceștia față de calitatea serviciilor medicale. Rezultatele acestor
sondaje vor putea influența condițiile contractelor anuale încheiate cu furnizorii de servici i de
sănătate;
îndeplinirea oricărei atribuții stabilite prin lege și necuprinse în statut.
De asemenea, Casa Națională de Asigurări de Sănătate întreprinde acțiuni comune cu
Ministerul Sănătății, cu Colegiul Medicilor din România și cu alte instituții. În acest sens, se pot
reține:
colaborarea cu Ministerul Sănătății la întocmirea și la realizarea de programe de
sănătate finanțate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, precum și din
alte surse;
stabilirea obiectivelor prog ramelor de sănătate publică, în colaborare cu Ministerul
Sănătății, Colegiul Medicilor din România, reprezentanți ai spitalelor și clinicilor universitare, ai
unităților de cercetare, ai organizațiilor neguvernamentale, ai sindicatelor și patronatelor, pre cum și
cu reprezentanți ai populației;
participarea, alături de alte instituții cu răspundere în domeniul realizării politicii
sanitare a statului, la proiectarea, implementarea și coordonarea programelor de sănătate
publică, în scopul realizării unor obie ctive de sănătate;
elaborarea și revizuirea contractului cadru anual, care va fi avizat de Ministerul
Sănătății și aprobat prin hotărâre de Guvern;
participarea anuală la elaborarea listei cuprinzând medicamente, cu sau fără contribuție
personală, pe baza prescripției medicale, din nomenclatorul de medicamente de care beneficiază
asigurații;
Împreună cu Colegiul Medicilor din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate:
constituie comisii de experți care elaborează și aprobă proiecte de norme
metodolo gice pentru acordarea serviciilor medicale;
elaborează criterii privind calitatea asistenței medicale din sistemul asigurărilor
de sănătate, ce se referă la tratament medical, tratament stomatologic, acțiuni de depistare a
îmbolnăvirilor, procedee de recup erare eficace, prescrierea de medicamente, materiale
sanitare, transportul bolnavilor, eliberarea de certificate medicale, măsuri de restabilire a
fertilității unui cuplu, înființarea și funcționarea unităților sanitare și dotare corespunzătoare;
elaboreaz ă regulamentul de funcționare a comisiilor de acreditare a medicilor din
sistem;
organizează controlul activității medicale furnizate asiguraților, respectiv
acceptarea numai a: serviciilor medicale și stomatologice recunoscute de Casa Națională de
Asigurări de Sănătate și Colegiul Medicilor; medicilor, asistenților medicali și a celuilalt personal
acreditat; respectarea criteriilor de evaluare a calității asistenței medicale și stomatologice, elaborate
de Colegiul Medicilor;
elaborează anual liste nominale cuprinzând materialele sanitare, protezele și
ortezele;
desemnează reprezentații în comisia centrală ce va aproba procurarea aparaturii
de mare performanță;
organizează Comisia centrală de arbitraj și avizează regulamentul de organizare
și funcționare a a cesteia stabilit de Ministerul Justiției.
În cadrul sistemului de asigurări de sănătate, a sigurarea serviciilor de sănătate pentru
beneficiari se realizează de către furnizorii de servicii medicale . În cadrul furnizorilor sunt
194 incluși medicii și personalul sanitar, cabinetele medicale, centrele de diagnostic și tratament,
spitalele și alte unități sanitare care încheie contract cu casele județene de asigurări de
sănătate.
Furnizarea serviciilor medicale are la bază stabilitatea contribuției asiguraților, ca
principală sursă de finanțare a sistemului.
Casele de asigurări de sănătate încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte
anuale pentru furnizarea de servicii. Pentru realizarea echilibrului financiar, la încheierea
contractelor se ține seama de ec onomicitatea și de calitatea serviciilor oferite, precum și de
interesul manifestat de asigurați.
Conținutul contractelor anuale încheiate de casele de asigurări de sănătate cu
furnizorii de servicii medicale are la bază prevederile contractului cadru, car e sunt, de altfel,
date publicității pentru informarea asiguraților și a furnizorilor de servicii medicale. În limita
condițiilor prevăzute în contractul cadru, furnizorii de servicii medicale pot negocia clauze
suplimentare cu casa de asigurări de sănătat e.
Din structura cadrului institu țional al sistemului de asigurări de sănătate face parte și
Colegiul Medicilor din România . Acesta este organ de lucru înființat pentru implementarea
reformei în sistemul asigurărilor de sănătate, iar între atribuțiile sale pot fi reținute :
asigurarea elaborării și furnizării serviciilor medicale de bază prevăzute de lege;
garantarea, față de casele de asigurări de sănătate, că serviciile medicale respectă
parametrii de calitate și de stabilitate;
urmărirea realizării efici ente a asistenței medicale de urgență;
asigurarea necesarului de asistență medicală din punct de vedere cantitativ și
calitativ în plan teritorial;
participarea la elaborarea planurilor de construire de spitale și de dotare cu
echipament de mare importanță medicală.
Comisiile de acreditare a personalului medical se organizează, la nivel național și
județean, de către Colegiul Medicilor din România și de către Casa de Asigurări de Sănătate,
în componență paritară.
Regulamentul de funcționare a comisiilor de acreditare a personalului medical în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se elaborează de către Casa Națională de
Asigurări de Sănătate și de Colegiul Medicilor din România.
Direcțiile de Sănătate Publică Județene sunt instituții publice în subordinea
Ministerului Sănătății care își desfășoară activitatea pe plan local, în scopul realizării
politicilor și programelor naționale de sănătate, a activității de promovare a sănătății și de
medicină preventivă și a inspecției sanitare de stat, a mon itorizării stării de sănătate și
organizării statisticilor de sănătate, precum și a planificării și derulării investițiilor finanțate
de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate.
În colaborare cu casele de asigurări sociale de sănătate, Direcțiile de Sănătate Publică
Județene, coordonează serviciile de ambulanță din teritoriu, organizează și coordonează
asistența medicală în caz de calamități, catastrofe și situații deosebite, iar în colaborare cu
Colegiul Medicilor din România, supraveghează asistenț a de medicină legală în teritoriul
arondat.
Direcțiile de Sănătate Publică au atribuții în mai multe domenii printre care cel al
activității de strategie și management, precum și cel al serviciului de relații publice și
comunicare. În aceste domenii, pot fi reținute următoarele atribuții ale acestor instituții:
implementarea la nivel local a strategiilor naționale;
195 administrarea și organizarea rețelei unităților sanitare publice și stabilirea
relațiilor acestora cu casele de asigurări;
evaluarea nevoil or de servicii de sănătate din teritoriu și aparatură de înaltă
performanță;
asigurarea transferului de informații între Direcția de Sănătate Publică și Casa
Județeană de Asigurări de Sănătate pentru prevenirea și rezolvarea unor eventuale probleme
litigioase care pot apărea.
7.3. Beneficiarii sistemului de asigurări sociale de sănătate
7.3.1. Categorii de asigurați
Beneficiarii implementării sistemului de asigurări de sănătate sunt asigurații ,
persoane supuse în mod obligatoriu asigurării. Ei sunt cetăț eni români cu domiciliul în țară,
precum și cetățenii străini și apatrizi care au reședința în România.
În această calitate, asigurații au obligația plății contribuției de asigurare potrivit
prevederilor legii. Există însă și categorii de asigurați care be neficiază de asigurare fără plata
contribuției, și anume:
toți copiii până la vârsta de 18 ani;
tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenți
și dacă nu realizează venituri din muncă;
soțul, soția și părinții fără venituri, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;
persoanele persecutate din motive politice, cele deportate în străinătate și
constituite în prizonieri, veterani de război, invalizi și văduvele de război, răniții și urmașii
acestora, luptătorii pe ntru victoria Revoluției din decembrie 1989, care nu realizează alte
venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de legile speciale care îi
protejează și cele provenite din pensii, până la un anumit nivel prevăzut de lege78;
persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte
surse și se află în îngrijirea familiei;
pensionarii de asigurări sociale, până la un anumit nivel prevăzut de lege;
bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stab ilite de
Ministerul Sănătății, până la vindecarea respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri din
muncă, pensie sau alte resurse;
femeile însărcinate sau lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub
salariul de bază minim brut pe țară;
pers oanele care fac parte dintr -o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit
legii privind venitul minim garantat;
persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării
pedepsei privative de libertate dacă nu au venituri.
De ase menea, sunt asigurate persoanele aflate într -o anumită situație – pe durata
acesteia, cu plata contribuției din alte surse: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul
asigurărilor sociale sau bugetul Fondului pentru asigurările de șomaj, astfel:
persoanele care satisfac serviciul militar;
78 Pentru anul 2011 acest nivel este de 740 de lei.
196 cele care se află în concediu medical, în concediu medical pentru sarcină și
lehuzie sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani;
persoanele care execută o pedeapsă privativă de lib ertate sau se află în arest
preventiv;
persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj sau, după caz, de alocație
de sprijin.
Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum și cetățenii statelor cu care
România a încheiat acorduri, înțelegeri , convenții sau protocoale internaționale de cooperare
în domeniul sănătății și științelor medicale beneficiază de acoperirea serviciilor medicale
acordate pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de acordurile, înțelegerile,
convențiile sau protoco alele încheiate între România și țara respectivă.
Pentru persoanele care nu se încadrează în aceste ultime prevederi, asigurarea este
facultativă . În această categorie se regăsesc:
membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
cetățenii străini și apatrizii care se află temporar în țară;
cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară.
Calitatea de asigurat se dovedește cu cardul electronic de asigurat , ca document
justificativ pentru atestarea calității de asigurat la sistem.
Datele minime care sunt înregistrate și accesate pe cardul de asigurat se referă la:
datele de identitate și codul numeric personal;
dovada achitării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate;
înregistrarea numărului de solicitări de ser vicii medicale, prin codul furnizorului;
diagnostice medicale cu risc vital;
consimțământul referitor la donarea de țesuturi și organe;
grupa sanguina și Rh -ul.
7.3.2. Drepturile și obligațiile asiguraților
Asigurații sistemului de asigurări au dreptul l a un pachet de servicii de bază care
cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare și
dispozitive medicale.
Drepturile asiguraților se stabilesc pe baza contractului cadru care se elaborează de
CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România (CMR), a Colegiului
Farmaciștilor din România (CFR) și a Ordinului Asistenților Medicali din România (OAMR).
În calitate de beneficiari ai sistemului de asigurări sociale de sănătate, asigurații au
următoarele drepturi:
să aleagă medicul de familie, medicul specialist din ambulatoriu, unitatea
spitalicească ce va acorda servicii medicale, precum și casa de sănătate la care se asigură;
să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndepl inesc
condițiile prevăzute de lege;
să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 3 luni de
la data înscrierii pe listele acestuia;
să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive
medicale în mo d nediscriminatoriu, în condițiile legii;
să li se efectueze cel puțin un control profilactic în fiecare an, în funcție de sex și
grupa de vârstă căreia îi aparțin;
197 să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a
sănătății, in clusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și spitale acreditate;
să beneficieze de servicii medicale de urgență;
să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;
să beneficieze de tratament f izioterapeutic și de recuperare;
să beneficieze de dispozitive medicale și alte materiale specifice;
să beneficieze de servicii și îngrijiri medicale la domiciliu.
Pentru a putea beneficia de drepturile menționate, asigurații sistemului de asigurări de
sănătate au o seamă de obligații , între care:
să se înscrie pe lista unui medic de familie acreditat potrivit legii;
să anunțe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de
sănătate;
să se prezinte la controalele profilactice și periodic e stabilite prin contractul -cadru;
să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra
modificărilor datelor de identitate sau modificărilor referitoare la încadrarea lor într -o
anumită categorie de asigurați;
să respecte cu stric tețe tratamentul și indicațiile medicului;
să achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând diferența dintre
tarifele acceptate la plată de sistemul de asigurări sociale de sănătate și cele practicate pe
piață (denumită coplată), în condițiile stabilite prin contractul -cadru;
să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă
calitatea de asigurat.
Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale
numai în cazul urgențelor medico -chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo -epidemic în
cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul -cadru.
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de
asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalității de
plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Pentru asigurații sistemului de asigurări de sănătate care beneficiază de asistență
medicală, excepție făcând beneficiarii de asis tență fără plata personală a contribuției, o
obligație foarte importantă este plata contribuției de asigurări sociale de sănătate stabilită în
sarcina acestora. Plata contribuției datorate se efectuează în mod diferit, în funcție de statutul
asiguratului.
Astfel, pentru asigurații angajați pe bază de contract individual de muncă sau
convenție civilă, contribuția se reține de la aceștia, pe statul de plată, iar obligația virării ei
revine angajatorului. Acesta va vira totodată și contribuția care cade în sar cina sa de plată.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate
să depună lunar la casele de asigurări declarații privind obligațiile ce la revin față de fond.
Aceleași prevederi se aplică și persoanelor c are exercită profesii liberale sau celor
care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Pentru asigurații care beneficiază de servicii de sănătate cu plata contribuțiilor din
alte surse, așa cum s -a menționat în paragraful p recedent, plata contribuției revine instituției
care suportă contribuțiile respective.
Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului
de domiciliu sau de reședință în România.
198 7.4. Finanțarea ocrotirii sănătății
Potrivit Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sursele de finanțare a
ocrotirii sănătății cetățenilor în țara noastră provin din:
a) bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
b) bugetul de stat;
c) bugetele locale;
d) veniturile pr oprii ale unităților sanitare finanțate în regim extrabugetar;
e) bugetul fondului special pentru sănătate publică.
7.4.1. Constituirea și utilizarea Fondului național unic de asigurări sociale
de sănătate
Fondul național unic de asigurări sociale de sănă tate se formează din următoarele
resurse:
a) contribuții ale persoanelor fizice și juridice;
b) subvenții de la bugetul de stat;
c) dobânzi, donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS
și caselor de asigurări, precum și alte venituri , în condițiile legii;
d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății.
Principalele resurse de constituire a Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate sunt contribu țiile datorate pe de o parte de către angajatori, iar pe de altă part e de
către angajați, stabilite pe baza unei cote care în prezent este de 5,2% pentru contribuția
datorată de angajator și respectiv de 5,5% pentru contribuția datorată de angajat79.
Baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate dator ate de către
angajator și/sau orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor, este dată
de suma câștigurilor brute realizate de persoanele angajate sau asimilate acestora, care
realizează venituri din activități dependente, corecta tă cu excepțiile generale prevăzute la art.
296 indice 15 din Codul fiscal și excepțiile specifice prevăzute la art. 296 indice 16 din Codul
fiscal . Între excepțiile generale (Anexa 3 la volumul da față) pot fi menționate diversele
categorii de ajutoare, avantaje în natură, avantajele sub forma dreptului la stock options plan,
la momentul acordării și la momentul exercitării acestuia, indemnizații de transfer și mutare,
cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională și perfec ționarea
angajatului și alte avantaje în bani sau natură acordate salariaților care nu au, de regulă,
caracter repetitiv fiind acordate legat de o anume situație sau stare în care se află salariatul
sau persoana asimilată acestuia . În cadrul excepțiilor specifice (Anexa 4), pot fi menționate:
indemniza țiile de asigurări sociale de sănătate acordate în baza Ordonan ței de urgen ță a
Guvernului nr. 158/2005, completată și modificată; indemniza țiile pentru incapacitate
temporară de muncă, drept urmare a unui accident de m uncă sau a unei boli profesionale,
acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare; sumele acordate
în momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plă țile compensatorii,
suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii.
79 Cote valabile pentru anul 2011.
199 Baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către
asigurat include:
a) veniturile din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri re alizate
din desfășurarea unei activități dependente;
b) veniturile impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente
care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează
contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut
pe țară, lunar;
c) veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturile din silvicultură,
pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrea ză în categoria
persoanelor menționate la punctul b);
d) indemnizațiile de șomaj;
e) veniturile din cedarea folosinței bunurilor, veniturile din dividende și dobânzi,
veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau în tr-o
formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care
asiguratul nu realizează alte venituri din activități dependente cu caracter de regularitate,
dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, luna r.
Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei80 datorează contribuția
lunară pentru asigurările sociale de sănătate.
Problema care se pune în acest caz este aceea a pensiilor al căror nivel se află în
proximitatea plafonului de 7 40 de lei, până la nivelul de 783 de lei, la care, dacă se calculează
contribuția respectivă și se scade din pensie, se ajunge la un nivel mai mic decât plafonul de
740. De aceea, în cazurile de acest fel, se va reține și vărsa doar contribuția datorată până la
plafonul de 740 de lei, indiferent de nivelul rezultat din calcul. Pe baza celor prezentate, am
construit următoarele posibile situații:
Varianta Valoarea pensiei
stabilite Cota de
contribuție de
asigurări de
sănătate Contribuția de
asigurări de
sănătate calculată Contribuția de
asigurări de
sănătate reținută și
virată
I 750 5,5% 750*5,5% = 41,25
rotunjit 41 lei 750 -740 = 10 lei
II 783 5,5% 783*5,5% = 43,06
rotunjit 43 lei 783 -740 = 43 lei
III 800 5,5% 750*5,5% = 44 44 lei
Prin urmare, se poate t rage concluzia, valabilă cel puțin câtă vreme se mențin
actualele prevederi, că până la un nivel al pensiei de 783 de lei, contribuția de asigurări de
sănătate reținută și virată se calculează ca diferență între cuantumul pensiei brute din care se
scade pl afonul de 740 de lei al pensiei nete, la care asiguratul are dreptul. Peste nivelul de
783 de lei, contribuția de asigurări de sănătate reținută și virată este cea rezultată din calcul
(varianta III).
Calitatea de asigurați prin efectul legii la sistemul a sigurărilor sociale de sănătate o au
și persoanele care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, ajutor care este plătit de către
80 Plafonul de 740 de lei este valabil pentru anul 2011.
200 autoritățile administrației public e locale. Baza lunară de calcul a contribuției de asigurări
sociale de sănătate datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
o reprezintă în acest caz cuantumul ajutorului social acordat, iar contribuția se suportă de la
buget ul de stat.
În categoria persoanelor plătitoare de contribuții în numele și pentru asigurații prin
efectul legii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, se află și Ministerul Justiției, pentru
persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertat e sau se află în arest preventiv,
precum și pentru: minorii condamnați și internați într -un centru de reeducare (art. 105, Cod
penal), persoanele condamnate și aflate sub tratament obligatoriu de dezintoxicare, în urma
intoxicării cronice cu alcool sau stu pefiante (art. 113, Cod penal), bolnavii mintal ori
toxicoman ii condamnați, aflați în cursul urmăririi penale sau al judecății, care prezintă
pericol pentru societate și în legătură cu c are s -a luat măsura internării într -un institut
medical de specialitate, până la însănătoșirea lor (art. 113, Cod penal).
Baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorată
bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele
menționate o reprezintă cuantumul a două salarii minime brute pe țară, iar contribuția se
suportă de la bugetul de stat.
Calitatea de asigurați prin efectul legii la sistemul de asigurări sociale de sănătate o
au și străinii aflați în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum și
victimele traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identității și sunt cazate în centrele special amenajate potrivit legii. Plătitorul contribuției de
asigurări sociale de sănătate datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale
de sănătate pentru persoanele în cauză este Ministerul Administrației și Internelor, iar baza
lunară de calcul a contribuției o reprezintă cuantumul a d ouă salarii minime brute pe țară,
contribuția suportându -se, la fel, de la bugetul de stat.
Tot prin efectul legii este asigurat la sistemul de asigurări sociale de sănătate și
personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din mu ncă, din
pensie sau din alte surse. Pentru aceste persoane, plătitorul contribuției de asigurări sociale
de sănătate datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este
Secretariatul de Stat pentru Culte, iar baza lunară de cal cul a contribuției o reprezintă
cuantumul a două salarii minime brute pe țară. Contribuția se suportă, de asemenea, de la
bugetul de stat.
Cetățenii români care sunt victime ale traficului de persoane au calitatea de asigurat
prin efectul legii la sistemu l asigurărilor sociale de sănătate pentru o perioadă de cel mult 12
luni, dacă nu au venituri din alte surse. Contribuțiile aferente sunt plătite din bugetul de stat,
iar baza de calcul o reprezintă valoarea a două salarii minime brute pe țară.
Persoanele care nu au calitatea de angajat, dar au obligația să se asigure pe baza
contractului de asigurare la sistemul asigurărilor de sănătate, potrivit legii, sunt obligate să
comunice direct casei de asigurări de sănătate alese, veniturile, în vederea stabilirii și
achitării contribuției calculate pe baza cotei de 5,5%.
Pentru persoanele care se asigură facultativ (membrii misiunilor diplomatice
acreditate în România; cetățenii străini și apatrizii care se află temporar în țară, fără a solicita
viza de lungă șede re; cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în
țară) contribuția lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 10,7% la valoarea a două
salarii de bază minime brute pe țară, pentru un pachet de servicii stabilit prin cont ractul –
cadru.
201 În mod excepțional, în situații motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, după epuizarea fondului de rezervă
veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
Colectarea contribuțiilor la sistemul public de asigurări de sănătate datorate de către
persoanele juridice (atât pentru contribuțiile care constituie obligație de plată a acestora, cât
și pentru contribuțiile reținute de la angajaț i prin procedeul stopajului la sursă) se face de
către Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală , în
contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor datorate
de către persoanele fizic e, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către
Agenția Națională de Administrare Fiscală , se efectuează de către casele teritoriale de
asigurări de sănătate .
Gestionarea Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se fac e, în condițiile
legii, prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări sociale de
sănătate județene și a municipiului București, precum și prin Casa de Asigurări de Sănătate a
Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autor ității Judecătorești.
Din resursele bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se
finanțează cheltuielile pentru ocrotirea sănătății care privesc:
servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv
pentru depistarea precoce a bolilor;
servicii medicale ambulatorii;
servicii medicale spitalicești;
servicii de asistență stomatologică;
servicii medicale de urgență;
servicii medicale complementare pentru reabilitare;
asistența medicală pre -, intra – și postnata lă;
îngrijiri medicale la domiciliu;
medicamente, materiale sanitare, proteze și orteze.
De asemenea, din resursele Fondului se asigură plata serviciilor acordate în baza
documentelor internaționale care conțin prevederi în domeniul sănătății, documente la care
România este parte, în condițiile stabilite prin contractul -cadru.
Finanțarea cheltuielilor din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate se asigură, așa cum s -a arătat, pe bază de contracte încheiate de furnizorii de servicii
medicale cu casele de asigurări de sănătate județene, respectiv a municipiului București și cu
casele autonome.
Calitatea de furnizori de servicii medicale o au spitalele, care urmăresc ca prin
contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate – bene ficiari ai serviciilor medicale în
numele asiguraților, să -și acopere din veniturile încasate cheltuielile necesare pentru
acordarea asistenței medicale. În acest sens, conducerea spitalelor are obligația să elaboreze
anual bugetul de venituri și cheltuiel i, care se întocmește în condiții de echilibru financiar și
asigură funcționarea spitalului pe principiul autonomiei financiare.
Bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului se aprobă înainte de începerea
exercițiului bugetar de către direcția de sănăta te publică județeană, respectiv a municipiului
București și reprezintă baza în limita căreia se desfășoară activitatea financiară.
Directorul spitalului îndeplinește, în domeniul întocmirii și executării bugetului de
venituri și cheltuieli, atribuțiile ord onatorului terțiar de credite.
202 Angajarea cheltuielilor de către directorul spitalului se efectuează, în toate cazurile,
pe baza documentelor legale, vizate pentru controlul financiar preventiv exercitat conform
reglementărilor în vigoare, în limita prevede rilor de cheltuieli aprobate în buget.
Tot din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se asigură
decontarea cheltuielilor de administrare, funcționare și de capital ale CNAS în limita a
maximum 3% din sumele colectate. Prin legile bugetare anuale se poate aproba depășirea
acestei limite de 3%.
Din aceleași resurse ale Fondului, anual, la nivelul CNAS se constituie un fond de
rezervă în cotă de 1% din sumele mobilizate. Utilizarea fondului de rezervă se stabilește prin
legile bugetar e anuale.
Veniturile fondului se utilizează și pentru plata indemnizațiilor de asigurări sociale
de sănătate, în condițiile legii, așa cum s -a arătat în capitolul 5 al volumului de față.
Disponibilitățile temporare ale fondului, precum și disponibilitățile fondului de
rezervă se păstrează la trezoreria statului și sunt purtătoare de dobândă.
Bugetul fondului se aprobă de către Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexă
la legea bugetului de stat.
