INTRODUCERE………………………………………………………………………….. Cap I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND INVESTIȚIILE 1.1…. [608338]

1
CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………..

Cap I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND INVESTIȚIILE
1.1. Conținutul și clasificarea investițiilor…………………………………………………. pag. 1 -4
1.2. Sursele de finanțare a investițiilor…………………………………………………. ….pag. 5 -6
1.3. Elementele financiare ale unui proiect de investiție
1.3.1 Cash -flow-urile unui proiect…………………………………………………. pag. 6
1.3.2. Durata de viața a proiectului de investiție…………………………….. .pag. 6 -10
1.3.3. Rata de rentabilitate dorita ca nivel minim acceptabil…… ……….. .pag. 10 -12
1.4. Indicatori de evaluare a fezabilității ……………………………………………pag. 13 -15
1.4.1. Valoarea Actualizată Neta( VAN)………………………………………… .pag. 15 -16
1.4.2.Indicele de Profitabilitate ( IP) …………………… ………………………… .pag. 16 -17
1.4.3. Rata Internă de Rentabilitate (RIR)………………………………………. pag. 17-18
1.4.4. Durata de recuperare a capitalului investit…………………………….. pag. 18-19
1.5. Analiza de sen sibilitate a proiectului de investiție……………… ……………pag. 19-20
Cap II ANALIZA EFICIENȚEI PROIECTULUI DE INVESTIȚII
2.1.Prezentarea firmei si a proiectului de investiție
2.2 Analiza fezabilității proiectului de investiții …
2.2.1 Calculul valorii actualizate nete (VAN)
2.2.2 Calculul indicelui de profitabilitate (IP)
2.2.3 Calculul ratei interne de rentabilitate (RIR)
2.3. Analiza de sensibilitate a proiectului de investitii…

Cap.III. CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………

2

1.1. Conținutul și clasificarea investițiilor

Nici o economie, fie agrară, industrială, postindustrială ori informațională, nu poate
pretinde la dezvoltare, dacă nu este susținută financiar. Investițiile , în modul cel mai
direct, sânt tratate drept reper și promotor al dezvoltării economice contemporane.
Cuvântul „investire” este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperi) și a apărut
în limbajul economic, cu sensul de a face un efort bănesc inițial pentru atingerea unor
scopuri ulterioare. S -ar păre a ca însăși originea cuvântului „investire” ne sugerează
semnificația acestui fenomen. Însă, analizând definițiile existente în literatura clasică și
contemporană, am constatat că „investițiile” sunt tratate în mod diferit.

Invest itiile reprezinta categorii de cheltuieli care angajeaza cel mai mult viitorul, fiind in
acelasi timp cea mai redutabila punte de legatura intre generatii.
De modul cum, cand si în ce domeniu de activitate investim ne putem astepta pe
baza unei decizii investiționale optime la:
– cresterea si perfecționarea capitalului productiv;
– punerea în functiune a noilor capacitați de producție;
– stabilirea unui raport optim între venituri si cheltuieli;
– o repartiție rational ă a investițiilor la nivel micro si macroeconomic;
– dezvoltarea activitații de cercetare stiințifică;
– cresterea competitivității produselor si serviciilor pe pietele externe.
Trecerea la principiile economiei de piată implică o schimba re radicală a opticii asupra
activității investitionale determinata de:
– circulația din ce in ce mai libera a capitalului;
– lupta cu concurenta care devine tot mai acerbă;
– siguranța realizării castigului asteptat (al avantaju lui economic),
respectiv al profitului, deoarece a investi înseamnă alocarea unor

3
resurse pentru sporirea capitalului real, altminteri activitatea de
investitie nu are sens.
Asadar, investiția presupune economisirea, acumularea unei parti din venit, urmari ndu-
se obtinerea unui castig în viitor. Aceste câstiguri îsi au izvorul in sporul de avuție
datorat investițiilor de capital.
Pierre Massé spunea ca investițiile necesită urmatoarele elemente:
– un subiect – persoana fizica sau juridica;
– un obiect reprezentat de echipamente utilaje, instalatii in care se
investeste;
– un cost reprezentat de efortul care se face pentru a investi;
Tot Pierre Massé defineste investitiile ca fiind “totalitatea actelor de transformare
a mijl oacelor financiare in bunuri concrete”.
CLASIFICAREA INVESTI TIILOR

Investiiile în active reale cu caracter industrial i/sau comercial pot fi clasificate, la
rândul lor, dup o multitudine de criterii i anume:
În funcie de natura lor, ele pot fi divizate î n dou mari categorii, i anume:
– investiii materiale, reprezentate de investiiile în active tangibile;
– investiii nemateriale, în active intangibile destinate creterii competitivitii i
care la ora actual dein, în rile dezvoltate, o pondere de aproape 50% în
valoarea total a investiiilor realizate de întreprinderi.
În funcie de destinaia cheltuielilor de investiii, se disting:
– investiii tehnice, privind achiziia, construcia, montajul unor maini, utilaje,
instalaii, mijloace de transport etc.;
– investiii în resurse umane destinate formrii, calificrii, specializrii
personalului;
– investiii comerciale destinate reelei de distribuie, activitii de marketing,
activitii de publicitate etc. ;
– investiii destinate proteciei mediului;
– investiii cu caracter social des tinate ameliorrii condiiilor de munc ale
salariailor (grdinie, cantine, cluburi sportive etc.) În funcie de structura lor
tehnologic:
– lucrri de construcii -montaj; – achiziii de cldiri, utilaje;
– lucrri i explorri geologice etc.
În funcie de destinaia obiectivelor de investiii:
– investiii productive, destinate creterii produciei i profitului; – investiii
neproductive, destinate altor activiti.
Dup modul în care investiiile influeneaz activitatea agenilor economici:

4
– investiii cu efecte directe asupra activitii economice, în obiective destinate
extinderii capacitilor de producie, retehnologizrilor, extinderii reelei de
distribuie etc.;
– investiii cu efecte indirecte asupra activitii economice, în obiective
destinate proteciei mediu lui sau, cu caracter social -cultural etc.
În funcie de modul de execuie al lucrrilor de investiii:
– investiii executate în antrepriz, de ctre uniti specializate;
– investiii executate în regie, de ctre investitori cu fore proprii;
– investiii executate în s istem mixt prin conlucrarea activ a proprietarului cu
antreprenorul.
În funcie de riscul pe care îl implic la nivelul unei întreprinderi:
– investiii de înlocuire, destinate înlocuirii unor echipamente vechi uzate
fizic i/sau moral cu echipamente noi; ele se caracterizeaz, în general, printr -un
risc redus deoarece nu presupun modificri eseniale în volumul de activitate al
întreprinderii, în tehnologia de fabricaie etc.;

