INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [623123]

CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL
ELEVILOR DE LICEU

MOCANASU ALEXANDRA I OANA

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
CAPITOL 1. DELIMITĂR I CONCEPTUALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
1.1 SCURT ISTORIC AL CONS UMULUI DE DROGURI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 5
1.2 DEFINIȚII ALE DROGURI LOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
1.3 CRITERII LEGALE ȘI ME DICALE DE DEFINIRE A ABUZULUI DE DROGURI ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.4 CLASIFICAREA DROGURIL OR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 7
Droguri legale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
Droguri ilegale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
CAPITOL 2 . TEORII PRIVIND CON SUMUL DE DROGURI ………………………….. ………………………….. ………………. 20
2. 1 TEORII PSIHOLOGICE PR IVIND CONSUMUL DE DR OGURI ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
2. 2 TEORII SOCIOLOGICE PR IVIND CONSUMUL DE DR OGURI ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
2. 3 TEORII BIOLOGICE ASUP RA CONSUMULUI DE DRO GURI ………………………….. ………………………….. ………………………… 29
CAPITOL 3. EVOLUȚIA LUPTEI ÎMPOT RIVA TRAFICULUI ȘI C ONSUMULUI DE DROGURI ………………. 36
3.1 EVOLUȚIA LUPTEI ÎMPOT RIVA TRAFICULUI ȘI C ONSUMULUI DE DROGURI PE PLAN INTERN ȘI
INTERNAȚIONAL LEGISLATII SI SERVICII DE PREVENTI E ………………………….. ………………………….. ………………………… 36
3.1.1 Reglementări internaț ionale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 36
3.2.2 Reglementări interne în materie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 38
3. 5 ACTIVITATEA ACTUALĂ D E PREVENIRE A CONSUM ULUI ILICIT DE DROGU RI ÎN ȘCOLI ERROR ! BOOKMARK NOT DEFINED .
3. 6 PROGRAMELE A.N.A – PREVENIREA ÎN ȘCOLI ………………………….. ………………… ERROR ! BOOKMARK NOT DEFINED .

CAPITOL 4. MICRO -ANALIZA PRIVIND PREV ALENȚA CONSUMULUI DE DROGURI …………………………. 45
4.1 SCOPUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 45
4.2 OBIECTIVELE CERCETĂRI I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 45
4.3 IPOTEZE DE L UCRU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 45
4.4 METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE UTILIZATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 46
4.4.1 Ancheta prin chestionar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 46
4.5 LIMITE ALE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 47
4.6 UNIVERSUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 48
4.7 PREZENTAREA REZUL TATELOR ȘI INTERPRE TAREA LOR ………………………….. ………………………….. ……………………….. 51
4.7.1 Analiza claselor a IX -a ………………………….. ………………………….. …………………… Error! Bookmark not defined.
4.7.2 Analiza claselor a XII -a ………………………….. ………………………….. …………………. Error! Bookmark not defined.
4.7.3 Analiză comparativă între licee ………………………….. ………………………….. ………. Error! Bookmark not defined.
4.8 CONCLUZII REFERITOARE LA PARTEA DE MICRO-CERCETARE ………………………… ERROR ! BOOKMARK NOT DEFINED .
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 46
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

Introducere

Consumul de droguri constituie, o importantă problemă socială care are multiple
consecințe economice, juridice, criminologie și medicale, pe termen lung, care
influențează negativ atât viața indivizilor, cât și a comunităților. (Rădulescu, 1999 ).
Din punct de vedere social, consumul de droguri are efecte la fel de nocive, deoarece
antrenează un lung șir de consecințe negative asupra potențialului pro ductiv și
reproductiv al membrilor societății ca și asupra resurselor de sănătate și bunăstarea a
acesteia.( Rădulescu, 1999 ).
Ca problemă socială nu atât consumul, cât depende nța de droguri este importantă. În
numeroase cazuri, consumul poate fi o cazional si nu generează, obligatoriu, dependență.
În schimb, starea de dependență față de anumite substanțe chimice, utilizate pentru a
produce efecte agreabile ori pentru a evita durerea și disconfortul, are multiple efecte
negative din punct de vedere p sihologic și fiziologic. Asemenea efecte negative
determină modificări ireversibile cu caracter fizic și psihic, care afecteză profund starea
de sănătate a individului. De exemplu, marijuana, despre care se spune că are efecte mai
puțin nocive decât tutunu l sau alcoolul, dăunează memoriei și percepției. Ca orice
problemă socială, consumul si abuzul de droguri are o dimensiune obiectivă și una
subiectivă.
Din punct de vedere obiectiv, utilizarea drogurilor constituie o amenințare serioasă
pentru vi ața și sănătatea oamenilor. Din punct de vedere subiectiv, consumul de droguri
este privit și definit de diferite categorii de public ca având un caracter “problematic”.
Dincolo de caracterul ei obiectiv, problema socială a drogurilor are o dimensiune
subiectivă, deoarece este o situație definită de oameni ca fiind problematică și care
trebuie rezolvată într -un fel sau în a ltul. (Rădulescu, 2006 ).
Lucrarea „Consumul de droguri in randul elevilor de liceu” prezintã pe parcursul a
patru capitole informații p rivind cunoștințele, atitudinile, percepțiile și prevalența
consumului de droguri în rândul elevilor a două licee din Municipiul Bârlad, județul
Vaslui. Măsurarea nivelului de cunoștințe al elevilor despre droguri și efectele acestora
este importantă pentr u a determina dacă și în ce măsură adolescenții sunt conștienți de
consecințele con sumului de astfel de substanțe. În egală măsură, evaluarea prevelanței
consumului de droguri în rândul liceenilor reprezintă un prim pas spre conturarea unei
imagini asupra măsurii în care adolescenții sunt consumatori, asupra tipologiei de droguri
consumate și asupra frecvenței cu care le consumă.

Ca structurã, lucrarea este compusã dintr -un prim capitol de noțiuni generale privind
consumul de droguri: un sc urt istoric al consumului de droguri în societatea umană, o
clarificare a conceputului de ”drog”, o trecere în revistă a principalelor categorii de
droguri și a principalelor caracteristici ale acestora.
Tema de studiu a celui de -al doilea capitol teoreti c o reprezintă principalele teorii
explicative ale consumului de droguri, atât la nivel pshihologic, medical dar și social.
Cel de -al treilea capitol este dedicat detalierii evoluției luptei împotriva consumului de
droguri, exemplificând principalele regle mentări în materie de droguri pe plan intern și
internațional. Ultimul capitol al tezei reprezintă un studi u explorativ care urmărește să
furnizeze informații privind cunoștințele, atitudinile, percepțiile și prevalența
consumului de droguri în rândul elev ilor a două licee din Municipiul Bârlad, județul
Vaslui pe baza unui chestio nar aplicat pe un eșantion de 180 de elevi din Bârlad,
incluzând tineri care studiază la Colegiul Tehnic „Marcel Guguianu” Zorleni și Colegiul
Național „Ghe. Roșca Codreanu”.
Importanța și actualitatea acestei teme decurg din necesitatea prezentãrii situației
privind dacă și în ce măsură adolescenții sunt conștienți de consecințele consumului de
astfel de substanțe. In egală măsură, evaluarea prevelanței consumului de droguri în
rândul liceenilor reprezintă un prim pas spre conturarea unei imagini asupra măsurii în
care adolescenții sunt consumatori, asupra tipologiei de droguri consumate și asupra
frecvenței cu care le consumă.
Opțiunea de cercetare a apărut tocmai pentru că acest fenomen este unul relativ
recent în societatea noastră, îndeosebi în rândul adolescenților. În plus, faptul că în cercul
de cunoscuți sunt din ce în ce mai mulți cei care aleg să consume acest tip de substanțe, a
reprezentat un motiv în plus pentru a cerceta acest subiect. Cu toate acestea, este cunoscut
faptul că tematica consumului de droguri nu este una facil de investigat , atât din
cauza percepției la nivelul societății cu privire la acest subiect, cât și din cauza
inconfortului creat în momentul chestionării.
Adolescenții se luptă să devină independenți și să-și găsească propria identitate.
Participând, împreună cu grupul, la o activitate pe care societatea o interzice,
adolescenții își afirmă independența. În plus, adolescenții care nutresc resentimente
față de proprii părinți află o plăcere deosebită în a frecventa un anturaj pe care
părinții îl dezaprobă. Așadar, plictiseala, deznădejdea, incapacitatea comunicării cu
părinții, rezultatele școlare slabe, absența prietenilor sunt factori care grăbesc
refugierea tinerilor în toxicomanie. Tinerii adulți diagnosticați în adolescență sau la
începutul maturității cu probleme legate de droguri au demonstrat capacitatea de a
învinge respectivele probleme odată cu maturizarea. Mulți tineri demonstrază că au
capacitatea de a lăsa în urmă experiențele cu droguri și consumul abuziv din tinerețe
atunci când se confruntă cu responsabilități existențiale mai ample.

Capitol 1. Delimit ări conceptuale
1.1 Scurt istoric al consumului de droguri
În toate societățile și în toate timpurile, oamenii au consumat droguri. În perioada
preistorică s -au utilizat rădăcini, ierburi, frunze în scop terapeutic pentru calmarea
durerilor și vindecarea anumitor afecțiuni, dar s -a constatat în afara senzațiil or plăcute și
unele stranii care deformau trecerea timpului, percepția sunetelor și a culorilor. Erau
folosite în cadrul ceremoniilor religioase și ritualurilor mistice având în vedere efectele
pe care le produc asupra organ ismului uman. (Buzatu , 2012 ).
Administrate corect și rațional, drogurile au fost o binefacere pentru medicină. Din
nefericire însă, ele au început să fie folosite abuziv, determinând în timp, treptat o gravă
problema a umanității, un adevărat dezas tru social. (Rășcanu, 2008 ).
Unele societăți au fost extrem de permisive față de acest consum, altele, mai ales cele
contemporane, au elaborat o serie de interdicții ale acestui consum. În acest sens,
“rațiunea pentru acceptabilitatea unui anumit drog este ilogică. În mod frecvent, un drog
care este favorizat de cultura dominantă este acceptat, în timp ce unul care este asociat cu
o anumită subcultură este prohibit”. (Rădulescu, 2006, p.17).
Motivațiile consumului de droguri au fost și sunt, în continuare, extrem de diverse:
modificar ea conștiinței și comportamentului, ușurarea durerilor, optimizarea stării de
bine, realizarea unor performanțe, explorarea sinelui etc.
1.2 Definiții ale drogurilor
Etimologia cuvântului “drog” nu este întru -totul și exact cunoscută. Pentru cea mai
mare parte a literaturii moderne, este un cuvânt de origine olandeză – droog – substanță
uscată. Savanții francezi Claude Saumaise și Gilles Ménage consideră că termenul derivă
de la droga plecând de la cuvântul din limba persană dr oa – aromatice. (Buzatu 2012 ).
Un drog ilegal este o substanță chimică, naturală sau sintetică, care, spre deosebire de
medicamente, acționează asupra creierului, producând stări euforice, tulburări psihice,
halucinații, reacții paranoice etc. Exceptând drogurile ilegale, există și drog uri legale,
dintre care, alături de alcool, cofeină si tutun, cea mai mare parte este constituită de
medicamente.
Dacă ignorăm deosebirea dintre droguri legale și ilegale, cea mai simplă și mai la
îndemână definiție a drogului se referă la un set de substa nțe cu anumite proprietăți
chimice și efecte biologice. (Rădulescu , 2006 ).
Abraham, P.,(2005, p. 27) aduce în atenție că multitudinea contextelor în care
problematica drogurilor este analizată, face dificilă definirea termenului de drog și
necesitatea includerii în defininirea termenului a reglementărilor legislative privind
substanțele interzise, făcându-se astfel diferențierea între drogurile legale și cele ilegale.
Sociologul American Erich Goode, sublinia că orice definiție a drogului trebuie să i a în
considerare dimensiunea socială, culturală și contextuală: “Conceptul de drog este, în
același timp, un artifact cultural, o invenție socială, care se aplică la anumite tipuri de

substanțe în context sau locații specifice. Societatea definește ce este un drog, iar această
definiție social modelează atitudinile noastre față de clasa de substanțe astfel etichetate”.
(Goode, 1999)
În perioada contemporană, termenul de drog, ca atare, este asociat numai cu
substanțele interzise (cu drogurile ilegale), deși în limba engleză aceeași noțiune este
utilizată pentru a desemna diversele medicamente. Pentru acest motiv, cea mai mare parte
a populației nici nu consider alcoolul sau tutunul ca fiind droguri. În sens psiho -activ,
alcoolul este, totuși, un drog, deoare ce este luat în scopuri recreative, adică pentru
efectele sale care influențează psihismul individului.
Referindu -se la modul în care oamenii percep efectele drogurilor, Goode diferenția trei
poziții principale:
Poziția absolutist – susținută de ac eia care cred că toate drogurile au efecte dăunătoare,
indiferent de contextul în care se consumă și de caracteristicile consumatorilor.
(1) Poziția moderată – susținută de aceia care consider că folosirea drogurilor legale,
precum alcoolul, tutunul, cafeaua s au medicamentele prescrise de medici, nu este
dăunătoare, ci, dimpotrivă, dacă aceste droguri sunt consumate în mod adecvat, pot avea
chiar efecte pozitive.
(2) Poziția legalistă – pentru reprezentanții acestei poziții, drogurile legale, așa cum
sunt medicamen tele, nu trebuie considerate ca fiind droguri. Numai legea este aceea care
determină ce este un drog. (Rădulescu, 2006 ).
1.3 Criterii legale și medicale de definire a abuzului de droguri
Deosebirea dintre consumul și abuzul de droguri este dificil d e descris sau interpretat
mai ales de către public. Experții sunt, de fapt, cei care fac această deosebire, prin analiza
contactului pe care îl au cei care abuzează de droguri cu serviciile medicale și cu
autoritățile de control social.
În mod general, în literatura de specialitate, abuzul de droguri este definit ca fiind
“consumul unor droguri inacceptabile (ilegale) și folosirea excesivă sau inadecvată a unor
droguri acceptate (legale), în așa fel încât pot produce prejudicii fizice, psihice sau
sociale” (Conform cu Erich Goode, 1999, p.62).
Drogurile ilegale, care creează dependență, sunt dăunătoare pentru organism,
indiferent de doza folosită. Pe de altă parte însă, multe alte droguri al căror simplu
consum este considerat abuziv nu sunt dăunătoare, mai ales dacă sunt utilizate “cu
moderație” – asa cum este cazul alcoolului.
În ceea ce privește drogurile asociate cu abuzul, clasificarea D.S.M. IV (The Diagnostic
and Statistical Manual of Mintal Disorders), elaborată de Asociația Americană de
Psihiatrie l e diferențiază în 12 categorii: (1)alcool; (2) sedative
(3)amphetamine; (4) cocaina ; (5)cofeina; (6)cannabisul; (7)halucinogenele;
(8)inhala ntele; (9)nicotina; (10)opioidele; (11)fencyclidina (PCP) și (12) alte droguri.
D.S.M. clasifică, de asemenea, diferen țele existente între diferite droguri în ceea ce

privește potențialul lor de a provoca dependență, abuz, intoxicare, abstinență, efecte
psihotice și efecte în ceea ce privește dispoziția individului.
Majoritatea definițiilor date abuzului de droguri fo losesc drept criteriu prejudiciile
aduse organismului de către droguri. În acest sens, o definiție complementară cu cea
menționată deja se referă la “efectele dăunătoare asupra vieții consumatorului și vieților
celorlalți din anturajul său, efecte care sun t un rezultat al consumului drogurilor”.
Abuzul de droguri apare ori de câte ori o anumită subtanță este folosită în așa fel încât
“afectează sănătatea fizică și mentală sau funcționarea și productivitatea socială”.
(White, 1991, p. 7).
O definiț ie și mai specifică, dată în D.S.M. IV se referă la abuzul de droguri ca fiind
reprezentat de “un pattern inadecvat adaptat (maladaptative) de consum al drogurilor,
care conduce la tulburări semnificative sau la ruinarea sănătății, concretizate de unul sau
mai mult de patru simptome care apar în cursul unei perioade de 12 luni”.
În anul 1972, Asociația Americană de Psihiatrie a dat abuzului de droguri următoarea
definiție, bazată, în mare parte, pe criteriul ilegalității și pe cel medical: “termenul ab uz
de droguri se aplică la consumul ilegal, nonmedical, al unui număr limitat de substanțe,
majoritatea din ele droguri, care au proprietatea de a modifica starea mentală în moduri
considerate de către normele sociale și definite de lege ca fiind inadecvat e, indezirabile,
dăunătoare, amenințătoare sau, cel puțin străine de cultura existentă”. (Rădulescu, 2006,
p.27-30).
O altă definiție bazată exclusiv pe criteriul medical al abuzului de droguri îl consideră
ca fiind reprezentat fie de “consumul excesiv persistent sau sporadic în dezacord cu sau
nelegat de practica medical acceptabilă” (P.W. Ellison, A. A. Appel, D. Jansky, R. Oldak,
2004, p.10), fie de “consumul nonmedical de droguri, atât cele ce au, cât și cele care nu
au valoare medicală acceptată”. (Gail Winger, 1992, p.13).
O definiție care pare relativ mai acceptabilă deoarece folosește, în mod conjugat,
criteriul medical, cel social și cel cultural a fost dată de psihiatrul american Jerome H.
Jaffe, care a definit abuzul de droguri ca fiind “cons umul, de obicei prin auto –
administrare, a unui drog într -un mod care deviază de la pattern -urile medicale și sociale
aprobate în cadrul unei anumite culturi”. Termenul “acoperă noțiunea de dezaprobare
socială și nu descrie un model anume al unui consum de droguri sau consecințele sale
potențial adverse”. (Rădulescu, 2006, p.31).
1.4 Clasificarea drogurilor
Droguri legale
Principalele efecte pe termen scurt ale tuturor acestor droguri sunt stimularea și sedarea
sistemului nervos. Cafeaua de exemplu, p rin cofeina care o conține, are un efect
echivalent cu cel al amfetaminelor. Consumată în doze excesive, produce iritabilitate,
nervozitate, presiune arterială ridicată, lipsă de somn etc. La rândul ei, nicotina conținută
în tutun are un efect similar cu c el al barbituricelor sau sedativelor. Spre deosebire de