7.4.2. Finanțarea ocrotirii sănătății de la bugetul de st at prin
ordonatorul de credite Ministerul Sănătății
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, din bugetul Ministerului Sănătății se asigură:
cheltuielile proprii, cheltuielile de întreținere și funcționare ale unităților sanitare
finanțate i ntegral din bugetul de stat și din bugetul Fondului special pentru sănătate publică;
finanțarea programelor naționale de sănătate, în limita sumelor aprobate anual
prin legea bugetului de stat;
construcții noi pentru unități sanitare, modernizarea, transfo rmarea și extinderea
construcțiilor sanitare existente, precum și consolidarea clădirilor aflate în administrarea
Ministerului Sănătății;
achiziționarea de aparatură medicală de mare performanță pentru unitățile
sanitare finanțate prin sistemul de asigurăr i sociale de sănătate;
finanțarea activității de diagnostic, curative și de reabilitare de importanță
națională pentru recuperarea capacității de muncă;
acțiuni de sănătate privind:
1. finanțarea suplimentară a activității de învățământ și de cercetare din cadrul
spitalelor cu secții clinice care sunt finanțate prin sistemul de asigurări sociale de
sănătate, în condițiile aprobate prin legea anuală a bugetului de stat;
2. finanțarea dispensarelor medicale din grădinițe, școli, unități de învățământ
superior ;
3. finanțarea cabinetelor de medicină sportivă;
4. finanțarea unor reparații capitale.
Pentru fiecare instituție direct subordonată, ministrul sănătății aprobă anual bugetul
de venituri și cheltuieli.
7.4.3. Finanțarea ocrotirii sănătății din bugetele l ocale
Din resursele bugetelor locale se finanțează următoarele categorii de cheltuieli:
203 a) cheltuielile materiale și cele privind prestările de servicii, cu excepția celor pentru
medicamente și materiale sanitare, aferente creșelor;
b) cheltuielile pentru drept urile donatorilor de sânge, utilizarea terapeutică a
sângelui uman și organizarea transfuzională în România;
c) alte cheltuieli.
Finanțarea se asigură pe baza creditelor bugetare deschise în limita bugetului aprobat
fiecărei unități din bugetul local.
7.4.4. Finanțarea ocrotirii sănătății din veniturile proprii ale
unităților sanitare finanțate în regim extrabugetar
Unitățile sanitare care își desfășoară activitatea pe bază de contracte pentru prestări
servicii sanitare realizează venituri.
Veniturile re zultate din servicii medicale prestate, contribuții, donații, sponsorizări și
alte surse se includ de către unitățile sanitare în bugetul propriu de venituri și cheltuieli și
sunt utilizate la acoperirea cheltuielilor de funcționare a unităților sanitare r espective.
7.4.5. Finanțarea ocrotirii sănătății din bugetul Fondului
special pentru sănătate publică
Conform Legii 95/2006 privind reforma sănătății, în scopul combaterii consumului
excesiv de produse din tutun și băuturi alcoolice, altele decât vinul și berea, precum și pentru
finanțarea cheltuielilor de sănătate, se instituie unele contribuții ce se constituie ca venituri
proprii ale Ministerului Sănătății.
Concret, veniturile respective se constituie din următoarele surse:
a) contribuții de la persoanele juridice care produc sau importă produse din tutun, stabilite
astfel:
1. pentru țigarete, o contribuție de 10 euro/1.000 de țigarete;
2. pentru țigări și țigări de foi, o contribuție de 10 euro/1.000 de bucăți;
3. pentru tutun desti nat fumatului, suma de 13 euro/kg;
b) contribuții de la persoanele juridice care produc sau importă băuturi alcoolice, altele
decât bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, produse intermediare, așa
cum sunt definite prin Legea nr . 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și
completările ulterioare, stabilite la suma de 200 euro/hectolitru alcool pur sau 2 euro/fiecare
litru alcool pur;
c) contribuții de la persoanele juridice care realizează încasări din activități publi citare la
produse din tutun și băuturi alcoolice calculate cu o cotă de 12% din valoarea acestor încasări,
după deducerea taxei pe valoarea adaugată.
Valoarea în lei a contribuțiilor prevăzute în euro/unitate de masură se determină prin
transformarea sum elor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar utilizat
pentru calculul accizelor, la data plății acestor contribuții.
Contribuțiile datorate se virează lunar până la data de 25 a lunii următoare celei în
care a avut loc livrarea produselo r pe piața internă, într -un cont special, deschis la Trezoreria
Statului pe numele Ministerului Sănătății.
Veniturile prevăzute a se încasa din sursele enumerate mai sus sunt gestionate de
către Ministerul Sănătății și sunt utilizate pentru investiții în infrastructură și dotări în
204 sistemul sanitar public, finanțarea programelor naționale de sănătate, pentru rezerva
Ministerului Sănătății, precum și pentru finanțarea acordării asistenței medicale publice de
urgență.
7.5.Tipuri de servicii medicale și decontarea acestora
7.5.1. Categorii de servicii medicale acordate asiguraților
Conform legii asigurărilor sociale de sănătate, asigurații au dreptul la servicii
medicale, medicamente și materiale sanitare. Ei au, de asemenea, dreptul la îngrijire
medicală, în caz de boală sau accidente, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data
producerii accidentului și până la vindecare, așa cum se prevede în contractul -cadru.
Serviciile medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate pot fi grupate în două categorii, după cum se va vedea în continuare.
Într-o primă categorie sunt incluse s erviciile medicale profilactice în cadrul cărora
figurează:
a) monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, indiferent de statutul de asigurat al
femeii;
b) urmărirea dezvoltării fizice și psihomotorii a sugarului și a copilului;
c) controalele periodice pentru depistarea bolilor care pot avea consecințe majore în
morbiditate și mortalitate;
d) servicii medicale din cadrul Programului naț ional de imunizări;
e) servicii de planificare familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii, cu
excepția serviciilor de planificare familială acordate de medicul de familie în cabinetele de
planning din structura spitalului.
În gama servicii lor medicale stomatologice preventive/profilactice care se suportă
din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se au în vedere prestațiile cu
caracter profilactic pe grupe de vârstă, efectuate periodic, astfel :
a) trimestrial, pentru copi ii până la vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea
de grupe de profilaxie, fie la grădiniță, fie la instituțiile de învățământ preuniversitar;
b) de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani, dacă
sunt elevi, ucenic i sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă.
În a doua categorie a serviciilor suportate din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate sunt avute în vedere serviciile medicale curative în care sunt incluse:
a) serviciile medicale de urgență;
b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecțiunii:
anamneză, examen clinic, examene de investigații paraclinice;
c) tratamentul medical, chirurgical și unele proceduri de recuperare;
d) prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indicațiile privind regimul
de viață și muncă, precum și cel igieno -dietetic.
În funcție de structura serviciilor medicale acordate , asigurații pot beneficia de o
gamă largă de servicii, și anume:
a) asistență medicală primară;
b)asistență medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice,
paraclinice, asistență medicală dentară și asistență medicală ambulatorie de recuperare –
reabilitare a sănătății;
205 c) servicii medicale prestate în unități sanitare cu paturi;
d) servicii medicale de urgență și transport sanitar;
e) îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative;
f) asistență medicală de recuperare -reabilitare a sănătății în unități sanitare cu paturi;
g) acordarea medicamentelor cu și fără contribuție p ersonală în tratamentul
ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul
în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ;
h) acordarea dispozitivelor medicale destinat e recuperării unor deficiențe organice
sau funcționale în ambulatoriu.
7.5.2. Decontarea serviciilor medicale
Cadrul legal în baza căruia are loc decontarea contravalorii serviciilor medicale
efectuate este contractul bilateral încheiat între Casele de asigurări de sănătate, pe de o parte,
și furnizorii de servicii medicale, pe de altă parte.
Conform clauzelor contractuale, casele de asigurări de sănătate au obligația să
deconteze furnizorilor de servicii medicale, la termenele prevăzute în contract, pe baza
facturii însoțite de documente justificative prezentate atât pe suport hârtie, cât și în format
electronic, în formatul solicitat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, contravaloarea
serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate conform normelor, în limita
valorii de contract.
Modalitatea de decontare a serviciilor medicale oferite asiguraților diferă după cum
se va vedea, în funcție de structura acestora.
Astfel, plata furnizorilor de servicii medicale în asisten ța med icală primară se face
pe baza tarifului pe persoană asigurată – per capita și a tarifului pe serviciu medical –
consultație.
Decontarea pe baza tarifului per capita presupune acordarea de către medicul de
familie a unui pachet de servicii medicale standa rd pe fiecare asigurat, conform contractului
-cadru și bonitarea acestora (a serviciilor oferite) cu un număr de puncte. Acordarea
punctelor pentru serviciile prestate asiguraților se face pe grupe de vârst ă ale acestora și pe
categorii de risc atașate act ivității desfășurate. Prin ponderarea numărului de puncte
obținute pentru serviciile prestate cu valoarea minimă garantată a punctului „per capita” ,81 se
obține valoarea facturii care urmează a se deconta. Valoarea unui punct „per capita” este
unică pe țară și se stabilește anual de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și aceasta
se regularizează trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare încheierii fiecărui trimestru,
în funcție de fondul aferent pentru trimestrul respectiv, destinat pentru plata „per capita” a
medicilor de familie și de numărul de puncte „per capita” efectiv realizat. Decontarea pe
baza tarifului pe serviciu medical – consultație presupune stabilirea valorii de plată în
funcție de num ărul de servicii medicale și de valoarea minim garantată a unui punct pe
serviciul oferit82.
La nivel național, fondul aferent asistenței medicale primare este structurat în procent
de 70% pentru plata „per capita” și respectiv, de 30% pentru plata pe serviciu -consultație,
după ce din acesta s -au reținut sumele care reprezintă venitul cabinetelor medicale în care își
81 În anul 2010 valoarea minimă garantată a punctului per capita a fost de 4,5 lei.
82 Valoarea minimă garantată a unui punct pentru plata pe serviciu – consultație este unică pe țară și se stabilește
anual. În anul 2010 valoarea acestuia a fost de 0,9 lei .
206 desfășoară activitatea medicii de familie nou -veniți într -o localitate, pentru o perioadă de
maximum 3 luni.
În asisten ța medical ă ambulatorie de specialitate pentru specialit ățile c linice,
paraclinice, asisten ța medical ă dentară și asisten ța medical ă ambulatorie de recuperare –
reabilitare a s ănătății, decontarea se face în funcție de tipul serviciilor oferite, astfel:
1. în asisten ța medical ă ambulatorie de specialitate se face pr in plata pe bază de tarif
pe serviciu medical care este exprimat:
a) în puncte , pentru specialit ățile clinice; fiec ărui serviciu medical îi sunt atribuite un
număr de puncte care se ajustează în func ție de condi țiile în care se desf ășoară activitatea și
de gradul profesional al medicilor și de valoarea unui punct, stabilit ă în condițiile prevăzute
în norme.
b) în lei, pentru serviciile conexe actului medical , contractate și raportate de furnizorii
de servicii medicale clinice. Contravaloarea acestor serv icii se suport ă din fondul alocat
asistenței medicale ambulatorii pentru specialit ățile clinice. Tarifele serviciilor conexe actului
medical și condițiile acord ării acestora sunt prev ăzute în norme;
2. în cazul serviciilor medicale acordate în specialit ățile paraclinice, precum și în cazul
serviciilor medicale de medicin ă dentară, decontarea serviciilor se face pe baza tarifului pe
serviciu medical, exprimat în lei. Suma cuvenit ă se stabile ște în func ție de num ărul de
servicii medicale și de tarifele afere nte acestora;
3. pentru serviciile medicale de recuperare -reabilitare și pentru serviciile de
acupunctur ă, decontarea serviciilor se face pe baza tarifului pe serviciu medical/caz,
exprimat în lei, stabilit prin norme. Prin sintagma serviciu medical/caz se înțelege totalitatea
serviciilor acordate unui asigurat pentru o cur ă de servicii de recuperare – reabilitare a
sănătății/de acupunctur ă83. Contravaloarea acestor servicii se suport ă din fondul aferent
asistenței medicale de recuperare.
Casele de asigur ări de sănătate deconteaz ă serviciile medicale ambulatorii de
specialitate, pe baza biletelor de trimitere , eliberate în condi țiile stabilite prin norme, de
către: medicii de familie aflați în rela ție contractual ă cu o cas ă de asigur ări de sănătate;
medici i de specialitate din unit ățile ambulatorii aflați în relație contractual ă cu o cas ă de
asigurări de sănătate; medicii din cabinetele medicale școlare/studen țești numai pentru
elevii/studen ții cu domiciliul în alt ă localitate decât cea în care se afl ă unitatea de înv ățământ
respectiv ă; medicii din cabinetele medicale de unitate apar ținând ministerelor și instituțiilor
cu rețea sanitar ă proprie din domeniul ap ărării, ordinii publice, siguran ței naționale ; medicii
care acord ă asistență medicală din institu țiile aflate în coordonarea Autorit ății Naționale
pentru Persoanele cu Handicap, numai pentru persoanele institu ționalizate și numai în
condițiile în care acestea nu sunt înscri se pe lista unui medic de familie; medicii care acord ă
asistență medicală din serv iciile publice specializate sau organisme private autorizate numai
pentru copiii încredin țați ori dați în plasament și numai în condi țiile în care aceștia nu sunt
înscriși pe lista unui medic de familie; medicii care acord ă asistență medicală din alte
instituții de ocrotire social ă, numai pentru persoanele institu ționalizate și numai în condi țiile
în care acestea nu sunt înscri se pe lista unui medic de familie; medicii denti ști și dentiștii din
cabinetele stomatologice școlare și studen țești numai pentru e levi, respectiv studen ți;
medicii care î și desfășoară activitatea în dispensare TBC, laboratoare de s ănătate mintal ă,
83 Cu caracter de exemplificare, în anul 2010, t ariful pe consultație de acupunctură este de 9 lei. Tariful pe serviciu
medical – caz pentru servicii medicale de acupunctură de care beneficiază un asigu rat pentru o cură de servicii de
acupunctură este de 140 lei.
207 respectiv centre de s ănătate mintal ă și staționar de zi, cabinete de planificare familial ă,
cabinete medicale de boli infec țioase, cabine te de medicin ă dentară care nu se afl ă în relație
contractual ă cu casa de asigur ări de sănătate, care se afl ă în structura spitalului, ca unit ăți
fără personalitate juridic ă.
Fac excep ție de la această regulă urgen țele și afecțiunile confirmate c are permit
prezentarea direct la medicul de specialitate din ambulatoriu pentru specialit ățile clinice ,
precum și afecțiunile cronice pentru care se organizeaz ă evidența distinct ă la nivelul
medicului de familie și al medicului de specialitate din ambulat oriu, prevăzute în norme,
serviciile de medicin ă dentară, precum și serviciile de acupunctur ă, homeopatie, fitoterapie
și planificare familial ă.
Modalitățile de plat ă a serviciilor medicale spitalice ști contractate cu casele de
asigurări de sănătate se s tabilesc prin norme și pot fi, dup ă caz, pe bază de:
a) tarif pe caz rezolvat în sistem DRG84 sau tarif mediu pe caz rezolvat pe specialit ăți;
b) tarif pe zi de spitalizare pe bază de indicatori specifici, stabili ți prin norme, pentru
spitalele/sec țiile l a care nu se aplic ă decontarea pe baza tarifului pe caz rezolvat;
c) tarif pe caz rezolvat/tarif pe serviciu medical pentru serviciile medicale de tip
spitalicesc acordate în regim de spitalizare de zi, prev ăzute în actele normative în vigoare.
În afara s umelor plătite din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate de
către casele de asigurări de sănătate pentru serviciile medicale prestate, spitalele beneficiaz ă,
de asemenea, și de alte resurse, astfel:
a) sume aferente Programului na țional cu scop curativ pentru medicamente și materiale
sanitare specifice , pe baza unor contracte distincte încheiate cu casele de asigur ări de sănătate,
al căror model se stabile ște prin Normele tehnice de aprobare a programelor, aprobate prin
ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Na ționale de Asigur ări de Sănătate;
b) sume pentru serviciile de supleere renal ă, inclusiv medicamente și materiale sanitare
specifice, transportul nemedicalizat al pacien ților hemodializa ți de la și la domiciliul paci enților,
transportul lunar al medicamentelor și al materialelor sanitare specifice dializei peritoneale la
domiciliul pacien ților, acordate în cadrul Programului na țional de supleere a func ției renale la
bolnavii cu insuficien ță renală cronică din cadrul P rogramului na țional cu scop curativ, pe
baza unor contracte distincte încheiate cu casele de asigur ări de sănătate, al c ăror model se
stabilește prin Normele tehnice de aprobare a programelor, aprobate prin ordin al
ministrului s ănătății și al președintelu i Casei Na ționale de Asigur ări de Sănătate;
c) sume pentru serviciile medicale efectuate în cabinete medicale de specialitate în oncologie
medicală, diabet zaharat, nutri ție și boli metabolice și în cabinetele de planificare familial ă în care își
desfășoară activitatea medici cu specialitatea obstetric ă-ginecologie, care se afl ă în structura
spitalului ca unit ăți fără personalitate juridic ă, precum și în cabinetele de specialitate
integrate ale spitalului, finanțate din fondul alocat asisten ței medicale am bulatorii de
specialitate, pentru specialit ățile clinice;
d) sume pentru investiga ții paraclinice efectuate în regim ambulatoriu , finanțate din fondul
alocat asisten ței medicale spitalice ști, în condi țiile stabilite prin norme.
84 Grupe de diagnostice (Diagnosis Related Groups = DRG): grupe de diagnostice înrudite. Pentru pacien ții
clasificați în aceeași grupă de diagnostice, diagnosticele, procedurile efectuate și cost urile implicate sunt
asemănătoare (conf. Glosar de termeni publicat pe site -ul de specialitate al Ș colii Naționale de Sănătate Publică și
Management Sanitar ).
208 Sumele menționate pentru u ltimele două destinații se aloc ă prin încheierea de acte
adiționale la contractele de furnizare de servicii medicale spitalice ști, încheiate de spitale cu
casele de asigur ări de sănătate.
Decontarea s erviciilor medicale de urgență și transport sanitar prevăzute în
pachetul de servicii de bază, în pachetul minimal de servicii medicale și în pachetul de
servicii pentru persoanele care se asigură facultativ pentru sănătate se efectuează pe baza
contractelor de furnizare de servicii medicale. Pentru unit ățile medicale specializate publice
autorizate și evaluate, plata serviciilor medicale de urgen ță și transport sanitar se efectuează
pe baza bugetului global stabilit pe baza indicatorilor și, după caz, a coeficien ților de ajustare
corespunz ători timpilor de a șteptare, în condi țiile stabilite în norme. Indicatorii cantitativi
avuți în vedere la contractare și la stabilirea bugetului sunt numărul de kilometri echivalenți
pentru mediul urban, numărul de kilometri efectiv realizați pentru mediul rural, tariful
negociat pe km. parcurs, numărul de solicitări, tariful pe solicitare negociat, coeficienții de
ajustare corespunzători timpilor de așteptare, după caz.
Pentru unit ățile specializate autorizate și evaluate private, care se deplasează pe baza
apelurilor primit e prin sistemul 112, dispecerizate de dispeceratul medical public sau cel
integrat, pentru cazurile prev ăzute în norme, plata se face pe baza tarifelor pe solicitare și a
tarifelor pe kilometru echivalent parcurs în mediul urban, respectiv a tarifelor pe k ilometru
efectiv realizat în mediul rural, pentru serviciile de consultație de urgență la domiciliu.
Pentru alte tipuri de transport sanitar plata se face pe baza tarifului pe kilometru echivalent
parcurs în mediul urban, respectiv a tarifului pe kilometru efectiv realizat în mediul rural.
Decontarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative se
efectuează pe baza tarifelor pe caz aprobate pentru astfel de servicii. Prin sintagma „pe caz”
se înțelege totalitatea serviciilor de în grijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative
acordate asigura ților, pentru un episod de îngrijire.
Decontarea medicamentelor cu și fără contribu ție personal ă în tratamentul
ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acord ă pentru
tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor inclu și în unele programe na ționale de s ănătate
cu scop curativ are loc în mod diferențiat pe tipuri de afecțiuni și categorii de asigurați.
Persoanele asigurate beneficiază de medicamente cu sau fără contr ibuție personală, în
tratamentul ambulatoriu, prescrise de către medicii de familie și de către medici specialiști.
Decontarea medicamentelor are loc pe baza unei liste naționale a medicamentelor compensate și
gratuite aprobate prin Hotărâre de guvern. În prezent, această listă națională are în
componență trei subliste – A, B și C, p rocentul de compensare a medicamentelor
corespunz ătoare denumirilor comune internaționale (DCI) prevăzute în sublista A fiind de
90% din pre țul de referin ță, al celor din sublis ta B de 50% din pre țul de referin ță, iar al celor din
secțiunile C1 și C3 din sublista C fiind de 100% din pre țul de referin ță.
Suma maxim ă care se decontează de către casele de asigur ări de sănătate din Fondul
național unic de asigurări sociale de sănăta te pentru fiecare medicament corespunz ător
denumirii comune internaționale (DCI) din list ă, este cea corespunz ătoare aplic ării
procentului de compensare a medicamentelor asupra pre țului de referin ță pentru DCI -urile
cuprinse în sublistele A, B și C, respec tiv prețul de decontare pentru medicamentele și
materialele sanitare cuprinse în lista aprobat ă prin ordin al ministrului s ănătății.
Prețul de referin ță reprezint ă prețul cel mai mic corespunz ător unei unit ăți
terapeutice aferent ă formelor fa rmaceutice asimilabile din cadrul aceluiași DCI și pentru
fiecare concentra ție, conform normelor.
209 Există anumite categorii de asigurați care beneficiază de gratuitate la medicamente,
indiferent pe care dintre cele trei liste se află acestea. Astfel, se suportă și se decontează fără
contribuție personală, conform prevederilor legale în vigoare, medicamentele pentru copii cu
vârste cuprinse între 0 – 18 ani; pentru tineri între 18 și 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau
ucenici și nu realizează venituri d in muncă; pentru gravide și lăuze indiferent de calitatea lor
de asigurat cu sau fără plata contribuției ; pentru persoane beneficiare în baza legi lor speciale
(veteran, revoluționar, deportat, persecutat politic pe motive etnice, persoană cu handicap),
indiferent de calitatea lor de asigurat cu sau fără plata contribuției ; pentru persoane
diagnosticate cu boli care beneficiază de gratuitate.
Asigurații au dreptul la dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe
organice sau fiziologice pentru corectarea văzului, auzului, protezarea membrelor, precum
și la alte materiale de specialitate, cu sau fără contribuție personală. Dispozitivele medicale se
acordă la recomandarea medicului de specialitate și cu aprobarea caselor teritoriale.
Valoarea maximă la care se decontează dispozitivele medicale este pre țul de
referință aprobat prin norme în cazul dispozitivelor medicale achiziționate , ori dup ă caz,
suma de închiriere prevăzută în norme în cazul dispozitivelor închiriate.
Casele de asigur ări de sănătate deconteaz ă integral pre țul de vânzare cu am ănuntul
al dispozitivului medical, dac ă acesta este mai mic decât pre țul de referin ță. Dacă prețul de
vânzare cu am ănuntul al dispozitivului medical este mai mare decât pre țul de referin ță,
diferența se suportă de asigurat prin contribu ție personal ă și se achit ă direct furnizorului.
Decontarea materialelor sanitare și altele asemenea , care se asigură în cadrul
programelor naționale de sănătate din lista aprobată prin ordin al ministrului sănătății se
face la prețul de decontare.
7.5.3.Decontarea serviciilor medicale prestate pe teritoriul altor state
Conform legii, persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din
România, aflate pe teritoriul statelor cu care România a încheiat documente internaționale cu
prevederi în domeniul sănătății, beneficiază de servicii medicale pe teritoriul acestor state, în
condițiile prevăzute de respectivele documente internaționale.
De asemenea, î n baza Cardului European de Asigurări Sociale de Să nătate sau a
Certificatului Provizoriu de Înlocuire a Cardului European de Asigurări Sociale de Sănătate,
persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România beneficiază
de asigurare de sănătate pe teritoriul oricărui stat din Un iunea Europeană.
Rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale în baza
documentelor internaționale cu prevederi în domeniul sănătății la care România este parte
este efectuată de casele de asigurări de sănătate prin intermediul CNA S, pe baza unei
metodologii aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul Ministerului Finanțelor
Publice.
7.5.4. Excepții de la decontarea serviciilor medicale din Fondul național unic
de asigurări sociale de sănătate
Există anumite servicii și prestații medicale care nu sunt decontate din Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate, contravaloarea acestora fiind suportată fie de
210 către asigurat, fie de către unitățile care le solicită, fie de la bugetul de stat sau din alte surse,
după caz. Aici se includ mai multe categorii, astfel:
A. Serviciile medicale acordate parțial din resursele Fondului și parțial suportate prin
contribuția personală a asiguraților și care se stabilesc prin contractul -cadru, din care fac
parte:
unele servicii medicale de înaltă performanță;
unele servicii de asistență stomatologică;
unele medicamente, materiale sanitare și tipuri de transport;
asistența medicală la cerere;
unele proceduri de recuperare și de fizioterapie;
contribuția personală din prețul medi camentelor, a unor servicii medicale și a
dispozitivelor medicale.