– investiii de modernizare, au în vedere reutilarea întreprinderii cu utilaje
mai perf ormante, consolidarea echipamentelor existente; acestea sunt
considerate, de asemenea, investiii cu risc redus ca urmare a faptului c
presupun modificri nesemnificative în volumul de activitate al întreprinderii, în
tehnologia de fabricaie;
– investiii de d ezvoltare, au ca scop satisfacerea cererii în cretere de
produse, servicii, fie prin lansarea de noi produse i servicii, fie prin creterea
capacitii de producie i/sau comercializare a produselor i serviciilor existente;
implic un risc ridicat antrenat de n evoia de lrgire a pieelor de aprovizionare i
desfacere, a forei de munc etc.;
investiii strategice, au ca scop reducerea riscurilor la nivelul întreprinderii implicate de
evoluia progresului tehnic, a concurenei; ele implic un risc considerabil datorat, de
exemplu, extinderii activitii întreprinderii în zone geografice noi, i /sau î n medii
tehnologice i comerciale complet restructurate.

1.2. Sursele de finanțare a investițiilor

Asigurarea la timp a resurselor pentru acoperirea financiara a investitiilor este o
necesitate de prim ordin si un obiectiv al finantelor intreprinderii. Investitiile presupun o
imobilizare insemnata de capital, ceea ce ridica cu acuitate necesitatea procurarii sau
asigurarii acestora astfel incat sa se evite apariti a unor investitii incepute si neterminate
din lipsa de resurse. investitorii nu trebuie sa dispuna neaparat, inca de la inceput, de

5
intreaga suma ce urmeaza sa acopere cheltuielile de investitii. Orice intarziere a
formarii resurselor in raport cu aparitia obligatiilor de plata poate conduce la
intreruperea realizarii investitiilor, la prelungirea termenului de dare in folosinta, la
pierderi efective concretizate in imobilizari de capital in investitii incepute si neterminate.
Asigurarea din timp a resursel or pentru investitii are in vedere capitalul propriu
existent sau posibilitatile certe de largire a acestuia, cat si eventualele imprumuturi
contractate cu bancile sau alte institutii financiare.
SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR PENTRU SOCIETATI
COMERCIA LE SI REGII AUTONOME.
Pentru finantarea investitiilor la nivelul societatilor comerciale cu capital de stat si a
regiilor autonome participa urmatoarele surse:
a) Fondul de amortizare. Prin destinatia sa fondul de amortizare este menit
inlocuirii activel or imobilizate, formand principala resursa proprie de finantare a
obiectivelor de investitii.
b) Profitul. Pentru societatile comerciale profitul reprezinta o resursa importanta
de finantare a investitiilor, atat in cazul inlocuirii, dar mai ales pent ru dezvoltarea si
largirea activelor imobilizate existente si pentru obiective noi.
c) Alte surse. In aceasta categorie intra sumele obtinute din lichidarea activelor
imobilizate, din vanzari de active, precum si din valorificarea unor materiale ce rezulta
din pregatirea terenului pentru constructii, din saparea fundatiilor, din lichidarea
constructiilor provizorii de pe santier etc.
d) Mobilizarea resurselor interne. Spre deosebire de resursele amintite mai sus si
care se depun in cont la banca, mobilizare a resurselor interne pentru investitii, desi
reprezinta o resursa pentru finantarea investitiilor, nu se poate concretiza intr -un cont la
banca.
• RESURSE PENTRU FINAN TAREA INVESTITIILOR IN SECTORUL PRIVAT
Sursele finantarii investitiilor pentru intreprinder ile cu capital privat pot diferi, in functie
de modul de organizare a respectivelor unitati, insa unele dintre ele vor fi, desigur,
comune.
In functie de sursele utilizate, se contureaza doua cai de finantare a
investitiilor.
a) finantarea prin fondu ri proprii
-autofinantare – sau finantare interna
-cresteri de capital:
-noi aporturi in numerar
-incorporarea rezervelor
-conversiunea datoriilor
b) finantarea prin angajamente la termen:
-apelul la economiile publice (imprumuturi obligatare);

6
-imprumut de la institutii specializate;
-credite bancare pe termen mijlociu si lung;
-credit -bail.
1.3. Elementele financiare ale unui proiect de investiție
1.3.1 Cash -flow-urile unui proiect
Cash flow, sau fluxul de numerar, numit adesea și flux de trezorerie, reprezintă
diferența dintre încasările și ieșirile de numerar ale unei societăți, sau ale unui proiect,
pe o perioadă de timp analizată, care poate fi o săptămână, o lună, un trimestru, un an,
sau mai mult. De cele mai multe ori, această perioadă este ega lă cu cea a unui exercițiu
financiar complet.
Cash flow -ul este unul dintre cele mai importante instrumente utilizate de către
manageri, antreprenori, investitori, analiști financiari în fundamentarea deciziilor de
afaceri.
Așa cum tu ai nevoie de oxigen pentru a supraviețui, tot așa și o afacere are nevoie de
fluxuri de numerar pozitive, constante și predictibile pentru a exista.
Informația cuprinsă într -o analiză a fluxului de numerar are o importanță deosebit de
ridicată asupra proprietarilor de afacer i, a conducerii unei societăți, a directorilor de
departamente.
Mai mult, persoanele interesate de analiza cash flow -ului nu se limitează la persoanele
din interiorul societății:
• Investitorii iau decizia de a investi într -o nouă afacere, pe baza capacității acelei
afaceri de a genera profit.
• Creditorii oferă capital, însă solicită rambursarea sa la timp, împreună cu
dobânda cuvenită.
1.3.2. Durata de viața a proiectului de investiție
Un proiect de investitii a re o dinamica specifica pe un interval de timp determinat care
constituie ciclul sau de viata. Proiectul este rezultanta unui proces complex,
transpunerea sa in practica realizandu -se prin activitati si sarcini care au urmatoarele
caracteristici:
Ø sunt identificabile si joaca un rol bine definit in viata proiectului, ceea ce inseamna
ca, orice anomalie de ordin calitativ sau cantitativ in executia unei activitati se poate
reflecta negativ prin compromiterea sau prejudicierea obiectivelor proiectului ;
Ø fiecare activitate are un inceput si un sfarsit bine determinat;
Ø orice activitate este consumatoare de resurse (materiale, umane, de timp), fiecare
dintre acestea avand un cost si o anumita disponibilitate;
Ø orice activitate/sarcina este legata de cel putin o alta activitate /sarcina printr -o
relatie de anterioritate (de precedenta) care, din punct de vedere tehnologic, arata ca,
ea nu poate sa inceapa daca si numai una dintre acele activitati cu care este in relatii de
anterioritate nu e ste terminata (o suprapunere partiala este ac -ceptata in anumite
conditii lucru fiind stabilita specialisti avizati in tehnologia aplicata).