barbiturice, care luate în doze mari și împreuna cu alcoolul, provoacă efecte letale,
amfetaminele, cunoscute și sub denumirea de “pilule energizante” nu creează dependență,
dar creează, în schimb, de prinderi cu caracter reflex.
(Rădulescu, 1999).
Marshall Clinard și Robert Meier apreciau că utilizarea drogurilor relaxante și excitante
este legată de trăsăturile culturale ale unei anumite societăți. Amfetaminele sunt utilizate
amplu, de exemplu, în Japonia, Suedia și S.U.A., adică în țări în care este pus un puternic
accent pe productivitate și pe performanța individuală. În Occident și, mai cu seamă în
S.U.A., publicul acordă o mare valoare utilizării barbituricelor și amfetaminelor, ca tipuri
de “droguri legitime” care au rolul de a înlătura starea de stres sau de angoasă.(…). Dar
una dintre consecințele cele mai nefaste ale consumului acestor așa -zise droguri reactive
sau inofensive a fost și este influența exercitată direct asupra stilurilor de v iață ale tinerei
generații: “Socitatea adultă, prin folosirea mai multor genuri de droguri, și nu totdeauna
în concordanță cu prescripțiile medicale, a socializat o mare parte din generația cea mai
tânără pentru folosirea drogurilo r”. (Rădulescu, 1999 , pp.253-254).
Droguri ilegale
Drogurile ilegale se pot împărți în doua categorii:
I) Sedative
II) Excitante
Cele sedative au efect analgezic, determinând incetinirea activității mentale și fizice,
relaxarea musculară, ușurarea durerilor, starea de euforie, iar luate în doze mari pot
provoca o stare de letargie care se transformă în comă și produce moartea prin asfixiere.
La rândul lor, drogurile excitante au un efect excitant, stimulând eforturile fizice sau
psihice, antrenând buna dispoziție și eliminarea oboselii. Folosirea lor excesivă și
prelungită determină crize cardiace și tulburări psihice pronunțate.

I.1)Morfina și heroina
Heroina este produsă din morfină, printr -o reacție chimică simplă obținundu -se un
praf fin alb -maroniu ce seamănă cu zăpada și are un gust amărui. De regulă, heroina se
administrează prin injecție, însă uneori este și fumată, trasă pe nas sau înghițită. Este cel
mai puternic narcotic în forma sa pură, însă traficanții o combină cu zahăr și lapte praf.
Morfina este principalul a lcaloid extras din opiu. Pulberea de opiu conține 10% morfină,
iar extrasul 20%. Morfina bază se cristalizează în prisme romboidalem incolore, inodore,
cu gust amar. Morfina sub formă de monohidrat este o pulbere cristalină albă, solubilă în
apă caldă, eta nol și cloroform. (Boroi, 2001 ).
Acțiunea principală a morfinei se exercită asupra sistemului nervos central. La
doze mici – terapeutice – acționează ca analgezic la nivelul creierului producând o
deprimare a acestuia. La doze mari acționează ca narcotic. De fapt, morfina nu întrerupe

transmiterea fluxului dureros ci împiedică percepția cerebrală, având o acțiune depresivă
asupra centrilor corticali și percepției durerii. În acest fel, produce creșterea pragului de
percepere a senzației dureroase, modificâ nd reacția psihică a subiectului față de durere și
favorizând apariția somnului. Morfina acționează selectiv asupra senzației dureroase, fără
a influența alte senzații: auditive, tactile, olf active etc.
Cele mai importante droguri sedative sunt opiaceele naturale și sintetice printre
care se numără opiul, morfina, heroina, methadona și marijuana. Majoritatea opiaceelor,
în special morfina și heroina creează o pronunțată stare de dependență. Constituind
substanțe sub formă de pudră albă, ele sunt administr ate, cel mai frecvent, prin injecții
subcutanate sau intravenoase. O dată cu injecția, individul respectiv experimentează mai
multe senzații inițial dezagreabile: pielea i se înroșește, simte mâncărime, urechile îi țiuie
etc. Treptat el capătă o stare de s omnolență, de relaxare și reverie, care -i oferă sentimente
de euforie și beatitudine. Scopul drogatului îl constituie tocmai această stare de
beatitudine, care nu poate fi atinsă decât mărind doza de la o injecție la alta. Senzațiile pe
care le încearcă dr ogatul sunt atât de penibile încât nu -și gasește locul nicăieri, se întinde
pe jos pentru a -și putea alina spasmele musculare, se încolăcește ca un covrig, își simte
corpul ca fiind de gheață etc. Simptomele cresc în intensitate odată cu trecerea unui
interval între 36 și 42 de ore de la administrarea ultimei doze, epuizând psihic și fizic
individul. (Rădulescu, 199 9).
Consumul major de heroină afectează sistemul respirator, apar pierderi de
cunoștință, putând provca chiar moartea. Dependența este foarte p uternică, intoxicatul
având deosebite probleme în încrederea sa de a ren unța la drog. (Boroi, 2001 ).
Simptomele sindromului de abstinență în cazul heroinei sunt similare, numai că
survin mai rapid și cu o intensitate mai mare. Deși mai puțin utilizată dec ât alte droguri
ilicite, heroina este asociată cu cel mai mare număr de decese provocate de utilizarea
drogurilor, datorită ușurinței cu care consumatorul se poate supradoza. Numită heroină,
pentru calitățile eroice care i se atribuie, ea a fost sintetizat ă în anul 1870 și introdusă pe
piața medicamentelor, în anul 1898, de către o firmă germană. Fiind de trei ori mai
puternică decât morfina din care este derivată, heroina a fost cinsiderată inițial ca un
drog, care, spre deosebire de morfină, nu produce de pendență. John Clausen a considerat,
de exemplu, consumul de droguri în general, de heroină în special ca un simptom al
patologiei și ca o expresie a alienării și anomiei. ( Rădulescu, 1999 ).

I.2) Ecstasy
Ecstasy este un drog care acționează atât ca stimu lent, cât și psihedelic. Acest
drog produce efecte care par similare amfetaminelor, deși el este clasificat ca făcând
parte din categoria halucinogenelor. Conform lui Erich Goode (1999, pp. 257 -258),
această clasificare este greșită, deoarece ecstasy nu are efectele cu care se confruntă
consumatorii de halucinogene (de exemplu, halucinațiile sau pseudo -halucinațiile).

Totuși, deoarece drogul are capacitatea de influența conștiința celor care îl consumă, el
poate fi considerat un drog psihedelic.
Ecstas y poate fi administrat oral sub formă de capsule sau tablete, fiind preferat
de către studenți și de către o pondere substanțială de persoane care nu au consumat
niciodată sau au consumat doar rareori alte droguri psiho -active. În mod ișnuit, ecstasy
este considerat ca fiind un “drog de club”, folosit la petrecerile dansante din timpul
nopții, denumite în argoul american "raves". Acestea au creat o veritabilă “cultură” sau
“subcultură”. Cercetări recente arată însă că utilizarea drogului nu are loc numai cluburi
de noapte, ci în locuri private (acasă), licee, dormitoarele studențești etc. (Rădulescu,
Dâmboeanu, 2006 ).
Totuși, majoritatea consumatorilor nu este formată din studenți sau elevi, ci din
persoane care nu au timpul necesar să se angajeze într -o “utilizare frecventă și
spontană”, deoarece au ”numeroase responsabilități și sunt prea ocupați sau prea vârstnici
pentru asta”. De aceea, administrarea drogului este descrisă de unii autori, ca o
"minivacanță " sau ca o ”călătorie într -un campus de vară ”. Nefiind un drog care este
consumat în mod abuziv, ecstasy este folosit numai în mod ocazional, o dată pe lună sau
de trei, patru ori pe an. De aceea, este dificil de afirmat că există dependență față de un
asemenea drog. (Goode, 1999 ).
Efectele specifi ce pentru ecstasy pot dura între aproximativ 3 -6 ore. Între ele se
inclu d (Griffith, 2006 ): aritmiile inimiii creșterea tensiunii arteriale și o senzație de
“vioiciune” similar cu cea determinată de consumul de amfetamine. De asemenea ecstasy
poate provoca hipertermie și afecțiuni ale ficatului, rinichilor și sistemului cardio –
vascular. În unele cazuri de consum cronic, afectarea memoriei indică faptul că
drogul produce o perturbare importantă a porțiunii din creier care controlează procesul
mem oriei.
Consumul de ecstasy produce euforie, senzația de emoții profunde, iar, în doze
mari, halucinații. În exces, consumul de ecstasy duce la distrugerea celulelor care produc
serotonină ce influențează starea fizică și psihică a individului, apetitul, durerea și
memorarea. Poate provoca depresii și psihoze precum și deshidratare severă, crampe
musculare, chiar blocaj renal. Componenta principală a produsului o reprezintă (3,4
methilenedioximetamfetamină – MDMA) stimulant cu efecte psihedelice. Folosit la
petrecerile raves pentru a se putea dansa cât mai mult, efectele includ anxietate, depresie,
confuzie și paranoia precum și creșterea tensiunii arteriale, hipertermie, deshidratare care
pot afecta în mod profund activitatea cerebrală ducând până la deces.

I.3)Cannabis
Considerat un drog halucinogen “blând”, canabisul este substanța ilicită cea
mai frecvent utilizată în lume, fiind printre primele droguri de experimentare,
mai ales la adolescență, în toate grupele culturale.
Canabis este denumirea generică pentru produsele vegetale obținute din

cânepa de cultură (cannabis sativa), plantă care conține substanțe halucinogene. În
prezent, canabisul este produsul stupefiant cel mai utilizat în lume. Din frunze și
inflorescențe uscate și tocate se obține iarba de canabis – marijuana (marihuana) –
având aspectul tutunului sau ceaiului. Ea poate fi fumată fie ca atare, fie amestecată
cu tutun, sau utilizată ca decoct, fiind băută ca atare sau în amestec cu alcool.
Rășina de canabis, obținută prin presare, cunoscută sub numele de hașiș, poate fi
consumată prin fumare, în amestec cu tutun, sub formă de joint, dar și prin
ingestie, amestecat cu diverse mâncăruri sau sub formă de ceai. Prin ingerare, efectul este
de 4-6 ori mai mic decât în cazul în care aceeași cantitate ar fi fumată. Hașișul este unul
dintre cele mai vechi și mai răspândite droguri din lume, fiind consumat de numeroase
persoane, indiferent de categoria socială, rasa sau cultura din care fac parte. (Ioan, 2003 ).
La nivel european, cel puțin 45 de milioane de persoane din statele Uniunii
Europene au experimentat, cel puțin o dată, marijuana sau hașișul. Un sfert dintre
adolescenții cu vârste cuprinse între 15 și 16 ani au încercat, măcar o dată, marijuana și
circa 40% dintre cei ajunși la vârsta majoratului au fumat țigări de marijuana. După
marijuana și hașiș, următoarea poziție în topul celor mai apreciate droguri o ocupă
ecstasy și amfetaminele. (Groza, 2000).
care sunt consumate cu predilecție de tineri î ntre 15 -34 de ani, majoritatea de sex
masculin. De asemenea, cel mai consumat drog dintre drogurile ilegale este canabisul 1,6
%. (http://www.a na.gov.ro/rapoarte%20nationale/raport_ro_2011.pdf ).

Produsele obținute din cânepa indiană se consumă sub diferite forme:
-prin fumat – hașișul în pipe, marijuana în țigări;
-prin ingerare – sub forme de pilule, siropuri, șerbet;
-prin inhalare sau prizare – în special a uleiurilor.
Consumul acestor droguri induce o toxicomanie numită canabism care este destul
de răspândit pe plan mondial, în special în rândul tineretului cu consecințe dezastruoase
asupra individului și societății.
Fumatul are halucinații plăcute, colorate (vizuale, tactile). Alte ori apare delirul
care poate conduce la acte iraționale. Subiectul, în general, se află într -o lume diferită,
neobișnuită, obiectele par bizare, totul îi pare ostil și comportarea sa poate deveni
impulsivă. În final se instalează somnul.
Ingerarea hașișului creeaz ă o stare euforică însoțită de o senzație de zbor și
plutire, viziuni fantastice, colorate. (Boroi, 2001 ).
Un sindrom controversat legat de canabis este sindromul amotivațional.
Oamenii de știință se întreabă dacă acest sindrom este legat de consumul de canabis
sau reflectă trăsături caracterologice la un subgrup de persoane, fară legătură exclusivă
a consumului de canabis. În mod tradițional, sindromul amotivațional a fost asociat
consumului de canabis pe termen lung și a fost caracterizat prin lipsa de voință a
unei persoane de a îndeplini o sarcină la școală, la serviciu, sau în oricare loc unde

este necesară atenție prelungită sau tenacitate. În același timp, aceste persoane devin
de obicei apatice, își pierd energia și adaugă mult în greutate. (Rășcanu, 2008).
În multe societăți europene, consumul canabisului, la fel ca și consumul altor
droguri, continuă să reprezinte o problemă de interes național care se încearcă a fi
rezolvată atât cu mijloace penale cât și medicale. Un asemenea mod de abordare,
este caracteristic și țării noastre unde drogurile reprezintă una dintre cele mai
importante probleme sociale.

I.4) Opiul
Este un produs brut, de compoziție complexă, rezultat din evaporarea latexului
extras din planta Papaver, somniferul. Denumirea sa vine de la grecescul opion care
înseamnă suc și se referă la latexul extras din mac, din care se prepară opiul prin
evaporare. Toxicitatea se manifestă prin apariția simptomelor de grețuri, vărsături,
tremurături, convulstii și insomnie.
Rol importan t are morfina, care imprimă acțiunea analgezică și narcotică a
opiumului. Aceste acțiuni se manifestă la nivelul sistemului nercos central și se traduc
prin urticarie și erupții cutanate. Dozele toxice diferă de la individ la individ și în
funcție de prepa ratul folosit.
Consumul de opiu produce la început obișnuință, după care toxicomanie.
Intoxicația cronică se produce prin fumat (inhalarea fumului de opiu), sau prin ingerare
(opiofagie). Organismul se obișnuiește însă destul de repede, fumătorul simțind o
senzație de euforie, de odihnă, visează frumos. Simțurile devin sensibile, ochii nu
suportă lumina iar efortul muscular produce oboseală. (Boroi, 2001 ).

