INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [603725]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 2
CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE DE CADASTRU ………………………….. ………………………….. ………………………….. 4
1.1. CADASTRUL – SCURT ISTORIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
1.2. DEFINIȚIE, CARACTERISTICI, ROL, SCOP, IMPORTANȚĂ ………………………….. ………………………….. ……….. 8
1.2.1. ASPECTELE CADASTRULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 12
1.2.2. FUNCȚIILE CADASTRULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
1.3. CLASIFICAREA CADASTRULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 14
1.4. CRITERII DE ÎMPĂRȚIRE A TERENURILOR DUPĂ DESTINAȚIE ………………………….. ………………………….. . 18
1.5. PLANUL CADASTRAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 19
1.5.1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 19
1.5.2. Metode de întocmire a planului cadastral ………………………….. ………………………….. …………………. 20
1.6. PUBLICITATEA IMOBILIARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
CAPITOLUL II METODE ȘI PROCEDEE UTILIZATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 27
2.1. ELEMENTE TOPOGRAFIC E DE BAZĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 27
2.1.1. Elemente topografice ale terenului în plan vertical ………………………….. ………………………….. …….. 27
2.1.2. Elemente topografice ale terenului în plan orizontal ………………………….. ………………………….. ….. 29
2.2. MĂSURAREA UNGHIURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 34
2.2.1. Metode de măsurare a unghiurilor orizontale ………………………….. ………………………….. ……………. 34
2.2.2. Metode de măsurare a unghiu rilor verticale ………………………….. ………………………….. ……………… 38
CAPITOLUL III INSTRUMENTE ȘI SOFTURI UTILIZATE ………………………….. ………………………….. …………………… 50
3.1. Prezentarea generală a stației totale LEICA TC 407 ………………………….. ………………………….. …………… 50
3.2. Descrierea aparatului – stație totală LEICA TC 407 ………………………….. ………………………….. ……………. 51
3.3. Funcțiile și afișajul stației totale LEICA TC 407 ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
3.4. Tastat ura și simbolurile stației totale LEICA TC 407 ………………………….. ………………………….. …………… 54
3.5. Programe folosite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 54
CAPITOLUL IV Studiu de caz – Documentație tehnică cadastrală pentru înscrierea în cartea funciară a
imobilului situat în localitatea Dobrotești, jud. Teleorman ………………………….. ………………………….. ………….. 59
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 76
BIBL IOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 77

2
INTRODUCERE

Obiectul prezentei lucrări îl constituie înscrierea unei construcții în Cartea Funciară
situată în Com. Dobrotești, Sat Dobrotești, Jud. Teleorman, imobil cu Nr. Cad 20265 în
conformitate cu Legea cadastrului și publicității imob iliare nr. 7 din 1996, cu modificările și
completările ulterioare.
Această lege reglementează detaliile privind determinarea informațiilor tehnice,
economice și juridice referitoare la imobile, asigurarea publicității drepturilor reale imobiliare
în bază actelor prin care s -au constituit, transferat, modificat sau stins aceste drepturi,
susținerea sistemului de impozitare și a pieței imobiliare, precum și contribuția la asigurarea
securității tranzacțiilor imobiliare și facilitarea creditului ipotecar.
Importanța înscrierii în cartea funciară este dată de faptul că prin elaborarea
documentației cadastrale se realizează descrierea proprietății imobiliare și reprezentarea în
planul cadastral, dar și descrierea proprietății funciare, cu arătarea drepturilor r eale imobiliare.
Localitatea Dobrotești datează din anul 1220, dar prima atestare documentară este
făcută la data de 02.07.1572 când voievodul Alexandru al II -lea a dat numele satului de
Dobrotești. Numele satului vine de la cuvântul slavon dobrotei ce în seamnă mult tei.
Unica clădire considerată monument istoric în comuna Dobroteși este biserica Sfinții
Voievozi ce datează din anul 1753, reformată în 1870. Această biserică este cunoscută printre
locuitorii satului precum biserica veche din momentul cons truirii bisericii Sfântul Dumitru,
cunoscută și ca biserica nouă. Alte clădiri cu o vechime considerabilă sunt: primăria comunei
care datează din 1935 și școala veche aflată pe Șoseaua Mică. Clădirea cunoscută drept școala
veche era grajdul unui boier loca l și probabil a fost confiscată de către comuniști și
transformată în școala cunoscută cu numele de Școala cu clasele I -IV Comuna Dobrotești până
în anul 2008 când a fost desființată și toți elevii din cartierul Bobocari au fost mutați la Școala
cu clasele I-VIII Comuna Dobrotești aflată în partea centrală a comunei.
Doage este numele extraoficial al comunei Dobrotești. Casele construite sau reformate
în ultimii zece ani au stiluri foarte diferite pentru că locuitorii răspândiți în toată Europa
occidentală aduc stiluri de case cunoscute în Spania, Germania, Franța sau Italia. În comună
putem găsi singura benzinărie pe o rază de 10km, mai multe magazine alimentare și localuri
pentru petreceri, școala nouă, primăria comunei de care depinde și satul Merișani ș i de

3
asemenea căminul cultural, cele două biserici ortodoxe precum și cele două biserici adventiste.
Râul Tecuci străbate toată comuna intrând prin partea de nord unde se află un mic dig,
Ocheanul, și părăsind comuna în partea de sud unde continuă prin sat ul Merișani și alte
comune vărsându -se în râul Vedea.
Localitatea este situată în nord -vestul județului Teleorman pe Drumul Național 65 care
leagă orașele Craiova, Slatina, Pitești. Se învecinează la Nord cu localitatea Balaci; la Est cu
Beuca și Zăbreasc a, iar la Vest cu județul Olt
Coordonate Dobrotești : (latitudine, longitudine): 44.28, 24.88
Suprafața: 10643 ha
Intravilan: 437 ha
Extravilan: 10206 ha
Localitatea se întinde pe o zonă de câmpie la o altitudine de 129m.
Populație: Conform recensământ ului efectuat în 2011, populația comunei Dobrotești se ridică
la 4.605 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
5.222 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,2%). Pentru 4,78% din populație,
apart enența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (94,14%). Pentru 4,78% din populație, nu este cunoscută apartenența
confesională.
Gospodării: 2020
Nr. locuințe: 2147
Nr. grădinițe: 3
Nr. școli: 3
Numele localităților aflate în administrație: Dobrotești, Merișani
Activități specific zonei: Agricultura – producția vegetală și creșterea animalelor (la nivel de
loc. există un nr. de 14560 ovine, 588 caprine, 1023 bovine, 3670 suine)

4
CAPITOLUL I NOȚIUNI GENERALE DE CADASTRU

1.1. CADASTRUL – SCURT ISTORIC
• Etimologia termenului „cadastru"
Originea cuvântului cadastru nu este stabilită în mod cert, existând mai multe ipoteze privind apariția acestuia.
O primă variantă atribuie termenului origine greacă, potrivit căreia ar deriva din cuvântul compus,
katastikon" (prefixul, kata" înseamnă de sus în jos, iar, stikon" are semnificația de registe, de impunere, carte
de însemnări, carte de comerț).
• Începuturile cadastrului
Măsurătorile cadastrale nu au fost și nici nu sunt un scop în sine, ci de la început au servit primelor forme
de impunere fiscală și au avut, încă din antichitate, drept sarcină importantă stabilirea limitelor
proprietăților funciare.
Cunoștințe și confirmări legate de activitatea o rganizată de măsurare a terenurilor există și
se referă în special la zonele în care pământul era cultivat pentru agricultură, în lunca fluviului Nil, în
Mesopotamia și în Orientul Mijlociu.
În Egiptul Antic s -au ținut evidențele loturilor repartizate per iodic pentru agricultori, iar obligațiile față
de faraoni erau plătite după întinderea și calitatea pământului. Măsurătorile erau de mare importantă, mai ales
pentru gospodărirea văii Nilului, deoarece granițele dintre parcele erau șterse datorită revărsăr ilor anuale și era
necesară refacerea lor.
În Grecia Antică împărțirea pământului s -a făcut în moduri diferite în Sparta și Atena, iar populația a
fost împărțită în clase în funcție de avere, lucru care a necesitat măsurarea pământului și aprecierea capaci tății de
producție, precum și ținerea unor registre de evidență.
În Imperiul Roman măsurătorile erau executate de agrimensori, care redactau harta (forma) terenurilor
pe care se arătau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau trasate sub forma unei gril e alcătuite din pătrate
(centuria) și numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren putea fi folosite pietre pentru marcarea
colțurilor pătratelor, utilizându -se un instrument (stella) din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, îmbunătățit
prin adaptarea unui stativ de metal care permitea rotirea (groma).
În coloniile nou înființate se întocmeau pe lângă hărți, și registre în care se înscriau parcelele, iar pe bază
lor se redactau cărți de impunere pentru siguranța perceperii impozitelor.
În Eur opa Medievală după o perioadă de instabilitate au apărut state cu organizare stabilă, capabile să –
și procure veniturile din impozite. După toate probabilitățile, cel mai vechi cadastru a luat naștere în orașul

5
autonom Milano. Activitățile specifice cadastr ului s-au desfășurat în spațiul popoarelor germanice și în Anglia,
Elveția, Lituania, etc..
Măsurătorile terestre au fost influențate de progresul tehnico -științific din perioadă Renașterii,
folosindu -se planșeta topografică, semne convenționale, măsurător i în sistem zecimal, rețele de triangulație
locală.
Data de naștere a cadastrului în Europa poate fi considerată 17 aprilie 1920, când au început lucrările de
măsurare pentru principatul Milano aflat sub ocupație austriacă.
Documentația întocmită pe parcur sul a 40 de ani conținea registrul parcelelor, registrul caselor,
mapa cu hărțile la scară 1:2000 și la scară 1:8000 pentru ansamblu, câte a coală de proprietate
pentru fiecare contribuabil și harta topografică a principatului la scara 1:72000.
Considerat modelul tuturor cadastrelor europene, a fost preluat de Franța sub Napoleon, de principatele
italiene și statul papal, de Belgia, Olanda, Luxemburg, cantoanele elvețiene, landurile germane și tot Imperiul
habsburgic.
În țara noastră apare la începutul seco lului XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma actuală,
cadastru". Din perioadă interbelică, prin Legea nr. 237 1933, s -a adoptat denumirea de, cadastru funciar", iar
prin Legea nr. 7/1996 definește termenii, cadastru general' și, publicitate imobil iară".
• Evoluția cadastrului în România
În România unitățile administrativ – teritoriale sunt: comuna, orașul sau municipiul și județul. În cadrul
unităților administrative comunale și orășenești se deosebesc două părți distincte: intravilanul și extravil anul.
Teritoriul României are suprafața totală de 23 839 070 hectare și cuprinde din punct de vedere al
organizării administrative un număr de 41 de județe la care se adăugă municipiul București. În cadrul celor 41
de județe sunt cuprinse 67 municipii, 195 orașe, 2686 comune și 13343 sate. Realizarea cadastrului general pe
întreg teritoriul țării presupune executarea operațiilor de introducere a cadastrului pe 2989 teritorii cadastrale.
Activitatea de cadastru din România a parcurs următoarele etape:
> Etapa de început a cadastrului
Lucrările de introducere a cadastrului și a cărților funciare s -au efectuat în mod diferențiat în provinciile
românești, în funcție de împrejurările istorice, începând cu secolul XIX, astfel:
– Transilvania, Banat și o parte a Bucovinei lucrările specifice au debutat după sistemul austro -ungar începând
cu anul 1794 și au continuat după anul 1850 sub forma, Cadastrului concretual" (constă în delimitarea,
descrierea și reprezentarea hotarelor localităților, a limitelor tarlalel or, a rețelelor hidrografice și a căilor de
comunicații);

6
– În Muntenia și Moldova începând cu anul 1831, respectiv 1832 se fac încercări de introducere a cadastrului de
către primii inginerii hotarnici pregătiți la lași de Gh. Asachi (din anul 1813) și la București de Gh. Lazăr (din
anul 1818);
– În restul țării constituirea cadastrului se face după primul război mondial, o dată cu înfăptuirea reformei agrare.
> Etapa de organizare a cadastrului în România (1919 -1933)
În anul 1919 se înființează, direcția Cadastrului și a Lucrărilor Tehnice", a cărei activitate s -a limitat în
special la măsurarea moșiilor și parcelarea lor pentru împroprietăririle făcute după primul război mondial.
Măsurătorile s -au făcut în sisteme de referințe locale, cu diferențieri lega te de precizie și conținut, deoarece nu
există o rețea de triangulație geodezică omogenă. Pentru executarea cadastrului au fost pregătite cadre tehnice la
Școala de topografie (1919) de pe lângă Direcția Cadastrului.
Un pas important a fost făcut în anul 1 930 prin adoptarea sistemului de proiecție stereografică, rezultat
al conlucrării dintre Direcția Cadastrului și Institutul Geografic al armatei.
> Etapa începerii cadastrului modern și a unificării cărților funciare (1933 -1955)
Momentul de referință pentr u acest domeniu de activitate 1 -a constituit, Legea pentru organizarea
cadastrului și cărților funciare", nr.23/1933, care reglementează pentru primă dată modalitatea de
organizare și realizare a cadastrului funciar, pornindu -se de la rețele geodezice unit are și elaborându -se
planuri și registre cadastrale după primele normative tehnice și economice.
La început s -a prevăzut executarea lucrărilor cadastrale în Muntenia și Dobrogea, apoi în Moldova și
Oltenia, concomitent cu actualizarea celor existente în Tr ansilvania, Banat și Bucovina.
În ceea ce privește publicitatea imobiliară, aceasta a fost temeinic organizată prin, Legea pentru
unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare", nr. l 15/1938. Lucrările începute în fostul județ Ilfov și în
comune le subordonate municipiului București, care urmau să fie folosite drept model pentru restul țării, nu au
putut să fie terminate din cauza războiului și au fost întrerupte în anul 1941, când se executaseră numai pentru
54 comune (65 % din volumul total). S -a folosit experiența tehnicienilor din celelalte provincii, au fost redactate
instrucțiuni noi cuprinse în cadrul, Norme tehnice (1943) și începând cu anul 1940 s -au pregătit ingineri în
cadrul secției de cadastru din Școala Politehnică din București.
După cel de -al doilea război mondial au urmat lucrări de măsurători și parcelări pentru împroprietărirea
temporară a țăranilor, fără ca instituția cadastrului să mai fie finanțată de puterea comunistă.
În anul 1949 s -a hotărât colectivizarea agriculturii, iar legea și măsurătorile cadastrale au devenit
desuete pentru regimul totalitar.

