INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [612968]

1
U.S.A.M.V. CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
CATEDRA DE EREDOPATOLOGIE ȘI
GENETICĂ MOLECULARĂ

OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ

NICULA DIANA -CLAUDIA
AN II MV, GRUPA 10

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
CAPITOLUL 1. INFORMAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
CAPITOLUL 2. TIPURILE DE OSTEOGENEZĂ INCOMPLETĂ ȘI DIAGNOSTICAREA
ACESTORA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 6
Osteogeneza imperfectă de tip I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
Osteogeneza imperfect ă de tip II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 7
Osteogeneza imperfect de tip III………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 7
Osteogeneza imperfectă de tip IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 8
CAPITOLUL 3. CAUZELE APARIȚIEI OSTEOGENEZEI IMPERFECTE ………………………….. …………. 9
CAPITOLUL 4. TULBURĂRI ASOCIATE CU OI ………………………….. ………………………….. ……………… 10
CAPITOLUL 5. TRATAMENTUL OSTEOGENEZEI IMPERFECTE ………………………….. ………………. 12
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 14
BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 15

3

INTRODUCERE

Am ales să îmi scriu lucrarea despre aceasta temă, Osteogeneza imperfectă, deoarece mi s-
a părut un subiect interesant despre care nu mai auzis em înainte, iar după primele căutări m -am
hotărât să păstrez această temă, deoarece este o condiție genetică rară, dar care stârnește atenția și
fascinația .
Osteogeneza imperfecta este o boala genetica, caracterizata de fragilitate osoasa excesi va,
ce poate provoca fracturi care duc la deformatii osoase. Atunci cand osteogeneza imperfecta se
manifesta chiar din uter, viata fatului poate fi pusa in pericol, dar cele mai multe cazuri de
osteogeneza imperfecta sunt diagnosticate după naștere. Colagenul de tip I, esential in componenta
oaselor, este produs in cantitate necorespunzatoare si uneori de calitate inferioara celui normal,
ducand la formarea oaselor cu structura osteoporotica. Afectiunea are diferite grade de intensitate,
de la tipul I, unde colagenul este produs intr -o catitate insuficienta, la tipul II, unde colagenul
sufera din punctul de vedere al cantitatii, dar si calitatii si tipul III, unde colagenul cu str uctura
diferita duce la dezvoltarea bolii in mod progresiv.

4

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE

Scopul lucrării mel e este de a pune la un loc informații esențiale despre o condiție genetică
rară, Osteogeneza imperfectă.
Obiectivele mele sunt:
 Să prezint aspectele generale ale afecțiunii
 Să prezint principalele forme ale bolii
 Să prezint simptomele afecțiunii
 Să subliniez tratamentele care sunt necesare în cazul acestei afecțiuni

5

CAPITOLUL 1. INFORMAȚII GENERALE

Osteogeneza imperfectă (OI)
reprezintă o boală congenitală a
sistemului osos care se transmite pe cale
ereditară. Ea mai poartă și denumirea de
„Brittle bone disease ". Această boală , care
este percepută de cei afectați mai degrabă
ca o invaliditate decât o boală, se
caracterizează printr -o fragilitate osoasă
anormal de ridicată datorită unei
compoziții modificate a oaselor.
Semn ificația literală a
„osteogenezei imperfect e” este „formarea
incompletă a oaselor". Oasele pacienților
suferind de osteogeneză imperfectă au o
structură vitroasă și se rup atât de frecvent ,
încât termenul de "boală osoasă vitroasă"
a deve nit un pseudonim pentru aceasta boală . Cauza formării oaselor incomplete este reprezentată
de o mutație genetică în compoziția colagenului tip I. Colagenul de tip I este o proteină care leagă
și sprijină diferite părți ale corpu lui. În schelet, absența sau o cantitate deficitar ă a colagenului de
tip I are ca rezultat o lipsă de elasticitate a oaselor . În urma unor cercetări efectuate asupra
osteogenezei imperfecte , s-au putut pune în evidență șapte tipuri diferite de OI: tipul I, care apare
atunci când condroblastele produc colagen dar într-o cantitate insuficientă ; tipurile II, III, IV, apar
când colagenul produs are structură alterată . Pe lângă aceste tipuri de OI, au mai fost descrire încă
3 tipuri, nefiind încă cercetate foarte bine. Diferitele tipurile de OI prezintă simptome foarte
diferite, chiar dacă fac parte din cadrul aceleași afecțiuni . Totuși un simptom orientativ comun este
reprezentat de fragilitatea osoasă .
În funcție de tipul și severitatea OI, numărul de fracturi poate ajunge până la 20 sau mai
multe într-un an, majoritate având loc până la pubertate . Cu cât este mai gravă forma, cu atât forța
necesară pentru fracturarea oselor este mai mică . Rar, există fracturi deschise cu leziuni ale
țesuturilor moi. Adesea, la tineret, în urma unei fracture, periostul rămâne intact – asemănător cu
coaja verde a unei crengi tinere care se rupe – de aceea vorbim despre fracturile „în lemn verde”.
Colagenul se gasește , de asemenea, în tendoane, ligamente, dinți și la nivelul ochiului,
motiv pentru care nu doar oasele pacienților cu OI sunt afectate. Mai mult de 200 de mutaț ii de
Figura 1. orthobullets.com