B. Serviciile medicale și cheltuieli care se suportă din bugetul de stat, așa cum sunt:
cheltuielile de personal pentru medici, farmaciști și medici dentiști pe perioada
rezidențiatului;
serviciile de planificare familială acordate de medicul de familie în cabinetele de
planning din structura spitalului;
cheltuielile de personal pentru medicii și personalul sanitar din unitățile sau secțiile
de spital cu profil de recuperare distrofici, rec uperare și reabilitare
neuropsihomotorie sau pentru copii bolnavi HIV/SIDA, reorganizate potrivit legii;
activități de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategiei de sănătate publică,
definite prin Contractul -cadru.
C. Serviciile medicale și ch eltuieli care se asigură prin transferuri de la bugetul de stat
către bugetele locale prin bugetul Ministerului Sănătății, așa cum sunt cheltuielile de
personal aferente medicilor și asistenților medicali, precum și cheltuielile cu medicamente și
materiale sanitare din unități medico -sociale.
D. Serviciile medicale și cheltuieli care se asigură din alte resurse și bugete, unde se
încadrează:
serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă și
sportive, asistență medicală la locu l de muncă, asistență medicală a sportivilor;
serviciile acordate în cadrul secțiilor/clinicilor de boli profesionale și al cabinetelor de
medicină a muncii.
E. Serviciile medicale și cheltuieli care se suportă de către asigurat, în care sunt
incluse:
serviciile hoteliere cu grad înalt de confort;
corecțiile estetice efectuate persoanelor cu vârsta de peste 18 ani;
eliberarea actelor medicale solicitate de autoritățile care prin activitatea lor au dreptul
să cunoască starea de sănătate a asiguraților;
fertilizarea in vitro;
transplantul de organe și țesuturi, cu excepția cazurilor prevăzute în Contractul –
cadru;
contravaloarea unor materiale necesare corectării văzului și auzului: baterii pentru
aparatele auditive, ochelari de vedere;
serviciile medicale so licitate de asigurat;
serviciile hoteliere solicitate de pacienții ale căror afecțiuni se tratează în spitalizare
de zi.
211 7.5.5. Coplata serviciilor medicale
Potrivit Legii 95/2006, coplata este diferența suportată de asigurat între tariful
decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul național unic de asigurări sociale de
sănătate și tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătății, ca autoritate națională în politica
de prețuri a serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale .
Deși mecanismul coplății nu a fost aplicat până în prezent, tema a devenit una foarte
disputată în cercurile decidenților politici, mai ales în urma discuțiilor avute cu
reprezentanții Băncii Mondiale despre introducerea pachetului de servicii și ca urmare a
condițiilor impuse de acordul pentru împrumut al României încheiat cu Fondul Monetar
Internațional.
În acest sens, în anul 2011 a fost prezentat pentru dezbatere și aprobare proiectul de
lege pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reform a în domeniul sănătății
prin care se instituie coplata pentru unele servicii medicale. Scopul declarat al acestui proiect
de lege este că prin sistemul coplății se va îmbunătăți finanțarea sistemului de sănătate, se va
realiza un control mai eficient privi nd efectuarea sau neefectuarea unor servicii medicale și
se vor reduce plățile informale. De asemenea, coplata va reduce accesarea nejustificată a
serviciilor spitalicești deoarece asigurații urmează a plăti ei înșiși o parte din costul
prestațiilor de car e beneficiază, lucru care -i va face mai selectivi și le restricționează recursul
la prestații medicale.
Proiectul de act normativ stabilește că vor fi scutiți de la coplată copiii până la vârsta
de 18 ani, tinerii între 18 și 26 de ani, dacă sunt elevi, ab solvenții de liceu, până la începerea
anului universitar, dar nu mai mult de trei luni, ucenicii sau studenții dacă nu realizează
venituri din muncă.
De asemenea, vor fi scutiți de coplată bolnavii cu afecțiuni incluse în programele
naționale de sănătate s tabilite de Ministerul Sănătății, pentru serviciile aferente bolii de bază,
dacă nu realizează venituri din muncă sau pensie și pensionarii cu venituri numai din pensii
de până la 700 de lei pe lună.
Chiar dacă mecanismul coplății a avut succes în unele ță ri precum Ungaria sau
Croația, în România coplata nu a putut fi introdusă, proiectul întâmpinând serioase opoziții
din partea societății civile, a partidelor din opoziție dar și a asociației profesionale de profil,
respectiv a Colegiului Medicilor din Româ nia, care au apreciat că acest mecanism nu
reprezintă decât o modalitate de a acoperi găurile unui buget deficitar manageriat.
În plus, introducerea unei astfel de măsuri pe timp de criză, a făcut ca populația să
asocieze coplata cu o nouă povară aferentă domeniului fiscalității.
Ca urmare, în prezent, coplata ca mecanism de suplimentare a resurselor în sistemul
asigurărilor de sănătate și mijloc de eficientizare a serviciilor prestate nu se aplică.
7.6. Cardul național și cardul european de asigurări de sănătate
În situația în care un asigurat la sistemul de asigurări de sănătate din România se
deplasează pentru ședere temporară într -un stat membru al Uniunii Europene, acestuia i se
eliberează Cardul european de asigurări sociale de sănătate . Acest do cument poate fi
utilizat în exclusivitate pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, fără a produce
efecte pe teritoriul României și fără a crea nici o obligație pentru furnizorii de servicii
medicale din România.
212 Cardul european conține în mod o bligatoriu următoarele informații vizibile:
a) numele și prenumele asiguratului;
b) codul numeric personal al asiguratului;
c) data nașterii asiguratului;
d) data expirării cardului;
e) codul Organizației Internaționale pentru Standardizare pentru sta tul membru
emitent al cardului;
f) numărul de identificare și acronimul casei de asigurări de sănătate care emite
cardul;
g) numărul cardului.
Obligația eliberării cardului european revine casei de asigurări de sănătate la care
persoana solicitantă este asigurată, iar costul documentului se suportă din Fondul național
unic de asigurări sociale de sănătate. Condiția pentru eliberarea cardului european este ca
asiguratul solicitant să facă dovada plății la zi a contribuției de asigurări sociale de sănătate .
Emiterea cardului european se face prin intermediul sistemului informatic unic
național care gestionează aplicarea regulamentelor Uniunii Europene privind drepturile
asiguraților aflați în ședere temporară într -un stat membru al Uniunii Europene. Asigur atul
poate solicita contra cost înlocuirea cardului european în interiorul perioadei de valabilitate
stabilite prin reglementările Uniunii Europene, caz în care perioada de valabilitate a cardului
emis nu va putea depăși perioada de valabilitate a cardului inițial.
Perioada de valabilitate a cardului european este stabilită astfel încât să acopere
perioada de timp necesară șederii temporare, dar nu poate depăși 6 luni de la data emiterii.
Cardul european conferă dreptul pentru asigurat de a beneficia de a sistența medicală
necesară în cursul unei șederi temporare într -un stat membru al Uniunii Europene.
Casele de asigurări de sănătate au obligația de a recunoaște cardurile emise de statele
membre ale Uniunii Europene. La rândul lor, furnizorii de servicii medicale aflați în relații
contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligația de a acorda asistența medicală
necesară titularilor cardului european emis de unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene, în perioada de valabilitate a cardului și în aceleași condiții ca pentru persoanele
asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România. Serviciile
medicale prestate către asigurații deținători de carduri europene de sănătate se evidențiază și
se raportează distinct caselo r de asigurări sociale de sănătate.
Cheltuielile ocazionate de asistența medicală oferită de către furnizorii de servicii
medicale posesorilor de carduri europene de sănătate și decontate de către casele de
asigurări de sănătate pe baza contractului vor fi rambursate de casa de asigurări de sănătate
emitentă a cardului, prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Persoanele asigurate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, posesoare
ale unui card european, vor fi tratate în România în acela și mod cu asigurații români. De
menționat însă un aspect important, cardul european nu acoperă situația în care asiguratul
se deplasează într -un stat membru al Uniunii Europene în vederea beneficierii de tratament
medical.
Dovedirea calității de asigurat pentru furnizarea unor servicii medicale se face pe
baza Cardului național de asigurări sociale de sănătate , document electronic distinct de
cardul european de asigurări sociale de sănătate.
Conform Legii 95/2006, cardul național de asigurări sociale de s ănătate se emite
individual pentru fiecare asigurat cu vârsta de peste 18 ani. Asigurații cu vârsta de până la 18
ani beneficiază de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale decontate din
213 bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate în baza documentelor care
atestă că se încadrează în categoria de asigurați.
Informațiile minime care pot fi accesate de pe cardul național de asigurări sociale de
sănătate sunt următoarele:
a) numele, prenumele, precum și codul numeric persona l ale asiguratului;
b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
c) numărul de identificare al cardului național de asigurări sociale de sănătate.
Pe cipul cardului național de asigurări sociale de sănătate vor fi înregist rate, de
asemenea, și informații referitoare la:
a) diagnostice medicale cu risc vital și boli cronice de care suferă asiguratul, așa cum
sunt acestea înscrise în ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS;
b) grupa sanguină și Rh;
c) acceptul exprimat, în timpul vieții, pentru prelevarea de organe, țesuturi și celule,
după deces;
d) medic de familie: nume, prenume, date de contact.
Pe cardul național de asigurări sociale de sănătate datele medicale se înregistrează
separat de date le administrate, iar accesul la acestea se face numai de persoane autorizate în
acest scop. Accesul personalului medical la informațiile înregistrate pe cardul național de
asigurări sociale de sănătate este stabilit prin Norme metodologice de aplicare a pr evederilor
referitoare la cardul național de asigurări sociale de sănătate și cardul european de asigurări
sociale de sănătate, reglementate de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Persoanele asigurate care îndeplinesc condițiile de el iberare a cardului național de
asigurări de sănătate au obligația prezentării acestui document în vederea acordării
serviciilor medicale de către furnizorii aflați în relații contractuale cu casele de asigurări de
sănătate. Neprezentarea cardului național de asigurări sociale de sănătate are drept efect
acordarea acestor servicii numai contra cost, cu excepția serviciilor de urgențe medico –
chirurgicale, bolilor cu potențial endemo -epidemic și bolilor prevăzute în Programul
național de imunizări, monitorizăr ii evoluției sarcinii și a lăuzei, precum și serviciilor de
planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin
contractul -cadru.
7.7. Asigurările voluntare de sănătate
Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ de protec ție a
sănătății prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare,
prin contribuția unui număr de asigurați expuși la producerea riscului de îmbolnăvire, și îi
indemnizează, în conformitate c u clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care
suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum și din celelalte venituri
rezultate ca urmare a activității desfășurate de asigurător.
Ca modalitate de protec ție împotriva riscurilor care afectează sănătatea persoanelor,
asigurările facultative de sănătate intră sub incidența Legii nr. 136/1995 privind asigurările și
reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare. Asigurătorii sunt
persoane juridice, s ocietăți de asigurare autorizate și supravegheate de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
În baza primei plătite asigurații pot primi indemnizații atât pentru acea parte a
cheltuielilor cu serviciile medicale care excedează pachetului de servici i medicale de bază
214 acoperite de sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și pentru coplăți, dacă acest lucru
este prevăzut în contractul de asigurare voluntară de sănătate.
Nu fac obiectul asigurărilor facultative de sănătate asigurările pentru boli
profesionale și accidente de muncă și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament.
Din punct de v edere al acoperirilor acordate, asigurările voluntare de sănătate pot fi
de tip complementar și suplimentar. Asigurările voluntare de sănătate de tip complementar
suportă total sau parțial plata serviciilor neacoperite parțial din pachetul de servicii medi cale
de bază (coplăți). Asigurările voluntare de sănătate de tip suplimentar suportă total sau
parțial plata pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază,
opțiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a do ua opinii medicale,
condiții hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în polița de asigurare.
În calitate de asigurați la sistemul de asigurări voluntare de sănătate pot să figureze
orice persoane, cetățeni români, cetățeni străini sau apa trizi care au dreptul la pachetul de
servicii medicale de bază în temeiul asigurărilor sociale de sănătate.
În calitate de contractant la acest sistem pot figura angajatorii, persoane fizice sau
juridice, care încheie contracte de asigurare voluntară de sănătate pentru angajații lor,
individual sau în grup, acordate ca beneficii adiționale la drepturile salaria le ale acestora, în
scopul atragerii și stabilizării personalului angajat.
La baza raporturilor dintre părți în cadrul acestei asigurări stă contractul de asigurare
voluntară de sănătate, document care cuprinde drepturile și obligațiile părților, precum ș i
pachetul de servicii oferite. În acest sens, în contractul de asigurare voluntară de sănătate se
menționează următoarele elemente:
a) lista și volumul de acoperire ale coplăților pentru asigurări voluntare de sănătate
de tip complementar, în conformitat e cu prețul de referință stabilit de Casa Națională de
Asigurări de Sănătate;
b) lista serviciilor din asigurarea voluntară suplimentară;
c) lista furnizorilor agreați;
d) modalitatea de contactare a acestora, direct sau prin intermediul unui departamen t
de asistență a asiguraților;
e) drepturile și obligațiile părților, cu evidențierea clară a riscului de îmbolnăvire
individual;
f) modalitățile de decontare a serviciilor medicale;
g) modalitățile de încetare a valabilității contractului;
h) modalită țile de soluționare a eventualelor litigii.
În scopul surprinderii cât mai exacte a incidenței de risc, asigurătorul poate solicita, la
inițierea contractului de asigurare, pe cheltuiala proprie și cu consimțământul pacientului,
informații privind starea de sănătate a asiguratului, precum și efectuarea unui examen
medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un furnizor de servicii
medicale desemnat de acesta.
Informațiile incluse în contractul de asigurare voluntară, precum și in formațiile
privind starea de sănătate a asiguratului au caracter confidențial și nu pot fi divulgate unor
terți de către asigurătorii care practică asigurări voluntare de sănătate sau persoanele fizice
sau juridice care, prin natura relațiilor de serviciu (cazul controlorilor, auditorilor și alte
asemenea funcții), intră în posesia informațiilor în cauză, cu excepția cazurilor strict
reglementate de lege.
Contractul de asigurare voluntară pune în legătură cel puțin trei entități: asiguratul,
asigurătorul ș i furnizorul de servicii medicale.
215 Toți furnizorii care prestează servicii medicale pentru asigurările voluntare de
sănătate trebuie să fie autorizați de Ministerul Sănătății, în baza reglementărilor în vigoare.
Pentru prestarea serviciilor care intră su b incidența asigurărilor de sănătate de tip
complementar, furnizorii de servicii medicale trebuie să fie în relație contractuală cu casele
de asigurări.
Fiecare asigurător autorizat să practice asigurările voluntare de sănătate are obligația,
în vederea încheierii contractelor de asigurare de acest tip, să obțină avizarea de către
direcția de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății a listei furnizorilor de servicii
medicale agreați, alții decât cei aflați deja în relație contractuală cu casele de a sigurări de
sănătate, și să reactualizeze această listă înaintea contractării unui nou furnizor.
Asigurătorii care comercializează asigurări voluntare de sănătate complementare
sunt obligați să achite coplata, conform contractului cu asiguratul, oricărui furnizor de
servicii aflat în relație contractuală cu casele de asigurări și nu pot restricționa pentru acestea
accesul asiguraților. La rândul lor, furnizorii de servicii medicale care sunt în relație
contractuală cu casele de asigurări au obligația de a accepta coplata de la asigurătorii
autorizați de a presta asigurări voluntare de sănătate de tip complementar sau, prin excepție,
de la asigurați, în conformitate cu lista coplăților și în funcție de valoarea ce poate fi
acoperită prin sistemul asigurăril or voluntare de sănătate.
Lista coplăților și prețul de referință pentru serviciile din pachetul de servicii
medicale de bază acoperite parțial și înscrise în contractul de asigurări voluntare de sănătate
se stabilesc prin Contractul -cadru privind condiți ile acordării asistenței medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Prin contract, asigurătorul care practică asigurări voluntare de sănătate de tip
suplimentar poate restricționa pentru acest tip de asigurare accesul asiguratului, pa rțial sau
în totalitate, la anumiți furnizori de servicii și poate condiționa utilizarea unor servicii în caz
de îmbolnăvire, de efectuarea prealabilă a unor controale periodice profilactice sau de
utilizarea unor anumiți furnizori agreați.
Pentru servici ile medicale prestate pentru asigurați și care sunt acoperite prin
asigurările voluntare de sănătate, furnizorii de servicii medicale au obligația să elibereze
documente justificative (factură, chitanță), care stau la baza decontării contravalorii acestor
servicii medicale. Unitățile sanitare publice au obligația de a respecta, în relația cu
asigurătorii, tarifele maximale privind asigurările suplimentare de sănătate, aprobate prin
ordin al ministrului sănătății. În schimb, furnizorii privați pot stabili, p rin negociere, alte
tarife decât cele utilizate în relațiile cu unitățile sanitare publice.
În baza contractului încheiat cu furnizorii de servicii, asigurătorii au dreptul de a
verifica, prin experți autorizați de Ministerul Sănătății și organizațiile pr ofesionale, direct sau
prin interpuși, calitatea serviciilor prestate asiguraților. Întreaga responsabilitate a actului
medical rămâne în seama furnizorilor de servicii medicale și farmaceutice.
În cazul în care între asigurător și furnizorii de servic ii medicale apar diferende legate
de executarea contractului de asigurări de sănătate, acestea se soluționează pe cale amiabilă,
iar în cazul imposibilității rezolvării pe cale amiabilă, litigiile se aduc la cunoștința direcției
de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
care vor încerca medierea diferendului. În caz de eșec al medierii, diferendele sunt
soluționate de către instanțele judecătorești legal competente.
În ceea ce privește plângerile priv ind calitatea serviciilor medicale formulate direct de
către asigurați sau prin intermediul asigurătorilor autorizați să practice asigurări voluntare
216 de sănătate, acestea se adresează Ministerului Sănătății și sunt notificate Comisiei de
Supraveghere a Asi gurărilor
Concepte și noțiuni de reținut
Contractul -cadru;
Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate;
Contribuții la sistemul de asigurări de sănătate;
Asigurați prin efectul legii;
Beneficiarii sistemului de asigurări sociale de sănătate;
Furnizorii de servicii medicale;
Tipuri de servicii medicale și decontarea acestora;
Coplata serviciilor medicale;
Cardul național și cardul european de asigurări de sănătate ;
Asigurările voluntare de sănătate.
Întrebări de autoevaluare
1. Care este conținutul contractului -cadru?
2. Cum se constituie Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate?
3. Cum se determină baza de calcul a contribuției de asigurări de sănătate?
4. Care sunt beneficiarii sistemului public de asigurări de sănătate?
5. Care sunt prestațiile oferite de către sistemul public de asigurări de sănătate?
6.Cum se efectueză decontarea serviciilor medicale din fondul de asigurări de
sănătate?
7.Ce se înțelege prin coplată și care sunt efectele practicării acesteia pentru asigu rați?
8.Ce este cardul european de asigurări de sănătate și în ce condiții se emite?
9.Ce este cardul național de asigurări de sănătate și care sunt informațiile
conținute de acesta?
10. Care sunt condițiile de practicare a asigurărilor voluntare de sănăt ate?
Bibliografie suplimentară de studiu
1. Șeulean, Victoria „ Protecție și a sigurări sociale ”, Editura Mirton, Timișoara, 2003, pag.
224-290.
2. Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
3. Ordonanța Guvernului numărul 58/2010 pentru modificar ea și completarea Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar -fiscale .
4. Site -ul http://www.ms.ro.
217 Capitolul 8
PRESTAȚII ALE SISTEMULUI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
8.1. Alocația de stat pentru copii
Categorie socială numeroasă , dar lipsită de resurse, copiii și tineretul sunt destinatarii
unui volum important de cheltuieli sociale pentru educație și sănătate. Premisa de la care se
pleacă este aceea a unor investiții prezente în resurse umane, cu efecte economice pozitive în
viitor.
Între drepturile de protecție socială legiferate pentru copii și tineretul de vârstă
școlară figurează și alocația de stat pentru copii. Temeiul legal în baza căruia se acordă acest
drept îl constituie Legea nr. 61/22 septembrie 1993, modificată și re publicată85.
Beneficiarii alocației acordate de stat sunt to ți copiii în vârstă de până la 18 ani.
Alocația de stat pentru copii se acordă și tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care
urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organiza te în condițiile legii, până
la terminarea acestora. Primirea alocației de stat de către această ultimă categorie de
beneficiari este condiționată de promovarea anului școlar, excepție de la această condiționare
făcând cazurile de repetare a anului școlar din motive de sănătate dovedite cu certificat
medical.
De această alocație beneficiază și copiii cetățenilor străini și cei ai persoanelor fără
cetățenie rezidenți, în condițiile legii în România, dacă locuiesc împreună cu părinții.
În prezent86 cuantumul alocației de stat pentru copii este de 42 de lei lunar. De la
această prevedere fac excepție copiii cu handicap care au împlinit vârsta de 3 ani, care au
dreptul la alocație în cuantum majorat cu 100% față de nivelul alocației de stat aprobat prin
Legea 61/1993 (deci, 84 de lei)87, precum și copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în
cazul copiilor cu handicap, cazuri în care cuantumul alocației este de 200 de lei88 .
Alocația de stat pentru copiii în vârstă de până la 18 ani se acordă pe bază de cerere
completată și semnată de reprezentantul legal al copilului, însoțită de originalul și copia
certificatului de naștere al copilului și a actului de identitate al reprezentantului legal,
precum și de documentele din care să rezulte situația ju ridică a copilului față de
reprezentantul legal.
Documentele din care rezultă situația juridică a copilului față de reprezentantul legal,
sunt, după caz, următoarele:
a) livretul de familie;
b) hotărârea judecătorească de încredințare a copilului, în caz de divo rț;
c) hotărârea judecătorească de încredințare în vederea adopției;
d) hotărârea judecătorească de încuviințare a adopției;
85 Ultima republicare a Legii 61/1993, privind alocația de stat pentru copii s -a făcut în M.O. nr. 300/7 mai 2009.
86 Septembrie 2011 (n.n.).
87 Majorarea în cuantum de 100% a aloca ției de stat pentru copii în cazul copiilor cu handicap care au împlinit
vârsta de 3 ani, este prevăzută potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
88 Cuantumul alocației se stabile ște în acest caz în c onformitate cu art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea famili ei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările ulterioare .
218 e) hotărârea judecătorească sau, după caz, hotărârea comisiei pentru protecția
copilului pentru măsura de protecție specială a plasamentului ;
f) dispoziția directorului general/directorului executiv al direcției generale de
asistență socială și protecția copilului sau, după caz, hotărârea judecătorească
pentru măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență;
g) hotărârea judecătorea scă de instituire a tutelei;
h) actul de deces al unuia dintre părinți;
i) alte documente, la solicitarea direcției teritoriale;
j) copia certificatului de încadrare a copilului într -un grad de handicap, acolo unde
este cazul.
Pentru cetățenii străini sau apatri zi documentele din care rezultă identitatea
reprezentantului legal, domiciliul sau reședința acestuia și a copiilor săi pe teritoriul
României, precum și situația juridică a copiilor sunt cele eliberate de autoritățile din țara de
origine, traduse și confi rmate de autoritățile române, și/sau, după caz, cele eliberate de
autoritățile române. Cererea și actele doveditoare pentru stabilirea alocației de stat se depun
și se înregistrează la primăria localității pe a căror rază teritorială au domiciliul
reprezen tanții legali ai copiilor. Pentru aceste cereri se realizează o evidență separată.
Titular al dreptului de alocație de stat pentru copii este copilul.
Alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului
acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare, părintelui la care s -a
stabilit prin hotărâre judecătorească, domiciliul copilului ori căruia i s -a încredințat spre
creștere și educare.
În cazul în care copilul a fost dat în plasament familial sau înc redințat spre creștere și
educare, alocația de stat pentru copii se plătește tutorelui, curatorului sau persoanei căreia i -a
fost încredințat.
După împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocației de stat pentru copii se poate face
direct titularului, dar cu încuviințarea reprezentantului său legal semnată și transmisă în
scris direcției teritoriale de asistență socială.
Pentru copiii pentru care s -a stabilit măsura de protecție specială de plasare în
categoria serviciilor de tip rezidențial în centrele de pla sament și în centrele de primire a
copilului în regim de urgență89, alocația de stat pentru copii se plătește numai în conturile
personale deschise pentru aceștia de către conducătorul direcției generale de asistență socială
și protecția copilului din subordinea consiliului județean, respectiv din subordinea consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului București. Sumele cu titlu de alocație de stat pentru copii
se capitalizează până la împlinirea de către aceștia a vârstei de 14 ani. După împlinirea de
către titular a vârstei de 14 ani, alocația de stat poate fi plătită direct acestuia, cu
încuviințarea conducătorului direcției generale, sau, în funcție de opțiunea acestuia, poate fi
capitalizată în continuare în contul personal al acestuia până la împlini rea vârstei de 18 ani.