7
> Etapa sistemelor de evidență funciară și de cadastru funciar (1955 -1990)
Pentru înregistrarea și urmărirea dinamicii terenurilor agricole aparținând unităților de stat, se
legiferează începând cu anul 1955 organizarea și executarea, evidenței funciare", un sistem care a servit la
comasarea suprafețelor agricole în perioadă de colectivizare a agriculturii și care a contribuit la îngrădirea
drepturilor reale imobiliare.
Între 195 5-1968 s -au realizat planuri topografice la scara 1:10000 pe cale fotogrammetrica pentru 13
milioane de hectare și registre de evidență funciară de către Consiliul Superior al Agriculturii.
Din anul 1968, prin Legea nr. l2 privind apărarea, conservarea și folosirea terenurilor agricole se
prevede printre altele introducerea cadastrului funciar pe întreg teritoriul țării. Au continuat să fie folosite vechile
evidențe și dezinformările cu privire la suprafețele agricole, pe fondul ignorării premeditate a idei i de cadastru de
către conducerea politică totalitară.
Inventarierea terenurilor începută în 1968 a continuat și după 1974 prin Legea nr.59, întocmindu -se
balanțe anuale ale fondului funciar, dar limitându -se circulația juridică a terenurilor la dobândirea lor numai prin
moștenire legală.
Întregul domeniu al măsurătorilor terestre a fost supus reglementărilor prin Decretul nr. 305/1972
privind activitatea geodezică, topo -fotogrametrica și cartografică, precum și folosirea datelor și documentelor
rezultate d in această activitate.
Dintre documentațiile cartografice întocmite începând cu anul 1965 trebuie menționat planul
topografic de bază la scările 1:5000 și 1:2000 care, din păcate, nu a putut fi actualizat la intervale de
timp corespunzătoare, deși acoperă aproximativ 90% din teritoriul țării.
Această și -a dovedit utilitatea pentru sectoarele economice care dețin suprafețe man de teren
(agricultură, silvicultură, căii de comunicații, sistematizarea localităților), dar și pentru asigurarea suportului
grafic p entru lucrările de cadastru prin derivarea conținutului acestuia.
> Etapa aplicării legilor proprietății (1991 -pana în prezent)
Schimbările din ultimii ani sunt legate în primul rând de cadrul legislativ general privitor la regimul
juridic al fondului func iar, la proprietatea publică și privată, la dobândirea dreptului de proprietate și la circulația
juridică a terenurilor.
Reglementările generale în domeniul proprietății apar în Constituția României adoptată în 1991, în
Legea administrației publice locale nr.69/1991, modificată și completată, în Codul civil și în Codul de
procedură civilă, modificate și completate.

8
În ultimul deceniu au fost promulgate acte normative care constitute fundamente ale
instituției dreptului de proprietate: Legea nr. 169/1997, care cuprinde norme juridice referitoare la
proprietatea publică și privată asupra terenurilor, la regimul juridic al acestora, protecția și ameliorarea
terenurilor, Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea terenurilor deținute de societățile
comerciale cu capital de stat, Legea privind circulația juridică a terenurilor nr. 54/1998, Legea pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 1/2000.
Pentru instituția cadastrului din România, ac tul legislativ cel mai important îl constituie Legea
cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, care asigură cadrul juridic necesar pentru elaborarea unui
cadastru modern și deschide porțile unei instituții de drept cu rădăcini europene, având la bază tradiții istorice.
Din punct de vedere organizatoric, la nivel central a fost înființată ca instituție publică cu
personalitate juridică Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, ca organ de specialitate în
subordinea Ministerulu i Administratei Publice, iar la nivel județean au fost organizate OJCGC.
Activitatea acestor instituții se referă la organizarea, conducerea, îndrumarea și controlul executării
lucrărilor din domeniu, la elaborarea normelor tehnice și metodologiile de spec ialitate, la organizarea fondului
național de geodezie și cartografie, a băncii de date a sistemului unitar de cadastru și nu în ultimul rând, la
autorizarea persoanelor fizice și juridice care pot să realizeze și să verifice lucrări de specialitate.
Deven ită profesie liberală, activitatea specialistului în cadastru câștigă treptat locul pe care îl merită, pe
măsură ce lucrurile tind spre normalitate, într -o societate bazată pe valori democratice. Sectorul privat va crește
ca importantă, dar sectorul public va garanta securitatea sistemului de publicitate imobiliară.
Cadastrul va beneficia de dezvoltarea din domeniul tehnologiei informației, iar tehnicile avansate de
culegere, prelucrare și stocare a datelor cadastrale vor contribui la consolidarea proprietă ții, la gestionarea
patrimoniului imobiliar, la utilizarea unui sistem fiscal modern.

1.2. DEFINIȚIE, CARACTERISTICI, ROL, SCOP, IMPORTANTĂ

Definiție:
Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică
prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor
corpurilor de proprietate, indiferent de destinație și proprietar, de pe întregul teritoriul al țării.
Lucrările de culegere în teren a datelor cadastrale cons tau în:

9
* identificarea amplasamentului, a limitelor corpurilor de proprietate și a categoriilor de folosință a parcelelor
componente;
* identificarea proprietarilor, a titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor;
* identificarea actului sau faptulu i juridic în temeiul căruia este folosit
Imobilul.
Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separată, organizată special în acest scop sau
concomitent cu executarea lucrărilor de teren în cadrul actualizării sau realizării planurilor cada strale.
Identificarea proprietarilor și a situației juridice a imobilelor
Operația de identificare a proprietarului constă în înregistrarea persoanei/persoanelor fizice sau juridice
care dețin un titlu de proprietate asupra imobilului.
Proprietarii se iden tifică din evidențele consiliului local. Datele se extrag din registrul permanent al
populației, listele cu numele și prenumele, codul numeric personal și adresa tuturor proprietarilor din unitatea
administrativ – teritorială, conform evidențelor de la poli tic.
Datele referitoare la proprietar se înscriu în fișa corpului de proprietate. Datele cu privire la identitatea
proprietarului se preiau din buletinul/cartea de identitate a proprietarului. În situațiile în care proprietarul refuză
prezentarea acestor a cte, în fisă se menționează refuzul și pentru rezolvare se solicită sprijinul consiliului local și
al poliției. În cazul când nici cu ajutorul evidențelor existente la consiliul local și la politic nu poate fi identificat
proprietarul imobilului, în fișă s e face mențiunea , proprietar neidentificat".
În fișa corpului de proprietate se înscriu: numele, prenumele proprietarului și codul numeric
personal. Aceste date se compară cu cele din listele extrase din Registrul permanent al populației, în cazul când
acestea au fost obținute. Pentru femeile căsătorite sau văduve, se vor înscrie numele de familie dobândit după
căsătorie urmat de numele de familie avut înainte de căsătorie și codul numeric personal. La înscrierea adresei
de domiciliu a proprietarului se vo r preciza toate datele necesare expedierii corespondenței poștale, mai ales
pentru proprietarii domiciliații în alte localități decât cele cuprinse în rază unității administrativ -teritoriale
respective;
Situația juridică a imobilelor: denumirea actului de proprietate cu numărul și data eliberării, cota de
proprietate unde este cazul, suprafața înscrisă în acte pentru fiecare parcela, corp de proprietate și construcție,
după caz. Înscrierea datelor privitoare la situația juridică a imobilelor aflate în prop rietatea persoanelor juridice se
face potrivit specificațiilor din actele normative sau din alte acte în temeiul cărora au dobândit dreptul real supus
înscrierii. În cazul în care nu există titlu de proprietate, înscrierea se va face pe bază posesiei exerc itate sub
numele de proprietar la data identificării cadastrale, precum și a unei declarații pe proprie răspundere a persoanei

10
deținătoare a imobilului. În situația în care un imobil este într -un litigiu în curs de judecată, pe fișa datelor
cadastrale se f ace mențiunea, imobil în litigiu" și se nominalizează părțile și obiectul litigiului.
În cazul imobilelor dobândite prin moștenire se înregistrează numele moștenitorului, felul moștenirii și
actele care dovedesc calitatea de moștenitor.
La identificarea pr oprietarilor persoane juridice se înscriu următoarele date: denumirea persoanei
juridice, codul SIRUES și adresă poștală a sediului.
Dacă un imobil constitute obiectul proprietății pe etaje sau apartamente, în fișa corpului de proprietate
se vor înscrie pr oprietarii respectivi, arătându -se pentru fiecare numărul de părți din întreg care ii revin, indiferent
dacă locuiește sau nu la adresă imobilului.
În cazul clădirilor cu mai multe apartamente se întocmește pentru fiecare clădire lista proprietarilor și a
titularilor altor drepturi reale asupra imobilelor ca anexă la fișa corpului de proprietate. În această listă se
înscriu toți proprietarii grupați pe intrări, astfel: numărul cadastral al corpului de proprietate, numărul blocului,
numărul etajului, numărul apartamentului, numele, prenumele proprietarului și codul numeric personal sau,
după caz, denumirea persoanei juridice și codul SIRUES, suprafața totală ocupată, în proprietate exclusivă sau
în proprietate comună, denumirea actului de proprietate și data emiterii acestuia. În situația în care în clădirea
respectivă sunt și apartamente aflate în proprietatea privată a statului sau a unității administrativ -teritoriale, se
înscrie denumirea persoanei juridice care administrează fondul locativ de stat, codul S IRUES și datele de
identificare a locatarilor. Listă proprietarilor se atașează la fișa bunului imobil.
La stabilirea de proprietate asupra corpurilor de proprietate care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de
uz sau interes public se vor respecta pr evederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și
regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare. La stabilirea limitelor imobilelor aparținând titularilor
de cadastre de specialitate se ține seama de prevederile legale privind delimita rea acestora, specifice fiecărui
domeniu de activitate.
Caracteristici : Cadastrul general are caracter:
* obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independentă de voința omului, indiferent de funcția socială sau tehnică
a acestuia;
* unitar: se execută dup ă norme și instrucțiuni unice;
* istoric : reflectă legile societății (formele de proprietate caracteristice unei orânduirii);
* dinamic : exprimă realitatea naturală în continuă schimbare (impune necesitatea unei întrețineri permanente);
* general : satisfa ce cerințe pentru diferite sectoare economice;

11
* obligatoriu: se execută pe întregul teritoriul țării, pentru toți proprietarii de bunuri mobile, persoane fizice și
juridice.
Rol: Cadastrul trebuie să furnizeze date reale cu privire la:
* determinarea înti nderii, configurației și poziției corpurilor de proprietate, a destinației și folosinței lor;
* identificarea proprietarilor de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele cadastrale;
* stabilirea categoriei de terenuri după însușirile calitative;
* inventarierea suprafețelor mecanizabile și nemecanizabile, a pantelor terenurilor;
* bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcție de categoriile de folosință agricole;
* inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri fu nciare, a celor care pot fi scoase din
circuitul agricol, a terenurilor amenajate și ameliorate.
Scopul : executării lucrărilor de cadastru – să pună la dispoziția celor interesați, în orice moment, date
reale și complete pentru:
* determinarea stadiului și evoluției fondului funciar pe județe și pe țară;
* stabilirea impozitului funciar;
* cunoașterea fondului imobiliar – edilitar și starea acestuia;
* întocmirea studiilor și proiectelor pentru sistematizarea teritoriului și localităților;
* obținerea de d ate pentru întreținerea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc;
* alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale și social -culturale;
* folosirea, amenajarea și regularizarea cursurilor de apă;
* amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor;
* protecția mediului;
* soluționarea litigiilor cu privire la terenuri dintre propietari;
* realizarea bazei de date cadastrale necesare întocmirii SIT -urilor.

Importantă cadastrului general
Cadastrul s -a dovedit a fi de -a lungul timpului un ansamblu de activități tehnico – organizatorice menite
să deservească administrația, pe proprietarii bunurilor imobile în problemele drepturilor reale de proprietate, iar
din alt punct de vedere, cadastral a constituit o instituție progresistă care a contribuit la dov edirea și garantarea
proprietății.

12
Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaționale ale teritoriului,
capabile să furnizeze rapid date reale administrației publice locale și centrale, precum și altor sectoare interesate.

1.2.1. ASPECTELE CADASTRULUI
Evidență bunurilor imobile se face complet și sistematic după următoarele aspecte:
A) Aspectul cantitativ – se realizează prin funcția tehnică a cadastrului și se referă la determinarea prin
măsurători a poziției, configurației și mărimii suprafețelor de terenuri pe categorii de folosință și proprietari și la
determinarea construcțiilor în funcție de mărimea suprafeței de teren pe care acestea sunt amplasate, numărul de
nivele și de proprietarii lor.
B) Aspectul calitativ – determ ină cunoașterea potențialului productiv al terenurilor, precum și al caracteristicilor
calitative ale construcțiilor.
* Pentru terenuri se face bonitarea cadastrală a solurilor completându -se cu date despre lucrări de îmbunătățiri
funciare (irigații, îndig uiri, desecări).
* Pentru construcții se face cartarea clădirilor după materialele de construcție (beton, cărămidă, lemn), dotarea
cu instalații, gradul de contort, gradul de uzură, etc..
C) Aspectul juridic – se referă la regimul juridic al terenurilor și construcțiilor, la dreptul de proprietate.

1.2.2. FUNCȚIILE CADASTRULUI

Realizarea practică a cadastrului se face prin trei funcții corespunzătoare celor trei aspecte ale acestuia.
A) Funcția tehnică are ca obiect următoarele lucrări:
* stabilirea și m arcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriilor administrative (comune,
orașe, municipii);
* identificarea și marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localităților,
* delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu adminis trativ, a parcelelor din cadrul
acestora în funcție de categoria de folosință și de posesorii acestora;
* efectuarea măsurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;
* întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;
* numerotarea cadastrală a se ctoarelor cadastrale și a bunurilor imobile de pe întregul teritoriu administrativ
comunal, orășenesc sau municipal
* întocmirea registrelor cadastrale și a situațiilor de sinteză;

13
* întreținerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
* dosarul lucrărilor de delimitate;
* planurile și hărțile cadastrale;
* registrele și fișele cadastrale.
B) Funcția economică are ca obiect executarea următoarelor lucrări:
* încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;
* evidență terenuri lor agricole în funcție de stadiul degradării, a terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățiri
funciare;
* evidență clădirilor după materialele de construcție, dotarea cu instalații, confort, gradul de uzură, etc..
C) Funcția juridică
Funcția juridi că a cadastrului general, potrivit prevederilor din noua legislației se
constituie ca o activitate neînglobata în cea de cadastru, dar care se realizează numai pe bază
datelor din cadastrul general pe întreg teritoriul administrativ (al comunei, orașului, sau
municipiului). Singura problemă de natură juridică ce se urmărește și se consemnează în
procesul de executare a lucrărilor de cadastru (în partea tehnică) se rezumă la stabilirea
posesorului de fapt și de drept al imobilului la data introducerii cadast rului general.
Ca atare, persoana se înscrie în registrele cadastrale cu calitate de posesor care
fructifică imobilul și care are drept real de proprietate.
Fondul funciar al României este constituit din terenurile de orice fel, indiferent de
destinație, de titlul pe bază căruia sunt deținute, respective, de domeniul privat sau public din
care fac parte.
În funcție de destinație, terenurile se împart în: terenuri cu destinație agricolă, terenuri
cu destinație forestieră, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan și terenuri cu
destinații speciale. Aceste terenuri sunt deținute de diferite persoane fizice și juridice.
Prin deținătorii de terenuri se înțeleg titularii dreptului de proprietate, al altor drepturi
reale asupra acestora sau cei care au calitatea de posesori ori deținători precari.
Proprietatea private asupra terenurilor, sau alte drepturi reale, poate avea ca titulari
persoane fizice și juridice, iar terenurile care aparțin domeniului public sunt proprietatea
statului. Domeniu l public este de interes național și local.