6
colagen de tip I, care pot să apară , sunt pe cromozomul 7 sau 17. Dacă acest cromozom prezintă
vreo mutație, vorbim despre formarea insuficientă sau necorespunzătoare a colagenului de tip I.
Stabilitatea structurii osoase depinde de colagen în proporție de 90%. Dacă colagenul lipsește sau
este alterat , survine lipsa elasticității oaselor, acestea având o textură casantă, fiind predispuse
fracturilor care nu necesită o forță mare pentru a se produce.
Fiind o genă dominantă, este transmisă descendențiilor cu o frecvență de 50%. Dacă
osteogeneza imperfectă apare la un descendent al cărui părinți nu sunt purtatori ai genei respective ,
în majoritatea cazurilor , s-a produs o așa numită mutație spontană . Dar acest individ va transmite
mai departe gena mutantă descendețiilor săi cu o frecvență de 50%. Severitatea OI poate varia între
descendenții unor parinți purtători, astfel încât, unii copii pot suferi o formă gravă, pe când alții o
formă mai ușoară .

CAPITOLUL 2. TIPURILE DE OSTEOGENEZĂ INCOMPLETĂ ȘI
DIAGNOSTICAREA ACESTO RA

Cu cât este forma de OI este mai ușoară, cu atât este mai dificil de pus un diagnostic . Deși
este o boală ereditară, în multe cazur i diagnosticul este posibil fără a cunoaște istoricul familiei.
Totuși, varietatea simptomelor și varietatea manifestărilor fizice îngreunează determinarea exacta
tipului de OI.

Osteogeneza imperfectă de tip I

Osteogeneza de tip I este cea mai obișnuită și, de obicei, cea mai ușoară formă de OI. În
cele mai multe cazuri, se caracterizează prin fracturi osoase multiple care se produc, de obicei, în
timpul copilariei, până la
pubertate. Fracturile încep de obicei când un
copil ul începe să meargă; fracturile în
timpul perioadei neonatale sunt
rare. Frecvența fracturilor scade de obicei
după pubertate. Fracturile repetate pot duce
la ușoare deformări ale oas elor brațelor și
picioarelor.

Figura 2. hss.edu

7
O trăsătură distinctivă asociată cu IO de tip I este colorarea albăstră a albului ochilor (sclera
albastră). În unele cazuri, persoanele cu IO de tip I pot dezvolta anomalii car e afectează urechea
medie și/sau internă, care contribuie sau duce la pierderea. Pierderea auzului apare cel mai adesea
în a treia decadă a vieții; totuș i, aceasta poate apărea încă din a doua decadă sau până în a șaptea.
Persoanele cu OI de tip I pot avea un aspect facial triunghiular și un cap anormal de mare
(macrocefalie). În aproximativ 50% dintre cazuri, persoanele cu IO de tip I vor avea deficiențe de
creștere după naștere (postnatală), ceea ce va conduce la o statură ușoară, de scurtă durată (de
exemplu, persoanele afectate vor fi mai scurte decât membrii familiei neafectate). Aproximativ
20% dintre adulții cu IO tip I dezvoltă curbură anormală late rală sau curbată față -spate a coloanei
vertebrale (scolioza sau cifoza).

