INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………5 CAPITOLUL I. Arealul și ecologia… [307221]

Licență

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………5 CAPITOLUL I. Arealul și ecologia… [307221]

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………5

CAPITOLUL I. Arealul și ecologia molidului……………………………………………….6

1.1. Arealul general………………………………………………………………………………………….6

1.1.1. Date generale……………………………………………………………………………………….6

1.1.2. Răspândire…………………………………………………………………………………………..6

1.2. Arealul molidului în România……………………………………………………………………………..7

1.2.1. Date generale……………………………………………………………………………………….7

1.2.2. Arealul natural…………………………………………………………………………8

1.2.3. Arealul de cultură………………………………………………………………………..8

1.3. Ecologia molidului ……………………………………………………………………………………….9

1.3.1. Cerințe ecologice ……………………………………………………………………….9 1.3.2. Însușiri biologice ……………………………………………………………11

CAPITOLUL II. [anonimizat] U.P.IV Covasna……………………………………………………………………………………………………………….12

2.1. Condiții geologice și geomorfologice…………………………………………………………………12

2.2. Condiții climatice…………………………………………………………………………………………….12

2.2.1 Regimul termic……………………………………………………………….13

2.2.2 Regimul pluviometric..……………………………………………………….14

2.2.3 Regimul eolian..………..……………………………………………………15

2.3. Condiții hidrografice………………………………………………………………………………………..15

2.4. Condiții edafice……………………………………………………………………………………………….15

2.4.1 Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol………………………….15

2.4.2 Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol…………………………………….16

2.5. Tipuri de stațiune…………………………………………………………………………………………….17

2.5.1 Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune…………………….17

2.5.2 Descrierea generală a tipurilor de stațiune cu factori limitativi și măsurile de gospodărire impuse de acești factori…………….……………….………………..18

2.6. Tipuri de pădure………………………………………………………………………………………………20

2.6.1 Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de pădure………………….….20

2.6.2 Formațiuni forestiere și caracterul actual al tipului de pădure………………21

CAPITOLUL III. Caracterizarea arboretelor din etajul fitoclimatic de molidișuri din U.P.IV Covasna (O. S. Covasna) ………………………………………………22

3.1. Localizarea studiului………………………………………………………………………………………..22

3.2. Caracterizarea arboretelor din etajul fitoclimatic de molidișuri ………………………27

3.2.1. Structura arboretului după proporția de participare a molidului..…………..27

3.2.2. Structura arboretelor de molid pe clase de vârstă………………….………..28

3.2.3. Analiza arboretelor de molid, pe clase de vârstă, în funcție de diametru și înălțime…………………………………….……………………………………….29

3.2.4. Analiza arboretelor de molid, pe clase de vârstă în funcție de creșterea curentă………………………………………………………………………………33

CAPITOLUL IV Evaluarea fenotipică a molidului din U.P.IV Covasna, în arborete dispuse gradiental în U.P.IV Covasna (O. S. Covasna) ………………………35

4.1. Compararea tipurilor de stațiune pentru suprafețele de cercetare …………………….35

4.1.1. Pezentarea tipului de stațiune pentru S1 …………………….….………….35

4.1.2. Pezentarea tipului de stațiune pentru S2 ……………………..…………….36

4.1.3. Pezentarea tipului de stațiune pentru S3 ………………………..………….37

4.2. Metode de lucru…………………..……………………………………….………….40

4.2.1. Determinarea poziției arborilor cu GPS-ul …………………………..…….40

4.2.2. Măsurarea și evaluarea caracteristicilor arborilor ……………………..……47

4.2.2.1 Variabilitatea diametrelor ..……………..………………………..……….52

4.2.2.2 Variabilitatea înălțimilor ………………..…………………………..…….52

4.2.2.3 Variabilitatea în funcție de încadrarea în clasele Kraft………………..…..53

4.2.2.4 Variabilitatea sub raportul conformării și calității arborilor……….………53

4.2.2.5 Proiecția coroanei în plan orizontal…………………………………………55

4.2.2.6 Starea de sănătate a arboretelor din zona de cercetare………..……..…….58

4.3. Identificarea arborilor seminceri …………………………………………..…………58

4.4. Specii interesante cu apariție în vecinătatea zonelor cercetate ………………………..62

4.5. Concluzii ………………………………..…………………………………………….65

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..67

Anexa I ……………………………………………………………………………68

Anexa II ……………………………………………………………………………73

Anexa III ……………..……………………………………………………………81

Anexa IV …………………….……………………………………………………89

INTRODUCERE

“Pădurea nu este o improvizație de moment, ci rezultatul unor grele și îndelungi lupte între forțele oarbe ale naturii care rod neâncetat coaja pământului până la vegetația lemnoasă, care cu o îndelungată răbdare și cu o admirabilă tactică, pune stăpânire pe sol, potolește puterea destructivă al acestor forțe oarbe și dă omului liniștea, siguranța zilei de mâine și deci putința de a trăi.” (Drăcea M.)

Prin această lucrare se urmărește a se prezinta o imagine despre arborete relativ echiene de molid din cadrul U.P.IV Covasna, administrat de ocolul silvic Covasna, sub aspectul dispunerii gradientale, cu caracteristicile tipurilor de stațiune pentru fiecare suprafață de cercetare în parte, efectuând o sinteză despre particularitățiile exemplarelor de molid studiate, care se reflectă prin realizarea unor măsurători și observații .

Din punct de vedere al structurii proprietății terenului forestier al unității de producție IV Covasna, circa 85% s-a retrocedat în baza Legii 18/1991, Legii 1/2000 respectiv Legii 247/2005 persoanelor fizice și juridice, diferența de 15% fiind în litigiu, respectiv proprietate al statului român.

Administrarea terenului forester din unitatea de producție studiată este asigurată de două ocoale silvice particulare, respectiv de Ocolul Silvic Covasna (de stat), din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor.

O problemă majoră care se întâlnește în general în județul Covasna, pe lângă administrarea haotică a suprafețelor forestiere (ajungând ca o unitate amenajistică să fie administrată și de trei ocoale silvice), este elaborarea amenajamentelor pe suprafețe dispersate, neasigurând continuitatea pădurilor și condiții unitare de gospodărire, intercalate cu suprafețe pentru care nu s-au întocmit amenajamente silvice.

Pentru suprafețele de teren, în incinta cărora se află suprafețele de cercetare în cauză, nu s-au elaborat amenajamente silvice, în ultimii 15-20 de ani nu s-au efectuat lucrări de conducere a arboretelor sau tăieri de produse principale, admnistrarea pădurii fiind asigurată de Ocolul Silvic Covasna.

În această lucrare s-au folosit datele din amenajamentul 2000, cu adăugarea la vârsta arboretelor a încă 20 de ani.

CAPITOLUL I

1. Arealul și ecologia molidului

1.1. Arealul general

1.1.1. Date generale

Genul Picea cuprinde circa 40 de specii de arbori, cu înălțimi mari și cu tulpină dreaptă, coroană piramidală, conică, ramificație verticilată, prezentând numai lujeri lungi – macroblaste. (Stănescu V.)

În Europa, genul Picea este reprezentat prin trei specii: molidul sau bradul roșu (Picea abies), cu răspândire în Alpi, Carpați și în partea nordică a continenului, molidul siberian (Picea obovata) care se găsește în partea estică a Rusiei precum în Siberia, respectiv molidul sârbesc (Picea omorika) specie care se cantonează în Balcani.

1.1.2. Răspândire

Molidul este una din cele mai răspândite specii din ținuturile centrale și meridionale ale Europei, fiind depășit doar de pinul silvestru, situându-se între 44⁰08ʹ și 69⁰27ʹ latitudine nordică. (Șofletea N.) (figura 1.1)

Ca urmare al evoluției postglaciare, arealul natural actual al molidului după Morgenstern (1996), se cantonează în trei zone de areal:

1. Alpii, cu o prelungire a munților către sud-est, în Slovenia și Bosnia, până la Munții Rodopi în Bulgaria și nordul Greciei. Cea mai sudică populație de molid se găsește lângă Drama, pe partea greacă a Munților Rodopi, la o latitudine de 41N⁰ și 1500 m altitudine (Schmidt-Vogt, 1977).

2. Regiunea Carpato-Hercinică, care cuprinde regiunea Bavariei și se întinde până în sudul Poloniei incluzând și lanțul muntos din România;

3. Regiunea nord-estică, care cuprinde toate populațiile din nordul Poloniei, Bielorusia și Rusia, Țările Baltice, Finlanda și Scandinavia.

Distribuția altitudinală a molidului este cuprinsă între nivelul mării și 2300 m în Alpii italieni.

Figura 1.1. Distribuția molidului (sursa: Wikipedia – en.wikipedia.org)

Distribuția molidului (Picea abies)

1.2. Arealul molidului în România

1.2.1. Date generale

În pădurile țării noastre molidul (Picea abies) este cel mai răspândit dintre speciile de rășinoase, ocupând circa 1,43 milioane de ha, reprezentând aproximativ 22% din suprafața ocupată de pădure din România.

Molidul formează singur un etaj fitoclimatic, denumit molidișuri, dar în țara noastră arealul molidului diferă de la arealul natural al acestuia, deoarece limita altitudinală medie inferioară se înregistrează la 700 – 800 (600) m în Carpații Orientali, coborând și până la 500 m, la 900 – 1000 m în Carpații Meridionali și în Munții Apuseni coboară până la 900 m, în timp ce limita altitudinală medie superioară se situează la circa 1500 -1550 m în Carpații Orientali, la circa 1700 – 1750 m în Carpații Meridionali respectiv la 1550-1650 m în Munții Apuseni.

1.2.2. Arealul natural

La nivelul țării noastre, molidul ocupă cea mai mare suprafață în Carpații Orientali, formând masive compacte situate în bazinele superioare ale Bistriței, Vișeului, Someșului, Oltului, Trotușului, întinzându-se pe aproximativ 200 km de la NV-SE și 80 km E-V.