Dacă regimul de protecție specială a copilului se schimbă, copilul trecând în întreținerea
familiei sau în plasament familial, alocația capitalizată în contul personal poate fi utilizată de
către reprezentantul legal al copilului în interesul acestuia, prin hotărârea comisiei pentru
protecția copilului. În cazul decesului copilului, sumele prevăzute cu titlu de alocație de stat
capitalizate în cont se fac venit la bugetul de stat.
89 Serviciu prevăzut de Legea 272/2004 privind protec ția și promovarea drepturilor copilului cu modificările
ulterioare.
219 Pentru toți tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani , care urmează cursurile
învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea
acestora, plata alocației de stat se face direct acestora, pe bază de cerere.
Documentele pentru primirea alocației de stat se depun de cătr e părinte sau
reprezentantul legal al copilului la primăria de care aparțin, iar primarii au obligația de a
transmite lunar direcțiilor teritoriale de asistență socială și protecția copilului din subordinea
consiliului județean, respectiv din subordinea co nsiliilor locale ale sectoarelor municipiului
București, până la data de 1 a fiecărei luni, cererile înregistrate în luna anterioară.
Sarcini de transmitere a informațiilor referitoare la ieșirea din dreptul de alocație
înaintea sau, după caz, după împlini rea vârstei de 18 ani au și serviciile de stare civilă ale
consiliilor locale comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor municipiului București
care au obligația de a transmite direcțiilor teritoriale situația centralizatoare privind copiii
decedați. De asemenea, inspectoratul școlar județean, respectiv al municipiului București,
trebuie să transmită direcțiilor teritoriale, în scris și în format electronic, până la data de 1
octombrie a fiecărui an, situația centralizatoare privind elevii înscriși în anul școlar la
cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, care va
cuprinde numele și prenumele tânărului, codul numeric personal, adresa completă de
domiciliu sau de reședință a acestuia, precum și unitatea de învă țământ la care este înscris.
Apoi, pe parcursul anului școlar, inspectoratele școlare transmit lunar direcțiilor teritoriale,
până la data de 1 a fiecărei luni, situația privind tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și
care nu mai urmează cursurile înv ățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile
legii, respectiv sunt exmatriculați și au renunțat la urmarea cursurilor. Pentru tinerii înscriși
în unitățile de învățământ din subordinea altor autorități ale administrației publice centrale
de specialitate, sarcina de a transmite datele menționate mai sus revine acestor unități.
Pentru alocarea fondurilor necesare plății alocației de stat pentru copii în cazul
copiilor cu handicap, lunar, până la data de 1 a fiecărei luni, direcțiile generale transmit
direcțiilor teritoriale lista cuprinzând copiii pentru care au fost emise certificate de încadrare
într-un grad de handicap.
Acordarea alocației de stat pentru copii se stabilește prin decizie a directorului
executiv al direcției teritoriale în te rmen de 10 zile lucrătoare de la transmiterea cererii de
către primari, de către conducătorul direcției generale, inspectoratele școlare sau unitățile de
învățământ din subordinea altor organe de specialitate ale administrației publice centrale,
după caz.
Dreptul la alocația de stat pentru copii se stabilește începând cu luna următoare celei
în care s -a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii
cererii.
Pentru copiii dați în plasament, pentru cei pentru care s -a ins tituit tutela sau curatela,
copiii încredințati în vederea adopției sau adoptați, stabilirea dreptului la alocația de stat
pentru copii se face începând cu luna în care a fost emisă, după caz, dispoziția
conducătorului direcției generale, hotărârea comisie i pentru protecția copilului sau hotărârea
judecătorească, iar plata alocației de stat pentru copii se face începând cu luna următoare
stabilirii dreptului, inclusiv pentru perioadele anterioare.
Pentru copiii încadrați într -un grad de handicap, plata aloc ației de stat se face în
cuantumul prevăzut de lege, începând cu luna următoare încadrării într -un grad de
handicap.
Plata alocației de stat pentru copii se realizează prin mandat poștal, cont curent
personal sau cont de card, în funcție de opțiunea repre zentantului legal.
220 Fondurile pentru plata alocației de stat pentru copii, precum și pentru cheltuielile cu
administrarea și transmiterea drepturilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În vederea efectuării plății alocației de stat
pentru copii, direcțiile teritoriale solicită Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale
creditele bugetare necesare, până cel târziu la data de 15 a fiecărei luni.
Plata alocației de stat pentru copii se efectuează de către direcția teritorială în a cărei
rază își are domiciliul sau reședința reprezentantul legal al copilului, respectiv tânărul înscris
în actul de identitate.
În situația în care se schimbă reprezentantul legal al copilului, plata alocației de stat
pentru copii se suspendă până la stabilirea noului reprezentant, urmând a se acorda
retroactiv.
Dacă achitarea drepturilor de alocație de stat pentru copii se face prin mandat poștal,
plata acesteia se suspendă dacă timp de 3 luni consecutive rep rezentantul legal al copilului
sau tânărul nu a încasat drepturile cuvenite cu acest titlu. Reluarea în plată, inclusiv plata
drepturilor restante, se face pe bază de cerere scrisă întocmită de către reprezentantul legal al
copilului sau de către tânăr și înaintată la direcția teritorială.
Plata alocației de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare celei în care
nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare.
Dreptul la alocația de stat pentru copii încetează în una dintre următoarele situații :
a) decesul copilului sau, după caz, al tânărului;
b) tânărul nu mai urmează cursurile liceale sau profesionale organizate conform legii;
c) copilul cetățenilor străini sau apatrizi nu mai locuiește în România.
În situația în care după încetarea dr eptului sunt îndeplinite din nou condițiile de
acordare, alocația pentru copii se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
În cazul în care reprezentantul legal se află temporar în imposibilitatea de a primi
alocația de stat pentru copii, dar f ără a pierde calitatea de reprezentant legal, plata acesteia se
poate face celuilalt părinte, unui alt reprezentant legal sau, după caz, unei persoane
împuternicite prin procură specială care trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele
elemente: nume le, prenumele, cetățenia, data și locul nașterii, domiciliul și actul de identitate
al reprezentantului legal; numele, prenumele, datele de identificare ale mandatarului;
obiectul mandatului; perioada de exercitare a mandatului în limita prevăzută de lege;
precizarea că mandatarul are obligațiile ce revin reprezentantului legal, inclusiv pe aceea de
a anunța în termen direcției teritoriale orice schimbare intervenită în situația
reprezentantului legal sau a copilului, de natură să suspende ori să înceteze a cordarea
drepturilor. Situații de acest fel apar cu deosebire în cazul părinților plecați la muncă în altă
țară.
În cazul în care intervin modificări de natură să determine încetarea, suspendarea sau
modificarea plății drepturilor de alocație de stat pent ru copii, reprezentantul legal al
copilului sau, după caz, tânărul este obligat să comunice în scris direcției teritoriale aceste
modificări în termen de 15 zile de la apariția acestora.
Încetarea sau modificarea sau suspendarea dreptului la alocația de st at pentru copii
se realizează în baza deciziei directorului executiv al direcției teritoriale, care se comunică
beneficiarului în termen de 20 de zile de la emitere. Pentru fundamentarea deciziei
respective, direcția teritorială poate să solicite informați i de la primari, de la direcțiile
generale, precum și de la orice altă instituție care deține date cu privire la identitatea
reprezentantului legal ori a copilului și la domiciliul acestuia.
221 Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocație de stat pentru copi i se recuperează pe
baza deciziei emise de către directorul executiv al direcției teritoriale sau, după caz, prin
angajamentul de plată scris al persoanei care a încasat în mod necuvenit aceste sume.
Decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit se co munică persoanei obligate la
plată în termen de 15 zile de la emitere.
Atât decizia de recuperare cât și angajamentul de plată constituie titluri executorii de
la data emiterii, respectiv de la data semnării.
Alocația de stat pentru copii este un drept nei mpozabil și care nu poate fi urmărit silit
decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu.
Recuperarea sumelor încasate necuvenit se urmărește de către direcția teritorială și se
realizează astfel, după caz:
a) dacă copilul sau tânăr ul beneficiază în continuare de drepturi, se vor face rețineri
eșalonat din drepturile aferente lunilor următoare;
b) dacă copilul sau tânărul nu mai beneficiază de drepturi în perioada următoare
constatării debitului și reprezentantul legal al copilului, respectiv tânărul consimte, prin
angajament scris, să restituie suma încasată necuvenit, acesta va achita suma respectivă în
contul direcției teritoriale deschis la Trezoreria Statului sau la sediul acesteia prin casierie, în
termenul prevăzut prin decizi a de recuperare;
c) dacă reprezentantul legal al copilului, respectiv tânărul nu consimte la restituirea
sumei și nu există posibilitatea recuperării din alte drepturi, se transmite înștiințare la
direcția județeană a finanțelor publice, respectiv a sectoa relor municipiului București, această
instituție urmând să confirme preluarea în continuare a urmăririi debitului respectiv;
d) debitorii declarați insolvabili sau dispăruți se scad din activul direcției teritoriale și
se trec într -o evidență specială, cu respectarea procedurilor legale.
8.2. Acordarea venitului minim garantat
8.2.1. Premisele acordării venitului minim garantat
Transformările structurale ale economiei și societății românești din perioada de
tranziție care au ca obiectiv construirea unei economii competitive, adaptată cerințelor pieței,
au condus la apariția unor fenomene defavorabile pentru categoriile sociale cele mai
vulnerabile. Acestea au fost provocate de scăderea veniturilor ca urmare a șomajului de
lungă durată, dificil de resorbit numai prin mecanismele naturale ale economiei, de
extinderea abandonului școlar, de înrăutățirea stării de sănătate a populației, de deteriorarea
condițiilor de locuit.
În acest sens, o politică socială coerentă și realistă – indiferent care ar fi guvern ul aflat
la putere, trebuie să urmărească asigurarea unui nivel corespunzător de protecție socială
pentru toate categoriile sociale și în special pentru cele vulnerabile și defavorizate. Acordarea
venitului minim garantat în România, ca formă de asistență socială destinată persoanelor
fără venituri sau cu venituri foarte mici, se încadrează între măsurile obligatorii luate în
vederea realizării unor progrese armonizate cu prevederile Agendei pentru politica socială,
adoptată de Consiliul European în reuniun ea sa din decembrie 2000 de la Nisa.
Cadrul legal actual pentru acordarea venitului minim garantat îl constituie Legea nr.
416/2001 privind venitul minim garantat, cu completările și modificările ulterioare.
Instituirea venitului minim garantat are la ba ză aplicarea principiului solidarității
sociale în cadrul unei politici naționale de asistență socială.
222 Beneficiarii acestei forme de asistență socială sunt familiile și persoanele singure,
cetățeni români, fără venituri sau cu venituri mici.
Prin termenul de familie în sensul dat de actul normativ menționat se desemnează:
– soțul, soția și copiii lor necăsătoriți aflați în întreținerea acestora, care locuiesc și
gospodăresc împreună. Prin termenul copil se înțelege copilul provenit din căsătoria soților,
copilul unuia dintre soți, copilul adoptat, precum și copilul dat în plasament familiei sau
persoanei ori pentru care s -a instituit tutela sau curatela, potrivit legii.
– persoana care locuiește și gospodărește împreună cu copiii aflați în întreținerea sa ș i
se află în una dintre următoarele situații: este necăsătorită; este văduvă; este divorțată;
soțul/soția a fost declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească; nu a
împlinit vârsta de 18 ani și se află în una dintre situațiile de mai s us. De asemenea, se
consideră familie și frații fără copii, care gospodăresc împreună și care nu au domiciliul sau
reședința comună cu părinții.
– persoanele care trăiesc în uniune consensuală și copiii acestora;
– persoana singură definită ca persoana c are a împlinit vârsta de 18 ani, care locuiește
singură și nu se mai află în întreținerea părinților.
De prevederile acestei legi beneficiază și familiile sau persoanele singure, cetățeni ai
altor state sau apatrizi, care au reședința sau, după caz, domici liul în România, în condițiile
legislației române.
La venitul minim garantat au dreptul, potrivit legii, și soții despărțiți în fapt, dacă
ancheta socială justifică acordarea acestuia.
De asemenea, beneficiază de această formă de asistență socială și perso anele fără
domiciliu sau reședință și fără locuință, aflate în situații de nevoie, pe baza declarației pe
propria răspundere că nu au solicitat drepturi de la alte primării. Persoanele fără locuință
beneficiază de ajutor social numai pe perioada în care se află în evidența serviciilor publice
de asistență socială din cadrul unităților administrativ -teritoriale în care trăiesc.
8.2.2. Stabil irea și plata ajutorului social
În prezent, nivelul lunar al venitului minim garantat prevăzut de lege90 este stabilit în
funcție de numărul membrilor din familiile beneficiare și este de:
a) 125 lei pentru persoana singură;
b) 225 lei pentru familiile f ormate din 2 persoane;
c) 313 lei pentru familiile formate din 3 persoane;
d) 390 lei pentru familiile formate din 4 persoane;
e) 462 lei pentru familiile formate din 5 persoane;
f) câte 31 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte
din familie, în condițiile menționate de lege.
Nivelurile venitului minim garantat prevăzute mai sus se indexează anual prin
hotărâre a Guvernului, în raport cu evoluția prețurilor de consum.
Cuantumul ajutorului social se stabilește ca di ferență între nivelurile prevăzute mai
sus și venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure. Dacă din calcul rezultă un ajutor
social mai mic de 10 lei, se acordă 10 lei.
90 Conform Or donanței de urgență nr. 57/2009 – pentru modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat din 27 mai 2009, M. Of. 391/2009.
223 De menționat că familiile și persoanele singure cu venituri nete lunare pân ă la nivelul
venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social
pe familie, în cazul în care cel puțin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază
de contract individual de muncă, are statut de funcționar pu blic sau prestează o activitate,
realizând venituri cu caracter salarial.
Pentru sumele acordate ca ajutor social, conform prevederilor legii, una dintre
persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară are obligația de a presta lunar, la
solicitarea primarului, acțiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăși regimul
normal de lucru și cu respectarea normelor de securitate și igienă a muncii. De la această
obligație sunt exceptate familiile pentru care ajutorul social rezultat din calcu l este de până la
50 lei/lună. Pentru acestea orele de muncă se stabilesc trimestrial și se efectuează în prima
lună de plată.
Orele de muncă stabilite ca obligație pe familie se calculează proporțional cu
cuantumul ajutorului social de care beneficiază f amilia sau persoana singură, cu un tarif orar
corespunzător salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, raportat la durata
medie lunară a timpului de muncă. Numărul zilelor de lucru, limitate la norma lunară de
21,25, se stabilește prin împărț irea orelor de muncă rezultate din calcul la 8 ore/zi. Fracțiile se
întregesc în plus.
Obligația de a presta acțiunile sau lucrările de interes local prevăzute de lege poate fi
transferată altor persoane din familie, cu acordul primarului, în situația în care persoana
nominalizată să efectueze acțiunile sau lucrările de interes local se află în incapacitate
temporară de muncă sau și -a pierdut total ori parțial capacitatea de muncă.
Pentru a asigura front de lucru persoanelor obligate prin lege la particip area la acțiuni
sau lucrări de interes local, primarii au obligația să întocmească un plan de acțiuni sau de
lucrări de interes local și să repartizeze orele de muncă persoanelor obligate. De asemenea, ei
trebuie să țină evidența efectuării acestor ore și să asigure instructajul privind normele de
tehnică a securității muncii pentru toate persoanele care prestează acțiuni ori lucrări de
interes local. Planul de acțiuni sau de lucrări de interes local se aprobă anual prin hotărâre a
consiliului local. În fun cție de solicitările venite din partea instituțiilor partenere în
organizarea și evidența orelor de muncă, planul de acțiuni sau de lucrări de interes local
poate fi reactualizat pe parcursul anului și aprobat prin hotărâre a consiliului local.
Tot primar ului îi revine obligația legală de a afișa planul de acțiuni sau de lucrări de
interes local decis, lista cuprinzând beneficiarii de ajutor social, precum și persoanele care
urmează să efectueze acțiuni sau lucrări de interes local. Aceste documente se tra nsmit
agențiilor pentru prestații sociale județene, respectiv a municipiului București, în luna
următoare aprobării acestora prin hotărâre a consiliului local.
Persoanele apte de muncă și care nu realizează venituri din salarii sau din alte
activități se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru
determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în
evidența agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă pentru încadrare în muncă și
nu au ref uzat nejustificat un loc de muncă oferit sau nu au refuzat participarea la un
program de pregătire profesională oferit de aceste agenții. Pentru corecta monitorizare a
situațiilor de acest gen, agenția teritorială pentru ocuparea forței de muncă transmite
primarilor, în prima zi a fiecărei luni, evidența persoanelor aflate în căutarea unui loc de
muncă ori care au participat la serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de
formare profesională oferite de aceste agenții.
224 Prin persoană aptă de muncă se înțelege persoana care îndeplinește următoarele
condiții:
a) are vârsta cuprinsă între 16 ani și vârsta standard de pensionare;
b) nu urmează o formă de învățământ la cursuri de zi prevăzută de lege;
c) are starea de sănătate și capacitatea fiz ică și psihică corespunzătoare, care o fac aptă
pentru prestarea unei munci. Incapacitatea fizică și psihică este dovedită cu acte eliberate în
condițiile legii.
De la îndeplinirea obligațiilor de a presta acțiuni sau lucrări de interes local prevăzute
de lege fac excepție persoanele apte de muncă și care se află în una dintre următoarele
situații:
a) asigură creșterea și îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau a mai multor copii în vârstă
de până la 7 ani și până la 18 ani în cazul copilului cu handicap grav sau accentuat, dovedit
prin certificat eliberat de Comisia pentru protecția copilului;
b) asigură îngrijirea uneia sau a mai multor persoane cu handicap grav ori accentuat
sau persoane vârstnice dependente care nu beneficiază de asistent personal sau îngrijitor la
domiciliu, în condițiile legii;
c) participă la un program de pregătire profesională;
d) este încadrată în muncă.
La stabilirea venitului net lunar al familiei și, după caz, al persoanei singure se iau în
considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin
din drepturi de asigurări sociale de stat , asigurări de șomaj, obligații legale de întreținere,
indemnizații, alocații și ajutoare cu caracter permanent și alte creanțe legale, cu excepția
burselor de studiu și a burselor sociale, precum și a sprijinului financiar prevăzut de
Hotărârea Guvernului nr. 1488/2004 privind aprobarea criteriilor și a cuantumului sprijinului
financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială „Bani de
liceu”, cu modificările și completările ulterioare.
În afara veniturilor menționate mai sus, la stabilirea venitului net lunar al familiei (al
persoanei singure) se iau în calcul și veniturile dobândite din valorificarea proprietății. Astfel,
dacă familia are în proprietate terenuri, clădiri, spații locative, diverse bunuri mobile ori
imobile , la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare arenda, chiriile, alte
fructe civile, naturale sau industriale produse de acestea, precum și veniturile care se pot
obține din valorificarea bunurilor respective, sub condiția păstrării unei locuințe minime și a
bunurilor necesare nevoilor familiei. Lista bunurilor care se iau în calculul plafonului pentru
acordarea venitului minim garantat se aprobă prin Hotărâre de guvern și se actualizează
anual prin hotărâre a Guvernului.
În cazul f amiliei sau al persoanei singure care locuiește și gospodărește împreună cu
alte familii sau persoane singure și contribuie împreună la achiziționarea sau la realizarea
unor bunuri și a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la
stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare
proprii, cât și partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete realizate în comun de
persoanele din gospodărie.
Ajutorul social determinat așa cum s -a arătat mai sus se acordă pe baza cererii scrise
și a actelor doveditoare privind veniturile membrilor de familie adresate primăriei localității
în a cărei rază teritorială locuiește titularul. O piesă care în mod obligatoriu se atașează
cererii de obținere a a jutorului social este declarația pe propria răspundere a persoanei care
solicită ajutorul social, în care se menționează după caz, fie lipsa, fie existența oricăror alte
venituri în afara celor care pot fi dovedite cu acte.
225 Cererea de obținere a ajutorulu i social se face de către reprezentantul familiei, cu
condiția ca acesta să aibă capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor civile. Dacă această
ultimă condiție nu poate fi îndeplinită, cererea poate fi întocmită de curatorul sau tutorele
persoanei înd reptățite.
Cererea de acordare a ajutorului social se soluționează în termen de 30 de zile de la
data înregistrării. În mod obligatoriu, aprobarea cererii este precedată de efectuarea unei
anchete sociale, dispuse de primarul localității unde se depune ce rerea. Ancheta socială
constituie, de altfel, și proba legală pentru instanțele judecătorești, în legătură cu deschiderea
dreptului sau respingerea cererii. De menționat că răspunderea asupra conținutului anchetei
sociale revine persoanelor care au efectua t și au semnat ancheta socială. În cazul în care
solicitantul refuză să furnizeze informațiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se
consideră că familia acestuia nu îndeplinește condițiile de acordare a ajutorului social.
Stabilirea dreptului d e ajutor social, a cuantumului, precum și plata acestuia se fac
prin dispoziția scrisă a primarului, pe baza documentației prezentate de personalul din
serviciul de asistență socială de la primărie, dispoziție dată în termen de 10 zile lucrătoare de
la efectuarea anchetei. Dispoziția primarului se comunică titularului ajutorului social în
termen de 5 zile de la data emiterii.
Dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii.
Titularul ajutorului social este persoana ca re a făcut cererea, iar beneficiarul
ajutorului social este familia. Schimbarea la cerere sau din oficiu a titularului ajutorului social
se face prin dispoziție a primarului și se comunică atât noului titular al ajutorului social cât și
celui înlocuit.
Plata ajutorului social se asigură de către agențiile pentru prestații sociale județene,
respectiv a municipiului București, prin decizie a directorului. Emiterea deciziei are la bază
dispoziția primarului privind acordarea dreptului, însoțită de copia cerer ii de acordare a
ajutorului social și a declarației pe propria răspundere, precum și de copia fișei de calcul a
ajutorului. În scopul efectuării plății ajutorului, până la data de 5 a fiecărei luni, primarul are
obligația de a transmite la agenția teritori ală, pentru luna anterioară, următoarele:
a) documentele prevăzute de lege pentru acordarea de noi drepturi de ajutor social
stabilite, pe bază de borderou;
b) situația centralizatoare privind titularii ajutorului social și sumele de plată; aceasta
reprezintă document de plată și se transmite atât în original, semnat de primar, cât și în
format electronic.
c) documentele privind situația lunară cu activitățile realizate din planul de acțiuni
sau de lucrări de interes local.
Plata ajutorului social se r ealizează, după caz, în funcție de opțiunea beneficiarului,
pe bază de mandat poștal, în cont curent personal sau în cont de card, iar ca excepție pentru
persoanele fără domiciliu sau reședință și fără locuință se poate asigura plata ajutorului
social prin stat de plată.
Fondurile necesare achitării cheltuielilor pentru transmiterea drepturilor și a
comisionului bancar pentru plata ajutorului social se suportă din bugetul Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale din aceleași fonduri din care se suportă plata ajutorului.
Titularul ajutorului social are obligația să comunice primarului, în scris, orice
modificare cu privire la domiciliu, venituri și la numărul membrilor familiei, în termen de 15
zile de la data la care a intervenit modificarea. M odificarea cuantumului sau încetarea
dreptului la ajutorul social se face prin dispoziție scrisă a primarului, începând cu luna
următoare celei în care au intervenit schimbări privitoare la condițiile care dau dreptul la
226 ajutor. Dacă modificările respectiv e nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social
mai mari de 5 lei pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifică.
După stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligația de a
depune, din 3 în 3 luni, la primăria localității sau, după caz, a sectorului municipiului
București, în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, o declarație pe propria
răspundere privind componența familiei și veniturile realizate de membrii acesteia, însoțită
de o adeverință eliberată de autoritatea competentă cu privire la veniturile realizate supuse
impozitului pe venit. Neîndeplinirea de către titularul ajutorului social a acestei obligații
atrage suspendarea dreptului la ajutorul social începând cu luna urm ătoare celei în care s -a
constatat neîndeplinirea obligației.
Personalul serviciului public de asistență socială din subordinea consiliului local sau,
după caz, persoanele cu atribuții în domeniul asistenței sociale din aparatul propriu de
specialitate al primarului verifică menținerea condițiilor de acordare a ajutorului social pe
baza declarației pe propria răspundere și a adeverinței eliberate de autoritatea competentă,
precum și a informațiilor furnizate de serviciul de specialitate al primăriei cu pri vire la
bunurile mobile și imobile deținute de familia beneficiară.
În vederea urmăririi respectării condițiilor de acordare a dreptului la ajutorul social,
primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 3 luni sau ori de câte ori este
nevoie. Dacă solicitantul refuză să furnizeze informațiile necesare pentru întocmirea anchetei
sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplinește condițiile de acordare a ajutorului
social. Dacă în urma anchetei se constată situații ce conduc la modifica rea cuantumului,
suspendarea sau încetarea dreptului la ajutor social, primarul emite o nouă dispoziție scrisă
în acest sens.