7
Determinarea duratei ciclului de viata a proiectului are doua motivatii:
Evaluare si analiza a oportunitatii si e ficientei proiectului prin care se fundamenteaza
din punct de vedere economic decizia de investitii;
Gestiunea implementarii proiectului respectiv programarea, urmarirea si controlul
executiei lucrarilor.
In primul caz este vorba de o abordare economica cand proiectul este tratat prin prisma
modului cum acesta va contribui la realizarea scopurilor care au stat la baza ideii de
proiect. In acest context sunt realizate elementele necor -porale; studii, rapoarte si alte
documente ce inglobeaza eforturi intele ctuale considerabile (investitia intelectuala a
proiectului). In principal este studiat prin metode specifice, influentele asupra situatiei
economice si financiare a promo -torului, sau impactul in plan economic si social la nivel
macro sau mezoeco -nomic. D in aceasta cauza, ciclul de viata incepe cu ideea de
proiect si se inche -ie cu dezinvestitia, prin dezafectare sau cesiune. Perioada pe care
se obtin efec -tele, estimate in faza preinvestitionala (economice, sociale etc.), este
numita perioada de viata uti la (de exploatare) a proiectului, indispensabila in derularea
analizei economice si financiare.
Luand drept criteriu de definire, specificul activitatilor ce se deruleaza pe parcursul
ciclului de viata al proiectului, acesta se poate imparti in trei etap e semnificative si
anume:
1. Etapa de conceptie (preinvestitionala): constituie pasajul intre idee si actiune.
Este perioada in care se dezvolta o idee de proiect, careia i se funda -menteaza
necesitatea, oportunitatea si eficienta, in cadrul unei d ocumentatii specifice.
Este o etapa ce se finalizeaza prin studii, proiecte, licente, caiete de sarcini, cand sunt
preponderente activitatile intelectuale ce vor constitui cea mai mare parte a
imobilizarilor necorporale. Prin urmare, in aceasta etapa consu mul de resurse fizice
este redus fiind antrenati organismele ce concura la fundamenta -rea si adoptarea
deciziei de a investi, la definirea conceptiei tehnic -constructive si functionale a
proiectului: intreprinzator – beneficiarul de proiect, proiectant, pr oducator – furnizor de
echipamente, organe de sinteza, organe ale puterii publice locale si/sau centrale.
Etapa de implementare (executie) in care creste rolul factorilor ce concura la
transpunerea in practica a proiectului, iar consumul de res urse fizice investitionale este
maxim in raport cu celelalte etape. Ea se desfasoara conform prescriptiilor din
documentatia tehnico -economica de proiect elaborata in etapa anterioara si este
perioada de timp in care resursele alocate sunt transformate pe santier, in elementele
materiale concrete ale viitoarelor capacitati de productie sau de folosinta. Documentatia
tehnico -economica aferenta investitii -lor reprezinta ansamblul informational ce consta in
piese scrise, piese desenate, calcule si determinari care se elaboreaza in vederea
configurarii, promovarii si infaptuirii unei investitii. Referitor la documentatia tehnico –
economica a inves -titiilor se impun cateva precizari, legate de necesitatea
documentatiei tehnico -economice, si anume[1]:
a) pe p lan legislativ, reglementarile actuale vizeaza doar investitiile publice;

8
b) reglementarile sunt imperative sub aspectul continutului si modului de elaborare a
documentatiei tehnico -economice, a procedurilor de licitatie, a lucrarilor de investitii si a
tehnicii de finantare -decontare;
c) pentru investitiile finantate partial prin imprumuturi bancare, documen -tatia tehnico –
economica este impusa prin reglementari specifice elabora -te de bancile comerciale;
d) pentru investitiile autonome sau private n u opereaza, in mod direct, reglementari
imperative, cu privire la necesitatea si continutul cadru al documentatiei tehnico –
economice.
Durata etapei de realizare a proiectului prezinta interes deosebit din punct de vedere al
marimi sale, al consumului de re surse si nu in ultimul rand, al corela -rii si coordonarii
lucrarilor. De aceea, nu trebuie privita ca simpla insumare a duratelor activitatilor ce
concura la implementarea proiectului, care se desfasoara succesiv sau simultan.
Durata de executie se studiaz a cu ajutorul modelelor matematice specifice teoriei
grafurilor sau cu ajutorul graficului Gantt. Aceste modele sunt de un real folos pentru
conducerea operativa a lucrarilor de proiectare si executie.
Cele doua etape prezentate au multe puncte comune si s unt dificil de departajat in
practica. Obiectivul lor comun este de a se crea premisele necesare realizarii scopului
urmarit prin realizarea proiectului. Curba care caracterizeaza din punct de vedere
economic ciclul de viata economica a proiectului este cu rba de evolutie a cash flow -ului.
In procesul de realizare a proiectului, ansamblul constructiilor, instalatiilor, amenajarilor
de teren pe amplasamentul ales, este numit generic 'obiectiv de investitii'. In functie de
amploarea si complexitatea proiectulu i, si din nevoia de a se asigura o buna corelare si
coordonare a activitatilor pe santier, obiecti -vul se poate imparti in 'obiecte de investitii'.
Un obiect de investitii este un element structural al obiectivului, bine definit si delimitat
spatial si fun ctional (atelier, sectie, depozit), care poate sa -si indeplineasca functiunile
pentru care a fost creat in mod autonom, daca i se asigura utilitatile necesare; energie,
apa, combustibil.
2. Etapa de exploatare sau 'durata de viata utila', este perioada in care se obtin,
esalonat, rezultatele utile scontate. Durata de viata utila a proiectului nu trebuie sa fie
confundata cu durata de amortizare contabila a investitiei. Inves -titia este subiect al
procesului de amortizare, prin depreciere care, din punct de vedere contabil, se
constata si se evidentiaza prin diminuarea valorii sale in timp. Deci, din punct de vedere
contabil, durata de viata a investitiei este acel interval de timp i n care imobilizarile se
amortizeaza complet si de regula este stabilit prin acte normative. Astfel, in cazul
amortizarii liniare, cladirile se amortizeaza in 20 -25 ani, echipamentele de lucru, utilajele
in 10 -15 ani, mate -rialul rulant in 5 ani.
Durata de viata utila (perioada de exploatare/functionare) a proiectului se stabileste
analizand marimea urmatoarelor durate ce caracterizeaza un sistem tehnic:
a) durata fizica a activelor imobilizate (echipamente, cladiri) – care se poate determina
relativ exact, pe baza caracteristicilor tehnico -constructive si se ex -prima in timp de
functionare (ore, ani). Prin modele adecvate, luandu -se in considerare cheltuielile de
intretinere si reparatii si valoarea reziduala (de re -vanzare), se poate stabili o marime
optima a acestei durate.