I.5)Cocaina
Cocaina este cel mai cunoscut drog excitant având un potențial de abuz foarte
ridicat. Substanța se vinde de regulă pe piața ilicită de droguri, sub forma unei pulberi
de culoarea albă, fină, cristalină, sau a unor fărmituri solide, cunoscute sub denumirea
de crack.Poate fi administrată oral, injectată, dar de cele mai multe ori, este prizată
pe nas. (Rădulescu, Dâmboeanu,2006 ).
Cocaina este consumată deoarece, de obicei, ea provoacă euforie, sporește stima
față de propria persoană și sporește elanul pentru îndeplinirea sarcinilor mentale
și fizice (Rășcanu, 2008).
Consumul generează agitație, instabilitate, tulburări de judecată, tahicardie,
hipertensiune, hipertermie, midriază (dilatarea pupilelor), psihoză paranoidă și poate
provoca moartea prin stop cardiac, stop respirator sau accidente vasculare cerebrale.
(Drugescu, 2001)
Consumul continuu de cocaină în doze mari poate provoca anxietate, agitație și
modificare radicală a comportamentului. În cazul perpetuării intoxicației, cu doze mari,

există riscul unor stări psihotice pe termen scurt induse de drog, manifestate prin
confuzie psihică, și stări paranoice. Un simptom straniu al psihozei induse de cocaină,
este senzația unor gândaci ce mișună pe sub piele, rezultând excoriații grave
datorită încercărilor consumatorilor de a-și scoate de sub piele insectele imaginare.
(Griffith, 2006)
Intensitatea și durata efectelor drogului depind, ca în cazul oricărei alte substanțe
psihoactive, de frecvența consumului, de cantitatea folosită, nivelul de puritate al
cocainei, modul de administrare dar și de vulnerabilitatea individului și de contextul
în care acesta consumă droguri.
Cele mai multe cercetări au demonstrat că, spre deosebire de mestecatul sau
prizatul cocainei, fumatul și injectarea acesteia, sunt rute prin care drogul ajunge mai
rapid în sânge, efectele sale producându-se aproape imediat, la numai câteva secunde
după administrare.
Cu toate acestea, durata senzațiilor induse prin aceste două metode este mai scurtă în
comparație cu durata celor obținute în urma prizării cocainei. Conform lui Erich
Goode (1999) principalele efecte ale acestui drog sunt: amplificarea încrederii în sine,
creșterea energiei, suprimarea senzațiilor de foame, somn, oboseală, abilitatea de a
continua activitățile fizice și mentale mai intens și pe perioade mai mari de timp.
După ce se diminuează efectele subiective ale cocainei, apar sentimente de tristețe,
tensiune, anxietate, depresie, stare care îl conduce pe consumator la dorința de a lua o
nouă doză. Simptomele sevrajului pot fi asociate cu ideația suicidară. În cazul
sevrajului, nevoia de consum de cocaină este foarte puternică și intensă, deoarece
persoana respectivă cunoaște faptul că un consum de cocaină poate elimina
simptomele neplăcute ale sevrajului. Persoanele care au traversat perioada de sevraj,
deseori consumă în totală necunoștință de cauză: alcool, sedative, hipnotice sau alte
medicamente (mai ales valium).(Rășcanu,2008)
Administrată în mod excesiv, cocaina produce o serie de efecte adverse,
înfluențând negativ psihicul. Mult mai ingrijorătoare sunt însă consecințele adverse
de natură fizică. Astfel, o singură doză exagerată de cocaină poate provoca în unele
cazuri decesul instantaneu datorită unor dereglări a ritmului cardiac. De asemenea
creștere bruscă a tensiunii arteriale indusă de cocaină poate provoca un atac cerebral
chiar și in cazul unei persoane tinere. Cocaina comportă riscul infarctului miocardic
iar uneori provoca insuficiență renală sau hepatică. În cazul injectăii intravenoase a
drogului există riscul unei supradoze sau a unei infecții virale, cu HIV sau hepatită.
(Griffith, 2006). De asemenea, ideile paranoide și halucinațiile se pot produce la circa
50% dintre consumatorii de cocaină. Producerea acestor simptome psihotice depinde
de doza, durata consumului și sensibilitatea individuală a consumatorului de cocaină.
Bărbații sunt mult mai predispuși la simptomele psihotice decât femeile. (Rășcanu,
2008).

Persoanele dependente de cocaină își structurează viața în jurul acestui
consum, renunțând sau, cel mult, atribuind un rol minimal oricărei alte activități
sociale, profesionale și de timp liber. Ele vor cotinua să consume cocaină chiar și
atunci când acest obicei are o serie de consecințe negative asupra perfomanțelor sale
individuale și a relațiilor cu cei din jur. Dorința sau nevoie persistentă și chiar
coercitivă, de administrare a drogului și de al obține prin orice mijloace le va face pe
acele persoane să se comporte neobișnuit în comparație cu standardele anterioare de
conduită, inclusiv să se angajeze în comportamente antisociale și violente.
Încecările de a pune capăt acestui consum eșuează de cele mai multe ori,
deoarece starea de depresie pe care o experimentează, odată ce încetează consumul, este
atât de copleșitoare încât ii determină pe toxicomani să se întoarcă în permanență la
drog pentru a-și reveni. Este unul dintre cele mai addictive droguri, unu l dintre cele mai
consumate și periculoase. Ea este principalul alkaloid conținut în frunzele unui arbust
numit Erythroxylon coca , ce crește în regiunile tropicale, frunzele sale putînd fi recoltate
vreme de 20 de ani. Frunzele au culoare verde sau galben -verzuie, iar ceea ce le
caracterizează sînt cele trei nervure vizibile pe suprafață.
Este o pudră de culoare albă, cu miros caracteristic și are diferite denumiri, în limbajul
străzii: bazooka, blanche, snow, coke, big c, cake. Cocaina se consumă prin prizare,
fumare, injectare subcutanată sau intravenoasă, doza medie fiind de 10 -35 mg atunci când
este prizată. Uneori, cocaine poate fi ingerată, metodă care este folosită destul de rar,
datorită efectelor sale slabe. Efectele cele mai puter nice se obțin prin fumare și injectare
intraveninoasă. Efectele cocainei apar aproape imediat după administrare și durează o
scurtă perio adă de timp (30 -60 minute). Conform rezultatelor celor mai multe studii,
consumul de cocaină este asociat cu scăderea fl uxului sanguin cerebral și cu diminuarea
consumului de glucoză în unele arii cer ebrale. (Ioan, 2003 ).
I.6) L.S.D.
LSD-ul este cel mai reprezentativ, dar și cel mai puternic dintre
drogurile halucinogene fiind o substanță, semi-sintetică, derivată din agentul
principal activ din ciuperca seminței de secară, care contaminează defapt această
cereală fiind extrem de toxică. În stare pură se prezintă sub forma unui lichid
incolor, inodor și insipid (Stancu, 2002).
Se găsește în natură în cantități mici în unele plante sau se poate prepara în
laborator prin semisinteză.
În traficul ilicit, L.S.D.-ul se prezintă sub forma unei pulberi de culoare alb-
murdar, tablete sau capsule operculate, de diferite mărimi și culori. Se administrează
în mod obișnuit pe cale orală prin îmbibarea cel mai adesea a bucăților de zahăr, sau
sub formă de pilule; se poate și injecta. Acest drog produce stări de excitație,
euforie, modificări mintale în sfera personalității, a percepției și a cunoașterii.
Subiectul consumator nu poate face distincție între real și imaginar.

Dintre toate drogurile, LSD-ul pare cel mai puternic din punct de vedere al
efectelor pe care le produce. Aceste efecte dureaza circa 4-8 ore, până la 12 ore în
funcție de doza administrată. Efectele cele mai nedorite și chiar înfricoșătoare pot dura
chiar câteva zile. În general, efectele administrării drogului sunt nepredictibile,
depinzând de cantitatea consumată, de personalitatea și starea de moment a
consumatorului, precum de condițiile ambianței în cadrul căreia este utilizată
substanța. Efectele fizice cele mai frecvente sunt: dilatarea pupilelor, hipertermia,
amplificarea bătăilor inimii și a tensiunii arteriale, nivelurile crescute ale glicemiei,
transpirațiile abundente, salivația abundentă, pierderea apetitului, uscarea gurii,
încordarea fălcilor, tremurul membrelor, crampe musculare etc. Senzațiile și simțirile
consumatorului se modifică, de asemenea, extrem de puternic. El poate simți în mod
brusc diferite emoții sau poate să treacă rapid prin diverse iluzii și halucinații
vizuale. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006).
Amplificând percepțiile senzoriale până la un punct în care personalitatea
individului se anulează, LSD-ul creează un amestec de halucinații plăcute și terifiante,
pe care unii dintre consumatori le consideră “stimulatoare” deoarece contribuie, în
opinia lor, la relevarea unor talente latente. În timpul experimentării efectelor drogului,
plăsmuirile par să capete viață, devenind mobile sau unduitoare, culorile apar extrem
de intense și de frumoase, simțurile se ascut la maximum, pereții par să se miște,
iar spațiul capătă, în mod straniu, o formă tridimensională .Aceste efecte
subiective fac din LSD unul dintre drogurile cele mai atractive pentru consumatorii
de droguri. Este însă și un drog periculos, deoarece dezvoltă reacții paranoice,
determinând decese accidentale, în condițiile în care consumatorul crede că poate
zbura, aruncându-se, de exemplu, de pe geam, de la înălțimea unei clădiri.
Consumatorii de LSD fac referire, de obicei, la experiența pe care o au în
timpul administrării drogului, ca la un gen de “călătorie” sau “voiaj”. O “călătorie rea”
(sau nefericită) constă tocmai în experimentarea efectelor terifiante produsei drog,
printre care spaima, panica, confuzia, anxietatea, pierderea controlului etc. Cel mai
frecvent pericol al supradozării constă în această “rea călătorie”, care poate produce o
psihoză severă, adeseori, cu caracter permanent.
Totuși, este destul dificil de determinat dacă LSD-ul este implicat, ca atare, în
producerea bolilor psihice, deoarece numeroși consumatori sufereau de diferite
afecțiuni mentale chiar înainte de prima administrare a drogului. În schimb, suicidul sau
morțile accidentale nu par deloc rare consumatorii cronici de LSD. Unele cercetări
arată că utilizarea prelungită drogului poate afecta, din punct de vedere organic, creierul,
determinând tulburarea memoriei, confuziile mentale, afectarea capacității de a opera cu
concepte abstracte, reducerea capacității de concentrare etc. Pericolele LSD-ului sunt în
principal de ordin psihic, în timpul „călătoriei”, consumatorul putând avea, fără să-și
dea seama, conduite periculoase: tendința de a se arunca în gol etc. În plus, femeia
însărcinată care consumă halucinogene la începutul sarcinii poate da naștere unui

copil cu malformații.
De asemenea, unele cercetări arată că utilizarea prelungită a acestui drog, poate
afecta din punct de vedere organic, creierul determinând tulburarea memoriei,
confuziile mentale, afectarea capacității de a opera cu concepte abstracte, reducerea
capacității de concentrare.
În Europa, consumul de LSD nu atins cote alarmante fiind înregistrat în număr
mic atât în ceea ce privește cons umul, producția dar și traficul
(http://www.emcdda.europa.eu/ situations/amphetamines) .
LSD. -ul este extrem de popular printre elevii de liceu, studenți și tineri, în
general, fiind folosit și de fanii anumitor formații de rock. El este larg răspândit, pentru că
este ieftin în comparație cu alte droguri, ușor de obținut și creează o senzație de plutire
care durează cam 12 ore.

I.7) Amfetaminele
Amfetamina este un drog incolor, dependent, care stimulează sistemul nervos
central și se poate administra prin inhalare, injectare sau înghițire. În perioada 1950-
1960, amfetamina se folosea pentru uz medical în combaterea depresiilor și a pierderii
în greutate. Amfetamina este folosită și pentru a îmbunătăți performanțele fizice
sau ca antidot la sedative.
Amfetamina întâlnită pe piața ilicită a drogurilor provine din 2 surse:
fabricarea în laboratoare clandestine și deturnarea din circuitul legal. Deoarece
amfetamina bază este un lichid puțin stabil ea este frecvent întâlnită sub formă de
sare, cea mai cunoscută fiind, sulfatul de amfetamină. Utilizată în scopuri
nemedicale, amfetamina dă naștere la abuzuri caracterizate de doza și calea de
administrare. În cazul consumului ridicat amfetamina oferă celui care face apel la ea
senzații deosebite pe plan fizic și psihic, o stare euforică marcată de accese anxioase,
depresie psihică, apatie și o stare de epuizare. (Drăgan, 2005).
Consumatorul caută în amfetamină un mijloc de a se simți mai vesel, mai
energic. El vrea să poată uita, oboseala, slăbiciunea și să fie mai performant în muncă.
În ceea ce privește intelectualul simte mai puternic: mintea este mai ageră, memoria mai
activă. De asemenea, se ia amfetamină înaintea examenelor, a unui curs, pentru a fi
mai performant. Unii șoferi le consumă pentru a conduce mai mult timp, fară a fi
obosiți. Sub efectul amfetaminelor, consumatorul se simte sigur pe el, puternic. El are
impresia că poate depăși orice obstacol. (Rășcanu, 2008).
În doze reduse de până la 10 miligrame, amfetamina produce bună dispoziție și
euforie, sporește vigilența, atenția, starea de alertă și înlătură inhibițiile sporind
sociabilitatea, nevoia de comunicare cu ei din jur dar și libidoul. De asemenea
amfetamina îndepărtează sau amână apariția stării de oboseală a nevoii de somn,
scade apetitul și dorința de a mânca, favorizând, astefel scăderea greutății corporale.

(Stroescu, 2001).
Cantitățile de amfetamine pe care le suporă un subiect sunt impresionante: dacă la
început , la primele experiențe, o doză de 100 -200 miligrame îl putea ucide, atunci când
obișiuința s -a instalat, el poate supraviețui unei doze de un gram sau chiar mai mult. Dar,
și cu astfel de doze, i se poate întâmpla să nu simtă nimic din efectele dorite . In
asemenea condiții, se simte invadat de emoții puternice. Anxietatea și depresia
cresc, își pierde, categoric, somnul, se hrănește prost, ceea ce îi diminuează rezistența la
infeții, la boli. Are comportări caudate, are sentimentul că este su perior celorlalți și poate
deveni ostil ș i agresiv. (Rășcanu, 2008 ).
Din punct de vedere medical, utilizarea pe termen lung produce disfuncțiil
erectile, probleme cardiovasculare, leziuni ale ficatului, plămânilor, rinichilor. Prizate,
amfetaminele pot conduce la perforarea septului nazal. Cei care își injectează drogul pot
suferi de tromboze, abcese și ulcerații ale pielii. În același timp, probabilitatea
transmiterii virusului HIV și al celui hepatic reprezintă o consecință a abuzului de
amfetamine în rândul indivizilor care folosesc în comun echipamentul de injectare.
(Rădulescu, Dâmboeanu, 2006).
Fumatul amfetaminelor se asociază cu o serie de boli pulmonare. Un alt risc la
care sunt expuși acești consumatori este acela al otrăvirii. Aceasta deoarece în
procesul de fabricație al acestor substanțe sunt folosite diverse produse chimice, unele
dintre ele foarte toxice, așa cum este plumbul. Abuzul pe termen lung se corelează, de
asemenea, cu o igienă corporala precară, astfel încât riscurile de sănătate inerente
administrării drogului sunt, adeseori, exacerbate. Slaba hidratare și igiena dentară
neregulată sporesc riscul carierii dinților celor care fumează sau prizează drogul, în
timp ce lipsa igienei corporale sporește, în cazul celor care își administrează intravenos
amfetaminele, probabilitatea apariției infecțiilor pielii datorită utilizării acelor
nesterile.
Principalele caracteristici ale dependenței de tip amfetaminic sunt: dependența
psihică și toleranța. Dependența fizică apare în caz uri rare și cu un grad de manifestare
minor. Cei care abuzează de amfetamine sunt mai predispuși, datorită dificultăților în
coordonare mișcărilor, la oboseli excesive și stări de somnolență pe care drogul le
induce, și la accidente de circulație. Psihoze le provocate de drog pot da naștere, pe de
altă parte, agresivității și violenței aparent nejustificate. (Drăgan, 2005)
În același timp, mulți specialiști sunt de părere că amfetaminele și
metamfetaminele funcționează ca „drog de trecere” către abuzul unor substanțe
psihoactive mai puternice, asociate, la rândul lor, cu diverse alte probleme sociale și
medicale.
Amfetaminele dispionibile pe piața ilegală sunt consumate ca modalități
recreaționale. Un astfel de pattern de utilizare este caracteristic adolesc enților și adulților
tineri, mai ales pentru aceia din clasa de mijloc. Aceștia consumă drogul la așa -numitele
petreceri „rave” sau „tehno”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006).

Există anumite caracteristici care fac din amfetamine drogul preferat al tinerilor. P e
de o parte, acestea le oferă posibilitatea de a face față mai ușor presiunilor și cerințelor
sociale de performanță academică și profesională; pe de altă parte sunt utilizate ca mijloc
de integrare și socializare, de identificare colectivă, de adoptare a unui stil de viață
considerat „la modă”.