Sarcini speciale în acest sens îi revin și agenției teritoriale pentru ocuparea forței de
muncă. Aceasta transmite primarilor, în fiecare lună, tabelul nominal cu persoanele din
familiile beneficiare de ajutor social care s -au încadrat în muncă, au refuzat un loc de muncă
oferit și, respectiv, care au plecat cu contract de muncă în străinătate.
Neîndeplinirea obligației persoanei d esemnate din familia beneficiară de ajutor social
de a presta lunar, la solicitarea primarului, acțiuni sau lucrări de interes local, atrage
suspendarea dreptului la ajutorul social.
Dispozițiile primarului date în urma verificărilor efectuate de către pe rsonalul
serviciului public de asistență socială din subordinea consiliului local sau, după caz,
persoanele cu atribuții în domeniul asistenței sociale din aparatul propriu de specialitate al
primarului se comunică agenției teritoriale până la data de 5 a fiecărei luni, pentru
verificările efectuate în luna precedentă, pe bază de borderou.
Pe baza dispoziției primarului, directorul agenției teritoriale emite, după caz, decizia
de modificare a cuantumului ajutorului social, de modificare a titularului ajut orului, precum
și de suspendare a plății ajutorului social. Decizia respectivă se comunică titularului în
termen de maximum 30 de zile de la data emiterii acesteia și se aplică începând cu luna
următoare emiterii.
8.2.3. Încetarea dreptului de ajutor so cial
Dreptul la ajutor social încetează în următoarele situații:
a) în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege;
227 b) în cazul în care dreptul la ajutor social, respectiv plata acestuia au fost suspendate
și, în termen de 3 luni de la data suspendării plății, nu au fost îndeplinite obligațiile din
cauza cărora dreptul a fost suspendat;
c) în cazul în care, după verificarea efectuată de către organele abilitate se constată că
beneficiarul ajutorului social nu mai îndepli nește condițiile prevăzute de lege;
d) în cazul în care, pe parcursul acordării dreptului la ajutor social, beneficiarii refuză
să furnizeze informații cu privire la membrii familiei sau la veniturile realizate.
Încetarea dreptului la ajutor social se fa ce prin dispoziție scrisă a primarului care
comunică agenției teritoriale dispozițiile de încetare a dreptului la ajutor social, pe bază de
borderou, până la data de 5 a fiecărei luni.
Încetarea plății ajutorului social se face prin decizie a directorului agenției teritoriale,
pe baza documentelor primite de la primărie, începând cu luna următoare celei în care s -au
constatat situațiile care conduc la încetarea plății ajutorului. Această decizie a directorului
agenției teritoriale se comunică titularului î n termen de 30 de zile de la data emiterii ei.
În cazul în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor
date eronate privind componența familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării
au intervenit modificări al e acestora, primarul emite dispoziție de suspendare a dreptului pe
care o transmite directorului agenției teritoriale în vederea emiterii deciziei de suspendare a
plății ajutorului social și verifică motivele care au generat această situație. Dacă în urma
verificării efectuate se constată că familia sau persoana singură are dreptul în continuare la
ajutorul social în cuantumul anterior stabilit, drepturile neridicate de către titular se achită
acestuia, pe bază de cerere înregistrată la agenția teritorială. Dacă dimpotrivă, prin
verificarea efectuată se constată că familia sau persoana singură are dreptul la un ajutor
social în sumă mai mare sau, după caz, mai mică, noul cuantum se stabilește printr -o nouă
dispoziție scrisă a primarului.
Sumele încasate nec uvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul
dreptului ajutorului în termenul de prescripție stabilit de lege pentru creanțele bugetare.
Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social se face de către agenția
teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile de la
emitere. Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării.
Sumele reprezentând drepturi de ajutor social încasate necuvenit ca urmare a
săvârșirii unei infracțiuni se recuperează integral de la autorii acesteia, în condițiile legii.
8.3 Ajutorul pentru încălzirea locuinței
În baza asumării de către România a unor obligații în cadrul tratatului de aderare la
Uniunea Europeană, dar și în baza acordului încheiat cu Fondul Monetar Internațional s -a
stabilit eliminarea treptată a compensărilor acordate din bugetul de stat pentru producerea
energiei termice, perioada 2011 -2013 fiind destinată retehnologizărilor și modernizărilor la
unitățile d e producere a energiei termice. Eliminarea compensărilor de la bugetul de stat va
conduce la o majorare a prețului energiei termice furnizate populației și deci la o cheltuială
mai mare din partea bugetelor familiilor. Acest fapt impune luarea unor măsuri de protecție
a populației vulnerabile, motiv pentru care prin Ordonanța de urgență nr. 70/2011 a fost
reglementată acordarea unor măsuri de protecție socială a populației, reprezentate de
ajutoare lunare pentru acoperirea unei părți din cheltuielile aferen te încălzirii locuinței în
228 perioada sezonului rece, precum și a modului de facturare și plată a energiei termice într -un
termen cât mai scurt posibil.
8.3.1. Condiții de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinței
Ajutorul pentru energie termic ă se acordă din bugetul de stat consumatorilor
vulnerabili91 care utilizează pentru încălzirea locuinței energie termică furnizată în sistem
centralizat în situația în care venitul net mediu lunar pe membru de familie este de până la
786 lei în cazul famil iilor și 1.082 lei în cazul persoanei singure92.
Pentru sprijinirea populației în perioada sezonului rece, autoritățile administrației
publice locale pot stabili, prin hotărâre a consiliului local, măsuri de protecție socială din
bugetele locale, astfel:
a)subvenții lunare pentru acoperirea diferenței dintre prețul de producere, transport,
distribuție și furnizare a energiei termice livrate populației și prețul local al energiei termice
facturate populației;
b)ajutoare lunare pentru încălzirea locuinței c u energie termică, în completarea celor
acordate de la bugetul de stat;
c) atît subvenții lunare cât și ajutoare lunare.
Ajutoarele pentru energie termică prevăzute de lege se acordă prin compensarea
procentuală aplicată la contravaloarea energiei termic e consumate lunar de consumatorul
vulnerabil, consemnată în factura pentru energie termică, în limita consumului mediu lunar
definit prin lege ca fiind cantitatea de energie termică, măsurată în gigacalorii, necesară
încălzirii locuinței stabilită pentru f amilie și persoană singură, diferențiată pe tip de
apartament/locuință, în funcție de zona de temperatură, astfel93:
1. Consum mediu pentru zona rece Tabel 8.1
Tip locuință Consum lunar G.cal
Noiembrie Decembrie Ianuarie Februarie Martie
1 cameră 1,01 0,84 0,74 0,82 0,91
2 camere 1,49 1,30 1.16 1,31 1,49
3 camere 1,94 1,70 1,52 1,70 1,94
Mai mult de
4 camere 2,70 2,27 2,11 2,37 2,70
În zona rece sunt incluse județele Harghita, Suceava, Covasna, B rașov, Bistrița –
Năsăud, Bacău, Botoșani, Cluj, Vaslui, Neamț, Mureș, Sibiu, Hunedoara, Iași și Alba.
2. Consum mediu pentru zona temperată Tabel 8.2
Tip locuință Consum lunar G.cal
Noiembrie Decembrie Ianuari e Februarie Martie
1 cameră 0,91 0,76 0,67 0,75 0,82
91 Conf. OUG 70/2011 persoana vulnerabilă este definită ca persoana singură/familia care nu își poate asigura
menținere a locuinței în condiții adecvate de temperatură, respectiv 21°C și ale cărei venituri sunt situate sub
limitele prevăzute de lege.
92 niveluri aprobate pentru sezonul 2011 -2012 (n.n.).
93 Conf.Ordonanței de urgență nr. 70/2011 privind acordarea unor măsuri d e protecție socială a populației.
229 2 camere 1,36 1,18 1.06 1,19 1,36
3 camere 1,76 1,55 1,38 1,55 1,76
Mai mult de
4 camere 2,45 2,07 1,92 2,15 2,45
În zona temperată sunt incluse județele Vrancea, Satu Mare, Dâmbovița, Argeș,
Ialomița, Sălaj, Dolj, Maramureș, Galați, Prahova, Brăila, Buzău, Olt, Bihor, Teleorman, Ilfov
și Gorj.
3. Consum mediu pentru zona caldă Tabel 8.3
Tip locuință Consum lunar G.cal
Noiembrie Decembrie Ianuarie Februarie Martie
1 cameră 0,82 0,68 0,61 0,67 0,74
2 camere 1,22 1,06 0,95 1,07 1,22
3 camere 1,59 1,39 1,24 1,39 1,58
Mai mult de
4 camere 2,21 1,86 1,73 1,94 2,21
În zona caldă sunt incluse județele Giurgiu, Tulcea, Vâlcea, Arad, Caraș -Severin,
București, Călărași, Timiș, Mehedinți și Constanța.
În funcție de veniturile medii nete lunare pe membru de familie, compensarea
procentuală prevăzută de lege care se acordă din bugetul de stat se stabilește astfel:
Tabel 8.4
Procent de compensare Venitul mediu net lunar pe membru de
familie sau al persoanei singure
90% Până la 155 lei
80% Între 155,1 – 210 lei
70% Între 210,1 – 260 lei
60% Între 260,1 – 310 lei
50% Între 310,1 – 355 lei
40% Între 355,1 – 425 lei
30% Între 425,1 – 480 lei
20% Între 480,1 – 540 lei
10% Între 540,1 – 615 lei
5% Între 615,1 – 786 lei
Pentru persoanele singure ale căror venituri se situează între 786,1 lei și 1.082 lei,
compensarea procentuală prevăzută de la bugetul de stat este de 10%. De asemenea, pentru
persoanele singure ale căror venituri se situează în limitele tabelate mai sus, compensarea
procentuală este mai mare cu 10% față de proporțiile stabilite pentru familie.
În plus, pentru familiile și persoanele singure beneficiare ale ajutorului social stabilit
potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, completată și
modificată, al căror venit este de până la 155 de lei lunar, compensarea acordată este în
proporție de 100%.
230 În completarea valorilor acordate de la bugetul d e stat, compensarea procentuală
prevăzută din bugetul local se acordă, de asemenea, în funcție de veniturile medii nete
lunare pe membru de familie și are următoarea configurație:
Tabel 8.5
Procent de compensare Venitul mediu net lunar pe membru de
famili e sau al persoanei singure
Până la 7% Până la 155 lei
Până la 14% Între 155,1 – 210 lei
Până la 20% Între 210,1 – 260 lei
Până la 27% Între 260,1 – 310 lei
Până la 33% Între 310,1 – 355 lei
Până la 40% Între 355,1 – 425 lei
Până la 46% Între 425,1 – 480 lei
Până la 53% Între 480,1 – 540 lei
Până la 59% Între 540,1 – 615 lei
Până la 61% Între 615,1 – 786 lei
Până la 63% Între 786,1 – 1082 lei
Indiferent de natura măsurilor de protecție socială, fie subvenții lunare pentru
acoperirea diferenței dintre prețul de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei
termice livrate populației și prețul local al energiei termice facturate populației, fie ajutoare
lunare pentru încălzirea locuinței cu energie termică, în completarea celor acordat e de la
bugetul de stat, fie o combinație a acestora, autoritățile administrației publice locale au
obligația să acorde un sprijin cumulat care să reprezinte cel puțin 10% din maximul
compensării prevăzute de la bugetul de stat.
În funcție de resursele pr oprii, autoritățile administrației publice locale pot aproba,
prin hotărâre a consiliului local, ajutoare pentru energie termică peste tranșele și procentele
prevăzute mai sus. În cazul în care consumul din factura pentru energie termică depășește
consumul mediu lunar calculat în condițiile prevăzute de lege, compensarea procentuală se
aplică la contravaloarea energiei termice pentru un consum mediu lunar.
De ajutor lunar pentru încălzirea locuinței beneficiază și consumatorii vulnerabili care
utilizează p entru încălzirea locuinței gaze naturale, lemne, cărbuni și combustibili petrolieri.
În cazul consumatorilor vulnerabili care utilizează pentru încălzirea locuinței gaze
naturale, aceștia beneficiază de ajutor lunar stabilit în baza tranșelor de venit, du pă cum
urmează:
Tabel 8.6
Suma acordată Venitul mediu net lunar pe membru de
familie sau al persoanei singure
262 lei Până la 155 lei
162 lei Între 155,1 – 210 lei
137 lei Între 210,1 – 260 lei
112 lei Între 260,1 – 310 lei
87 lei Între 310,1 – 355 l ei
62 lei Între 355,1 – 425 lei
44 lei Între 425,1 – 480 lei
31 lei Între 480,1 – 540 lei
231 19 lei Între 540,1 – 615 lei
În funcție de resursele proprii de care dispun, autoritățile administrației publice
locale pot aproba, prin hotărâre a consiliului local, ajutoare pentru gaze naturale peste
tranșele și cuantumurile prevăzute mai sus.
Ajutorul pentru gaze naturale se acordă în cuantumurile stabilite de lege, dar nu mai
mult decât contravaloarea cantității de gaze naturale consumate în perioada sezon ului rece.
În cazul consumatorilor vulnerabili care utilizează pentru încălzirea locuinței lemne,
cărbuni, combustibili petrolieri, aceștia beneficiază de ajutor lunar stabilit în baza tranșelor
de venit, după cum urmează:
Tabel 8.7
Suma acordată Venitul mediu net lunar pe membru de
familie sau al persoanei singure
54 lei Până la 155 lei
48 lei Între 155,1 – 210 lei
44 lei Între 210,1 – 260 lei
39 lei Între 260,1 – 310 lei
34 lei Între 310,1 – 355 lei
30 lei Între 355,1 – 425 lei
26 lei Între 425,1 – 480 lei
20 lei Între 480,1 – 540 lei
16 lei Între 540,1 – 615 lei
Pentru familiile și persoanele singure, beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit
prevederilor Legii nr. 416/2001, completată și modificată, ajutorul pentru combustibili so lizi
sau petrolieri este de 58 lei.
Și în acest caz, în funcție de resursele proprii de care dispun, autoritățile
administrației publice locale pot aproba, prin hotărâre a consiliului local, ajutoare pentru
combustibili solizi sau petrolieri peste tranșel e și cuantumurile prevăzute mai sus.
De compensațiile și ajutoarele învederate mai sus beneficiază și familiile și persoanele
singure, cetățeni români, precum și cetățeni străini ori apatrizi cu domiciliul sau, după caz,
reședința în România, stabilită în condițiile legislației române, numai pentru locuința de
domiciliu sau, după caz, de reședință a acestora.
Limitele de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței, nivelul
compensării procentuale, precum și cuantumul ajutorului pentr u gaze naturale și
combustibili solizi sau petrolieri se poate actualiza anual și se aprobă prin hotărâre a
Guvernului. De menționat că ajutoarele pentru încălzirea locuinței, acordate în condițiile
arătate, nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor de ajutor social acordate în baza Legii nr.
416/2001, completată și modificată, și nici a obligațiilor legale de întreținere și nu pot fi
urmărite silit decât pentru recuperarea sumelor acordate cu titlu nejustificat.
8.3.2. Modul de stabilire și acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinței
232
Ajutorul pentru încălzirea locuinței se acordă pe bază de cerere tip și declarație pe
propria răspundere privind componența familiei și veniturile acesteia, precum și bunurile
mobile și imobile deținute, așa cum s unt acestea menționate în cererea tip.
Pentru energie termică și gaze naturale, formularele de cerere și declarația pe propria
răspundere sunt transmise de către primării furnizorilor de căldură, până la data de 15
septembrie a fiecărui an. Furnizorii re spectivi transmit formularele titularilor de contract,
respectiv consumatorilor individuali și asociațiilor de proprietari/locatari, până la data de 25
septembrie a fiecărui an.
Pentru combustibili solizi sau petrolieri, formularele de cerere și declaraț ia pe propria
răspundere sunt puse la dispoziția solicitanților de către primării.
Solicitanții ajutorului pentru încălzirea locuinței pot intra în posesia formularului de
obținere a ajutorului pentru încălzirea locuinței accesând site -ul autorității admi nistrației
publice locale sau, după caz, al agenției pentru prestații sociale județene, respectiv a
municipiului București.
Beneficiarii eligibili pentru ajutorul pentru încălzirea locuinței depun individual, prin
asociațiile de proprietari/locatari sau p rin furnizorii de energie termică, cererile și declarațiile
pe propria răspundere la primăria localității de domiciliu sau de reședință, până la data de
15 octombrie a fiecărui an.
Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinței se realizează prin dispoziție
a primarului, care se emite o singură dată pentru toată perioada de acordare a ajutorului.
Dispozițiile date se comunică până la data de 15 noiembrie titularilor ajutoarelor
pentru încălzirea locuinței, direct, prin intermediul furnizori lor sau prin asociațiile de
proprietari/locatari. În același termen, primarii transmit furnizorilor de energie termică în
sistem centralizat, de gaze naturale și asociațiilor de proprietari/locatari, precum și agențiilor
teritoriale situația centralizatoar e privind titularii ajutoarelor, venitul net lunar pe membru
de familie și valoarea ajutorului calculat. Dispozițiile conțin numele și prenumele titularului,
cuantumul ajutorului acordat, perioada de acordare a acestuia, iar în cazul beneficiarilor care
utilizează lemne, cărbuni, combustibili petrolieri și data efectuării plății acestuia.
În situația în care consumatorii vulnerabili îndeplinesc condițiile de primire a
ajutorului pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzi rea
locuinței se face, prin dispozitie a primarului, astfel:
a) începând cu luna depunerii cererii, pentru cei care au depus documentele până la
data de 20 a lunii respective;
b) începând cu luna următoare, pentru cei care au depus documentele după data de
20 a lunii respective ;
c) începând cu luna depunerii cererii, pentru beneficiarii de ajutor social al căror
drept de ajutor social este stabilit începând cu acea lună, indiferent de data la care
a fost depusă cererea.
233 Dispoziția dată de primar se comunică tit ularului în termen de 5 zile de la emitere.
La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie/persoană singură se iau
în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care
provin din drepturi de asigurări s ociale de stat, asigurări de șomaj, obligații legale de
întreținere, indemnizații, alocații și ajutoare cu caracter permanent și alte creanțe legale, cu
excepția ajutorului social prevăzut de Legea nr. 416/2001, completată și modificată, a
burselor de stud iu și a burselor sociale, precum și a sprijinului financiar acordat elevilor în
cadrul Programului național de protecție socială „Bani de liceu”.
De asemenea, în cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate,
închiriere, concesiune, comoda t sau altă formă de deținere cel puțin unul dintre bunurile
cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului pentru încălzirea
locuinței, aceasta nu beneficiază de ajutor pentru încălzirea locuinței.
Titularii ajutoarelor pentru în călzirea locuinței au obligația să comunice primarului
orice modificare intervenită în componența familiei și a veniturilor acesteia, în termen de 5
zile de la data modificării, prin depunerea unei noi declarații pe propria răspundere,
individual sau prin asociațiile de proprietari/locatari.
Modificările sau, după caz, încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinței
se fac începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările.
În vederea decontării ajutorului pentru încălzirea lo cuinței, lunar, până cel târziu la
data de 3 a lunii, reprezentantul furnizorului de energie termică ori de gaze naturale
împreună cu reprezentantul asociației de proprietari/locatari, după caz, stabilesc consumul
general de energie termică sau de gaze nat urale, consemnându -l într -un proces verbal
constatator.
Pe baza datelor cuprinse în acest document, asociația de proprietari/locatari defalcă
consumul general pe consumatori individuali și până la data de 5 a fiecărei luni, transmite
furnizorilor mențio nați situația centralizatoare cuprinzând consumurile defalcate pentru
beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinței.
Pe baza situațiilor centralizatoare, respectiv a consumului efectiv înregistrat de
consumatorii vulnerabili individuali, până la data de 10 a fiecărei luni, furnizorii de energie
termică calculează cuantumul efectiv al ajutorului pentru energie termică, așa cum s -a
descris mai sus.
În cazul asociațiilor de proprietari/locatari, furnizorii de energie termică în sistem
centralizat transmit lunar factura reprezentând consumul general de energie termică la nivel
de asociație, precum și suma totală a ajutoarelor efective calculate, în termen de maximum
două zile de la realizarea calculului. Factura este însoțită de situația detaliată cuprinz ând
beneficiarii ajutorului pentru energie termică și cuantumul efectiv al acestuia, defalcat pe
surse de finanțare, respectiv din bugetul de stat și din bugetul local, precum și suma
individuală de plată.
În cazul consumatorilor vulnerabili titulari de c ontracte individuale, furnizorii de
energie termică în sistem centralizat transmit lunar, până la data de 10 a fiecărei luni,
facturile reprezentând consumul de energie termică ce vor conține cuantumul efectiv al
acestuia, defalcat pe surse de finanțare, r espectiv din bugetul de stat și din bugetul local,
precum și suma individuală de plată.
Pe baza situației centralizatoare în cazul asociațiilor de proprietari/locatari și a
facturilor în cazul consumatorilor vulnerabili titulari de contracte individuale, furnizorii de
energie termică elaborează borderoul centralizator care se transmite primarului pentru
234 certificare și constituie document de plată. După certificare, borderoul se transmite agențiilor
teritoriale în vederea decontării.
Lunar, în termen de 10 zile de la primirea facturii, asociațiile de proprietari/locatari au
obligația de a defalca cheltuielile privind energia termică pe consumatori individuali, ținând
cont de ajutorul pentru încălzirea locuinței stabilit conform legii. Defalcarea cheltuielil or
prevăzute se evidențiază într -un borderou care se transmite furnizorului în termen de
maximum două zile de la întocmire.
Furnizorii de gaze naturale calculează lunar , pe baza aceluiași tip de situații
centralizatoare în cazul asociațiilor de proprietar i/locatari și respectiv a facturilor în cazul
consumatorilor vulnerabili titulari de contracte individuale, cuantumul efectiv al ajutorului
pentru gaze naturale. În cazul asociațiilor de proprietari/locatari titulare de contracte de
furnizare a gazelor nat urale, furnizorii transmit factura reprezentând valoarea consumului
general de gaze naturale la nivelul asociației de proprietari/locatari și, după caz, suma de
plată, calculată ca diferență între valoarea consumului general și suma totală a ajutoarelor
efective calculate, în termen de maximum două zile de la realizarea calculului. Factura este
însoțită de situația detaliată cuprinzând beneficiarii ajutorului pentru gaze naturale și
cuantumul efectiv al acestuia defalcat pe surse de finanțare, respectiv din bugetul de stat și
din bugetul local, precum și suma individuală de plată ce va fi suportată de beneficiar ca
diferență între contravaloarea consumului înregistrat și ajutorul efectiv.
În cazul consumatorilor vulnerabili titulari de contracte individuale , furnizorii de
gaze naturale transmit lunar facturile reprezentând consumul de gaze naturale care conțin,
defalcat, ajutorul pentru gaze naturale acordat în baza legii, precum și suma individuală de
plată stabilită ca diferență între contravaloarea consum ului și ajutorul efectiv calculat.
Pe baza situației centralizatoare și respectiv a facturilor, furnizorii de gaze naturale
elaborează borderoul centralizator care se transmite primarului pentru certificare și
constituie document de plată. Similar, după c ertificare, acesta se transmite agențiilor
teritoriale în vederea decontării.
Și în acest caz, lunar, în termenul stabilit prin contract, după primirea facturii,
asociațiile de proprietari/locatari au obligația de a defalca cheltuielile privind gazele nat urale
pe consumatori individuali, ținând cont de ajutorul pentru încălzirea locuinței stabilit
conform legii. Defalcarea cheltuielilor prevăzute se evidențiază într -un borderou care se
transmite furnizorului în termen de maximum două zile de la întocmire.
În cazul ajutoarelor pentru combustibili solizi sau petrolieri,
până la data de 15 septembrie a fiecărui an, primarii au obligația să întocmească lista cu
beneficiarii de ajutor social care utilizează pentru încălzirea locuinței lemne, cărbuni,
combustib ili petrolieri, pe baza documentației depuse la stabilirea ajutorului social. Pe baza
listei întocmite, primarii emit dispozițiile privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru
combustibili solizi sau petrolieri, pe care le transmit titularilor de ajutor social până la data
de 30 septembrie a fiecărui an.
Dreptul la ajutorul pentru combustibili solizi sau petrolieri se stabilește o singură
dată pentru toată perioada sezonului rece. Plata ajutorului pentru combustibili solizi sau
petrolieri se efectuează, de asemenea, o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui
an, pentru toată perioada sezonului rece. Data plății ajutorului pentru combustibili solizi sau
petrolieri și modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar, prin dispoziți e care
se aduce la cunoștința titularilor. Pentru familiile și persoanele singure cărora le încetează
dreptul la ajutor social după efectuarea plății ajutorului pentru combustibili solizi sau
petrolieri, dreptul la acesta din urmă încetează în luna următoa re, iar sumele plătite
235 necuvenit cu acest titlu se recuperează în condițiile legii. Pentru familiile și persoanele
singure care au stabilit dreptul la ajutor social după data prevazută pentru acordarea
ajutorului, acesta se acordă începând cu luna în care s-a stabilit dreptul la ajutor social. Plata
ajutorului pentru încălzirea locuinței, stabilit în acest caz pentru perioada rămasă până la
sfârșitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s -a stabilit dreptul.