9
b) durata de viata tehnologica este determinata de ritmul schimbarilor tehnologice in
domeniul respectiv de activitate. Marimea sa exprima intervalul de timp dintre momentul
punerii in functiune a echipamentelor / tehnologiei si momentul estimat al aparitiei pe
piata a unui nou echipament / tehnologie cu aceleasi caracteristici functionale dar cu
performante tehnice superioare.
c) durata de viata a produsului este perioada de succes comercial a produsului fabricat
sau perioada de exploata re economica. Aceasta perioada este importanta, mai ales in
cazul proiectelor specifice pe produs (cariere, exploatari forestiere, miniere s.a.) unde
instalatiile nu pot fi reconvertite la disparitia produsului pentru care s -a realizat proiectul.
Cea mai s curta dintre aceste durate se considera durata de viata utila a proiec -tului, de
obicei in procesul de evaluare economica se opereaza cu durate de operare economica
de 5 – 10 ani.
Intr-o abordare tehnicista/gestionara ciclul de viata al proiectului este cu prins intre
momentul aparitiei ideii de proiect si momentul transferului in exploatare si desfiintarea
echipei de proiect.
Terminarea executiei si trecerea la etapa de exploatare constituie un moment important
in viata proiectului. Atunci are loc transferu l de proprietate si de riscuri intre
executant/furnizor si beneficiarul, viitorul proprietar. Pentru depa -sirea acestui moment
important se desfasoara o serie de lucrari pregatitoare (cu precadere in cadrul
sistemelor tehnice complexe) cum ar fi: probe mec anice, rodajul mecanic in gol si in
sarcina, probe de performanta tehnologica, receptia lucrarilor de constructii -montaj, a
punerii in functiune si respectiv a bunei functionari a echipamentelor si instalatiilor.
Finalizarea proiectului este o notiune impo rtanta pentru ca atunci se face trecerea de la
faza de investitie la faza de exploatare, deci de rambursare a datoriilor.
Literatura de specialitate defineste mai multe momente de terminare:
a) Terminarea din punct de vedere fizic a instalatiilor respectiv, finalizarea constructiei
diferitelor elementelor structurale ale unei unitati de productie inclusiv montajul
echipamentelor si instalatiilor de lucru si deci finalizarea contractelor specifice.
b) Finalizarea tehnica este declarat a cand ansamblul realizat functioneaza si reprezinta
momentul la care: toate instalatiile proiectului sunt terminate conform criteriilor impuse
prin contractul de constructie, lucrarile efectuate sunt acceptate de beneficiarul
proiectului/proprietarul, au fost obtinute toate autorizatiile si permisele de functionare,
testele tehnice facute de experti au fost trecute cu succes, expertul emite catre
finantator certificatul care atesta ca toate conditiile de constructie, definite mai inainte,
sunt realizate, f inantatorul accepta certificatul primit de la inginerul independent.
c) Finalizarea din punct de vedere financiar nu poate fi declarata decat dupa finalizarea
tehnica.
Din punct de vedere gestionar, in opozitie cu activitatile de tip operatie, proiectele
prezinta doua trasaturi specifice importante pentru seful de proiect:
• ireversibilitatea deciziilor de gestiune care impune o atenta documentare si analiza
antefactum pentru a se detecta toate consecintele actiunilor ce decurg din deciziile luate

10
si de a lua toate masurile de prevenire, in mod special prin reducerea intervalului de
timp intre decizie si actiune;
• risc sporit datorita faptului ca proiectul este gestionat de regula intr -un mediu ostil cu
factori exogeni de influenta nu intotdeauna bi ne cunoscuti.
De aceea este important ca seful de proiect sa stabileasca o corelatie intre nive -lul de
cunostinte despre proiect si stadiul realizarii sale. Pentru acestia proiec -tul apare ca o
interdependenta intre doua procese:
• un proces de explora re, de achizitie de informatii necesare reducerii incertitudini;
• un proces de actiune, de decizie care reduce gradul de libertate interventie asupra
proiectului.

1.3.3. Rata de rentabilitate dorita ca nivel minim acceptabil

Conform celor discutate în capitolul nr. 3, rata internă a rentabilității este definită drept
soluția ecuației Valoarea Actualizată Netă (VNA) = 0. VNA este o funcție a mai multor
variabile aferente proiectului: costul acestuia (I0), fluxurile de numerar generate (CFt)
(luând în considerare, de asemenea, beneficiile sociale, în cazul indicatorului social),
durata sa (n) și valoarea sa reziduală (RVn), dar totodată este o funcție a ratei de
actualizare (k):

Drept urmare, RIRF este soluția pentru VNAF = 0, iar RIRE este soluția ecuației VNAE
= 0. Practic, această ecuație poate fi
scrisă astfel:

Conform celor menționate anterior, RIR este o rată de actualizare. Impactul ratei de
actualizare asupra diverselor variabile
poat fi dedus dacă se analizezaă relația VNA. Astfel, o ma jorare a ratei de actualizare
va afecta performanța proiectului
întrucât fluxurile de numerar și valoarea reziduală vor fi actualizate la o rată mai ridicată.
Drept urmare, impactul negativ al
ratei de actualizare (respectiv un nivel mai ridicat al ratei d e actualizare) poate
compensa impactul pozitiv al unor fluxuri de
numerar, beneficii sociale și valori reziduale mai mari).