În Carpații Meridionali aria de răspândire a molidului se fragmentează, concentrându-se în zonele înalte ale Munților Bucegi, Făgăraș, Retezat, Godeanu, Țarcu.

În Munții Poiana Ruscă, molidul apare doar insular, fiind izolat de restul molidului carpatic, iar în Munții Banatului este prezent doar în culturile artificiale instalate în afara arealului natural de vegetație. (Șofletea & Curtu, 2001).

Optimul în ceea ce privește vigoarea de creștere și cel mai bun potențial de regenerare prezintă arboretele de molid din Valea Bistriței, la Tulgheș, Broșteni, Cârlibaba, Ciuc, Comandău unde se instalează cu multă ușurință.

În funcție de etajarea climatică în arealul acestei specii se disting:

Molidișuri subalpine;

Molidișuri montane superioare;

Molidișuri montane mijlocii;

Molidișuri montane inferioare;

Molidișuri de depresiuni.

1.2.3. Arealul de cultură

Datorită valorii ridicate, respectiv uilizării multiple a lemnului de molid, ca urmare a factorului antropic, în România cultura molidului s-a extins și în afara arealului natural de vegetație. (figura 1.2)

Primele culturi de molid instalate în afara arealului se datează din timpul administrației austriece în Bucovina, ulterior, acestea fiind extinse și în Banat și Transilvania (la începutul secolului al XX-lea). Ulterior, sub influența curentului de înrășinare de la jumătatea secolului al XX-lea, s-a ajuns ca plantațiile de molid instalate în afara arealului natural de vegetație să ocupe cca. 360.000 ha (Șofletea & Curtu, 2001). Această practică a fost aproape abandonată în prezent, deoarece culturile de molid din afara arealului natural s-au dovedit extrem de vulnerabile.

După Stănescu V. (1979), se remarcă faptul că molidul din Carpații Orientali prezintă un potențial productiv și vitalitate net superioară molidului din Carpații Meridionali.

Figura 1.2. Arealul natural și artificial al molidului în România (după Marcu, 1973)

arealul de cultură relativ continuu al molidului

arealul natural al molidului

1.3. Ecologia molidului

1.3.1. Cerințe ecologice

Molidul este o specie care preferă climatul rece și umed, cu nebulozitate ridicată. Față de brad necesită mai puțină căldură estivală, vegetând bine în stațiuni cu sezon de vegetație mai scurt. Căldura totuși reprezintă un factor decisiv în stabilirea arealului la altitudini mari, observându-se un spor altitudinal pe versanții însoriți față de cei umbriți.

Este sensibil în primii 2-3 ani la secetă, dar este tolerant față de înghețurile timpurii, fotosinteza având loc și la temperaturi sub 0⁰ C dar nu mai mici de -5⁰ C. Înghețurile târzii pot provoca vătămări în rândul puieților, mai ales la regenerările artificiale, dar prejudiciile sunt tolerabile, mult mai mici decât în cazul bradului.

Se recomandă instalarea regenerărilor artificiale pe teren descoperit pe versanții nordici, asigurând astfel un grad de umbrire parțial pentru evitarea pârlirii scoarței puiețiilor de molid.

Fluctuațiile de îngheț-dezgheț pot provoca dezrădăcinarea totală sau parțială a puiețiilor, din cauza superficialității rădăcinilor.

Precipitațiile și umiditatea atmosferică joacă un rol important în creșterea și dezvoltarea molidului, optimul ecologic se situează între 800 și 1200 mm de precipitații pe an.

Molidul rezistă sub masiv chiar 2-3 decenii, dar nu prezintă același caracteristică ca și bradul, dacă este pus în lumină la vârstă mai înaintată nu-și mai poate reactiva creșterea.

Cu creșterea altitudinii, în special la limita superioară a pădurilor de molid, în rariștile subalpine, molidul își modifică temperamentul, manifestând un comportament heliofil.

Față de însușirile solului prezintă pretenții mai mari decât bradul. Prezintă indiferență față de solurile cu troficitate ridicată sau scăzută, fiind oligotrof – mezotrof.

În climate propice crește viguros pe soluri brune acide podzolice sau chiar pe podzoluri cu humus brut, foarte acide, în cazul în care acestea din urmă sunt afânate, slab scheletice, aerisite și au o umiditate suficientă. (Stănescu V.)

Productivitatea arboretelor de molid se reflectă mai mult sub influența umidității din sol și însușirii fizice al acestuia decât prin gradul de saturație în baze de schimb al solului.

Este o specie mezofită – higrofită, tolerând lunciile montane, instalându-se în terenuri cu umiditate în exces, chiar în turbării, unde vegetează lânced, fiind depășit de performanțele adaptive al pinului silvestru.

Prezintă o mare plasticitate ecologică, preferând totuși solurile cu drenaj active, suportând solurile foarte acide, contribuind activ la acidificarea și podzolirea solului pe care sunt instalate, datorită litierei sale depusă în straturi groase, pâsloase care se descompune greu.

O mare parte din nutriția azotată își asigură pe cale micotrofă prin intermediul ciupercilor care descompun resturile organice și cu care realizează simbioze.

Formula ecologică a molidului se concretizează astfel:

Montan-subalpin, mezoterm-oligoterm, pluviovil-umidofil, semiombrofil, oligobazic-mezobazic, oligotrof-mezotrof, mezofit-higrofit. (Stănescu V.)

Molidișurile sunt afectate în general de rupturi și doborâturi de vânt sau zăpadă, mai ales în cazul arboretelor neparcurse la timp sau deloc cu lucrări de îngrijire și conducere al arboretelor, prezintă sensibilitate la atacuri de insecte (Ipidae), care uneori conduc la adevărate calamnități.

1.3.2. Însușiri biologice

Molidul are o înrădăcinare trasantă, cu rădăcini subțiri cu o pătrundere relativ mică în adâncimea solului.

Maturitatea arborilor izolați se realizeză în jurul vârstei de 50 de ani, în timp ce în masiv exemplarele de molid ajung la maturitate la vârsta de 60-70 de ani.

Condițiile staționale influențează periodicitatea fucificațiilor, care este mai neregulată decât la brad. Fructificațiile abundente se produc la 3-5 ani, iar în cazul stațiunilor nefavorabile acestea se produc și la intervaluri de 7-8 ani.

Maturația este anuală, și se realizează în cursul lunilor octombrie – noiembrie. Semințele aripate și destul de ușoare, purtate de vânt ajung la distanțe mari. Diseminarea semințelor se realizează într-o perioadă mai lungă, ajungând până în primăvară. Semințele de molid prezintă o putere germinativă relativ ridicată, de 70-80%, menținându-se circa 4 ani, scăzând odată cu trecerea timpului și se păstrează mai bine decât semințele de brad.

Molidul din sămânță se regenerează foarte ușor, germinația fiind epigee, plantulele prezintă 5-10 cotiledoane fin dințate. O caracteristică interesantă al acestei specii este regenerarea prin marcotaj natural, din ramurile de la bază acoperite de sol, dar cu vârfurile rămase libere, situații rare, realizate cu largul concurs al abundenței umidității din sol și din atmosferă. Situații aparte sunt regenerările naturale de molid care iau nașere pe trunchiurile căzute la pământ sau cioate aflate în stare avansată de descompunere, nutriția pantulelor fiind asigurată parțial pe cale micotrofă.

Se observă o creștere lentă în primii 3-5 ani, după care creșterea se activează rapid, lujerii anuali depășesc în general 1 m lungime, primul rând de verticil de ramuri formându-se în anul al patrulea ca și la brad.

Productivitatea arboretelor de molid în condiții staționale optime, caracterizate prin soluri brune de pădure (eutricambosoluri) slab până la moderat acide, brun montan acide (districambosoluri), brune gălbui, în diferite grade de podzolire, cu textură ușoară până la mijlocie, se reflectă la vârsta expoatabilității (120 de ani), prin valori ridicate de producție de biomasă, ajungând la circa 16 m³/an/ha.

Longevitatea molidului este mai mică decât cel al bradului, de până la circa 600 de ani.

Molidul reduce în mod substanțial scurgerile de apă pe versanți, exercitând importante și netransferabile funcții de protecție hidrologică și antierozională în bazinele montane carpatice. (Stănescu V.)

CAPITOLUL II

2. Cadrul fizicogeografic și fitogeografic al zonei studiate

2.1. Condiții geologice si geomorfologice

Teritoriul studiat se incadrează în unitatea Carpaților Orientali, în subzona flișului extern cu formațiuni geologice aparținând paleogenului: fliș grosier, fliș grezos cu intercalații șistoase, respectiv cretacicului: fliș șisos grezos cu șisturi roșii, fliș șisos grezos cu șisturi negre, fliș șisos grezos cu intercalații șistoase.

Rocile prezentate mai sus formează și depozite de cuvertură de vârstă holocenă. Solurile formate pe aceste roci sunt moderat până slab acide cu un conținut moderat în baze de schimb, și cu o slabă migrare al argilei în profil.

Deoarece formațiunile fliș care constituie în înregime substratul geologic al unității de producție studiate, sunt roci ușor erodabile, pădurile situate pe versanții cu înclinări de peste 30⁰, au fost încadrate în grupa I – funcțională, având rolul de protecție a solurilor.

Ca raionare geomorfologică, zona studiată face parte din ramura Carpaților Orientali, grupa Carpaților Moldo-Transilvani, masivul Munților Oltului mijlociu.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul cu subunitățile respective (versant inferior, mijlociu sau superior).

Expoziția generală a unității de producție este cea vestică dată de direcția de scurgere E-V a pârâului Covasna.

Pădurile acestei unități de producție se situează la altitudini cuprinse între 560 m și 1450 m, prezentând deci o amplitudine de 890 m. Situația suprafețelor pe categorii de altitudine se prezintă astfel:

Între 550-800 m: circa 940 ha;

Între 800-1200 m: circa 2770 ha;

Între 1200-1450 m: circa 680 ha.