14
Terenurile care fac parte din domeniul public național sunt în proprietatea exclusivă a
statului, iar terenurile care fac parte din domeniul public local, aparțin în proprietatea
comunelor, orașelor, municipiilo r și județelor.
Prin denumirea de de terenuri din domeniul public se înțelege că cestea sunt destinate
unei utilități publice. Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcțiile
de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele s tradale și parcuri publice, porturi și
aeroporturi, albiile râurilor și fluviilor, lacurilor de interes public, fundul apelor maritime
interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusive plajele, terenurile pentru
rezervații naturale și pa rcuri naționale, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării
sau pentru alte folosințe. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din
circuitul civil, iar dreptul de proprietate asupra acestora este inprescriptibil.
Terenurile din domeniul privat al statului și respective al comunelor, orașelor,
municipiilor și județelor sunt altele decât cele din domeniul public, care au intrat în
proprietatea statului prin modurile prevăzute de lege, fiind supuse normelor juridice de drept
comun, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor, precum și celelalte drepturi reale se
înregistrează în documentele cadastrului general și de publicitate imobiliară prevăzute de lege.

1.3. CLASIFICAREA CADASTRULUI
Cadastrul general
Cadastrul general este un complex de operații tehnice, economice și juridice întreprinse în vederea
cunoașterii și inventarierii permanente și sistematice a fondului funciar sub aspect cantitativ, calitativ și juridic.
Se introduce pe unită ți administrativ – teritoriale. Introducerea cadastrului reprezintă măsurătoarea oficială prin
care se realizează operațiunile de teren și birou care conduc la întocmirea documentelor tehnice ale cadastrului
general. Acestea reprezintă documentația oficială pe bază căreia se realizează publicitatea imobiliară.
Până la introducerea cadastrului general pe o imitate administrativ teritorială sau în perioadă dintre
introducerea și întreținerea acestuia, publicitatea imobiliară se ține la zi prin înscrierile cu c aracter nedefinitiv pe
bază documentațiilor de amplasament și delimitare a bunurilor imobile elaborate în acest scop de persoane
fizice și juridice autorizate, documentații care sunt recepționate de OJCGC.

15
Fondul funciar este constituit din totalitatea ter enurilor de orice fel, indiferent de destinație, de titlurile pe
bază cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (fondul funciar al unui județ, al
României etc.)
Intravilanul este partea de unitate administrativ – teritorială, legal delimitată, destinată construirii și
habitației. Intravilanul cuprinde zona dens construită ocupată cu clădirile de locuit, constructive social – culturale,
întreprinderile industriale, depozitele, spațiile comerciale, amenajările sportive, rețelele edilitare, zona de
circulație și transport împreună cu gările, autogările și depourile, spațiile verzi și terenurile libere. Într -un teritoriu
administrativ comunal sau orășenesc pot fi unul sau mai multe intravilane. Limita intravilanului reprezintă
detaliu topografic al planului cadastral și în interiorul ei se fac numerotarea cadastrală și calculul suprafețelor
unităților cadastrale din fiecare localitate.
Extravilanul este partea din unitatea administrativ – teritorială cuprinsă în afara intravilanelor,
delimitată cadastral potrivit legii. Are în special destinații agricole și silvice. Structura terenurilor agricole
reprezintă aproximativ două treimi din suprafața totală a țării, ceea ce înseamnă 14,8 milioane hectare.

> Unități teritoriale cadastrale
Intravilanul și extravilanul cuprind la rândul lor mai multe unități teritoriale -cadastrale.
Sectorul cadastral este o diviziune cadastrală tehnică a unității administrativ -teritoriale, delimitată de
detalii liniare (căi de comunicație, ape, diguri, etc.) ca re nu suferă modificări curente. Sectorul cadastral grupează
mai multe bunuri imobile sau corpuri de proprietate alipite. Denumirea de, sector cadastral" înlocuiește termenii,
tarla" în extravilan și „cvartal" în intravilan.
Imobilul reprezintă parcela de teren cu sau fără construcții.
Corpul de proprietate este costituit din una sau mai multe parcele alipite, aparținând aceluiași
proprietar.
Parcela este suprafața de teren situată într -o unitate administrativ -teritorială pe un amplasament bine
stabilit, av ând o singură categorie de folosință și aparținând unui proprietar sau mai multor proprietari, în
indiviziune. Din punct de vedere economic o parcelă poate avea mai multe subdiviziuni fiscale. O subdiviziune
fiscală este o porțiune a parcelei având aceeași clasificare calitativă.
Entitățile de bază ale sistemului de evidență a cadastrului general sunt: parcela, construcția și
propietarul.
Construcția este o proprietate sau o parte dintr -o proprietate construită cu o utilizare distinctă pentru
proprietar, ca re aparține unei persoane sau mai multor persoane, în indiviziune. Această poate fi o clădire

16
întreaga sau părți dintr -o clădire, cu una sau mai multe intrări. Fiecare intrare are o adresă. Adresă este identică
cu cea a intrării.
Proprietarul este persoana fizică sau juridică, titulară în exclusivitate sau în indiviziune a dreptului real
asupra corpului de proprietate supus înscrierii.
Deținătorii de terenuri sunt titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau
cei care potri vit legii civile au calitatea de posesori ori deținători precari.
Corpul de clădire reprezintă partea componența a unei clădiri delimitată după următoarele criterii:
* sistemul arhitectonic și constructiv determinat de fațade și materiale de construcție a pereților exteriori;
* intrarea separată în clădire;
* independentă și regimul de înălțime diferit față de alte clădiri alăturate.
Sistemul informațional al cadastrului este o organizare de bază de date grafice și alfanumerice de
evidență tehnnica, economi că și juridică referitoare la corpurile de proprietate și la proprietarii acestora.
Cadastrele de specialitate
Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidență și inventariere sistematică din punct de vedere
tehnic și economic a bunurilor imobile spe cifice unor domenii de activitate, cu scopul administrării lor raționale.
Evidențe cadastrale specifice își pot organiza și deținătorii mari de terenuri, cu condiția să folosească
drept date de bază numai ceea ce este prevăzut pentru cadastrul general.
> Cadastrul agricol
Are ca obiect de activitate evidență și inventarierea sistematică a terenurilor agricole pe categorii și
subcategorii de folosință, specificând natura solului, panta, pretabilitatea la anumite culturi, clase de calitate,
venitul net.

> Cadastrul forestier
Se ocupă cu evidență și inventarierea sistematică a fondului forestier național și a amenajamentelor
silvice, specificând suprafața, esența lemnoasă, vârsta, consistență masei lemnoase, precum și informații
referitoare la sol, relief și climă. Se execută de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului pentru
exploatarea rațională a pădurilor și buna gospodărire a amenajamentelor silvice.
> Cadastrul apelor
Are ca obiect de activitate evidență și inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape și stuf, a
instalațiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificând suprafața, calitatea, folosință,

17
instalațiile de transport și exploatare, de protecție și ameliorare a calității, precum și condițiile de relief și climă;
Se execută de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului pentru evidență cantitativă și calitativă a apelor
prin lucrări de amenajare, folosire și protecție a acestora.

> Cadastrul fondului imobiliar
Se ocupă cu evidență și inventarierea c orpurilor de proprietate din localități, specificând pentru
construcții folosință, materialele de construcție, structura, regimul de înălțime, fundația, suprafața, dotările,
starea, etc.. Se execută de Ministerul Lucrărilor Publice , Transporturilor și Locu inței.
> Cadastrul rețelelor edilitare
Se ocupă cu evidență și inventarierea rețelelor edilitare ( apă, canalizare, termoficare, gaz, electrice,
telefonie si a instalațiilor care le deservesc, specificând amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de
construcție, parametrii tehnici, starea.
> Cadastrul terenurilor cu destinație specială
Poate fi întocmit de mari deținători de terenuri, ministere, departamente, regii autonome societăți
comerciale, etc..
Cadastrul căilor ferate – se ocupă cu evidență și inventarierea terenurilor, construcțiilor, instalațiilor și
stării rețelei feroviare;
Cadastrul drumurilor – se ocupă cu evidență și inventarierea terenurilor, construcțiilor, instalațiilor și
stării rețelei de drumuri;
Cadastrul porturilor – se ocupă c u evidență și inventarierea terenurilor, construcțiilor,
instalațiilor, căilor de transport, rețelelor subterane și supraterane, platformelor tehnologice, care deservesc
unitățile portuare;
Cadastrul aeroporturilor, Cadastrul industrial, Cadastrul minier, Cadastrul energetic, Cadastrul petrolier,
Cadastrul monumentelor istorice, Cadastrul militar, etc..
După datele pe care le furnizează în documentația finală se deosebesc:
Cadastrul analitic
Prezintă toate datele cantitative, calitative și juridice care per mit cunoașterea amănunțită a tuturor
corpurilor de proprietate.
Planurile cadastrale pentru cadastrul general se întocmesc la scările:
– Pentru intravilan 1:500, 1:1000,1:2000;
– Pentru extravilan 1:2000, 1:5000;

18
Cadastrul sintetic
Realizează centralizarea și prezentarea datelor cadastrale de ansamblu pe unități teritoriale mari, prin
hărți cadastrale de ansamblu și prin registre sau situații centralizatoare de sinteză.
Hărțile cadastrale pentru cadastru general se întocmesc la scările: 1:10000, 1:25000,1:5 0000 și sunt
obținute prin micșorarea planurilor cadastrale.
Terenurile de orice fel care aparțin persoanelor fizice și juridice, indiferent de titlurile pe bază cărora
sunt deținute, se împart pe destinații conform prevederilor legale.
Prin, deținători de terenuri" se înțeleg titularii dreptului de proprietate, persoane fizice sau
juridice, ai altor drepturi reale asupra terenurilor sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de posesor ori
deținător precar.
Domeniul public poate fi interes național, caz în care proprietatea asupra să în regim de drept public
aparține statului, sau de interes local, caz în care proprietatea (de asemenea în regim public) aparține comunelor,
orașelor, municipiilor sau județelor.

1.4. CRITERII DE ÎMPĂRȚIRE A TERENURILOR DUPĂ DESTINAȚIE

Terenuri cu destinație agricolă (TDA)
Din categoria terenurilor cu destinație agricolă fac parte: terenurile arabile, viile, livezile,
pepinierele viticole, pomicole, plantațiile de hamei și duzi, pășunile, fânețele, serele, solariile,
răsadnițele, terenurile cu vegetație forestieră dacă nu fac parte din amenajamente silvice, pășunile împădurite,
cele ocupate cu construcții agrozootehnice și de îmbunătățiri funciare, amenajările piscicole, drumurile
tehnologice și de depozitare
Terenuri eu destinație forestieră (TDF)
Din categoria terenurilor cu destinație forestieră fac parte: terenurile împădurite sau cele care deservesc
nevoilor de cultură, producție ori administrație silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive –
stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, revene, torenți.
Terenurile aflate permanent sub ape (TDH)
Din această categoric fac parte albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor naturale și
artificiale la nivelul maxim de retenție, brațele și canale le din Delta Dunării, fundul apelor maritime interioare și
al mării teritoriale și continue.
Terenurile din intravilan (TDI)

19
În această categoric se include toate terenurile indiferent de categoria de folosință, situate în perimetrul
localităților urbane ș i rurale, ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislației în vigoare.

Terenurile cu destinație specială (TDS)
Din categoria terenurilor cu destinație specială fac parte cele folosite pentru transporturile rutiere,
feroviare, aeriene și navale, cele pe care se află obiective și instalații hidrotehnice, termice, de transport al
energiei electrice și gazelor naturale, terenurile cu exploatări miniere, petroliere, cele pentru nevoile de apărare a
țării, precum și rezervațiile și m onumentele naturii, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice
și altele asemenea.

Criterii de identificare și înregistrare a construcțiilor
La construcțiile cu caracter permanent se înregistrează datele privind:
– Situația juridică;
– Domeniul public sau privat;
– Destinația. După destinație, construcțiile se clasifică în: construcții de locuințe, construcții administrative,
construcții social – culturale, construcții industriale și edilitare, construcții anexe.
Destinații ale construcț iilor
– Construcții de locuințe CL
– Construcții administrative și social – culturale CAS
– Construcții industriale și edilitare CIE
– Construcții anexe CA

1.5. PLANUL CADASTRAL
1.5.1. Generalități
Metodele de întocmire a planurilor cadastrale se pot grup a în două categorii: metode directe și
indirecte.
Din categoria metodelor directe fac parte:
• întocmirea planurilor cadastrale prin metode fotogrammetrice de ridicare;
• întocmirea planurilor cadastrale prin metode combinate topo -fotogrametrice;
Din cat egoria metodelor indirecte fac parte;
• întocmirea planurilor cadastrale prin derivare din planul topografic de bază;

20
• întocmirea planurilor cadastrale prin reambularea planurilor topografice și
Cadastrale vechi.
Alegerea metodei de întocmire a planuri lor cadastrale se face în funcție de bază topografică existența în
zona, de volumul, calitatea și actualitatea informațiilor conținute de bază topografică, de existența punctelor
rețelei de sprijin din zona, de dotarea cu aparatură de specialitate a execut antului lucrărilor, de scara la care se
întocmesc planurile, etc.
Întocmirea planurilor cadastrale prin metode numerice de ridicare. (metode clasice)
Se întocmește un proiect tehnic pe bază recunoașterii terenului, a identificării categoriilor de folosință și a
punctelor de triangulație existente în zonă (procurarea coordonatelor și a descrierilor topografice). Acesta va
cuprinde:
• volumul lucrărilor de semnalizare și marcare a punctelor vechi și noi;
• coordonatele și descrierile topografice ale punctel or de triangulație;
• volumul și obiectul lucrărilor de măsurare;
• metodele cele mai indicate pentru ridicarea detaliilor;
• memoriul justificativ;
• devizul estimativ;
Lucrările de cadastru se sprijină pe rețeaua geodezică de stat realizată în proiec ție stereografică 1970, pe
plan secant unic. Executarea unor astfel de operații se face prin metodele prezentate la discipline
topografice și geodezie.
Metodele numerice de ridicare sunt:
* metoda drumuirii;
* metoda radierii;
* metoda absciselor și ordona telor;

1.5.2. Metode de întocmire a planului cadastral
Conținutul planului cadastral
Planul cadastral este un plan tematic al cărui conținut este format din elemente specifice cadastrului. Se
întocmește pe unități administrativ – teritoriale comunale sau orășenești și pe intravilane, în două culori: negru
pentru planimetrie și albastru pentru hidrografie.
Conceptul de bază la realizarea planului cadastral este forma digitală.