8.3.3. Decontarea ș i monitorizarea ajutorului pentru încălzirea locuinței
Decontarea sumelor cu titlu de ajutor pentru încălzirea locuinței se realizează lunar
de către agențiile teritoriale, pe baza borderoului centralizator și a situației centralizatoare în
cazul ajutoru lui pentru combustibili solizi sau petrolieri. Aceste documente se transmit
agențiilor teritoriale și în format electronic, în termenele prevăzute de lege, așa cum au fost
deja prezentate mai sus. Pe baza documentelor înaintate către agențiile teritoriale, acestea își
elaborează baza de date cu beneficiarii ajutoarelor pentru încălzirea locuinței și sumele
acordate.
Sumele reprezentând cheltuielile pentru încălzirea locuinței, aferente consumului de
energie termică sau de gaze naturale, plătite direct de c onsumatorii titulari de contract de
furnizare a energiei termice/convenție individuală, respectiv contract de furnizare a gazelor
naturale, precum și ajutoarele pentru încălzirea locuinței achitate de agențiile teritoriale ori
de autoritățile administrație i publice locale, se colectează în conturi de tip ESCROW94,
deschise la bănci de către distribuitorii și producătorii de energie termică sau de gaze
naturale.
În vederea funcționării corecte a mecanismului de acordare a ajutoarelor pentru
încălzirea locui nțelor așa cum este legiferat în prezent, primarii au obligația de a efectua
lunar, până la începutul sezonului rece următor, la solicitarea agențiilor teritoriale, anchete
sociale pentru verificarea veridicității datelor înscrise în declarațiile pe propri a răspundere
privind componența familiei și veniturile acesteia, pentru cel puțin 60% dintre beneficiarii
dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinței.
Anchetele sociale pot fi efectuate și la sesizarea unor terți, persoane fizice ori juridice.
În situația în care familia sau persoana singură beneficiară de ajutor pentru încălzirea
locuinței refuză să furnizeze informațiile și documentele necesare pentru întocmirea anchetei
sociale sau în urma anchetelor sociale efectuate prin sondaj se constată că cei intervievați nu
au declarat corect numărul membrilor de familie, veniturile ori bunurile deținute, dreptul la
ajutorul pentru încălzirea locuinței încetează începând cu luna următoare, iar sumele plătite
necuvenit cu acest titlu se recuperează potrivit legii, prin dispoziție a primarului, care
constituie titlu executoriu.
Sumele respective trebuie recuperate de către serviciile de specialitate ale primăriei
de la beneficiar în termen de maximum 3 luni, după care se transferă agenției teritoriale și se
fac venituri la bugetul de stat.
Dacă fapta titularului constituie infracțiune, primarul are obligația să sesizeze
organul de urmărire penală.
94 cont ESCROW – cont de depozit păstrat în registrele unei terțe părți (bancă), disponibilitățile din acest cont
putând fi utilizate numai pe baza unei dispoziții exprese date de titular. Cf. „The Concise Oxford Dictionary ”,
Tenth Edition, 1999, Oxford.
236 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale monitorizează și controlează prin
personalul împuternicit și prin instituțiile abilitate din subordine aplicarea prevederilor
legale referitoare la acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinței. Primarii,
furnizorii/distribuitorii de energie termică și gaze naturale, precum și celelalte instituții
implicate au ob ligația de a pune la dispoziția organelor de control ale Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale documentele care au stat la baza stabilirii dreptului la ajutorul
pentru încălzirea locuinței. Organele de control ale Ministerului Muncii, Familie i și Protecției
Sociale pot efectua, în caz de autosesizare sau la solicitarea unor terți, anchete sociale ori
verificări la domiciliul beneficiarilor, precum și verificări privind veridicitatea informațiilor
din anchetele sociale efectuate de primari prin investigații la domiciliul beneficiarilor.
8.4. Alte drepturi de asistență socială
a. Dreptul la asigura re socială de sănătate pentru beneficiarii de ajutor social
Persoana singură beneficiară de ajutor social, precum și persoanele care fac parte din
familiile beneficiare de ajutor social au dreptul la asigurare socială de sănătate, cu plata
contribuției din resurse bugetare. Astfel, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru
persoanele singure sau pers oanele care fac parte din familiile beneficiare de ajutor social se
plătește de către agențiile teritoriale și se stabilește prin aplicarea cotei prevăzute de lege
asupra cuantumului ajutorului social.
Agențiile teritoriale au obligația, lunar, să vireze caselor de asigurări de sănătate
teritoriale contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate și să transmită evidența
obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în
conformitate cu prevederile legal e în vigoare.
b. Plata primei de asigurare pentru asigurarea obligatorie a clădirilor
Începând cu anul 2011, în cazul beneficiarilor de ajutor social, prima obligatorie
pentru asigurarea locuinței stabilită în condițiile Legii nr. 260/2008 privind as igurarea
obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor, se
plătește de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prima obligatorie se asigură din fondurile de ajutor social cuvenit și acordarea ei se
stabilește prin dispoziție a primarului.
c. Alte ajutoare cu caracter social
La propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Guvernul poate
acorda ajutoare de urgență familiilor și persoanelor care se află în situații de necesitat e în
urma calamităților naturale, incendiilor, accidentelor, precum și altor situații deosebite
stabilite prin lege.
În afara Guvernului, primarii pot acorda ajutoare de urgență familiilor și persoanelor
care se află în situații de necesitate cauzate de c alamități naturale, incendii, accidente,
precum și pentru alte situații deosebite, aceste ajutoare fiind stabilite prin hotărâre a
consiliului local.
De asemenea, primarii pot organiza acordarea ajutorului social în bani și în natură
prin plata unor chel tuieli de întreținere și încălzire a locuinței, precum și obligații față de
bugetele locale, la prețurile și tarifele stabilite potrivit legii.
237 Primarii pot dispune ca o parte din cheltuielile cu înmormântarea persoanelor din
familiile beneficiare de ajut or social să fie asigurate din fondurile alocate pentru plata
ajutorului social.
Fondurile necesare pentru plata ajutorului de urgență acordat de primari și altor
ajutoare din categoria celor menționate se suportă din bugetul local.
Fondurile necesare pe ntru plata ajutorului de urgență acordat de Guvern se asigură
din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Fondurile necesare pentru plata ajutorului social, precum și pentru plata contribuției
de asigurări social e de sănătate se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar cheltuielile administrative pentru verificarea
îndeplinirii condițiilor și stabilirii dreptului la ajutorul social se suportă din veniturile proprii
ale bugetelor locale.
În scopul obținerii fondurilor pentru plata ajutorului social, lunar, până la data de 15
a lunii, agențiile teritoriale transmit Agenției Naționale pentru Prestații Sociale
fundamentarea necesarului de credite pentru plata a jutorului social. Pe baza
fundamentărilor respective, Agenția Națională pentru Prestații Sociale solicită Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale, până la data de 20 a fiecărei luni, necesarul de credite
bugetare centralizat.
Notă.
În preze nt se apreciază că în România sarcina cheltuielilor cu asisten ța socială este
mult prea împovărătoare pentru bugetul statului și este sursa unui deficit bugetar care cu
greu poate fi soluționat. Numărul mare al asistaților, al ajutoarelor sociale legiferat e, dar și
cuantumul acestora, nesustenabil din punct de vedere financiar, au determinat autoritățile de
resort să inițieze un proiect al Legii asistenței sociale, care să rezolve fie și parțial o parte din
deficiențele și neajunsurile actualului sistem de asistență socială din România. Chiar în
prezent95 acest proiect se află în dezbaterea forului legislativ al țării.
Concepte și noțiuni de reținut
Alocația de stat pentru copii;
Titularul și beneficiarul alocației de stat pentru copii;
Criterii de acordare și cuantumul alocației de stat pentru copii;
Venit minim garantat;
Ajutor social lunar;
Beneficiarii de ajutor social;
Criterii de acordare și cuantumul ajutorului social;
Ajutorul pentru încălzirea locuinței;
Categorii de ajutoare și criterii de acord are a ajutorului pentru încălzirea locuinței ;
Asigurările de sănătate pentru beneficiarii de ajutor social.
Întrebări de autoevaluare
1. Care sunt condițiile de acordare în cazul alocației de stat pentru copii?
2. Cum se plătește alocația de stat pentru copii ?
3. Care sunt condițiile de acordare în cazul ajutorului social ?
4. Care sunt beneficiarii ajutorului social?
95 Septembrie 2011 (n.n.).
238 5. Care sunt condițiile de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinței ?
6. Cum se efectueză decontarea și monitorizarea ajutorului pe ntru încălzirea locuinței ?
7. Ce alte forme de ajutor social cunoașteți?
8. Care este bugetul din care se suportă fondurile necesare pentru plata ajutorului de
urgență?
Bibliografie suplimentară de studiu
1.Legea 61/1993, privind alocația de stat pentru c opii, completată și modificată.
2.Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, completată și modificată.
3.Ordonanța de urgență nr. 70/2011 privind acordarea unor măsuri de protecție
socială a populației.
4. Site -ul http://www.ms.ro.
239 ANEXE
ANEXA Nr. 1: VÂRSTELE STANDARD de pensionare și stagiile minime și complete de
cotizare în funcție de data nașterii (Anexa 5 la Legea 263/2010)
Femei
Luna și anul
nașterii Luna și anul
pensionării Vârsta
asiguratului la
ieșirea la pensie
(ani/luni) Stagiul complet
de cotizare
(ani/luni) Stagiul minim
de cotizare
(ani/luni)
Aprilie 1944 Aprilie 2001 57/0 25/0 10/0
Mai 1944 Mai 2001 57/0 25/0 10/0
Iunie 1944 Iunie 2001 57/0 25/0 10/0
Iulie 1944 Iulie 2001 57/0 25/0 10/0
August 1944 August 2001 57/0 25/0 10/0
Septembrie 1944 Septembrie 2001 57/0 25/0 10/0
Octombrie 1944 Octombrie 2001 57/0 25/0 10/0
Noiembrie 1944 Noiembrie 2001 57/0 25/0 10/0
Decembrie 1944 Decembrie 2001 57/0 25/0 10/0
Ianuarie 1945 Ianuarie 2002 57/0 25/0 10/0
Februarie 1945 Februarie 2002 57/0 25/0 10/0
Martie 1945 Martie 2002 57/0 25/0 10/0
Aprilie 1945 Mai 2002 57/1 25/1 10/1
Mai 1945 Iunie 2002 57/1 25/1 10/1
Iunie 1945 Iulie 2002 57/1 25/1 10/1
Iulie 1945 August 2002 57/1 25/1 10/1
Augu st 1945 Septembrie 2002 57/1 25/1 10/1
Septembrie 1945 Noiembrie 2002 57/2 25/2 10/2
Octombrie 1945 Decembrie 2002 57/2 25/2 10/2
Noiembrie 1945 Ianuarie 2003 57/2 25/2 10/2
Decembrie 1945 Februarie 2003 57/2 25/2 10/2
Ianuarie 1946 Martie 2003 57/2 25/2 10/2
Februarie 1946 Mai 2003 57/3 25/3 10/3
Martie 1946 Iunie 2003 57/3 25/3 10/3
Aprilie 1946 Iulie 2003 57/3 25/3 10/3
Mai 1946 August 2003 57/3 25/3 10/3
Iunie 1946 Septembrie 2003 57/3 25/3 10/3
Iulie 1946 Noiembrie 2003 57/4 25/4 10/4
Augus t 1946 Decembrie 2003 57/4 25/4 10/4
Septembrie 1946 Ianuarie 2004 57/4 25/4 10/4
Octombrie 1946 Februarie 2004 57/4 25/4 10/4
Noiembrie 1946 Martie 2004 57/4 25/4 10/4
Decembrie 1946 Mai 2004 57/5 25/5 10/5
Ianuarie 1947 Iunie 2004 57/5 25/5 10/5
240 Februarie 1947 Iulie 2004 57/5 25/5 10/5
Martie 1947 August 2004 57/5 25/5 10/5
Aprilie 1947 Septembrie 2004 57/5 25/5 10/5
Mai 1947 Noiembrie 2004 57/6 25/6 10/6
Iunie 1947 Decembrie 2004 57/6 25/6 10/6
Iulie 1947 Ianuarie 2005 57/6 25/6 10/6
August 1 947 Februarie 2005 57/6 25/6 10/6
Septembrie 1947 Martie 2005 57/6 25/6 10/6
Octombrie 1947 Mai 2005 57/7 25/7 10/7
Noiembrie 1947 Iunie 2005 57/7 25/7 10/7
Decembrie 1947 Iulie 2005 57/7 25/7 10/7
Ianuarie 1948 Septembrie 2005 57/8 25/8 10/8
Februar ie 1948 Octombrie 2005 57/8 25/8 10/8
Martie 1948 Noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8
Aprilie 1948 Ianuarie 2006 57/9 25/9 10/9
Mai 1948 Februarie 2006 57/9 25/9 10/9
Iunie 1948 Martie 2006 57/9 25/9 10/9
Iulie 1948 Mai 2006 57/10 25/10 10/10
August 1948 Iunie 2006 57/10 25/10 10/10
Septembrie 1948 Iulie 2006 57/10 25/10 10/10
Octombrie 1948 Septembrie 2006 57/11 25/11 10/11
Noiembrie 1948 Octombrie 2006 57/11 25/11 10/11
Decembrie 1948 Noiembrie 2006 57/11 25/11 10/11
Ianuarie 1949 Ianuarie 2007 58/0 26/0 11/0
Februarie 1949 Februarie 2007 58/0 26/0 11/0
Martie 1949 Martie 2007 58/0 26/0 11/0
Aprilie 1949 Mai 2007 58/1 26/2 11/2
Mai 1949 Iunie 2007 58/1 26/2 11/2
Iunie 1949 Iulie 2007 58/1 26/2 11/2
Iulie 1949 Septembrie 2007 58/2 26/4 11/4
Augu st 1949 Octombrie 2007 58/2 26/4 11/4
Septembrie 1949 Noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4
Octombrie 1949 Ianuarie 2008 58/3 26/6 11/6
Noiembrie 1949 Februarie 2008 58/3 26/6 11/6
Decembrie 1949 Martie 2008 58/3 26/6 11/6
Ianuarie 1950 Mai 2008 58/4 26/8 11/8
Februarie 1950 Iunie 2008 58/4 26/8 11/8
Martie 1950 Iulie 2008 58/4 26/8 11/8
Aprilie 1950 Septembrie 2008 58/5 26/10 11/10
Mai 1950 Octombrie 2008 58/5 26/10 11/10
Iunie 1950 Noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10
Iulie 1950 Ianuarie 2009 58/6 27/0 12/0
August 1950 Februarie 2009 58/6 27/0 12/0
Septembrie 1950 Martie 2009 58/6 27/0 12/0
241 Octombrie 1950 Mai 2009 58/7 27/2 12/2
Noiembrie 1950 Iunie 2009 58/7 27/2 12/2
Decembrie 1950 Iulie 2009 58/7 27/2 12/2
Ianuarie 1951 Septembrie 2009 58/8 27/4 12/4
Februarie 1951 Octombrie 2009 58/8 27/4 12/4
Martie 1951 Noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4
Aprilie 1951 Ianuarie 2010 58/9 27/6 12/6
Mai 1951 Februarie 2010 58/9 27/6 12/6
Iunie 1951 Martie 2010 58/9 27/6 12/6
Iulie 1951 Mai 2010 58/10 27/8 12/8
Augus t 1951 Iunie 2010 58/10 27/8 12/8
Septembrie 1951 Iulie 2010 58/10 27/8 12/8
Octombrie 1951 Septembrie 2010 58/11 27/10 12/10
Noiembrie 1951 Octombrie 2010 58/11 27/10 12/10
Decembrie 1951 Noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10
Ianuarie 1952 Ianuarie 2011 59/0 28/0 13/0
Februarie 1952 Februarie 2011 59/0 28/0 13/0
Martie 1952 Martie 2011 59/0 28/0 13/0
Aprilie 1952 Mai 2011 59/1 28/2 13/2
Mai 1952 Iunie 2011 59/1 28/2 13/2
Iunie 1952 Iulie 2011 59/1 28/2 13/2
Iulie 1952 Septembrie 2011 59/2 28/4 13/4
August 1952 Octombrie 2011 59/2 28/4 13/4
Septembrie 1952 Noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4
Octombrie 1952 Ianuarie 2012 59/3 28/6 13/6
Noiembrie 1952 Februarie 2012 59/3 28/6 13/6
Decembrie 1952 Martie 2012 59/3 28/6 13/6
Ianuarie 1953 Mai 2012 59/4 28/8 13/8
Februarie 1953 Iunie 2012 59/4 28/8 13/8
Martie 1953 Iulie 2012 59/4 28/8 13/8
Aprilie 1953 Septembrie 2012 59/5 28/10 13/10
Mai 1953 Octombrie 2012 59/5 28/10 13/10
Iunie 1953 Noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10
Iulie 1953 Ianuarie 2013 59/6 29/0 14/0
August 1953 Februarie 2013 59/6 29/0 14/0
Septembrie 1953 Martie 2013 59/6 29/0 14/0
Octombrie 1953 Mai 2013 59/7 29/2 14/2
Noiembrie 1953 Iunie 2013 59/7 29/2 14/2
Decembrie 1953 Iulie 2013 59/7 29/2 14/2
Ianuarie 1954 Septembrie 2013 59/8 29/4 14/4
Februarie 1954 Octombrie 2013 59/8 29/4 14/4
Martie 1954 Noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4
Aprilie 1954 Ianuarie 2014 59/9 29/6 14/6
Mai 1954 Februarie 2014 59/9 29/6 14/6
242 Iunie 1954 Martie 2014 59/9 29/6 14/6
Iulie 1954 Mai 2014 59/10 29/8 14/8
August 1954 Iunie 2014 59/10 29/8 14/8
Septembrie 1954 Iulie 2014 59/10 29/8 14/8
Octombrie 1954 Septembrie 2014 59/11 29/10 14/10
Noiembrie 1954 Octombrie 2014 59/11 29/10 14/10
Decembrie 1954 Noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10
Ianuarie 1955 Ianuarie 20 15 60/0 30/0 15/0
Februarie 1955 Februarie 2015 60/0 30/0 15/0
Martie 1955 Martie 2015 60/0 30/0 15/0
Aprilie 1955 Mai 2015 60/1 30/1 15/0
Mai 1955 Iunie 2015 60/1 30/1 15/0
Iunie 1955 Iulie 2015 60/1 30/1 15/0
Iulie 1955 Septembrie 2015 60/2 30/2 15/0
August 1955 Octombrie 2015 60/2 30/2 15/0
Septembrie 1955 Noiembrie 2015 60/2 30/2 15/0
Octombrie 1955 Ianuarie 2016 60/3 30/3 15/0
Noiembrie 1955 Februarie 2016 60/3 30/3 15/0
Decembrie 1955 Martie 2016 60/3 30/3 15/0
Ianuarie 1956 Mai 2016 60/4 30/4 15/0
Februarie 1956 Iunie 2016 60/4 30/4 15/0
Martie 1956 Iulie 2016 60/4 30/4 15/0
Aprilie 1956 Septembrie 2016 60/5 30/5 15/0
Mai 1956 Octombrie 2016 60/5 30/5 15/0
Iunie 1956 Noiembrie 2016 60/5 30/5 15/0
Iulie 1956 Ianuarie 2017 60/6 30/6 15/0
August 1956 Februarie 2017 60/6 30/6 15/0
Septembrie 1956 Martie 2017 60/6 30/6 15/0
Octombrie 1956 Mai 2017 60/7 30/7 15/0
Noiembrie 1956 Iunie 2017 60/7 30/7 15/0
Decembrie 1956 Iulie 2017 60/7 30/7 15/0
Ianuarie 1957 Septembrie 2017 60/8 30/8 15/0
Februarie 1957 Octombrie 2017 60/8 30/8 15/0
Martie 1957 Noiembrie 2017 60/8 30/8 15/0
Aprilie 1957 Ianuarie 2018 60/9 30/9 15/0
Mai 1957 Februarie 2018 60/9 30/9 15/0
Iunie 1957 Martie 2018 60/9 30/9 15/0
Iulie 1957 Mai 2018 60/10 30/10 15/0
August 1957 Iunie 2018 60/10 30/10 15/0
Septembrie 1957 Iulie 2018 60/10 30/10 15/0
Octombrie 1957 Septembrie 2018 60/11 30/11 15/0
Noiembrie 1957 Octombrie 2018 60/11 30/11 15/0
Decembrie 1957 Noiembrie 2018 60/11 30/11 15/0
Ianuarie 1958 Ianuarie 2019 61/0 31/0 15/0
243 Februarie 1958 Februarie 2019 61/0 31/0 15/0
Martie 1958 Martie 2019 61/0 31/0 15/0
Aprilie 1958 Mai 2019 61/1 31/1 15/0
Mai 1958 Iunie 2019 61/1 31/1 15/0
Iunie 1958 Iulie 2019 61/1 31/1 15/0
Iulie 1958 Septembrie 2019 61/2 31/2 15/0
August 1958 Octombrie 2019 61/2 31/2 15/0
Septembrie 1958 Noiembrie 2019 61/2 31/2 15/0
Octombrie 1958 Ianuarie 2020 61/3 31/3 15/0
Noiembrie 1958 Februarie 2020 61/3 31/3 15/0
Decembrie 1958 Martie 2020 61/3 31/3 15/0
Ianuarie 1959 Mai 2020 61/4 31/4 15/0
Februarie 1959 Iunie 2020 61/4 31/4 15/0
Martie 1959 Iulie 2020 61/4 31/4 15/0
Aprilie 1959 Septembrie 2020 61/5 31/5 15/0
Mai 1959 Octombrie 2020 61/5 31/5 15/0
Iunie 1959 Noiembrie 2020 61/5 31/5 15/0
Iulie 1959 Ianuarie 2021 61/6 31/6 15/0
August 1959 Februarie 2021 61/6 31/6 15/0
Septembrie 1959 Martie 2021 61/6 31/6 15/0
Octombrie 1959 Mai 2021 61/7 31/7 15/0
Noiembrie 1959 Iunie 2021 61/7 31/7 15/0
Decembrie 1959 Iulie 2021 61/7 31/7 15/0
Ianuarie 1960 Septembrie 2021 61/8 31/8 15/0
Februarie 1960 Octombrie 2021 61/8 31/8 15/0
Martie 1960 Noiembrie 2021 61/8 31/8 15/0
Aprilie 1960 Ianuarie 2022 61/9 31/9 15/0
Mai 1960 Februarie 2022 61/9 31/9 15/0
Iunie 1960 Martie 2022 61/9 31/9 15/0
Iulie 1960 Mai 2022 61/10 31/10 15/0
Augu st 1960 Iunie 2022 61/10 31/10 15/0
Septembrie 1960 Iulie 2022 61/10 31/10 15/0
Octombrie 1960 Septembrie 2022 61/11 31/11 15/0
Noiembrie 1960 Octombrie 2022 61/11 31/11 15/0
Decembrie 1960 Noiembrie 2022 61/11 31/11 15/0
Ianuarie 1961 Ianuarie 2023 62/0 32/0 15/0
Februarie 1961 Februarie 2023 62/0 32/0 15/0
Martie 1961 Martie 2023 62/0 32/1 15/0
Aprilie 1961 Aprilie 2023 62/0 32/1 15/0
Mai 1961 Mai 2023 62/0 32/2 15/0
Iunie 1961 Iulie 2023 62/1 32/2 15/0
Iulie 1961 August 2023 62/1 32/3 15/0
August 1961 Septembrie 2023 62/1 32/3 15/0
Septembrie 1961 Octombrie 2023 62/1 32/4 15/0
244 Octombrie 1961 Noiembrie 2023 62/1 32/4 15/0
Noiembrie 1961 Ianuarie 2024 62/2 32/5 15/0
Decembrie 1961 Februarie 2024 62/2 32/5 15/0
Ianuarie 1962 Martie 2024 62/2 32/6 15/0
Februarie 1962 Aprilie 2024 62/2 32/6 15/0
Martie 1962 Mai 2024 62/2 32/7 15/0
Aprilie 1962 Iulie 2024 62/3 32/7 15/0
Mai 1962 August 2024 62/3 32/8 15/0
Iunie 1962 Septembrie 2024 62/3 32/8 15/0
Iulie 1962 Octombrie 2024 62/3 32/9 15/0
August 1962 Noiembrie 2024 62/3 32/9 15/0
Septembrie 1962 Ianuarie 2025 62/4 32/10 15/0
Octombrie 1962 Februarie 2025 62/4 32/10 15/0
Noiembrie 1962 Martie 2025 62/4 32/11 15/0
Decembrie 1962 Aprilie 2025 62/4 32/11 15/0
Ianuarie 1963 Mai 2025 62/4 33/0 15/0
Februarie 1963 Iulie 2025 62/5 33/0 15/0
Martie 1963 August 2025 62/5 33/1 15/0
Aprilie 1963 Septembrie 2025 62/5 33/1 15/0
Mai 1963 Octombrie 2025 62/5 33/2 15/0
Iunie 1963 Noiembrie 2025 62/5 33/2 15/0
Iulie 1963 Ianuarie 2026 62/6 33/3 15/0
August 1963 Februarie 2026 62/6 33/3 15/0
Septembrie 1963 Martie 2026 62/6 33/4 15/0
Octombrie 1963 Aprilie 2026 62/6 33/4 15/0