Înclinarea terenului înregistrează valori diferite ce merg de la locuri așezate cu înclinări sub 60 până la înclinări repezi și foarte repezi de 35-450. Înclinarea medie este de cca. 210G. (sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

2.2. Condiții climatice

Conform raionării climatice din: “Monografia geografică a R.P.R.”, U.P.IV Covasna se încadrează în sectorul de climă de munte, ținutul munților mijlocii și scunzi, subținutul climei de versanți expuși vânturilor vestice sau versanți adăpostiți.

După sistemul Köppen, U.P.IV Covasna se încadrează în provincial climatică D.f.k. caracterizată prin climat boreal, umed cu iarnă aspră și vară relativ călduroasă.

2.2.1. Regimul termic

Regimul termic (tabel 2.1.) oferă condiții favorabile pentru realizarea unei bune productivități a pădurilor și este caracterizat prin:

temperatură medie anuală: 5,4⁰C;

temperatură medie a lunii celei mai calde (august): 16⁰C;

temperatură medie a lunii celei mai reci (ianuarie): -5⁰C;

temperatură medie în sezonul de vegetație (aprilie – septembrie): 12⁰C.

Tabel 2.1 Media lunară și anuală a temperaturilor

(sursa: Amenajament U.P.IV Covasna).

Grafic 2.1 Reprezentare grafică a temperaturilor medii lunare

Un fenomen destul de frecvent este reprezentat prin inversiunile termice. Astfel de multe ori temperaturile de pe fundul văilor pot fi cu peste 10⁰C mai scăzute decât cele înregistrate pe versanți. Acest fapt este dovedit de prezența fagului în zona mijlocie a versanților, în timp ce în unitățile amenajistice situate la baza acestora întâlnim molidișuri. (sursa: Amenajament U.P.IV Covasna).

2.2.2. Regimul pluviometric

Pentru această unitate de producție se prezintă următoarele date climatice:

precipitații anuale: 500 – 700 mm;

precipitații în perioada de vegetație: 400 – 500 mm;

umiditate relativă al aerului: 75 – 80%;

numărul mediu de zile cu cer acoperit: 150 – 160 zile;

numărul mediu de zile senine: 85 – 90 zile;

numărul mediu cu zile cu strat de zăpadă: 90 – 100 zile.

Precipitațiile medii anuale ale zonei sunt de circa 500-700 mm. Perioada cea mai bogată în precipitații este mai-august, iar cea mai săracă în ianuarie-februarie. Distribuția lunară a acestora este prezentată mai jos (date specifice stației meteo Sf. Gheorghe, pentru perioada 1971-1990 (Tabel 2.2):

Tabel 2.2 Media lunară și anuală a precipitațiilor

(sursa: Amenajament U.P.IV Covasna).

Grafic 2.2. Reprezentarea grafică a precipitațiilor medii lunare

2.2.3. Regimul eolian

Vântul dominant este cel de N-V.

În urma doborâturilor masive de vânt, care au afectat un umăr mare de arborete din această unitate de producție, riscul produerii unor doborâturi de vânt este destul de ridicat.

(sursa: Amenajament U.P.IV Covasna).

2.3. Condiții hidrologice

Teritoriul studiat face parte din bazinul hidrologic al Râului Oltului.

Principalul curs de apă din unitatea de producție studiată este pârâul Covasna, care are ca afluenți pâraiele: Lörincz, Horgász, Țiganului, Mișcău, Crăciunului.

Văile au un potențial caracter torențial, demonstrat de faptul că viiturile primăvara produc adesea rupturi ale versanților inferiori și ale drumurilor forestiere.

De asemenea se observă că în urma lucrărilor de exploatare se produc foarte multe rupturi de maluri și adâncituri ale albiilor, ceea ce probează sensibilitatea terenurilor la eroziune.

(sursa: Amenajament U.P.IV Covasna).

2.4. Condiții edafice

2.4.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Evidența solurilor din cadrul unității de producție studiate, stabilită conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS – 2003), este prezentată în tabelul 2.3.

Tabel 2.3 Tipurile și subtipurile de sol din U.P. IV Covasna

(sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

2.4.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

Preluvosolurile au următoarea succesiune de orizonturi: Ao-Bt-C. Textura lor este diferențiată de profil, mijlocie cu Ao și fină sau mijlocie în Bt. Structura este grăunțoasă relativ bine dezvoltată în Ao și columnoid prismatică bine dezvoltată în Bt. Conținutul în humus este de 2-3% în Ao, iar reacția este slab acidă sau neutră (pH – 6,7).

Luvosolurile au următoarea succesiune de orizonturi Ao-El-Bt-C. Orizonul Ao are grosimi între 11-20cm. Orizontul El este sărăcit în argilă sescvioxizi și materie organică și este gros de 10-20 cm. Sructura este grăunțoasă în Ao, moderat dezvoltată, poliedrică lamelară sau lipsește în El și prismatică bine dezvoltată în Bt. Aceste soluri au o productivitate ridicată pentru gorun, dar și mijlocie în cazul solurilor scheletice. Conținutul în humus este sub 2%. Subtipul pseudogleizat înseamnă prezența orizonurilor “w” sau “W” în primii 100 cm respective între 50 și 200 cm. Subtipul litic este asmănător celui tipic, dar cu orizontul R a cărui limită superioară este situată între 20-50 cm adâncime. Fertilitatea acestor soluri este ridicată în cazul absenței scheletului sau medie în cazul în care scheletul depășește 20% din volumul solului.

Eutricambosolurile se caracterizează prin prezența orizontului Bv. Alcătuirea profilului este Ao-Bv-C. Textura este mijlocie în toate orizonturile, indicele de diferențiere texturală situându-se sub 1,2. Structura este grăunțoasă sau glomerulară în Ao și poliedrică sau prismatică în Bv. Conținutul în humus în Ao este de 8-10%. Reacția solului este slab la moderat acidă, pH = 5,8-6,5, iar gradul de saturație în baze este de 55%. Aceste soluri au o productivitate ridicată pentru toate speciile forestiere din zona montană. Productivități scăzute ale stațiunilor pe souri eumezobazice se înregistrează în cazul terenurilor cu pante mari sau în cazul solurilor brune eumezobazice litice când roca apare în primii 20-50 cm ai profilului. Subtipul pseudogleizat este asemănător celui tipic, dar cu orizonul W a cărui limită superioară este situată între 50-200 cm adâncime sau în primii 100 cm.

Districambosolurile se caracterizează prin următoarea succesiune de orizonturi: Ao-Bv-C. Spre deosebire de solurile brune eumezobazice, gradul de saturație în baze este sub 55%. Textura este ușoară spre mijlocie nediferențiată pe profil. Structura este grăunțoasă, slab dezvoltată în Ao și poliedrică moderat dezvoltată în Bv. Conținutul în humus este de 5-8% pentru mull-moder sau 8-10% pentru moder. Arboretele situate pe astfel de soluri realizează productivități ridicate sau medii. Clase de producție scăzute se întâlnesc în cazul subtipurior litice. Fagul realizează de obicei, doar clase de producție inferioare rășinoaselor. (sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

2.5. Tipuri de stațiune

2.5.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune

În tabelul 2.4 sunt prezentate tipurile de stațiune întâlnite în unitatea de producție IV Covasna, suprafața ocupată de acestea, precum și categoriile de bonitate în care se încadrează.

Tabel 2.4 Tipurile de sol și stațiune din U.P. IV Covasna

(sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

Tipurile de stațiune predominante întâlnite în cadrul U.P.IV Covasna sunt: “Montan de amestec Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula- Dentaria” (56%); și “Montan de amestec Bs, brun edafic mare cu Asperula-Dentaria” (28%). Stațiunile cu bonitate mijlocie ocupă mai mult de jumătate din suprafața unității de producție: 64%, cele cu bonitate superioară: 28%, iar cele cu bonitate inferioară: 8%.

(sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

2.5.2. Descrierea generală a tipurilor de stațiuni cu factori limitativi și măsurile de gospodărire impuse de acești factori

2.5.2.1. Montan de molidișuri Bm, districambosol edafic mijlociu cu Oxalis-Dentaria ± acidofile (F.M.3 Pm. T.II. H.III. Ue 3-2)

Formele de relief se concretizează în versanți predominanți repezi, expoziții diverse.

Substratul litologic este reprezentat din substraturi provenite din roci bazice și intermediare (andesite, conglomerate, poligene calcaroase, gresii calcaroase, marne, mai rar șisturi cristaline, nisipuri lutoase).

Tipurile genetice de sol sunt: brune acide oligomezobazice cu mull-moder tipice, mijlociu profunde până la profunde, nisipo-lutoase și luto-argiloase, mai rar lutoase și luto-argiloase, semi-scheletice, cu drenaj normal, moderat cu volum edafic mijlociu.

Condițiile climatice ale subetajelor respectiv cu un plus de căldură și lumină și un minus de umiditate pe versanții însoriți, și invers pe cei umbriți, mai umezi și mai răcoroși. Umiditatea predomină la nivelul mijlociu, aprovizionarea globală cu apă a arboretelor, de asemenea, la acest nivel, mijlociu cu excepții frecvente pe versanții însoriți și repezi temporar unde este submijlocie sau chiar redusă în verile secetoase.

2.5.2.2. Montan de amestecuri Bi, brun edafic mic cu Asperula-Dentaria ±acidofile

Formele de relief se concretizează în versanți predominanți repezi, culmi înguste.

Substratul litologic este foarte variat predominând acele provenite din roci consolidate, mai rar formații de fliș marno-grezos.

Tipul genetic de sol este de brun feriiluvial tipic.