21
Planurile cadastrale de ansamblu și planurile cadastrale de bază se obțin prin ex tragerea datelor din
bazele de date grafice și textuale și prin desenarea lor la plotter.
Planul cadastral de ansamblu
Planul cadastral de ansamblu al unității administrativ – teritoriale se obține prin generalizarea planului
cadastral de bază și conține re prezentarea grafică a întregii suprafețe a teritoriului administrativ.
Planul cadastral de ansamblu sau, după caz, harta cadastrală de ansamblu, sub forma analogică, se
întocmește în funcție de mărimea unității administrativ -teritoriale și de forma sa, la o scară standard convenabilă.
De regulă, este una dintre scările 1:10 000,1:25 000,1:50 000
Elementele de conținut obligatorii pentru planul cadastral de ansamblu sunt:
* denumirea unității administrativ – teritoriale;
* pădurile și terenurile cu vegetație forestieră;
* rețeaua de șosele, drumuri, străzi, ulițe și căi ferate;
* rețeaua hidrografică și construcțiile hidrotehnice importante (apele curgătoare, stătătoare, canale
deschise, baraje, diguri);
* punctele care marchează hotarele administrative;
* limitele și denumirea intravilanelor;
* elementele de toponimie;
* punctele din rețeaua geodezică;
* nordul geografic;
* scara planului;
Pe fiecare foaie a planului cadastral de ansamblu se întocmește schema cu dispunerea foilor
componente.
Planul cadastral d e bază
Planul cadastral de bază se întocmește în scopul reprezentării în plan a datelor la introducerea sau
întreținerea cadastrului general pentru o anumită imitate administrativ – teritorială și cuprinde elementele de
cadastru general în detaliu.
Scara uzuală la care se întocmește planul cadastral de bază, în forma analogică, este:
* 1:5 000, în zonele de șes pentru extravilan și la 1:2 000, 1:1 000, 1:500, în funcție de densitatea detaliilor,
pentru intravilane;
* 1:2 000, în zonele de deal pentru extravi lan și 1:2 000, 1:1 000 sau 1:500, în funcție de densitatea
detaliilor, pentru intravilane;

22
* 1:5 000 și 1:10 000 sau, după caz, scări mai mari; în zonele montane;
* 1:2 000, 1:1 000, 1:500, în funcție de densitatea detaliilor, în zonele din Delta Dunării.
Planurile cadastrale de bază redactate sub forma analogică la scările menționate anterior se
întocmesc pe trapeze cu nomenclatură oficială în România. Reprezentarea analogică se face în Sistemul de
proiecție Stereografic 1970.
Elementele de conținut obligatorii pentru planul cadastral de bază sunt:
* punctele rețelei geodezice de sprijin, de îndesire și ridicare;
* limitele și punctele de hotar, cu numărul de ordine, pentru hotarul unității administrativ -teritoriale și
pentru intravilanele componente;
* limitele și numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate/imobilelor, limitele, numerele
cadastrale și categoriile de folosință ale parcelelor, limitele și numerele cadastrale ale construcțiilor cu
caracter permanent.
* rețeaua de drumuri;
* căile f erate;
* apele curgătoare cu sensul lor de curgere;
* apele stătătoare;
* construcțiile hidrotehnice;
* denumirile localităților, apelor, principalelor forme de relief, pădurilor, drumurilor și străzilor, ale
obiectivelor industriale, social -culturale, care sunt prevăzute în nomenclatoarele și atlasele oficiale în vigoare;
* numerele poștale ale imobilelor din intravilane;
* codul SIRSUP al unității administrativ -teritoriale;
* scara de reprezentare, sistemul de proiecție, anul de întocmire, schema d e dispunere și încadrare a foilor
componente la nivelul trapezelor din nomenclatură Sistemului de proiecție Stereografic 1970, pentru planurile
analogice.
Semnele convenționale, regulile de scriere și corpurile de literă stabilite pentru elementele de topo nimie
care trebuie reprezentate pe planurile cadastrale de bază și de ansamblu sunt cele prevăzute în „Atlasul de semne
convenționale pentru planurile topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 și 1:500" ediția 1978, până la
elaborarea și avizarea sau a probarea unui nou atlas de semen convenționale.

23
1.6. PUBLICITATEA IMOBILIARĂ
Publicitatea imobiliară se definește ca un sistem de înregistrare a corpurilor de proprietate într -un
registru, organizat de administrația cadastral – juridică pentru cunoașterea drepturilor reale ale unei persoane
în vederea asigurări i opozabilității față de terți.
Publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite să țină evidență bunurilor
imobile și să dea siguranță actelor juridice prin care se constituie, transmit și modifică sau se sting drepturile
reale imobiliare. Acestea trebuie să răspundă următoarelor obiective importante:
• să apere drepturile imobiliare ale celor înscriși în registrele publice (securitate statică);
• să confere transmisiunilor im obiliare o cât mai mare certitudine, aducând la cunoștință tuturor situația
juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil (securitate dinamică);
• să dea siguranță circulației creditului garantând înscrierea ipotecii în registrele publice;
• să permită organelor statului exercitarea unui control eficient asupra schimbărilor ce se produc în
situația materială, conform cu normele de sistematizare, și în situația juridică a acestora, ca urmare a
instramarii sau grevării cu sarcini, în interesul într egii societăți.
În țara noastră au funcționat două sisteme principale de publicitate imobiliară: sistemul de publicitate
al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, denumit și sistemul publicității personale (în vechiul Regat);
sistemul cărților func iare, denumit și sistemul publicității reale (în Transilvania, Banat și Bucovina).
În afara lor au mai funcționat în diverse locuri sistemele:
• cărțile funciare centrale pentru căile ferate și canale;
• cărțile de evidență funciară, în zonele din Trans ilvania, unde cărțile funciare au fost distruse, sustrase
sau pierdute în timpul războiului.
Sistemul de publicitate personală
S-a instituit în anul 1865 prin codul civil (sub influența legislației franceze și belgiene) și constă din
registre în care se în scriu actele juridice. Aceste registre s u n t :
• registrul de transcriere;
• registru de înscriere;
• registrul de înscriere al comandamentelor;
• mapa actelor de amanet și a actelor juridice prevăzute expres de lege.
Au fost organizate pe comune (sate) și au fost ținute pe numele persoanelor, realizându -se astfel o
publicitate personală.

24
TRANSCRIEREA = constă în copierea integrate în registrul de publicitate a conținutului actelor
juridice prin care se constituie, strămută, modifică sau se retrag dreptur ile reale imobiliare;
INSCRIPȚIUNEA (ÎNSCRIEREA) = constă în copierea părților din actele juridice referitoare la
ipoteci și privilegii.
Actele supuse transcrierii sunt:
• actele juridice între vii privind transferul de proprietate sau de drepturi care se pot ipoteca (contract de
vânzare cumpărare, donații, etc.) sau acte prin care se renunță la aceste drepturi;
• actele juridice între vii prin care se constituie un drept de servitute, uzufruct, uz sau abitație, sau cele prin
care se renunță la aceste d repturi;
• tranzacțiile privind drepturile reale;
• ordonantele de adjudecare ale unui imobil (dobândite prin licitație);
• hotărârile de expropiere pentru interes obștesc;
• cesiunea de venituri pentru un interval mai mare de 2 ani.
În registrul de tr anscriere al comandamentelor se transcriu în extras comandamentele prealabile
urmăririi silite a bunurilor imobile și urmările veniturilor bunurilor imobile ale debitorilor.
Toate registrele se țin pe numele persoanelor și nu se întemeiază pe măsurători ca dastrale,
deci au neajunsuri.
Cartea funciară reprezintă cartea de identitate a unui imobil. Terenul, construcția
întreagă sau o componentă dintr -o construcție (un apartament, de exemplu) au în acest fel un
pașaport unic care rămâne valabil pe toată durat a existenței imobilului, indiferent de faptul că
proprietarii se schimbă în timp prin vânzare, donație, moștenire sau hotărâri judecătorești.
Această carte de identitate îndeplinește un dublu rol prin:
1. Activitatea de cadastru : identificarea în mod uni c și constant în timp imobilul,
indiferent de proprietari
2. Publicitate imobiliară : asigurarea informării celorlalte persoane care nu fac parte
din clasicele două părți ale unui contract (când astfel terți) cu privire la forma de proprietate
sau actele ș i faptele juridice care privesc imobilul
În dreptul civil român de inspirație franceză, transmiterea dreptului de proprietate de la
o persoană la altă nu are nevoie de înscrierea în cartea funciară, însă simpla informare a
publicului ( publicitate față de terți) cu privire la actele și faptele juridice care privesc imobilul
este de importanță vitală atunci când ne hotărâm să achiziționăm un imobil. O singură excepție

25
este prevăzută în legea civilă de astăzi: dreptul de ipotecă nu este valabil decât înscris în cartea
funciară, soluția fiind similară celei din Italia.
Noul Cod civil al României, transmiterea valabilă a dreptului de proprietate se va
produce nu doar prin simplul acord de voință al părților ca în prezent ci prin însăși înscrierea
în cartea func iară. Această soluție va satisface nevoia de rigurozitate formală în materia
transmiterii dreptului de proprietate, înscrierea în cartea funciară pentru valabilitatea dreptului
de proprietate fiind regăsită în legislația civilă engleză, austriacă, germană și elvețiană.
Identificarea imobilului se face prin alocarea unui număr de carte funciară și a unui
număr cadastral unic care rămân valabile pe toată durata existenței construcției sau terenului.
Publicitatea formei de proprietate și a faptelor sau actelo r juridice care privesc imobilul
protejează pe cei în favoarea cărora este efectuată înscrierea cât și pe cei care doresc să
cunoască starea juridică a imobilului înainte de a -l achiziționa. În acest sens, vor apare în
cartea funciară informații legate de regimul proprietății sau acte juridice care privesc imobilul:
dacă imobilul este bun propriu sau comun, dacă există o ipotecă în favoarea unei bănci sau a
altui creditor, dacă imobilul este afectat de o închiriere pe un termen lung care trebuie
respectată, dacă în urma partajului și a obținerii dreptului exclusiv de proprietate, mai sunt
diferențe de bani ( sulte ) care trebuiesc achitate celorlalți foști co -proprietari, et.C.
Pentru că orice investiție are nevoie de siguranță juridică încă din momentul hotă rârii
inițiale, aceste informații sunt extrem de importante pentru cel care dorește să obțină imobilul
deoarece dreptul său de proprietate va fi afectat de sarcinile și notările din cartea funciară într –
o asemenea măsură încât poate determină răspunsul cu privire la viabilitatea economică și de
folosință a imobilului.
O locuință deja ipotecată sau pentru care mai sunt diferențe de bani de achitat celorlalți
moștenitori va put ea fi scoasă oricând la vânzare silită de către creditori dacă sumele de bani
indicate nu sunt achitate de către fostul proprietar, indiferent de faptul că cel care cumpără nu
este parte în contractul de împrumut sau în partaj. O închiriere trebuie respect ată de noul
proprietar dacă este menționată în cartea funciară astfel încât cel care cumpără imobilul nu îl
poate evacua pe chiriaș până la expirarea închirierii.
Pe de altă parte, omisiunea de a înscrie în cartea funciară actele și faptele descrise mai
sus îl va proteja pe cel care dobândește imobilul deoarece aceste informații nu îi pot fi
invocate sau opuse într -o acțiune în instanță, dobânditorul putându -le ignora atâta vreme cât

26
nu sunt înscrise în cartea funciară, susținând că nu le cunoștea și era, în acest fel, de bună
credință.
Mai mult decât atât, art. 30 alin (1) din Legea privind cadastrul și publicitatea
imobiliară protejează buna credință a cumpărătorului unui imobil atâta vreme cât au fost
respectate condițiile legale la încheierea actului ș i nu a fost notată nicio acțiune prin care se
contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții
funciare nu reiese vreo neconcordanță între această și situația juridică reală, dreptul
rezumându -se a există în f olosul dobânditorului. Această prezumție de existent în folosul
dobânditorului nu poate salva întotdeauna dobânditorul de bună credință în fața unei acțiuni în
justiție, judecătorilor fiindu -le necesare evaluări ale tuturor circumstanțelor cauzei și a
contextului individual al fiecărei tranzacții pentru a putea recunoaște pe deplin dreptul de
proprietate astfel dobândit, instanțele adoptând poziții contrare și neconsecvente cu privire la
acest aspect.
În viitorul Cod civil al României, dreptul de proprieta te dobândit cu bună credință în
condițiile legii va fi pe deplin recunoscut indiferent de faptul că actul a fost încheiat cu o
persoană care a înșelat dobânditorul cu privire la calitatea sa de proprietar, acțiunea în
revendicare a adevăratului proprietar fiind astfel paralizată.