Capitol 2. Teorii privind consumul de droguri
2. 1 Teorii psihologice privind consumul de droguri

În lucrarea “Poisons sacres, ivresses divines”, P. de Felice, publicată în anul 1936,
consideră că diferitele forme de dependență sunt rezultatul unei carențe, a unei
incapacități a individului de a atinge o anumită dimensiune spirituală, motiv pentru care
opiul devine religia lor, iar toxicomaniile devin o “formă mistică inferioară”.
Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicațiilor privind
consumul de droguri au ca element central personalitatea individului.
Unii psihologi pun accentual pe dorința psihologică necontrolabilă de
administrare a drogului, în vreme ce alții utilizează ca element central dependența
fiziologică față de un anume drog.
Oricare ar fi elemental central al explicațiilor, principal preocupare rămîne aceea
de a evidenția modul în care o anumită persoană devine dependent de drog, mai exact,
procesul prin care se instalează dependența psihologică și/sau fiziologică.
Robert R. Bell diferențiază între dependența și obișnuiță, în sensul că obișnuița
are un caracter mental și emoțional, iar dependența are un caracter fizic, fiind manifestată
printr -o dorință de neî nfrînat, imperioasă (necesară) de a consuma droguri.
Peter Laurie în urma unei cercetări asupra unor tineri dependenți de droguri, a
desprins trei condiții necesare pentru apariția dependenței de droguri :
1. Un deficit psihologic cu character predispozant;
2. O criză care apare în cursul vieții;
3. O ofertă oportună de drog.
Unele teorii pun accentul pe noțiunea de toleranță , în sensul că toleranța este
elementul esențial care determină și domină comportamentul individului dependent,
caracterizând cel mai adecva t natura și evoluția fenomenului de dependență. Aceste teorii
însă, nu țin cont de rolul deosebit de important al relațiilor interpersonal și al
subculturilor în care se află individual, aspect deosebit de importante în instalarea
dependenței. (Ioan, 2003) .
Ronald Laing afirmă că unii indivizi dependenți de droguri par a avea o
personalitate similar cu tinerii schizofreni. De asemenea, Laing arată că atât indivizii

dependenți de droguri cât și tinerii schizofreni pot prezenta un istoric familial similar,
reprezentat de familii în care au avut relații puternic ambivalente cu mama, iar tatăl nu a
constituit un exemplu pozitiv, demn de urmat.
Robbins, în anul 1970, a comparat studenții consumatori de droguri puternice cu
studenții neconsumatori și a constata t că diferențele apar în ceea ce privește nivelul de
anxietate și de impulsivitate, precum și dispoziția mai labilă a toxicomanilor.
O direcție interesantă de cercetare a fost aceea care a urmărit diferențele existente
între consumatorii diverselor drogur i (heroina, LSD, amfetamine). A apărut astfel ipoteza
conform căreia alegerea unui drog poate fi în funcție de personalitate a subiectului.
(Ioan, 2003 ).
Portretul toxicomanilor este dominat de o descriere negativă, devalorizată a
propriei personae, în ca re domină pasivitatea. Toxicomanii au puțini prieteni, prezentând
tendința de a se replia asupra lor înșiși. Având în vedere aceste aspect, putem spune că
toxicomanul percepe în mod sumbru viitorul, avînd o viziune fără speranță, fără dorințe,
plăceri sau proiecte.
Aceste lucrări permit evidențierea unui număr de trăsături ale personalității
consumatorilor de droguri :
– Depresia cu devalorizare narcisiacă
– Impulsivitatea latent sau manifestă
– Slăbiciunea e -ului cu tulburări de identificare
– Dificultatea de a accede la relații amoroase și sexual stabile.
Freud, consider că drogul apare ca un substitut, un amortizor al conflictelor,
responsabil de o economie de ener gie psihică.
Di Mascio, un psiholog American, împreună cu colaboratorii săi au evidențiat
existen ța a două tipuri mari de personalitate, care diferă în mod semnificativ prin
răspunsurile la administrarea de droguri psihotrope :
• Tipul A – practic, sociabil, extravertit, cu nivel redus de anxietate și constituție
atletică;
• Tipul B – introvertit, obs esiv, nivel ridicat al anxietății, tendință la inhibare
chiar atunci când își exprimă propriile sentimente, constituție astenică.

Experimentele pe care cercetătorii le -au efectuat asupra indivizilor având unul
dintre aceste tipuri de personalitate au condu s la idea că modul în care reacționează o
persoană la efectele drogurilor psihotrope depinde de personalitatea sa și, în special, de
introversie/extroversie și nivelul de anxietate. (Ioan, 2003 ).
Teoriile psihodinamice clasice susțin că abuzul de droguri r eprezintă un
echivalent al masturbării, un mijloc de apărare împotriva impulsurilor homosexual sau o
manifestare a regresiei orale.
Conform teoriilor psihodinamice, indivizii politoxicomani au, mai frecvent, în
antecedente unele aspect particulare, ca: cop ilărie instabilă, predispoziție la automedicație
și par a fi mai receptivi la psihoterapie.
Teoriile behavioriste pun accentul pe comportamentul de căutare a drogului,
decât pe instalarea dependenței fizice față de drog. Se consideră că în inducerea
compor tamentului de căutare a drogului sunt implicați unii factori comportamentali, ca:
– Efectele de întărire pozitivă (stare de euforie, creșterea performanțelor fizice și
psihice), care accentuează comportamentul de căutare a drogului;
– Efectele adverse ale drog ului care slăbesc comportamentul de căutare;
– Capacitatea individului de a discrimina între efectele drogului și alte substanțe;
La acești factori se adaugă unele variabile modulatorii, cum ar fi: contextual
social, factorii genetici, istoricul comportament al, antecedentele farmacologice,
mecanismele neuronale care au la bază unele neuropeptide endogene și
monoamine, toate acestea contribuind la efectele de întărire pozitivă ale drogului.
Comisia Natională a Abuzului de Droguri și Marijuana din SUA a identi ficat mai multe
etape ale consumului de droguri, fiecare fiind caracterizată de un anumit tip de
comportament al individului:
– Consum experimental – individual manifestă mai degrabă curiozitate, dorința de
a experimenta o stare de spirit nouă, prin încercar ea unuia sau mai multor
droguri;
– Consum recreațional – drogul este folosit în mod voluntar, de regulă în cadrul
unui grup, individual nu este dependent de drog, el putând să renunțe oricând la
consum;

– Consum circumstanțial – individual este motivate de cău tarea unor noi efecte,
pentru rezolvarea unor problem sau situații stresante;
– Consum intensiv – drogul este utilizat zilnic, motivate de probleme personale sau
situații stresante, de dorința de a menține un anumit echilibru psihic sau al
performanței;
– Consum compulsiv – drogul este utilizat cu o frecvență ridicată, individul fiind
dependent fizic și psihic de acesta; drogul domină întreaga existență a
individului, care nu mai are nici un fel de alte preoc upări sociale (Ioan, 2003 ).

2. 2 Teorii sociologice privind consumul de droguri

Teoriile sociologice consider dependența față de drog un process social mai
degrabă decât o relație între proprietățile fizice ale drogului și impactul lor asupra
organismului uman.
În SUA consumul de droguri ilegale s -a produs în anii `60, odată cu apariția
fenomenului hippie, ca semn de protest împotriva unei “societăți tehnocratice, dominate
de convenții și structure burgheze, în mare pa rte ipocrite”. (Ioan, 2003 ).
Psihologul american, Timothy Leary, a fost considerat un fel de “papă hippie”,
era promoter al drogării cu LSD și, el însuși, toxicoman. Fenomenul hippie s -a extins
rapid în lume, prin imitație, dar și în semn de protest al tinerilor față de societatea în care
trăiau.
John Clausen susține că dependența față de opiacee, morfină și heroină reprezintă
consecința unui process de învățare social, rezultat al interacțiunii sau asocierii
individului cu alți indivizi dependenți. În opinia autorului, însăși motivația consumului de
droguri apare ca fiind învățată la fe l ca orice altă motivație a comportamentului uman.
Inițierea în consumul de droguri și adoptarea, în timp a unei conduit caracteristice
toxicomanului, se derulează în mod aproape identic în marea majoritate a cazurilor.
Drogul este oferit inițial de către un grup de prieteni, ei înșiși consumatori de drog;
individului i se propune să încerce drogul în cadrul unei reuniuni, caracterizată printr -o
atmosferă de grup favorabilă acestui gen de experiențe.

Robert R. Bell arată faptul că există o relație între sărăcie și consumul de droguri ,
dependența fiind mai frecvent întâlnită în comunitățile caracterizate prin multe problem
sociale, cum ar fi: delincvența, abandonul școlar, vagabondajul, șomajul, dezorganizarea
familiei, iar majoritatea indivizilor dependenț i sun t adulți. (Ioan, 2003 ).
A.Teoria anomie i – Dependența față de droguri ca formă de evaziune – Robert K.
Merton
Una dintre cele mai cunoscute și mai citate teorii sociologice, care și-a us să
pună în dependență consumul de droguri de formele de adaptare la condițiile și
structurile sociale, este teoria anomiei a celebrului sociolog american Robert King
Merton. În concordanță cu această teorie, consumul de droguri constituie un “eșec al
conformității”, adică al conformării indivizilor la mijloace legitime,
“instituționalizate” de realizare a scopurilor sociale. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.
193). Merton (apud Rădulescu, 1999) definește conceptul de anomie ca o discrepanță
între scopuri și mijloace. El arată că individual dependent de droguri, de cele mai multe
ori membru al unor clase sociale defavorizate, a încercat să urmărească în mod irealist
scopuri cultural înalt valorizate de către societatea în care trăiește, dar pe care nu le
poate atinge ca urmare a unor blocaje existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca
urmare, el este nevoit să recurgă la mijloace ilegitime. Datorită faptului că nu are acces
nici la scopurile propus de către societate și nici la mijloacele legitime necesare
atingerii acestora, individual se va adapta la această stare de discrepanță între scopuri
și mijloace prin evaziune sau prin retragere din viața socială.
Merton (apud Rădulescu, 1999) a definit pe indivizii evazioniști ca fiind
persoane frustrate și handicapate, fără responsabilități productive, persoane asocíale,
care sunt în societate, dar nu fac parte din ea. Alcolicii, psihoticii, vagabonzii și
dependenții de droguri, toți fac parte din această categorie. Formele lor de adaptare
sunt, mai degrabă, private și isolate, nefiind unificate sub egida unui anumit cod
cultural, fără a beneficia, deci, de un cadru comun de valori. Doar atunci când
abandonează complet urmărirea scopurilor și mijloacelor, pentru a ajunge la asocialitate
deplină, frustrările acestor persoane, determinate de imposibilitatea atingerii succesului
ca valoare social, sunt eliminate, iar indivizii reușesc să evadeze din societate, prin
adoptarea unor atitudini de defetism, chietism (completare pasivă) și resemnare.

Paradigma lui R. Merton a fost supusă unor critici, exprimate mai ales de
către Marshall Clinard și Robert Meier (19 76), care au considerat că evaziunea nu este o
formă de adaptare care se aplică tuturor consumatorilor de droguri, aceștia fiind nu numai
persoane asociale, ci și persoane active care au responsabilită ți sociale și profesionale
distinc t (de exemplu, medicii , care prin natur a profesiei v in în contac t nemijlocit cu
drogurile) . De asemenea, utilizarea drogurilo r poate fi și expresi a unui comportament
inovator, desfășura t în scopul căutăr ii unor experie nțe noi și incitante , exprimare a unei
conduit ritual manifestată în culturile tradiționale sau chiar o conduită răzvrătită
împotriva conformismului adulților, așa cum este cazul adolescenților.

B.Teoria “dublului eșec”
Richard Cloward și Lloyd Ohlin au reluat concepția lui Robert Merton privitoare
la evaziunea consumatorului de droguri, subliniind că această conduit nu semnifică doar
incapacitatea individului de a avea acces la mijloacele legitime, ci este un “dublu eșec” și
anume acela de a avea acces atât la mijloacele legitime cât și ilegitime și de a eșua în
încercările de a le utiliza, în ambele situații.
Merton se referă numai la o oportunitate legitimă, în timp de Cloward și Ohlin,
utilizând teoria transmisiei cultural și teoria asocierilor difer ențiate, disting între două
tipuri de oportunități: legitime și ilegitime.
În primul caz individul acceptă legimitatea mijloacelor instituționale, dar nu poate
atinge scopurile propuse de societatea datorită unor deficiențe personale, ceea ce
determină o serie de frustrări personale și retragerea individului din societate.
În cea de -a doua situație, individul accept și utilizează mijloacele ilegitime, dar tot
nu-și poate atinge scopurile dorite.
Se ajunge, astfel, la un dublu eșec, care va duce la retrag erea individului din
societate, asocialitatea sa, și implicit, recurgerea la consumul de droguri. (Ioan, 2003 ).

C.Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul între procesul de dependență și
simptomele sindromului de abstinență
Alfred Lindesmith prop une explicarea procesului de dependență față de opiacee
prin asocierea sa cu credința individului că în momentul întreruperii administrării

drogului, starea sa se va înrăutăți datorită instalării sindromului de abstinență. Așadar,
individul continuă să co nsume drogul și devine dependent pentru a evita apariția
simptomelor sindromului de abstinență. Lindesmith pune la baza dependenței
conștientizarea de către consumatorii de droguri a legăturii care există între întreruperea
bruscă a drogului și simptomele extreme de neplăcute ale sindromului de abstinență,
arătând că indivizii care nu conștientizează această legătură nu dev in dependenți.
(Ioan, 2003 ).
În concepția lui Lindesmith motivația principal a consumului de droguri pe
termen lung o constituie nu ob ținerea euforiei ci teama de simptomele sindromului de
abstinență, nu a fost scutită de critici. Astfel, unii chiar dacă nu la același nivel ca
indivizii care folosesc de mai puțin timp drogul, dar ei nu dispun de mijloacele material
necesare pentru a -și procura dozele semnificativ mai mari de care au nevoie pentru a
obține această stare. În replică, Lindesmith arată că teoria sa nu consider că teama față de
simptomele sindromului de abstinență este o motivație pentru continuarea consumului de
droguri, dori nța imperioasă de administrare a drogului nefiind determinată de un motiv
oarecare ci de repetarea experiențelor anterioare. Starea de euforie nu este propriu -zis un
scop urmărit de consumatorul de droguri, ea este mai degrabă “momeala” care îl
împiedică p e acesta să acorde atenția cuvenită problemelor financiare și riscurilor de a fi
arestat. De asemenea, dorința imperioasă de administrare a drogului nu poate fi pusă în
discuție ca factor causal al dependeței, deoarece apare doar după ce s -a instalat
depen dența fizică față de drog. (Ioan, 2003 ).
D.Teoria etichetării sociale a lui Erving Goffman
Conform teoriei învățării sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de
o anumită subcultură și sunt învățate de către noul inițiat de la consumatorii ma i vechi de
droguri, fiind cunoscut faptul că, de cele mai multe ori, individul devine dependent la
îndemnurile unor prieteni consumatori. În acest mod, raționalizările utilizate pentru a
justifica consumul de droguri precum și senzațiile care trebuie să de curgă din acest
consum, sunt învățate de la alte persoane.
Instalarea treptată a procesului de dependență face din rolul de consumator de
droguri un rol puternic stigmatizat, ca urmare a reacției sociale față de droguri

în societățile contemporane. Deși acest rol poate să ia mai multe forme, Erving
Goffman (1975, pp. 166-167) îi considera pe indivizii dependenți de drog ca
“devianți sociali”, care reprezintă “eșecuri în schemele motivaționale ale societății”,
“indivizi care par angajați într-un refuz colectiv al ordinei sociale”.
Un asemenea rol obligă pe individ să se asocieze cu alți indivizi definiți de
aceeași identitate și la căutarea unui sprijin în normele și valorile elaborate de
subcultura (subculturile) consumatorilor de droguri. Exercitând rolul de dependent re
drog, individul ajunge să se identifice cu toate cerințele și motivațiile acestui rol,
shimbându-și chiar și concepția despre sine, pentru a deveni un veritabil dependent de
“carieră”.
Referindu-se la exigențele apartenenței la subculturile consumatorilor de droguri,
Jock Young (1971, p. 39) aprecia că efectele unui drog particular impun crearea unui
anumit rol social (alcoolicul, toxicomanul, fumătorul de marijuana) asociat cu
conduite permise și prohibite și care se raportează la alte roluri sociale exercitate de
către alți consumatori de droguri. Grupul de drogați cunoaște bine dozele care
trebuie administrate și modul de utilizare a drogului, având, pe de altă parte, la
dispoziție un set de sancțiuni informale împotriva acelor care deviază de la
exigențele subculturii consumatorilor de droguri, cum sunt aceia care se
supradozează, de exemplu. Aceste sancțiuni se manifestă în mai multe feluri, de
pildă, prin blamarea și ridiculizarea alcoolicului care nu se mai poate ține pe
picioare, prin calmarea sau reducerea la tăcere a individului supradozat cu LSD,
care își exprimă cu voce tare nălucirile etc.
Jock Young (1971, p. 41) a formulat o serie de postulate care caracterizează
subcultura consumatorilor de droguri:

a) diferite grupuri din societate se confruntă cu diverse probleme sociale;
b) pentru unele dintre aceste grupuri, drogurile reprezintă un mijloc
obișnuit de
rezolvare a acestor probleme;
c) aceste grupuri selectează acele droguri care au proprietățile psihotropice
care par cele mai adecvate pentru soluționarea problemelor lor;
d) efectele drogurilor sunt modelate și interpretate în termenii culturii

de care aparține consumatorul;
e) dacă drogul este privit ca fiind inadecvat, periculos sau necontrolabil în
raport cu
obiectivele grupului, utilizarea sa va fi abandonată;
f) consumatorii individuali de droguri învață, de obicei, doza necesară,
forma de administrare și modul de interpretare a experienței care
rezultă din utilizarea drogului, de la indivizi care sunt, deja, consumatori
de droguri;
g) dacă nu există nici o normă cu privire la folosirea drogului cu carater
fizic sau psihic, atunci consumatorii de droguri se află într-o si anomică;
h) asemenea situații anomice, determinate de absența normelor, apar atunci
când:
 individul este izolat de o cultură (subcultură) care posedă
cunoștințe cu privire la utilizarea adecvată a drogului;
 drogul este recent introdus în țara respectivă;
 crește rapid numărul consumatorilor de droguri fără transmisie
adecvată a
normelor (sub)culturale;
 reacții sociale deosebit de severe ajung să dezintegreze (sub)cultură
viabilă
(de exemplu, dezintegrarea subculturii “hippie” din San Francisco).