Condiții climatice cu ușor plus de căldură și vântuire-uscăciune; troficitate cel mult mijlocie, aprovizionare restrânsă cu apă accesibilă ca urmare a volumului edafic mic, a înclinării versanților și a regimului de umiditate estival la U2, urmat de perioade scurte cu U1 în orizontul superior.

Bonitate este scăzută pentru toate speciile de amestec, mijlocie pentru pin, care aici se consideră specia de bază. Arboretele sunt de clasele IV și V de producție.

2.5.2.3. Montan de amestecuri Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula-Dentaria Formele de relief se concretizează în versanți predominanți repezi cu expoziții diferite.

Substratul litologic este reprezentat din depozite de suprafață, foarte variate provenite din roci sedimentare (fliș, marno-grezos, conglomerate poligene, calcaroase, grohotișuri amestecate).

Litiera este continuă normală cu humificare de tip mull și moder.

Tipurile genetice de sol sunt: brun acid tipic, brun acid litic, brun eumezobazic tipic, brun eumezobazic litic și brun eumezobazic pseudogleizat. Gradul de saturație în baze este de tip: oligomezobazic și mezobazic. Reacția solului este de slab puternic la puternic acidă.

Flora solului este reprezentat prin Asperula-Dentaria.

Bonitatea este mijlocie pentru amestecuri de rășinoase cu fag, respectiv pentru brădete și molidișuri.

2.5.2.4. Montan de amestecuri Bs, brun edafic mare cu Asperula-Dentaria

Formele de relief se concretizează în versanți slabi până la moderat înclinați, lacuri așezate la baza pantelor și alte terenuri practice orizontale.

Substratul litologic este reprezentat din depozite de suprafață provenite din fliș, marno-grezos, conglomerate poligene, grohotișuri amestecate de roci cristaline și calcaroase.

Litiera este continuă normală cu humificare de tip mull sau mull moder.

Tipurile genetice de sol sunt: brun eumezobazic tipic și brun acid tipic. Gradul de saturație în baze este eubazic. Reacția solului este de slab acidă până la neutră.

Flora solului este reprezentat prin Asperula-Dentaria.

Bonitatea este superioară pentru fag, molid și brad.

2.5.2.5. Deluros de gorunete, puternic podzolit și edafic mijlociu și mic cu Luzula albida

Formele de relief se concretizează în versanți moderat și puternic înclinați cu expoziții însorite și semiînsorite, platouri, coame, coaste.

Substratul litologic este reprezentat din gresii, nisipuri, pietrișuri.

Tipurile genetice de sol sunt: brun luvic litic și pseudogleizate și brun argiloiluvial tipic. Reacția solului este de puternic acid.

Flora solului este evidențiat prin plante indicatoarede sol: Luzula albida singură sau împreună cu Poa nemoralis.

Bonitatea este inferioară pentru gorunete, clasa IV de producție.

2.5.2.6. Deluros de gorunete Bm, podzolit edafic mijlociu cu graminee mezoxerofite ± Luzula

Formele de relief se concretizează în versanți predominanți superiori și “subculmi” cu expoziție însorită și mai rar semiînsorită cu înclinare moderată până la puternică.

Substratul litologic este reprezentat din gresii, nisipuri, pietrișuri, luturi mai rar cristaline.

Tipurile genetice de sol sunt: brun luvic litic și pseudogleizat.

Flora solului este evidențiat prin plante indicatoarede sol: Festuca heterophylla în covor continuu sau cu Luzula albida, Poa nemoralis, Cytisus nigricons, Genista tinctoria.

Bonitatea este inferioară pentru gorunete.

2.5.2.6. Deluros de gorunete Bm, podzolit-pseudogleizat cu Carex pilosa

Formele de relief se concretizează în versanți slabi și foarte slab înclinați, expoziții predominant însorite și semiînsorite, platouri, terase.

Substratul litologic este reprezentat din gresii permeabile de roci sedimentare (argile, marne, luturi).

Tipurile genetice de sol sunt: brun argiloiluvial tipic, brun luvic și pseudogleizat.

Reacția solului prezintă o aciditate activă moderată în orizontul humifer, puternică până la moderată în orizontul podzolic.

Flora solului este reprezentat prin Carex pilosa.

Bonitatea este mijlocie pentru gorunete.

(sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

2.6. Tipuri de pădure

2.6.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de pădure

Tipurile de pădure identificate în unitatea de producție studiată sunt de: 64% de productivitate mijlocie, 28% productivitate superioară și 8% de productivitate inferioară, find prezentate în tabelul 2.5.

Tabel 2.5 Diagnoza tipului natural de pădure din U.P. IV Covasna

(sursa: Amenajament U.P. IV Covasna).

2.6.2. Formațiuni forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Cea mai răspândită formație forestieră în cadrul unității de producție studiate este cea a amestecurilor de molid-brad-fag, după cum reiese din tabelul 2.6 prezentat mai jos:

Tabel 2.6 Productivitatea formațiilor forestiere din U.P. IV Covasna

(sursa: Amenajament U.P. IV Covasna)

CAPITOLUL III

3. Caracterizarea arboretelor din etajul fitoclimatic de molidișuri din U.P.IV Covasna (O. S. Covasna)

3.1. Localizarea studiului

Suprafețele studiate se află în curbura Carpaților, pe versanții vestici de la contactul între Munții Buzăului și Munții Vrancei, ocupând o poziție centrală față de hotarele țării, în sud-estul Transilvaniei, respectiv în partea sud-estică a județului Covasna (fig. 3.1), pe teritoriile administrative al orașului Covasna (S1 și S2) și al comunei Zăbala (S3).

Figura 3.1. Harta privind localizarea perimetrului de cercetare

(sursa: www.google.ro/search?q=harta-romaniei)

Căile de acces la zonele studiate (fig. 3.2) sunt materializate prin drumul județean DJ 14 Covasna- Comandău, drumul forestier 118 D – Becsek (suprafața de cercetare nr. 3), drum forestier 116 D – Mișcău (suprafața de cercetare nr. 2), drum forestier 117 D Pr. Crăciun (suprafața de cercetare nr. 1).

Figura 3.2. Amplasarea suprafețelor de cercetare în cuprinsul U.P. IV Covasna

Suprafața de cercetare nr. 1 (S1) se identifică în etajul de molidișuri montane inferioare, în unitatea de producție IV Covasna respectiv în unitatea amenjistică 97 E (fig. 3.3), care are expoziție vestică. Altitudinal se încadrează între 690-730 m, cu înclinare de 20⁰G. Vârsta arboretului este de 95 de ani. Din punct de vedere al originii a luat naștere prin însămânțare naturală (natural fundamental). Este un arboret de productivitate mijlocie, relativ echien. Compoziția arboretului este 10 MO, cu exemplare sporadice de brad, fag și cireș pădureț.

Suprafața de cercetare nr. 2 (S2) se identifică în etajul de molidișuri montane inferioare, în unitatea de producție IV Covasna respectiv în unitatea amenjistică 77 E (fig. 3.4), care are expoziție nord-estică. Altitudinal se încadrează între 960-1000 m, cu înclinare de 15⁰G. Vârsta arboretului este de 90 de ani. Din punct de vedere al originii a luat naștere prin însămânțare naturală (natural fundamental). Este un arboret de productivitate superioară, relativ echien. Compoziția arboretului este 10 MO.

Suprafața de cercetare nr. 3 (S3) se identifică în etajul de molidișuri montane superioare, în unitatea de producție IV Covasna respectiv în unitatea amenjistică 34 B (fig. 3.5), care are expoziție sudică. Altitudinal se încadrează între 1300-1450 m, cu înclinare de 20⁰G. Vârsta arboretului este de 90 de ani. Din punct de vedere al originii a luat naștere prin însămânțare naturală (natural fundamental). Este un arboret de productivitate mijlocie, relativ echien. Compoziția arboretului este 10 MO, cu exemplare sporadice de fag, brad și scoruș de munte.

Figura 3.3. Localizarea suprafaței de cercetare nr.1 (S1) U.P.IV u.a. 97

Figura 3.4. Localizarea suprafaței de cercetare nr.2 (S2) U.P.IV u.a. 77

Figura 3.5. Localizarea suprafaței de cercetare nr.3 (S3) U.P.IV u.a. 34

3.2. Caracterizarea arboretelor din etajul fitoclimatic de molidișuri din U.P.IV Covasna (O. S. Covasna)

3.2.1. Structura arboretului după proporția de participare a molidului

S-a efecuat centralizarea datelor din amenajament privind suprafețele subparcelelor, avându-se în vedere gruparea acestora în funcție de proporția de participare a speciei molid în compoziția arboretului (tabel 3.1, grafic 3.1), astfel :

molidișuri pure;

amestecuri de molid, cu proporția de participare a Mo de 50-90%;

amestecuri de molid, cu proporția de participare a Mo de 10-40%

Tabel 3.1 Structura arboretului după proporția de participare a molidului

Tabelele privind determinarea suprafețelor după proporția de participare a molidului pe u.a. – uri din U.P. IV Covasna, sunt prezentate în anexa nr.1.

Grafic nr. 3.1 Proporția de participare a molidului în compoziția arboretului

În cuprinsul U.P.IV Covasna arboretele pure de molid reprezintă un procent relativ mic de 6,5%, dominând arboretele amestecate cu proporția de participare de 50-90% a speciei molid în compoziția arboretului, cu un procent de 53%.

3.2.2. Structura arboretelor cu molid pe clase de vârstă

În funcție de proporția de participare a speciei molid în compoziția arboretului, cu ajutorul datelor din amenajament, s-a efectuat structurarea arboretului pe clase de vărstă (tabel 3.2, grafic 3.2).

Tabelele privind determinarea suprafețelor pe clase de vârstă, în funcție de proporția de participare a molidului, pe u.a. – uri din U.P. IV Covasna, sunt prezentate în anexa nr.2.