27
CAPITOLUL II METODE ȘI PROCEDEE UTILIZATE
2.1. ELEMENTE TOPOGRAFICE DE BAZĂ
În lucrările de topografie se lucrează frecvent cu mărimi liniare și unghiulare, ce se
măsoară pe teren sau care se deduc prin calculi. Sensu l unora dintre aceste noțiuni topografice
de bază poate fi dedus prin reprezentarea a două puncte din teren A și B, cunoscute pe un plan
vertical și un plan orizontal.
2.1.1. Elemente topografice ale terenului în plan vertical
Secționând terenul în plan ve rtical vom avea următoarele elemente liniare și unghiulare:
 aliniamentul AB – o linie sinuoasă, ce urmărește linia terenului natural, și rezultă din
intersecția terenului cu planul vertical;
 distanța înclinată LAB – este linia dreaptă ce unește puntele A ș i B;
 distanța redusă la orizont DAB – este proiecția în plan orizontal a distanței înclinate și este
distanța ce o vom reprezenta pe hărți și pliuri;
 unghiul de pantă αAB – este unghiul făcut de linia terenului natural cu proiecția sa în plan
orizontal, es te un unghi vertical;
 unghiul zenital ZAB – este unghiul făcut de verticală locului cu linia naturală a terenului și
este tot un unghi vertical;
 cotele punctelor A și B – HA și HB – sunt distanțele pe verticală de la planul de nivel zero
la planurile orizo ntale ce trec prin punctele A și B;

28
Aliniament
Aliniamentul este urma intersecției suprafeței terenului cu un plan vertical ce trece prin
două puncte topografice A și B.
Distanța înclinată
Distanță înclinată este lungimea dreptei din spațiu (L AB ) car e unește două puncte
topografice A și B.
Unghiul vertical
Unghiurile verticale sunt unghiuri care măsoară înclinarea dreptei ce trece prin
punctele A și B față de orizontală (α AB – unghiul de pantă) sau față de verticală (Z AB – unghi
zenital).
Diferă ca mărime sau semn în funcție de sensul considerat.
ΑAB = – αAB ZBA = 200g – ZAB
Relația între cele două feluri de unghi este:
ΑAB + ZAB = α BA + Z BA = 100g
Suprafața de nivel
Suprafața de nivel, oarecare, perpendiculară în orice punct al ei la direcți a accelerației
gravitației, ce poate fi dusă în orice punct și asimilată cu planul orizontal al locului. În
topografie, pe întinderi limitate, suprafețe de nivel pot fi considerate plane paralele. Pe
suprafețe mai mari se vor aproxima cu suprafețe sferice concentrice.
Suprafața de nivel zero
Suprafața de nivel zero este aproximativ suprafața de echilibru a mărilor și oceanelor.
Se folosește ca suprafața de referință a altitudinilor (cotelor) în nivelment.
Altitudine (cota)
Altitudinea (cota) este distanța v erticală între suprafața de referință și suprafața de
nivel a punctului considerat. Dacă cotele ce dau față de suprafața de nivel zero (geoid), acestea
se numesc cote absolute, iar dacă se dau față de o suprafața de nivel oarecare, cotele sunt
relative și pot servi local în lucrări independente. Cotele punctelor care se găsesc deasupra
suprafeței de nivel zero sunt cote pozitive sau cote altimetrice, iar cele care se găsesc sub
suprafața de nivel zero sunt cote negative sau cote batimetrice.
Cotele sau înă lțimile diverselor puncte de pe suprafața topografică a unei țări se dau
față de un punct de sprijin de bază denumit punct zero fundamental. El trebuie să reprezinte

29
nivelul mediu general al mărilor deschise și oceanelor, obținut prin observații îndelungat e. În
țara noastră se folosește “0” Marea Neagră – Constanța.
Diferența de nivel
Diferența de nivel (ΔH AB) este distanță pe verticală între suprafețele de nivel ce trec
prin punctele A și B.) H B > H A => ΔH AB = H B-HA (pozitivă)
ΔH BA = H A – HB (negativă)
HB = H A + ΔH AB
Panta terenului
Panta terenului reprezintă înclinarea dreptei care unește două puncte A și B față de
orizontală. Se exprimă prin raportul între diferența de nivel și distanță orizontală a celor două
puncte.
PAB = B’B/AB’ = ΔH AB /DAB
Panta este tangenta trigonometrică a unghiului vertical α: P AB = ΔH AB /DAB = tgαAB
Profil topografic
Profil topografic este reprezentarea grafică în plan a liniei de intersecție între suprafața
terenului și o suprafața verticală ce trece prin două puncte sau m ai multe puncte date. Se
obține din măsurători în teren sau de pe plan.
2.1.2. Elemente topografice ale terenului în plan orizontal
Distanță orizontală
Distanță orizontală D AB sau distanță redusă la orizont reprezintă lungimea proiecției
ortogonale a unei drepte AB din spațiu pe un plan orizontal de referință (D AB =A 0B0=AB’).
(fig.1.1.). Se poate măsura direct sau determină prin calcul dacă se cunoaște (prin măsurare)
lungimea înclinată și unghiul vertical sau lungimea înclinată și diferența de nivel.
AB = dreapta
DAB= L AB · cos α AB DAB = distanță orizontală
DAB= L AB · sin Z AB LAB = distanță înclinată
DAB=
αAB = unghiul de pantă
ΔH AB=H B – HA ZAB = unghiul zenital
Α + Z = 100G ΔH AB = diferența

30

BA
DAB
DABsuprafata de nivel a punctului B
AB
0,00
HAAZABLAB
suprafata de nivel a punctului A
suprafata de nivel zeroaliniament
HAB
HBZBA
B
Coordonatele rectangulare (coordonate absolute plane)

0
YA
YBXA
XBXY
DAB
A(X A ; Y A)B(X B ; Y B) X
Y

31
Coordonatele absolute plane x A, yA, ca mărimi liniare ce definesc poziția în plan a unui
punct A reprezintă distanțele de la punctul A la sistemul axelor de coordonate plane x, y.
Coordonatele relative
Coordonatele relative Δx; Δy sunt lungimile proiecțiilor pe axele ox și oy a distanței
orizontale între două puncte. Împreună cu cota relativă Δz se rvesc la calculul coordonatelor
absolute x, y, z.
Se pot calcula din elemente măsurate, când se notează
δ x și
δ y sau din coordonate
absolute și se notează Δx, Δy.

δXAB = D AB · cos θ AB
δyAB = D AB · sin θ AB
ΔxAB = x B – xA Δy AB = y B – yA
Cu ajutorul coordo natelor relative se pot calcula coordonatele rectangulare ale unui
punct dacă se cunosc coordonatele altui punct.
XB = x A + Δx AB = x A + D AB · cos θ AB
YB = y A + Δy AB= y A + D AB · sin θ AB
Coordonatele polare

N
SA
PASX
0 YP

32
Coordonatele polare sunt o distanță orizontală DSP (rază polară) și un unghi orizontal ω
P (unghi polar) care definesc poziția unui punct P față de un alt punct S și o direcție de
referință (SA) date.
Cunoscând orientarea de referință θ SA și coordonatele rectangulare ale punctului S, se
pot calcula coo rdonatele absolute ale lui P:
ΘSP = θ SA + ω P
XP = x S + D SP· cos θ SP
YP = y S + D SP · sin θ SP
Transformarea inversă se va efectua cu relațiile:
ΘSA = arctg
S AXXyy
S A
 = arctg
SASA
ΔXΔy
ΘSP= arctg
S PXXyy
S P
 = arctg
SPΔXΔySP
ΩP = θ SP – θSA
DSP =
2 2 2 2) -() -(SP SP y x x x y y
S P S P 
Unghiul orizontal
Unghiul orizontal este ung hiul definit de proiecțiile orizontale ale direcțiilor SL și SR
din spațiu, respectiv unghiul diedru al planelor verticale ce cuprind cele două direcții.
Direcțiile sunt tot unghiuri orizontale care au toate aceeași origine.
Unghiurile orizontale se pot ex primă ca diferențe a câte două direcții.
Ω = unghi orizontal
Β = direcție

33

D0C0B0BD0A
SA0
CS0AB
BC
CDA
B
CD
ΩAB = β B – βA

Orientarea
Orientarea θ AB reprezintă unghiul orizontal format de direcția nord ca direcție de
referință și direcția AB, măsurat în sens topografic (o rar), adică de la nord spre dreapta.
(fig.1.3.)
Pe suprafețe limitate ca întindere, direcțiile nord ale diverselor puncte sunt practic
paralele între ele, unghiul de convergență al meridianelor putând fi neglijat. Funcție de direcția
nord considerată, se disting și orientări diferite.

NN
ABAB BA

ΘBA = θ AB + 200G
ΘBA – orientare inversă a direcției AB

34
2.2. MĂSURAREA UNGHIURILOR
2.2.1. Metode de măsurare a unghiurilor orizontale
Metodele folosite sunt diferite, după cum este vorba de unghiuri izolate sau de mai
multe unghiuri într -un punct și după cum urmează a se face o singură măsurătoare sau mai
multe.
Metodele folosite în lucrările topografice curente sunt: metoda turului de orizont,
metoda simplă, metoda repetiției și metoda reiterației (metoda seriil or). Cea mai precisă
metodă de măsurare a unghiurilor este considerată metoda Schreiber.
Metoda turului de orizont

SA
BCA2
CDC'Ai
CA1
CAiCB1 CB2
CC1
CC2CD1
CD2

Este folosită pentru măsurarea mai multor unghiuri dintr -un punct de stație.

Observațiile se fac în poziția I și poziția II a lunetei as tfel:
În poziția I se vizează pe direcția de
plecare efectuându -se citirea, iar apoi în sens
topografic (orar) spre toate punctele din turul de orizont, închizând turul de orizont pe viza de
plecare; (citiri:
iA D C B A CsiCCCC 1 1 1 1,,, )

35
Ca și în poziția I, în poziția II a lunetei turul de orizont începe și se termină pe viza de
plecare (de referință) – aparatul, de
data această, se rotește în sens antiorar;
(citiri:
i2 2 2 2 A'CsiBC,CC,DC,AC ). 1
Citirea de control pe viza de plecare, adică închiderea nu poate depăși toleranță dată de
relația T = ± ecc
n
Ecc= eroare de citire a unei direcții Theo 010 ecc = ± 6cc
Theo 020 ecc = ± 50cc – 150cc
N = numărul de vize în tur de orizont (nu poate depăși 10 – 12 vize)
Un tur de orizont în pozi ția I + un tur de orizont în poziția II formează o serie.
În vederea obținerii unghiurilor se calculează media citirilor, apoi se compensează
vizele în stație, ceea ce înseamnă egalizarea vizei de închidere cu viza de plecare prin
corectarea tuturor vizelo r cu cantitatea „C u“, respectiv corectarea progresivă a vizelor.
C = V j – Ve = -e C = corecția
C = CA 1 – CA i = C t e = eroarea
Cu =
4VCt Cu = corecția unitară
E = V e – Vj =
1-A AC C
i = -c C t = corecția totală
V4 = numărul vizelor (4 în acest caz)
Vj = valoarea justă
Ve = valoarea eronată

Când numărul de vize în turul de orizont depășește numărul admis de vize (10 -12),
observațiile se execută pe grupe de observații, după ce vizele s -au împărțit în 2 -3 grupe, în așa
fel încât 2 -4 vize sa fie comune la două grupe de obser vații.
Pe viza de origine se introduce de obicei gradația zero. Valoarea unui unghi se obține
prin diferența vizelor corectate.

1Manea R., Iordan D. și Călin M., 2009, Ghid de rezolvare a problemelor de topografie, Ediția a II -a,
Editura Noua, București

36
Metoda simplă
Se aplică în cazul măsurării unui unghi izolat și are două variante:
A) Procedeul prin diferența citirilor
Se poate aplică cu orice instrument de măsurare a unghiurilor și constă în următoarele
operații:
– Pentru măsurarea unghiului ASB = ω (fig.2.1.), se staționează cu aparatul în punctul S.
Se duce luneta în poziția I. Se vizează spre punctul A și se cit ește la cercul orizontal valoarea
C1, apoi, în sens topografic, se vizează spre punctul B și se citește valoarea C 2. Unghiul rezultă
prin diferența citirilor (ω = C 2 – C1).
Pentru control și totodată pentru obținerea unei valori mai bune a unghiului, ace sta se
măsoară și cu luneta în poziția II. În această a II a poziție a lunetei se vizează primă dată spre
punctul B și apoi, în sens trigonometric, spre punctul A și se notează, de asemenea, ambele
valori, care vor diferi de primele cu aproximativ 200G(180°). Pentru a se obține unghiul ω se
face mai întâi media citirilor, abstracție făcând de 200G (180°), apoi diferența mediilor.

A
BIIIC1
C2 SA
BIIIC1
C2 S

Fig.2.1. Fig.2.1.A.

37
Măsurarea unghiurilor în ambele poziții ale lunetei elimină o serie de erori
instrumentale, iar pe altele le micșorează. Totodată se micșorează erorile de măsurare (de
vizare).
Ω = C 2 – C1 ω = C 1

Proced eul cu zero în coincidență
Unghiul ω în acest caz, rezultă în mod asemănător, cu deosebirea că, pe dire cția
punctului A, vom introduce la cercul orizontal gradația zero. Acest procedeu se poate aplică
numai cu instrumente ce au și mișcare generală, sau sun t dotate cu dispozitive ce înlocuiesc
această mișcare.
Unghiul ω rezultă că diferența mediei citirilor din cele două poziții (fig.2.1.A.)
Metoda repetiției
Constă în măsurarea unui unghi de mai multe ori, luând de fiecare dată ca origine de
citire, valoar ea unghiului obținută în măsurătoarea precedentă.

 S1
2C0
C11 S1
2C1
C0
C22 S1
2C2
C1
C31C0

Fig.2.1.B. fig.2.1.C. fig.2.1.D.
Mod de lucru: Se vizează punctul 1 și se citește direcția C o înscriindu -se în carnetul de
observații. Se deblochează mișcarea generală, s e vizează punctul 2 și se face citirea C 1,
înscriindu -se în carnet. Se cuplează limbul și aliada pe citirea C 1, se deblochează mișcarea

38
generală și se vizează din nou punctul 1 (C 1 va fi citire inițială pentru cea de -a două măsurare
(fig.2.1.C.). Se decupl ează limbul de aliada și se deblochează mișcarea generală vizând
punctul 2. Valoarea C 2 de pe limb (care nu se mai citește) va deveni citire de origine pentru
următoarea măsurare, în urma cuplării limbului cu aliada pe direcția punctului 2 și ulterior, a
vizării din nou a punctului 1. (fig.2.1.D.)
Procedând în continuare la fel, vom obține pentru un număr „n “de repetiții, citirea
finală C n. În afara valorilor C o și C n, se mai citește de asemenea și valoarea C 1 (pentru
control).
Ω =
nCCo n-
Numărul „n “de repetiții se s tabilește funcție de precizia cu care dorim sa determinăm
valoarea unghiului ω. Pentru reducerea erorilor instrumentale, și la această metodă se fac
observații și în poziția II a lunetei.

2.2.2. Metode de măsurare a unghiurilor vertica le

(+)
i(-)h haxa de vizare
axa de vizare

Fig. 2.2.
Unghiul verti cal este unghiul format de axa de vizare cu un plan orizontal care conține
axa de rotație a lunetei. Unghiul vertical (unghi de pantă α), poate avea valori pozitive sau
negative, funcție de înclinația axei de vizare.

39
Unghi de pantă
Când gradația zero a cercului vertical se găsește pe orizontală, se va citi în aparat direct
valoarea unghiului de pantă.
– Poz. I: α 1 = C 1 – 0G
– Poz II: α 2 = 200G – C2
Rezultă: α =
G CC1002 22 1 2 1
Unghiul de pantă (α) se poate calcula și funcție de unghiul zenital mediu α =100G- Z
sau funcție de valorile unghiului zenital măsurat în cele două poziții ale lunetei. (fig.2.2.B.)
Α1 = 100G – C1 α2 = C 2 – 300G
Unghiul de pantă al terenului între punctele A și B se măsoară în ambele poziții ale
lunetei atât în pun ctul A, cât și în punctul B. (fig.2.2.C.)
Din A se determină
'
1 și
'
2 (în ambele poziții ale lunetei).
Α' =
2'
2'
1
Din B către A se determină
"
1 și
"
2 (în ambele poziții ale lunetei).
Α" =
2''
2''
1
Valoarea unghiului de pantă al liniei AB se calculează ca medie a valorilor date de α' și
α", aproximativ egale în valoare absolută și de semne contrare ).
Α =
2'' '

40

A'Z'
B
iiZ''
''
Fig. 2.3.
Numai dacă Δα = α’ – α" ≤ T α ≈ 2e α unde e α = eroare de citire a unei direcții vizate într -o
singură poziție a lunetei la cercul vertical.