De asemenea, Young (1971 ) aprecia că individul acceptă în mod voluntar să
consume droguri și, implicit, socializarea într -o subcultură a drogurilor, deoarece
consideră că drogul îi poate oferi soluții alternative la problemele cu care se confruntă.
Prin urmare, este eronată concepția că lupta împotriva drogurilor ar trebui axată pe
diminuarea subculturilor aferente acestora, deoarece consumul acestor substanțe nu se
transmite în mod automat, ci este un lucru acceptat voluntar de către individ. Soluția
viabilă, ar fi, de fapt, găsirea unor soluții alternative la problemele cu care se confruntă
individul, altele decât consumul de droguri.

În concluzie, conform teoriei etichetării sociale, stigmatizarea consumatorului de
droguri de către membrii societății, aplicarea etichetei de toxicoman, determină individul
să adere la o subcultură a drogurilor , în care se va afla alături de alți indivizi asemănători
lui. Consumatorul de droguri devine un marginalizat în societatea legitimă, aprec iat într-
un mod, imaginea sa fiind asociată cu diverse practici și obiceiuri considerate nocive.
Putem afirma că consumul și dependența de droguri constituie un domeniu
important al cunoașterii sociologice, unde pot fi aduse numeroase co ntribuții
teoretice și practice. Este evident faptul că atât consumul, cât și dependența de droguri
nu sunt fenomene izolate, cu caracter individual, ci fenomene complexe, care trebuie
plasate în cadre contextuale, asociate cu stiluri de viață, norme și v alori extrem de
diverse.

2. 3 Teorii biologice asupra consumului de droguri

3.3.1 Explicațiile biologice asupra consumului de droguri

Explicațiile biologice se focalizează, cu precădere, asupra mecanismelor genetice
sau constituționale ale organismul ui uman, care pot furniza un răspuns la întrebarea de ce
unii indivizi su o propensiune mai pronunțată, decât alții, spre consumul de droguri, în
așa fel încât pot deveni chiar dependenți de acest consum.
Ipoteza caracterelor moștenite a putut fi și mai b ine confirmată în urma studiilor
efectuate asupra gemenilor. Întrucât gemenii monozigoți sunt mai similari din
punct de vedere genetic, decât gemenii dizogoți, s -a plecat de la ideea că există mai
multe șanse ca același factor genetic să se regăsească la ambii gemeni monozigoți.
Astfel, studiile efectuate asupra gemenilor au arătat că gemenii monozigoți au o
probabilitate mai mare de a devein alcoolici, decât gemenii dizigoți . (Rădulescu,
Dâmboeanu, 2006 ).
Comparativ cu explicațiile date alcooli smului, explicațiile oferite altor tipuri de
abuz de droguri sunt mai puțin frecvente și convingătoare. Cauza o reprezintă
dificultatea de a obține un număr suficient de subiecți pentru obiectivele
cercetărilor. Spre deosebire de alcoolism, dependența de droguri poate fi identificată
mai greu în cadrul populației generale, între altele și datorită caracterului ilicit al

consumului de droguri.
Chiar dacă individul are o tendință genetică pentru a deveni dependent de
droguri, nu este obligatoriu ca el să devină, cu adevărat, dependent, o influență distinctă
exercitând -o factorii de mediu. Disponibilitatea drogurilor, familia sau prezența unui
anumit anturaj, de exemplu, au un rol important în exercitarea acestor influențe. În mod
complementar, ge nele pot acționa și prin intermediul trăsăturilor de personalitate pe care
le determină. De asemenea, genele pot amplifica factorii de risc în acest domeniu prin
intermediul predispoziției genetice. Astfel, potrivit lui Goode (1999, p. 93), “încărcarea
genetică” în asociere cu factorii de mediu și de personalitate pot produce un nivel
semnificativ de înalt al abuzului de droguri sau al alcoolismului în rândul anumitor
indivizi sau grupuri din cadrul populației.
Alte explicații cu caracter biologic folosesc ca ipoteză principală
“dezechilibrul metabolic”, care poate acționa ca posibil factor cauzal în dependența
fiziologică. Conform medicilor Vincent Dole și Marie Nyswander (1965, p. 646 -650),
această ipoteză subliniază faptul că dependenții de heroină suferă de o boală sau o
tulburare metabolică, așa cum este și cazul diabetului. Din momentul în care acești
indivizi au început să -și administreze droguri, mecanismele lor fiziologice “râvnesc” la
drogurile pe bază de opiacee, în același mod în car e diabetul solicită insulina . Cel care
abuzează de asemenea droguri nu se va putea abține niciodată de a le consuma
deoarece acestea le oferă tocmai ce corpul lor nule poate da. În mod paradoxal, repetarea
dozelor nu face altceva decât să “normalize ze” o deficiență deja existentă.
Explicațiile biologice sunt, în general, unilaterale și nu țin seama de factorii de
natură psihologică și sociologică. Dacă există sau nu influențe de natură genetice asupra
tendinței indivizilor de a consuma droguri și a a buza de acestea rămâne o ipoteză
seducătoare pe care,
până acum, studiile efectuate nu au reușit să o confirme în mod clar și suficient.
2.3.2 Explicații cu caracter psihologic ale consumului și dependenței
Din punct de vedere psihologic, o mare pa rte a explicațiilor pun accentul pe
mecanismele de “reîntărire” a conduitei celor care abuzează de droguri. Alte eplicații
incluse în aceeași cateogire se referă la tipul de personalitate a consumatorului, mai ales
a celui dependent de droguri . (Rădu lescu, 1999 ).

A) Rolul“mecanismelor de reîntărire” și importanța personalități consumatorilor
și dependenților de droguri
În concordanță cu primul tip de explicații, oamenii tind să maximizeze recompensele și
să minimalizeze sancțiunile primite. În ace st sens, consumatorii de droguri sunt persoane
care au fost “recompensate” pentru acest consum, motiv pentru care continuă, în
mod constant, consumul de droguri. O asemenea recompensă constă, de exemplu în
senzația de plăcere provocată de consu mul de droguri, senzație care motivează pe
individul respectiv să caute reiterarea ei .
Senzațiile de plăcere și euforie produse de consumul de droguri generează, astfel,
reiterarea consumului de droguri cu scopul de a obține aceleași senzații. Aceasta este , de
fapt, esența mecanismului de “reîntărire pozitivă”, a conduitei consumatorului de
droguri.
Există însă și un mecanism de “reîntărire negativă” care apare, de exemplu,
atunci când un individ urmărește sâ își ușureze durerile, consumând în acest scop dr oguri.
Dacă individul este dependent din punct de vedere psihic de un anumit tip de drog și
întrerupe administrarea acestuia din diverse motive, atunci simte o serie de senzații de
disconfort și chiar durere, care dispare numai atunci când își administ rează o nouă doză.
Goode (1999 ) sublinia faptul că o asemenea experiență va motiva pe cel dependent
fiziologic de droguri să facă ceea ce trebuie făcut pentru elimina senzațiile asociate
cu abstinență . Alfred Lindesmith (1968 ) aprecia, de pildă, că pr ocesul de fixare nu este
reprezentată aici de euforia pozitivă , ci de ușurare a durerii care apare invariab il atunci
când o persoană dependentă fizic de droguri nu mai ia drogul respectiv.
Reîntărirea pozitivă apare, se pare, în cazul consumului de droguri euforice, iar cea
negativă în cazul drogurilor ce provoacă dependența fizică, așa cum sunt opiaceele.
Unii cercetători cred că rolul personalității nu poate fi separat de influența factorilor
genetici. T.J. Bouchard (1984) sublinia, în acest sens că gemen ii au numeroase
similarități în personalitate, mai ales în ceea ce privește impulsivitatea, introversiunea sau
extroversiunea, dominanța etc. Asemenea trăsături pot conduce, în anumite condiții, la
uzul și abuzul de droguri.
Ideea că există anumite persoa ne definite de o serie de trăsături psihice care

determină propensiunea spre devianță (deexemplu consumul de droguri) este susținută și
în prezent de psihologi și criminologi, care încearcă să deceleze următoarele indicii
în acest domeniu . (Rădule scu S. M., 1999 ):
• egoism, frustrare afectivă, agresivitate, tendințe obsesive, incapacitatea de a
descerne conținutul și sensul normativ al prescripțiilor morale și juridice;
• incapacitatea de control individual asupra impulsurilor, emoțiilor și
sentim entelor;
• tuburările de personalitate, egocentrismul, izolarea comunicațională, lipsa
afetivității, exepriențele traumatizante.
O altă explicție psihologică aparte pentru consumul și dependența de
droguri evidențiază faptul că acestea sunt răspu nsuri sau reacții față de stima de sine
scăzută a unor indivizi sau a atitudinilor lor de auto -respingere. H. Kaplan (apud
Rădulescu, Dâmboeanu, 2006 ) sublinia că aceste trăsături ale personalității individului
constituie un rezultat a neglijării parent ale, al respingerii de către grupul de prieteni,
eșecului școlar, stigmatizării fizice sau sociale și a altor factori cu caracter psihic. În
acest sens, consumul de droguri apare ca o formă de “compensare” a acestei atitudini de
respingere și auto-respingere.
O altă categorie de explicații cu caracter psihologic privește fenomenul
consumului de droguri care reprezentând o formă specifică a comportamentului
deviant sau al celui problematic, cu caracter așa zis patologic. Studiile de psiho logice
socială pun în evidență faptul că cei care abuzează de droguri sunt caracterizați de
atitudini, valori, norme și trăsături ale personalității care diferă, în mod semnificativ, de
acelea a majorității populației care nu consumă droguri. Teorile ba zate pe această
ipoteză sunt denumite teorii cu privire la comportamentul problematic predispus
(Goode, 1999 ). Indivizii care manifestă aceste comportamente tind să fie mai rebeli, mai
independeți mai deschiși la noi experiențe și mai dispuși să î și asume riscuri decât alții.

B) Relația dintre dependeță, deprindere și toleranță în consumul de droguri
Unii psihologi pun accentul pe dorinț a psihic ă incontrolabil ă de administrar e a
drogului, ații accentuează dependența psihologică față de un an umit drog. Principalul
obiectiv al cercetărilor intreprinse în acest sens îl constituie evidențiere modului în care

o anumită persoană devine dependentă de drog, procesul prin intermediul căruia se
instalează această dependență cu caracter psihologic sau fiziologic. Cercetarea efectuată
de Peter Laurie (1967 ) asupra unor tineri dependenți de droguri a pus în evidență trei
condiții necesare pentru instalare efectului de dependență:
• Un deficit psihologic cu caracter predispozand;
• O anumită criză care apa re în cursul vieții;
• O ofertă oportună a drogurilor.
Peter Bourne (1974 ) aprecia ca teoriile care pun accentul pe toleranță sunt mai
adecvate, iar toleranța este elementul fundamental care determină și domină
comportamentul individului dependent și carac terizează, cel mai bine, natura și cursul
procesului de dependență. Toleranța față de efectele unui anumit dorg este, de fapt, un
factor cauzal în dependența fiziologică. O asemenea toleranță nu este bazată însă, în
întregime, pe procese farmacologice (de natură chimică), ci implică mai mulți factori
nonfarmacologici, care au devenit, în ultimii ani, un domeniu de interes pentru
cercetători, inclusiv cei din domeniul clinic. O înțelegere adecvată a mecanismelor
toleranței este un element cheie în înțelege rea dependenței față de droguri și în
proiectarea unor strategii de prevenție și tratament.
Cercetările în acest domeniu sunt importante pentru determinarea fenomenelor de
dependență și adicție, asociate cu administrarea repetată a drogurilor. Există, în acest
sens, o relație strânsă între dezvoltarea toleranței și dezvoltarea dependenței. Droguri
diferite produc diferite forme de toleranță și fiecare drog produce o formă diferită de
toleranță pentru fiecare efect al drogului. Aceeași doză de heroină care determină pe un
dependent de droguri să atingă starea de euforie poate ucide alte persoane care nu au luat
niciodată acest drog. UniI cercetători vorbesc de “toleranță inversă", desemnând prin
aceasta o creștere a sensibilității individului în cursul timpului. Consumatorii care își
administrează un drog o perioadă lungă de timp, devin mai sensibili la efectele drogului
decât alți consumatori care iau drogul în mod sporadic. În plus, doza necesară pentru a
obține ceste efecte este mai mică decât la înce put. O altă formă de toleranță este cea
“transversală”, care se concretizează în faptul că o persoană care devine tolerantă față de
un anumit drog, este tolerantă și față de alte droguri incluse în aceeași categorie .
(Rădulescu, Dâmboeanu, 2006 ).

Explicaț iile psihologice sunt nesatisfacătoare, între altele, și pentru că au un
caracter unilateral, adică nu țin seama de constatările altor discipline printre care
și sociologia. Rezultatele studiilor și cercetărilor cu caracter psihologic sunt, de fapt,
contradictorii între ele, neexistând o singură cauză ori o singură motivație, ci o
multitudine, dependența față de droguri fiind produsul unei interacțiuni de factori care
implică, în aceeași măsură, ereditatea, mediul, procesul de învățare și cel d e socializare și
numeroși alți factori cu caracter social.

Capitol 3 . Evoluția luptei împotriva traficului și consumului de
droguri
3.1 Evoluția luptei împotriva traficului și consumului de droguri pe plan intern și
internațional

De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evoluție ascendentă, de la
simpla folosire în scopuri medicinale și terapeutice de către vindecători, în perioada
antică, până la cultivarea, producerea și comercializarea acestora de către rețele
infracționale aparținând crimei organizate, în perioada contemporană.

3.1.1 Reglementări internaționale
În lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, pe plan internațional au
existat numeroase reglementări în domeniu, statele participante concertâ ndu-și eforturile
pentru combaterea acestui flagel.
La 23 ianuarie 1912, un număr de 12 state, printre care Germania, Anglia, Olanda,
Portugalia, Rusia, Italia s -au reunit la Haga, unde au convenit intrarea în vigoare, până la
data de 31 decembrie 1914, a “Convenției internaționale a opiului”.
În data de 19 februarie 1925, se semnează la Geneva “Convenția internațională a
opiului”, extizându -se sfera de aplicabilitate a Convenției de la Haga și asupra cânepii
indiene și a frunzelor de coca, interzicând ut ilizarea acestora în alte scopuri decât cele
medicale sau științifice.
“Convenția pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri dăunătoare”, adoptată la
Geneva la data de 26 iunie 1936, instituie comisiile rogatorii, ca intrumente de luptă
împotriva pers oanelor fizice implicate în traficul ilicit de droguri.
La 25 ianuarie 1961 se adoptă “Convenția unică asupra stupefiantelor”, care va
intra în vigoare la 13 decembrie 1964. Ea prevedea înființarea unei instituții pentru
coordonarea pe plan internațional a luptei împotriva traficului ilicit de produse și
substanțe stupefiante, respectiv Organul Internațional de Control al Stupefiantelor
(O.I.C.S.). Față de reglementările adoptate anterior, întâlnim în convenție noi dispoziții
referitoare la tratamentul med ical și readaptarea toxicomanilor, precum și la instituirea
unui control privind heroina și cetobemidona. (Boroi,2001 ).