Osteogeneza imperfectă de tip II

În cazul tipului II, care reprezint ă cea mai gravă formă de
osteogeneză imperfe ctă, diagnostic ul se pune în timpul vieții intrauterine .
Încă din această perioadă, oasele fatului pot suferi fracturi grave care duc la
moartea fătului. Datorită dezvoltării incorectă a cutiei toracice , până la 60%
dintre sugari mor la naștere sau la scurt timp după naștere. Cu toate acestea,
speranța de viață a copiilor diagnosticați cu acest tip de "boală osoasă
vitroasă" a crescut în ultimii ani, odată cu evoluția medicinii.
Copiii cu OI de tip II au greutate mică la naștere, brațe și picioare
anormal de scurte și prezintă decolorare a albăstruie a albului oc hilor (sclera
albastră). În plus, sugarii afectați pot prezenta oase extrem de fragile și
numeroase fracturi prezente la naștere. Coastele și oasele lungi ale
picioarelor sugarilor afectați sunt adesea malformați.
Sugarii cu OI de tip II pot suferii de mal fomații la nivelul feței cum
ar fi: hipodezvoltarea nasului; microdezvoltarea maxilei; craniu incomplete dezvoltat cu porțiuni
moi, anormal de mari. Copiii afectați pot avea, de asemenea, o piele anormal de subțire, fragilă și
tonus muscular scăzut.

Osteogeneza imperfect de tip III

În tipul III de OI, cei afectați au o durată scurtă de viață și prezintă cea mai mare
predispoziție la fracturile și deformările osoas e, în special la nivelul extremităților. Deformarea
craniului, toracelui și coloanei vertebrale provoacă, de asemenea, grave probleme, majoritatea
fiind incompatibile cu viața .
Figure 3. hss.edu

8
OI de tip III este caracterizat de oase extrem de fragile, fracturi multiple și oase
malformate. Fracturile multiple sunt adesea prezente la naștere. Fracturile și ma lformațiile
diferitelor oase (cel mai adesea coastele și oasele lungi) pot deveni mai grave (malformații
progresi ve) de -a lungul timpului .
Sugarii cu OI de tip III pot avea o ușoară
decolorare albastră la albii ochilor (sclera albastră) la
naștere. În majo ritatea cazurilor, nuanța albastră se
estompează în primul an de viață. Copiii afectați pot
prezenta un aspect facial triunghiular datorită unei
frunte anormal de proeminentă (bossing frontal) și a
unor maxilare anormal de mici (micrognathea). În
unele caz uri, poate fi prezentă și afectarea auzului și
dinții fragil i (Figur a 4).

Osteogeneza imperfectă de tip IV

De asemenea, suferinzi i de OI de tip IV au o speranță de viață relative scurtă datorită
deformațiilor de la nivelul cutiei toracice și cutiei craniene . Fracturile apar preponderent până la
pubertate. Totuși este de menționat faptul că nici acest tip de osteogeneză imperfectă nu este foarte
cunoscut până la ora actuală.