Unghi zenital
linia de vizare
S
i


Ai
VZV
B

41

Ungh iul zenital se citește direct, în aparatele care au cercul vertical cu gradația zero
către zenit, după ce, în prealabil s -a determinat înălțimea instrumentului (i – de la partea de sus
a punctului de stație până la axa de rotație a lunetei OO’), iar firul nivelor vizează la înălțimea
(i) instrumentului pe punctul B, sau la înălțimea (S) aflată la înălțimea liniei de vizare în cazul
semnalelor topografice. Măsurarea se face în ambele poziții ale lunetei. (fig.2.2.A. și
fig.2.2.B.)

0G
200G100G300G
C2Z2 C1=Z 1
12Zenit
Poz. IPoz. II

– Poz. I: Z 1 = C 1 – 0G
– Poz. II: Z 2 = 400G – C2
Valoarea medie a unghiului zenital este dată de relația:
Z =
G CC ZZ2002-
22 1 2 1 
Controlul citirii unghiurilor zenitale:
C1 + C 2 = 400G ± 2e c ec = eroare de citire la cercul vertical

42
Drumuirea este o m etodă de ridicare în vederea determinării poziției planimetrice sau
altimetrice a punctelor rețelei de sprijin sau a punctelor de detaliu care se bazează pe măsurări
sau determinări liniare și unghiulare.
Drumuirile, denumite adesea și poligonații, au r olul de îndesire în continuare a rețelei
de sprijin, de ordinul V, spre a permite ridicarea efectivă a detaliilor topografice. Dacă
punctele rețelei de ordin IV – V trebuie sa asigure o densitate omogenă, traseele drumuirilor se
dezvoltă prin apropierea de taliilor, astfel că ridicarea lor sa fie cât mai precisă și economică. În
afara funcției de îndesire, drumuirea poate servi la determinarea unei rețele de sprijin
independente, în cazul suprafețelor mici și chiar la ridicarea unor detalii de formă alungită :
șosele, căi ferate, pâraie, canale, culmi, etc.
Într-o drumuire clasică se măsoară toate unghiurile orizontale, inclusiv cele de capete,
lungimea laturilor și unghiurile verticale.
Traseele drumuirilor se stabilesc pe un plan la scara 1:5000 sau chiar ma i mare, pe care
s-au amplasat în prealabil punctele rețelei de sprijin; stațiile se aleg pe teren astfel încât sa se
asigure precizia necesară și un randament corespunzător. În cazul unei drumuiri clasice în care
distanțele se măsoară la panglică, aceste s tații se aleg având grijă ca:
– În punctele de capăt sa existe vize de referință spre a măsura unghiurile necesare orientării.
– Între punctele vecine ale drumuirii sa existe o vizibilitate necesară măsurării unghiurilor
orizontale, iar panta sa fie contin uă spre a se putea măsura distanțele direct.
– Lungimea desfășurată a drumuirii sa nu depășească 2000 m și în nici un caz 3000 m,
respectiv numărul laturilor sa fie mai mic de 30. În caz contrar erorile de măsurare se pot
cumula în chip nepermis și pot dep ăși toleranțele, iar în cazul unor greșeli refacerea traseului
implică un mare volum de muncă.
– Lungimea laturilor drumuirii se ia în medie de 100 -150 m, dar nu mai mică de 30 -50 m și
nici mai mare de 250 m. La limită se vor lua măsuri în consecință: cent rarea optică riguroasă
în stație, vizarea pe cui sau pe fise, respectiv jalonarea aliniamentelor. Pe cât posibil laturile
vecine trebuie sa fie de lungimi apropiate și în nici un caz evident disproporționate.
– Stațiile de drumuire sa permită instalarea co modă a aparatului, securitatea lui și a
operatorului, evitându -se partea carosabilă a drumurilor, râpele, locurile intens circulate, etc.
– Din punctele de drumuire sa poată fi determinate cât mai multe detalii la distanțe mici, iar în
ansamblu lor punctel e sa permită ridicarea tuturor detaliilor de pe suprafața în cauză.

43
După stabilirea poziției definitive a punctelor de drumuire ele se marchează cu borne
de beton, eventual cu țăruși, după importantă lor și durata prevăzută. Ansamblul drumuirilor
executate pe suprafața de ridicat poartă numele de poligonație.
După forma lor drumuirile pot fi:
– Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute;
– Drumuire închisă pe puncte de plecare.
 Drumuirea sprijinită
Drumuirea sprijinită reprezintă o l inie poligonală care pleacă de la un punct de
coordonate cunoscute, urmează un traseu și se închide pe alt punct de coordonate cunoscute.
După felul punctelor pe care se sprijină, aceste drumuiri pot fi: drumuiri principale, când
ambele capete se sprijină pe puncte de triangulație sau intersecție și drumuiri secundare, când
unul din capete se sprijină pe un punct de triangulație sau intersecție, iar celălalt pe un punct
de drumuire principală.

N N N N N
45
10
9103
102101


l1



l2l3 l4

Exemplu de drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordo nate cunoscute:

44
Măsurătorile se fac prin metodă unghiurilor sau prin metodă orientărilor directe, când,
plecându -se cu orientarea de referință se citesc la limb, din aproape în aproape, direct
orientările tuturor laturilor.
Unghiurile verticale necesare re ducerii distanțelor la orizont, se măsoară dus și întors
cu luneta în ambele poziții.
Distanțele se măsoară direct, cu panglica, dus și întors și se controlează prin citire pe
stadie. În prezent lungimea laturilor se măsoară cu aparate ce folosesc emisii d e unde care au o
precizie comparabilă sau superioară măsurării directe.
Date necesare pentru calculul drumuirii:
A) inventarul de coordonate al punctelor de sprijin (se obțin din documentațiile geo –
topografice existente).
X4 , y4; x5, y5; x9, y9; x10, y10
B) distanțele înclinate
L1, l2, l3, l4
C) unghiuri de pantă
Α4-101, α101-102, α102-103 , α103-9
D) unghiurile orizontale
Ω1, ω2, ω3, ω4, ω5
Ex. Ω 2 = c102 –c4
C = citirea
Metodă de c alcul
A) Reducerea la orizont a distanțelor
D1 = l1cosα 1; D2 = l2cosα 2; D3 = l3cosα 3; D4 = l4cosα 4
B) Calculul orientărilor în punctele de sprijin cunoscute
Θ4-5 = arctg
5-45-4
xy
 Δx4-5 = x 5 – x4
Δy4-5 = y 5 – y4
Θ9-10 = arctg
10-910-9
xy
 Δx9-10 = x 10 – x9
Δy9-10 = y 10 – y9
C) Calculul orientărilor provizorii

45
Θ'4-101 = θ' 4-5 + ω 1
Θ'101-102 = θ' 4-101 – 200 + ω 2
Θ'102-103 = θ' 101-102 – 200 + ω 3 sau θ' 102-103 = θ'101-102 + 200 + ω 3(-400)
Θ'103-9 = θ' 102-103 – 200 + ω 4
Θ'9-10 = θ' 103-9 – 200 + ω 5

D) Calculul corecțiilor orientărilor
Θ'9-10 = V e Ve = valoarea eronată
Θ9-10 (coordonate) = V j Vj = valoare justă
Eθ = V e – Vj = θ' 9-10 – θ9-10 eθ = eroarea orientărilor
Cθ = – eθ Cθ = corecția orientărilor
Cuθ =
nC Cuθ = corecția unitară a orientărilor
N = numărul punctelor de stație
În cazul când măsurătorile se efectuează cu un teodolit ce are aproximația de citire de 1c,
toleranță de neînchidere pe orientări se calculează cu relația:
Tθ = 1c • 50cc
n
N = numărul stațiilor drumuirii
Dacă e θ ≤ T θ, eroarea este admisibilă și urmează a se corecta.
Dacă e θ > T θ, măsurătorile sunt af ectate de erori mari și urmează a se repeta.
E) Compensarea orientărilor
Θ4-101 = θ' 4-101 + C uθ
Θ101-102 = θ' 101-102 + 2C uθ
Θ102-103 = θ’ 102-103 + 3C uθ
Θ103-9 = θ' 103-9 + 4C uθ
Θ9-10 = θ' 9-10 + 5C uθ
Pentru control θ 9-10 compensat trebuie sa fie egal cu θ 9-10 calculat din coordonatele cunoscute.
F) Calculul coordonatelor relative provizorii ∆x’si ∆y’
∆x’4-101 = D 4-101 cos θ 4-101 ∆y’ 4-101 = D 4-101 sin θ 4-101
∆x’101-102 = D 101-102 cos θ 101-102 ∆y’ 101-102 = D 101-102 sin θ 101-102

46
∆x’102-103 = D 102-103 cos θ 102-103 ∆y’ 102-103 = D 102-103 sin θ 102-103
∆x’103-9 = D 103-9 cos θ 103-9 ∆y’ 103-9 = D 103-9 sin θ 103-9
G) Calculul coordonatelor relative ale pu nctelor de sprijin cunoscute 4 și 9
∆x4-9 = x 9 – x4
∆y4-9 = y 9 – y4
H) Se calc ulează corecția coordonatelor relative Δx și Δy
Cx = Δx 4-9 -(ΣΔx’ 4-9) Cy = Δy 4-9 -(Σ∆y’ 4-9)
Cux =
9-4DCx
 Cuy =
9-4DCy

I) Compensarea coordonatelor relative
Δx 4-101 = Δx’ 4-101 + C ux • D 4-101 Δy4-101 = ∆y’ 4-101 + C uy • D 4-101
Δx101-102 = Δx’ 101-102 + C ux • D 101-102 Δy101-102 = ∆y’ 101-102 + C uy • D 101-102
Δx102-103 = Δx’ 102-103 + C ux • D 102-103 Δy 102-103 = ∆y’ 102-103 + C uy • D 102-103
Δx103-9 = Δx’ 103-9 + C ux • D 103-9 Δy 103-9 = ∆y’ 103-9 + C uy • D 103-9

Pentru verificare Σ Δx 4-9 = Δx 4-9 (coordonate)
ΣΔy 4-9 = Δy 4-9 (coordonate)

J) Calculul coordonatelor absolute x și y
X101 = x 4 + Δx 4-101 y101 = y 4 + Δy 4-101
X102 = x 101 + Δx 101-102 y102 = y 101 + Δy 101-102
X103 = x 102 + Δx 102-103 y103 = y 102 + Δy 102-103
Pentru verificare: Pentru verificare:
X9 = x 103 + Δx 103-9 y9 = y 103 + Δy 103-9
 Drumuirea închisă
Drumuire a închisă constă dintr -o linie poligonală care pleacă de la un punct cunoscut,
urmează un traseu, și se închide pe același punct de plecare formând un poligon închis.
Exemplu de drumuire închisă pe punctul de plecare:

47

102NNN
N
103'
l3

'l2'
101
l1
6381
'
' l4

Măsurătorile pe teren se fac c a și în cazul drumuirii sprijinite.
Date necesare pentru calculul drumuirii:
A) inventarul de coordonate al punctelor de sprijin
X63, y63; x81, y81
B) unghiurile de frângere a laturilor drumuirii
Φ’63 , ω63, ω’ 63; φ’ 101 , ω101 ; φ’ 102, ω102; φ’ 103, ω103
C) unghiurile verticale de pantă
Α63-101, α101-102, α102-103, α103-63
Metodă de calcul
A) Reducerea la orizont a distanțelor
D1 = l1cosα… D 4 = l4cosα
B) Calculul orientării în punctele de sprijin cunoscute

48
Θ63-81 = arctg
81-6381-63
xy
 Δy63-81 = y 81 – y63
Δx63-81 = x 81 – x63
C) Calculul orientării provizorii
– Se face ca la drumuirea închisă folo sind unghiurile ω.
D) Calculul corecțiilor orientărilor
– Se face ca în cazul drumuirii în chise iar corecția unitară se calculează cu relația:
Cuθ =
1nC , unde n – reprezintă numărul stațiilor
E) Compensarea orientărilor
– Se face ca la drumuirea închisă
F) Compensarea unghiurilor interioare și calculul orientărilor definitive
– Se știe că suma unghiurilor interioare într -un poligon închis este dată de relația
Σφi = 200G (n-2); n – reprezintă numărul lațurilor
– În cazul poligonului din fig. 4.2.
Σφi = 200G(4-2) = 400G = V j
– Din cauza erorilor întâmplătoare s ăvârșite în timpul măsurării, suma unghiurilor interioare va
diferi de valoarea justă (V j) și din acest motiv unghiurile măsurate vor fi corectate.
Ve = Σφ’ I
– Eroarea de neinchidere:
Eφ = V e – Vj
– Corecția unitară va fi:
Cuφ =
ne-
– Unghiurile φ i măsurate vor primi fiecare câte o corecție unitară:
Φ63 = φ’ 63 + C u φ
Φ101 = φ’ 101+ C u φ
Φ102 = φ’ 102+ C u φ
Φ103 = φ’ 103+ C u φ
Σφi = Σφ i + C u φ
Controlul că s -a făcut bine compensarea constă în:

49
– Suma unghiurilor (φ i) compensate sa fie egală cu V j.
Acest e unghiuri compensate servesc în continuare la calculul orientărilor care vor fi orientări
definitive. Calculul se face astfel:
Θ63-101= θ 63-81+ ω 63
Pentru control:
Θ63-101 = θ 63-81 – ω’63 – φ’63
Θ101-102 = θ 63-101 + 200G – φ101
Θ102-103 = θ 101-102 + 200G – φ102
Θ103-63 = θ 102-103 + 200G – φ103
Θ63-101 = θ 103-63 + 200G – φ63
Calculele au fost efectuate co rect dacă între θ 63-101 calculat inițial și cel calculat în final nu
există diferențe.2

2 Corsaca C., Sara cin A., 2009, Topografie curs aplic ații practice, Editura Conspress, București

50
CAPITOLUL III INSTRUMENTE ȘI SOFTURI UTIL IZATE

Începând cu anul 1970 odată cu dezvoltarea informaticii, electronicii și a mecanicii fine, s -au făcut
schimbări structurale și în domeniul măsurătorilor terestre prin apariția primelor dispozitive electronice de
măsurat distanțe, apoi înglobarea mi croprocesoarelor și posibilitatea stocării automate a datelor preluate din
teren.
Tahimetrele electronice sunt instrumente geodezice cel mai des utilizate în măsurătorile terestre.
Componentele principale ale unei stații totale sunt: teodolitul, telemetrul , tastatură și afișajul și
microprocesorul,
Teodolitul este electronic. El are formă, elementele componente și axele asemănătoare teodolitelor
clasice, diferențele cele mai importante apărând în construcția cercurilor gradate și la dispozitivele de efectua re a
lecturilor. Dispozitivele de citire generează impulsuri care sunt transformate de un microprocesor în semnale
codificate ce sunt transmise către echipamente periferice.
Telemetrul este de tip electrooptic și este încorporat în teodolit.
Toate corecții le ce se aduc distanțelor măsurate și care pot fi evaluate cu ajutorul unei relații
matematice, sunt aplicate automat.
Tastatura și afișajul asigură comunicarea operator -instrument în efectuarea măsurătorilor și controlul
acestora. Ecranul de afișare este cu cristale lichide, în sistem alfanumeric, cu tendințe de mărire pentru a permite
afișarea simultană a tuturor informațiilor.Pe afiș vor apărea valoarea direcțiilor sau unghiurilor măsurate.Se
poate introduce orice lectură (inclusiv valoarea zero) pe dire cția origine. Înregistrarea citirilor se face pe suporți
magnetici, fie pe o dischetă introdusă în aparat.
Microprocesorul este componenta cea mai importantă a stației totale, având funcții multiple. Prin
intermediul programelor existente în memoria acestu ia ce acționează asupra perifericelor și în memoria de date.
Există posibilitatea cuplări cu carnete electronice de teren pentru facilitarea stocări datelor și utilizarea în
prelucrare a unor date mai vechi precum și a unor programe de calcul specific măsu rătorilor topografice.