Convenția privind substanțele psihotice din 1971 a fost adoptată la Viena, ca
urmare a conferinței plenipotențiarilor a 77 de state, cu participarea reprezentanților
Organizației Mondiale a Sănătății, Organului Internațional de Control al Stupefiantelor și
Organizației Internaționale de Poliție Criminală. Această convenție, intrată în vigoare la
16 august 1976, cuprinde în principal măsur i restrictive referitoare la anumite substanțe
cu proprietăți halucinogene, depresoare sau stimulente ce afectează sistemul nervos
central, substanțe neincluse în lista prevăzută în Convenția unică asupra stupefiantelor din
1961 (amfetamine, barbiturice, t ranchilizante, L.S.D. -25).
Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe
psihotice, convenție care a intrat în vigoare la data de 11 noiembrie 1990. Părțile
semnatare se angajează să elimine ori să reducă, pe măsura po sibilităților, cererea ilicită
de stupefiante și substanțe psihotice, precum și să armonizeze legislațiile naționale cu
prevederiile co nvenției. (Boroi, 2001 ).
În anul 1912, România a aderat la Convenția internațională privind stupefiantele
semnată la Hag a în 1910.
În anul 1921 se înființează Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale, care preia de
la Ministerul de Interne atribuțiile de control și organizare medicală și farmaceutică.
Apare, la data de 21 aprilie 1921, “Regulamentul drogurilor și vânzării substanțelor
medicamentoase brute”, care prevede, printre altele, că deținerea și vânzarea substanțelor
medicamentoase brute, materiilor toxice și produselor fabricilor chimice indigene și
străine cu o întrebuințare în medicină, istorie, etc.. va fi autor izată de Direcțiunea
Generală a Serviciului Sanitar.
La 18 mai 1928, România ratifică Convenția internațională privind opiul semnată
la data de 19 februarie 1925.
În anul 1928 apare Legea pentru combaterea abuzului de supefiante. Această lege
consideră c a fiind stupefiante opiul și preparatele sale sub orice formă, morfina, codeina,
cocaina și derivații acesteia, etc…De asemenea, importul, fabricarea, debitarea și
comerțul cu stupefiante sunt interzise.
La 24 iulie 1933 a intrat în vigoare “Regulamentul monopolului de stat al
stupefiantelor”. Se prevede în acest regulament că importarea, depozitarea, fabricarea,
debitarea, punerea în circulație și comercializarea în întreaga țară a tuturor produselor și

substanțelor stupefiante, precum și a diferitelor pr eparate, a confecționării lor, în orice
formă farmaceutică și a specialităților farmaceutice care conțin stupefiante, sunt un drept
exclusiv al statului, exploatat prin monopolul de stat al stupefiantelor.
La 31 decembrie 1973, România aderă la Convenția unică asupra stupefiantelor
din 25 ianuarie 1961 și la Protocolul privind modificarea acestei convenții, încheiat la
Geneva la 25 martie 1972.
În 1979, prin Decretul nr. 476 privind regimul produselor și substanțelor toxice se
face o delimitare clară într e produsele și substațele toxice și stupefiante.
Prin Legea nr. 118 din 8 decembrie 1992 țara noastră aderă la Convenția asupra
substanțelor psihotrope din 1971 și la Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit
de stupefiante și substanțe psihotr ope din 1988. (Boroi, 2001 ).
3.2.2 Reglementări interne în materie

Legislația privitoare la droguri a apărut în țara noastră încă din Evul Mediu,
perioadă în care în care România există o largă piața internă legală a drogurilor.
Primele prevederi legisl ative referitoare la droguri apar în cele trei principate
românești în “Pravila lui Vasile Lupu” și în “Îndreptarea legii” a lui Matei Basarab,
documente care stipulează că “otrăvurile” și “ierburile de leac” nu se eliberează d ecât
vracilor. (Dima, 2010 ).
În anul 1782 , domnitorul N. Caragea a emis un Decret domnesc prin care
prevedea că medicamentele să fie vândute doar de către spițeri și de către unii negustori
cunoscuți cu probitate morală. Încălcarea acestor prevederi era drastic pedepsită.
Decretul e mis de Alexandru Moruzi la 6.03.1974 , este considerat primul act
normative românesc care privește în mod direct drogurile. Acest Decret cuprinde reguli
clare de funcționare a farmaciilor, precum și norme de conduit pentru spițerii care
comercializau substa nțe și produse toxice sau stupefiante. Din aceeași perioadă datează
alte două ordonanțe: “Visitatio Pharmacopoerum” și “Ordo criminalis”, acte normative
care conțin dispoziții referitoare la deținerea și eliberarea drogurilor și a otrăvurilor.

Trebuie men ționat faptul că la acea vreme și chiar mai târziu, în Codul Penal din
1936, termenul de drog avea un înțeles diferit de cel din zilele noastre. Prin drog se
înțelegeau meteriile brute preparate care aveau o întrebuințare medicală.
În anul 1797 , cancelar ia domnitorului Alexandru Ipsilanti va emite un
Regulament de organizare și funcționare a spițe riilor, în care se prevede
obligativitatea ca toți spițerii să urmeze Farmacopeea Austriei de la “leat 1780”, pe
fiecare vas fiind necesar a se inscripționa nume le “doftoriei ce este în acel vas”. Este un
document care demonstrează încercarea reușită de armonizare a politicii românești din
legislații europene ale vremii, mult mai avansate sub aspect juridic la acea vreme.
În anul 1912 , România a fost printer pri mele state care au aderat la Convenția
internațională privind Stupefiantele încheiată la Haga.
La 21.04.1921 , a fost emis, în baza articolului nr. 139 din Legea Sanitară,
Regulamentul drogurilor și vânzării substanțelor medicamentoase brute , care
cuprind ea despoziții cu privire la: cultivarea, depozitarea, fabricarea, prepararea,
desfacerea și alte activități legale privind drogurile.
La 18 mai 1928 , România ratifică Convenția Internațională privind opiul , iar
la 31.07.1931, Convenția pentru limitarea fa bricațiunii și reglementarea
distribuțiunii stupefiantelor , ale căror prevederi vor fi transpuse în Codul Penal
românesc din acea vreme.
În anul 1928 , a apărut Legea nr.58/1928 privind combaterea abuzului de
stupefiante , ca rezultat al colaborării unor j uriști și farmaciști români. Această lege se va
dovedi întru totul viabilă în contextual socio -economic al timpului respectiv.
În anul 1933 a fost emis Înaltul Decret Regal nr.2111 , prin care s -a aprobat și
publicat în Monitorul Oficial nr.167 din 24.07. 1933 Regulamentul monopolului de stat
al stupefiatelor , instrument juridic creat în baza Legii Sanitare și de Ocrotire din
27.04.1933.
În anul 1950 a fost emis Decretul 227 care reglementa regimul substanțelor
stupefiante în România.

La 18.12.1952 , a fos t emis Decretul nr.496 , care reglementa regimul
stupefiantelor în țara noastră. Acesta prevedea că, fabricarea, producerea, experimentarea,
prelucrarea, vânzarea, cumpărarea, transportul, deținerea sau întrebuințarea substanțelor
și produselor toxice să fi e premise numai organelor și instituțiilor de stat ca și
interprinderilor și organizațiilor economice de stat și cooperatiste care erau obligate a se
înregistra, în acest scop, la organelle de Miliție.
La 7.11.1960 a fost emisă HCM nr.1626 pentru acceptar ea protocolului din
11.12.1948 semnat la Paris, privind regimul stupefiantelor, prin care țara noastră era de
acord ca sarcinile și funcțiile prevăzute de acordurile, convențiile și protocoalele
internaționale privind stupefiantele, încredințate inițial fo stei Societăți a Națiunilor, să fie
îndeplinite de acum înainte, de către OMS și ONU; de asemenea, România se obligă să
pună sub control internațional drogurile de dată recent, în special cele de sinteză, puternic
dependogene.
În anul 1979 a fost emis Decretul Consiliului de Stat nr.466 privind regimul
produselor și substanțelor toxice, publicat în Buletinul Oficial din 3.01.1980. Astfel, a
fost creat un cadru juridic modern, în care toxicele erau net separate de stupefiante, deși
vor mai persista unele da te referitoare la substanțele psihotrope.
Până la sfârșitul anului 1989, România era considerată de Organul Internațional
de Control al Stupefiantelor o țară de tranzitare a stupefiantelor din Orient către Europa
de Vest, și nu ca o piață de desfacere sau consum de droguri. Situația s -a modificat rapid
și dramatic după anul 1989, când tot mai mulți cetățeni străini au început să introducă
droguri în România, de asemenea, tot mai mulți români, în special din lumea interlopă, au
început să manifeste interes față de afacerile cu droguri, extreme de profitabile, creîndu –
se astfel o adevărată rețea de desfacere a drogurilor.
La data de 8.12.1992 a fost adoptată Legea nr.118 , prin care țara noastră adera la utimele
două mari convenții privind droguri le, semnat e sub egida ONU.
La data de 24 ianuarie 1933 , la Cairo, a fost semnată o înțelegere între Ministerul de
Interne al României și cel al Republicii Arabe Egipt, cu privire la lupa împotriva
traficului ilicit și consumului de stupefiante și substanțe psihot rope. Acest document

facilitează cooperarea între cele două părți semnatare “în vederea prevenirii consumului
de stupefiante și substanțe psihotrope și realizării unui control al consumului illicit de
stupefiante și substanțe psihotrope”.
La data de 23.12.1996 a fost emis Ordinul nr.90 privind regimul de export și import al
mărfurilor în anul 1997 care, în baza Hotărârii Guvernului nr.215 din 1992 privind
regimul licențelor de export și import și a altor acte normative, prevede ca toate
operațiunile de import și export cu substanțe chimice cuprinse în anexa la ordin, să fie
supuse licențierii automate în vederea prevenirii deturnării acestor substanțe de la scopul
lor licit. Eliberarea licențelor de import sau export va fi condiționată de avizarea lor de
către Direcția Antidrog, Arme, Explozivi, din cadrul Inspectoratului General al Poliției.

În anul 2000 a apărut Legea nr.143/2000 , lege care face parte din pachetul de legi
aprobate de Parlamentul României în scopul combaterii crimei organizate, lege operativă
de luptă împotriva traficului și consumului ilicit de droguri.

3.5 Activitatea actuală de prevenire a consumului ilicit de
droguri în școli

Ministerul Educației și C ercetării a eleborat un plan național de prevenire și
combatere a deli cvenței juvenile în baza căruia se alocă câte o oră pe săptămână instruirii
elevilor cu privire la pericolul și consecințele nefaste ale consumului de droguri. La
înfăptuirea acțiunilor propuse, toate inspectoratele școlare județene sunt obligate să
coope reze cu direcțiile județene pentru sănătate publică, poliția județeană, dar și alte
structuri ale societății civile, cum sunt comitetele de părinți sau comunitățile locale.
Ministerul Educației și Cercetării organizează la nivel național cursuri de instrui re,
concursuri, dezbateri sau tabere în cadrul cărora sunt abordate problemele prevenirii
consumului de droguri și combaterii acestui fenomen (Traian Dima, 2010 ).
În anul 2001 s -a înființat Comitetul Interministerial pentru Prevenirea Consumului Ilegal
de Droguri și tot atunci s -au înființat Centrele județene de prevenire, evaluare și

consiliere antidrog care aveau ca principală atribuție sarcina de a coordona la nivel
judeaveau ca principală atribuție sarcina de a coordona la nivel județean activitățile
menite să cnducă la reducerea cererii de droguri. Activitatea centrelor cuprinde campanii
de informare în școli și licee, distribuirea de materiale informative către populație,
cursuri, seminarii, mese rotunde, campanii prin mijloace de informare în masă, s poturi
publicitare, toate cu profil antidrog. În activitatea de prevenire a consumului ilicit de
droguri în școli, Comitetul Interministerial a colaborat cu cele mai importante și
seminificative organizații neguvernamentale din domeniul luptei antidrog. În cea mai
mare parte activitatea de colaborare a constat în campanii duse în școli, organizarea
seminariilor de pregătire pentru specialiști unde au participat persoane din sectorul public
și privat.
Începând cu anul 2001, luna decembrie, a fost lansat și un Program Pilot intitulat
“Educație pentru sănătate în școala românească ”, având drept scop găsirea celor mai
bun emetode și măsuri pentru prevenirea populației școlare să alunece pe panta
consumului de droguri”.
Prin programele implementate în mediul șc olar, autoritățile și societatea civilă
românească urmăresc atingerea următoarelor obiective specifice:
a) dezvoltarea unor atitudini și practici la nivelul întregii populații aflate într -o
formă de învățământ, prin intermediul programelor școlare și de p etrecere a timpului liber
în scopul adoptării unui stil de viață sănătos, fără tutun, alcool și droguri;
b) creșterea influenței factorilor de protecție la vârste mici pentru evitarea sau cel
puțin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun și drog uri;
c) sensibilizarea și educarea populației școlare în scopul evitării consumului
experimental/recreațional de droguri și trecerii de la acesta la consumul de droguri
problemă. (Dima, 2010 ).

3.6 Programele A.N.A – Prevenirea în școli

Campania „Mesaju l meu antidrog” – are drept scop prevenirea consumului de
droguri prin implicarea elevilor și a studentilor în activități extrașcolare de petrecere a

timpului liber, activități cu caracter cultural -artistic sau sportiv sau care presupun
dezvoltarea de crea ții personale, prin intermediul cărora să se promoveze un mesaj
antidrug.
Programul „Educație pentru sănătate în școala românească” are ca obiectiv
general :„Conștientizarea și implicarea întregii populații, în special a copiilor și
tinerilor, în progra me de prevenire a consumului de droguri, universale, selective și
indicate, în scopul întăririi influenței factorilor de protecție și al reducerii influențelor
factorilor de risc” (Strategia Națională Anti -Drog în perioada 2017 -2018, ).
Obiectivele spe cifice ale acestui program de prevenire a consumului de droguri
în școala românească sunt: „ dezvoltarea unor atitudini și practici la nivelul întregii
populații aflate într -o formă de învățământ, prin intermediul programelor școlare și de
petrecere a timpu lui liber, în scopul adoptării unui stil de viață sănătos, fără tutun,
alcool și droguri ”; „creșterea influenței factorilor de protecție la vârste mici pentru
evitarea sau cel puțin întârzierea debutului consumului de alcool, tutun și droguri ” și
„sensib ilizarea și educarea populației școlare în scopul evitării consumului
experimental/recreațional de droguri și trecerii de la acesta la cel regulat” (Strategia
Națională Anti -Drog în perioada 2017 -2018 ).
Programele de abstinență – combină diferite modalităț i terapeutice , ședințe de
ajutor, grupuri de prevenție a recidivelor și de autoafirmare, bazate în special pe teoriile
cognitiv – comportamentale . Se poate prespune că strategiile dezvoltate trebuie să
furnizeze o motivașie și recompense suficiente. To tuși procesul trebuie susținut în
timp și implică multe cazuri de recidivă, de menținere și detoxifiere. Programele de
abstinență dau rezultate foarte variate. Foarte des, pacienții trebuie să se adapteze unui
program de menținere. Abstinența nu e inaccesibilă și toxico -dependența nu constituie o
stare fără speranță, ci mai degrabă, un process larg și complex, dificil de realizat, dar care
trebuie traversat cu speranțe pentru perspective de reușită. (Rășcanu, 2008 ).
Programe rezidențiale – comunitățile terapeutice sunt centre rezidențiale,
adesea nemedicale, careprimesc pacienții externați din centrele de dezintoxicare. Ele
oferă diferite forme de terapie și de sfaturi ale căror obiective sunt: experinmentarea de
către consumatori a vieții fără droguri, într -un context atent protejat; reconstituirea
stimei de sine, dezvoltarea sau redescoperirea competențelor relaționale și sociale.

Experiența cea mai intensă a celor care aleg acest model este descoperire pe care o fas ei
înșiși.
Comunităț ile terapeutic e constituie o soltușie importantă . Se adresează cu
precădere indivizilor care au mult de construit la nivelul Ego -ului, al stimei și al imaginii
de sine, al percepției lor de căt re alții, etc.
Programele de autoajutor – acestea nu constituie sisteme terapeutice dar
acționează în acest sens. Primul tip corespunde asociațiilor de consumatori care oferă
sfaturi și informații referitoare la calitatea produselor, strategii de reducere a riscurilor,
aspecte psihice, juridice, sociale. Al doilea t ip – Narcoticii Anonimi consideră că
dependența este o boală progresivă, caracterizată prin trei parametri: obsesia,
compulsiunea și egocentrismul. Experiențele celor care au reușit o abstinență durabilă
constituie o motivație și un exemplu pentru cei rec ent admiși în grup. (Răș canu, 2008 ).
Dintr -un studiu realizat de Ruxandra Rășcanu, aflăm că, în viziunea
adolescenților, printre măsurile de prevenire pe care ei le -ar lua pentru a opri sau
diminua consumul de droguri se numără: existența unor psihologi în școli cu care
adolescenții să poată discuta, monitorizarea atentă a celor care consumă droguri,
îmbunătățirea controlului vamal.

Capitol 4. Micro -analiza privind prevalen ța consumului de droguri
4.1 Scopul cercetării

Prezentul studiu urmărește să furnizeze informații privind cunoștințele,
atitudinile, percepțiile și prevalența consumului de droguri în rândul elevilor a două licee
din Municipiul Bârlad, județul Vaslui. Măsurarea nivelului de cunoștințe al elevilor
despre droguri și efectele acestora este importantă pentru a determina dacă și în ce
măsură adolescenții sunt conștienți de consecințele consumului de astfel de substanțe.
În egală măsură, evaluarea prevelanței consumului de droguri în rândul liceenilor
reprezintă un prim pas spre conturare a unei imagini asupra măsurii în care adolescenții
sunt consumatori, asupra tipologiei de droguri consumate și asupra frecvenței cu care le
consumă.

4.2 Obiectivele cercetării
 Identificarea gradului de cunoastere a elevilor cu principalele tipuri de droguri;
 Identificarea tipologiei consumatorilor de droguri;
 Evaluarea atitudinilor și percepțiilor elevilor privind consumul acestor substanțe;
 Identificarea motivelor pentru care adolescenții consumă droguri și a factorilor care
favorizează consumul ;
 Determi narea prevalenței consumului de droguri în rândul elevilor liceelor
analizate;

4.3 Ipoteze de lucru
Studiul pornește de la următorul set de ipoteze:
1. Gradul de familiarizare cu drogurilor ilegale este ridicat (majoritatea elevilor
au auzit despre prin cipalele tipuri de droguri ilegale) ;
2. Majoritatea elevilor au atitudini pozitive față de consumul de droguri;
3. Rata de consum este mai mare în cazul elevilor clasei aXII -a decât în cel al
elevilor de clasa a IX -a.