Figure 4. hss.edu

9

CAPITOLUL 3. CAUZELE APARIȚIEI OSTEOGENEZEI
IMPERFECTE

În majoritatea cazurilor, tipurile I, II și IV de OI sunt moștenite ca trăsături autos omale
dominante . Majoritatea cazurilor de OI de tip II apar fără antecedente fam iliale , rezultând în
schimb dintr -o mutatie genetică spontană . Moștenirea acestei mutații este dominantă autosomală.
Trăsăturile umane, inclusiv bolile genetice clasice, sunt produsul interacțiunii a două gene, una
primită de la tată și una de la mamă. În tulburările dominante, o singură copie a genei bolii (primită
de la mamă sau tată) va fi exprimată "dominând" cealaltă gena normală și r ezultând în apariția
bolii. Posibilitatea de a transmite tulburarea de la părintele afectat la descendenți este de 50%
pentru fiecare sarcină, indiferent de sexul
copilului rezultat .
Rare subgrupuri ale tipuri lor II și
III de OI pot fi moștenite ca trăsături
genetice autosomale recesive. În
tulburările recesive, condiția nu apare
decât dacă un individ moștenește aceeași
genă defectă pentru aceeași trăsătură de la
ambii părinte. Dacă un individ primește o
genă normală și o gen ă mutantă , persoana
va fi un purtător al bolii, dar nu va avea
simptome. Riscul transmiterii bolii la copiii unui cuplu, ambii fiind purtători pentru o tulburare
recesivă, este de 25%. Cincizeci la sută din copiii lor riscă să fie purtători ai bolii, dar, în general,
nu vor manifesta simptome ale tulburării. Douazeci si cinci la suta dintre copiii lor pot primi
ambele gene normale, unul de la fiecare p arinte, si va fi gene tic normal, iar 25% vor prezenta
simptomele bolii.
Cercetatorii au stabilit că majoritatea tipu rilor de OI sunt cauzate d e întreruperea sau
modificările (mutații le) uneia dintre cele două gene (COL1A1 sau COL1A2). Aceste gene conțin
instrucțiuni pentru producerea c olagenului de tip 1. Colagenul este proteina majoră a țesutului osos
și a țesutului conjunctiv incluzând pielea, tendoanele și sclera. Gena COL1A1 este localizată pe
brațul lung (q) al cromozomului 17 (17q21.31 -q22). Cromozomii se găsesc în nucleul tuturor
celulelor corpului. Acestea poartă caracteristicile genetice ale fiecărui individ. Gena COL1A 2 este
localizată pe brațul lung (q) al cromozomului 7 (7q22.1).
Figure 5. oiaustralia.org.au

10
In 2006, cercetatorii de la National Institutes of Health (NIH) au descoperit că o formă
fatală inexplicabilă de osteogeneză imperfectă rezultă dintr -o mutație într-o gena dif erită cunoscută
sub numele de CRTAP. Gena CRTAP codi fică proteina asociată cu cartilajul. Aceste mutații sunt
asociate cu o formă recesivă a tulburării. Descoperi rea acestei gene a fost descrisă într-un articol
publicat in New Yo rk Journal of Medicine, 28 decembrie 2006.

CAPITOLUL 4. TULBURĂRI ASOCIATE CU OI

Simptomele următoarelor tulburări pot fi similare cu cele ale osteogenesis
imperfecta. Comparațiile pot fi utile pentru un diagnostic diferențial:
 Acondroplazia este o tulburare ereditară , caracterizată prin brațe și picioare anormal de
scurte, precum și statură mică , trăsături anormale ale feței și /sau malformații
scheletice. Caracteristicile faciale caracteristice pot include un cap anormal de mare
(macrocefa lie), proeminența neobișnuită a frunții (bosaj frontal), o punte nazală mică și /
sau o subdezvoltare a porțiunii me dii a feței . Deformările scheletale pot include și degete
neob ișnuit de scurte , curbura anor mală a coloanei vertebrale (lordoza ) și/sau îngustarea
coloanei vertebrale. Anomaliile suplimentare pot include extinderea limitată a coatelor și
a șoldurilor, scăderea tonusului muscular (h ipotonia) și /sau a pariția infecțiilor frecvente ale
urechii medii . În cele mai multe cazuri, acon droplaz ia apare la întâmplare, în urma unei
mutații spontane.
 Hipofosfatazia este o tulburare rară, caracterizată prin întărirea osoasă defe ctuoasă
(mineralizare), rezultând în oasele slăbite. Oasele lungi ale brațelor și picioarelor pot fi
anormal de gro ase, scurte și curbate . Copiii afectați pot avea, de asemenea, un cap anormal
de mic (microcefalie ). Mulți adulți cu hipofosfatazie sunt mici de statur ă. Hipofosfatazia
este moștenită ca o trăsătură autosomală recesivă .
 Picnodisostoza este o tulburare rară, caracteriz ată de o densitate crescută a oaselor
(osteoscleroză), statură mica , o mandibulă subdezvoltată și anomalii dentare. Persoanele
afectate au adesea oase fragile și pot fi predispuse la f racturi . Picnodisostoza este moștenită
ca o trăsătură autosomală recesivă .