Tabel 3.2 Structura arboretelor cu molid pe clase de vârstă

Grafic nr. 3.2 Structura arboretului pe clase de vârstă în funcție de proporția de participare a molidului în compoziția arboretului

În urma doborâturilor de vânt din luna decembrie a anului 1995, în cuprinsul U.P.IV Covasna predomină arboretele cu clasa de vârstă I.

La regenerarea artificială a suprafețelor calamnitate de doborâturi de vânt, respectiv în deceniile precedente s-a pus accent pe crearea unor arborete amestecate, cu proporția de participare de 50-90% a speciei Mo în aceste amestecuri.

3.2.3. Analiza arboretelor cu molid pe clase de vârstă, în funcție de diametru și înălțime

Ținând cont de proporția de participare a speciei molid în compoziția arboretului, utilizând datele din amenajament, s-a realizat categorizarea diametrelor și a înălțimilor medii pe categorii de vârstă (tabel 3.3, grafice 3.3, 3.4 și 3.5), respectiv clase de vârstă (tabele 3.4 și 3.5 respectiv grafice 3.6 și 3.7).

Tabel nr. 3.3 Diametre și înălțimi medii pe categorii de vărstă, la specia molid din U.P.IV CV

Tabelele privind determinarea diametrelor și înălțimilor, în funcție de proporția de participare a molidului, pe u.a. – uri din U.P. IV Covasna sunt prezentate în anexa nr. 3.

Grafic nr. 3.3 Analiza arboretelor pe clase de vârstă în funcție de diametru și înălțime – molidișuri pure

Grafic nr. 3.4 Analiza arboretelor pe clase de vârstă în funcție de diametru și înălțime – amestecuri de molid cu participarea Mo în compoziția arboretului cu 50-90%

Grafic nr. 3.5 Analiza arboretelor pe clase de vârstă în funcție de diametru și înălțime – amestecuri de molid cu participarea Mo în compoziția arboretului cu 10-40%

S-a realizat distribuția bidimensională a celor două variabile independente: diametrul și înălțimea, remarcându-se fluctuații mai mari pe directiva de creștere liniară a diametrelor față de înălțimi, de la categorii mai mici spre mari. Acest fenomen se poate interpreta ca fiind rezultatul a mai mulți factori: influența directă a consistenței, a configurației terenului (a dispersării arborilor pe văi – culmi), a umidității solului, ca urmare al intervenției factorului antropic, etc.

Începând cu sfârșitul clasei de vârstă a IV-a, curba de ajustare a înălțimilor prezintă o aplatizare față de curba de ajustare a diametrelor, creșterea în volum a arborilor se manifestă în planul diametrelor, creșterea în înălțime fiind mai redusă.

Se observă existența unei relații liniare de creștere a diametrului și a înălțimii în raport cu vârsta, cele două variabile independente fiind legate între ele prin relații directe, ca urmare a procesului de creștere și dezvoltare.

Tabel nr.3.4 Diametre medii pe clase de vărstă, la specia molid din U.P.IV Covasna

Grafic nr. 3.6 Analiza arboretelor pe clase de vârstă în funcție de diametru –

S-au comparat diametrele medii pe cele trei tipuri de grupe, alese în funcție de participarea molidului în compoziția arboretului, iar rezultatele obținute indică o asemănare mare între ele, materializându-se aproape într-o curbă de ajustare identică. Ca atare proporția de participare în compoziția arboretului nu are o influență majoră în creșterea în diametre al exemlarelor de molid.

Se observă o creștere aproape liniară a diametrelor pe clase de vârstă.

Tabel nr.3.5 Înălțimi medii pe clase de vărstă, la specia molid din U.P.IV Covasna

Grafic nr. 3.7 Analiza arboretelor pe clase de vârstă în funcție de înălțime –

S-au comparat înălțimile medii pe cele trei tipuri de grupe, alese în funcție de participarea molidului în compoziția arboretului, valorile prezentate în amenajament concentrându-se asemănător în jurul curbei de ajustare a înălțimilor.

Se observă o creștere accentuată a înălțimii până clasa de vârstă a IV-a, de unde curba de ajustare ce indică creșterea în înălțime se aplatizează.

3.2.4. Analiza arboretelor cu molid pe clase de vârstă în funcție de creșterea curentă

S-a determinat creșterea curentă pe clasele de vârstă II-VII, ținând cont de proporția de participare a speciei molid în compoziția arboretului (tabel 3.6), cu ajutorul datelor din amenajament, și s-au comparat rezultatele obținute (grafic 3.8).

Tabel nr. 3.6 Creșterea curentă pe clase de vărstă, la specia molid din U.P.IV Covasna

Grafic nr. 3.8 Analiza arboretelor pe clase de vârstă în funcție de creșterea curentă

Tabelele privind determinarea creșterilor curente, în funcție de proporția de participare a molidului, pe u.a. – uri din U.P. IV Covasna sunt prezentate în anexa nr. 4.

Creșterea curentă în clasa de vârstă a II-a este cea mai intensă, iar în clasa de vârstă a VII-a se prezintă cele mai mici creșteri al volumului.

Arboretele care au în compoziție specia Mo într-un procent de 50-90% prezintă cele mai mari creșteri anuale (mc/ha), ce se datorează utilizării cât mai eficiente al potențialului productiv al tipurilor de stațiune favorabile amestecurilor din zona studiată.

Creșterea media anuală al arboretelor studiate pe clasele de vârstă II-VII indică valoarea de 6,51 mc / ha.

CAPITOLUL IV

4.Evaluarea fenotipică a molidului din U.P.IV Covasna, în arborete dispuse gradiental.

4.1. Compararea tipurilor de stațiune pentru suprafețele de cercetare

4.1.1. Prezentarea tipului de stațiune pentru S1

Suprafața de cercetare nr. 1 (S1) se identifică în stațiunea montană de amestecuri Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula Dentaria (FM2 Pm TII-III HIII Ue3-2).

Forma de relief este reprezentată prin versant cu expoziție vestică cu pantă mare de circa 30⁰G. Substratul litologic este reprezentat prin depozite de suprafață provenite din roci sedimentare (grohotișuri amestecate), de bonitate mijlocie. Litiera este continuă normală, cu humificare de tip mull sau mull moder. Solul se încadrează în clasa de soluri ca districambisol, tipul și subtipul solului fiind brun eumezobazic tipic. Structura solului este grăunțoasă cu conținut mai ridicat de schelet, cu volum edafic predominant mijlociu.

Textura solului este nisipo-lutoasă, mijlocie în toate orizonturile. Reacția solului fiind slab puternic la puternic acidă, iar ca grad de saturație în baze fiind mezobazic.

Regimul de umiditate este: H.III – U3-U2.

Tipul de pădure pentru S1 este de molidiș cu Oxalis acetosella pe soluri scheletice (m.)

Suprafața studiată se încadrează în faciesul cu districambosoluri de versanți adăpostiți sau de versanți ± umbriți, de la tranziția cu subetajul superior, mai rece și mai umed, în care este mai frecvent molidul în compoziția arboretelor (silvic.usv.ro/cursuri/stațiuni.pdf).

În flora suprafeței studiate sporadic se regăsesc arbori din specile: brad (Abies alba) (fig. 4.1), cireș pădureț (Prunus avium) (fig. 4.2), în semințișul preexistent neutilizabil se identifică exemlpare din specia fag (Fagus sylvatica), precum arbuști din specia alun (Corylus avellana) si subarbuști din specia mur târâtor (Rubus hirtus). Vegetația ierboasă fiind reprezentată prin specii din Asperula – Dentaria, frag (Fragaria vesca), etc.

Figura 4.1 Brad alb (Abies alba) Figura 4.2 Cireș pădureț (Prunus avium) (sursa: Original – din S1) (sursa: Original – din S1)

4.1.2. Prezentarea tipului de stațiune pentru S2

Suprafața de cercetare nr. 2 (S2) se identifică în stațiunea montană de amestecuri Ps, eutricambosol, edafic mare, cu Asperula – Dentaria (Oxalis) (FM2 Ps TIV-V HIV-V Ue4-3).

Forma de relief este reprezentată prin versant slab înclinat cu pantă mică de circa 5⁰G, având expoziție nord-estică. Substratul litologic este reprezentat prin depozite de suprafață provenite din grohotișuri amestecate de roci cristaline și calcaroase, cu prezența elementelor grosiere, ceea ce face ca drenajul să fie bun. Litiera este continuă normală cu humificare de tip mull sau mull moder. Solul se încadrează în clasa de soluri ca eutricambisol, tipul-subtipul solului fiind brun eumezobazic tipic. Structura solului este grăunțoasă, slab scheletică, cu volum edafic mare. Textura solului este luto-nisipoasă, mijlocie în toate orizonturile. Reacția solului fiind slab acidă până la neutră, iar ca grad de saturație în baze fiind eubazic. Regimul de umiditate se concretizează prin aprovizionare bună cu apă accesibilă.(H.IV –V, Ue4-3).

Tipul de pădure pentru S2 este de molidiș normal cu Oxalis acetosella (s.)

În cadrul suprafeței de cercetare nr. 2 se remarcă condițiile edafice propice caracterizate prin troficitate ridicată, aciditate slabă, aprovizionare bună cu apă accesibilă, aerație bună, respectiv condiții climatice favorabile penru cultura molidului.

În flora suprafeței studiate pe lângă molid se găsesc regenerări naturale de fag (Fagus sylvatica) respectiv brad alb (Abies alba), subarbuști din specia mur târâtor (Rubus hirtus). Vegetația ierboasă este reprezentată prin specii ca Oxalis acetosella, ferigă comună (Dryopteris filix-mas), zmeur (Rubus idaeus), ghintură / lumânărică (Gentiana asclepiadea). (fig. 4.3)

Figura 4.3 Cadru reprezentativ din flora S2 (sursa: Original – din S2)

4.1.3. Prezentarea tipului de stațiune pentru S3

Suprafața de cercetare nr. 3 (S3) după amenajament se identifică în stațiunea montană de molidișuri Pm (s-i), districambosol edafic submijlociu, cu Oxalis – Dentaria ± acidofile (FM3 Pm TII HIII Ue3-2).