4.4 Metode și tehnici de cercetare utilizate
4.4.1 Ancheta prin chestionar

Între mijloacele de culegere a datelor din teren, ancheta pe bază de chestionar
este, fără îndoială, metoda cea mai des utilizată, metoda despre care numeroși autori
consider că a dominat și încă mai d omină spațiul socioumanului. (Cauc, 2004 ).
După cum evidenț ia Francois de Singly (1998, p. 21), ancheta pe bază de
chestionar ”servește la producerea unor date explicative”, care pun în evidență atât
faptele sociale, cât și factorii care le determină. Conform lui Chelcea (2001),
chestionarul este una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate în științele socio-
umane, fiind una dintre metodele de bază în investigarea fenomenelor sociale.
Specificul anchetei pe bază de chestionar
Prin chestionar se înțelege o metodă de colectare a datelor prin întrebări puse
persoanelor sau prin întrebarea acestora dacă sunt de acord sau în dezacord cu enunțurile
care reprezintă diferite puncte de vedere (Chelcea, 2001 ).
Conform cu Vlăsceanu și Zamfir (19 98, p. 95), chestionarul reprezintă „o tehnică, și un
instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise, ordonate
logic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare,
determină din parte a persoanelor chestionate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate
în scris”. Chestionarul este un instrument de culegere a datelor. Conform cu Cojocaru,
Ș. (2010 ), datele obținute cu ajutorul metodelor cantitative, sunt considerate mai
credibile și sunt mai ușor de acceptate de decidenți. Chiar dacă în chestionarul de opinie
se pune accentul de subiectivitatea celor chestionați, datele obținute în urma acestora
sunt considerate mai obiective decât cele calitative. Cu ajutorul datelor cantitative
obținute prin intermediul chestionarului, rezultatele sunt mai ușor de invocat și se oferă
astfel o imagine de ansamblu asupra elementelor esențiale studiate, în cazul acesta
asupra consumului de droguri și a eficienței campaniilor de prevenire și combater e a
acestuia.
În concluzie, utilizarea acestui instrument cantitativ (chestiona rul de opinie), este
argumentat de caracterul precis și riguros al datelor și de posibilitatea verificării
ipotezelor.

Chestionarul este utilizat în scopul testării ipotezelor d e lucru – confirmarea
sau infirmarea lor. Prin chestionar se pot obține date concludente în legătură cu
cunoștințele, atitudinile și percepțiile studenților din Iași cu privire la problemele legate
de drogurile ilegale, cât și referitor la prevalența de consum și tipologia drogurilor
cunoscute și consummate de liceeni.
Având o influență directă asupra conținutului răspunsurilor, redactarea
întrebărilor trebuie realizată cu mare grijă (Miftode, 2003, p. 258). În elaborarea
chestionarului am încercat ca întrebările să urmeze o succesiune riguroasă, utilizând
mai multe tipuri de intrebări care au avut rolul de stimuli declanșatori de
comportamente verbale sau nonverbale . (Chelcea, 2001, pp. 178)
Chestionarul cuprinde 33 de itemi care au avut ca scop furnizarea de informații
despre nivelul de cunoștințe și gradu l de conștientizar e al respondenților, precum
familiarizarea acestora cu droguri ilegale; explorarea percepțiile și atitudinile
respondeților despre consumul de droguri, consumatori și alte probleme legate de
droguri, evaluarea familiarizarii și conștientizarea campaniilor de prevenire și combatere
a consumului de droguri și a actorilor ce se doresc a fi implicați în acest tip de acțiuni,
dar si datele socio -demografice ale responde nților, incluzând liceul unde studiază, anul de
studii, vârsta acestora, sexul, mediul de proveniență, numărul de frați și surori și resursele
financiare lunare medii.
4.5 Limite ale cercetării

Un prim impediment în realizarea microanalizei propuse îl po ate reprezenta
însuși subiectul ales spre a fi cercetat . Opțiunea de cercetare a apărut tocmai pentru că
acest fenomen este unul relativ recent în societatea noastră, îndeosebi în rândul
adolescenților. În plus, faptul că în cercul de cunoscuți sunt din ce în ce mai mulți cei
care aleg să consume acest tip de substanțe, a reprezentat un motiv în plus pentru a
cerceta acest subiect. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că tematica consumului de
droguri nu este una facil de investigat , atât din cauza percep ției la nivelul societății cu
privire la acest subiect, cât și din cauza inconfortului creat în momentul chestionării.
În cazul chestionarului, limitele analizei sunt legate atât de tematică dar și de
instrumentul de analiză ales. Deseori, gradul de co ncordanță dintre răspunsul dat și

opinia reală nu este optim. Există riscul ca deși subiectul are formată opinia/ cunoaște
varianta reală, acesta să refuze să o dezvăluie sau poate să aleagă o altă variantă de
răspuns din varii motive: dezinteres față de tema abordată în chestionar, fie nu știu ce
cred cu adevărat, fie nu au capacitatea de a exprima cu ușurință ce cred și declară rapid
„nu știu”, de teama ca răspunsul său să nu fie considerat greșit, ridicol sau contrastant
față de părerea majorității, tea ma de a divulga anumite informații, tendința subiecților de
a da răspunsuri conforme cu ceea ce este de dorit din punct de vedere social
(dezirabilitate socială), fie unele persoane gândesc că o „minciună inocentă” nu este
un lucru atât de rău, mai a les dacă rămâne anonimă (Chelcea, 2001 ). Astfel,
informațiile obținute cu ajutorul întrebărilor pot fi ușor incerte/ neconforme cu realitatea
analizată.
O altă limită a utilizării chestionarului o poate reprezenta disponibilitatea
subiecților din eșanti onul vizat de a participa la studiu. Numărul mare de non –
răspunsuri sau răspunsuri irelevante în special în ceea ce privește întrebările
”sensibile” propuse de chestionar poate fi un factor disturbator al microanalizei. Pentru a
păstra relevanța comparării între licee și clase de studiu, de preferat ar fi fost ca numărul
de respondenți de la cele două licee, respectiv pe anii de studiu să fie egal . Nu s-a
întâmplat acest lucru deoarece clasele nu au număr egal de elevi, nu toți elevii erau
prezenți în momen tul chestionării , în plus chestionarea pe bază de autoadnimistrare,
permite fiecărui elev libertatea de a alege dacă dorește sau nu să completeze chestionarul,
de aceea diferențele între licee și clase au fost puțin mai mari, aceasta poate fi o altă
limit ă a cercetării.
Cu toate că am încercat prin maniera de selecție a eșantionului (clasele de studiu
și liceele) ca studiul să fie reprezentativ pentru grupul analizat, nu poate fi declarat faptul
că rezultatele pot fi extrapolate la nivelul întregului liceu sau a întregului municipiu,
astfel microanaliza realizată nu poate fi considerată reprezentativă statistic.
4.6 Universul cercetării

Prezentul studiu este un studiu explorativ, nu are un caracter de
generalitate. Chest ionarul a fost aplica t pe 180 de elevi din Bârlad, incluzând tineri
care studiază la Colegiul Tehnic Marcel Guguianu Zorleni (41,7% ) și Colegiul Național

„Ghe. Roșca Co dreanu” (58,3 %). Au fost aplicate 180 de chestionare ast fel: 46 elevi de
clasa a IX -a, 49 elevi de clasa a X-a, 55 elevi de clasa a XI -a si 30 elevi de clasa a XII –
a din cadrul Colegiului Tehnic „Marcel Guguianu” Zorleni, respectiv din cadrul
Colegiului Naț. „Ghe. Roșca Codreanu” Barlad .

Tabel 1: Structura eșantionului după liceu

Liceul Colegiul Teh nic
„Marcel Guguianu”
Zorleni Colegiul Naț.“Gh
Roșca Codreanu”
Număr
respondenți 75 105
Procent din total
41,7% 58,3%

După criteriul anului, în clasa a IX -a sunt aproximativ 25,6%, în clasa a X -a
sunt 27,2%, 30,6% sunt din clasa a XI -a, și difere nța de aproximativ 16,7 % este
însumată de elevii clasei a XII -a.

Tabel 2: Structura eșantionului după anul de studii
Anul de studii Frecvența răspunsurilor Procent
Clasa a IX a 46 25,6%
Clasa a X a 49 27,2%
Clasa a XI a

Total 55

81 30,6%

100% Clasa a XII a 30 16,7%
Total 180 100%
Din totalul celor cărora li s-a aplicat chestionarul, 60,6% au fost femei, iar restul
bărbați.

Tabel 3: Structura eșantionului după gen

Gen Frecvența Procent
Masculin 71 39,4%
Feminin 109 60,6%
Total 180 100%

În sfârșit, în funcție de mediul de proveniență al respondenților, cei mai mulți
dintre elevii care au răspuns la acest chestionar, respectiv 55%, provin din mediul
urban.
Tabel 4: Structura eșantionului după mediul de proveniență
Mediul de

Proveniență Frecvența Procent
Rural 81 45%
Urban 99 55%
Total 180 100%

Criterii de selecție a subiecților
Pentru realizarea cercetării, au fost aplicate chestionare în două di ntre liceele din
Municipiul Bârlad: Colegiul Tehnic ”Marcel Guguianu ” și Colegiul Național ”Ghe.
Roșca Codreanu”. Colegiul Tehnic ”Marcel Guguianu ” a fost ales pentru ușurința
culegerii datelor datorită legăturilor cu profesorii și elevii din liceu în cali tate de fost elev,
în timp ce la baza alegerii Colegiului Național ”Ghe. Roșca Codreanu” a stat reputația pe
care acesta o are în rândul comunității ca fiind un loc unde se consumă frecvent droguri.
Volumul eșantionului proiectat: 180 de elevi de la 2 lic ee din municipiul Bârlad,
din clasele a IX -a ( 46 elevi) , a X -a (49 elevi), a XI -a (55elevi) și a XII -a (30 elevi ).
Structura pe vârstă a liceenilor participanți la studiu se prezintă astfel
Din punct de vedere al mediului de proveniență 45% dintre parti cipanți la studiu
au declarat c ă provin din mediul rural iar 55 % aparțin mediului urban.
Liceeni participanți la studiu fac parte din familii preponderent cu cel puțin doi
copii, astfe l procentul celor care au frați/ surori este de 63% . Procentul elevilor c are nu au
frați/surori este de 37 %.

4.7 Prezentarea rezul tatelor și interpre tarea lor

Prima întrebare din chestionar a cerut respondenților să precizeze cât de mulțumiți sunt
de viața pe care o au. Astfel, prin intermediul acestui item a fost analizat gradul de
multumire a respondenilor.

Q1. În general cât de multumit esti de viata pe care o ai în prezent?

Foarte mulțumit/ă Muțumit/ă Nici mulțumit/ă
Nici nemulțumit/ă Nemulțumit/ă Foarte nemulțumit/ă
41,1% 38,3% 17,2% 2,8% 0,6%

Q5. În școala dmv. s -au derulat campanii de prevenire a consumului de droguri ?
Da Nu NS/NR
78,8% 14,5% 6,7%

Elevii ambelor licee au cunoștință asupra derulării campaniilor de combatere a
consumului de droguri , cu un procenta j de 70 %, ceea ce demonstrează implicarea
instituțiilor responsabile. Cu toate acestea, probabil datorită gradului scăzut de promovare
a campaniilor, s -au înregistrat rate semnificative de răspuns pentru variantele NU,
NS/NR.
Q5a. Ai participat la campan iile de prevenire a consumului de droguri
organizate în școala ta ?

Campaniile desfășurate în licee au rata mare de conștientizare a existenței acestora, rata
de participare este superioara celei de neparticipare în ca zul ambelor licee. Da Nu
68,7% 31,3%

Q6. Cunoști persoane care consumă droguri?
Da Nu
54,9% 45,1%

La această întrebare rata de cunoaștere este peste 50%, in cazul ambelor licee.

Q7.Unde crezi că tinerii consumă cel mai mult drogu ri

Această întrebare vizează percepția asupra spațiului unde se consumă în general droguri.
În ambele l icee cu un procentaj de peste 37 % respondenții au precizat că d rogurile se
consumă în la petreceri , urmat de cluburi 36,8%. 2,9 % din respondenții susțin că
consumă la școală . Peste 5 % din respondenții ambelor afirmă consumul acasă.

Q8. Ți s -a oferit vreodată droguri?
1. Nu 2. Da, gratis
3. Da, contra cost

4. D a, atât gratis cât și
contra cost

70,8% 16,3% 6,2% 6,7%

la
petreceri la școală în cluburi la prieteni acasă
37,9% 2,9% 36,8% 17,2% 5,2%

Q9. De unde crezi că tinerii îșî procură de obicei droguri ?
De la școală 8,2%
De la prieteni 27,9%
De la cluburi 16,6%
De pe internet 11,8%
De la shop -uri 2,6%
De la diverși dealeri 32,9%

Ca locație principală pentru comercializarea drogurilor au fost alese, de respondenții
ambelor licee, diverșii dealeri (32,9% ). Elevii au pl asat pe locul al doilea, cu un
procentaj de 27,9 % prietenii .

Q10. După părerea ta, care crezi că sunt principalele motive pentru care tinerii
consumă droguri?

Consumă
droguri
1.Dorința de senzații tari 16,3%
2.Anturajul/prietenii 26,9%
3.Curiozitatea, tentația 14,3%
4.Unii din membrii familiei fac acest
lucru (fumează/consumă
alcool/c onsumă droguri) 1,6%
5.Problemele personale 12,7%
6.Lipsa informațiilor/informațiile false
despre efectele consumului 1,8%
7.Depresia 14,5%
8.Sunt obligați de cineva 1,4%
9.Imitarea modelelor din filme 2,0%
10.Au bani mulți
Plictiseala 3,8%
4,6%

Cauzele pentru care elevii devin interesați să consume substanțe halucinogene sunt
diverse și diferă de la caz la caz. În ambele licee majoritatea sunt influențați de către
anturaj (26,9% ). O alta cauză importantă ar fi curiozitatea , dorința de a experimenta
ceva nou /senzații tari , de a fi altfel față de ceilalți ( 16,3%, ). 14,5 % respondenți din cadrul

liceelor mai susțin că si depresia si problemele personale îi determină să consume
droguri.

Q11. Ce tipuri de droguri cunoști?
1.Tranchilizante s au sedative (extraveral, rudotel,
diazepam etc.) 41,1% 58,9%
2.Marijuana sau hașiș 84.4% 15.6%
3.LSD 33,3% 66,75
4.Amfetamine 41,1% 58,9%
5.Crack 28,9% 71,1%
6.Cocaină 78,8% 27,2%
7.Relevin 18,3% 81,7%
8.Heroină 70,6% 29,4%
9.Ecstasy 30,6% 69,4%
10.GHB 15,6% 84,4%
11.Metadonă 34,4% 65,6%
12.Ciuperci halucinogene 37,8% 62,2%
13.Ketamină 43,9% 56,1%

Gradul de familiarizare a liceenilor cu tipurile de droguri disponibile este diferit de la un
liceu la altul, astfel: în cadrul Colegiului Tehnic M aecel Guguianu gama de droguri
cunoscute e ste mult mai restrânsă, peste 40 % dintre elevi cunoscâ nd heroina ; restul
drogurilor fiind familiare pentru mai puțin de 37 % dintre elevi. Varietatea de droguri
cunoscute de către elevii Colegiul Naț. Ghe. Roșca C odreanu cuprinde în plus cu un
procentaj de peste 60% LSD -urile, amfetamina și sedativele.

Q12.Cât de dificil crezi că ți -ar fi să -ți procuri următoarele:
Imposibil Foarte
dificil Destul de
dificil Destul
de ușor Foarte
ușor Nu știu
1.Hașiș/marij uana 9% 13% 7,9% 27,1% 14,1% 28,8%
2.Amfetamine (speed,
uppers, pep pills,
bennies) 16% 14,3% 17,1% 12,6% 4% 36%
3.Tranchilizante/sedative 14,2% 13,6% 17,6% 19,3% 5,1% 30,1%
4.Ecstasy 19,3% 10,2% 18,8% 8,3% 7,4% 35,8%
5.Plante etnobotanice 11,4% 8,5% 12,5% 17,6% 21,6% 28,4%
6.Inhalante (lipici,
prenandez, aurolac etc.) 11,9% 6,2% 4% 14,1% 28,8% 35%

Q13. După părerea ta, ce efecte poate să aibă consumul de droguri?