3.1. Prezentarea generală a stației totale LEICA TC 407
Aparatul cu care am lucrat este LEICA TC 407. Este un aparat de înaltă calitate
destinat în principal lucrărilor în construcții. Tehnologia avansată utilizată permite ca muncă
de măsurare să fie mai ușoară. Stația totală LEICA TC 407 este compusă din tahimetru

51
propriu -zis și o unitate de calcul și memorare a datelor. Descărcarea datelor măsurate în teren
s-a realizat cu ajutorul cablului de descărcare al stației total către com puter.
Caracteristici:
Stația totală LEICA TC 407 este din clasa de precizie 7 și are taste interactive, ecran cu
cristale lichide, mare și clar. În varianta standard este dotat cu laser de centrare, cu tastă de
declanșare suplimentară pe peretele lateral și are dispozitive de rotire continuă pe orizontală și
pe verticală (șuruburi tangente).
Stația totală LEICA TC 407 dispune de programe de măsurare complete cu funcții
pentru înregistrarea datelor și setarea parametrilor, fiind ideal de utilizat atât pentr u radieri
simple cât și în măsurătorile topografice de precizie.

3.2. Descrierea aparatului – stație totală LEICA TC 407
Operații pregătitoare pentru măsurare
A) conectarea bateriei la aparat
B) punerea în stație a aparatului:
– Instalarea trepied ului în punctul de stație;
– Fixarea instrumentului pe trepied cu șurubul de prindere;

52

– Calarea grosieră a instrumentului cu nivela sferică;

Calarea instrumentului cu nivela sferică:

– Calarea fină cu ajutorul nivelei torice
Calarea instrumentul ui cu nivela torică:
– Centrarea instrumentului pe punctul de stație folosind dispozitivul optic de centrare;
– Verificarea calării și eventual corectarea acestei;
– Măsurarea înălțimii instrumentului în punctul de stație;
– Montarea prismei pe bastonul gr adat și reglarea la înălțimea dorită;
– Punerea în funcțiune a instrumentului prin apăsarea tastei ON.

53
3.3. Funcțiile și afișajul stației totale LEICA TC 407

Fig. 3.1 . Funcțiile și afișajul stației totale LEICA TC 407

Fig. 3.2 . Funcțiile și afișajul stației totale LEICA TC 407

54
3.4. Tastatura și simbolurile stației totale LEICA TC 407

Fig. 3.3 . Tastatura și simbolurile stației totale LEICA TC 407

3.5. Programe folosite

Grafică inginerească a fost și rămâne un domeniu fundamental al cunoșt ințelor
inginerești. Reprezentarea prin desene a ideilor de rezolvare a soluțiilor de principiu a pieselor
și ansamblurilor proiectate, este una din sarcinile cele mai importante ale proiectantului. Este
unanim recunoscută importanța, în toate etapele proc esului de proiectare -fabricație, a
desenului ca mijloc efectiv de comunicare a informațiilor. Posibilitatea de a folosi această
abilitate de către calculator, a revoluționat modul în care acestea sunt folosite astăzi în toate
domeniile. Conform literaturii de specialitate, sistemele de proiectarea asistată de calculator
(în engl. CAD− Computer -Aided Design) sunt destinate creării interactive de modele ale
obiectelor tehnice reale, analizei acestor modele, generării documentației pentru fabricarea lor
și pro ducerii de date grafice și negrafice derivate din model.
Definiția este destul de largă pentru a cuprinde cât mai multe din domeniile în care
sunt folosite aceste sisteme: mecanică, electronică, electrotehnică, construcții, arhitectură,
sistematizare urb ană sau cartografie, multimedia, etc..
În accepțiunea proprie a noțiunii, un sistem CAD este o component software, un pachet
de programe. Echipamentul pe care lucrează aceste programe nu constituie o componentă a

55
sistemului CAD propriu -zis. Totuși, din pu nct de vedere principial și al relațiilor de
conlucrare, în care sunt evidențiate și componentele hardware, poate fi acceptată ca schemă
generală a unui sistem CAD.
Dezvoltarea CAD s -a produs odată cu perfecționarea graficii pe calculator , putându -se
astfel vorbi despre utilizarea calculatorului ca asistent pe tot parcursul procesului de
proiectare, caracteristică esențiala a acesteia fiind modul de lucru interactiv, în regim de dialog
utilizator−sistem.
Pentru întocmirea documentației tehnice cadastrale d e înscriere în cartea funciară a
halei fabricii de papuci din localitatea Dobrotești, jud. Teleorman, am utilizat Microsoft
Office Word, Microsoft Office Excel pentru inventarierea coordonatelor și AutoCAD.3
AutoCAD -ul este un program destinat desenării ș i proiectării asistate de calculator
(CAD), un instrument de lucru profesional și totuși accesibil, utilizat pe echipamentele cele
mai obișnuite (calculatoare personale din familia IBM -PC) și destinat celor mai diverse
domenii de activitate: inginerie meca nică, electrică, chimică, arhitectură etc.. La un prim nivel
de percepție se poate spune că AutoCAD -ul înlocuiește complet teul și planșeta, creionul, rigla
și compasul, radiera – pe scurt toate instrumentele clasice de lucru ale proiectantului. Însă,
adev ărata putere a AutoCAD -ului se relevă în construcțiile 3D (tridimensionale) și obținerea
unor imagini virtuale ale obiectelor proiectate, în multiplele posibilități de evitare a oricărei
munci de rutină, în asistența oferită în proiectare și în capacitatea sa de adaptare la exigențele
utilizatorului. Cu alte cuvinte, AutoCAD -ul reprezintă „doar” nucleul grafic, comenzile
primare pe care se structurează diversele aplicații.
Numărul foarte mare de utilizatori ai AutoCAD -ului din întreaga lume (cca 1,5
milioa ne) au transformat practic acest program într -un standard CAD .
Ca program, AutoCAD -ul interacționează cu utilizatorul prin intermediul
echipamentelor periferice disponibile: tastatură, mouse, ecran monitor. Pentru a face
activitatea mai eficientă, AutoCAD -ul „personalizează” o serie de funcții ale acestor periferice
cum ar fi butoanele mouse -ului sau tastele funcționale.
Ecranul terminalului are o structură bine definită, specifică, configurabilă, adaptată
cerințelor de proiectare asistată. Fig. 1.1 prezi ntă ecranul de deschidere standard AutoCAD.

3 Segal L, Ciobanașu G., Grafică inginerească cu AutoCAD, Editura Tehnopress, Iași, 2003

56
Spațiul ecranului, având dimensiunile 245 x 200 mm (monitor de 14"), este divizat într -un
număr de patru zone de dimensiuni diferite, astfel:
• Zona de desenare (graphics area) este zona principală destinată act ivității de desenare.
• Menu -ul ecran (screen menu) , sub forma unei coloane având o lățime de 8 caractere și în
care se găsește o listă verticală cu articole de menu aranjate în ordine alfabetică.
• Zona de informații (status line) este amplasată la part ea superioară a ecranului și are o
lățime egală cu înălțimea unui caracter. Prezintă o serie de date cu titlul informativ care
exprimă caracteristicile situației curente de lucru cum ar fi: numele layer -ului curent și
culoarea, spațiul de modelare și coord onatele curente ale colimatorului în zona de desenare .
• Menu -ul bară (bar menu) este accesibil numai cu ajutorul mouse -ului prin deplasarea
cursorului peste zona de informații, care este înlocuită cu menu -ul bară.
Bara de meniu oferă accesul la menu -urile desfășurabile (pull -down) AutoCAD. În
cazul în care în dreptul unui articol este afișată o mică săgeată, atunci selectând articolul
respectiv se va deschide un menu în cascadă adițional.
• Zona de dialog (commands area) , amplasată în partea de jos a ec ranului, afișează ceea ce se
introduce de la tastatură, precum și dialogul folosit de AutoCAD pentru a comunica cu
utilizatorul. Apăsând tasta F1 se poate vizualiza listă informațiilor conținute anterior în linia
de comandă.
În versiunea AutoCAD R14 pentr u Windows vor fi găsite funcționalitățile versiunii 12
pentru DOS îmbogățite cu facilități speciale oferite de platforma Windows. Dintre facilitățile
noi introduce de această variantă, marcate pe fig. 1.3, pot fi menționate așa numitele toolbars –
uri (bare flotante cu mai multe butoane). Selectarea cu ajutorul mouse -ului a unei pictograme
din aceste bare de instrumente permite lansarea în execuție a comenzii respective. Forma și
poziția pe ecran a barelor de instrumente se pot modifică, prin tragerea acestor a cu ajutorul
mouse -ului.

57

Fig. 3. 4. Ecranul de lucru AutoCAD R14/Windows

Există reguli de bază în ceea ce privește introducerea datelor în AutoCAD, de
asemenea, mai multe metode prin care se pot obține aceleași rezultate. Dacă AutoCAD nu
înțelege m odul în care s -au introdus datele, va afișa un mesaj de eroare și va solicită
reintroducerea lor.
Orice desen are atașat un sistem de coordonate rectangular fix, folosit pentru
localizarea punctelor în desen, numit sistem de coordonate al lumii (WCS) .
Acest sistem de coordonate poate fi asimilat cu un sistem de axe carteziene (deci
nelimitat) în care unitățile de măsură sunt relative și se numesc unități de desenare.
Coordonata x specifică poziția pe orizontală, iar coordonata y specifică poziția pe
verticală. Astfel, fiecare punct din desen poate fi precizat prin perechea de coordonate – (x, y) .
În AutoCAD sunt puse la dispoziția utilizatorului două medii de lucru: spațiul model
și spațiul hârtie . Spațiul model (implicit) este folosit la crearea modelu lui sau geometriei

58
proiectului dvs. Modelul poate fi 2D sau 3D, dar AutoCAD creează fiecare componentă a
modelului în trei dimensiuni, completând proiectul în spațiul model. Spațiul hârtie este folosit
în special pentru plotarea modelului. În spațiul hârti e fiecare componentă este creată în două
dimensiuni.
Spațiul hârtie este folosit, pentru desenarea indicatorului, note tehnice, trasarea
chenarului și a celorlalte elemente grafice ale formatului. Spațiul hârtie se constituie într -un
spațiu de lucru compl ementar spațiului model, simplificând crearea unei mari varietăți de
desene bazate pe același model, plotându -le pe un mediu bidimensional.

59
Capitolul IV Studiu de caz – Documentație tehnică cadastrală
pentru înscrierea în cartea funciară a imobilului situat în
localitatea Dobrotești, jud. Teleorman

Descrierea lucrărilor topografice și geodezice

Obiectul prezentei lucrări îl constituie înscrierea unei construcții în Cartea Funciară
situată în Com. Dobrotești. Sat Dobrotești, Jud. Teleorm an, în conformitate cu Legea
cadastrului și publicității imobiliare nr. 7 din 1996, cu modificările și completările ulterioare.
Această lege reglementează detaliile privind determinarea informațiilor tehnice,
economice și juridice referitoare la imobile, a sigurarea publicității drepturilor reale imobiliare
în baza actelor prin care s -au constituit, transferat, modificat sau stins aceste drepturi,
susținerea sistemului de imp ozitare și a pieței imobiliare .
Importanța înscrierii în cartea funciară este dată d e faptul că prin elaborarea
documentației cadastrale se realizează descrierea proprietății imobiliare și reprezentarea în
planul cadastral, dar și descrierea proprietății funciare, cu arătarea drepturilor reale imobiliare.
În acest scop, se vor efectua toa te operațiunile tehnice de măsurare, de calcul și de
reprezentare pe plan a bunurilor imobile indiferent de destinație sau proprietar.
Metoda drumuirii planimetrice constă în determinarea poziției planimetrice a unei
rețele, pe baza măsurării pe teren a un ghiurilor orizontale pe care le formează între ele laturile
ce constituie traseul drumuirii, a unghiurilor verticale și a lungimii laturilor.
Drumuirea ca metodă de determinare a poziției planimetrice a punctelor unei rețele de
ridicare se dezvoltă între punctele geodezice, între punctele rețelelor poligonometrice, precum
și între punctele determinate prin metoda intersecție i

60
Recunoașterea terenului și alegerea traseului drumuirii
Înainte de începerea măsurătorilor propriu -zise am efectuat parcurgerea l imitelor
terenului de măsurat și delimitarea perimetrului considerat. Totodată am identificat
principalele detalii planimetrice și nivelitice din interiorul suprafeței respective și se stabilește
poziția punctelor de drumuire, întocmindu -se pe această bază o schiță generală a terenului și a
traseului drumuirii închise.
Marcarea punctelor de drumuire
Materializarea pe teren a punctelor de drumuire se face cu țăruși din lemn din esență
tare, cu lungimea de 30 -40cm și grosimea de 4 -5cm, cu secțiunea pătrată bă tuți la nivelul
solului. Pentru conservarea și găsirea lor cu ușurință, se execută un mușuroi de pământ.
În vederea ridicării au fost materializate 6 puncte noi ce au fost determinate GPS.
Punctele au fost determinate în sistemul de coordinate Stereogeogra fic 1970.Măsurătorile s -au
realizat cu stația totală Leica TC 407.
S-a efectuat o drumuire poligonometrică sprijinită la capete pe punctele determinate
GPS.
Rețeaua de sprijin este formată din 2 puncte vechi de coordonate cunoscute, stațiile 1 și
3, au fos t create 6 puncte noi ale căror coordonate au fost calculate și compensate din
drumuirea nou creată, precizată de determinare a acestora fiind ± 5 cm. Precizia de
determinare a punctelor de detaliu și a punctelor de pe conturul imobilului este de ± 10 cm.
Schițele de reperaj pentru punctele noi GPS, schiță drumuirii, inventarul de
coordonate, și datele de teren sunt anexate la dosar.
S-a redactat un plan de situație la scară 1:500 pe care s -au reprezentat cu fidelitate
detaliile specifice și relația cu veci nătățile.
Prelucrarea datelor de teren, calculate și redactarea planurilor de situație s -au făcut
folosind programe automate de prelucrare. Procesarea datelor GPS s -a executat cu software -ul
Leica Geo Office produs de către Leica Geosystems. S -au transfera t datele din stația totală în
calculator, s -au calculat coordonatele punctelor radiate cu programul Toposys.
S-a procedat la unirea punctelor de pe conturul corpurilor de proprietate, obținându -se
planul cadastral al imobilelor cu ajutorul programului Auto Cad2012.