11
 Osteopetroza este o tulburare rară, marcată de o densitate osoasă crescută, oase fragil e și,
în unele cazuri, anomalii scheletice. Deși simptomele nu pot fi inițial evidente la persoanele
cu forme ușoare ale acestei tulburări, leziunile triviale pot provoca fracturi osoase datorită
anomaliilor osului. Tipul adult de osteopetroză este mai blâ nd decât tipurile infantile și
intermediare de osteopetroză și poate să nu fie diagnosticat p ână la adolescență sau la vârstă
adultă , când apar simptomele pentru prima dată. Există complicaț ii mai grave în tipurile
infantile și intermediare de osteopetroză. Osteopetroza poate fi moștenită ca o trăsătură
autosomală recesivă sau dominantă.
 Sindro mul osteogenezei
imperfecte este termenul
utilizat pentru a descrie un
grup de afecțiuni caracterizate
prin anomalii osoase (de
exemplu, oase fragile și
fracturi multiple) similare cu
cele găsite în principalele patru
tipuri de OI. Cu toate acestea,
aceste tulburări au
caracteristici asociate care le
diferențiază de principalele
patru tipuri de IO. Aceste așa –
numite sindroame de
osteogeneză imperfectă sunt
extrem de rare, cu doar câteva
cazuri pentru fiecare sindrom
descris în literatura
medicală. Sindromul Cole –
Carpent er descris mai jos este
un sindrom de osteogeneză
imperfectă .
 Sindromul Cole -Carpenter este o afecțiune extrem de rară, caracterizată prin oase extrem
de fragile și fracturi multiple cum ar fi cele observate în OI. În plus, sugarii afectați pot
prezenta d ecolorare albăstruie a albului ochilor (sclera albastră), închiderea prematură a
articulațiilor fibroase (suturi craniene) între anumite oase ale craniului , o frunte anormal de
proeminentă (bosaj frontal) și proeminență anormală a ochiului (proptoza). Copiii afectați
pot, de asemen ea, suferi de defecte de creștere . Aproximativ cinci cazuri ale acestei
tulbură ri au fost raportate în literatura medicală. Sindromul Cole -Carpenter este moștenit
ca o trăsătur ă dominantă autosomală.

Figure 6. news -medical.net

12

CAPITOLUL 5. TRATAMENT UL OSTEOGENEZEI IMPERFECTE

Tratamentul OI este îndreptat spre simptomele specifice care sunt evidente la fiecare
individ. Fiind o boală transmisă genetic, t ratamentul vizează prevenirea simptomelor, menținerea
mobilității individuale și întărirea oaselor și a mușchilor.
Exercițiile fizice și programele de terapie fizică s -au dovedit benefice în întărirea
mușchilor, creșterea capacității de greutate și reducerea tendinței de fracturare. Terapia fizică în
apă (hidroterapie) a fost, de asemenea,
doved ită de ajutor, deoarece deplasarea în
apă scad șansele de fractură. Persoanele cu
OI ar trebui să se consulte cu medicii și
terapeuții fizici pentru a determina un
program de exerciții sigure și adecvat e.
Terapia chirurgicală cuprinde:
corectarea chirurgicală a deformă rilor.
Fiziotera pia și susținerea ortotică erau
principalele opț iuni terapeutice pentru
osteogeneza imperfectă. În prezent se practică tratamentul medical pentru creșterea masei osoase
și a durităț ii osului, se folosesc bifosfonaț i, pamidronatul, care inhiba resorbț ia de os mediată de
osteoclast e prin legarea de hidroxiapatită. Se administrează hormon de creștere pentru stimularea
funcției hormon ului paratiroid recom binat uman, tr ansplant de maduvă .
Terapia medicala:
 Biosfonaț ii:
Pamidronat int ravenos este eficient la bebeluș i și pentru ameliorarea durer ii în unele caz uri.
Îmbună tățește semnificativ evolutia formelor de tip IlI , IV prin scaderea frecvenț ei fracturilor,
creșterea densită ții osoase, scă derea durerii osoase ș i creș terea înălțimii. Efectele adverse ale
pamidronatului includ reacț ie febrilă acută , hipocalcemi e ușoară, creș terea tranzitorie a dureri i
osoase . În formele uș oare ale osteogenezei imperfecte , benefici ile administră rii bifosf onațiilor sunt
încă în evaluare. Se pot indica ș i alți bifosfonaț i precum: risedronate, alendronate, acid zoledronic.
 Admini strarea de hormon de creș tere
Hormonul de creș tere este cu noscut că stimulează funcț ia osteoblastelor. Este bene fic
pentru pacienți i cu defect cantitat iv de colagen .
Figure 7. news -medical.net