La această întrebare respondenții au primit răspunsuri prestabil ite, care prezintă unele
efecte negative ale consumului de droguri atât la nivel comportamental, social, medical și
psihologic. Respondenții au ales unu, două sau mai multe efecte. Atât elevii CTMG cât și
ai CNGRC, clasează dependența ca fiind cel mai întâ lnit efect negativ cu un proc ent de
27,2% . Al doilea efect des întalnit precizat de respondenți este suicidul cu un procent de
19,5%. Îți afectează reputația 5,8%
Creează dependență 27,2%
Îți dă încredere în tine 1,9%
Te face mai violent 8,2%
Îți dă putere de muncă 0,6%
Produce moartea 19,5%
Te relaxează 5,6%
Te face să uiți de probleme 6%
Te face sa fii mai prietenos, mai comunicativ 1,4%
Te face să te simți rău 7,4%
Te face să percepi lucrurile mai intens 1,9%
Te face mai depresiv 3,1%
Îți scade gradul de concentrare 4,7%
Te face să fii marginalizat de cei din jur 2,9%
Te face să ți se pară că persoanele din jur au ceva cu tine 3,7%

Q14. Mai jos sunt o serie de întrebări referitoare la prietenii tăi.
nici
unul foarte
puțini
puțini mulți foarte
mulți nu știu
1.Cati dintre prietenii tai fumează tigari 3,9% 11,7% 11,1
% 30,6% 40% 2,8%
2.Cati dintre prietenii tai consuma alcool
in cantitati mari 13,9% 22,2% 27,2
% 11,1% 13,9% 11,7%
3.Cati dintre prietenii tai consuma
marijuana/plante etnobotanice sau al te
droguri 51,4% 19% 11,7
% 6,7% 0,6% 10,6%

Bibliografie

1. Abraham, P. (2005). Capcana drogurilor. Bucureș ti, Ed. Detectiv.
2. Bell, R. R. (1976). Social deviance. A substantive analysis. New Jersey , The
Dorsey Press.
3. Bercheșan, V., Pletea, C. (1998). Drogurile și traficanții de droguri. Piteșt i, Ed.
Paralela 45.
4. Blume, A. W. (2011). Consumul și dependența de droguri. Ghid practic
de evaluare, diagnostic și tratament. Iași, Ed. Polirom.
5. Boroi , A. (2001). Infractiuni prevazute de Legea nr.143/2000 privi nd combaterea
traficului ș i consumului ilicit de droguri , Bucuresti, Ed. Rosetti.
6. Bourne, P. C. (1974). Addiction. New York: Academic Press.
7. Buzatu , Nicoleta E. (2012). Traficul și consumul ilicit de droguri. București, Ed.
Universul Juridic.
8. Cojocaru, Ș. (2010). Evaluarea programelor de asistență socială . Iași, Ed.

Polirom .
9. Dima Traian (2010). Droguri ilicite. București, Ed. Universul Juridic.
10. Drăgan, J. (2005). Dicționar de droguri. Bucureș ti, Ed. All
Beck.
11. Drugescu, N. (2001). Medicină legală: curs pentr u studenți. Bucureș ti, Ed.
Printech. Ed. România liberă.
12. Ferreol, Gilles. (2000). Adolescenții și toxicomania. Iași, Ed. Polirom.
13. Gail Winger, (1992) A Handbook on Drug and Alcohol Abuse: The Biomedical
Aspect , Oxford University Press .
14. Gaudet, E. (2006). Drogurile și adolescența – Răspunsuri la întrebările părinților.
(D. Vasiliu, Trans.) București , Ed. Minerva.
15. Georgescu, D., Moldovan, A. M., Cicu, G. (2007). Ghid de prevenire a
consumului de droguri în rândul adolescenților și tinerilor. București , Ed.
Detectiv.
16. Georgescu, D., Moldovan, A., & Cicu, G. (2007). Despre droguri.
Arad, Ed. Concordia.
17. Goffman, E. (1975). Stigmate. Les usages sociaux des handicaps. Paris , Les
Edition de Minuit.
18. Goode, E. (1999). Drugs in American Society (a V-a ed.). Boston, New York, San
Francesco, St. Louis, McGraw -Hill College , The McGraw -Hill Companies, Inc.
19. Griffith, E. (2006). Drogurile – o tentație ucigașă. (O. Ciucă, Trans.)
Pitești , Ed. Paralela 45.
20. Groza, A. (2000). Fiecare al doilea adolescent european a încercat droguri,
București,
21. Hawkins, J. D., Catalano, R. F., & Miller, J. Y. (1992). Risk and protective
factors for alcohol and other drug problems in adolescence and early adulthood :
Implications for substance abuse prevention . Psychological Bulletin .
22. Henslin, J. M. (1990). Social Problems (2 ed.). New Jersey, Englewood Cliffs ,
Prentice Hall.
23. Ioan, B. G. (2003). Consumul de droguri și toxicomania. Aspecte bio -psiho –
sociale, medico -legale și legislative. Iași, Ed. Junimea.

24. Julian, J., & Kornblum, W. (1983). Social Prob lem (4 ed.). New Jersey,
Englewood Cliffs , Prentice Hall.
25. Miftode, V. (2003). Tratat de metodologie sociologică (1 ed.). Iași, Ed. Lumen.
26. Neamțu, C. (2003). Devianța școlară. Ghid de intervenție în cazul problemelor de
comportament ale elevilo r. Iași, Ed. Polirom.
27. P.W. Ellison, A. A. Appel, D. Jansky, R. Oldak, (2004 ). Barriers to Enrollment in
Drug Abuse Treatment and Suggestions for Reducing Them: Opinions of Drug
Injecting Street Outreach Clients and Other System Stakeholders, în “American
Journal of Dru g and Alcohol Abuse ”.
28. Rădulescu S. M. (1999). Devianță, criminalitate și patologie socială , București,
Ed. Lumina Lex.
29. Rădulescu, S. M., Dâmboeanu, C. (2006). Sociologia consumului și abuzului de
droguri. Bucureș ti, Ed. Lumina Lex..
30. Rășcanu, R. (2008). Dependență și drog – aspecte teoretice și clinic
ameliorative,. București , Ed. Universității.
31. Roibu, I., Mircea, A. (1997). Flagelul drogurilor. Timișoara , Ed. Mirton.
32. Singly, Francois de, Blanchet, Alain, Gotman, Anne, Kaufmann, Jean -Claude,
(1998) Ancheta ș i metodele ei , Iași, Ed. Polirom.
33. Stancu, E. (2002). Tratat de criminalistică. Bucureș ti, Ed. Universul juridic.
34. Stroescu, V.(2001). Bazele farmacologice ale practicii medicale , (a 7-a
ed.), Bucureș ti, Ed. Medicală.
35. White, J. (1991). Drug Dependence. New Jersey, Englewood Cliffs,Prentice-Hall.
36. Young, J. (1971). The drugtakers. The social meaning of drug use. London ,
Granada Publishing Limited.
37. Zamfir, C., & Vlăsceanu, L. (1998). Dicționar de Sociologie. Bucureș ti, Ed. Babel.

Webografie:
(http://www.ana.gov.ro/rapoarte%20nationale/raport_ro_2011.pdf ). Accesat pe 26
noiembrie 2017
http://www.ana.g ov.ro/campanii.php Accesat pe 17 februarie 2018

Anexe
Chestionar

Bună ziua! Mă numesc Mocănașu Alexandra Ioana, sunt studenta la Facultatea
de Sociologie si Comunicare ș i realizez o microcercetare în cadrul lucrării de licență cu
tema “ Prevalența consumului de droguri. Vă rog să -mi raspundeți sincer la câteva
întrebări pe acest subiect. Vă asigur de confidențialitatea informațiilor oferite de voi,
acestea fiind folosite n umai la realizarea unor prelucrări statistice.
Vă mulțumesc pentru sprijin!

1. În general cât de multumit esti de viata pe care o ai în prezent?
Foarte mulțumit/ă Muțumit/ă Nici mulțumit/ă
Nici nemulțumit/ă Nemulțumit/ă Foarte nemulțumit/ă
1 2 3 4 5

2. În mod obișnuit, cât de mulțumit ești de… (Alege o variantă de răspuns pe fiecare
rând în parte)

Foarte
Nemulțum
it Nemulțumi
t Nici
nemulțumi
t, nici
mulțumit Mulțumit Foarte
mulțumi
t Nu
este
cazul
1.Relația cu mama ta 1 2 3 4 5 6
2.Relația cu tat ăl tău 1 2 3 4 5 6
3.Relația cu
frații/surorile 1 2 3 4 5 6
4.Relația pe care o ai cu
prietenii tăi 1 2 3 4 5 6

3. În decursul ultimei luni , cât de des te -ai simțit… … (Alege o variantă de răspuns pe
fiecare rând în parte)

Foarte des Des Nici des,
Nici rar Rar Foarte rar
1.Trist/ă 1 2 3 4 5
2.Neliniștit/ă 1 2 3 4 5
3.Nervos/nervoasă 1 2 3 4 5
4.Deprimat/ă 1 2 3 4 5

4.În familia mea : (Alege o variantă de răspuns pe fiecare rând în parte)
D
a N
u Nu știu/nu
răspund
1.Există o situație fin anciară precară 1 2 3
2.Există cel puțin o persoană care are probleme cu legea 1 2 3
3.Există cel puțin o persoană care consumă alcool destul
de des și în cantități mari 1 2 3
4.Există cel puțin o persoană care fumează destul de des 1 2 3
5.Există cel puțin o persoană care consumă droguri 1 2 3
6. Există episoade de violență domestică (altercații între
membrii familiei) 1 2 3

5. În școala din care faci parte s -au derulat campanii de prevenire a consumului de
droguri ?

1. DA 2. NU (treci la întrebarea 6) 3. NS/NR (treci la
întrebarea 6)

5.a. Ai participat la campaniile de prevenire a consumului de droguri
organizate în școala ta ?
1. Da 2.Nu

6. Cunoști per soane care consumă droguri?
1. Da 2. Nu

7.Unde crezi că tinerii consumă cel mai mult droguri

la petreceri la școală în cluburi la prieteni acasă altundeva și anume
1 2 3 4 5 _________________

8. Ți s -a oferit vreodat ă droguri?
2. Nu 2. Da, gratis 3. Da, contra cost 4. Da, atât gratis cât și contra cost

9. De unde crezi că tinerii îșî procură de obicei droguri ? (Alege maxim 3 răspunsuri )
De la școală 1
De la prieteni 2
De la cluburi 3
De pe intern et 4
De la shop -uri 5
De la diverși dealeri 6
Din alte locuri și anume
___________________ 7
Nu știu 8

10. După părerea ta, care crezi că sunt principalele motive pentru care tinerii consumă
droguri? (Alege maxim 3 răspunsuri )
Consumă
droguri
Dorința de senzații tari 1
Anturajul/prietenii 2
Curiozitatea, tentația 3

Unii din membrii familiei fac acest lucru
(fumează/consumă alcool/consumă droguri) 4
Problemele personale 5
Lipsa informațiilor/informațiile false despre
efectele consumului 6
Depresia 7
Sunt obligați de cineva 8
Imitarea modelelor din filme 9
Au bani mulți 10
Plictiseala/singurătatea 11
Altceva (ce
anume?)_______________________ 12

11. Ce tipuri de droguri cunoști? (Alege o variantă de răspuns pe fiecare rând în parte)
Da Nu
1.Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel,
diazepam etc.) 1 2
2.Marijuana sau hașiș 1 2
3.LSD 1 2
4.Amfetamine 1 2
5.Crack 1 2
6.Cocaină 1 2
7.Relevin 1 2
8.Heroină 1 2
9.Ecstasy 1 2
10.GHB 1 2
11.Metadonă 1 2
12.Ciuperci halucinogene 1 2
13.Ketamină 1 2
14.Alt drog ilicit (care?)…………………………………. 1 2

12.Cât de dificil crezi că ți -ar fi să -ți procuri următoarele: (Alege o variantă de răspuns
pe fiecare rând în parte)
Imposibil Foarte
dificil Destul de
dificil Destul
de ușor Foarte
ușor Nu știu
1.Hașiș/marijuana 1 2 3 4 5 6
2.Amfetamine (speed,
uppers, pep pills,
bennies) 1 2 3 4 5 6
3.Tranchilizante/sedative 1 2 3 4 5 6
4.Ecstasy 1 2 3 4 5 6
5.Plante etnobotanice 1 2 3 4 5 6
6.Inhalante (l ipici,
prenandez, aurolac etc.) 1 2 3 4 5 6

13. După părerea ta, ce efecte poate să aibă consumul de droguri? (Alege maxim 3
răspunsuri )

14. Mai jos sunt o serie de întrebări referitoare la prietenii tăi.
(Alege o variantă de răspuns pe fiecare rând în parte)
nici
unul foarte
puțini
puțini mulți foarte
mulți nu știu
1.Câți dintre prietenii tăi fumează țigări 1 2 3 4 5 6
2.Câți dintre prietenii tăi consumă alcool
în cantități mari 1 2 3 4 5 6
3.Câți dintre prietenii tăi consumă
marijuana/plante etnobotanice s au alte
droguri 1 2 3 4 5 6
Îți afectează reputația 1
Creează dependență 2
Îți dă încredere în tine 3
Te face mai violent 4
Îți dă putere de muncă 5
Produce moartea 6
Te relaxează 7
Te face să uiți de probleme 8
Te face sa fii mai prietenos, mai comunicativ 9
Te face să te simți rău 10
Te face să percepi lucrurile mai intens 11
Te face mai depresiv 12
Îți scade gradul de concentrare 13
Te face să fii marginalizat de cei din jur 14
Te face să ți se pară că persoanele din jur au ceva cu tine 15

15.Ce ai simți dacă ai afla că un prieten/persoană apropiată consumă droguri? (Alege o
variantă de răspuns)
Dispreț 1
dezamăgire 2
Milă 3
admirație 4
indiferență 5
șoc 6
altceva………………………………….. 7

16. Cine crezi că ar trebui să se implice în prevenirea consumului de droguri ? (Alege o
variantă de răspuns)
Familia 1
Poliția 2
Prietenii 3
ONG -uri 4
Altcineva. Cine?____________ 5

17. Ai consumat vreodată droguri?
1.Da (treci la înt rebarea 18) 2.Nu

16.a. Dacă ai avea posibilitatea, crezi că ai încerca să consumi vreun drog?
1.Da (treci la întrebarea S1) 2.Nu (treci la întrebarea S1)

18. Cu cine consumi droguri ?
Singur(ă) 1
Cu colegii de la școală 2
Cu prietenii 3
Cu persoane necunoscute 4
Cu altcineva
(specificați)_________________ 5

19.Cât de des ai consumat următoarele droguri în ultimul an ?
(Alege o variantă de răspuns pe fiecare rând în parte)
Deloc O dată la
câteva luni De
câteva
ori pe
lună De câteva
ori pe
săptămână Zilnic

1.Ai consumat marijuana/hașiș 1 2 3 4 5
2.Ai consumat plante etnobotanice 1 2 3 4 5
3.Ai consumat alte tipuri de droguri 1 2 3 4 5

20. Ai simțit vreodată remușcări după ce ai consumat droguri ?
1. da 2. nu

21. Câți bani aloci drogurilor pe lună ?
1. Între 10 -50 Ron 2. Între 50 -100 Ron
3. Între 100 -150 Ron 4. Între 150 -200 Ron
5. Între 200 -250 Ron 6. Între 250 -400 Ron
7. Între 400 -500 Ron 8. Între 500 -1000 Ron

22. Ai solicitat ajutor pentru a renunța la consumul de droguri?
1.Da 2.Nu (treci la întrebarea 23)

22.a. Cu cine ai vorbit pentru problema legată de consumul de droguri?
(Se pot alege mai multe variante de răspuns)
un p rieten/coleg 1
un profesor 2
Părinții 3
un medic 4
un psiholog 5
un preot 6
altcineva…………………. 7
Nu am vorbit cu nimeni 8

23. Crezi că ai nevoie de ajutor specializat pentru a renunța la consumul de droguri?
1.Da 2.Nu (treci la întrebarea S1)

23.a. La cine ai apela în această problemă? (Se pot alege mai multe variante de
răspuns)
un prieten/coleg 1
un profesor 2
Părinții 3
un medic 4
un psiholog 5
un preot 6
altcineva…………………. 7

S1. Genul dumneavoastră

Mascul in 1
Feminin 2

S2. Vârsta __________ ani împliniți.
S3.Mediul de rezidență:

Urban 1
Rural 2

S4.Liceul din cadrul căruia faceți parte:
_________________________________________________

S5.Clasa: ________________________

a IX-a 1
a X-a 2
a XI-a 3
a XII -a 4

S6. Suma de bani de care dispui în fiecare lună (banii de buzunar) este de
____________________ RON

S7. Venitul familiei tale se încadrează:
sub 1000 RON 1
între 1001 -2000 RON 2
între 2001 -3000 RON 3
între 3001 -4000 RON 4
între 4001 -5000 RON 5
peste 5000 RON 6

S8. Din câți membri este compusă familia ta?__________
S9.Care este situația părinților tăi?
necăsătoriți/uniune consensuală 1
căsătoriți 2
divorțați 3
văduv/ă 4
separați 5

S10.Cum ai evalua relația dintre părinții tăi ?

Foarte rea 1
Destul de rea 2
Nici bună, nici rea 3
Destul de bună 4
Foarte bună 5

Vă mulțumesc pentru timpul acordat!