Forma de relief este reprezentată prin versant accentuat cu zăpezi, relativ înclinat cu pantă de 20⁰G, având expoziție sudică. Substratul litologic este reprezentat prin substraturi provenite din roci bazice și intermediare (andezite, conglomerate, gresii calcaroase). Litiera este continuă normală cu humificare de tip mull moder. Solul se încadrează în clasa de soluri ca districambisol, tipul-subtipul solului fiind brun acid edafic. Structura solului este semischeletică, cu volum edafic mijlociu. Textura solului este nisipo-lutoasă, mijlociu profundă până la profundă. Reacția solului este putenic acidă, iar ca grad de saturație în baze fiind oligobazic. Regimul de umiditate predomină la nivelul mijlociu (H.III, Ue3-2).

Tipul de pădure pentru S3 prevăzut de amenajament este de molidiș normal cu Oxalis acetosella (s.)

În zona studiată predomină depozitele de la suprafață, cu caracter acid. Solul este reprezentat prin humus brut puternic dezvoltat și conținut ridicat de schelet, care-i conferă un pronunțat caracter acid și o troficitate scăzută prin blocarea prelungită a substanțelor nutritive în orizonturile superioare.

Ca elemente climatice din zona cercetată se remarcă prezența aproape continuă a vântului puternic (poartă de vânt), multe zile cu ceață și cu precipitații abundente.

Cu ocazia studierii subparcelei 34 B (implicit al suprafeței de cercetare) din U.P.IV Covasna se observă abundența subarbuștilor de afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idea), și nu se regăsește Oxalis acetosella (s.), cea ce ar indica încadrarea zonei în cauză, ca stațiune de montan de molidișuri Pm(i) , prepodzol–podzol, edafic submijlociu și mic, cu Vaccinium (FM3 Pm(i) TII HIII Ue4-3), care ar fi o descriere mai fidelă al stațiunii zonei cercetate.

În flora zonei studiate pe lângă molid se găsesc exemplare de scoruș de munte (Sorbus aucuparia) (fig. 4.4) și sporadic exemplare de fag (Fagus sylvatica) respectiv brad alb (Abies alba), și arbuști ca afinul (Vaccinium myrtillus) (fig. 4.5) și merișorul (Vaccinium vitis-idea) (fig. 4.5) precum subarbuști din specia mur târâtor (Rubus hirtus).

Figura 4.4 Scoruș de munte (Sorbus aucuparia) zonă limitrofă cu S3 (sursa: Original)

Figura 4.5 Afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idaea) din S3

(sursa: Original)

4.2. Metode de lucru

Ca și metodă de lucru s-au ales câte 30 de arbori din specia molid din fiecare zonă de studiu în parte, în așa fel încât să reflecte caracteristicile arboretului din subparcela respectivă, inventariind și alte specii de arbori care s-au regăsit pe aceste suprafețe de cercetare.

Pentru arborii aleși s-au efectuat următoarele operațiuni:

numerotarea arborilor din suprafața de cercetare;

determinarea poziției arborilor cu GPS-ul;

măsurarea diametrului de bază (la 1,30 m), din centimetru în centimetru;

măsurarea înălțimii, cu dendometrul românesc (varianta îmbunătățită), în metri cu o zecimală;

măsurarea diametrului proiecției coroanei arborilor pe două direcții;

măsurarea înălțimii elagate;

aprecierea clasei Kraft;

aprecierea clasei de sănătate.

4.2.1. Determinarea poziției arborilor cu GPS-ul

Determinarea poziției arborilor cu GPS – ul în aceste suprafețe de cercetare s-a făcut cu scopul identificării ulteriore al arborilor plus care vor fi observați în aceste arborete.

Pentru suprafața de cercetare nr. 1 din U.P.IV u.a. 97E, determinarea poziției arborilor cu GPS-ul este prezentat în panul de situație de mai jos (fig. 4.6):

Figura 4.6 Determinarea poziției arborilor cu GPS- ul în S1

Pentru suprafața de cercetare nr. 2 din U.P.IV u.a. 77E, determinarea poziției arborilor cu GPS-ul este prezentat în panul de situație de mai jos (fig. 4.7):

Figura 4.7 Determinarea poziției arborilor cu GPS- ul în S2

Pentru suprafața de cercetare nr. 3 din U.P.IV u.a. 34B, determinarea poziției arborilor cu GPS-ul este prezentat în panul de situație de mai jos (fig. 4.8):

Figura 4.8 Determinarea poziției arborilor cu GPS- ul în S3

În suprafața de cercetare nr. 1 s-a determinat poziția unui număr de 32 de arbori, 30 de exemplare din specia molid, 1 exemplar din specia brad alb și 1 exemplar din specia cireș pădureț, corespondentul lor din planul de situație fiind intervalul de numere 76-107.

Tabel 4.1. Coordonatele arborilor studiați în S 1

În suprafața de cercetare nr. 2 s-a determinat poziția unui număr de 30 de exemplare din specia molid, corespondentul lor din planul de situație fiind intervalul de numere 12-41.

Tabel 4.2. Coordonatele arborilor studiați în S2

În suprafața de cercetare nr. 3 s-a determinat poziția unui număr de 31 de arbori, 30 de exemplare din specia molid și 1 exemplar din specia fag, corespondentul lor din planul de situație fiind intervalul de numere 111-141.

Tabel 4.3. Coordonatele arborilor studiați în S 3

Datele înregistrate cu GPS-ul au fost descărcate și s-au convertit în sistemul de proiecție “Stereografic 70”, întocmindu-se câte un plan de situație, privind distribuția spațială a arborilor studiați, pentru fiecare suprafață de cercetare în parte.

Lista coordonatelor arborilor sunt prezentate în tabelele de mai jos (tabelele 4.1,4.2, 4.3):

4.2.2. Măsurarea și evaluarea caracteristicilor arborilor

După identificarea suprafeței de cercetare, numerotarea arborilor (fig.4.9), stabilirea poziției acestora cu GPS -ul, s-a trecut la măsurarea diametrelor cu clupa forestieră din două direcții, datele obținute fiind trecute în carnetul de inventariere. S-a efectuat măsurarea diametrelor de bază la înălțimea de 1,30 m din partea din amonte a arborilor, valorile măsurate fiind înregistrate cu o zecimală. S-au măsurat înălțimile arborilor studiați, și înălțimea porțiunii elagate, s-a făcut aprecierea privind repartizarea în clasa Kraft precum în clasa de sănătate al arborilor. Datele rezultate sunt prezentate în tabelele de mai jos (tabelele 4.4, 4.5, 4.6):

Figura 4.9 Cadru din suprafața de cercetare nr.2 (U.P.IV u.a. 77E)

(sursa: Original)

Suprafața de cercetare nr. 1 din U.P.IV u.a. 97E

Tabel 4.4. Date cu măsurătorile și caracteristicile arborilor studiați din S1

Suprafața de cercetare nr. 2 din U.P.IV u.a. 77E

Tabel 4.5. Date cu măsurătorile și caracteristicile arborilor studiați din S2

Suprafața de cercetare nr. 3 din U.P.IV u.a. 34 B

Tabel 4.6. Date cu măsurătorile și caracteristicile arborilor studiați din S3

Prin corespondența diametrelor cu înălțimile măsurate, în diagrama de mai jos (grafic 4.1) este redat profilul coronamentului pentru suprafața de cercetare nr. 1

(Grafic 4.1) – Profilul coronamentului în S1

Prin corespondența diametrelor cu înălțimile măsurate, în diagrama de mai jos (grafic 4.2) este redat profilul coronamentului pentru suprafața de cercetare nr. 2

(Grafic 4.2) – Profilul coronamentului în S2

Prin corespondența diametrelor cu înălțimile măsurate, în diagrama de mai jos (grafic 4.3) este redat profilul coronamentului pentru suprafața de cercetare nr. 3

(Grafic 4.3) – Profilul coronamentului în S3

Deși vârsta arboretelor studiate fiind aproximativ același în suprafețele de cercetare, diferențele de caractere se manifestă sup aspectul: diametrului, înălțimii, conformării și calității arborilor, formei și diametrul coronamentului.

4.2.2.1. Variabilitatea diametrelor

Distanțele între arbori în S1 sunt mai mari decât distanțele între arborii din celelalte două suprafețe studiate, aceasă particularitate reflectându-se și în diametrele mai mari pe care le-au realizat arborii din S1.

Diametrele mari în S1 se explică prin desimea mică al arboretului, care datorită așezării spațiale (zonă expusă furtului de material lemnos), cu largul concurs al factorului antropic, la vârste relativ mici, a ajuns la consistență redusă (fapt care se reflectă prin diametre mari al proiecției coroanei arborilor). În acest arboret din S1 există semințis preexistent neutilizabil.

4.2.2.2. Variabilitatea înălțimilor

În acest scop, s-a efectuat măsurarea înălțimii tuturor arborilor din suprafețele de cercetare, și s-a calculat media lor care este redat astfel:

S1 – hm = 30,0 m;

S2 – hm = 32,8 m;

S3 – hm = 26,1 m.

Înălțimiile cele mai pronunțate ating arborii din suprafața de cercetare nr. 2 în etajul altitudinal de 900 – 1000, iar cele din etajul altitudinal superior prezintă o creștere mai puțin activă. În suprafața de cercetare nr. 1, pentru măsurarea înălțimilor arborilor s-a procedat la înlăturarea semințișului preexistent neutilizabil.

4.2.2.3. Variabilitatea în funcție de încadrarea în clasele Kraft

Arborii din clasa I Kraft din suprafețele de cercetare se încadrează între înălțimile de: 30,1 – 34,7 m în S1; 34,9 – 39,5 m în S2; respective 24,8 -34,1 m în S3.