Noiembrie 1963 Mai 2026 62/6 33/5 15/0
Decembrie 1963 Iulie 2026 62/7 33/5 15/0
Ianuarie 1964 August 2026 62/7 33/6 15/0
Februarie 1964 Septembrie 2026 62/7 33/6 15/0
Martie 1964 Octombrie 2026 62/7 33/7 15/0
Aprilie 1964 Noiembrie 2026 62/7 33/7 15/0
Mai 1964 Ianuarie 2027 62/8 33/8 15/0
Iunie 1964 Februarie 2027 62/8 33/8 15/0
Iulie 1964 Martie 2027 62/8 33/9 15/0
August 1964 Aprilie 2027 62/8 33/9 15/0
Septembrie 1964 Mai 2027 62/8 33/10 15/0
Octombrie 1964 Iulie 2027 62/9 33/10 15/0
Noiembrie 1964 August 2027 62/9 33/11 15/0
Decembrie 1964 Septembrie 2027 62/9 33/11 15/0
Ianuarie 1965 Octombrie 2027 62/9 34/0 15/0
Februarie 1965 Noiembrie 2027 62/9 34/0 15/0
Martie 1965 Ianuarie 2028 62/10 34/1 15/0
Aprilie 1965 Februarie 2028 62/10 34/1 15/0
Mai 1965 Martie 2028 62/10 34/2 15/0
245 Iunie 1965 Aprilie 2028 62/10 34/2 15/0
Iulie 1965 Mai 2028 62/10 34/3 15/0
August 1965 Iunie 2028 62/10 34/3 15/0
Septembrie 1965 Iulie 2028 62/10 34/4 15/0
Octombrie 1965 August 2028 62/10 34/4 15/0
Noiembrie 1965 Septembrie 2028 62/10 34/5 15/0
Decembrie 1965 Octombrie 2028 62/10 34/5 15/0
Ianuarie 1966 Noiembrie 2028 62/10 34/6 15/0
Februarie 1966 Ianuarie 2029 62/11 34/6 15/0
Martie 1966 Februarie 2029 62/11 34/7 15/0
Aprilie 1966 Martie 2029 62/11 34/7 15/0
Mai 1966 Aprilie 2029 62/11 34/8 15/0
Iunie 1966 Mai 2029 62/11 34/8 15/0
Iulie 1966 Iunie 2029 62/11 34/9 15/0
August 1966 Iulie 2029 62/11 34/9 15/0
Septembrie 1966 August 2029 62/11 34/10 15/0
Octombrie 1966 Septembrie 2029 62/11 34/10 15/0
Noiembrie 1966 Octombrie 2029 62/11 34/11 15/0
Decembrie 1966 Noiembrie 2029 62/11 34/11 15/0
Ianuarie 1967 Ianuarie 2030 63/0 35/0 15/0
Bărbați
Luna și anul
nașterii Luna și anul
pensionării Vârsta
asiguratului la
ieșirea la pensie
(ani/luni) Stagiul complet
de cotizare
(ani/luni) Stagiul minim
de cotizare
(ani/luni)
Ianuarie 1939 Ianuarie 2001 62/0 30/0 10/0
Februarie 1939 Februarie 2001 62/0 30/0 10/0
Martie 1939 Martie 2001 62/0 30/0 10/0
Aprilie 1939 Aprilie 2001 62/0 30/0 10/0
Mai 1939 Mai 2001 62/0 30/0 10/0
Iunie 1939 Iunie 2001 62/0 30/0 10/0
Iulie 1939 Iulie 2001 62/0 30/0 10/0
August 1939 August 2001 62/0 30/0 10/0
Septembrie 1939 Septembrie 2001 62/0 30/0 10/0
Octombrie 1939 Octombrie 2001 62/0 30/0 10/0
Noiembrie 1939 Noiembrie 2001 62/0 30/0 10/0
Decembrie 1939 Decembrie 2001 62/0 30/0 10/0
Ianuarie 1940 Ianuarie 2002 62/0 30/0 10/0
Februarie 1940 Februarie 2002 62/0 30/0 10/0
Martie 1940 Martie 2002 62/0 30/0 10/0
Aprilie 1940 Mai 2002 62/1 30/1 10/1
246 Mai 1940 Iunie 2002 62/1 30/1 10/1
Iunie 1940 Iulie 2002 62/1 30/1 10/1
Iulie 1940 August 2002 62/1 30/1 10/1
August 1940 Sept embrie 2002 62/1 30/1 10/1
Septembrie 1940 Noiembrie 2002 62/2 30/2 10/2
Octombrie 1940 Decembrie 2002 62/2 30/2 10/2
Noiembrie 1940 Ianuarie 2003 62/2 30/2 10/2
Decembrie 1940 Februarie 2003 62/2 30/2 10/2
Ianuarie 1941 Martie 2003 62/2 30/2 10/2
Februarie 1941 Mai 2003 62/3 30/3 10/3
Martie 1941 Iunie 2003 62/3 30/3 10/3
Aprilie 1941 Iulie 2003 62/3 30/3 10/3
Mai 1941 August 2003 62/3 30/3 10/3
Iunie 1941 Septembrie 2003 62/3 30/3 10/3
Iulie 1941 Noiembrie 2003 62/4 30/4 10/4
August 1941 Decem brie 2003 62/4 30/4 10/4
Septembrie 1941 Ianuarie 2004 62/4 30/4 10/4
Octombrie 1941 Februarie 2004 62/4 30/4 10/4
Noiembrie 1941 Martie 2004 62/4 30/4 10/4
Decembrie 1941 Mai 2004 62/5 30/5 10/5
Ianuarie 1942 Iunie 2004 62/5 30/5 10/5
Februarie 1942 Iulie 2004 62/5 30/5 10/5
Martie 1942 August 2004 62/5 30/5 10/5
Aprilie 1942 Septembrie 2004 62/5 30/5 10/5
Mai 1942 Noiembrie 2004 62/6 30/6 10/6
Iunie 1942 Decembrie 2004 62/6 30/6 10/6
Iulie 1942 Ianuarie 2005 62/6 30/6 10/6
August 1942 Februari e 2005 62/6 30/6 10/6
Septembrie 1942 Martie 2005 62/6 30/6 10/6
Octombrie 1942 Mai 2005 62/7 30/7 10/7
Noiembrie 1942 Iunie 2005 62/7 20/7 10/7
Decembrie 1942 Iulie 2005 62/7 30/7 10/7
Ianuarie 1943 Septembrie 2005 62/8 30/8 10/8
Februarie 1943 Octo mbrie 2005 62/8 30/8 10/8
Martie 1943 Noiembrie 2005 62/8 30/8 10/8
Aprilie 1943 Ianuarie 2006 62/9 30/9 10/9
Mai 1943 Februarie 2006 62/9 30/9 10/9
Iunie 1943 Martie 2006 62/9 30/9 10/9
Iulie 1943 Mai 2006 62/10 30/10 10/10
August 1943 Iunie 2006 62/10 30/10 10/10
Septembrie 1943 Iulie 2006 62/10 30/10 10/10
Octombrie 1943 Septembrie 2006 62/11 30/11 10/11
Noiembrie 1943 Octombrie 2006 62/11 30/11 10/11
Decembrie 1943 Noiembrie 2006 62/11 30/11 10/11
247 Ianuarie 1944 Ianuarie 2007 63/0 31/0 11/0
Februarie 1944 Februarie 2007 63/0 31/0 11/0
Martie 1944 Martie 2007 63/0 31/0 11/0
Aprilie 1944 Mai 2007 63/1 31/2 11/2
Mai 1944 Iunie 2007 63/1 31/2 11/2
Iunie 1944 Iulie 2007 63/1 31/2 11/2
Iulie 1944 Septembrie 2007 63/2 31/4 11/4
August 1944 Octo mbrie 2007 63/2 31/4 11/4
Septembrie 1944 Noiembrie 2007 63/2 31/4 11/4
Octombrie 1944 Ianuarie 2008 63/3 31/6 11/6
Noiembrie 1944 Februarie 2008 63/3 31/6 11/6
Decembrie 1944 Martie 2008 63/3 31/6 11/6
Ianuarie 1945 Mai 2008 63/4 31/8 11/8
Februarie 1945 Iunie 2008 63/4 31/8 11/8
Martie 1945 Iulie 2008 63/4 31/8 11/8
Aprilie 1945 Septembrie 2008 63/5 31/10 11/10
Mai 1945 Octombrie 2008 63/5 31/10 11/10
Iunie 1945 Noiembrie 2008 63/5 31/10 11/10
Iulie 1945 Ianuarie 2009 63/6 32/0 12/0
August 194 5 Februarie 2009 63/6 32/0 12/0
Septembrie 1945 Martie 2009 63/6 32/0 12/0
Octombrie 1945 Mai 2009 63/7 32/2 12/2
Noiembrie 1945 Iunie 2009 63/7 32/2 12/2
Decembrie 1945 Iulie 2009 63/7 32/2 12/2
Ianuarie 1946 Septembrie 2009 63/8 32/4 12/4
Februarie 1946 Octombrie 2009 63/8 32/4 12/4
Martie 1946 Noiembrie 2009 63/8 32/4 12/4
Aprilie 1946 Ianuarie 2010 63/9 32/6 12/6
Mai 1946 Februarie 2010 63/9 32/6 12/6
Iunie 1946 Martie 2010 63/9 32/6 12/6
Iulie 1946 Mai 2010 63/10 32/8 12/8
August 1946 Iunie 2010 63/10 32/8 12/8
Septembrie 1946 Iulie 2010 63/10 32/8 12/8
Octombrie 1946 Septembrie 2010 63/11 32/10 12/10
Noiembrie 1946 Octombrie 2010 63/11 32/10 12/10
Decembrie 1946 Noiembrie 2010 63/11 32/10 12/10
Ianuarie 1947 Ianuarie 2011 64/0 33/0 13/0
Februarie 1947 Februarie 2011 64/0 33/0 13/0
Martie 1947 Martie 2011 64/0 33/0 13/0
Aprilie 1947 Mai 2011 64/1 33/2 13/2
Mai 1947 Iunie 2011 64/1 33/2 13/2
Iunie 1947 Iulie 2011 64/1 33/2 13/2
Iulie 1947 Septembrie 2011 64/2 33/4 13/4
August 1947 Octombrie 2011 64/2 33/4 13/4
248 Septembrie 1947 Noiembrie 2011 64/2 33/4 13/4
Octombrie 1947 Ianuarie 2012 64/3 33/6 13/6
Noiembrie 1947 Februarie 2012 64/3 33/6 13/6
Decembrie 1947 Martie 2012 64/3 33/6 13/6
Ianuarie 1948 Mai 2012 64/4 33/8 13/8
Febru arie 1948 Iunie 2012 64/4 33/8 13/8
Martie 1948 Iulie 2012 64/4 33/8 13/8
Aprilie 1948 Septembrie 2012 64/5 33/10 13/10
Mai 1948 Octombrie 2012 64/5 33/10 13/10
Iunie 1948 Noiembrie 2012 64/5 33/10 13/10
Iulie 1948 Ianuarie 2013 64/6 34/0 14/0
August 1948 Februarie 2013 64/6 34/0 14/0
Septembrie 1948 Martie 2013 64/6 34/0 14/0
Octombrie 1948 Mai 2013 64/7 34/2 14/2
Noiembrie 1948 Iunie 2013 64/7 34/2 14/2
Decembrie 1948 Iulie 2013 64/7 34/2 14/2
Ianuarie 1949 Septembrie 2013 64/8 34/4 14/4
Febru arie 1949 Octombrie 2013 64/8 34/4 14/4
Martie 1949 Noiembrie 2013 64/8 34/4 14/4
Aprilie 1949 Ianuarie 2014 64/9 34/6 14/6
Mai 1949 Februarie 2014 64/9 34/6 14/6
Iunie 1949 Martie 2014 64/9 34/6 14/6
Iulie 1949 Mai 2014 64/10 34/8 14/8
August 1949 Iunie 2014 64/10 34/8 14/8
Septembrie 1949 Iulie 2014 64/10 34/8 14/8
Octombrie 1949 Septembrie 2014 64/11 34/10 14/10
Noiembrie 1949 Octombrie 2014 64/11 34/10 14/10
Decembrie 1949 Noiembrie 2014 64/11 34/10 14/10
Ianuarie 1950 Ianuarie 2015 65/0 35/0 15/0
Februarie 1950 Februarie 2015 65/0 35/0 15/0
Martie 1950 Martie 2015 65/0 35/0 15/0
249 ANEXA Nr. 2
VÂRSTE STANDARD
de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare î n
special itate, pentru cadrele militare î n activitate , soldații și
gradații voluntari, poliț iștii și funcționarii publici cu statut
special din sistemul administ rației penitenciare, din domeniul
apărării naționale, ordinii publice și siguran ței naționale (Anexa 6 la Legea 263/2010)
Luna și anul
nașterii Luna și anul
pensionării Vârsta
asiguratului la
ieșirea la pensie
(ani/luni) Stagiul complet
de cotizare
(ani/luni) Stagiul minim
de cotizare
(ani/luni)
Până în ianuarie
1956 inclusiv Ianuarie 2011 55/0 20/0 15/0
Febr uarie 1956 Februarie 2011 55/0 20/1 15/0
Martie 1956 Martie 2011 55/0 20/2 15/0
Aprilie 1956 Mai 2011 55/1 20/3 15/1
Mai 1956 Iunie 2011 55/1 20/3 15/1
Iunie 1956 Iulie 2011 55/1 20/4 15/1
Iulie 1956 Septembrie 2011 55/2 20/4 15/2
August 1956 Octombrie 2011 55/2 20/5 15/2
Septembrie 1956 Noiembrie 2011 55/2 20/5 15/2
Octombrie 1956 Ianuarie 2012 55/3 20/6 15/3
Noiembrie 1956 Februarie 2012 55/3 20/7 15/3
Decembrie 1956 Martie 2012 55/3 20/8 15/3
Ianuarie 1957 Mai 2012 55/4 20/9 15/4
Februarie 1957 Iunie 2012 55/4 20/9 15/4
Marti e 1957 Iulie 2012 55/4 20/10 15/4
Aprilie 1957 Septembrie 2012 55/5 20/10 15/5
Mai 1957 Octombrie 2012 55/5 20/11 15/5
Iunie 1957 Noiembrie 2012 55/5 20/11 15/5
Iulie 1957 Ianuarie 2013 55/6 21/0 15/6
August 1957 Februarie 2013 55/6 21/1 15/6
Septembrie 1957 Martie 2 013 55/6 21/2 15/6
Octombrie 1957 Mai 2013 55/7 21/3 15/7
Noiembrie 1957 Iunie 2013 55/7 21/3 15/7
Decembrie 1957 Iulie 2013 55/7 21/4 15/7
Ianuarie 1958 Septembrie 2013 55/8 21/4 15/8
Februarie 1958 Octombrie 2013 55/8 21/5 15/8
Martie 1958 Noiembrie 2013 55/8 21/5 15/8
Aprilie 1958 Ianuarie 2014 55/9 21/6 15/9
Mai 1958 Februarie 2014 55/9 21/7 15/9
Iunie 1958 Martie 2014 55/9 21/8 15/9
Iulie 1958 Mai 2014 55/10 21/9 15/10
August 1958 Iunie 2014 55/10 21/9 15/10
250 Septembrie 1958 Iulie 2014 55/10 21/10 15/10
Octombrie 1958 Septembrie 2014 55/11 21/10 15/11
Noiembrie 1958 Octombrie 2014 55/11 21/11 15/11
Decembrie 1958 Noiembrie 2014 55/11 21/11 15/11
Ianuarie 1 959 Ianuarie 2015 56/0 22/0 16/0
Februarie 1959 Februarie 2015 56/0 22/1 16/0
Martie 1959 Martie 2015 56/0 22/2 16/0
Aprilie 1959 Mai 2015 56/1 22/3 16/1
Mai 1959 Iunie 2015 56/1 22/3 16/1
Iunie 1959 Iulie 2015 56/1 22/4 16/1
Iulie 1959 Septembrie 20 15 56/2 22/4 16/2
August 1959 Octombrie 2015 56/2 22/5 16/2
Septembrie 1959 Noiembrie 2015 56/2 22/5 16/2
Octombrie 1959 Ianuarie 2016 56/3 22/6 16/3
Noiembrie 1959 Februarie 2016 56/3 22/7 16/3
Decembrie 1959 Martie 2016 56/3 22/8 16/3
Ianuarie 1960 Mai 2016 56/4 22/9 16/4
Februarie 1960 Iunie 2016 56/4 22/9 16/4
Martie 1960 Iulie 2016 56/4 22/10 16/4
Aprilie 1960 Septembrie 2016 56/5 22/10 16/5
Mai 1960 Octombrie 2016 56/5 22/11 16/5
Iunie 1960 Noiembrie 2016 56/5 22/11 16/5
Iulie 1960 Ianuarie 2017 56/6 23/0 16/6
August 1960 Februarie 2017 56/6 23/1 16/6
Septembrie 1960 Martie 2017 56/6 23/2 16/6
Octombrie 1960 Mai 2017 56/7 23/3 16/7
Noiembrie 1960 Iunie 2017 56/7 23/3 16/7
Decembrie 1960 Iulie 2017 56/7 23/4 16/7
Ianuarie 1961 Septembrie 2017 56/8 23/4 16/8
Februarie 1961 Octombrie 2017 56/8 23/5 16/8
Martie 1961 Noiembrie 2017 56/8 23/5 16/8
Aprilie 1961 Ianuarie 2018 56/9 23/6 16/9
Mai 1961 Februarie 2018 56/9 23/7 16/9
Iunie 1961 Martie 2018 56/9 23/8 16/9
Iulie 1961 Mai 2018 56/10 23/9 16/10
August 1961 Iunie 2018 56/10 23/9 16/10
Septembrie 1961 Iulie 2018 56/10 23/10 16/10
Octombrie 1 961 Septembrie 2018 56/11 23/10 16/11
Noiembrie 1961 Octombrie 2018 56/11 23/11 16/11
Decembrie 1961 Noiembrie 2018 56/11 23/11 16/11
Ianuarie 1962 Ianuarie 2019 57/0 24/0 17/0
Februarie 1962 Februarie 2019 57/0 24/1 17/0
Martie 1962 Martie 2019 57/0 24/2 17/0
Aprilie 1962 Mai 2019 57/1 24/3 17/1
251 Mai 1962 Iunie 2019 57/1 24/3 17/1
Iunie 1962 Iulie 2019 57/1 24/4 17/1
Iulie 1962 Septembrie 2019 57/2 24/4 17/2
August 1962 Octombrie 2019 57/2 24/5 17/2
Septembrie 1962 Noiembrie 2019 57/2 24/5 17/2
Octombrie 1962 Ianuarie 2020 57/3 24/6 17/3
Noiembrie 1962 Februarie 2020 57/3 24/7 17/3
Decembrie 1962 Martie 2020 57/3 24/8 17/3
Ianuarie 1963 Mai 2020 57/4 24/9 17/4
Februarie 1963 Iunie 2020 57/4 24/9 17/4
Martie 1963 Iulie 2020 57/4 24/10 17/4
Aprilie 1963 Septembrie 2020 57/5 24/10 17/5
Mai 1963 Octombrie 2020 57/5 24/11 17/5
Iunie 1963 Noiembrie 2020 57/5 24/11 17/5
Iulie 1963 Ianuarie 2021 57/6 25/0 17/6
August 1963 Februarie 2021 57/6 25/1 17/6
Septembrie 1963 Martie 2021 57/6 25/2 17/6
Octombrie 1963 Mai 2021 57/7 25/3 17/7
Noiembrie 1963 Iunie 2021 57/7 25/3 17/7
Decembrie 1963 Iulie 2021 57/7 25/4 17/7
Ianuarie 1964 Septembrie 2021 57/8 25/4 17/8
Februarie 1964 Octombrie 2021 57/8 25/5 17/8
Martie 1964 Noiembrie 2021 57/8 25/5 17/8
Aprilie 1964 Ianuarie 2022 57/9 25/6 17/9
Mai 1964 Februarie 2022 57/9 25/7 17/9
Iunie 1964 Martie 2022 57/9 25/8 17/9
Iulie 1964 Mai 2022 57/10 25/9 17/10
August 1964 Iunie 2022 57/10 25/9 17/10
Septembrie 1964 Iulie 2022 57/10 25/10 17/10
Octombrie 1964 Septembrie 2022 57/11 25/10 17/11
Noiembrie 1964 Octombrie 2022 57/11 25/11 17/11
Decembr ie 1964 Noiembrie 2022 57/11 25/11 17/11
Ianuarie 1965 Ianuarie 2023 58/0 26/0 18/0
Februarie 1965 Februarie 2023 58/0 26/1 18/0
Martie 1965 Martie 2023 58/0 26/2 18/0
Aprilie 1965 Mai 2023 58/1 26/3 18/1
Mai 1965 Iunie 2023 58/1 26/3 18/1
Iunie 1965 Iulie 2023 58/1 26/4 18/1
Iulie 1965 Septembrie 2023 58/2 26/4 18/2
August 1965 Octombrie 2023 58/2 26/5 18/2
Septembrie 1965 Noiembrie 2023 58/2 26/5 18/2
Octombrie 1965 Ianuarie 2024 58/3 26/6 18/3
Noiembrie 1965 Februarie 2024 58/3 26/7 18/3
Decembrie 1965 Martie 2024 58/3 26/8 18/3
252 Ianuarie 1966 Mai 2024 58/4 26/9 18/4
Februarie 1966 Iunie 2024 58/4 26/9 18/4
Martie 1966 Iulie 2024 58/4 26/10 18/4
Aprilie 1966 Septembrie 2024 58/5 26/10 18/5
Mai 1966 Octombrie 2024 58/5 26/10 18/5
Iunie 1966 Noiembrie 2024 58/5 26/11 18/5
Iulie 1966 Ianuarie 2025 58/6 27/0 18/6
August 1966 Februarie 2025 58/6 27/1 18/6
Septembrie 1966 Martie 2025 58/6 27/2 18/6
Octomb rie 1966 Mai 2025 58/7 27/3 18/7
Noiembrie 1966 Iunie 2025 58/7 27/3 18/7
Decembrie 1966 Iulie 2025 58/7 27/4 18/7
Ianuarie 1967 Septembrie 2025 58/8 27/4 18/8
Februarie 1967 Octombrie 2025 58/8 27/5 18/8
Martie 1967 Noiembrie 2025 58/8 27/5 18/8
Aprilie 1967 Ianuarie 2026 58/9 27/6 18/9
Mai 1967 Februarie 2026 58/9 27/7 18/9
Iunie 1967 Martie 2026 58/9 27/8 18/9
Iulie 1967 Mai 2026 58/10 27/9 18/10
August 1967 Iunie 2026 58/10 27/9 18/10
Septembrie 1967 Iulie 2026 58/10 27/10 18/10
Octombrie 1967 Septembrie 2026 58/11 27/10 18/11
Noiembrie 1967 Octombrie 2026 58/11 27/11 18/11
Decembrie 1967 Noiembrie 2026 58/11 27/11 18/11
Ianuarie 1968 Ianuarie 2027 59/0 20/0 19/0
Februarie 1968 Februarie 2027 59/0 28/1 19/0
Martie 1968 Aprilie 2027 59/1 28/2 19/1
Aprilie 1968 Mai 2027 59/1 28/3 19/1
Mai 1968 Iulie 2027 59/2 28/4 19/2
Iunie 1968 August 2027 59/2 28/5 19/2
Iulie 1968 Octombrie 2027 59/3 28/6 19/3
August 1968 Noiembrie 2027 59/3 28/7 19/3
Septembrie 1968 Ianuarie 2028 59/4 28/8 19/4
Octombrie 1968 Februarie 2028 59/4 28/9 19/4
Noiembrie 1968 Aprilie 2028 59/5 28/10 19/5
Decembrie 1968 Mai 2028 59/5 28/11 19/5
Ianuarie 1969 Iulie 2028 59/6 29/0 19/6
Februarie 1969 August 2028 59/6 29/1 19/6
Martie 1969 Octombrie 2028 59/7 29/2 19/7
Aprilie 1969 Noiembrie 2028 59/7 29/3 19/7
Mai 1969 Ianuarie 2029 59/8 29/4 19/8
Iunie 1969 Februarie 2029 59/8 29/5 19/8
Iulie 1969 Aprilie 2029 59/9 29/6 19/9
August 1969 Mai 2029 59/9 29/7 19/9
253 Septembrie 1969 Iulie 2029 59/10 29/8 19/10
Octombrie 1969 August 2029 59/10 29/9 19/10
Noiembrie 1969 Octombrie 2029 59/11 29/10 19/11
Decembrie 1969 Noiembrie 2029 59/11 29/11 19/11
Ianuarie 1970 Ianuarie 2030 60/0 30/0 20/0
ANEXA Nr. 3
Excepții generale de la introducerea în baza de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii,
conform articolului 296^15 din Codul fiscal
Nu se cuprind în baza lunară a contribuțiilor sociale obligatorii, următoarele valori:
a) sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție
publică;
b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca
urmare a calamităților naturale, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru
naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaților, cadourile oferite
salariatelor, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul
prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclus iv transportul pentru salariații proprii și
membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte
persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în
beneficiul copiilor minori ai angajaților, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a
sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile oferite salariatelor cu
ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, în măsura în care valoarea cadoului ofer it
fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depășeste 150 lei;
c) contravaloarea folosinței locuinței de serviciu sau a locuinței din incinta unității, potrivit
repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activită ții prin cadrul normativ
specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de
apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și compensarea diferenței de
chirie, suportată de persoana fizică, conform le gilor speciale;
d) cazarea și contravaloarea chiriei pentru locuințele puse la dispoziția oficialităților publice,
a angajaților consulari și diplomatici care lucrează în afara țării, în conformitate cu legislația
în vigoare;
e) contravaloarea echipamentel or tehnice, a echipamentului individual de protecție și de
lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico -sanitare, a altor
drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de
echipament, c e se acordă potrivit legislației în vigoare;
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul dintre localitatea în care
angajații își au domiciliul și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui
abonament lunar, pen tru situațiile în care nu se asigură locuință sau nu se suportă
contravaloarea chiriei, conform legii;
g) sumele primite de angajați pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, precum și
indemnizația primită pe perioada delegării și detașării î n altă localitate, în țară și în
străinătate, în interesul serviciului, în limita a 2,5 ori indemnizația acordată salariaților din
instituțiile publice;
h) sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în
interesu l serviciului;
i) indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într -o unitate situată
254 într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea
studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum și indemnizațiile de instalare și
mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituțiile publice și celor care își
stabilesc domiciliul în localități din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care își au
locul de muncă;
j) sumele sau avantajele primite de către persoane fizice rezidente din activități dependente
desfășurate într -un stat străin, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice
internaționale la care România este parte;
k) cheltuielile efectuate de anga jator pentru pregătirea profesională și perfecționarea
angajatului în legatură cu activitatea desfășurată de acesta pentru angajator;
l) costul abonamentelor telefonice și al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice,
efectuate în vederea înd eplinirii sarcinilor de serviciu;
m) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării și la
momentul exercitării acestuia;
n) diferența favorabilă dintre dobânda preferențială stabilită prin negociere și dobânda
practicată pe pia ță, pentru credite și depozite;
o) tichetele de masă, tichetele de vacanță, tichetele cadou și tichetele de creșă, acordate
potrivit legii;
p) avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă, fără însă a fi limitate la:
1. utilizarea oricărui bun , inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop
personal, cu excepția deplasării pe distanța dus -întors de la domiciliu la locul de muncă;
2. cazarea, hrana, îmbrăcămintea, personalul pentru munci casnice, precum și alte bunuri sa u
servicii oferite gratuit sau la un preț mai mic decât prețul pieței;
3. abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop
personal;
4. permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul persona l;
5. primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariații proprii sau alt beneficiar
de venituri din salarii, la momentul plății primei respective, altele decât cele obligatorii.