11
În cazul proiectelor care necesită finațare din fonduri publice, tabelul 1: Procesul de
decizie în baza ratelor RIF și RRE
Procesul de decizie în baza ratelor RIRF și RIRE
Eficiența economică (indicatori economici rezultați din
Analiza Cost -Beneficiu)
Da
EIRR > rata
rentabilității cerute Nu
EIRR < rata rentabilității
cerute
Fezabilitate
financiară
(indicatori
financiari) Da RIRF
>
rata rentabilită
ții cerute Proiectele necesită
finanțare pentru a fi
implementate;
beneficiile
economice sunt mai
mari decât costul
implementării. Din punct de vedere financiar
proiectul necesită finanțare
publică dar din punct de
vedere socio -economic
proiectele nu trebuie
implementate. Beneficiile
sociale și economice nu sunt
suficient de relevante.
Nu RIRF
<
rata rentabilită
ții cerute Proiectele sunt
benefice pentru
comunitate dar nu
necesită finanțare
publică. Proiectele nu ar trebui
implementate . Proiectul este
solid din punct de vedere
financiar și poate fi
implementat fără ajutor extern
dar beneficiile sociale sunt
neglijabile.
De asemenea, există anumite cazuri în care RIR poate avea anumite limite ¹:
• În funcție de tipul secvenței de fluxuri, pot exista mai multe RIR – sau chiar niciuna.
Aceasta se datorează faptului că RIR este soluția unei ecuații de gradul n. În acest caz,
criteriul RIR nu poate fi utilizat și tebuie preferat criteriul VNA. Cu toate acetea, orice
serie de date iniți al negative apoi sistematic pozitive permite o singură soluție pentru
RIR ca rată de actualizare în calcularea VNA.
• Utilizarea acestui indicator tinde să reducă atractivitatea proiectelor cu o investiție
inițială majoră sau cele care ating starea de auto -sustenabilitate doar ca urmare a unei
creșteri îndelungate în faza de producție, chiar dacă aceste proiecte prezintă avantaje
mai mari față pe o perioadă ulterioară îndelungată. În acest caz, criteriul RIR trebuie
utilizat cu atenție.
Întrucât RIR este d irect legată de rata de actualizare, viabilitatea proiectului va fi
determinată prin compararea RIR (financiare și economice) rezultate cu ratele de
actualizare financiară și socială actuale utilizate. Pentru ca un proiect să fie luat în
considerare pentru finanțare din fondurile publice, din punct de vedere financiar RIRF
trebuie să fie mai mică decât rata rentabilității financiare cerute (rata de actualizare
financiară actuală utilizată pentru estimarea VNA).

12
Conform celor propuse în cuprinsul unui studiu complementar privind ratele de
actualizare financiară și socială, nivelul ratei de actualizare financiară utilizat în Analiza
Cost-Beneficiu pentru investițiile publice și private, o rată de actualizare de 6% trebuie
utilizată pentru finanțarea proiectelo r publice și de 9% pentru cele private. Luând în
considerare afirmațiile de mai sus, rata rentabilității financiare impusă în procedurile de
evaluare trebuie să se situeze sub ratele indicate mai sus. Trebuie subliniat faptul că
există proiecte care nu sun t adecvate nici din punct de vedere financiar, nici din punct
de vedere economic și trebuie respinse.
Din perspectiva unui investitor privat, cu cât RIR este mai mare, cu atât este mai mare
performanța proiectului – atât timp cât nu se iau în considerare r iscurile proiectului. Din
acest punct de vedere, pare rezonabil să se fixeze o limită mai joasă pentru indicatori,
însă nenatural să se considere că un nivel prea ridicat al performanței ar trebui să
conducă la respingerea proiectului.
Această abordare ar e anumite limitări dacă fondurile provin din surse publice (naționale
sau internaționale). Dacă un proiect este prea performant, de ce mai trebuie ca acesta
să aibă nevoie de finanțare publică? În condițiile în care investitorii privați consideră o
mare op ortunitate folosirea fondurilor private într -un proiect cu RIR mare și performanța
proiectului de investiții, va crește astfel valoarea companiei?
Mai mult, o creștere a finanțării publice poate determina o creștere a unor probleme
instituționale, gen cor upție, birocrație etc. De aceea se recomandă luarea în
considerare și a unei limite superioare pentru RIRF pentru proiectele private finanțate
din fonduri publice (numite în continuare RIRFPP); această limită superioară va
reprezenta în același timp limita inferioară pentru proiecte de investiții private finanțate
exclusiv din fonduri private.
Pentru a lua în considerare o astfel de limită superioară, metodologia se va baza pe
compararea diferențelor de costuri de finanțare pentru alternative de investiții de pe
piața financiară. De exemplu, dacă RIRFPP este mai mare decât costul datoriilor
(eventual, corectată pentru a lua în considerare deducerile la impozite), proiectul de
investiții generează valoarea economică pozitivă adaugată în contextul finanțării
bancare (investitorul privat folosește un credit de pe piața de profil pentru a obține
resursele necesare pentru a -și finanța investiția), astfel încât nu există niciun motiv
rațional pentru a utiliza finanțare publică.
Sunt două aspecte care trenuie să fie luate în considerare – abordarea privind costurile
și riscurile .

1.4. Indicatori de evaluare a fezabilității
Indicatorii furnizează informațiile necesare pentru evaluarea unui proiect/program,
pentru parametrii care însoțesc și caracterizează evaluarea ex-ante, intermediară, finală
și ex -post. Orice indicator stabilit în aceeași formă și conținut trebuie regăsit pe
parcursul întregii derulări a proiectului/programului.
Sistemul de indicatori pentru evaluarea proiectului/programului trebuie să fie armoni zat
cu obiectivele, rezultatele și impactul propuse pentru a fi atinse prin realizarea
proiectului/programului.