61
Atât lucrările de teren cât și calculele și prelucrarea datelor s -au executat respectarea
normelor și normativelor în vigoare.
Întocmirea documentației necesare în vederea obținerii numărului cadastral:
Culegerea în teren a datelor cadastrale
Lucr ările de culegere în teren a datelor cadastrale constau în:
 identificarea amplasamentului, a limitelor corpului de proprietate;
 identificarea construcțiilor cu caracter permanent;
 identificarea proprietarului;
 identificarea actului său faptului juridic în temeiul căruia este folosit imobilul.
Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separată, organizată în acest
Scop sau concomitent cu executarea lucrărilor de teren în cadrul actualizării sau realizării
Planurilor cadastrale.
Operația de i dentificare a proprietarului constă în înregistrarea persoanei juridice
Care deține un titlu de proprietate asupra imobilului sau oricare act de proprietate obținut
Reprezentările cartografice, respectiv planurile, hărțile și schițele, au un rol deosebit
constituind, împreună cu colile de carte funciară, piesele grele din interiorul sistemului.
Existența, precizia și conținutul lor asigură credibilitatea și siguranța înscrisurilor, contribuind
substanțial la forța probantă a cărț ii funciare deoarece :
 permit e identificarea și localizarea imobilului prin redarea grafică a poziției centrului și
a numărului topografic de individualizare;
 se realizează concordanța deplină între înscrierea literară, respectiv situația juridică a
imobilului și reprezentarea grafică de pe plan prin înregistrarea simultană a
modificărilor de drept intervenite în timp;
 sunt obținute pe bază de măsurători terestre, sau prin alte metode, cu norme specifice
perioadei în care s -au executat.
Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate , este reprezentarea
grafică a unui imobil, realizat pe baza unor măsurători topografice executate de o persoană
autorizată. Cuprinde: planul terenului, coordonate punctelor, suprafaț a imobilului, categoria de
folosință, adresa bunului imobil, date referitoare la construcții (dacă este cazul) și mențiuni în
ceea ce priv ește terenul și/sau construcția ; este parte a unei documentații de cadastru și este
avizat de of iciu de cadastru.

62
Documente necesare pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobi lului situat în Com.
Dobrotești, Sat Dobrotești , Jud. Teleorman :
 Cererea de solicitare și informații – Anexa 1, pag. 64
 Schița drumuirii
 Inventar coordonate
 Plan de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la scara 1 :500
 Calculul suprafețelor
 Calcul ul și compensarea drumuirii închise
 Carnetul de teren
 Descrierea topografică a punctelor de reperaj întocmit la scara 1 :100
 Releveu întocmit la scara 1 :100

63
MEMORIU TEHNIC

1. Adresa imobil: Com. Dobrotești, Sat Dobrotești, Jud. Teleorman
2. Beneficiar lucrării: SC GRAFINET DESIGN SRL
Adresa (Sediul ): Mun. București, Str. Grigore Ionescu, nr.61, bl. T75, sc. A, et.2, ap.5, Sec.5
3. Persoană fizică autorizată: ENACHE GHEORGHIȚĂ,
4. Număr lucrării în registrul propriu :31
5. Obiectul lucrării : Imobilul este situat î n Com. Dobrotești, Jud. Teleorman, fiind localizat
în zona mediană a localității.
Construcțiile situate pe teren au următoarele caracteristici tehnice:
C1-locuinta – nu deține certificat energetic
C2-anexa – nu deține certificat energetic
C3-anexa – nu deține certificat energetic
C4-Hala fabrică de papuci (P+1), construită din panouri termoizolante, acoperită cu tablă, în
anul 2013, nu deține certificat energetic.
6. Scopul lucrării: Documentația tehnică se depune în scopul înscrieri construcției C4 7 .
Amplasa mentul imobilului: Imobilul este situat la aproximativ 60m distanță față de biserică
com. Dobrotești.
8. Operațiuni topo cadastrale efectuate: Pentru efectuarea măsurătorilor de teren s -a folosit
Stația Totală LEICA TC 407, precizia de vizare a unghiurilor fiind de7"
– Pentru ridicarea în plan a detaliilor din teren s -a folosit metoda radierii, observațiile
unghiulare fiind efectuate în ambele poziții ale lunetei, suprafețele au fost calculate analitic.
Sistemul de coordonate:
Măsurătorile topografice au f ost realizate în sistem de proiecție STEREO1970.
Puncte geodezice de sprijin vechi și noi folosite:
Pentru realizarea rețelei de sprijin s -au folosit două puncte geodezice vechi de
coordonate cunoscute: stațiile 1si 3, lucrare întocmită de ing. Enache Gheo rghiță, s -au creat 6
puncte noi ale căror coordonate au fost calculate și compensate din drumuirea nou creată.

64
Starea punctelor geodezice vechi:
Punctele geodezice vechi de coordonate cunoscute folosite pentru efectuarea drumuirii
au fost în bună stare de vizare, sunt materializate prin țăruși de lemn semnalizați cu vopsea
roșie aflați în bună stare de vizare, nefiind deteriorați fizic.
Descrierea punctelor topografice noi:
Pentru realizarea rețelei de sprijin sau a rețelei de ridicare s -au creat 6 puncte noi de
stație fiind materializate pe teren cu țăruși de lemn semnalizați cu vopsea roșie.
Descrierea punctelor de stație nou create, calculul suprafețelor, inventar de coordonate
sunt anexe la documentație.
9. Situația juridică a imobilului:
Autorizație de construire Nr.13/03.08.2013
Proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor Nr.64/13.03.2014

Data întocmirii: 20.03.2014

Executant: Enache Gheorghiță

65

66

INVENTAR COORDONATE

Inventar puncte de statie

Nr.Pct. Y X

1 491247.222 307907.569
3 491238.755 307755.493
1 491238.345 307884.866
2 491205.394 307882.437
3 491196.212 307888.513
4 491170.910 307885.317
5 491206.285 307880.666
6 491240.363 307883.460

Inventar puncte radiate

Nr.Pct. Y X

101 307898.178 491232.698
102 307879.280 491232.790
103 307896.074 491230.545
104 307887.528 491231.026
105 307886.086 491205.437
106 307890.539 491205.186
107 307890.309 491201.092
108 307894.402 491200.862
109 307895.063 491212.593
110 307896.461 491212.515
111 307896.561 491214.292
112 307895.163 491214.370
401 307875.763 491181.414
402 307877.592 491181.679
403 307871.983 491126.6 48
404 307880.864 491125.392
405 307892.261 491123.669
406 307885.332 491181.445
407 307885.668 491187.247
408 307886.409 491198.154
409 307878.387 491198.406
410 307877.775 491187.729
411 307889.100 491181.451
412 307894.123 491181.082
413 307895.253 491196.530
414 307890.056 491197.023

67

Inventar puncte radiate pe contur

Nr.Pct. Y X

101 307898.178 491232.698
102 307879.280 491232.790
401 307875.763 491181.414
403 307871.983 491126.648
404 307880.864 491125.392
405 307892.261 491123.669
407 307885.668 491187.247

S=2116.24mp

Inventar puncte radiate pe contur 1Cc

Nr.Pct. Y X

101 307898.178 491232.698
102 307879.280 491232.790
401 307875.763 491181.414
407 307885.668 491187.247

S=1006.99mp

Inventar puncte radiate pe contur 2A

Nr.Pct. Y X

401 307875.763 491181.414
403 307871.98 3 491126.648
404 307880.864 491125.392
405 307892.261 491123.669
407 307885.668 491187.247

S=1109.25mp

68

PLANUL DE AMPLASARE SI INCADRARE IN ZONA

69

Calculul Suprafetelor

Inventar punct e radiate pe contur

Nr.Pct. Y X

101 307898.178 491232.698
102 307879.280 491232.790
401 307875.763 491181.414
403 307871.983 491126.648
404 307880.864 491125.392
405 307892.261 491123.669
407 307885.668 491187.247

S=2116.24mp

Inventar puncte radiate pe contur 1Cc

Nr.Pct. Y X

101 307898.178 491232.698
102 307879.280 491232.790
401 307875.763 491181.414
407 307885.668 491187.247

S=1006.99mp

Inventar puncte radiate pe contur 2A

Nr.Pct. Y X

401 307875.763 491181.414
403 307871.983 491126.648
404 307880.864 491125.392
405 307892.261 491123.669
407 307885.668 491187.247

S=1109.25mp

Inventar puncte radiate pe contur C1

Nr.Pct. Y X

407 307885.668 491187.247
408 307886.409 491198.154
409 307878.387 491198.406
410 307877.775 491187.729

S=86.12mp

70

Inventar puncte radiate pe contur C2

Nr.Pct. Y X

402 307877.592 491181.679
406 307885.332 491181.445
407 307885.668 491187.247
410 307877.775 491187.729

S=46.45mp

Inventar puncte radiate pe contur C3

Nr.Pct. Y X

411 307889.100 4911 81.451
412 307894.123 491181.082
413 307895.253 491196.530
414 307890.056 491197.023

S=79.70mp

Inventar puncte radiate pe contur C4

Nr.Pct. Y X

103 307896.074 491230.545
104 307887.528 491231.026
105 307886.086 491205.437
106 307890.539 491205.186
107 307890.309 491201.092
108 307894.402 491200.862
109 307895.063 491212.593
110 307896.461 491212.515
111 307896.561 491214.292
112 307895.163 491214. 370

S=238.69mp

71

SCHITA DRUmuirii

72

CALCULUL SI COMPENSAREA DRUMUIRII INCHISE PE PUNCTUL DE
PLECARE

73

PFA Enache Gheorghita
Statie Totala Leica TC 407

UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA
COM. DOBROTESTI – INTRAVILAN
CARNET DE TEREN

Punct de statie Punct vizat Distanta Directii
orizontale Unghiuri
zenitale
1 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.20304 2 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.2030 4 152.312 203.5408 99.6385
1 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.20304 1 24.377 223.7286 99.0021
1 1 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.20304 24.377 23.7286 98.2356
1 101 121.481 377.0259 95.6726
1 102 8.658 236.8139 98.5666
1 103 52.255 287.3538 99.6726
1 2 33.040 295.3156 99.4824
2 1 33.040 95.3156 98.5666
2 3 11.012 337.2154 97.6928
3 2 11.012 137.2154 97.9430
3 4 24.620 295.1625 98.3536
4 3 24.620 95.1625 99.0822
4 401 13.489 164.1734 99.0476
4 402 16.467 244.0663 99.5480
4 403 46.506 279.1371 98.7706
4 404 45.736 293.7915 98.5666
4 405 46.208 306.5036 99.8313
4 406 19.117 321.6699 99.6385
4 407 10.196 44.0815 99.6385
3 5 12.76 142.1315 99.0021
5 3 12.76 342.1315 98.2356
5 6 34.192 94.7921 95.6726
6 5 34.192 294.7921 98.2546
6 1 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.20304 25.066 17.6456 98.5246
1 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.20304 2 Din lucrarea
Cojocaru Vasile,
Nr.cad.20304 152.312 203.5408 99.2546

74

Descrierea topografica a punctelor

75

RELEVEE

76
CONCLUZII

Pe toate meridianele globului se întreprind măsuri de gestionare și de folosire
rațională a solului, în contextul creșterii decalajului dintre cerere și oferta de produse
agroalimentare, determinată de fa ctorul demografic, pe de o parte și de resursele de teren
arabil, relativ limitate, pe de altă parte. Fenomenul globalizării activității umane,
interdependența factorilor politici, demografici, ecologici etc, au impus o nouă abordare în
gospodărirea pământ ului, în conformitate cu conceptul dezvoltării durabile și al respectării
normelor de protecție a mediului înconjurător.
Realizarea acestor deziderate este posibilă în cadrul unui sistem complex de
evidență tehnică, economică și juridică a tuturor resursel or și în primul rând a fondului funciar,
pentru ca, pe această bază solul să poată fi folosit și gestionat rațional în vederea asigurării
producției de bunuri agricole, iar teritoriul în ansamblul său, să poată fi sistematizat, amenajat
și gospodărit, core spunzător cerințelor societății umane.
Potrivit acestor cerințe, rolul cadastrului a devenit determinant în activitatea
umană de folosire a resurselor mediului înconjurător.
Cadastrul – ca sistem complex și dinamic de evidență tehnică, economică și
juridic ă a resurselor, constituie baza gestionării tuturor bunurilor imobiliare (pământ, ape,
păduri, construcții etc.) fără de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabilă și de protecția
mediului.
Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibi lul resurselor,
starea acestora în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerințelor și condițiilor
impuse de procesul dezvoltării durabile, precum și modul în care sunt respectate legile scrise
și nescrise ale protecției mediului înconjurător.
Ca o concluzie, se poate afirma faptul că societatea umană trebuie să desfășoare
complexul său de activități în mediul înconjurător prin intermediul cadastrului care în acest
context, reprezintă interfața dintre om și natur ă.

77

BIBLIOGRAFIE

1. Manea R., Ior dan D. și Călin M., 2009, Ghid de rezolvare a problemelor de topografie,
Ediția a II -a, Editura Noua, București
2. Tămâioagă Ghe., Tămâioagă D, Cadastru general și cadastrele de specialitate, Editura
Matrix Rom, București, 2005
3. Manea R., Topografie, Editura C artea Universitară, București, 2007
4. Simion I., AutoCAD 2010 pentru ingineri, Editura Teora, București, 2009
5. Dragomir P. I., Bazele măsur ătorilor inginerești, Editura Libris, Craiova, 2006
6. Manea R., Caiet de lucrări practice de topografie, Editura Cartea Un iversitară,
București, 2007
7. Segal L, Ciobanașu G., Grafică inginerească cu AutoCAD, Editura Tehnopress, Iași,
2003
8. Corsaca C., Saracin A., 2009, Topografie curs aplic ații practice, Editura Conspress,
București
9. Doandes V., 2000, Topografie generală și ingin erească, Editura Politehnica, Timișoara
10. Onose D., Topografie, Editura Matrix Rom, Volumul I, București, 2001