13
 Administrarea de hormon paratiroidian recombinat uman
Teriparatide este o formă recombinată a PTH care creș te numă rul și activitatea
osteoblastelor. Datorită riscului de osteosarcom î ncă nu este aprobat pentru ad ministrarea la copi i.
 Transplantul de maduvă hematogenă :
Maduva hematopoietică conține celule stem mezenchimale si hematopoietice, precursori
ai osteobla stelo r. Este nevoie d e o cantitate mare de maduvă pentru a susț ine producț ia de
fibroblaste normale. Terapia imunosupr esoare nec esară orică rui transplant poate distruge osul .
 Fizioterapia
Este mai eficientă în perioada postbifosfonaț i datorită scăderi fragilită ții oaselor ș i a
prognosticului bun pentru mers ș i poziț ie bipeda.

14

CONCLUZII

1. Osteogeneza imperfectă (OI) reprezintă o boală congenitală a sistemului osos care se
transmite pe cale ereditară .
2. În urma unor cercetări efectuate asupra osteogenezei imperfecte , s-au putut pune în
evidență șapte tipuri diferite de OI: tipul I, care apare atunci când condroblastele produc
colagen dar într-o cantitate insuficientă ; tipurile II, III, IV, apar când colagenul produs are
structură alterată . Pe lângă aceste tipuri de OI, au mai fost descrire încă 3 tipuri, nefiind
încă cercetate foarte bine.
3. Osteogeneza imperfectă de tip I este cea mai obișnuită și, de obicei, cea mai ușoară formă
de OI.
4. În cazul tipului II, care reprezint ă cea mai gravă formă de osteogeneză imperfe ctă,
diagnostic ul se pune în timpul vieții intrauterine . Încă din această perioadă, oasele fatului
pot suferi fracturi grave care duc la moartea fătului.
5. În tipul III de OI, cei afectați au o durată scurtă de viață și prezintă cea mai mare
predispoziție la fracturile și deformările osoase .
6. Tratamentul OI este îndreptat spre simptomele specifice care sunt evidente la fiecare
individ. Fiind o boală transmisă genetic, t ratamentul vizează prevenirea simptomelor,
menținerea mobilității individuale și întărirea oaselor și a mușchilor.

15
BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE

https://www.epainassist.com/bones/os teogenesis -imperfecta
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212134X1200007X
https://www.med -ed.virginia.edu/courses/rad/peds/ms_webpages/ms7doi.html
https://www.oiaustralia.org.au/about -oi/
https://www.hss.edu/conditions_osteogenesis -imperfecta -approach -to-treatment.asp
https://www.romedic.ro/osteogenesis –
imperfecta?fbclid=IwAR1ABSllY_LjmLHJLkxiSH9IzzYzJWFGEOSc0L7itUko8TWevonWyqu4r2w
JAY R. SAPHIRO, PETER H. BYERS, PAUL D. SPO NSELLER , 2014, OSTEOGENESIS IMPERFECTA, A
TRANSLATION APPROACH THE BRITTLE BONE DISEASE, AP.