13
Un indicator este o informație identificabilă și ușor de înțeles. Un sistem de indicatori se
construiește pornind de la identificarea informați ilor necesare pentru stabilirea nivelului
de performanță al unui proiect/program.
În conformitate cu principalele criterii de evaluare se deosebesc:
a) indicatorii de relevanță – se construiesc pornind de la evaluarea nevoilor pe care
proiectul/programul intenționează să le acopere;
b) indicatorii de eficiență – se referă la măsura în care rezultatele
proiectului/programului au fost atinse cu minimum de resurse;
c) indicatorii de eficacitate – sunt cei prin care se exprimă măsura în care prin
rezultatele unui proiect/program au fost îndeplinite obiectivele;
d) indicatorii de impact net – cuantifică efectele nete ale proiectului/programului
asupra grupului țintă;
e) indicatorii de sustenabilitate – se referă la măsura în care programul/proiectul
supraviețuiește după încheierea finanțării prin care a fost înființat;
f) indicatorii de performanță – se referă la toți indicatorii menționați mai sus care
sunt constru iți pe baza criteriilor de evaluare și nu numai.
După informațiile vizate se pot elabora:
a) Indicatori de context – sunt cei care se referă la elementele care pot influența
rezultatele proiectului/programului, însă nu fac parte din acesta. Indicatorii d e context
pot avea astfel o influență majoră asupra rezultatelor programelor și proiectelor.
Acestea pot fi alterate masiv sub influențe externe programului. De aceea evoluția
contextului trebuie, pe cât posibil, analizată, monitorizată și anticipată;
b) Indicatori ai proiectului/programului – sunt cei care oferă informații despre un
anumit program sau proiect, afectează rezultatele acestuia și reprezintă elemente
intrinseci ale proiectului/programului. Acestea sunt informații clare, care pot fi colectate
în mod sistematic, pe tot parcursul desfășurării programului și care stau la baza
sistemului de monitorizare și evaluare.
În funcție de etapele specifice în desfășurarea unui proiect/program se deosebesc
indicatori de resurse (input), indicatori de ieșire (output), indicatori de rezultat (outcome)
și indicatori de impact.
Indicatorii de resurse sunt cei prin care se măsoară resursele disponibile, gradul de
consum al resurselor, în orice moment al proiectului/programului. Acest tip de indicatori
se referă la toate tipurile de resurse: umane, organizaționale, materiale, de timp etc.
Rolul acestora este de a furniza informații legate de resursele disponibile. În cadrul

14
monitorizării indicatorii de resurse arată în fiecare moment din viața proiectului gradul
de epuizare a resurselor, iar în cadrul procesului de evaluare, indicatorii de resurse
arată în ce măsură s -a consumat bugetul, dacă acesta a fost depășit, care au fost
resursele necesare pentru anumite activități etc. Exemple de indicatori de resurse:
buge tul total al proiectului; numărul persoanelor implicate în implementarea proiectului;
proporția; proporția finanțării din fonduri publice, autofinanțării, finanțării din alte fonduri;
valoarea echipamentului disponibil.
Indicatorii de ieșire exprimă produs ele directe ale activităților unui proiect/program.
Ieșirile se referă la tot ceea ce a fost obținut prin consumarea resurselor. Exemple tipice
de indicatori de ieșire: numărul de articole în reviste; de articole în materialele
conferințelor; numărul monog rafiilor; numărul brevetelor obținute; numărul prezentărilor
făcute.
Complexitatea cunoașterii impune luarea în considerație în cadrul evaluărilor și a altor
forme de ieșire decât textele academice, cum ar fi înregistrări audio -vizuale; software de
calcul ator și baze de date; desene tehnice; modele de lucru; lucrări majore în producție
sau la expoziții; lucrări de artă majore; documente sau rezumate de politici; rapoarte de
cercetare sau tehnice; cazuri legale; hărți; traduceri sau editare de lucrări major e în
cadrul standardelor academice.
Indicatorii de rezultat se referă la beneficiile imediate care sunt resimțite ca urmare a
proiectului/programului de către beneficiarii direcți sau indirecți. Spre exemplu:
contribuția cercetării la progresul cunoașteri i științifice academice.
Indicatorii de impact reprezintă consecințele ulterioare ale proiectului/programului pe
termen mediu și lung. Ei pot fi cantitativi și calitativi și se referă la contribuțiile
rezultatelor cercetării pentru societate, cultură, med iu și economie.
Impactul cercetării în plan economic se poate manifesta prin productivitate îmbunătățită;
valoare adăugată la creșterea economică și crearea bunăstării; îmbunătățirea bazei de
competențe; creșterea ocupării forței de muncă; costuri reduse, capacitate de inovare și
competitivitate la nivel global crescută; îmbunătățiri în furnizarea serviciilor, precum și
beneficii economice care nu pot fi cuantificate și care rezultă din perfecționările
politicilor sociale și publice.
Impactul cercetării p e plan social se poate manifesta prin schimbări în atitudinea
comunității, influență asupra evoluțiilor sau abordărilor în societate în general; dezbateri
publice în cunoștință de cauză și îmbunătățiri în elaborarea politicilor; îmbunătățirea
cunoștințelor națiunii; întărirea echității; îmbunătățiri în sănătate, asigurare și securitate;
îmbunătățirea atașamentului social și a nivelului de securitate și de drepturi politice.

15
Impactul cercetării în domeniul mediului se poate manifesta prin îmbunătățiri al me diului
și al modului de viață; reducerea deșeurilor și a poluării; o mai bună gestionare a
resurselor naturale, reducerea consumului de combustibili fosili; asimilarea de tehnici de
reciclare; reducerea riscurilor asupra mediului, inițiative de conservare, conservarea
biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice; soiuri de plante și rase de animale
îmbunătățite și adaptare la schimbările climatice.
Impactul cercetării în plan cultural se poate manifesta prin sprijinirea unei înțelegeri mai
bune a specificului ca națiune și societate; înțelegerea modului în care ne raportăm la
alte societăți și culturi; stimularea creativității în cadrul comunității; contribuție la
conservarea și îmbogățirea patrimoniului cultural și înaintarea de noi idei și noi m oduri
de experiență pentru națiune.
1.4.1. Valoarea Actualizată Neta

Criteriul VAN presupune calculul valorilor actualizate ale fluxurilor de lichiditi estimate a
fi obinute de -a lungul duratei de via a proiectului investiional, inclusiv a celor rezultate
din lichidarea activului (valoarea rezidual), însumarea lor, i efectu area diferenei dintre
suma astfel obinut i costul proiectului sau, cash -flow-ul iniial (actualizat, la rândul lui, în
cazul ealonrii realizrii investiiei respective de -a lungul unui orizont de timp mai larg).
Rata folosit în vederea actualizrii este cost ul mediu ponderat al capitalului destinat
finanrii proiectului respectiv. Formula de calcul a VAN este urmtoarea:
𝑉𝐴𝑁=−𝐼0+∑(𝐶𝐹𝑡
(1+𝑟)𝑡+𝑉𝑟𝑒𝑧
(1+𝑟)𝑘)𝑛
𝑡=1
unde:
I0 = costul investiiei;
CFt = cash -flow-ul aferent anului t;
Vrez = valoarea rezidual;
r = rata de actualizare (costul mediu ponderat al capitalului investit în
proiect).