În S2 se constată o creștere exagerată în înălțime al arborilor. Neexecutarea la timp, sau în cazul de față deloc, în ultimii 20 de ani, al lucrărilor de rărituri, a condus la o puternică creștere în înălțime (ex. Mo Ø 44,5 cm – 39,5 m; Mo Ø 31,5 cm – 32,9 m).

În S3 se observă o diferențiere în înălțime a plafonului superior concretizat prin faptul că arborii care se află în apropierea unei surse de ape sau în văi, realizeză înălțimi mai mari decât arborii din aceași specie cu același vârstă, clasă de calitate sau clasă de sănătate, cantonați către culme.

4.2.2.4. Variabilitatea sub raportul conformării și calității arborilor

Sub aspectul conformării și calității arborilor, arborii din S2 sunt net superiori arborilor din celelalte două suprafețe de cercetare, prezentând trunchiuri cilindrice, drepte, cu coronament bine proporționat, scoarță netedă, cu elagaj realizat pe o înălțime mare. Arborii din S1 pezintă coroane largi și elagaj superficial și pe înălțimi reduse. Arborii din S3 au coroane asimetrice sau de tip drapel datorită vântului continuu din zona respectivă, elagaj superficial, ramuri groase.

Sub raportul calității lemnului trebuie făcut o specificare la arborii din specia molid proveniți din zona altitudinală superioară de 1300-1500 m. Cu ocazia exploatărilor forestiere din aceste zone mai mult de 75% din arborii din specia molid prezentau inimă roșie. (sursă O.S. Covasna). Aceste arborete de molid sunt limitrofe cu pășunile montane și datorită pășunatului abuziv vârfurile respectiv verticilele puieților speciilor de rășinoase au fost roase (fig.4.10 și 4.11).

Figura 4.10 Efectele pășunatului la puieți de molid din zona limitrofă cu S3

(sursa: Original)

Figura 4.11 Efectele pășunatului la puieți de brad din zona limitrofă cu S3

(sursa: Original)

O parte însemnată din arborii din S3 prezintă înfurciri (fig.4.12) și curburi ale trunchiului (fig.4.12) respectiv coroane cu mai multe terminații (efecte ale pășunatului).

Figura 4.12 Defecte ale trunchiului arborilor în S3 (sursa: Original)

4.2.2.5. Proiecția coroanei în plan orizontal

Proiecția coroanei în plan orizontal este întotdeauna neregulată, aceasta putându-se compara cu un cerc, poligon sau interpolarea cu anumite funcții.

Metoda în uz, tratează asemănarea coroanei cu cea a cercului asimilat după cele patru raze, respectiv cele două direcții x și y.

Calculul proiecției coroanei s-a făcut cu relația:

Proiecția coroanelor în suprafețele de cercetare este redat în tabelul de mai jos (tabel 4.7):

Tabel 4.7. Proiecția coroanei arborilor în suprafețele de cercetare

Media proiecției coroanei arborilor se prezintă astfel: 22,36 m² în S1, 7,89 m² în S2 respectiv de 18,97 m² în S3. Proiecția coroanei arborilor din S1 este cel mai mare, datorită desimii reduse al arboretului, iar în capătul opus se poziționează arborii din S2 (care nu a fost parcurs cu lucrări de rărituri, consistența fiind de circa 0,9) cu suprafața proiecției coroanelor foarte mică (fig.4.13).

Fig.4.13 Coronamentul arboretului de molid în S2

(sursa: Original)

Se evidențiază o serie de legături între parametri biometrici ai coroanelor și cracteristici ușor măsurabile, precum diametrul de bază sau procentul ocupat de coroană.

Se observă o relație directă între indicele de desime și gradul de acoperire prin coroane, cu cât consistența este mai mare cu atât proiecțiile coroanei arborilor sunt mai mici, și invers în cazul consistenței reduse proiecțiile coroanei arborilor sunt mai mari.

O altă relație directă se constată între diametrul de bază a arborilor și proiecția coroanelor acestora, manifestându-se prin faptul că arborii care prezintă suprafețe mari al proiecției coroanelor au și diametre mai mari. Acești arbori beneficiază de lumină, căldură, apă, substanțe nutritive din sol, realizând în procesul de creștere și dezvoltare diametre mari și implicit volume mai mari.

4.2.2.6. Starea de sănătate al arboretelor din zona de cercetare

În urma aprecierii vătămării acelor din coronamentul arborilor starea de sănătate al arborilor în suprafețele studiate se prezintă conform tabelului de mai jos:

Tabel 4.8. Starea de sănătate al arborilor în suprafețele de cercetare

Analizând procentele prezentate în tabelul 4.8, respectiv media indicilor de: 1,16 în S1; 1,30 în S2; 1,52 în S3 din tabelele 4.4, 4.5 și 4.6, la capitolul stării de sănătate cel mai bine se prezintă arboretul din S1, care fiind amplasat într-o zonă limitrofă localității Covasna, fiind ușor accesibilă, a facilitat tăierile de igienă care s-au efectuat în continuu (“îndeosebi pe cale ilegală”), fiind urmată de arboretul din S2 unde arborii prezintă cea mai bună stare de vegetare, dar sunt prezente exemplare uscate, deoarece arboretul nu a fost parcurs timp îndelungat cu lucrări de conducere și igienă. Pe locul codaș din punct de vedere al sănătății arboretului se situează arborii din S3, unde pe lângă faptul că nu s-au executat lucrări de exploatare, în ultimile două decenii, se resimte și efectul negativ al pășunatului abuziv.

4.3. Identificarea arborilor seminceri

“Arbori plus, denumiți și arbori aleși sau de cultură, sunt arbori excepționali, care se doesebesc de vecinii lor din arboret de aceeași vârstă, situați în etajul dominant, prin rapiditate de creștere, trunchiuri drepte, cilindrice, spălate de crăci, rezistente la paraziți și factori abiotici vătămători”. (Bouvarel P. 1956).

Selecția arborilor seminceri trebuie să urmărească caracterele cantitative și calitative al arborilor concretizate prin: criterii relative la creștere, forma tulpinii, proporția lemnului de lucru, calitatea lemnului, producția de semințe, rezistența la acțiunea vătămătoarea ale factorilor biotici și abiotici.

Selecția acestori arbori se face pe principiul că un bun fenotip are o probabilitate mai scăzută pentru a da descendență rea, ca atare fiind o lucrare tipică de selecție fenotipică.

La specia molid cu ocazia alegerii arborilor seminceri trebuie avut în vedere:

Să aibă un diametru și îndeosebi o înălțime superioară arborilor vecini de aceeași vârstă situați în etajul dominant.

Trunchiul să fie cilindric și elagat satisfăcător pe o înălțime mare, scoarța să fie netedă sau uniform suberoasă.

Coroana să fie îngustă și înaltă.

(Instrucțiuni pentru identificarea și descrierea arborilor plus sursa: I.C.A.S. București)

Selecția arborilor seminceri după prea multe caractere reduce numărul indivizilor care se încadrează în standardele propuse, din aceasă considerentă, alegerea arborilor plus se face după un număr mai redus de caractere, între care există un echilibru, o anumită corelație.

Ca metodă de selecție a arborilor plus se disting: metoda descriptivă, metoda clasificării, metoda măsurării. Aceste trei metode sunt combinate și folosite concomitent.

În suprafețele de cercetare, nu se poate stabili un “standard de arbore plus” care să fie generalizat pe zonele studiate.

Caracterul privind elagajul natural nu poate fi un criteriu de selecție de bază pentru toate suprafețe de cercetare, elagajul la înălțimi mari fiind realizat numai în S2. Astfel nici rezistența la acțiunea vântului, nu poate fi un caracter care să poată fi generalizat, cum nici nu se poate stabili o înălțime medie generală după care să fie selectați arborii plus din toate etajele montane.

Ca atare pentru fiecare zonă de cercetare, în vederea alegerii arborilor plus, în funcție de condițiile staționale, s-a mers pe principiul de stabilire a arborilor seminceri pe baza caracterelor specifice al arborilor din stațiunea respectivă, urmărind bineînțeles ca și caractere dominante: productivitatea și calitatea arborilor.

În suprafața de cercetare nr. 1 în vederea alegerii arborilor plus, principalele caractere după care s-a făcut selecția au fost: diametrul, înălțimea, calitatea trunchiului respectiv coroana arborelui. Deoarece elagajul este superficial aproape la toți indivizii din zona situată, nu s-a pus accent pe acest caracter. S-au ales doi arbori plus, exemplarele cu numărul de ordine 4 respectiv 25 (Fig.4.14).

În suprafața de cercetare nr. 2 în vederea alegerii arborilor plus, principalele caractere după care s-a făcut alegerea au fost: diametrul, înălțimea, calitatea trunchiului respectiv coroana arborelui, dar selecția s-a extins și după alte criterii: elagaj, scoarță netedă. S-au ales doi arbori plus, exemplarele cu numărul de ordine 14 respectiv 26 (Fig.4.15).

În suprafața de cercetare nr. 3 în vederea alegerii arborilor plus, principalele caractere după care s-a făcut alegerea au fost: diametrul, înălțimea, calitatea trunchiului respectiv coroana arborelui.. S-au ales un singur arbore plus, exemplarul cu numărul de ordine 19 (Fig.4.14).

Caracteristicile arborilor plus selecționați în suprafețele de cercetare sunt redate în tabelul de jos:

Tabel 4.9. Date rezultate, în urma măsurătorilor, la arborii seminceri identificați

Figura 4.14. Arbore semincer în S1 – stânga, în S3 – dreapta (sursa: Original)

Figura 4.15 Arbori seminceri în S2 (sursa: Original)

4.4. Specii interesante cu apariție în vecinătatea zonelor cercetate

În zonele studiate s-a remarcat prezența unor specii interesante cum ar fi scorușul de munte (Sorbus aucuparia) în etajul altitudinal de 1300 – 1400 m, respectiv tisă (Taxus baccata) în etajul altitudinal de 800 – 1000 m.