ANEXA Nr. 4
Excepții specifice de la introducerea în baz a de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii,
conform art 296^16 din Codul Fiscal
Categoria de
contribuție socială Suma exceptată de la introducerea în baza de calcul a contribuției și
temeiu l legal:
1. Contribuții la
asigurările sociale de
pensii – Suma cuvenită pentru participarea salariaților la profit, potrivit
legii; (temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, alin. (1));
– indemnizațiile de ședință pentru consilierii locali și județeni; (temei
legal: Codul fiscal, art. 296^16, alin. (5), lit. a);
– Avantajele sub forma suportării de către angajator a contribuțiilor
plătite la fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate
stabilite potrivit legii; (temei legal: Codul f iscal, art. 296^16, alin. (5),
lit. b);
– Indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net,
cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți
255 comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice
locale este acți onar majoritar, precum și la regiile autonome; –
indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net
cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului
constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acționarilor; (temei
legal : Codul fiscal, art. 296^16, alin. (5), lit. c);
– Prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv
cele pentru accidente de muncă și boli profesionale; (temei legal:
Codul fiscal, art. 296^16, alin. (6));
– Pentru persoanele car e realizează venituri de natură profesională
așa cum sunt definite prin art. III din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 58/2010 cu modificările ulterioare, plătitorul de venit
asimilat angajatorului nu datorează contribuția de asigurări sociale în
calitatea sa de angajator (temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, alin.
(7));
– Plătitorii de venituri profesionale asimilați angajatorilor nu
datorează contribuția individuală la bugetul asigurărilor sociale
pentru veniturile profesionale obținute de persoan ele asigurate în alte
sisteme de asigurări, neintegrate sistemului public, în cazul
pensionarilor precum și al persoanelor care realizează pe lângă
veniturile salariale, în mod ocazional și venituri profesionale. (temei
legal: Codul fiscal, art. 296^16, al in. (8));
– Sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale și
următoarele sume: a) indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
acordate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005,
aprobată cu modificări și completări prin Leg ea nr. 399/2006, cu
modificările și completările ulterioare; b) prestațiile suportate din
bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele pentru accidente de
muncă și boli profesionale acordate în baza Legii nr. 346/2002,
republicată, cu modificările u lterioare; (temei legal: Normele
metodologice de aplicare a titlului IX.2 din Codul fiscal, Contribuții
sociale obligatorii punctul 20);
2. Contribuția de
asigurări pentru
accidente de muncă
și boli profesionale – Contribuția de asigurare la accidente de muncă și boli profesionale,
precum și drepturile ce se cuvin din această asigurare nu se aplică
personalului militar și civil angajat pe bază de contract și
personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării
Naționale, Ministerului Adminis trației și Internelor, Serviciului
Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de
Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și
în sistemul Ministerului Justiției — Administrația Națională a
Penitenciarelor ș i Direcția generală de protecție și anticorupție.
Motivația acestei excepții este legată de riscul ridicat atașat activității
desfășurate în aceste sectoare și ca urmare de necesitatea încheierii
unei asigurări speciale pentru categoriile respective de per sonal –
(temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, alin. (2));
– Suma cuvenită pentru participarea salariaților la profit (temei legal:
256 Codul fiscal, art. 296^16, alin. (1)).
– Indemnizațiile de ședință pentru consilierii locali și județeni; (temei
legal: C odul fiscal, art. 296^16, alin. (5), lit. a);
– Avantajele sub forma suportării de către angajator a contribuțiilor
plătite la fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate
stabilite potrivit legii; (temei legal: Codul fiscal, art. 296^ 16, alin. (5),
lit. b);
– Indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net,
cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți
comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice
locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome; –
indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net
cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului
constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acționarilor; (temei
legal: Codul fiscal, art. 296^16, alin. (5), lit. c);
– Prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv
cele pentru accidente de muncă și boli profesionale; (temei legal:
Codul fiscal, art. 296^16, alin. (6));
– Contribuția pentru asigurarea de accid ente de muncă și boli
profesionale nu se datorează pe perioada practicii profesionale a
elevilor, ucenicilor și studenților. (temei legal: Normele metodologice
de aplicare a titlului IX.2 din Codul fiscal, Contribuții sociale
obligatorii, punctul 25);
3. Contribuții de
asigurări sociale de
sănătate – Sunt exceptate de la plata contribu ției de asigurări sociale de
sănătate individuale, în cazul persoanelor salariate sau asimilate
acestora, următoarele sume:
a) indemniza țiile de asigurări sociale de sănăta te acordate în baza
Ordonan ței de urgen ță a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și
completările ulterioare; b) indemniza țiile pentru incapacitate
temporară de muncă, drept urmare a unui acc ident de muncă sau a
unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002,
republicată, cu modificările ulterioare; c) sumele acordate în
momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plă țile
compensatorii, suportate din bugetul asigură rilor pentru șomaj
potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii; (temei
legal: Normele metodologice de aplicare a titlului IX.2 din Codul
fiscal, Contribuții sociale obligatorii, punctul 21);
4. Contribuția
privind concediile și
indemniza țiile de
asigurări sociale
sănătate – Drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile,
sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare în activitate și ale
funcționarilor publici cu statut special, din cadrul ministerelor și
instituțiilor di n sectorul de apărare, ordine publică și siguranță
națională, acordate potrivit legii – (temei legal: Codul fiscal, art.
296^16, (3), lit. a);
– Sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a
257 acționarilor, în consiliul de administrație, membrii di rectoratului și ai
consiliului de supraveghere, precum și în comisia de cenzori; sumele
primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;
indemnizația lunară a asociatului unic; indemnizațiile lunare plătite
conform legii de angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite
conform contractului individual de muncă; indemnizațiile primite pe
perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate,
în interesul serviciului, peste limita de 2,5 ori indemnizația acordată
salariaților din instituțiile publice, acordate de persoanele juridice
fără scop patrimonial și de alte entități neplătitoare de impozit pe
profit; orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate
salariilor în vederea impunerii; suma din profitul net cuvenite
administratorilor societăților comerciale potrivit actului constitutiv
sau stabilite de adunarea generală a acționarilor; (temei legal: Codul
fiscal, art. 296^16, (3), lit. b);
– Veniturile reprezentând plăți compensatorii suportate de angaj atori,
potrivit contractului colectiv de muncă, realizate de persoanele
salariate și asimilate acestora, care nu se mai regăsesc în raporturi
juridice cu angajatorii /persoanele asimilate acestora; (temei legal:
Codul fiscal, art. 296^16, (3), lit. c);
– Indemnizațiile de ședință primite de consilierii locali și județeni.
(temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, (3), lit. d);
– Este exceptată de la plata contribuției pentru concedii și indemnizții
de asigurări sociale de sănătate remunerația primită de pre ședintele
asociației de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de
mandat, potrivit legii privind înființarea, organizarea și funcționarea
asociațiilor de proprietari; (temei legal: Normele metodologice de
aplicare a titlului IX.2 din Codul fiscal, Contribuții sociale obligatorii,
punctul 22).
5. Contribuțile de
asigurări sociale de
șomaj – Contribuțiile de asigurări pentru șomaj nu se datorează pe perioada
în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor care au
încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, cu excepția
perioadei de incapacitate temporară de muncă, în care plata
indemnizației se suportă de unitate, conform legii, precum și asupra:
a) veniturilor în bani și/sau în natură, prevăzute la art. 296^16,
acordate persoanelor salariate care au calitatea de pensionari; (temei
legal: Codul fiscal, art. 296^16, (4), lit. a);
b) următoarelor venituri în bani: – drepturile de soldă lunară,
indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale
person alului militar, acordate potrivit legii; – indemnizația lunară
brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la
companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o
autoritate a administrației publice locale este acț ionar majoritar,
precum și la regiile autonome; – indemnizația lunară a asociatului
unic; – indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul
net cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului
258 constitutiv sau stabilite de adu narea generală a acționarilor; –
indemnizațiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada
de neconcurență, stabilite conform contractului individual de muncă;
– orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în
vederea i mpunerii; – sumele primite de reprezentanții în adunarea
generală a acționarilor, în consiliul de administrație, membrii
directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și în comisia
de cenzori, cu excepția remunerațiilor primite de membrii
direct oratului; (temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, (4), lit. b);
c) compensațiilor acordate, în condițiile legii ori ale contractelor
colective sau individuale de muncă, persoanelor concediate pentru
motive care nu țin de persoana lor sau care, potrivit l egii, sunt trecute
în rezervă ori în retragere; (temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, (4),
lit. c);
d) veniturilor realizate de persoanele salariate sau asimilate acestora
care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu angajatorul, dar
încasează veni turi ca urmare a faptului că au avut încheiate raporturi
juridice și respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior
încetării raporturilor juridice, cu excepția sumelor reprezentând
salarii, diferențe de salarii, venituri asimilate salariilor sa u diferențe
de venituri asimilate salariilor, asupra cărora există obligația plății
contribuției de asigurare pentru șomaj stabilite în baza unor hotărâri
judecătorești rămase definitive și irevocabile, precum și actualizarea
acestora cu indicele de infla ție; (temei legal: Codul fiscal, art. 296^16,
(4), lit. d);
e) prestațiilor suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat,
Fondul național unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele
acordate pentru accidente de muncă și boli profesionale; (teme i legal:
Codul fiscal, art. 296^16, (4), lit. e);
f) veniturilor acordate conform prevederilor legale sub formă de
participare a salariaților la profit; (temei legal: Codul fiscal, art.
296^16, (4), lit. f );
g) sumelor primite de reprezentanții în cadrul consiliilor de
administrație, consiliilor consultative și comisiilor constituite conform
legii; (temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, (4), lit. g);
h) indemnizațiilor de ședință pentru consilierii locali și județeni;
(temei legal: Codul fiscal, art. 2 96^16, (4), lit. h);
– Pentru persoanele care realizează venituri de natură profesională
așa cum sunt definite prin art. III din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 58/2010 cu modificările ulterioare, plătitorul de venit
asimilat angajatorului nu dator ează contribuția la bugetul
asigurărilor pentru șomaj în calitatea sa de angajator (temei legal:
Codul fiscal, art. 296^16, alin. (7));
-Plătitorii de venituri profesionale asimilați angajatorilor nu
datorează contribuția individuală la bugetul asigurăril or de șomaj
pentru veniturile profesionale obținute de persoanele asigurate în alte
sisteme de asigurări, neintegrate sistemului public, în cazul
259 pensionarilor precum și al persoanelor care realizează pe lângă
veniturile salariale, în mod ocazional și veni turi profesionale. De
asemenea, plătitorii de venituri profesionale nu datorează contribuția
individuală de șomaj în cazul persoanelor care obțin venituri
profesionale dar dețin un contract de asigurare facultativă la sistemul
asigurărilor de șomaj, potriv it prevederilor legii. Situațiile de acest
gen au fost deja comentate in materialul nostru pe articolul 296^3.
(temei legal: Codul fiscal, art. 296^16, alin. (8));
– Sunt exceptate de la plata contribuției individuale la bugetul
asigurărilor pentru șomaj ș i contribuției datorată de angajator la
bugetul asigurărilor pentru șomaj următoarele: – sumele și avantajele
prevăzute ca excepții generale de la includerea în baza de calcul la
art. 296^15; drepturile de hrană acordate de angajatori salariaților, în
conformitate cu legislația în vigoare; avantajele primite în legătură cu
o activitate dependentă așa cum sunt ele menționate la articolul
296^15, lit p) din Codul fiscal; sumele prevăzute ca neimpozabile la
cap. III al titlului III din Codul fiscal și în norme le de aplicare a
acestui titlu; (temei legal: Normele metodologice de aplicare a titlului
IX.2 din Codul fiscal, Contribuții sociale obligatorii, punctul 23).
-În situația în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt
suspendate, conform legii, pe peri oada de incapacitate temporară de
muncă, contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj
și contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru
șomaj se datorează numai pe perioada de incapacitate temporară de
muncă, în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform
legii. Prin incapacitate temporară de muncă se înțelege incapacitatea
temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în
afara muncii și incapacitatea temporară de muncă în cazul
accidentului de m uncă sau al bolii profesionale; (temei legal: Normele
metodologice de aplicare a titlului IX.2 din Codul fiscal, Contribuții
sociale obligatorii, punctul 23).
6.Contribuția
privind fondul de
garantare a
creanțelor salariale – Sunt exceptate de la plata c ontribuției la Fondul de garantare a
creanțelor salariale următoarele: a) veniturile prevăzute la art.
296^15 ”excepții generale”din Codul fiscal; b) compensațiile acordate,
în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de
muncă, perso anelor concediate pentru motive care nu țin de persoana
lor; c) prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat sau
Fondul național unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele
acordate pentru accidente de muncă și boli profesionale; d) drepturile
de hrană acordate de angajatori salariaților, în conformitate cu
legislația în vigoare; e) veniturile acordate potrivit prevederilor legale
sub formă de participare a salariaților la profit; (temei legal: Normele
metodologice de aplicare a titlu lui IX.2 din Codul fiscal, Contribuții
sociale obligatorii, punctul 24).
260 BIBLIOGRAFIE
A. Lucrări de autor
1. Andrews, Emily S. (2006), Reforma pensiilor și dezvoltarea sistemelor de pensii: evaluarea
asistenței oferite de Banca Mondial ă (Pension reform and the development of pension systems: an
evaluation of World Bank assistance) , Banca Mondial ă.
2. Apătean, Paula (2000), Noul sistem public de pensii , Editura Scripta, Bucure ști.
3. Barr, N., Diamond, P. (2008), Bazele economice ale pensiilor (The econo mics of pensions) , Oxford
Review of Economic Policy, 22 (1), p.15 -39, Editura Oxford University Press, 2006,
http://oxrep.oxfordjournals.org.
4. Catinianu, F.; Donath, Liliana; Șeulean, Victoria, Finanțe publice , Editura Mirton, Timișoara,
1997.
5. Dănilă (Fiț), Simona (2006), Contribuțiile sociale, între sc ăderea fiscalit ății și creșterea birocra ției,
Revista Curierul fiscal, nr.1, pg.18 -20, Editura C.H. Beck, Bucure ști.
6. Diamond, P. (1977), Cadru de analiz ă a securit ății sociale (A Framework for Social
Security Analysis), Journal of Public Economics 8.
7. Diamond, P., Gruber, J., Social Security and Retirement in the U.S. , National Bureau of
Economic Research, Cambridge, July 1997.
8. Dobrescu, Smaranda, Șeitan, M. (2005), Pensii Private , Editura Juridi că, Bucure ști.
9. Doublet, J., Sécurité sociale , Presses Universitaires de France, Paris, Ed. 1995.
10. Fiț Simona, Perspectivele sistemului românesc de pensii , Editura Mirton 2009.
11. Fiț, Simona Propunere de politică publică privind viabilizarea sistemu lui românesc de pensii ,
Editura Mirton, Timișoara, 2009.
12. Frunzaru, V. (2006), Sistemul de pensii românesc. Șanse de reconstrucție sau de pr ăbușire?,
Editura Economic ă, București.
13. G oldberg, Fred Jr.; Graetz, (2009) M., Reforming Social Security: A practical and Worktable
System of personal Retirement Accounts , National Bureau of Economic Research, Cambridge.
14. Hoanț ă, N. (2000), Economie și finanțe publice , Editura Polirom, Ia și, România.
15. Holzmann, R., Hinz, R., and Dorfman, M. (2008), Siste me de pensii și cadrul conceptual
al reformei (Pension systems and reform conceptual framework),
www.worldbank.org/pensions, iunie.
16. Hyde, M., Dixon, J. (2008), Evaluarea capacit ății instituționale în domeniul pensiilor pentru
promovarea redistribuirii juste: Un cadru conceptual liberal (Assessing the Capacity of Pension
Institutions to Promote Distributive Justice: A “Liberal” Conceptual Framework) , Pensions
Worldwide, Working Papers o n the Reform of Pensions, No. 1.
17. Johnson, A.; Hirst R.; Cook L. ; Telfer, W., Pensions , The Chartered Institute of Bankers,
London, 1996.
18. Pinera, Jose, Clopoțelul pisicii , Editura Expert, București, 2000.
19. Pinera, Jose, Empowering Workers: The privatisation of Social Security in Chile, Cato
Institute, 1996.
20. Neagu, F., M ărgărit, Angela (2005), Riscurile pentru stabilitatea financiar ă din România
generate de sectorul populației , Caiete de studii nr.14, Banca Național ă a României, august.
21.Ottawa, Barbara (2009), România are în vedere fondul de garantare a pe nsiilor și politica
investițional ă în raport de ciclul vieții (Romania to look at pension reserve fund and life -cycling) ,
Investment & Pensions Europe, www.ipe.com/news, 7 mai.
261
22. Șeulean, Victoria, Protecție și asigurări sociale , Editura Mirton, Timi șoara, 2003.
23. Tabellini, G. (1992), O teorie pozitiv ă a securității sociale (A Positive Theory of Social
Security) , IGIER, Milano, Italy .
24. Teșliuc, Cornelia M., Pop, L., Te șliuc, E. D. (2001), Sărăcia și sistemul de protec ție socială,
Editura Polir om, Iași.
25. Văcărel, I., și alții (2000), Finanțe publice , ediția a doua, Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București.
26. Zamfir Elena, Zamfir C. și colaboratorii (1995), Politici sociale. România în context
european , Editura Alternative, Bucure ști.
27. Zamfir, C. Coordonator (1999), Politici sociale în România: 1990 -1998 , Editura Expert,
București, România.
B. Legislație – selectiv
Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
modificată și republicată.
Legea 263 /2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, completată și republicată .
Legea 204/2006 privind pensiile facultative completată și republicată .
Legea 95/2006 privind reforma în domeniul să nătății , completată și republicată .
Legea 90/1996 privind protecția muncii, completată și republicată.
Legea 346/5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale ,
completată și republicată .
Legea 76/16 ianuarie 2002 privind s istemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării
forței de muncă, amendată, completată și republicată.
Legea 416/2001 privind venitul minim garantat , completată și republicată .
Legea 61/1993, privind alocația de stat pentru copii, completată și mo dificată.
Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului numărul 158/2005, actualizată, privind concediile și
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 148/2005 privind susținerea familiei,
modificată și republicată.
Ordonanța Guvernului numărul 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar -fiscale .
Ordonanța de urgență nr. 13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării
creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului.
Ordonanța de urgență nr. 70/2011 privind acordarea unor măsuri de protecție socială a
populației.
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 166 din 30 aprilie 2004, Regulamentul (CE)
nr.883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind
coordonarea sistemelor de securitate social ă,http://eur -lex.europa.eu.
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 209 din 25 iulie 1998, p. 46 -49, Directiva nr.49 a
Consiliului din 29 iunie 1998 privind protec ția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor
salariați și al lucrătorilor care desfășoară activită ți independente care se deplasează în cadrul
Comunită ții, http://eur lex.europa.eu/lexuriserv .
262 Buletinele lunare și anuale ale CSSPP, perioada 2008 -2011.
C.Studii, rapoarte de specialitate, site -uri explorate.
1. Așteptările opiniei publice cu privire la pensionare în 27 de țări de pe 5 continente , Axa
Retirement Scope 2008 -New Dynamics, www.retirement scope.axa.com, 2009 .
2. 2004, Populația Lumii -Baza de date (2004 World -Population Data Sheet) , Population Reference
Bureau, www.prb.org.
3. Agenda Social ă (Social Agenda) , Comunicare a Comisiei Europene COM (2005) 33 final,
Bruxelles, februarie 2005 .
4. Ancheta privind forța de munc ă, Eurostat,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home .
5.Anexele cu profilul statelor membre la Raportul comun cu privire la protec Ńia și incluziunea
socială (Country pr ofiles, Joint Report on Social Protection and Social Inclusion 2009) ,
http://ec.europa.eu/employment_social/
spsi/docs/social_inclusion/2009/cf_romania_final_ro.pdf.
6. Baza de date a cheltuielilor sociale 1980 -2001 , OECD, 2004, www.oecd.org/els/social/
expenditure .
7. Cadrul conceptual al pensiilor, în viziunea B ăncii Mondiale (The World Bank Pension Conceptual
Framework) , World Bank Pension Reform Primer, www.worldbank.org/pensions, septembrie
2008 .
8.Calitatea și viabilitatea pensiilor (Quality and v iability of pensions) , Raport comun al
Comitetului pentru Protec ție Social ă și a Comitetului pentru Politici Economice privind
obiectivele și metoda de lucru în domeniul pensiilor: aplicarea metodei deschise de
coordonare, SOC 469 / ECOFIN 334, Bruxelles, noiembrie 2001 .
9.Cartea Alb ă privind crearea unui sistem na țional de fonduri de pensii capitalizate, administrate
privat , Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Bucure ști, 1997 .
10. Cartea Verde -Confruntarea schimb ărilor demografice: o nou ă solidarit ate între genera ții (Green
Paper -Confrunting demographic chenge: a new solidarity between the generations) , Comunicare a
Comisiei Europene COM(2005) 94 final, Bruxelles, martie 2005
11. Site-ul http://www.ms.ro.
12. Site-ul http://www.mmuncii.ro.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………… Capitolul 1… [605600] (ID: 605600)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.