Ca regul de decizie, VAN determin urmtoarele opiuni:
– acceptarea proiectului dac VAN ≥0;
– respingerea proiectului dac VAN <0.

16
În cazul deciziilor d e selecie între proiecte de investiii mutual -exclusive (concurente)
este preferat proiectul cu VAN maxim. Deci, potrivit acestui criteriu, un proiect de
investiie este considerat cu atât mai eficient cu cât degaj o valoare mai mare a
VAN.
Semnificaia VAN pentru un investitor este urmtoarea:
– dac VAN>0 rata de rentabilitate estimat(RIR) > rata de rentabilitate dorit ca
nivel minim acceptabil (r);
– dac VAN=0 rata de rentabilitate estimat(RIR) = rata de rentabilitate dorit ca
nivel minim acce ptabil (r);
– dac VAN<0 rata de rentabilitate estimat(RIR) < rata de rentabilitate dorit ca
nivel minim acceptabil (r).
1.4.2. Indicel e de Profitabilitate ( IP )
Indicele de profitabilitate este un criteriu complementar VAN. El se determin ca un
raport între mrimea total actualizat a fluxurilor de lichiditi estimate a fi obinute de -a
lungul duratei de via a proiectului i costul proiectului sau, cash -flow-ul iniial (actualizat,
la rândul lui, în cazul ealonrii realizrii investiiei respective de -a lungul unui orizont de
timp mai larg).
Formula de calcul a indicelui de profitabilitate (IP) este urmtoarea:

Unde:
• IP = indicele de profitabilitate;
• t = numărul de ani al perioadei de implementare a investiției;
• Ij = valoarea efortului investițional realizat în anul j;
• a = rata de actualizare;
• n = numărul de ani al perioadei de previziune explicită (implementare + exploatare);
• CFt = fluxul de numerar net operațional estimat a fi generat de exploatarea investiției
în anul I;

Vrez = valoarea reziduală a investiției la sfârșitul anului n (ultimul an al perioadei
de previziune explicită). Se atrage atenția asupra faptului că valoarea fluxurilor de
numerar înregistrată lanumărător nu reprezintă o însumare a valorilor anuale nominale,
ci o însumare a valorilor prezente ale fluxurilor nete operaționale estimate a fi generate
de investiție.val oarea reziduală a investiției la sfârșitul anului n (ultimul an al perioadei
de previziune explicită). Se atrage atenția asupra faptului că valoarea fluxurilor de

17
numerar înregistrată lanumărător nu reprezintă o însumare a valorilor anuale nominale,
ci o însumare a valorilor prezente ale fluxurilor nete operaționale estimate a fi generate
de investiție. Astfel, fluxurile sunt evaluate folosind o rată de randament de referință (ca
rată de actualizare). În concluzie, valoarea de la numărător arată valoarea prezentă a
fluxurilor de numerar net operaținal estimate, adică valoarea investiției care s-ar impune
a fi efectuată în prezent laun randament egal cu rata de actualizare pentru a obține în
viitor efecte egale cu fluxurile denumerar net operaținal estimate a fi generate de
investiția analizată.Valoarea înregistrată la numitor reflectă sumele investite efectiv
pentru obținerea efectelor estimate (sume care sunt și ele actualizate).

Din aceast ă formul ă se observ ă că indicele de profitabilitate exprim ă mărimea totală
actualizat ă a fluxurilor de lichidi ți obinut ă pe unitate monetar ă de capital investit.
Regulile de decizie, pe baza acestui criteriu, sunt urmtoarele:
– dac IP ≥1 proiectul se accept;
– dac IP <1 proiectul se respinge.
În cazul deciziilor de selecie între proiecte de investiii mutual -exclusive (concurente)
este preferat proiectul cu IP maxim. Deci, potrivit acestui criteriu, un proiect de investiie
este considerat cu atât mai eficient cu cât degaj o valoare mai mare a IP .
Semnificaia IP pentru un investitor este aceeai ca i în cazul VAN -ului:
– dac IP>1 rata de rentabilitate estimat(RIR) > rata de rentabilitate dorit ca nivel
minim acceptabil (r);
– dac IP=1 rata de rentabilitate estimat(RIR) = rata de rentabilitate dorit ca nivel
minim acceptabil (r);
dac IP<1rata de rentabilitate estimat(RIR) < rata de rentabilitate dorit ca nivel minim
acceptabil(r).

1.4.3. Rata Internă de Rentabilitate (RIR)
Criteriul VAN exprim eficiena unui proiect de investiie în termenii unei sume monetare.
Performana acestuia poate fi exprimat îns, i procentual, sub forma unei rate de
rentabilitate (RIR). Rata intern de rentabilitate (RIR) reprezint rata de rentabilitate
estimat a proiectului de investiie, calculat pe baza cash -flow-urilor previzionate ale
acestuia.
Potrivit metodologiei de calcul, RIR-ul poate fi definit ca reprezentând rata de
actualizare care determin egalitatea între valoarea actualizat a cash -flow-urilor estimate,
de-a lungul duratei de via a proiectului de investiie (incluziv valoarea rezidual), i
valoarea capitalului investit (cash -flow-ul inițial).