Scorușul de munte este arbore de talia a III-a, uneori arbust, manifestă pretenții mici față de climă și sol, fiind euriterm, eurifil, oligotrof, mezofit cu temperament subheliofil -semiombrofil, în tinerețe este tolerant față de umbrire. Apare diseminat sau în pâlcuri (fig.4.8), purtându-se ca o specie pionieră veritabilă pe solurile scheletice.

În zona limitrofă suprafeței de cercetare U.P.IV u.a. 33C, ocupă o suprafață destul de însemnată, de ordinul a câteva hectare formând un arboret mic împreună cu exemplare de molid, fiind specia predominantă în acest arboret (fig.4.17), avantajat de rapiditatea de creștere sporită față de molid. În apropierea zonei studiate, în U.P. IV u.a. 32B se observă prezența unui pâlc cu o suprafață de aproximativ 500 m², unde exemplarele de scoruș au dezvoltat diametre de 18-22 cm. (fig.4.16)

În zona cercetată se remarcă prezența scorușului de munte în pâlcuri respectiv în arborete mici pe versanți cu expoziție nordică, iar pe versanții cu expoziție sudică apare diseminat. Prezența semnificativă pe versanții cu expoziție nordică se poate explica prin cerința sporită față de umiditatea din sol.

Figura 4.16. Pâlc de soruș de munte (U.P.IV u.a. 32B) (sursa: Original)

Figura 4.17. Scoruș de munte – aboret mic (U.P.IV u.a. 33C) (sursa: Original)

Tisa este un arbust, dar uneori ajunge la înălțimi de 15-20 m, dobândind calitatea de arbore, cu tulpină dreaptă, canelată (fig.4.18). La exemplarele provenite din lăstari tulpina devine ascendentă cu aspect de tufă (fig.4.19).

Ritidomul conține un alcaloid oxic denumit taxină. Este singura specie dintre rășinoasele indigene care are capacitatea de înmulțire vegetative prin lăstari, butași și marcote, având o longevitate de până la 2000-3000 de ani. (Stănescu V.)

Manifestă pretenții mari față de climă și sol, fiind mezoterm, mezofil, umidofil, eutrof-mezotrof, mezofit, calcicol cu temperament ombrofil, în tinerețe se dezvoltă numai sub adăpostul pădurii, mulțumindu-se cu 1% din luminozitatea normală.

Din cauza rarității a fost declarat monument al naturii.

Exemplare sporadice apar în unitatea de producție studiată, în etajul altitudinal de 800 -1000 de m, în amestecuri de brădeto-molideto-făgete, cu prezențe în special pe versanți cu expoziție nordică (fig.4.20-stânga) dar rar se găsesc exemplare și pe versanți cu expoziție sudică (fig.4.20-dreapta).

Chiar dacă s-a înlăturat arboretul, fie prin tăiere de racordare (U.P.IV u.a.27) sau prin accidentale I în urma doborâturilor de vânt din 1995 (U.P.IV u.a.105), exemplarele de tisă fiind puse în lumină directă nemai beneficiind de adăpostul pădurii bătrâne, au supraviețuit și vor dăinui timp îndelungat cu simțul de răspundere al silvicultorilor.

Figura 4.18. Exemplar de tisă – formă de arbori (U.P.IV u.a. 69) (sursa: Original)

Figura 4.19. Exemplare de tisă – formă de arbuști (U.P.IV u.a. 27) (sursa: Original)

Figura 4.20. Exemplare de tisă (U.P. IV u.a. 27–stânga, U.P. IV u.a.105-dreapta)

(sursa: Original)

4.5. Concluzii

1. Pentru asigurarea stabilității acestor ecosisteme trebuie urmărit linia de diversitate genetică al arborilor, caracterizată prin adaptări diferite la condiții staționale variate, punând accentul pe regenerarea din arborii seminceri locali, în locul regenerării artificiale cu puieți proveniți din alt tip de stațiune.

2. Trebuie acordat atenție mai mare efectuării lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, și personalizării arborilor cu caracteristici deosebite, asigurând un spațiu mai mare, necesar dezvoltării în diametru, cu concursul efectuării elagajului artificial la aceste exemplare valoroase.

3. Realizarea arboretelor de amestec în locul molidișurilor pure ar fi mai binevenită, pentru a-i conferi arboretelor o rezistență mai mare, diminuând riscul doborâturilor de vânt. Pe culmi și zonele cu vânt continuu se indică introducerea exemplarelor de larice (Larix decidua).

4. Se constată prezența inversiunilor termice ce influențează în mod direct distribuția altitudinală a molidului și implicit al fagului, molidul coborând la altitudini mai mici în treimea inferioară a versanților în timp ce fagul găsește condiții propice dezvoltării în treimea superioară al acestora.

5. În unitatea de producție IV Covasna, arboretele de molidișuri pure sunt slab reprezentate, realizând numai 6,5% din structura arboretelor, dominând arboretele de amestec de rășinoase și fag cu o pondere de 46%, aceasta fiind și consecința tipurilor de sațiune favorabile amestecurilor.

6. Arboretele pure de molid din etajul fitoclimatic de montan mijlociu din U.P.IV Covasna, din punct de vedere calitativ și cantitativ, sunt net superioare molidișurilor din etajul montan inferior respectiv din etajul montan superior.

7. Pentru îmbunătățirea proprietăților calitative al arborilor din etajul fitoclimatic de molidișuri montane superioare, ar trebui efectuate lucrări de ameliorare, concretizate prin îngrădirea plantațiilor tinere, pentru a preântâmpina prejudiciile aduse puieților de rășinoase prin pășunat, respectiv sistarea pășunatului în fondul forestier, mai ales în arborete cu regenerare naturală.

8. Trebuie revizuită determinarea tipului de pădure și al stațiunii din care face parte suprafața de cercetare nr. 3, cu ocazia întocmirii unui nou amenajament pentru zona în cauză.

9. Sub aspectul înălțimii arborilor, cele mai mari valori se constată în suprafața de cercetare nr.2, în molidișurile din etajul montan mijlociu, iar cele mai mici valori în molidișurile din etajul montan superior.

Bibliografie

Stănescu V., Dendrologie, Editura didactică și pedagogică, București – 1979;

Șofletea N. și Curtu L., Dendrologie, Editura Universității Transilvania, Brașov – 2007;

Florea N., I. Munteanu, 2003, Sistemul român de taxonomie a solurilor, București;

G. Posea, Geografia fizica a României partea a II-a, Editura Fundației România De Mâine (2004);

Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor 1980(S.R.T.S.);

Târziu, D. și G. Spârchez (2013) Soluri și Stațiuni Forestiere. Editura Universității Transilvania;

Barbu I, Barbu V, 1993. Molidul (Picea abies L. Karst) în literatura științifică românească (1890-1990)

www.rosilva.ro-RNP Direcția Silvică Covasna;

Amenajament U.P. IV Covasna.

Silvic.usv.ro/cursuri/stațiuni..

.

ANEXA 1

Structura arboretelor, în funcție de proporția de participare a speciei molid în compoziția arboretului

Tabel nr. 3.7 Arborete pure de molid

Tabel nr. 3.8 Arborete având în compoziție 5-9 Mo

Tabel nr.3.9 Arborete având în compoziție 1-4 Mo

ANEXA 2

Structura arboretelor, în funcție de proporția de participare în compoziție

a speciei molid, pe clase de vârstă

Tabel 3.10 Clasa de vârstă I. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.11 Clasa de vârstă II. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.12 Clasa de vârstă III. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.13 Clasa de vârstă IV. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.14 Clasa de vârstă VII. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.15 Clasa de vârstă V. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.16 Clasa de vârstă VI. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.17 Clasa de vârstă I. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.18 Clasa de vârstă II. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.19 Clasa de vârstă III. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.20 Clasa de vârstă IV. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.21 Clasa de vârstă V. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.22 Clasa de vârstă VI. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.23 Clasa de vârstă VII. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.24 Clasa de vârstă I. – molidișuri pure

Tabel 3.25 Clasa de vârstă II. – molidișuri pure

Tabel 3.26 Clasa de vârstă III. – molidișuri pure

Tabel 3.27 Clasa de vârstă IV. – molidișuri pure

Tabel 3.28 Clasa de vârstă V. – molidișuri pure

Tabel 3.29 Clasa de vârstă VI. – molidișuri pure

Tabel 3.30 Clasa de vârstă VII. – molidișuri pure

ANEXA 3

Analiza arboretelor cu molid pe clase de vârstă, în funcție de diametru și înălțime

Tabel 3.31 Clasa de vârstă I. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.32 Clasa de vârstă II. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.33 Clasa de vârstă III. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.34 Clasa de vârstă IV. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.35 Clasa de vârstă V. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.36 Clasa de vârstă VI. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.37 Clasa de vârstă VII. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 10-40%

Tabel 3.38 Clasa de vârstă I. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.39 Clasa de vârstă II. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.40 Clasa de vârstă III. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.41 Clasa de vârstă IV. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.42 Clasa de vârstă V. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.43 Clasa de vârstă VI. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.44 Clasa de vârstă VII. – proporția de participare în compoziția arboretului a speciei molid, între 50-90%

Tabel 3.45 Clasa de vârstă I. – molidișuri pure

Tabel 3.46 Clasa de vârstă II. – molidișuri pure

Tabel 3.47 Clasa de vârstă III. – molidișuri pure

Tabel 3.48 Clasa de vârstă IV. – molidișuri pure

Tabel 3.49 Clasa de vârstă V. – molidișuri pure

Tabel 3.50 Clasa de vârstă VI. – molidișuri pure

Tabel 3.51 Clasa de vârstă VII. – molidișuri pure

ANEXA 4

Analiza arboretelor cu molid pe clasele de vârstă II-VII în funcție de creșterea curentă