Formula care st la baza calculului RIR-ului este urmtoarea:

18

unde: RIR = rata de intern de rentabilitate estimat a fi degajat de proiect.
Luarea deciziei de acceptare -respingere a proiectului de investiie pe baza RIR-ului,
implic compararea ratei de rentabilitate calculate, pe baza formulei de mai sus (RIR-ul
estimat al proiectului), cu rata de rentabilitate dorit ca nivel minim acceptabil (r).
Regulile de decizie pe baza acestui criteriu sunt urmtoarele:
– dac RIR (rata de rentabilitate estimat) ≥ r (rata de rentabilitate dorit ca nivel
minim accepatbil) proiectul se accept;
– dac RIR (rata de rentabilitate estimat) < r (rata de rentabilitate dorit ca nivel
minim accepatbil) proiectul se respinge.
În cazul deciziilor de selecie între proiecte de investiii mutual -exclusive (concurente)
este preferat proiectul cu cea mai mare rat intern de rentabilitate.
Din definiia de mai sus rezult c RIR-ul unui proiect de investiie reprezint rata de
actualizare pentru care VAN=0 i IP=1. Deci, exist urmtoarele relaii:

– dac r =RIR , VAN=0 i IP=1
– dac r < RIR , VAN >0 i IP >1;
– dac r >RIR, VAN <0 i IP <1.
Rata de rentabilitate, astfel obinut, este numit rat intern, deoarece este intrinsec unui
proiect de investiie depinzând, în mod exclusiv, de caracteristicile acestuia: mrimea
capitalului investit, cash -flow-urile estimate a fi degajate de-a lungul duratei de via a
proiectului, periodicitatea obinerii cash -flow-urilor, valoarea rezidual estimat etc.
Calculul RIR-ului se realizeaz în Excel.

1.4.4. Termenul de recuperare a capitalului investit
Termenul de recuperare (TR) a sumei alocate pentru investiții exprimă numărul de ani
de recuperare, prin cash -flow-urile anuale (CFt) a capitalului investit (I0). Dacă, în
exploatare, investiția va degaja cash -flow-uri constante, atunci termenul de recuper are
se determină simplu prin raportul dintre investiția inițială (I0) și cash -flow-urile anuale
constante (CF): TR = I0/CFt. Dacă însă investiția va degaja cash -flow-uri anuale
inegale, atunci calculul TR este mai dificil. Se urmărește succesiv seria de ca sh-flow-uri
anuale și se reține anul în care investiția inițială este integral recuperată. Dacă este
nevoie, se determină inclusiv fracțiunea de an pentru acoperirea totală a investiției I0.
Mărimea TR se compară cu un termen de referință ales de cele mai multe ori arbitrar
(poate în raport cu aversiunea față de risc a decidenților). Piața sau sectorul industrial
nu oferă referințe fiabile. Dincolo de neglijarea cash -flow-urilor ulterioare TR și de
subiectivitatea termenului de referință, termenul de recupe rare mai are un inconvenient:

19
ignoră valoarea timp a banilor (a cash -flow-urilor). Toate cash -flow-urile luate în calculul
TR au o valoare timp egală, indiferent în ce an apar. Acest ultim dezavantaj poate fi
depășit prin luarea în calculul TR a cash -flowu rilor actualizate . Se urmărește deci
acoperirea integrală a investiției inițiale prin seria de cash -flow-uri discontate.
1.5. Analiza de senzitivitate a proiectului de investiție
În contextul elaborării unei analize a costurilor și beneficiilor pentru un anumit proiect
trebuie parcurse câteva etape, printre care și analiza riscurilor. Următoarele faze sunt
parcurse în evaluarea riscurilor:
• Analiza de senzitivitate
• Distribuția de probabilitate a variabilelor critice
• Analiza riscurilor
• Evaluarea nivelelor acceptabile de risc
• Prevenirea riscurilor
Analiza de senzitivitate studiază modul în care variația rezultatului numeric al unui
proiect poate fi atribuită cantitativ unor surse diferite de variație a parametrilor de intrare
(input) de bază. Astfel, aceasta asigură verificarea robusteții rezultatelor numerice ale
unui proiect și, mai exact, subliniază riscurile majore ce pot afecta întregul ciclu al
proiectul ui, începând cu implementarea acestuia.
O analiză de senzitivitate constituie studiul privind modul în care variația rezultatului
unui proeict (numeric sau altfel) poate fi atribuită, calitativ sau cantitativ, unor diverse
variații ale parametrilor de intr are. Astfel, aceasta permite evaluarea rezultatelor, pe
măsură ce translatează gama (intervalele de încredere) parametrilor fundamentali
(input) ai modelului în game (intervale de încredre) de variabile (rezultate) economice.
Econometricianul Edward Leamer afirmă în mod clar: " O inferență fragilă nu este
demnă de luat în serios. Toate disciplinele științifice și -au stabilit o rutină din a
supune inferențele lor studiilor de fragilitate. De ce ar fi economia diferită? Lucrul
de care avem nevoie constă în ana lize de senzitivitate organizate. " (Leamer,
1985).
Analiza de senzitivitate utilizată pentru a măsura riscul ia în considerare identificarea
factorilor care au cea mai mare influență asupra valorii actualizate nete, în general, iar
în particular, cu privir e la proiectele cu finanțare UE, asupra ratelor financiare și
economice rezultate din modelarea financiară a Analizei CostBeneficiu (ACB) (inclusiv
rata decalajului de finanțare în cazul proiectelor de investiții unde este cerută) și indică
impactul acesto ra pe durata înregului ciclu al proiectului. Analiza de senzitivitate poate
ajuta la identificarea opțiunilor de proiectare slabe și evidențiază necesitatea obținerii
de informații suplimentare cu privire la anumite variabile. De asemenea, aceasta poate
ajuta la transpunerea ideii de crize ale proiectului.

20
Procedura care trebuie urmată în vederea efectuării unei analize de senzitivitate
include următoarele etape:
A. identificarea variabilelor
B. eliminarea variabilelor dependente din punct de vedere deter minist
C. analiza de elasticitate
D. alegerea variabilelor critice

21
Cap II ANALIZA EFICIENȚEI PROIECTULUI DE INVESTIȚII

22

23

[1] Ordinul M.F. nr. 32/15 ianuarie 1993 cuprinzand Normele metodologice privind
investitiile ce se finanteaza potrivit legii de la buget; H.G. nr. 592/2 noiembrie 1993,
M.O. Partea I, nr. 281/2 decembrie 1993 privind pro -cedurile de organizare a licitatiilor
¹ Comisia Europeană, Manual priv ind Analiza financiară și economică a proiectelor de
dezvoltare, Luxemburg: Oficiul de Publicații Oficiale al Comunității Europene, 1997 –
XXXV, p. 313.